UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT SPECIALIZAREA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

CURS DE STUDIU PENTRU CICLUL I DE LICENŢA BIOMECANICA 1. PRECIZĂRI ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR Codul cursului Denumirea cursului Tip curs Durata cursului / Nr. credite Perioada de accesare a cursului EK 1202 Biomecanica Obligatoriu 14 săptămâni / 5 credite 1. 02. 2007- 15. 09. 2007 Prelegeri: 1. 02. 07 – 19. 05. 07 Seminarii: 1. 02. 07 - 19.05. 07

Manualul recomandat 1. Nenciu, G. – Biomecanica în educaţie fizică şi sport Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005

Obiectivele cursului 1. Dobândirea cunoştinţelor despre mecanismul fiziologic de producere a mişcărilor organismului uman, în diferite planuri şi cu diferite amplitudini, viteze, energii şi forţe de executare. 2. Însuşirea corectă a mişcărilor segmentelor corpului şi ale corpului în general, în vederea perfecţionării tehnicilor şi metodelor de aplicare a exerciţiilor folosite în kinetoterapie.

Modul de stabilire a notei finale - evaluare prin test grilă pe suport electronic 80 % - evaluare prin activitate la curs (vizitarea cursului) 20% Adrese e-mail responsabil pentru contactul cu studenţii ushefs@spiruharet.ro georgetanenciu@spiruharet.ro liviutimbuş@spiruharet.ro Titularul cursului Conf.univ.dr. Georgeta Nenciu

Disciplină obligatorie: semestrul 3; ore semestru: 28 curs; 14 seminarii; 5 credite examen Conţinutul tematic al cursului (Programa analitică)

I. Obiectivele disciplinei 1. Dobândirea cunoştinţelor pentru înţelegerea mecanismului fiziologic de producere a mişcărilor organismului uman, în diferite planuri şi cu diferite amplitudini, viteze, energii şi forţe de executare; 2. Însuşirea corectă a mişcărilor segmentelor corpului şi a corpului în general, contribuie la perfecţionarea tehnicilor şi metodelor de aplicare a exerciţiilor folosite în kinetoterapie. Structura disciplinei Anul de studii I4. Total ore III. Conţinutul disciplinei A. Curs teoretic Semestrul II Curs 28 28 Lucrări practice 14 14 Ore de munca independenta 83 83 Credite 5 Forme de verificare Examen

Nr. Crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

TEMATICĂ Forţele implicate în mişcările corpului Cupluri şi lanţuri cinematice Articulaţiile, caracteristici generale, clasificare, Biomecanica articulaţiilor capului - articulaţia temporo-mandibulară Biomecanica articulaţiilor coloanei vertebrale Biomecanica articulaţiilor toracelui Biomecanica centurii scapulare şi a articulaţiei scapulo-humerale Biomecanica articulaţiei humero-cubito-radiale Biomecanica articulaţiilor antebraţului Biomecanica articulaţiilor gâtului mâinii şi ale mâinii Biomecanica centurii pelvine şi a articulaţiei coxo-femurale Biomecanica articulaţiilor genunchiului Biomecanica articulaţiilor gambei Biomecanica articulaţiilor gleznei şi ale piciorului

B. Lucrări practice

Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

TEMATICĂ Elemente de analiză biomecanică a mişcărilor. Realizarea practică a mişcărilor coloanei şi bazinului Realizarea practică a mişcărilor membrului superior (umăr, cot şi mână) Realizarea practică a mişcărilor membr.inferior (şold, genunchi, picior ) Echilibrul cu sprijin superior şi inferior Mişcările de deplasare, mers, alergare, sărituri Verificare practica.

Bibliografie obligatorie Nenciu, G - Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Ed. Fundaţiei România de Mâine 2005 Bibliografie facultativă Sidenco, El-L. – Evaluarea articulară şi musculară a membrului superior. Aplicaţii în kinetoterapie şi în medicina sportivă. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003 Sidenco, El-L. – Coloana vertebrală şi membrul inferior. Evaluare mioarticulară în kinetoterapie şi în medicina sportivă. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003

Prezentarea lecţiei 1 Titlul lecţiei Forţele implicate în mişcările corpului Obiectivele lecţiei - însuşirea cunoştinţelor despre factorii care iniţiază şi determină mişcările corpului omenesc - cunoaşterea rolului forţelor interne şi externe în mişcările corpului Concepte cheie - impuls nervos - contracţie musculară - pârghii osteoarticulare Rezumatul temei tratate Forţele implicate în mişcările corpului sunt de două feluri: interne şi externe 1) Forţele interne sunt reprezentate prin impulsul nervos, contracţia musculară şi pârghiile osteo-articulare. a) Impulsul nervos este fenomenul ce se transmite pe traseul unui arc reflex care la rândul lui prezintă receptori, cale aferentă, centru nervos, cale eferentă şi placa motorie (sinapsa neuro-musculară) prin care se transmite impulsul motor celulei musculare. Mecanismule care stau la baza mişcărilor sunt de natură neuromusculară, sunt acte reflexe. Un arc reflex, cel mai elementar, specific impulsului nervos motor este alcătuit din: receptori (proprioceptori), cale aferentă (de transmitere a sensibilităţii proprioceptive), centrii nervoşi (medulari şi supramedulari), căile eferente (motorii) şi placa motorie (sinapsa neuromusculară) prin care se transmite comanda motorie, efectorilor (muşchii). Proprioceptorii se găsesc la nivelul tuturor organelor aparatului locomotor ( oase, articulaţii, muşchi), reprezintă elementele materiale ale sensibilităţii proprioceptive, sunt deosebit de numeroşi şi au funcţii polivalente, înregistrând modificările cele mai variate: termice, mecanice, chimice, osmotice, inclusiv alungirea muşchiului şi rata acesteia. Împreună cu analizatorii vizual şi acustico-vestibular aduc o mare contribuţie în orientare, în modificările de poziţie şi de tonus muscular, fiind indispensabili în menţinerea echilibrului şi realizarea corectă a mişcărilor. b) Contracţia musculară este a doua forţă interioară care intervine în realizarea mişcării, ca o reacţie de răspuns la stimulare, prin impulsul nervos. Motoneuronul alfa primeşte toate impulsurile motorii, indiferent de originea lor şi când starea de excitaţie care rezultă din această sumaţie a atins un prag suficient, neuronul reacţionează stereotip, trimiţând un impuls motor fibrelor musculare pe care le inervează prin terminaţiile sale. Conform legii ”tot sau nimic”, fiecare fibră musculară răspunde printr-o contracţie totală şi eliberează astfel, maximum de energie de care este capabilă în acel moment. Întregul muşchi se contractă cu intensităţi variabile, activitate explicabilă prin două mecanisme: prin sumaţie în timp, în legătură cu frecvenţa cu care se succed impulsurile şi prin sumaţie în spaţiu, în legătură cu un număr din ce în ce mai mare de unităţi motorii care intră în acţiune. Contracţia musculară reprezintă o manifestare legată de schimbarea elasticităţii musculare. Ea se manifestă fie ca o întărire a muşchiului, fie ca o modificare şi de tărie şi de formă a acestuia. c) Pârghiile osteo-articulare reprezintă cea de a treia forţă internă care intervine în realizarea mişcării. Impulsurile nervoase produc contracţii musculare, care la rândul lor atrag deplasarea segmentelor osoase la nivelul inserţiilor musculare transformând astfel, energia chimică în energie mecanică. Segmentele osoase asupra cărora acţionează muşchii se comportă, la prima vedere, ca pârghiile din fizică. Există trei feluri de pârghii: Pârghii de gradul I

Pârghiile de gradul I sunt pârghiile la care punctul de sprijin este situat între cele două momente de aplicare a forţei şi a rezistenţei; ambele forţe sunt îndreptate în acelaşi sens. (ex: în mecanică este balanţa). În corpul omenesc sunt numeroase: la nivelul articulaţiei dintre craniu şi coloana vertebrală (atlanto-occipitală), punctul de sprijin se află în articulaţie , forţa activă este dată de muşchii cefei, iar rezistenţa de greutatea capului. La nivelul articulaţiei coxo-femurale (în poziţie stând) se află punctul de sprijin (axa de rotaţie), iar în plan ventral şi dorsal cele două puncte de aplicare a forţei active şi a forţei de rezistenţă. In corpul omenesc toate pârghiile de gradul I au braţe inegale, de aceea şi forţele care le echilibrează sunt inegale. Astfel, la craniu, braţul forţei este mai scurt decât cel al rezistenţei, musculatura cefei care-l manevrează este mai dezvoltată decât musculatura ventrală a gâtului, care mânuieşte un braţ mai lung. Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru. La pârghiile de gradul II şi III, cele două forţe au direcţii contrarii, iar punctul de sprijin se află la unul din capetele pârghiei. Pârghii de gradul II Pârghiile de gradul II sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt, forţa la celălalt capăt, iar rezistenţa între ele, de ex: roaba, sau ridicarea unei greutăţi mari cu o rangă de fier. În corpul omului acest gen de pârghii este contestat; majoritatea autorilor admit că ar exista un singur exemplu, la articulaţia talocrurală, în poziţia - stând pe vârfuri, unde punctul de sprijin este în vârful piciorului, forţa se exercită pe calcaneu de către muşchii care acţionează tendonul lui Achile, iar rezistenţa este dată de greutatea corpului care se transmite acestei pârghii prin oasele gambei. Acestea sunt pârghii de forţă. Pârghii de gradul III Pârghiile de gradul III sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt al pârghiei, rezistenţa la celălalt capăt, iar forţa intre acestea. Ex: pedala tocilarului, cleştele de cărbuni. În corpul omenesc, acest gen de pârghii este foarte răspândit. Ele acţionează cu pierdere de forţă şi câştig de deplasare. Ex: articulaţia cotului, unde punctul de sprijin este în articulaţie, rezistenţa la celălalt capăt (dată de greutatea antebraţului şi a mâinii), iar forţa este între ele (dată de muşchii flexori ai antebraţului pe braţ). Acestea sunt pârghii de viteză. 2) Forţele externe implicate în realizarea mişcării a) forţa gravitaţiei – este manifestarea unei legi universal valabile în natură. În conformitate cu legea atracţiei universale, pământul atrage corpurile şi în acelaşi timp este atras şi el de acestea. În condiţii normale, atrage continuu spre sol corpul şi segmentele sale care nu scapă acţiunii legii gravitaţiei universale. Pământul fiind turtit la poli (polii sunt deci mai aproape de centrul pământului), forţa gravitaţiei va fi mai mare la poli decât la acuator. La poli, forţa gravitaţiei este maximă, iar la ecuator, minimă. Forţa gravitaţiei acţionează totdeauna vertical de sus în jos. Împotriva ei, forţele interne cumulate acţionează exact în sens invers, de jos în sus. Forţa superioară de mişcare care încearcă să învingă forţa gravitaţiei este săritura. Înainte de a face săritura, corpul se adună, şi îşi concentrează forţele. Învingerea ei presupune un mare consum de energie. Numai în imponderabilitate acţiunea forţei gravitaţionale este anihilată şi în acest caz contracţia musculară se realizează cu o forţă egală cu forţa absolută de contracţie. b) greutatea corpului acţionează întodeauna vertical, de sus în jos asupra centrului de greutate al corpului sau al segmentului. Valoarea acestei forţe este legată de volumul, lungimea, densitatea segmentului care se deplasează sau de numărul segmentelor angajate în mişcare. c) presiunea atmosferică reprezintă indirect tot o formă de acţiune a forţei gravitaţionale. Ea apasă asupra corpului cu o intensitate variabilă în funcţie de viteza de deplasare. Ex: în repaus, asupra corpului omenesc acţionează o presiune atmosferică de peste 20.000 kg. Articulaţia coxofemurală are o suprafaţă de 16 cm2. Cavitatea ei articulară reprezintă un spaţiu virtual şi este vidă. Presiunea atmosferică acţionează asupra ei cu 16,537 kg. Greutatea membrului inferior este de 9-10 kg. Presiunea atmosferică poate menţine singură capul femural în cavitatea cotiloidă chiar după secţionarea tuturor muşchilor periarticulari.

e) inerţia este forţa care tinde să prelungească şi să susţină o situaţie dată. receptor + cale eferenta + centru nervos + cale aferenta + efector 3Ce fel de parghii sunt parghiile de gradul I a. Subiecte de verificare Forţele interne şi externe implicate în mişcarea corpului Pârghiile osteo-articulare – exemple şi importanţa lor Intrebari si raspunsuri 1. Ea depinde de mărimea suprafeţei frontale pe care corpul o opune mediului. în care rolul hotărâtor îl are contracţia musculară dirijată de scoarţa cerebrală. miscare 2. de echilibru c. receptor + cale aferenta + centru nervos + cale eferenta + efector b. Ce este impulsul nervos a. De aceea segmentele corpului omenesc sau corpul în întregime vor trebui să învingă rezistenţa acestora. rolul lanţurilor musculare ale corpului în mobilitatea articulaţiilor Concepte cheie . de viteza R 1b. însuşirea cunoştinţelor despre modul cum acţionează în mişcare. F = G * K Concluzii Forţele interne şi externe sunt indisolubil legate între ele şi în continuă interacţiune. Care este traseul corect parcurs de impulsul nervos a. g) forţa de frecare este proporţională cu greutatea corpului (G) care alunecă pe o suprafaţă de sprijin şi cu coeficientul de frecare (K). 2a. receptor + centru nervos + efector + cale eferenta + cale aferenta c. Astfel.Acţiunea presiunii atmosferice asupra corpului este compensată de presiunea internă a marilor cavităţi. d) rezistenţa mediului este cea a mediului extern în care se desfăşoară exerciţiile fizice care pot fi practicate atât în aer liber cât şi în apă. un corp în repaus tinde să rămână în repaus. muşchii grupaţi în cupluri şi lanţuri cinematice b. f) forţa de reacţie a suprafeţei de sprijin (reazem) este statică atunci când corpul este imobil şi este egală cu greutatea statică a corpului şi este dinamică atunci când corpul este în mişcare şi este egală cu greutatea statică a corpului plus inerţia. 3b Prezentarea lecţiei 2 Titlul lecţiei Cupluri şi lanţuri cinematice Obiectivele lecţiei a. iar un corp în deplasare tinde să se deplaseze în continuare. fenomen c. care are valori identice cu cele ale presiunii atmosferice. de forta b. arc reflex b. Întreaga activitate a omului se desfăşoară cu ajutorul acestor forţe.

a adductorilor. a extensorilor. coapsa şi gamba. flexorii fiind antagonişti. Lanţul cinematic se constituie dintr-o înşiruire de mai multe segmente articulate mobil. articulaţiile corpului formează cupluri şi lanţuri cinematice care permit mai multe grade de libertate. ex: la articulaţia cotului care are un grad de libertate. Cum majoritatea mişcărilor omului . Grupe şi lanţuri musculare După cum am văzut. lanţul muscular este format din flexorii coapsei pe bazin. Caracteristic lanţurilor musculare este modalitatea foarte variată de legătură funcţională ce se stabileşte între diferitele grupe musculare. Cuplul cinematic este format din două segmente articulate mobil. cuplu cinematic d.c. Ele au ca organe de mişcare muşchii striaţi dispuşi în jurul articulaţiilor. există două grupe musculare: a flexorilor şi a extensorilor. fie mai multor cupluri care intră în compunerea lanţului cinematic. există mai multe grupe musculare. Când unii sunt agonişti (flexorii). sau membrul inferior când loveşte mingea acţionează ca lanţuri cinematice deschise. care actionează concomitent. cuplurile şi lanţurle cinematice sunt formate din pârghii osoase articulate mobil. Exemple de lanţuri cinematice: Lanţurile cinematice ale trunchiului. deoarece pentru fiecare variaţie a mişcării se adaugă alte componente ale mişcării. lanţ muscular cinematic Rezumatul temei tratate Mecanismele activităţii neuromusculare pentru asigurarea posturală şi a mişcărilor sunt foarte complexe din cauză că. ai gambei pe coapsă şi a flexorilor plantari. extensorii sunt agonişti. gâtului şi capului. membrul inferior acţionează ca un lanţ cinematic închis. având o extremitate liberă. alergării. Lanţul cinematic deschis reprezintă o înşiruire de cupluri cinematice articulate între ele. lanţurile cinematice ale membrelor superioare. fie proprii fiecărui cuplu cinematic în parte. a rotatorilor mediali şi a rotatorilor laterali. Ex: în poziţia atârnat sau atârnat cu sprijin. extensorii gambei pe coapsă şi flexorii dorsali ai labei piciorului. Alt exemplu: pentru lovirea mingii de fotbal. iar în poziţia stând. Puţine sunt mişcările complexe care să fie efectuate de acelaşi lanţ muscular. alţii (extensorii) sunt antagonişti. a abductorilor. format din contracţia concomitentă a muşchilor extensori ai coapsei pe bazin. La articulaţiile cu mai multe grade de libertate. ex: la articulaţia coxofemurală sunt şase grupe musculare: a flexorilor. Lanţul cinematic închis se formează atunci când extremitatea (mâna sau piciorul) se sprijină pe sol sau pe un aparat. membrul superior este un lanţ cinematic închis. Exemplu de lanţ muscular care intervine constant în mişcările de impulsie de la sol. In extensie. capabile să execute numeroase mişcări. acţiunea lor inversându-se. Lanţurile musculare sunt o înlănţuire de grupe musculare cu acţiune sinergică sau antagonistă. Deosebim două feluri de lanţuri cinematice: deschise şi închise. caracteristice mersului. articulaţia acţionează ca o pârghie de gradul I (de sprijin). săriturii este lanţul triplei extensii. Grupa musculară este formată din mai mulţi muşchi care mobilizează un cuplu cinematic şi este reprezentativă pentru fiecare grad de libertate al acestuia. de ex: braţul şi antebraţul. Ex: membrul superior în aruncare. lanţurile cinematice ale membrelor inferioare Principalele lanţuri musculare ale corpului Asigurarea posturală şi mişcările corpului sunt efectuate de către musculatura dispusă în jurul articulaţiilor sub formă de grupe musculare şi lanţuri. iar articulaţia acţionează ca o pârghie de gradul III ( de viteză).

f) Mişcarea de sprijin inferior (stând pe mâini) cu muşchii basculei mediale a scapulei (romboizii. Regiunile Coloanei vertebrale Flexie Extensie Înclinări laterale 300 1000 350 1650 Răsucire Reg. înlănţuind trunchiul atât ventral (pectoralii mari) cât şi dorsal (marele dorsal şi marele rotund). Apropierea de trunchi o fac muşchii pectorali şi dorsalul mare. Lanţurile musculare ale membrelor superioare sunt capabile să asigure la om cele mai precise şi mai complexe mişcări care s-au perfecţionat în procesul muncii. dorsală Reg. pectoralul mic şi ridicătorul scapulei) care depun o activitate statică de .sunt complexe. astfel: a) Mişcarea de prindere (de apucare) şi de apropiere a membrelor superioare de trunchi. extensorii cotului. Ex: la ridicarea halterei. solidarizând astfel întreg corpul în executarea mişcărilor sau asigurarea poziţiilor. Lanţurile musculare ale trunchiului execută activitatea în funcţie de mobilitatea coloanei vertebrale. există întotdeauna o îmbinare între activitatea dinamică si elemente de activitate statică. iar la nivelul centurii scapulare. ai cotului. cervicală Reg. grupele musculare antagoniste (flexorii şi extensorii) ale articulaţiei radiocarpiene şi ale cotului. la nivelul mâinii se produce o blocare în flexie. c) Mişcarea de lovire este asociată de regulă cu mişcări de răsucire a trunchiului. Participă lanţul muscular care basculează lateral scapula. d) Mişcarea de aruncare adică o impulsie energică a membrului superior. anteductorii şi retroductorii humerusului. ex: prinderea adversarului la lupte este asigurată de lanţul muscular al flexorilor degetelor. de pronatorii antebraţului şi adductorii braţului. e) Mişcarea de sprijin superior (atârnat) cu: flexorii degetelor (care depun o activitate statică de menţinere). b) Mişcarea de împingere se execută de regulă cu participarea trunchiului care o amplifică şi a membrelor inferioare care fixează corpul de sol. lanţul muscular care sigură ridicarea înaltă a braţului (elevaţia) este format din muşchii care basculează lateral scapula (marele dinţat şi trapezul). amplificată de mişcările trunchiului cu participarea membrelor inferioare pentru sprijin. lombară Mişcări globale 700 500 400 1600 600 550 300 1450 750 400 50 1200 Lanţurile musculare ale trunchiului se continuă cu cele ale membrelor superioare şi inferioare. muşchii care execută bascula medială (romboizii. anteductorii centurii scapulare şi ai humerusului. pectoralul mic şi ridicătorul scapulei) care depun o activitate de menţinere. de flexorii carpului. flexorii carpului şi ai degetelor. abductorii în articulaţia scapulohumerală (deltoidul şi supraspinosul) şi extensorii cotului.

mişcarea de impulsie este întâlnită în mers. extensorii gambei şi flexorii dorsali ai labei piciorului d. asigurarea staţiunii (posturale) se efectuează printr-o contracţie statică a musculaturii. În concluzie. Specificul staţiunii bipede a impus la om o dezvoltare considerabilă a lanţului triplei extensii. ceea ce demonstrează participarea mai puternică a lanşului triplei extensii la asigurarea staticii şi dinamicii corpului omenesc Lanţurile musculare ale membrelor inferioare îndeplinesc importante funcţii statice. la care participă câte trei grupe de muşchi. la care participă şi muşchii adductori ai coapsei. încât raportul dintre greutatea muşchilor extensori şi flexori este de 2 : 1 la membrul inferior şi de 1 : 1 la membrul superior. alergare. reprezentat prin cele două membre inferioare şi bazin. Lanţul muscular al triplei flexii este format din grupele musculare ale: flexorilor coapsei pe bazin flexorilor gambei pe coapsă flexorilor dorsali ai labei piciorului (care fac ridicarea pe călcâie) Lanţul muscular al triplei extensii este format din grupele musculare ale: extensorilor coapsei pe bazin extensorilor gambei pe coapsă flexorilor plantari (care fac ridicarea pe vârfuri). amortizarea prin care se frânează viteza mişcării respective. iar la amortizare o activitate dinamică de cedare. Membrele inferioare se comportă la aterizare ca nişte resorturi elastice datorită contracţiei lanţului triplei exetnsii. sărituri şi este îndeplinită de lanţul muscular al triplei extensii. lanţurile musculare ale membrelor inferioare se caracterizează printr-o mai mică varietate decât ale celor superioare. precum şi diferite mişcări. b. motiv pentru care ele au fost numite lanţul triplei flexii şi al triplei extensii. pentru a corespunde efortului sporit. restul musculaturii membrelor superioare formează două lanţuri antagoniste. în care rolul principal îl are lanţul triplei extensii. în aterizare greşită rolul de resort elastic este micşorat sau suprimat şi pot interveni accidente. Lanţurile musculare ale membrelor inferioare Funcţia de susţinere a corpului în poziţie verticală precum şi mersul biped au dus la o dezvoltare puternică a musculaturii. care acţionează asupra lanţului cinematic închis. c. În alcătuirea lanţurilor musculare ale membrelor inferioare apare dispunerea flexorilor şi extensorilor sub forma a două lanţuri antagoniste. mişcarea de lovire cu membrele inferioare (fotbal) este asigurată de flexorii coapsei pe bazin. este efectuată tot de lanţul triplei extensii (ca la impulsie) cu deosebirea că la impulsie se depune o activitate dinamică de învingere. care fixează articulaţiile (activitatea statică de fixare).menţinere. uneori foarte grave. Acestea sunt: a. concomitent acţionează musculatura care asigură fixarea segmentelor pentru păstrarea echilibrului. La acestea s-au adăugat şi funcţii de coordonare nervoasă a echilibrului corpului în diferite poziţii şi în executarea mişcărilor. care anihilează treptat forţa reacţiei reazemului. ele sunt adaptate pentru asigurarea .

de aruncare b. de asigurare a posturii 2.caracteristici generale şi clasificare . ce miscari permit lanturile musculare ale membrelor inferioare a. cele mai importante fiind lanţurile musculare ale trunchiului. 700 b. amortizare c. dintre care principale sunt impulsia şi amortizare Concluzii În cadrul unei mişcări. 1600 R 1b. 2b. Ce miscari permit lanturile musculare ale membrelor superioare a. muşchii nu acţionează izolat ci în grupe şi lanţuri musculare. ale membrelor superioare şi cele ale membrelor inferioare. de prindere c. Acestea impreună cu segmentele osoase corespunzătoare asigură atât mişcările adecvate.staţiunii şi a câtorva mişcări fundamentale. cât şi statica organismului uman. Subiecte pentru verificare Principalele lanţuri musculare ale ale corpului Mişcările fiecărui lanţ muscular Intrebari si raspunsuri 1. de apucare 3.1200 c.Ce amplitudine maxima are flexia globala a coloanei vertebrale a. 3c Prezentarea lecţiei 3 Titlul lecţiei Articulaţiile . de amortizare b.

articulaţii fixe . o capsulă articulară căptuşită în interior de membrana sinovială şi cartilajul hialin. O definiţie recentă spune că articulaţia este componenta pasivă de mişcare. Articulaţii semimobile (amfiartroze) Sunt articulaţiile cu mişcări ceva mai ample.articulaţia dintre lama perpendiculară a etmoidului cu vomerul . ţesut conjunctiv fibros şi ţesut osos. fiind animată de muşchii adiacenţi (N. Ex: . Discul are forma corpurilor vertebrale şi prezintă la periferie o serie de lame concentrice de ţesut fibrocartilaginos (inelul fibros). mai ales la vârstă înaintată. Sincondroze în care legătura dintre oase se face prin ţesut cartilaginos ce îi conferă un oarecare grad de mobilitate.însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea articulaţiilor Concepte cheie . La nivelul coloanei vertebrale.articulaţiile dintre epifizele distale ale tibiei şi fibulei . în raport cu cele trei planuri ( transversal.articulaţiile sacro-iliace .însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a articulaţiilor . Ex: sinostoza craniană apare la o vârstă înaintată. Ele au o cavitate articulară în care se găseşte o mică cantitate de lichid sinovial. legătura dintre corpii vertebrelor se face printr-un disc fibrocartilaginos. După gradul lor de mobilitate.Obiectivele lecţiei . Legătura dintre oase la acest tip de articulaţii se face prin ţesut cartilaginos.articulaţii mobile Rezumatul temei tratate Articulaţiile reprezintă legătura dintre două sau mai multe oase prin intermediul unui aparat fibros şi ligamentar.articulaţii semimobile . Exemple: . 2. sagital şi longitudinal). Articulaţii mobile (diartroze) Sunt articulaţiile cele mai răspândite în organism.articulaţia dintre prima coastă şi stern b). deci semimobile. articulaţiile sunt de mai multe feluri: 1.împreună Sunt articulaţiile în care oasele nu pot executa nici o mişcare sau fac mişcări foarte reduse. după felul ţesutului care leagă oasele unei sinartroze deosebim: a). Sinostoze în care oasele sunt legate prin ţesut osos. fie din sindesmoze.articulaţiile de la nivelul coloanei vertebrale.articulaţiile dintre oasele cutiei craniene c). pot fi: • Articulaţii cu un singur grad de libertate . Sindesmoze în care legătura dintre oase se face prin ţesut conjunctiv fibros. Ele derivă fie din sincondroze. De aceea. Diartrozele după gradul de libertate al mişcărilor. 3. ele sunt un ansamblu de părţi moi şi dure prin care se unesc două sau mai multe oase vecine. articulaţii la care ţesutul de legătură s-a osificat. Efimov -2004). când ţesutul de legătură dintre oasele cutiei craniene se osifică. Exemple:. iar în centru o substanţă gelatinoasă (nucleul pulpos). Altfel spus. Articulaţii fixe (sinartroze) sin . Se întâlnesc la oasele cutiei craniene şi la oasele cutiei toracice.

În funcţie de conformaţia oaselor. iar cealaltă este o cavitate glenoidă. Grosimea mai depinde şi de momentul opririi osificării complete a cartilajului de creştere.occipitală. • Trohleartroză (Ginglimul) care are una din suprafeţe sub formă de trohlee (mosor).articulaţia trohleară . Cartilajul hialin (cartilaj articular) este cel mai vechi ţesut din organism din punct de vedere filogenetic. Suprafeţele articulare. ex: . eliptice.caracteristici morfo . mijloace de unire şi mijloace de alunecare. alb-gălbuie la centru. Grosimea este mai mare în punctele de maximă presiune (centru) până la 6 mm şi mai subţire la periferie. articulaţia atlanto.funcţionale Aceste articulaţii sunt alcătuite din mai multe elemente componente cum sunt: suprafeţele articulare. Este un ţesut conjunctiv cu fibre colagene şi se prezintă ca o suprafaţă lucioasă. alb-albăstruie la periferie.articulaţia cotului (dintre humerus şi ulnă) . în funcţie de grosime.articulaţia radio-cubitală superioară • Articulaţii cu două grade de libertate a) articulaţia elipsoidală . ex: articulaţia radio-carpiană. se subţiază treptat cu vârsta. care se mulează perfect pe toată suprafaţa de articulaţie. Articulaţia elipsoidală în care una din suprafeţe este de formă elipsoidală. mai gros la tineri.articulaţiile dintre apofizele articulare toracale .articulaţiile dintre oasele carpiene b) Articulaţii cilindroide (asemănătoare balamalelor) . • . pot avea capul articular mai mic decât o jumătate de sferă. ex: articulaţia cotului. Diartrozele după forma suprafeţelor articulare şi după gradul de mobilitate sunt de mai multe feluri: Articulaţii sferice (enartroze) care au o suprafaţă articulară sferică şi alta concavă (cavitate glenoidă).sferoidale (enartroze) a) articulaţia scapulo-humerală b) articulaţia coxo-femurală Diartrozele . iar cealaltă de formă concavă pentru a primi trohleea.a) Articulaţii plane cu suprafeţe articulare congruente şi în care mişcarea este numai de alunecare. Înlesneşte mişcările. care s-a transmis fără modificări de la vertebratele primitive la om. ex: articulaţia scapulo-humerală şi capul articular mai mare decât o jumătate de sferă ex: articulaţia coxofemurală.articulaţia carpo-metacarpiană • Articulaţii cu trei grade de libertate .articulaţia trohoidă . cilindrice sau plane şi sunt acoperite de un cartilaj articular hialin. durează tot timpul vieţii. 1. Ele pot avea diferite forme: sferice.articulaţia genunchiului b) articulaţia şelară .

a) membrana sinovială este fină. de formă • Articulaţie în pivot cu suprafeţe articulare ca un cilindru osos. c) muşchii au rol important în articulaţii. Conţine monocite 47 %. netedă şi lucioasă.4. Prin reversul secreţiei. Mijloacele de alunecare sunt: membrana sinovială şi lichidul sinovial. Prin vascularizaţia ei bogată. reglează temperatura şi presiunea articulară. vâscos. Are vascularizaţie şi inervaţie bogate. ex: articulaţia radio-ulnară. Mijloacele de unire ale articulaţiilor sunt: capsula articulară. cu pH = 7. creind cavitatea articulară. 3. b) lichidul sinovial are dublă origine. reabsoarbe lichidul sinovial şi deşeurile articulare (microscopice) care pot fi în suspensie. creând condiţii favorabile funcţiei articulare. El este un lichid de culoare gălbuie. Este bogat vascularizată şi inervată. Deschiderea accidentală a acesteia produce infecţii serioase ale articulaţiei respective. ex: în articulaţia scapulo-humerală. ligamentele şi muşchii. capsulare şi sinoviale. Iritarea mecanică sau microbiană a sinovialei duce la creşterea cantităţii de lichid sinovial şi la dureri în timpul mişcărilor. fiind muşchi periarticulari. Integritatea şi sănătatea ei asigură calităţile nutritive şi tribologice (de ungere) ale lichidului sinovial. transparent. ea producând lichidul sinovial care unge şi hrăneşte structurile articulare. Majoritatea celulelor au proprietăţi fagocitare. a) capsula articulară se prezintă ca un manşon fibros. Este produs prin transudatul lichidului plasmatic din pereţii capilarelor (atât în repaus. granulocite 7 % şi alte celule 2 %. ex: articulaţiile între oasele carpiene. ex: articulaţiile apofizelor articulare ale vertebrelor toracice • 2. tapetând suprafaţa internă a capsulei articulare. b) ligamentele sunt benzi fibroase provenite fie din îngroşarea capsulei articulare fie din transformarea unor tendoane în ligamente fie din fibre musculare atrofiate. Mişcarea este deci factorul principal de producere a lichidului sinovial.• are suprafeţele articulare Articulaţia în şa concavă într-un sens şi de formă convexă în alt sens. Vascularizaţia articulaţiilor este dată vasele articulare din care se desprind mai multe ramuri ce formează o reţea periarticulară din care iau naştere ramuri epifizare. Nu prezintă formaţiuni limfoide. cât mai ales în timpul mişcărilor) şi din produsele de descuamare de pe faţa superficială a sinovialei şi a cartilajelor articulare care rezultă prin frecare în timpul mişcărilor. Pe lângă rolul de etanşare a cavităţii articulare are şi rol secretor. care uneşte cele două oase ale articulaţiei. menţin contactul între suprafeţele articulare. Articulaţii planiforme cu suprafeţe articulare plane. au rol de ligamente active. limfocite 25 %. deci nu are rol de protecţie antimicrobiană. Ea are rolul de a asigura rezistenţa articulaţiei la factorii mecanici de tracţiune şi de a proteja articulaţia de agenţii microbieni din mediul extern. .

Axele biomecanice ale articulaţiilor. Articulaţiile sunt bogat inervate în special în zonele capsulare care sunt cele mai solicitate de forţele mecanice. Prin ea se poate determina şi capacitatea funcţională a muşchiului. conjunctiv b. Ea poate fi fixă sau mobilă. una dintre suprafeţele articulare este imobilă iar cealaltă se mişcă. Mişcarea pasivă este mişcarea executată de o forţă exterioară. sunt de natură vegetativă şi au rol în vasomotricitate. la cerebel apoi la scoarţa cerebrală. la unele articulaţii. muşchii şi tegumentul regiunii respective. amplitudnea articulară a mişcărilor pasive este mai mare decât a mişcărilor active. Forma şi gradele de libertate de mişcare pe care le oferă articulaţiile reprezintă factori importanţi. la care subiectul examinat nu participă activ. Mişcarea activă este mişcarea executată de subiectul examinat cu ajutorul propriilor sale grupe musculare. mijloace de unire şi mijloace de alunecare. Concluzii Articulaţiile reprezintă legătura dintre două sau mai multe oase prin intermediul unui aparat fibros şi ligamentar. în mişcarea sa. De altfel. atunci când se deplasează odată cu segmentul osos (cum se întâmplă la genunchi). Ruffini. Vater-Pacini). pe căi aferente se transmit informaţii referitoare la funcţia articulaţiei respective spre cordoanele dorsale ale măduvei spinării. Mişcările articulaţiilor pot fi active şi/sau pasive. Nervii articulari sunt nervi senzitivi formaţi din fibre aferente. De aceea. care participă la realizarea mişcărilor. mobilitatea articulară este un factor activ. ele sunt un ansamblu de părţi moi şi dure prin care se unesc două sau mai multe oase vecine.Inervaţia articulaţiilor provine din nervii ce inervează oasele. de la care. Articulaţiile prezintă mişcări în jurul unor axe biomecanice. În general. Krause. Muşchii sunt cei care efectuează mişcarea. cartilaginos . dar direcţia mişcării este imprimată de orientarea anatomică a şanţului trohleei humerale. deci nu îşi contractă muşchii. Subiecte de verificare Articulaţiile caracteristici generale Clasificarea articulaţiilor Cartilajul hialin. Unicele fibre nervoase eferente care pătrund în articulaţie. Articulaţiile sunt alcătuite din mai multe elemente componente: suprafeţe articulare. cum ar fi cea a cotului. însoţind vasele sanguine. de obicei mâna examinatorului. care corespund libertăţii de mişcare a articulaţiei. care dirijează direcţia şi sensul mişcărilor şi care limitează amplitudinea lor. conducerea direcţiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaţia segmentelor osoase. Altfel spus. osos c. Mobilitatea articulară Deplasarea segmentelor osoase angrenează în lanţul mecanismelor motorii şi participarea obligatorie a articulaţiilor. în jurul căreia una din componentele osoase se deplasează faţă de cealaltă. La o articulaţie mobilă.proprietăţi şi importanţa lui Diartroze-elemente componente Intrebari si raspunsuri 1. În ele se găsesc proprioceptori (Golgi-Manzoni. La nivelul lor se realizează mişcări active (de către subiect) şi mişcări pasive (cu ajutorul examinatorului). Axa biomecanică reprezintă linia situată într-un anumit plan. Ce tesut leaga oasele in sincondroze a.

Ce fel de articulatii sunt la nivelul coloanei vertebrale a.Însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională şi mobilitatea articulaţiei temporo-mandibulară. Concepte cheie . . înăuntru şi înapoi.condil temporal . Si condilul şi cavitatea sunt orientate oblic. îndreptat oblic din afară-înăuntru şi dinainte-înapoi. Articulaţia temporo-mandibulară.cavitate glenoidă Rezumatul temei tratate Toate oasele capului se unesc între ele prin articulaţii fixe (sinartroze). 1. sinostoze 3. 2b. Suprafaţa articulara a temporalului are un condil temporal. mobile b. un singur grad R 1c. Singura articulaţie mobilă a capului este articulaţia temporo-mandibulară. ce pleacă de la baza apofizei zigomatice şi o cavitate glenoidă (de formă elipsoidală).2. trei grade c. doua grade b. Structura funcţională a articulaţiei temporo-mandibulară a) Suprafaţa articulară a mandibulei prezintă de fiecare parte câte un condil cu o faţă anterioară şi una posterioară. 3c Prezentarea lecţiei 4 Titlul lecţiei Biomecanica şi articulaţiile capului Obiectivele lecţiei . Ea uneşte partea superioară a ramurilor verticale ale mandibulei cu zona mijlocie a craniului şi permite mişcarea.Însuşirea cunoştinţelor despre articulaţiile fixe ale capului în general . semimobile c. Cate grade de libertate are articulatia genunchiului a.

Se comportă ca o pârgie de gradul III. cu punctul de sprijin în articulaţie. . Braţul forţei este mai mic decât braţul rezistenţei şi de aceea. pârghia pierde din forţă. digastricul.muşchii pieloşi ai gurii (orbicularul buzelor) -muşchii pieloşi ai nasului (piramidalul. Muşchii ce asigură aceste mişcări sunt pterigoidienii interni şi externi. Concluzii . a).coborâtorii mandibulei (ai gâtului): pielosul gâtului. au între ele un menisc de formă eliptică. În aceste mişcări. Mandibula poate efectua trei feluri de mişcări: de coborâre şi de ridicare. de proiecţie înainte şi înapoi şi de lateralitate. în care condilii mandibulei părăsesc cavităţile glenoide temporale. maseterul. Mentonul este proeminenţa osoasă pe linia mediană a mandibulei (pe faţa sa externă). transversul. milo-hioidianul. întărită prin două ligamente laterale: intern şi extern. . Când cei de o parte se contractă izotonic.mişcarea de proiecţie înainte se face prin contracţia simultană a celor doi pterigoidieni externi. . Muşchii capului sunt reprezentaţi de două grupe mari de muşchi: a) muşchii pieloşi ai capului. când un condil mandibular părăseşte cavitatea glenoidă. Mişcările de proiecţie înainte şi înapoi se execută în plan antero-posterior. ele nu respectă principiul congruenţei articulare şi de aceea. şi acţionează prin capetele lor proximale asupra mandibulei.mişcarea de coborâre se face sub acţiunea gravitaţiei şi ajutată de muşchii gâtului (digastric. genio-hioidian şi pielosul gâtului). cu legături întinse cu pielea craniului şi a feţei (muşchii mimicii): . Meniscul aderă la faţa interioară a capsulei care este acoperită de membrana sinovială. .muşchii pieloşi ai pleoapelor (orbicularul pleoapelor) . b). milo-hioidian.b) Deoarece atât condilul mandibular. dilatatorul) b) muşchii masticatori (4 ridicători şi 4 coborâtori ai mandibulei): ridicătorii mandibulei (ai capului): temporalul. gonio-hioidianul.muşchii pieloşi ai craniului: muşchiul frontal. Biomecanica articulaţiei temporo-mandibulare Articulaţia te mporo-mandibulară are trei grade de libertate. . celălalt rămâne pivot şi invers. se contractă izotonic. pterigoidianul intern. Mişcările de coborâre şi de ridicare se fac în jurul axei transversale ce trece prin mijlocul ramurilor verticale ale mandibulei. muşchiul occipital legaţi între ei de aponevroza epicraniană. câştigă în viteză ceea ce duce la scurtarea timpului de masticaţie.mişcarea de proiecţie înapoi se face prin contracţia produsă de digastric şi temporal. cei de partea opusă se contractă izometric şi invers. rezistenţa este dată de greutatea mandibulei şi de duritatea bolului alimentar. c) Cele două suprafeţe articulare sunt unite între ele printr-o capsulă. iar forţa este dată de muşchii masticatori. Aceşti muşchi au punct fix de inserţie pe capetele lor distale. c) Mişcările de lateralitate (mişcări de diducţie) sunt mişcările prin care mentonul se îndreaptă la dreapta şi la stânga. pterigoidianul extern. ce au puncte fixe de inserţie pe capetele lor proximale. se contractă izotonic şi acţionează prin capetele lor distale asupra mandibulei. . maseter şi pterigoidian.mişcarea de ridicare se face cu muşchii: temporal. cât şi suprafaţa glenoidă a temporaului sunt convexe.

un condil + 2 cavitati glenoide c. un condil + o cavitate glenoida b. maseterul si pielosul gatului b. de anteducţie / retroducţie a mandibulei şi de lateralitate. de gradul I b. de gradul II c.Articulaţia temporo-mandibulară este o articulaţie mobilă care permite mişcările de coborâre /ridicare a mandibulei. Ce are suprafata articulara atemporalului a. Subiecte de verificare Structura funcţională a articulaţiei Grupele de muşchi ai capului Mişcările articulaţiei temporo .mandibulare Intrebari si raspunsuri 1. de gradul III R 1a. temporalul si maseterul c. 2b. Aceste mişcări sunt importante în procesul de masticaţie şi în vorbit.Conform carei parghii actioneaza articulatia temporo-mandibulara a. digastricul si maseterul 3. 2 condili + o cavitate glenoida 2 Care sunt muschii ridicatori ai mandibulei a. 3c Prezentarea lecţiei 5 Titlul lecţiei Articulaţiile şi mişcările coloanei vertebrale Obiectivele lecţiei însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a coloanei vertebrale însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea coloanei vertebrale Concepte cheie Vertebre Discuri intervertebrale Rezumatul temei tratate .

Articulaţiile apofizelor spinoase Apofizele spinoase sunt unite între ele prin două feluri de ligamente: ligamentele interspinoase (între două apofize spinoase) şi ligamentul supraspinos (pe toată lungimea coloanei vertebrale). Tot ea face posibilă atât mobilitatea cât şi stabilitatea corpului. . O vertebră este alcătuită dintr-o parte anterioară numită corp şi o parte posterioară numită arc. Aceste două părţi închid între ele canalul vertebral. Nucleul pulpos se comportă fizic ca un gel care pierde apă şi îşi diminuează fluiditatea în raport direct cu presiunea ce se exercită asupra lui. Ele sunt unite prin ligamente speciale. Inelul fibros este format din lame de fibre conjunctive care se inseră profund pe zona compactă osoasă. b) discurile intervertebrale sunt formaţiuni fibro-cartilaginoase alcătuite dintr-o porţiune fibroasă periferică (inelul fibros) şi o porţiune centrală (nucleul pulpos). la menţinerea curburilor coloanei. Structura funcţională a coloanei vertebrale Coloana vertebrală este cel mai important segment al aparatului locomotor. Articulaţiile apofizelor articulare Aceste articulaţii sunt plane şi permit doar simpla alunecare a suprafeţelor articulare una pe cealaltă. uşor concave ale corpilor vertebrali. care prin structura lor permit apropierea şi depărtarea lamelor vertebrale una faţă de alta. Rezistenţa inelului fibros creşte de la centru spre periferie.favorizează. Coloana vertebrală este un segment complex.contribuie.1. Articulaţiile lamelor vertebrale Acestea nu sunt articulaţii propriu-zise.Articulaţiile corpilor vertebrali a) suprafeţele articulare sunt date de feţele superioară şi inferioară. Rolul discurilor intervertebrale este multiplu: . . De ea sunt legate toate celelalte segmente. ligamentul are rolul de a menţine pasiv capul şi gâtul. articulaţiile apofizelor articulare. Articulaţiile apofizelor transverse Apofizele transverse sunt unite prin ligamentele intertransverse. care alcatuiesc trunchiul (toracele si bazinul) si tot de ea se articulează membrele superioare si membrele inferioare. articulaţiile lamelor vertebrale. în toate direcţiile. Cunoscând alcătuirea unei vertebre. . Discul intervertebral începe să se constituie încă de la embrionul de 40 mm. articulaţiile apofizelor spinoase şi articulaţiile apofizelor transverse. pentru a nu se flecta înainte. 344 suprafeţe articulare. . 24 discuri intervertebrale şi 365 ligamente cu 730 inserţii musculare. Coloana vertebrală este alcătuită din suprapunerea pieselor osoase numite vertebre. În regiunea cervicală posterioară.amortizează şocurile sau presiunile la care fiecare segment este supus în mod special în cursul mişcărilor şi eforturilor.transmit. greutatea corpului diferitelor segmente ale coloanei. prin elasticitatea lor. Ea ne conferă simetria corpului şi direcţia de mişcare. Este alcătuită din 33-34 vertebre. cu o mare importanţă funcţională. Între aceste suprafeţe osoase se găsesc discurile intervertebrale. prin rezistenţa lor. revenirea la starea de echilibru după terminarea mişcării. . numite ligamente galbene. în cadrul articulaţiilor coloanei vertebrale vom vorbi despre articulaţiile corpilor vertebrali.

flectează bazinul pe torace. Este flexor şi rotator al coloanei vertebrale cervicale. Muşchii implicaţi în mişcările coloanei vertebrale sunt: a. iar distal se inseră prin două capete: unul pe manubriul sternal (capătul sternal) şi unul pe partea internă a claviculei (capătul clavicular). Suprafeţele articulare sunt. Acest muşchi flectează capul pe coloană.6. pe pubis şi pe linia . Segmentul motor al coloanei vertebrale este alcătuit din : .apofizele spinoase cu ligamentele lor Partea anterioară a segmentului motor este mai puţin mobilă. Muşchii prevertebrali: ei se găsesc pe faţa anterioară a coloanei vertebrale. pe masele laterale şi pe apofizele transverse ale atlasului. micul drept anterior al capului situat imediat înapoia precedentului. care privesc în sus. Prin contracţia lui ajută împreună cu ceilalţi muşchi la comprimarea viscerelor şi expulzarea conţinutului acestora (micţiune.discul intervertebral şi ligamentele sale . anterior şi poaterior. Distal. b. pe de o parte. coboară coastele (muşchi expirator) şi flectează toracele pe bazin. cele două cavităţi glenoide ale atlasului. iar distal. Muşchii abdominali antero-laterali marele drept al abdomenului.4. pe marginea anterioară a osului coxal. întărită de două ligamente. îl înclină (apleacă) lateral de partea lui şi îl rotează îndreptând bărbia în partea opusă. dreptul anterior al capului se inseră proximal pe osul occipital. cei doi condili occipitali care privesc în jos. înclină de partea lor coloana vertebrală cervicală. lungul gâtului se întinde de la tuberculul anterior al atlasului până la corpii vertebrali ai primelor trei vertebre dorsale. Flectează capul pe coloană. cele trei fascicule ale sale se inseră proximal pe cartilajele costale ale coastelor 5.6. devin muşchi inspiratori. Suprafeţele articulare sunt acoperite de un strat subţire de cartilaj hialin şi sunt unite între ele printr-o capsulă subţire. are rare inserţii musculare şi susţine pasiv coloana. se inseră proximal pe osul occipital. pe marginea crestei iliace. pe sub muşchiul pielos al gâtului şi îndreptat diagonal de sus în jos dinapoi înainte şi din afară înăuntru. Când iau punct fix pe capetele distale. înainte şi în afară şi au formă convexă şi pe de altă parte. Muşchii gâtului sternocleidomastoidianul situat pe faţa laterală a gâtului. Proximal se inseră pe apofiza mastoidă a osului temporal.7. mijlociu şi posterior) se întind de la apofizele transverse ale ultimelor şase vertebre cervicale la primele două coaste. marele oblic al abdomenului (oblicul extern) este muşchi superficial.articulaţiile interapofizare .găurile de conjugare . înaintea găurii occipitale. iar distal. Este flexor al capului pe coloana cervicală. Când ia punct fix pe pubis. 2.5. se inseră pe marginea superioară a pubisului. defecaţie.Articulaţia occipito-atlantoidă Este o diartroză bicondiliană. Se inseră proximal pe ultimele 7-8 coaste. înainte şi înăuntru şi au formă concavă. se împarte în patru fascicule şi se inseră distal pe tuberculii anteriori ai vertebrelor cervicale 3. Când ia punct fix pe coaste. scalenii (anterior. Când iau punct fix pe capetele proximale. mai solidă. d. pe spina iliacă antero-superioară. Partea posterioară a segmentului motor are multe inserţii musculare şi este principalul element motor al coloanei vertebrale. vomă).

 pătratul lombelor situat pe laturile coloanei lombare cu trei grupe de fascicule: ilio-costale. se inseră pe apofizele transverse ale primelor 5 vertebre cervicale. Când ia punct fix pe creasta iliacă coboară ultimele coaste (muşchi expirator) şi înclină coloana lateral. Are acţiuni foarte importante: flectează coapsa pe bazin flectează coloana vertebrală şi bazinul pe coapsă flectează trunchiul pe bazin rotator al coloanei. pe spina iliacă antero-superioară. pe ligamentul cervical posterior şi pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale inferioare şi ale celor dorsale. unghiularul situat pe partea laterală a cefei. înclină lateral coloana cervicală pe partea lui. marginea internă a crestei iliace. iar distal. înclină capul lateral. Rolul lui: mobilizează centura scapulară şi umărul ridicându-le şi apropiind omoplatul de coloană. Muşchii posteriori ai coloanei vertebrale sunt în număr mare t  rapezul. Muşchii lombo-iliaci închid posterior cavitatea abdominală. la care participă. Proximal. Când ia punct fix pe bazin coboară coastele (muşchi expirator) flectează toracele pe bazin şi comprimă viscerele abdominale. Când se contractă de o singură parte. deasupra unghiularului. înclinaţie laterală şi de rotaţie a capului. printr-un tendon pe micul trohanter al extremităţilor superioare ale femurului. sunt în număr de 8. Când ia punct fix pe torace. Anterior ele formează o aponevroză largă ce se inseră pe linia albă. Rolul lui: trage omoplatul în sus. Împreună cu muşchii abdominali. Se inseră distal. prin baza lui se inseră pe ultimele 4 coaste. muşchii cefei. . marele dorsal. Are acţiune asemănătoare cu cea a marelui oblic. micul dinţat postero-superior. înclină coloana cervicală lateral şi înclină coloana dorsală spre omoplatul de aceeaşi parte. apofizele transverse ale coloanei lombare. Este muşchi inspirator. Cel mai important este muşchiul splenius. Când ia punct fix pe torace. pe creasta iliacă. micul dinţat postero-inferior. Situaţi sub trapez.  psoasul iliac situat în partea posterioară a abdomenului. De la coasta 12-a la creasta iliacă. romboid şi micul dinţat. cu cei ai spatelui şi cu ischio-gambierii asigură echilibrul trunchiului pe coapsă. romboidul situat în partea inferioară a cefei şi în partea superioară a regiunii dorsale. Comprimă viscerele abdominale. ilio-transversale şi costo transversale. pe unghiul supero-intern al omoplatului. tracţionează asupra coastelor (muşchi expirator). Prin vârful lui se inseră pe cele două oase ale centurii scapulare (claviculă. e. este un flexor al bazinului pe torace. este un rotator al coloanei vertebrale. pe apofizele transverse ale primei vertebre sacrate şi ale ultimelor vertebre lombare. Sunt muşchi de extensie. Este format din două porţiuni: psoasul şi iliacul. tracţionează asupra trunchiului spre braţ (ca în mişcarea de atârnare sau căţărare). transversul abdomenului fasciculele lui pornesc de la ultimele coaste. pe apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale şi lombare şi pe buza externă a crestei iliace. Este muşchi inspirator. Rolul lui: este adductor. spina omoplatului). proiector înapoi şi rotator înăuntru al braţului. iar secundar este muşchi expirator.albă care este o bandă conjunctivă rezistentă care se întinde pe linia mediană de la pubis la apendicele xifoid şi rezultă din încrucişarea aponevrozelor muşchilor largi ai abdomenului. micul oblic al abdomenului (oblicul intern) este situat sub marele oblic. apropiind vârful omoplatului de coloană. d. De la apofizele spinoase D11-L3 până pe ultimele 4 coaste. acromion. Rolul lui: trage omoplatul înăuntru şi îl basculează. De la apofizele C5-D3 până pe coastele 2-5. Ambele porţiuni se inseră distal. în fosa iliacă internă şi în partea anterioară a coapsei. situat sub romboid. înclină bazinul lateral pe torace. prin baza lui se inseră pe linia mediană de la protuberanţa occipitală externă. trage coloana spre omoplat.

grupul antagonist al flexorilor (extensorii coloanei) intră în acţiune şi gradează flectarea trunchiului. Extensia este blocată în ultima fază de intrarea în contact a apofizelor articulare şi apoi a apofizelor spinoase. muşchii cefei. intertransversalii şi dreptul lateral al capului. 4.muşchii intertransversali înclină coloana lateral de partea lor . Odată iniţiată mişcarea. în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. deci muşchii extensori. trapezul. . Ea permite mişcări de flexie cu amplitudinea de 20o.muşchii spinali se găsesc în şanţurile vertebrale formate din apofizele spinoase şi coaste. (ilio-costalul. Coloana dorsală se rotează puţin şi nuumai dacă se înclină şi lateral. care apoi este controlată de grupul anterior. Ele se realizează prin cumularea uşoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale (la nivelul discurilor intervertebrale şi la nivelul articulaţiilor). Muşchii în înclinare sunt: pătratul lombelor. Muşchii şanţurilor vertebrale. Biomecanica articulaţiei occipito-atlantoidiene Articulaţia acţionează ca o pârghie de gradul I. ligamentele interspinoase. învingând forţele gravitaţionale. sunt cei care iniţiază mişcarea. Mişcarea de extensie În mişcarea de extensie. în timp ce ligamentul vertebral comun posterior. sternocleidomastoidianul (STM). muşchii posteriori ai gâtului. ligamentele galbene. psoasul iliac şi muşchii subhioidieni şi sternocleidomastoidienii. de extensie de 30o şi de înclinare laterală de 15o. plasat între forţa dată de muşchii cefei şi rezistenţa dată de greutatea capului care tinde să cadă înainte. Mai pot interveni şi muşchii şanţurilor vertebrale şi în special sistemul transverso-spinos. La nivelul regiunii lombare inferioare alcătuiesc sacro-spinalul. sistemul spino-transvers al muşchilor şanţurilor vertebrale. spleniusul. Este maximă în regiunea cervicală. Această mişcare are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. lungul dorsal. Muşchii care execută mişcarea sunt: oblicii abdominali. Aceste mişcări sunt limitate de rezistenţa ligamentelor şi a articulaţiilor intervertebrale şi de gradul de compresibilitate a ţesutului fibrocartilaginos din care este compus discul. Mişcarea de rotaţie (răsucire). marele şi micul oblic abdominal. Mişcarea de înclinare laterală (îndoire). Răsucirea de partea opusă se face prin: spinotransvers şi marele oblic abdominal. lungul gâtului şi micul oblic abdominal. scalenii. interspinoşii şi muşchii sacrospinali. Răsucirea de aceeaşi parte se face prin: marele dorsal. . Muşchii care iniţiază mişcarea sunt cei ai peretelui abdominal in special dreptul abdominal si cei doi oblici. spino-transversalul). intercostalii. psoasul. porţiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate. porţiunea anterioară a discurilor intervertebrale este comprimată. Biomecanica coloanei vertebrale Mişcările coloanei vertebrale sunt mişcări complexe. ligamentul supraspinos şi muşchii spatelui sunt puşi sub tensiune. Muşchii flexori sunt: marele şi micul drept anterior ai capului şi dreptul lateral al capului.muşchii interspinoşi sunt extensori ai coloanei. Mişcarea de flexie În mişcarea de flexie. cu punctul de sprijin în articulaţie. Rolul lor: sunt muşchi extensori ai coloanei şi menţin echilibrul extrânsec al acesteia. Mai intervin în extensie şi: spleniusul capului. Coloana lombară se răsuceşte când este în extensie. 3.

35-36 vertebre si 22 discuri intervertebrale c. dreptul lateral al gâtului. inclina lateral coloana 3Conform carei parghii actioneaza articulatia dintre occipital si atlas a. aflate pe feţele inferioare ale maselor lui laterale. Concluzii Coloana vertebrală este un segment osos complex. de gradul III R 1a. 3a Prezentarea lecţiei 6 Titlul lecţiei Articulaţiile şi mişcările toracelui . 32-33 vertebre si 25 discuri intervertebrale 2. rotaţie Subiecte de verificare Articulaţiile coloanei vertebrale Rolul discurilor intervertebrale Grupele de muşchi implicaţi în mişcările coloanei Mişcările coloanei vertebrale Intrebari si raspunsuri 1. Din ce este formata coloana vertebrala a. 5. Prin ea se realizează numai mişcarea de rotaţie a capului cu o amplitudine de 30o de o parte şi de alta.Muşchii extensori sunt: trapezul. la nivelul căreia se fac mişcări de flexie/extensie. 2a. marele complex. marele şi micul drept posterior ai capului. initiaza flexia coloanei b. Ce actiune au muschii abdominali a. de gradul II c. splenius. apofizele articulare superioare ale axisului realizează articulaţiile atlanto-axoidiene laterale. La rotaţii de amplitudini mai mari iau parte şi articulaţiile vertebrelor subiacente. STM. Biomecanica articulaţiei atlanto-axoidiene Este articulaţia dintre prima şi a doua vertebră cervicale. (atlas şi axis). Împreună cu acestea. de gradul I b. articulaţii plane ca şi cele dintre apofizele articulare ale celorlalte vertebre. micul complex. 33-34 vertebre si 24 discuri intervertebrale b. acestea fiind reduse la simple suprafeţe articulare. înclinare laterală. spleniusul. Vertebra atlas nu are corp vertebral şi nici apofize articulare inferioare. Muşchii pentru înclinare sunt: trapezul. gradeaza flexia c.

În interiorul articulaţiei se mai găseşte şi un ligament interosos. muşchii abdominali (descrişi anterior) c. Articulaţiile costo-transversale sunt plane şi se realizează între faţetele articulare ale tuberozităţilor costale şi faţetele articulare ale apofizelor transverse. muşchii toracelui sunt . Articulaţiile costo-condrale sunt articulaţii fixe. Articulaţiile condro-sternale sunt articulaţii plane. De la această aponevroză pornesc radiar o serie de fascicule musculare care se inseră pe primele trei vertebre lombare şi în jurul segmentelor inferioare ale feţei inferioare ale cavităţii toracice. Segmentele articulare sunt menţinute în contact de o capsulă articulară întărită de două ligamente condro-sternale: anterior şi posterior. m  uşchii intercostali sunt situaţi între marginea inferioară a coastei supraiacente şi marginea superioară a coastei subiacente. . care se continuă în sus cu ligamentul suspensor al inimii. iar în expiraţie bolta se accentuează. diafragma (fig. posterior.coaste . Ei sunt: diafragma. De aceea. Structura funcţională a toracelui Articulaţiile toracelui se realizează între diferitele segmente osoase ale (coloana vertebrală. Ele au o capsulă articulară întărită de un ligament costo-vertebral anterior şi un ligament costovertebral posterior. Are forma unei bolte (bolta diafragmatica). În cadrul lor. Se consideră că au rol modest fie în inspiraţie fie în expiraţie (sunt doar nişte pereţi elastici ai cutiei toracice) dar rolul lor important apare în mişcările de rotaţie ale coloanei vertebrale. În centru. diafragmul prezintă o aponevroză foarte rezistentă numită centru frenic. Centrul frenic mai aderă şi la faţa inferioară a pericardului. În expiraţie profundă el urcă până în dreptul coastelor 4 şi 5. Muşchii implicaţi în mişcările toracelui Muşchii care acţionează asupra toracelui fac parte din mai multe grupe şi anume: a. care separă trunchiul în două mari cavităţi: toracică şi abdominală. periostul coastelor se continuă cu pericondrul cartilajului costal.Obiectivele lecţiei însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a toracelui însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea cutiei toracice Concepte cheie .stern Rezumatul temei tratate 1. 2. aşezat transversal. Segmentele osoase sunt menţinute în contact de 4 ligamente dispuse astfel: anterior. Mişcările diafragmei sunt importante în respiraţie. muşchii gâtului (descrişi anterior) b. 33) este un muşchi larg. realizate între faţetele articulare ale extremităţile anterioare ale cartilajelor costale şi faţetele articulare de pe marginile laterale ale sternului. mărindu-se diametrul longitudinal. centrul frenic rămâne aproape imobil la mişcările diafragmei. superior şi inferior. intercostalii şi supracostalii. Acestea sunt: toracelui Articulaţiile costo-vertebrale sunt plane şi ele se realizează între faţetele articulare ale capetelor costale şi faţatele articulare ale corpilor vertebrali dorsali.muşchii costali deservesc mişcările coastelor. coaste şi stern). In interiorul articulaţiei se mai afla si un ligament interosos. în inspiraţie bolta se turteşte.

trec printre acesta şi grilajul costal şi se inseră înainte. subclavicularul se întinde transversal de la prima coastă la faţa inferioară a claviculei. coboară clavicula. marele pectoral este muşchi superficial. Datorită dispoziţiei anatomice a articulaţiilor. Când ia punct fix pe torace. sunt foarte importante pentru respiraţie. de la vârful apofizelor transverse la faţa posterioară a extremităţii posterioare a coastelor subiacente. . Astfel. Când ia punct fix pe torace trage omoplatul înainte. Sunt muşchi inspiratori. Muşchii expiratori (care coboară coastele) sunt: marele drept abdominal. cavitatea toracică trebuie să aibă un oarecare grad de mobilitate. extinderea plămânilor şi deci mărirea volumului cavităţii toracice. este un muşchi inspirator. care trece prin faţa axilei şi se inseră pe buza interioară a culisei bicipitale.4. supracostalii. coastele se comportă ca nişte pârghii de gradul III (S. marele dinţat.R) în care: punctul de sprijin (S) este în articualţia costo-vertebrală forţa activă (F) este dată de inserţia muşchiului pe coastă forţa de rezistenţă (R) este dată de partea anterioară a coastelor. marele pectoral face adducţia braţului şi duce umărul înainte. rămân coastele care. mâinile împreunate reprezintă sternul. de formă triunghiulară. toracele nostru ar fi coloana vertebrală. în inspiraţie.F.5. Se inseră înapoi pe marginea internă a omoplatului. în număr de 12. Expiraţia este mecanismul invers. aceste mişcări nu sunt simple. când ia punct fix pe apofiza coracoidă.muşchii supracostali sunt mici. când ia punct fix pe omoplat tracţionează asupra coastelor şi este deci un muşchi inspirator. transversul abdomenului. scalenii (anterior şi posterior). micul oblic. situat pe faţa laterală a toracelui.muşchii toraco-brahiali (fig.Pentru aceasta. Când ia punct fix pe torace. Inspiraţia presupune pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămâni. ridică trunchiul (ca în poziţia atârnat). când ia punct fix pe claviculă. de îndepărtare şi de rotaţie a fiecărei coaste. pectoralii (mare şi mic). Experienţa lui Braus: împreunăm mâinile inaintea toracelui şi arcuim membrele superioare astfel ca ele să formeze un cerc. marele dinţat este un muşchi lat. coboară umărul. Cu baza lui se inseră pe marginea anterioară a ceor două treimi interne ale claviculei. Ex: la ridicarea coastelor. micul dinţat postero-inferior şi marele dinţat (fascicolul mijlociu) . dispuşi oblic şi în afară. datorită articulaţiilor dintre ele. pe faţa anterioară a sternului şi pe cartilajele primelor 7 coaste. printr-o serie de digitaţii ce se încrucişează cu digitaţiile marelui oblic abdominal. prin articulaţiile lor cu vertebrele şi sternul. pot efectua mişcări de ridicare şi coborâre. Cum coloana vertebrală şi sternul sunt rigide. Când ia punct fix pe torace. În aceste mişcări. se măresc toate diametrele cutiei toracice. iar distal pe faţa externă a coastelor 3. 3. iar membrele superioare ar fi coastele. 29) sunt cei care leagă toracele de centura scapulară şi de extremitatea superioară a humerusului. când ia punct fix pe humerus. Toate aceste fascicule converg către un tendon comun de formă patrulateră. este unmuşchi inspirator. pe primele 10 coaste. Presupunem că acest cerc reprezintă circumferinţa cutiei toracice. Muşchii inspiratori (care ridică coastele) sunt: diafragma. micul pectoral este situat sub marele pectoral şi se inseră proximal pe apofiza coracoidă. se execută şi o mişcare de proiectare înainte. marele oblic abdominal. Biomecanica toracelui Mişcările pe care le realizează diversele segmente osoase ale toracelui. Respiraţia se realizează în doi timpi: inspiraţia şi expiraţia. Mişcările coastelor mobilizează pasiv sternul care este puternic ataşat de coaste.

de gradul III 2. Cum actioneaza diafragma in inspiratie a. de gradul I b. scurt 3. Conform caror parghii se comporta coastele in miscarile toracelui a. 2a. se aplatizeaza c. Ce fel de muschi este marele dintat a. se bolteste b. 3b Prezentarea lecţiei 7 Titlul lecţiei Biomecanica centurii scapulare şi a articulaţiei scapulo-humerale Obiectivele lecţiei Însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a acestor articulaţii Însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea acestor articulaţii Concepte cheie omoplat humerus .Concluzii Cutia toracică protejază inima şi plămânii. de gradul II c. Mişcările ei sunt importante în respiraţie şi sunt datorate muşchilor care tracţionează asupra coastelor Subiecte de verificare Articulaţiile toracelui Grupele de muşchi implicaţi în mişcările toracelui Mişcările de inspiraţie şi expiraţie Intrebari si raspunsuri 1. cilindric c. lat b. se rasuceste R 1c.

Clavicula este un os lung. subclavicularu Biomecanica articulaţiei acromio-claviculare. deasupra toracelui între manubriul sternal şi acromionul omoplatului. . între primul şi al optulea spaţiu intercostal. aplicat pe faţa postero-externă a toracelui. la nivelul articulaţiei sterno-claviculare. Extremităţile claviculei.. Biomecanica articulaţiei scapulo-toracice Omoplatul se sprijină indirect pe torace. iar ca o rezultantă a acestora şi mişcări de circumducţie. permit omoplatului basculări de mare amplitudine. Scheletul centurii scapulare este alcătuit din două oase: clavicula şi omoplatul. aşezat transversal. deci o articulaţie şelară. turtit antero-posterior. Structura funcţională a centurii scapulare Legătura dintre partea superioară a trunchiului şi membrele superioare este realizată de centura scapulară. Articulaţia acromio-claviculară este o artrodie (capul articular este mai mic decât o jumătate de sferă). Adevăratul pivot al acestor mişcări este ligamentul costo-clavicular în jurul căruia se realizează aceste mişcări. cu baza în sus.în mişcarea de proiecţie înainte a claviculei extremitatea ei internă basculează înapoi. iar cea externă o amplitudine mai mare. Această articulaţie conferă centurii scapulare o anumită supleţe. Articulaţiile centurii scapulare sunt: articulaţia sterno-claviculară articulaţia acromio-claviculară articulaţia scapulo-toracică Biomecanica articulaţiei sterno-claviculare Articulaţia sterno-claviculară este o diartroză prin dublă îmbucare. turtit. se deplasează concomitent.. Muşchii motori ai articulaţiei sterno-claviculare sunt: -muşchii ridicători ai claviculei / muşchii pentru proiecţia înapoi a claviculei . Are mişcări de alunecare. Fără ea mişcările claviculei ar antrena mişcări bruşte şi necoordonate ale omoplatului pe torace. în diversele mişcări.în mişcarea de proiecţie înapoi a claviculei. triunghiular.Rezumatul temei tratate I. astfel: .sternocleidomastoidianul (capătul clavicular) -muşchii coborâtori ai claviculei / muşchii pentru proiecţia înainte a claviculei: -marele pectoral.trapezul .în mişcarea de circumducţie. iar cea externă -înainte. Omoplatul (scapula) este un os lat. extremitatea internă are o amplitudine mai mică. extremitatea ei internă basculează înainte. prin intermediul claviculei. care deşi foarte limitate. deltoidul. dar în sens invers. are două grade de libertate: permite claviculei mişcări de ridicare şi coborâre şi mişcări de proiectare înainte şi înapoi. . . iar cea externă -înapoi.

Realizată concomitent şi bilateral. muşchii scapulo-brahiali: d  eltoidul este cel mai voluminos. b). ca în poziţia atârnat şi in miscarile de căţărare. muşchii posteriori ai coloanei vertebrale (descrişi anterior) b. muşchii toraco-brahiali (descrişi anterior). sus. se inseră intern pe fosa supraspinoasă a omoplatului şi extern pe faţeta superioară a marii tuberozităţi a extremităţii superioare a humerusului. iar distal în treimea mijlocie a feţei interne a humerusului. 2. supraspinosul are o formă triunghiulară. Când ia punct fix pe apofiza coracoidă este proiector înainte. Când ia punct fix pe humerus. de romboid şi unghiular. contribuie la realizarea poziţiei stând (poziţia de drepţi). şi cavitatea glenoidă a omoplatului. m  icul rotund situat imediat în afara subspinosului. trage omoplatul către acesta. de dinţatul mare şi dorsalul mare. se inseră proximal pe treimea externă a marginii anterioare a claviculei. Realizată concomitent şi bilateral. Dacă ia punct fix pe centura scapulară. subspinosul se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului şi extern pe faţeta mijlocie a marii tuberozităţi a extremităţii superioare a humerusului. 1. Acţiunea lui este complexă. iar când ia punct fix pe humerus. Muşchii care participă la mişcările umărului sunt: a. Când ia punct fix pe omoplat este abductor al braţului. suprafeţele articulare sunt: capul humerusului. se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului şi extern pe faţa inferioară a marii tuberozităţi a extremităţii superioare a humerusului. c. cum se întâmplă în poziţia atârnat şi în mişcările de căţărare. Articulaţia scapulo-humerală (articulaţia umărului). Coborârea omoplatului se realizează de fasciculele inferioare ale trapezului. Toate aceste fascicule converg spre tendonul distal. ambele acoperite cu cartilaj hialin. care-i măreşte capacitatea. in totalitatea lui. a). Când ia punct fix pe omoplat este rotator în afară al humerusului şi când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braţ . pe marginea externă a acromionului şi pe buza inferioară a marginii posterioare a spinei omoplatului. iar când ia punct fix pe humerus. cele două suprafeţe sunt menţinute în contact de o capsulă articulară întărită în partea superioară de un ligament coraco-humeral şi anterior de trei ligamente glenohumerale (Fig. II. Prin baza lui. îl apropie pe acesta de apofiza coracoidă şi deci de omoplat. Cavitatea glenoidă este înconjurată de bureletul glenoidian. contribuie la ridicarea braţelor prin înainte. Când ia punct fix pe omoplat este rotator în afară al braţului şi când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braţ. adductor şi rotator în afară a humerusului. Structura funcţională a articulaţiei scapulo-humerale Această articulaţie este o enartroză (capul articular este mai mic decât o jumătate de sferă). este abductor al braţului. deltoidul trage centura scapulară şi toracele. care se inseră pe buza superioară a amprentei deltoidiene de pe faţa externă a humerusului.Ridicarea omoplatului este realizată de fasciculele superioare ale trapezului. 34). coraco-brahialul se inseră proximal pe apofiza coracoidă impreuna cu scurta portiune a bicepsului.

prin contracţia lor izometrică. mişcarea fiind controlată tot de muşchii abductori care. . 3. se inseră intern pe unghiul inferior al omoplatului. Mişcarea de adducţie se face în sens invers. este un adductor al braţului. dorsalul mare. Biomecanica articulaţiei scapulo-humerale Articulaţia scapulo-humerală este cea mai mobilă articulaţie.deltoidul cu toate fasciculele lui. Când ia punct fix pe omoplat este un rotator înăuntru şi un adductor al braţului. muşchii adductori ai umărului sunt: pectoralul mare.deltoidul (fascicule spinale) . dirijează apropierea membrelor superioare de trunchi. se îndreaptă în sus. Mişcările de proiecţie înainte (anteducţie) şi înapoi (retroducţie) Ele se fac: cu bascularea capului humeral înapoi. Mişcarea se face până când marea tuberozitate se loveşte de porţiunea superioară a bureletului glenoidian. În anteducţie intervin muşchii: .deltoidul (fascicule claviculare) În retroducţie intervin muşchii: .supraspinosul (chiar singur în afara deltoidului) . Extremitatea inferioară urcă iar cea superioară coboară.marele pectoral . În această mişcare cele două extremităţi ale humerusului suferă o deplasare în sens invers. iar când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braţ. suprafaţa articulară a capului humeral părăseşte aproape cavitatea glenoidă şi intră în contact cu porţiunea inferioară a capsulei articulare. în anteducţie şi cu bascularea capului humeral înainte. ocoleşte faţa internă a extremităţii superioare a humerusului şi se innseră pe buza posterioară a culisei bicipitale a humerusului. subscapularul se inseră intern în fosa subscapulară şi extern pe mica tuberozitate a extremităţii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat. în afară şi înainte. în retroducţie. subscapular. Ridicarea braţului peste 900 se face numai cu ajutorul mişcării de basculă laterală a scapulei. pe un arc de cerc dispus sagital. Amplitudinea proiecţiei înainte este de 950 iar cea a proiecţiei înapoi de 0 20 . biceps brahial (cu scurta porţiune). Peste această valoare. Are trei grade de libertate: Ea acţionează în strânsă corelaţie funcţională cu articulaţiile centurii scapulare. iar când ia punct fix pe humerus este un ridicător al omoplatului. rotundul mare.lunga porţiune a bicepsului brahial (are un rol secundar) Mişcarea de abducţie se poate face numai până la un unghi de 900. În acest moment. Amplitudinea lor se poate mări prin intervenţia centurii scapulare şi a coloanei vertebrale până la 180o în anteducţie şi 35o în retroducţie. in timp ce extremitatea inferioara a humerusului se deplaseaza in sens invers. Mişcarea de abducţie (de îndepărtare a braţului). ridicarea humerusului nu este posibilă datorită prezenţei acromionului. triceps brahial (cu lunga porţiune).coraco-brahialul .marele dorsal . mărindu-se astfel amplitudinea de mişcare a membrului superior faţă de trunchi. muşchii abductori ai umărului sunt: . un rol important revine greutăţii membrului şi gravitaţiei. rotundul mic.marele rotund este un muşchi puternic. coraco-brahial.

Subiecte de verificare Structura funcţională a centurii scapulare Structura funcţională a articulaţiei scapulo-humerale Muşchii implicaţi în mişcările umărului Biomecanica articulaţiei scapulo-humerale Intrebari si raspunsuri 1. In mişcarea de rotatie inăuntru. b. În mişcarea de rotaţie în afară. ea permite mişcări de flexie / extensie a braţului. pectoralul mare + dorsalul mare c. 3b . c. Capul humeral descrie un mic cerc urmărind conturul cavităţii glenoide. Mişcarea de circumducţie Această mişcare însumează mişcările precedente care se execută in jurul celor trei axe. deltoidul + supraspinosul b. dar în sens invers. în timp ce extremitatea inferioară a humerusului descrie un cerc mare. Ce muschi intervin in anteductia bratului subscapularul + marele dorsal marele pectoral + coracobrahialul supraspinosul + subscapularul R 1a. Mişcarea este produsă de muşchii subspinos şi micul rotund. Între articulaţiile centurii scapulare şi articulaţia scapulo-humerală este o strânsă legătură în mişcările variate şi ample ale membrului superior. deltoidul + coracobrahialul 3.Mişcările de rotaţie înăuntru (mediană) şi în afară (laterală) Ele se realizează în jurul unui ax longitudinal ce trece prin capul humeral in jurul axei anatomice lungi a humerusului. Concluzii Articulaţia scapulo-humerală este articulaţia cea mai mobilă a corpului. a. trapezul + deltoidul 2.Care sunt muschii ridicatori ai claviculei a. trapezul + sternocleidomastoidianul b. Care sunt muschii abductori ai umarului a. marele pectoral + deltoidul c. abducţie / adducţie a braţului şi circumducţie. Mişcarea este produsă de muşchii supraspinos. capul humerusului alunecă dinapoi – înainte pe cavitatea glenoidă. Amplitudinea lor este de 800 pentru rotaţia externă şi 950 pentru rotaţia internă. subscapular. rotundul mare. capul humerusului alunecă dinainte – înapoi pe cavitatea glenoidă. 2a.

. Trohleea humerală vine în raport cu incizura cubitusului. . 2. Când ia punct fix pe omoplat are mai multe acţiuni: -proiectează înainte şi rotează înăuntru braţul. condilul humeral şi epicondilul). pe tuberozitatea bicipitală a radiusului. . . prin faţa sa superioară contribuie la alcătuirea articulaţiei cotului. posterior. a antebraţului pe braţ.extremitatea superioară a radiusului prezintă o scobitură (cupula radială) care se adaptează pe condilul humeral.Prezentarea lecţiei 8 Titlul lecţiei Biomecanica articulaţiei humero-cubito-radiale Obiectivele lecţiei Însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a cotului Însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea acestei articulaţii Concepte cheie Humerus Cubitus Radius Rezumatul temei tratate 1. Ea este comună atât articulaţiei humero-cubito-radiale. printr-un tendon comun cu coraco-brahialul. Capul radial. iar prin faţa sa laterală contribuie la alcătuirea articulaţiei radio-cubitale superioare. Muşchii flexori sunt b  icepsul brahial. iar condilul humeral cu foseta capului radial.extremitatea superioară a cubitusului prezintă o scobitură semilunară (marea cavitate sigmoidă). Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilajul hialin. Capsula articulară este laxă şi întărită de patru ligamente mai puternice dispuse anterior. se inseră cu un cap (scurta porţiune a bicepsului) pe vârful apofizei coracoide. (lunga porţiune a bicepsului) se inseră pe suprafaţa de deasupra cavităţii glenoide. cu două capete superioare (de unde şi numele) şi unul inferior. Mijloacele de unire sunt capsula articulară. are un singur grad de libertate şi permite numai executarea mişcărilor de flexie şi extensie. Proximal. Membrana sinovială este ca o foiţă subţire. Se întâlnesc aici trei oase iar suprafeţele articulare sunt: . care leagă humerusul cu cubitusul (ulna) şi radiusul. Muşchii implicaţi în mişcările cotului sunt flexori şi extensori. apofiza coronoidă în partea anterioară a cavităţii sigmoide şi tuberozitatea (olecranul) în partea posterioară a cavităţii sigmoide. La marginea externă a acestei cavităţi se află o altă scobitură semilunară (mica cavitate sigmoidă) care ia parte la alcătuirea articulaţiei radio-cubitale superioare. Prin unirea celor două porţiuni se formează corpul muscular care descinde vertical în faţa humerusului şi a cotului şi se inseră distal. Structura funcţională a articulaţiei Articulaţia humero-cubito-radială este o trohleartroză. printr-un tendon puternic. lateral extern şi lateral intern.flectează antebraţul supinat pe braţ. înveleşte pe dinăuntru capsula articulară. a. cu celălalt cap.extremitatea inferioară a humerusului (trohleea. cât şi articulaţiei radio-cubitale superioare.

Explicaţia constă în orientarea oblică în sus şi înăuntru a jgheabului trohleei humerale. Biomecanica articulaţiei cotului Articulaţia humero-cubito-radială este o trohleartroză şi are un singur grad de libertate. este fie un coborâtor. Când ia punct fix pe olecran. muşchii extensori ai degetelor vor fi studiaţi la antebraţ. pe marginea externă a olecranului. -este adductor al braţului (prin porţiunea scurtă) . Se îndreaptă în jos şi după ce trece de faţa anterioară a articulaţiei cotului. el joacă un rol important în mişcările de lateralitate ale cubitusului.primul brahial extern . Când ia punct fix proximal. situată pe faţa internă a bazei apofizei coronoide a cubitusului. mâna nu se orientează spre umăr ci spre torace. prin baza sa.brahio-radial . prin vârful său. Se îndreaptă în jos şi înăuntru şi se inseră distal. 3.al doilea brahial extren .este abductor al braţului (prin porţiunea lungă) Acţiunea cea mai importantă este cea de supinaţie şi pe plan secundar de flexor al antebraţului pe braţ.scurtul supinator b.. în timpul pronosupinaţiei. Muşchii extensori sunt: tricepsul brahial este un muşchi voluminos. Are o amplitudine activă normală de aproape de 1500. brahialul anterior este situat sub biceps. fie un ridicător al omoplatului. Când ia punct fix pe humerus.rotează antebraţul în afară (supinaţie). dintre care 900 revin extensie şi 600 flexiei. flectează antebraţul pe braţ. Când ia punct fix pe humerus. Miscarea de flexie este apropierea antebraţului de braţ. situat pe faţa posterioară a cotului. anconeul este un muşchi scurt şi trunghiular. după cum membrul superior este orientat în jos sau în sus. Prin lunga porţiune este un adductor al braţului. Când ia punct fix pe cubitus este un extensor al braţului pe antebraţ. Când ia punct fix pe cubitus flectează braţul pe antebraţ muşchii epicondilieni sunt în număr de patru: . ci este dirijată faţă de acesta înăuntru. Se inseră proximal pe buza inferioară a amprentei deltoidiene şi pe faţa internă şi externă a jumătăţii inferioare a humerusului. deoarece axa antebraţului nu se suprapune axei braţului. flectează braţul pe antebraţ şi apropie omoplatul. În faza finală a mişcării. ocupă singur faţa posterioară a braţului. se inseră distal pe o mică suprafaţă rugoasă. Are trei capete superioare (de unde şi numele) şi unul inferior. Când ia punct fix pe antebraţ (ca în poziţia atârnat). Din cele trei capete unul este lung (lunga porţiune a tricepsului) şi se inseră pe suprafaţa rugoasă sub cavitatea glenoidă a omoplatului. Ea permite numai executarea mişcărilor de flexie şi extensie. este extensor al antebraţului pe braţ. Celelate două sunt scurte: vastul extern şi vastul intern. Se inseră proximal. pe faţa posterioară a epicondilului. Flexia şi extensia active au o amplitudine medie normală de 1500. este un extensor al antebraţului pe braţ. . În plus.

plana 3. cu un singur grad de libertate. în care punctul de sprijin este în articulaţia cotului. muşchii Mişcarea de extensie este mişcarea de îndepărtarea a antebraţului de braţ. trohlee + cavitate sigmoida c. Prin contracţia lor. 2b. muşchii extensori sunt: tricepsul brahial. antebraţul acţionează ca o pârghie de gradul I. Mişcarea de extensie este limitată de vârful olecranului şi de ligamentul anterior al cotului care este pus sub tensiune. bicepsul brahial şi epicondilieni. Concluzii Articulaţia cotului este o articulaţie mobilă. Care sunt muschii flexori ai cotului a. trohlee + olecran 2. tricepsul brahial + brahialul anterior c. bicepsul brahial + brahialul anterior R 1a. Amplitudunea este de 900.Ce fel de articulatie este articulatia cotului a. Ce prezinta extremitatea inferioara a humerusului a. trohlee + condil b. 3c . şi anconeul (în mod accesoriu). trohleartroza c. tricepsul brahial + bicepsul brahial b. ce-i permite mişcarea de flexie / extensie a antebraţului pe braţ Subiecte de verificare Structura funcţională a articulaţiei Muşchii implicaţi în mişcările articulaţiei Biomecanica articulaţiei cotului Intrebari si raspunsuri 1.muşchii flexori sunt: brahialul anterior. sferoidala b.

în continuare se îndreaptă în jos şi în afară şi se inseră distal pe faţa externă a porţiunii mijlocii a radiusului. Cele două suprafeţe articulare sunt menţinute în contact de ligamentul inelar şi de ligamentul pătrat (al lui Denucé). Este flexor al mâinii pe antebraţ şi al antebraţului pe braţ. Suprafeţele articulare reprezentate de cavitatea sigmoidă a radiusului de pe extremitatea inferioară şi mediană şi o suprafaţă convexă de pe partea mediană şi inferioară a capului cubital. m  icul palmar se inseră proximal pe faţa anterioară a epitrohleei. de incizura radială a cubitusului completată de ligamentul inelar şi de capul radial. a. Este un muşchi pronator şi accesoriu un flexor al antebraţului pe braţ. Ambele au fost descrise la oasele cotului. Structura funcţională a antebraţului Cele două oase ale antebraţului se articulează între ele prin cele două extremităţi ale lor. m  arele palmar se inseră proximal pe faţa anterioară a epitrohleei. Sinoviala articulaţiei este dependentă de sinoviala articulaţiei humero-cubitoradiale. un ligament triunghiular şi două ligamente radio-cubitale. Articulaţia radio-cubitală inferioară Articulaţia este tot o trohoidă cu un grad de libertate.Prezentarea lecţiei 9 Titlul lecţiei Biomecanica articulaţiilor antebraţului Obiectivele lecţiei Însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a antebraţului Însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea antebraţului Concepte cheie cubitus radius Rezumatul temei tratate 1. muşchii anteriori: rotundul pronator se inseră proximal pe faţa anterioară a epitrohleei şi pe marginea internă a apofizei coronoide. 2. Articulaţia radio-cubitală superioară: Articulaţia este o cilindroidă de tip trohoid. Ligamentul interosos radio-cubital este o membrană fibroasă care se întinde între diafizele celor două oase ale antebraţului pe toată lungimea lor. două articulaţii radio-cubitale: superioară şi inferioară. se îndreaptă în jos şi în afară şi se inseră distal pe faţa anterioară a bazei celui de al doilea metacarpian. se îndreaptă în jos şi puţin în afară şi se inseră distal pe ligamentul inelar al carpului şi aponevroza palmară. b. pronator şi fixator al mâinii în timpul mişcării de prehensiune. Ele sunt acoperite de cartilaj hialin şi unite prin intermediul unei capsule fibroase. Este flexor al mâinii pe antebraţ. Sinoviala este foarte laxă şi comunică în 40% din cazuri cu sinoviala articulaţiei radio-carpiene. Accesoriu este un abductor. . formând astfel. cu un grad de libertate Suprafeţele articulare sunt reprezentate de mica cavitate sigmoidă a extremităţii superioare a cubitusului. Muşchii antebraţului se împart în trei grupe: a.

marginea internă a apofizei coronoide şi marginea anterioară a radiusului. delimitează tabachera anatomică şi trece pe faţa posterioară a primului metacarpian şi a falangei proximale a policelui. trece pe sub ligamentul inelar anterior al carpului şi se inseră distal pe baza ultimei falange a policelui. alunecă prin şanţul extern al feţei posterioare a radiusului. radiusului şi lifamentului interosos. Este extensor al falangei a doua a policelui pe prima. pe treimea superioară a marginii interne şi a feţei interne a cubitusului. sub tuberozitatea bicipitală. ligamentul lateral intern al articulaţiei cotului. Este extensor al policelui. În treimea mijlocie a antebraţului se ramifică în 4 fascicule musculare care se continuă fiecare cu câte un tendon. când ia punct fix pe cubitus. Trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe faţa posterioară a bazei celei de a doua falange a policelui. b. un flexor al degetelor pe mână. Corpul lui ocupă toată lăţimea antebraţului. radiusului şi ligamentului interosos. al primei pe metacarp. care după ce trec pe sub ligamentul inelar carpian posterior. trece pe sub ligamentul inelar carpian . Este flexor al falangelor doi pe primele falange. Ele se inseră distal pe baza celei de a treia falange. a primei pe metacarpian şi a metacarpianului pe carp lungul extensor al policelui se inseră proximal pe faţa posterioară a cubitusului. pe pe faţa şi marginea posterioară a cubitusului şi distal. al falangei a doua pe prima. trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe faţa externă a bazei primului metacarpian. apoi se îndreaptă vertical în jos. formează 4 tendoane.c  ubitalul anterior se inseră proximal pe epitrohlee şi pe marginea internă a olecranului şi distal pe osul pisiform. p  ătratul pronator situat la partea inferioară a antebraţului. Este extensor al degetului mic. Este pronator. formează 4 tendoane care alunecă pe sub ligamentul inelar al carpului şi se îndreaptă spre ultimele 4 degete. se îndreaptă spre ultimele 4 degete. între marginea anterioară a cubitusului şi marginea şi faţa anterioară a radiusului. Este flexor al falangei a treia pe a doua falangă şi accesoriu al falangei a doua pe prima. coboară oblic în afară spre gâtul mâinii. Este extensor al falangei a treia pe falanga a doua. pentru a se insera distal pe faţa posterioară a bazei falangei distale a policelui. s  curtul extensor al policelui se inseră proximal tot pe feţele posterioare ale cubitusului. Este extensor şi abductor al mâinii pe antebraţ. al mâinii pe antebraţ şi al antebraţului pe braţ. Cele 4 tendoane trec pe sub ligamentul inelar al carpului şi se îndreapă către ultimele 4 degete pe care se inseră la nivelul bazelor falangelor doi. a  nconeul a fost studiat la muşchii cotului.  xtensorul propriu al degetului mic se inseră proximal pe faţa e posterioară a epicondilului şi la nivelul degetului mic se uneşte cu tendonul extensorului comun al acestuia. l  ungul abductor al policelui se inseră proximal pe feţele posterioare ale cubitusului. Este flexor al ultimei falange pe prima. muşchii posteriori: e  xtensorul comun al degetelor se inseră proximal pe faţa posterioară a epicondilului. Este flexor al mâinii pe antebraţ şi un fixator al mâinii în prehensiune. c  ubitalul posterior se inseră proximal pe faţa posterioară a epicondilului. pe ligamentul interosos cubito-radial şi pe faţa anterioară a radiusului. al mâinii pe antebraţ şi al antebraţului pe braţ. e  xtensorul propriu al indexului se inseră proximal pe faţa posterioară a cubitusului şi a ligamentului interosos. f  lexorul comun superficial al degetelor se inseră proximal pe epitrohlee. f  lexorul comun profund al degetelor se inseră proximal pe treimea superioară a feţei anterioare. se inseră pe faţa internă a bazei metacarpianului al cincilea. al degetelor pe mână şi al mâinii pe antebraţ l  ungul flexor propriu al policelui se inseră proximal pe cele 3 / 4 superioare ale feţei anterioare a radiusului şi pe marginea externă a apofizei coronoide. Este abductor al policelui şi abductor şi supinator al mâinii.

sferoidale b. Degetul mare (policele) are doar două falange. Oasele degetelor (falange) continuă direcţia metacarpienelor.rândul superior: scafoid.posterior şi se inseră distal pe tendonul extensorului comun pentru index. abductia antebratului 2. 3b Prezentarea lecţiei 10 Titlul lecţiei Biomecanica articulaţiilor gâtului mâinii şi ale mâinii Obiectivele lecţiei Însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţioală a acestor segmente osoase Însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea lor Concepte cheie Oase carpiene Oase metacarpiene Falange Rezumatul temei tratate 1. aşezate cu extremitatea lor proximală (baza) spre rândul metacarpian.rândul inferior: trapez. Care sunt muschii supinatori a. rotatia radiusului in jurul cubitusului b. dispuse pe două rânduri: . trohoide c. pisiform . semilunar. bicepsul brahial + anconeul b.Ce asigura miscarea de pronatie a antebratului a. enartroze R 1a. anconeul + bicepsul brahial c. rotatia cubitusului in jurul radiusului c. Cele 27 de oase care alcătuiesc scheletul gâtului mâinii şi al mâinii sunt reprezentate de trei grupe: Oasele carpiene: (8 la număr). Ce fel de articulatii are antebratul a. piramidal. 2c. Se numerotează din afară înăuntru. inelarul şi degeteul mic) au câte trei falange. mijlociul. Este extensor al ind Intrebari si raspunsuri 1. trapeziod. celelalte patru (indexul. osul cu cârlig Oasele metacarpiene (5 la număr) sunt lungi. iar cu extremitatea lor distală (cap) se continuă cu oasele degetelor. Structura funcţională a acestor articulaţii Prin gâtul mâinii înţelegem regiunea care face legătura între antebraţ şi mână. bicepsul brahial + supinatorul scurt 3. osul mare. . care împreună formează un tot funcţional.

Degetele sunt segmente de membru formate din piele şi os cu articulaţii şi curele de transmisie (tendoane) acţionate de la distanţă. Concluzii . la partea superoexternă a palmei: -scurtul abductor al policelui -scurtul flexor al policelui -opozantul -adductorul policelui -muşchii hipotenarieni se găsesc în regiunea hipotenară aflată în partea internă a palme -palmarul cutanat -adductorul degetului mic -scurtul flexor al degetului mic -opozantul degetului mic . de înclinare laterală şi de circumducţie la nivelul degetelor II. b. Muşchii implicaţi în biomecanica acestor articulaţii a. Ei sunt: -muşchii tenarieni se găsesc în regiunea tenară. de o parte şi de alta a capsulei. carpo-metacarpiene. -muşchii interosoşi. opoziţie (policele priveşte cu faţa lui palmară. Mişcările sunt de flexie-extensie. 2. medio-carpiană. La nivelul policelui. de abducţie-adducţie şi de circumducţie de mică amplitudine. de muşchii antebraţului şi. radio-carpiană. iar cele pasive de 175o. Flexia şi extensia se execută în plan sagital. 3. III. muşchii intrinseci ai mâinii (19 muşchi proprii) reprezintă grupul muşchilor de fineţe şi precizie ai mâinii.muşchii lojei mijlocii se găsesc între eminenţa tenară şi eminenţa hipotenară. muşchii antebraţului descrişi anterior) reprezintă grupul muşchilor de forţă ai mâinii. pe de o parte. Însumate. Mişcările de abducţie şi adducţie active au o amplitudine de 550. abducţie. metacarpo-falangiene. în jurul unei axe transversale care trece prin capul osului mare. mişcările sunt de: flexie. la nivelul gâtului mâinii şi de flexie-extensie. pe de altă parte. mişcările de flexie şi extensie active au o amplitudine medie de 1650. în acelaşi timp sunt şi adductori şi abductori ai degetelor 2-5). de muşchii intrinseci ai mâinii.(flexori ai primei falange şi extensori ai ultmelor două falange ca şi lombricalii dar. Toate articulaţiile mâinii sunt întărite de către un manşon capsular şi de ligamente dispuse lateral. extensie. IV. contribuie la mişcările mâinii dar şi la mişcarea şi fixarea articulaţiei gâtului mâinii în poziţiile cele mai convenabile executării mişcărilor degetelor. faţa palmară a degetelor 2-5) şi de circumducţie. Policele se suprapune peste celelalte 4 degete putând transforma mâna într-o adevărată pensă care permite prehensiunea. Acestea sunt: articulaţiile intercarpiene.Segmentele osoase se articulează între ele prin 30 de articulaţii. Ei acţionează asupra degetelor dar şi asupra articulaţiei gâtului mâinii. adducţie. V. ei sunt: -muşchii lombricali (flexori ai primei falange şi extensori ai ultimelor două falange ale degetelor 2-5). interfalangiene. iar cele pasive au amplitudinea de 650. Biomecanica articulaţiei gâtului mâinii şi a mâinii Complexul osteo-articular al gâtului mâinii este astfel structurat încât permite efectuarea mai multor mişcări. intermetacarpiene. Rolul cel mai important revine articulaţiei radio-carpiene şi medio-carpiene care sunt articulaţii condiliene cu două grade de libertate.

2b. 3a Prezentarea lecţiei 11 Titlul lecţiei Biomecanica centurii pelvine şi a articulaţiei coxo-femurale Obiectivele lecţiei Însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a acestor segmente Însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea acestor articulaţii Concepte cheie os coxal femur Rezumatul temei tratate I. Subiecte de verificare Structura funcţională a acestor articulaţii Muşchii intrinseci ai mâinii Biomecanica acestor articulaţii Membrul superior ca lanţ cinematic Intrebari si raspunsuri 1. asupra policelui c. muschi de viteza c. Ce reprezinta muschii antebratului pentru mana a.Structura funcţională a gâtului mâinii şi a mâinii permite o multitudine de mişcări în această zonă: felexie / extensie. asupra policelui R 1a. abducţie / adducţie. muschi de forta b. Asupra cui actioneaza muschii hipotenarieni a. Structura funcţională bazinului B a z i n u l este o formaţiune anatomică complexă. asupra degetului V 3. asupra degetelor II + V b. El face legătura între coloana vertebrală şi membrele inferioare. Asupra cui actioneaza muschii tenarieni a. asupra degetului mic b. rotaţie. muschi de precizie 2. asupra degetelor II +V c. Datorită poziţiei lui şi prin analogie cu centura scapulară a .

se produc unele mişcări minime la nivelul articulaţiilor sacro-iliace.superioară. oasele coxale se mişcă concomitent cu sacru şi practic bazinul poate fi considerat ca un întreg rigid. inferioară. Conformaţia generală a bazinului Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza în sus. Rolul ei este numai de a transmite greutatea corpului spre membrele inferioare şi de a susţine viscerele abdominale. chiar în aceste condiţii. 2. un rol static prin excelenţă. alcătuit din trei piese osoase: iliacul situat în sus şi în afară. şi antero-posterioare joacă la femeie un rol important în desfăşurarea normală a naşterii. rezultă din sudura celor 4 sau 5 vertebre coccigiene. Diametrele lor transversale. o bază şi un vârf. la adult. posterioară Sacrul este un os median şi simetric. Mişcarea de nutaţie este mişcarea prin care baza sacrului se îndreaptă în jos şi înainte.membrului superior. format din sudura vertebrelor sacrate. În realitate însă.articulaţiile sacro-iliace (articulaţii semimobile) -articulaţia sacro-coccigiană (artrodie) fără importanţă funcţională. oblice. iar vârful se îndreaptă în sus şi înapoi. numit promontoriu. Inelul format anterior de marginea superioară a simfizei pubiene. de formă patrulateră. cu care oasele coxale se articulează strâns. reunite anterior prin simfiza pubiană şi posterior prin segmentul sacro-coccigian al coloanei vertebrale. care prezintă pe faţa lui externă cavitatea cotiloidă (acetabulum). Aceste mişcări sunt: mişcări de nutaţie şi mişcări contranutaţie. Toate aceste piese converg spre centrul osului coxal.anterioară. Biomecanica bazinului În mod normal. lateral de liniile nenumite de pe feţele interne ale coxalelor şi posterior de promontoriu împarte bazinul în două părţi: marele bazin şi micul bazin.simfiza pubiană (articulaţie semimobilă) . Articulaţiile bazinului. . Spre deosebire însă de centura scapulară care este deosebit de mobilă. posterioară şi două laterale). Are deci. Coccisul este situat sub sacru. Este îndreptat oblic în jos şi înapoi. Ele constau din o serie de mişcări de basculă ale sacrului. bazinul se mai numeşte şi centura pelvină. mai accentuate la tineri. Formează cu ultima vertebră lombară un unghi care proemină anterior. pubisul situat înainte şi ischionul situat în jos. Scheletul bazinului Scheletul bazinului este alcătuit din cele două oase coxale. . El închide partea posterioară a bazinului. Are patru feţe: (anterioară. Osul coxal este un os plat. Osul coxal are: două feţe – externă şi internă patru margini . centura pelvină este rigidă. Are forma unei piramide triunghiulare cu baza în sus. cu strâmtoarea superioară şi strâmtoarea inferioară. în jurul unei axe transversale care trece prin partea superioară a osului. Articulaţiile bazinului sunt: .

pereche şi nesimetric. Articulaţia coxo-femurală este o enartroză cu trei grade de libertate şi o deosebită importanţă în statică şi locomoţie. se opune căderii corpului înapoi. de aceea este mărită de jur împrejur de un burelet fibro-cartilaginos. încât să permită membrului inferior îndeplinirea celor două funcţii contradictorii: . Extremitatea superioară a femurului prezintă un cap articular. Ligamentele sunt: 1. de o parte şi de alta.oscilaţia în faza de pendulare . Capul articular reprezintă 2/3 dintr-o sferă. pe ele se inseră muşchi puternici. Cele două tuberozităţi sunt voluminoase. Acesta trece peste scobitura pubo-ischiatică şi formează ligamentul transvers. La nivelul bazinului relaxarea capsuloligamentară duce la mărirea amplitudinii mişcărilor articulaţiilor sacro-iliace şi simfizei pubiene. un gât şi două proeminenţe: o tuberozitate mare (marele trohanter) şi o tuberozitate mică (micul trohanter). La nivelul coloanei vertebrale apar rahialgiile (dureri vertebrale) gravidelor şi chiar hernii de disc. Capsula este formată din fibre: unele superficiale. a) Suprafeţele articulare sunt: capul femurului şi cavitatea cotiloidă a coxalului. circulare. înainte şi înăuntru. sub care se găseşte un orificiu plin cu ţesut celulo-grăsos şi câteva arteriole şi venule pentru ligamentul rotund şi osul coxal. Cavitatea cotiloidă nu poate cuprinde singură capul femurului. longitudinale şi altele profunde. în acelaşi timp. în special la nivelul coloanei vertebrale şi bazinului. ligamentul rotund este intraarticular cu rol secundar în biomecanica şoldului. El reprezintă scheletul coapsei. 5. Structura funcţională a şoldului Prin intermediul şoldului. Are un corp şi două extremităţi (superioară şi inferioară). În alcătuirea articulaţiei şoldului participă două segmente osoase: osul coxal şi extremitatea superioară a femurului. şoldul se extinde şi ligamentul pus sub tensiune strangulează gâtul femural. asigurând soliditatea extremităţilor inferioare în timpul staţiunii verticale. Cu extremitetea superioară intră în articulaţia şoldului. b) Cele două suprafeţe articulare sunt menţinute în contact prin bureletul fibrocartilaginos şi o capsulă fibroasă. 2. aparatele capsulo-ligamentare ale tuturor articulaţiilor corpului se îmbibă cu lichid interstiţial şi se relaxează sub acţiunea unui hormon special de tip relaxina. Fibrele se grupează formând ligamentele ce au rol de întărire a capsulei. Relaxarea aparatelor capsulo-ligamentare are efecte imediate. ligamentul ilio-femural. în timpul mersului. ligamentul pubo-femural limitează abducţia şi rotaţia externă 3. centura pelvină se continuă cu membrul inferior. Articulaţia coxo-femurală (articulaţia şoldului) 1. încât să ofere. este perfect rotunjit şi orientat în sus.Mişcarea de contranutaţie este mişcarea prin care baza sacrului se îndreaptă în sus şi înapoi. maximum de stabilitate şi de mobilitate. ligamentul ischio-femural limitează rotaţia internă şi adducţia 4. Osul coxal a fost descris anterior. fibrele circulare profunde ale capsulei formează un inel care înconjoară colul. iar vârful lui se îndreaptă în jos şi înainte. ceea ce uşurează desfăşurarea normală a sarcinii. În condiţii fiziologice deosebite (în timpul naşterii). important în menţinerea poziţiei ortostatice. În această poziţie. F e m u r u l este os lung. .stabilizarea în faza de propulsie a mersului. Puţin sub centrul lui se află foseta ligametului rotund. II. alergării şi săriturii. susţinându-l. Este construită în aşa fel. Şoldul este structurat astfel. apăsând capul femurului în cavitatea cotiliodă. alergării sau săriturii.

iniţiind deci faza de pendulare şi gradează extensia coapsei pe bazin. Suprafaţa articulaţiei coxo-femurale măsoară 16 cm2 şi reprezintă un spaţiu virtual. se îndreaptă vertical în jos şi prin vârful lui se inseră distal pe faţa externă a marelui trohanter. muşchii spatelui şi muşchii ischio-gambieri asigură echilibrul trunchiului pe coapsă. . Când se contractă în totalitate şi ia punct fix pe bazin. Când ia punct fix pe bazin este rotator în afară al coapsei. Intervine în mişcarea de extensie atunci când subiectul poartă greutăţi sau urcă pe un plan înclinat. luând punct fix pe inserţiile proximale. Se inseră proximal pe partea posterioară a fosei iliace externe. Când coapsa este extinsă pe bazin. trece prin faţa capului femural. înapoi formează un unghi de aproximativ 400 şi se inseră pe micul trohanter. se îndreaptă în afară. Realizează astfel. un flexor al coloanei) . El se suprapune ca direcţie. De aceea. Când ia punct fix pe femur înclină lateral bazinul. un rol important în menţinerea suprafeţelor articulare îl are presiunea atmosferică. muşchiul este deficitar. se uneşte cu tendonul gemenului inferior şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faţa internă a marelui trohanter. Când ia punct fix pe bazin este rotator înăuntru şi un adductor al coapsei. Cum greutatea unui membru inferior este de 9-10 kg. este tot flexor dar în acelaşi timp imprimă coloanei vertebrale şi o mişcare de înclinare laterală. Tot el. acţiunea lui diferă după poziţia acesteia. b. se îndreaptă oblic în jos şi în afară şi se inseră distal pe creasta externă a liniei aspre. Când coapsa este flectată pe bazin. Muşchiul psoasul-iliac este unul din cei mai importanţi muşchi în statica şi dinamica trunchiului. prin baza lui se inseră proximal pe porţiunea mijlocie a fosei iliace mijlocii. efectuează izotonic mişcarea de flexie a coapsei pe bazin. presiunea atmosferică. 2.când se contractă în totalitate. apoi se îndreaptă în afară şi în jos.La nivelul articulaţiei coxo-femurale. El împreună cu muşchii abdominali. flectează coloana vertebrală şi bazinul pe coapsă (este deci. . micul trohanter fiind situat posterior faţă de axa femurului. f  esierul mic. Muşchii care intervin în mobilizarea şoldului sunt a. muşchii lombo-iliaci descrişi la coloana vertebrală.când ia punct fix pe inserţia distală. f  esierul mijlociu. 537 kg. este abductor şi rotator în afară al coapsei. în mers. axei biomecanice a membrului inferior. care impinge capul femural dinainte-înapoi şi reprezintă astfel. Inserţia lui pe primele vertebre lombare se suprapune centrului de greutate. c) Sinoviala tapetează faţa internă a capsulei. Ca rotator al coapsei. flectează coapsa pe bazin şi în acelaşi timp imprimă coapsei o uşoară mişcare de adducţie şi rotaţie externă. Este un rotator în afară al coapsei. pasoasuliliac este rotator extern. valoarea lui funcţională se determină aşezând subiectul pe un scaun şi punându-l să facă flexia coapsei pe bazin. El apasă pe faţa laterală a marelui trohanter. spre sfârşitul fazei de pendulare.când se contractă de o singură parte. gemenul superior se inseră medial pe spina sciatică. principalul stabilizator anterior al şoldului. prin baza lui se inseră proximal pe porţiunea anterioară a fosei iliace externe. singură. se îndreaptă aproape orizontal în afară şi prin vârful lui se inseră distal pe marginea anterioară a marelui trohanter. Ca flexor al coapsei pe bazin el intervine în special după ce coapsa depăşeşte amplitudinea de flexie de 900. Dacă nu poate face flexia coapsei dincolo de 90o. Dintre aceştia doar psoasul –iliac intervine direct asupra şoldului. muşchiul este un rotator intern. când ia punct fix pe femur este un proiector înainte al jumătăţii bazinului de partea opusă. muşchii bazinului f  esierul mare – cel mai voluminos muşchi al bazinului. Asupra ei acţionează o presiune atmosferică de 16. înfundând astfel capul femurului în cavitatea cotiloidă şi este principalul stabilizator lateral al şoldului. Acest muşchi are acţiuni complexe . o puternică chingă anterioară. poate menţine capul femurului în cavitate chiar după secţiunea tuturor părţilor moi. imediat sub marele trohanter.

gemenul inferior se inseră medial pe tuberozitatea ischionului. Este rotator în afară al coapsei. Celelalte trei porţiuni se inseră pe femur. Când ia punct fix pe bazin. Este flexor. -muşchii anteriori ai coapsei  ensorul fasciei lata. Este un rotator în afară al coapsei şi un stabilizator posterior al şoldului. Este un rotator în afară al coapsei. Are un corp aplatizat. adductor şi rotator în afară al coapsei pe bazin. Este un rotator în afaraă al coapsei. se continuă cu un tendon lat şi se inseră distal pe tuberozitatea externă a extremităţii superioare a tibiei. dreptul intern (muşchiul gracilis) este foarte subţire. muşchi superficial. care se inseră distal pe tuberozitatea anterioară a tibiei. Este alcătuit din patru fascicule musculare: dreptul femural. Toate cele patru fascicule se unesc între ele şi formează tendonul cvadricipital. Este flexor şi adductor al coapsei pectineul se inseră proximal pe spina pubisului. de unde şi numele nuşchiului c  vadricepsul. . pe partea superioară a feţei interne a tibiei. o  bturatorul intern se inseră medial pe faţa internă a membranei obturatoare care umple gaura obturatoare a osului coxal şi pe conturul ei osos. vastul medial şi femuralul (cruralul). muşchii coapsei se îndreaptă vertical de la bazin la coapsă. care înglobează rotula şi de la aceasta în jos se continuă cu tendonul rotulian. c  roitorul. în jurul găurilor sacrate anterioare.muşchii mediali ai coapse (Fig. prin laba de gâscă. se întinde diagonal de sus în jos şi din afară-înăuntru. se inseră proximal pe unghiul pubisului şi distal. Inserţiile proximale ale acestor fascicule sunt diferite. muşchi larg care ocupă toată partea anterioară a coapsei. o  bturatorul extern se inseră medial pe faţa externă a membranei obturatoare şi pe conturul ei osos trece prin spatele articulaţiei coxo-femurale şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faţa internă a marelui trohanter. se îndreaptă în afară. se îndreaptă oblic în jos şi în afară şi se inseră distal pe creasta mijlocie a liniei aspre. iese din bazin prin marea scobitură sciatică şi se inseră lateral pe marginea superioară a marelui trohanter. Este axtensor al gambei pe coapsă. iar unii dintre ei la extremităţile superioare ale oaselor gambei. se inseră proximal t pe spina iliacă antero-superioară şi pe buza externă a treimii anterioare a crestei iliace. se întinde pe treimea superioară a coapsei. c. vastul lateral. p  iramidalul (pisiformul) se inseră medial pe faţa anterioară a sacrului. (în sprijinul unilateral) şi în mers. iese din micul bazin. se îndreaptă în afară şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faţa internă a marelui trohanter. p  ătratul femural se inseră medial pe tuberozitatea ischiatică. Este snergic cu gemenii. adductorul mare se inseră proximal pe ramura . rotează coapsa în afară. Este un stabilizator posterior al şoldului. Este flexor al gambei pe coapsă şi flexor. trece prin mica scobitură sciatică a marginii posterioare a coxalului. se îndreaptă în afară. muşchi superficial. se indreaptă în afară şi se uneşte cu tendonul gemenului extern. Are rol deosebit în statică. adductor şi rotator în afară al coapsei. 42). Se inseră proximal pe spina iliacă antero-superioară şi distal pe tuberozitatea internă a extremităţii superioare a tibiei. mediali şi posteriori. După topografia lor se împart în trei grupe: anteriori. realizând poziţia de lucru a vechilor croitori. Este rotator în afară al coapsei şi un principal stabilizator inferior al şoldului. trece prin spatele articulaţiei coxo-femurale şi se inseră lateral pe marginea posterioară a marelui trohanter. Dreptul anterior se inseră pe bazin prin două tendoane: unul direct pe spina iliacă antero-inferioară şi unul pe sprânceana cotiloidă. prin intermediul labei de gâscă.

abducţie / adducţie. Ei extind coapsa pe bazin şi au asupra gambei o acţiune caracteristică: fiind flexori ai gambei pe coapsă de la 10o la 1550 şi devin extensori ai gambei pe coapsă pe amplitudinea dintre 00-100 Aceştia sunt: semitendinosul se inseră proximal pe tuberozitatea ischionului. cu amplitudinile evidenţiate în tabelul următor: Flexia Activ Pasiv Diferenta 90-1200 110-1500 20-300 Extensia 300 500 200 Abductiaadductia 60-700 70-800 100 Rotatia interna 350 400 50 Rotatia externa 150 200 50 Mişcările de flexie şi extensie Dacă mişcările de flexie şi extensie ar fi pure. Este flexor al gambei pe coapsă. ar trebui să se realizeze în jurul unei axe transversale care ar trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund. Toţi cei trei adductori au o direcţie aproximativ oblică în afară şi în jos şi sunt paraleli ca direcţie cu psoasul-iliac. Cum însă flexia se însoţeşte şi de mişcarea de rotaţie înăuntru. alergare şi sărituri. axa biomecanică corespunde axei centrale a cavităţii cotiloide. iar extensia se însoţeşte de o mişcare de rotaţie în afară. prin intermediul labei de gâscă. extensor al coapsei pe bazin Muşchiul tensor al sinovialei genunchiului este sub femural 3. are trei grade de libertate şi permite efectuarea mişcărilor de flexie / extensie.ischio-pubiană şi tuberozitatea ischiatică a coxalului. adductorul mijlociu se inseră proximal pe unghiul pubisului. Amplitudinea acestor mişcări este legată de poziţia genunchiului. împreună cu semitendinosul şi scurta porţiune ce se inseră pe partea externă a liniei aspre a femurului. împreună cu lunga porţiune a bicepsului femural şi distal. adductorul mic se inseră proximal pe unghiul pubisului şi distal pe creasta internă. printr-un tendon comun. iar distal pe tuberculul supero-intern al condilului intern al extremităţii inferioare a femurului. . Ei sunt muşchi biarticulari şi au o deosebită importanţă în statică. pe partea superioară a feţei interne a tibiei. mers. superioară a liniei aspre. se îndreaptă în afară şi în jos şi se inseră distal pe zona mijlocie a liniei aspre a femurului. semimembranosul se inseră proximal pe faţa posterioară a tuberozităţii ischiatice şi distal pe cei doi condili tibiali. Ambii muşchi sunt flexori şi rotatori înăuntru ai gambei pe coapsă şi extensori ai coapsei pe bazin. bicepsul femural se inseră proximal prin două capete care se numesc: lunga porţiune ce se inseră pe tuberozitatea ischiatică. Sunt adductori şi flexori ai coapsei. . pe capul peroneului. Biomecanica articulaţiei coxo-femurale Articulaţia coxo-femurală este o enartroză. Cele două porţiuni se unesc şi se inseră distal. rotaţie şi circumducţie.muşchii posteriori ai coapsei alcătuiesc grupul muşchilor ischiogambieri.

flexorii principali sunt: dreptul anterior. În realizarea ei intervin toate grupele musculare ale şoldului. Concluzii Articulaţia şoldului este o articulaţie puternică. dreptul intern. fesierul mijlociu şi croitorul. Flexia este limitată de muşchii posteriori ai coapsei. cei doi gemeni ai coapsei (superior şi inferior). are o structură funcţională care-i permite mişcări de flexie / extensie a coapsei pe bazin. piramidalul. pectineul. În mişcarea de sfoară laterală. muşchii rotatori externi sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele posterioare). pectineul. cei trei adductori. abducţia atinge 700. Mişcarea de circumducţie Această mişcare rezultă din trecerea coapsei prin toate poziţiile descrise anterior. tensorul fasciei lata. fesierul mare. Adducţia fesierul mic. Abducţia se realizează de către: tensorul fasciei lata. Când genunchiul este îndoit. psoasul-iliac. Amplitudinea rotaţiei externe active este de 150 şi pasive 200 iar a rotaţiei interne active este de 350 şi pasive de 400. . extensorii principali sunt: ischio-gambierii. fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu şi fesierul mic. Când coapsele sunt extinse. prin punerea sub tensiune a muşchilor posteriori ai coapsei. muşchii rotatori interni sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele anterioare). Ambele mişcări au o amplitudine activă de 600-700 şi pasivă de 700-800. rotaţie externă şi internă şi mişcarea de circumducţie. dar mişcarea devine posibilă datorită înclinării bazinului înainte şi unei lordoze accentuate. flexia şoldului atinge 1200. abducţia reală a coapsei pe bazin nu depăşeşte 700 de fiecare parte. pătratul femural. Subiecte de verificare Structura funcţională a bazinului Articulaţiile bazinului Mişcările bazinului Structura funcţională a articulaţiei şoldului . fesierul mic. dreptul intern şi croitorul. ceea ce face ca abducţia să se transforme în mişcare de flexie. cei doi obturatori.diafiza femurului descrie un con. semitendinosul. semimembranosul. Mişcările de rotaţie externă şi internă Aceste mişcări se realizează în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului.epifiza distală a femurului descrie un cerc. Hiperextensia este posibilă numai prin flexia articulaţiei opuse şi accentuarea curburii lombare. Muşchii flexori sunt mai puternici decât muşchii extensori.Când genunchiul este extins. flexia şoldului este limitată la 900. amplitudinea maximă de abducţie este de 600. între ambele coapse se formează un unghi de 140o. croitorul. semitendinosul şi semimembranosul. se realizează de către: psoasul-iliac. . astfel că ambele coapse formează între ele un unghi de 120o. abducţie / adducţie. Mişcările de abducţie şi adducţie Ele se realizează în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural şi sunt însoţite de mişcări de rotaţie ale coapsei. În flexia maximă a coapselor.capul femural se învârte în cavitatea cotiloidă . Extensia este limitată de partea anterioară a capsulei şi de ligamentul ilio-femural.

sunt pronatori ai coapsei R 1a. Ce rol au muschii mediali ai coapsei a. sunt adductori ai coapsei c. ligamentul ischio-femural c. de nutatie si contranutatie b. a) Extremitatea inferioară a femurului prelungeşte corpul la partea lui . rotula. sunt abductori ai coapsei b. Scheletul genunchiului este format din extremitatea inferioară a femurului. Care sunt miscarile bazinului a. ligamentul pubo-femural b. Care este ligamentul cu rol secundar in biomecanica soldului a. 2c. ligamentul rotund 3. de nutatie si pronatie c. 3b Prezentarea lecţiei 12 Titlul lecţiei Biomecanica articulaţiilor genunchiului Obiectivele lecţiei Însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a articulaţiilor genunchiului Însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea genunchiului Concepte cheie Femur Tibie Rotulă Rezumatul temei tratate Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leagă coapsa de gambă. extremităţile superioare ale celor două oase ale gambei: tibia şi peroneul şi osul propriu al regiunii. de nutatie si supinatie 2.Muşchii implicaţi în mobilizarea şoldului Biomecanica articulaţiei coxo-femurale Intrebari si raspunsuri 1.

Meniscul extern. prin cornul său anterior. separaţi de scobitura intercondiliană şi de trohlee şi acoperiţi la suprafaţă de un cartilaj hialin. cât în sens anteroposterior. pe suprafaţa retrospinală. Tot pe această faţă se mai află şi tuberculul pe care se inseră marele adductor şi o mică fosetă pe care se inseră gemenul intern al tricepsului sural. se fixează la marginea anterioară a platoului tibial. tendonul rotulian. Articulaţia femuro-tibială 1. Aceste meniscuri nefiind strict cartilaginoase. I. distal. Pe feţele interne ale celor doi condili se inseră extremităţile proximale ale ligamentelor încrucişate.distală. Înapoia acestei tuberozităţi se inseră gemenul extern al tricepsului sural şi popliteul. Pe baza şi marginile ei se inseră tendonul cvadricipital. pe fiecare cavitate glenoidă câte un menisc. cu baza aşezată proximal. e) Segmentele osoase din articulaţie sunt menţinute între ele de o capsulă articulară întărită de şase ligamente. se fixează pe tuberculul intern al spinei tibiale. iar la vârf. posterior. Anterior. c) Faţa posterioară a rotulei este divizată în două faţete laterale de către o creastă teşită şi este acoperită de cartilaj hialin. iar prin cornul său posterior. . pe care se inseră ligamentul lateral extern al articulaţiei genunchiului. b) etxremităţile superioare ale tibiei şi peroneului vor fi studiate la gambă. ultimul terminându-se mai jos decât primul. şanţul trohleei se continuă cu o scobitura intercondiliană care imparte extremitatea inferioară a femurului într-un condil extern şi un condil intern. intre ele s-a dezvoltat. mărindu-şi progresiv dimensiunile atât în sens transversal. imediat înaintea spinei şi pe faţa externă a ligamentului încrucişat anterior. Partea internă a meniscului nu conţine vase. b) Extremitatea superioară a tibiei prezintă două cavităţi glenoide acoperite de cartilaj hialin. Faţa anterioară este convexă şi vine în contact cu fascia genunchiului şi cu tegumentele. Faţa laterală a condilului intern are o tuberozitate pe care se inseră ligamentul lateral intern al articulaţiei genunchiului. iar vârful. d) Deoarece între suprafeţele osoase articulare ale femurului şi tibiei nu există congruenţă perfectă. au o elasticitate şi o deformabilitate mai mare decât a cartilajului obişnuit. a) Extermitatea inferioară a femurului are cei doi condili. Faţa posterioară este concavă şi articulară. iar prin cornul său posterior. c) rotula (patela) un os scurt. imediat înintea ligamentului încrucişat anterior. Meniscul intern. situat la faţa anterioară a genunchiului. prin cornul său anterior. Meniscul extern are o formă circulară. se fixează pe suprafaţa prespinală. imediat inapoia inserţiei ligamentului încrucişat posterior. separate între ele de doi tuberculi (intern şi extern) ai masivului osos ce aparţin spinei tibiale. Pe spina tibială se inseră capetele distale ale ligamentelor încrucişate. iar cel intern forma literei C. Structura funcţională a articulaţiei femuro-tibiale Această articulaţie este cea mai voluminoasă articulaţie a corpului şi cea mai puternică. Cele două meniscuri sunt reunite la partea lor anterioară de o formaţiune delicată numită ligamentul transvers (jugal) care este înconjurat de pachetul celular grăsos anterior al genunchiului. Rotula este astfel înglobată în largul tendon distal al cvadricepsului. ea prezintă o trohlee (mosor). femuro-rotuliană (care participă la alcătuirea articulaţiei genunchiului) şi articulaţia tibio peronieră superioară care va fi descrisă la gambă. Văzută din faţă ea are o formă aproximativ triunghiulară. Structural. ea este o trohleartroză imperfectă şi de accea are în constituţia ei două meniscuri. dar în partea capsulară acestea sunt abundente. La nivelul genunchiului se găsesc trei articulaţii: femuro-tibială (articulaţia propriu-zisă a genunchiului). Faţa laterală a condilului extern prezintă şi ea o tuberozitate.

în jurul unei axe transversale care trece prin cei doi condili femurali. se întinde de la rotulă la tuberozitatea anterioară a tibiei. ligamentul anterior (rotulian) – reprezintă tendonul terminal al cvadricepsului. apoi rostogolirea lui pe platoul tibial. popliteul. lateral pe meniscuri şi înainte pe ligamentul jugal. când gamba este pendulată). prin deplasarea femurului pe tibia fixată (ca în sprijinul pe sol). mult mai redusă ca dimensiuni. Biomecanica articulaţiei femuro-tibiale. înainte şi înăuntru pentru a se insera pe partea antero-internă a spinei tibiale şi pe suprafaţa rugoasă prespinală. poate suporta tracţiuni mai mari de 300 kg. până când axa lungă a gambei ajunge să . 5. Articulaţia mai prezintă şi mişcări de înclinare laterală foarte reduse ca amplitudine.Capsula articulară este un manşon fibros. foarte apropiat de limita cartilajelor articulare. care se fixează de jur împrejur. Mişcările se execută în plan sagital. ligamentul posterior (Winslov) – se confundă cu inserţiile muşchilor gemeni (ai tricepsului sural). 6. plantarul subţire. Articulaţia femuro-tibială acţionează după principiul unei pârghii de gradul III. 2. Sinoviala genunchiului comunică în aproape 10 % din cazuri cu sinoviala articulaţiei tibio-peroniere superioare. gemenii. iar a celor pasive de 1500. se asociază şi o mişcare de rotaţie internă. Începutul mişcării de flexie se face mai mult prin rostogolire. mişcări la care se adaugă şi altele secundare ca: rotaţie internă şi rotaţie externă.se inseră sus pe tuberozitatea condilului femural intern. Mişcarea de extensie este aceea prin care faţa posterioară a gambei se depărtează de faţa posterioară a coapsei. pe partea antero-externă a capului peroneului. prin deplasarea tibiei pe femurul fixat (ca în poziţia şezând) sau prin deplasarea simultană a celor două oase (ca în mers. ajungând la tibie. împărţindu-se în două porţiuni: una suprameniscală. Cele şase ligamente sunt: 1. care poate ajunge până la 200 amplitudine. între inserţiile cornurilor anterioare ale meniscurilor. ligamentul lateral intern . iar sfârşitul mai mult prin rotaţie pe loc în jurul unei axe fixe. f) sinoviala genunchiului tapetează faţa interioară a capsulei. Când flexia ajunge la 700 . dreptul intern şi croitorul. iar jos. se adaptează la toate fundurile de sac capsulare şi se întrerupe la nivelul inserţiei meniscurilor. ca muşchi principali. 3.se inseră sus pe tuberozitatea condilului femural extern. 4. Este foarte rezistentă. gros şi foarte rezistent. Limitarea mişcării de flexie este realizată de întâlnirea feţei posterioare a gambei cu faţa posterioară a coapsei. Partea mijlocie este în scobitura intercondiliană şi se confundă cu inserţiile ligamentelor încrucişate. Ligamentele încrucişate se găsesc în scobitura intercondiliană. înainte şi înăuntru pentru a se insera înapoia spinei tibiale. Articulaţia femuro-tibială are un singur grad de libertate şi în consecinţă prezintă două mişcări principale: flexia şi extensia gambei pe coapsă. Mişcarea de flexie este aceea prin care faţa posterioară a gambei se apropie de faţa posterioară a coapsei. ligamentul lateral extern . ligamentul încrucişat anterior se inseră sus. Se execută în jurul mai multor axe. iar jos. pe partea cea mai de sus a feţei interne a tibiei. ligamentul încrucişat posterior se inseră pe porţiunea posterioară a condilului intern şi se îndreaptă în jos. este lăţit transversal. La începutul mişcării are loc rotarea extremităţii femurului. muşchii motori pentru flexie sunt: bicepsul femural şi semimembranosul. Amplitudinea medie a mişcărilor active de flexie şi extensie este 1350. 2. iar în mod accesoriu intervin şi semitendinosul. pe porţiunea posterioară a condilului extern şi se îndreaptă în jos. care reprezintă aproape întreaga sinovială şi alta submeniscală.

Mai intervin şi ligamentele încrucişate. În flexia completă. Mişcării de extensie i se asociază şi o mişcare de rotaţie în afară a gambei pe coapsă. semitendinos. ating marginile anterioare ale platoului tibial şi se depărtează uşor unul de altul. dinainte înapoi pe platoul tibial. ele situându-se mereu pe acea parte a platoului care suportă presiunea condililor. Amplitudinea mişcării de rotaţie activă este de 150 – 200. la o ruptură de ligament rotulian (la alpinişti) sau la o smulgere de apofiză tibială anterioară. condilii alunecă înainte. împingând meniscurile înaintea lor. Mişcările de rotaţie înăuntru şi în afară Aceste mişcări se asociază mişcărilor de flexie şi extensie. Astfel. În rotaţia gambei în afară. care rotează gamba în afară în poziţia finală de flexie şi înăuntru în poziţia finală de extensie. rotula. În rotaţia externă ligamentele laterale se extind. partea anterioară a meniscului intern urmează capsula la care aderă şi se deplasează dinapoi înainte şi dinăuntru în afară. Ligamentul încrucişat anterior limitează deplasarea înainte. se relaxează în semiflexie şi se întinde din nou uşor în extensie. El se poate rupe în extensia genunchiului. împreună cu tendonul cvadricipital. de muşchii ischiogambieri şi de ligamentele anterioare care se extind în momentul extensiei. la o fractură de rotulă. când sunt puse sub tensiune maximă odată cu extensia genunchiului. drept intern şi croitor. în flexia de 900 a genunchiului. ajungânduse la ruptură de tendon cvadricipital (mai ales la fotbalişti şi rugbişti). iar în mod accesoriu de ligamentul încrucişat posterior. ligamentul lateral extern se relaxează. Extensorii acţionează cu toată forţa lor atunci când se face extensia forţată a genunchiului flectat sau când se execută o mişcare forţată de blocare a genunchiului în uşoară flexie. iar rotaţia înăuntru se face de: semimembranos. Meniscurile: biomecanica şi rolul lor Deşi solitare pe tibie.continue axa lungă a coapsei (văzute din profil). când genunchiul este extins. meniscurile se deplasează în sens invers. muşchii motori ai extensiei sunt în primul rând cvadricepsul şi tensorul fasciei lata. în extensie. ceea ce are drept rezultat o puternică distensie a meniscului. se obţine o relaxare maximă a ligamentelor. prin extremităţile posterioare. iar în flexie. când lovitura pe gambă surprinde genunchiul în flexie. în aceste situaţii se poate rupe aparatul extensor al genunchiului la diferite nivele. un aparat complex de extensie a genunchiului. dar cel intern se menţine uşor destins. Ei realizează. în timp în rotaţia internă se întind ligamentele încrucişate şi se destind ligamentele laterale. în timp ce partea sa posterioară este împinsă înapoi de condilul femural. condilii alunecă înapoi. Ligamentul încrucişat anterior se întinde în extensie. dar se apropie uşor şi între ele. Ligamentele încrucişate limitează deplasarea înainte şi înapoi a platoului tibial pe condilii femurali. sau prin trecerea forţată de la flexie la extensie cu genunchiul rotat extern Ligamentul încrucişat posterior se întinde în flexie completă. însă. Meniscul extern poate suferi o deplasare asemănătoare. Tot ele se mai deplasează şi odată cu platoul tibial faţă de condilii femurali. meniscurile se deplasează în flexie. . împingând meniscurile înapoia lor. Rotaţia în afară se face de bicepsul femural. ca în activitatea fizică. în timpul mişcării de rotaţie externă. 3. În semiflexie. Mişcarea de extensie este limitată de ligamentul posterior al articulaţiei. El este mai rezistent şi mai mobil. iar de rotaţie pasivă de 350 – 400 . El se rupe foarte rar. popliteu. se relaxează în flexia uşoară şi se întinde din nou în hiperextensie. dar de sens invers. Mişcările de lateralitate sunt limitate de ligamentele laterale în special în mers. aripioarele rotuliene şi tendonul rotulian. de ligamentul încrucişat anterior. iar ligamentele încrucişate se relaxează. Astfel. iar cel posterior – deplasarea înapoi. În extensie. adică dinapoi înainte.

În afara acestor formaţiuni. de un sistem complicat de frâuri. Aparatul capsulo-ligamentar se confundă cu cel al feţei anterioare a articulaţiei femuro-tibiale. când meniscurile sunt supuse unor presiuni foarte mari. deplasând tendonul cvadricipital faţă de axa de rotaţie a genunchiului. tensorul fasciei lata.Rolul meniscurilor. Muşchii implicaţi în mişcările genunchiului sunt: a) muşchii coapsei (anteriori: cvadricepsul. fiind trasă de tendonul rotulian. 3. fasciei lata. care vor fi descrişi la muşchii gambei. . Completeză spaţiul liber dintre suprafaţa curbă a femurului şi suprafaţa plană a tibiei şi împiedică astfel protruzia sinovialei şi capsulei în cavitatea articulară. II. muşchi biarticulari. odată cu intrarea în . În sens vertical. 1. croitorul şi posteriori: ischio-gambierii). Majoritatea rupturilor de menisc se produc în mişcări rapide şi puternice sau în mişcări care îşi modifică direcţia în timpul efectuării lor. Este vorba de expansiunile directe şi încrucişate ale vaştilor. este fixsată de tendonul rotulian şi de tendonul cvadricipital care numai el este motor şi solicită rotula. Centrează sprijinul femururlui pe tibie în cursul mişcărilor.măreşte braţul de pârghie al cvadricepsului. o serie de elemente fibroase se încrucişează peste rotulă. la faţa externă a condilului extern. Rolul rotulei . de origine musculară. dintre care ca muşchi accesori în mişcările genunchiului intervin cei doi gemeni ai tricepsului sural. Reduc în mod important frecarea dintre extremităţile osoase. la faţa internă a condilului intern. pornind de sus şi uşor din afară ea coboară spre linia mediană. trăgând-o în afară şi aplicând-o puternic în şanţul trohlean.în flexie. în cursul mişcărilor. mai ales în mişcările de hiperextensie şi hiperflexie. care au fost descrişi la muşchii şoldului şi b) muşchii gambei.în extensie. Structura functionala a articulatiei Această articulaţie este o trohleartroză fiind alcătuită din trohleea extremităţii inferioare a femurului şi faţa posterioară articulară a rotulei. menţine tendonul la distanţă de trohleea femurală . asigurând repartizarea uniformă a sinovialei pe suprafaţa cartilajelor. Joacă rolul unui amortizor de şoc între extremităţile osoase. fascia lata şi ligamentul menisco-rotulian extern şi este mai slab dezvoltată. Biomecanica articulaţiei femuro-rotuliene Rotula este menţinută pe locul ei. Articulaţia femuro-rotuliană 1. formând o veritabilă reţea. trece peste linia verticală a trohleei. 2. În sens transversal. Participă la lubrefierea suprafeţelor articulare. Aripioara internă se întinde de la marginea internă a rotulei. popliteul şi plantarul subţire. este întărită de inserţia vastului intern şi de ligamentul menisco-rotulian intern şi este deosebit de solicitată. este întărită de vastul extern. 3. apoi. 2. uşurând activitatea acestui muşchi. rotula ia contact progresiv cu suprafaţa articulară a trohleei şi se înscrie în şanţul trohlean. dreptul intern. aponevrozei gambiere şi ale dreptului anterior. rotula este menţinută de cele două aripioare rotuliene. expansiunile croitorului. Aceste tendoane fac între ele un unghi deschis în afară (unghiul Q). Aripioara externă se intinde de la marginea externă a rotulei. ligamentară şi tendinoasă. 4. Închiderea lui favorizează apariţia luxaţiei rotulei. 5.

face cu axa anatomică a corpului femural un unghi de 100 deschis în sus. mişcări de rotaţie înăuntru şi în afară şi mişcări de lateralitate dar foarte limitate Subiecte de verificare Structura funcţională a articulaţiei femuro-tibiale Ligamentele acestei articulaţii Biomecanica articulaţiei Rolul meniscurilor Rolul rotulei Intrebari si raspunsuri 1. se îndreaptă din nou în afară. Statica genunchiului La omul normal. Faţă de axa anatomică a tibiei. pentru ca la sfârşitul mişcării de flexie să acopere exclusiv condilul extern. ligamentele incrucisate b. Care sunt muschii principali in flexia genunchiului a. Axa biomecanică a femurului care. linia de forţă tercând prin mijlocul capului femural. Cine limiteaza miscarile de lateralitate a. 2c. cvadricepsul + tensorul fasciei lata b. prin mijlocul genunchiului şi prin mijlocul articulaţiei gleznei. axa anatomică a femurului se găseşte uşor înclinată în afară. 3b Prezentarea lecţiei 13 . trece prin centrul capului femural şi prin scobitura intercondiliană. cvadricepsul + semimembranosul c. cvadricepsul + tensorul fasciei lata 3. greutatea corpului se transmite prin capetele femurale la genunchi şi de aici la plante. 4. Concluzii Articulaţiile genunchiului sunt aşa fel structurate încât îi permit acestuia mişcări de flexie / extensie a gambei pe coapsă. bicepsul femural + cvadricepsul c.şanţul dintre cei doi condili. Care sunt muschii principali in extensia genunchiului a. când sprijinul se repartizează în mod egal pe ambele membre inferioare. bicepsul femural + semimembranosul 2. ligamentele anterioare R 1c. ligamentele laterale c. formând astfel un unghi deschis în afară de 1700 – 1770 (genu valgum fiziologic).cvadricepsul + semitendinosul b.

b) Capsula fibroasă este întărită de trei ligamente. a) Suprafeţe articulare sunt plane şi acoperite de un strat subţire de cartilaj hialin. Muşchii lojei anterioare a) gambierul anterior se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei. a. formând două articulaţii tibio-peroniere (superioară şi inferioară). pe cele două treimi superioare ale feţei interne a peroneului şi pe parrtea externă a membranei interosoase. Muşchii implicaţi în mişcările gambei Gamba prezintă 12 muşchi dispuşi în trei loje: anterioară. pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se inseră distal pe faţa internă a primului cuneiform şi a bazei primului metatarsian. care se îndreaptă . ea reprezintă a doua pârghie importantă a membrului inferior. Articulaţia tibio-peronieră inferioară este tot o artrodie. nici sinovială. pe tuberculul lui Gerdy. Tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar al tarsului şi se împarte în patru tendoane secundare. care trece prin faţa gleznei. Este o articulaţie strict ligamentară. Se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei. împarte gamba într-o lojă anterioară şi una posterioară. adduce şi rotează înăuntru piciorul. pe cele două treimi superioare ale feţei externe a tibiei şi pe partea supero-internă a feţei anterioare a membranei interosoase. 2. Când ia punct fix pe tibie. Pe faţa ei anterioară se inseră gambierul anterior. externă şi posterioară. Articulaţia tibio-peronieră superioară este o artrodie. În alcătuirea articulaţiilor gambei intră două oase lungi: tibia şi peroneul. flectează.Titlul lecţiei Biomecanica articulaţiilor gambei Obiectivele lecţiei Însuşirea cunoştinţelor despre articulaţiile gambei Însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea acostor articulaţii Conceptele lecţiei tibia peroneul Rezumatul temei tratate Gamba este segmentul care leagă coapsa de picior. interosos. Membrana interosoasă tibio-peronieră împreună cu cele două oase. a) Suprafeţele articulare sunt plane şi acoperite de cartilaj b) Capsula fibroasă este întărită de două cartilaje (anterior şi posterior) şi menţine în contact cele două suprafeţe articulare. extensorul comun al degetelor şi extensorul propriu al halucelui. După coapsă. Corpul muscular se continuă ca un tendon puternic. 1. b. Ei sunt: 1. anterior. c) Această articulaţie nu prezintă nici cartilaj. b) extensorul comun al degetelor este un muşchi aplatizat. posterior şi unul intraarticular. Structura funcţională a articulaţiilor gambei Cele două oase ale gambei se articulează între ele atât prin extremităţile lor superioare cât şi prin cele distale. Pe faţa ei posterioară se inseră gambierul posterior şi flexorul peronier al degetelor. care se continuă proximal cu membrana interosoasă tibio-peronieră. c) Sinoviala tapetează faţa interioară a capsulei şi în 10 % din cazuri comunică cu sinoviala articulaţiei femuro-tibiale.

înaintea gemenilor şi a plantarului subţire. se inseră distal fie pe acest tendon. Participă la susţinerea bolţii plantare. abductor şi rotator extern al piciorului pe gambă. tricepsul sural are o mare importanţă în acţiunile motorii ale gambei şi gleznei. tricepsul sural cel mai voluminos muşchi al gambei. o înconjoară. tricepsul sural este flexor plantar al piciorului pe gambă şi în mod accesoriu (prin cei doi gemeni). se îndreaptă spre mijlocul marginii externe a piciorului. Se continuă cu un tendon lung şi puternic. fie pe faţa posterioară a calcaneului. Se inseră proximal atât pe tibie. situat înaintea celor doi gemeni. Prin intermediul tendonului lui Achile. Se . ajută la menţinerea poziţiei de extensie a genunchiului. Toate cele trei fascicule musculare converg către un tendon care le continuă direcţia. plantarul subţire este un muşchi filiform. în poziţie ortostatică.gemenul extern (gastrocnemianul extern) se inseră proximal pe faţa postero-externă a condilului femural extern. extensorul propriu al halucelui este extensor al halucelui pe picior şi flexor. Este sinergic cu extensorul comun al degetelor. Se inseră proximal pe condilul extern al femurului. tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se termină distal pe baza celui de al cincilea metatarsian. d) peronierul anterior este cel mai extern muşchi al lojei anterioare. abductor în afară al piciorului pe gambă. s  curtul peronier lateral este situat sub lungul peronier lateral. p  opliteul este scurt. Acesta trece prin spatele articulaţiei tibio-astragaliene şi se inseră pe jumătatea inferioară a feţei posterioare a calcaneului. pe care-l însoţeşte până la marginea externă a piciorului. este alcătuit din: cei doi gemeni (intern şi extern) şi solearul . este flexor al gambei pe coapsă. dublând tendonul lungului peronier. fiind sinergic cu tricepsul sural. Când ia punct fix pe gambă. 2. Este sinergic cu gambierul anterior. are o formă triunghiulară. al cărui fascicol extern poate fi considerat. aşezat la partea internă a tendonului lui Achile pe care-l dublează. adductor şi rotator intern al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe inserţiile superioare. care coboară înapoia maleolei externe. pe a cărui falangă se inseră distal. cât şi pe peroneu. abductor şi rotator în afară al piciorului pe gambă. c) extensorul propriu al halucelui se află între primii doi muşchi şi se inseră proximal pe treimea mijlocie a feţei interne a peroneului şi pe partea corespunzătoare a membranei interosoase. Când ia punct fix pe gambă. extensorul comun al degetelor este un extensor al ultimelor 4 degete pe picior şi flexor. peronierul anterior este flexor. 3.gemenul intern (gastrocnemianul intern) se inseră proximal pe faţa postero-internă a condilului femural intern . plat. Muşchii lojei posterioare . Acest muşchi este flexor plantar al piciorului pe gambă. muşchiul este extensor. se inseră proximal pe jumătatea inferioară a feţei anterioare a peroneului. Muşchii lojei externe lungul peronier lateral este muşchiul cel mai superficial. în mod accesoriu. Când ia punct fix pe gambă. Se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale feţei externe şi pe marginea anterioară şi marginea externă a peroneului.solearul este un muşchi lat şi gros. Când ia punct fix pe peroneu. tendonul lui Achile. trece pe faţa inferioară a scheletului piciorului pe care o străbate oblic înainte şi înăuntru şi se termină pe tuberculul extern al bazei primului metatarsian. Tendonul lui coboară tot prin spatele maleolei externe. . Se inseră proximal pe faţa externă şi pe marginea anterioară şi externă a peroneului. Când ia punct fix pe calcaneu. Tendonul distal trece şi el pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se îndreaptă spre haluce.către ultimele patru degete. se îndreată oblic în jos şi înăuntru şi coborând pe lângă marginea internă a tendonului lui Achile. unde se termină însă pe baza celui de al cincilea metatarsian. fiind situat pe faţa posterioară a articulaţiei femuro-tibiale.

segmentul gambei se comportă ca o pârghie de gradul I. b. gamba se comportă ca o pârghie de gradul III. Când membrul inferior acţionează ca un lanţ cinematic închis. adductor şi rotator înăuntru al piciorului pe gambă. în ortostatism. pe faţa posterioară a astragalului. încrucişează tendonul flexorului comun. Aceste mişcări sunt indispensabile dinamicii articulaţiei tibio-peroniere inferioare şi gleznei de care sunt funcţional strâns legate. Tendonul lui se îndreaptă înăuntru. înapoia crestei interosoase. în poziţie ortostatică. imediat înapoia membranei interosoase. Biomecanica articulaţiei tibio-peroniere superioare Articulaţia nu permite decât mişcări de alunecare de mică amplitudine a celor două suprafeţe articulare una faţă de cealaltă. . pe faţa posterioară a tibiei. pe care o înconjoară şi se inseră distal pe tuberculul scafoidului. Rolul ligamentelor este acela de a menţine în contact cele două extremităţi ale oaselor gambei în mişcările piciorului şi în statică. încrucişează tendonul flexorului comun.inseră proximal pe condilul femural extern. apoi coboară şi se continuă cu un tendon care înconjoară maleola internă. cu punctul de aplicare al forţei la mijloc. cu piciorul fixat pe sol. Este sinergic cu tricepsul sural şi cu flexorul propriu gambierul posterior este situat profund între cei doi flexori. unde se împarte în patru tendoane terminale. f  lexorul lung al halucelui se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale feţei posterioare a peroneului şi pe membrana interosoasă tibio-peronieră şi se continuă cu un lung tendon care alunecă pe faţa posterioară a extremităţii inferioare a tibiei. Aici se îndreaptă oblic înainte şi înăuntru. susţine gamba să nu se flecteze pe picior. mosorul astragalului rulează înainte şi înapoi pe faţa articulară a pensei tibio-peroniere. flexorul comun al degetelor se inseră proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei şi pe treimea mijlocie a feţei posterioare a tibiei. deasupra liniei oblice a tibiei şi pe buza superioară a acesteia. pe cele două treimi superioare ale membranei interosoase şi pe faţa internă a peroneului. Când ia punct fix pe peroneu. inserându-se pe bazele ultimelor falange. Când ia punct fix pe degete. cu punctul de sprijin la mijloc. susţine gamba să nu se flecteze pe picior. cu care se uneşte şi ajunge să se insere distal pe baza celei de a doua falange a halucelui. Este sinergic cu tricepsul sural. Statica şi biomecanica gambei În ortostatism. Când ia punct fix pe gambă este extensor. după care îşi schimbă direcţia îndreptându-se înainte în regiunea plantară. trece pe marginea internă a acestuia. este flexor al halucelui şi al celorlalte degete. precum şi un extensor al piciorului pe gambă. transmite greutatea corpului la picior. 4.Biomecanica articulaţiei tibio-peroniere inferioare Articulaţia intervine în mişcările de flexie şi extensie ale piciorului pe gambă. cu flexorul comun şi cu flexorul lung al halucelui. Când ia punct fix pe scafoid. fără cartilaj articular şi fără sinovială. Este flexor şi rotator înăuntru al gambei pe coapsă.Când ia punct fix pe inserţiile distale. în ortostatism. deci este o pârghie de viteză. Când membrul inferior acţionează ca un lanţ cinematic deschis (piciorul nu este fixat pe sol). Este o articulaţie ligamentară. Este deci şi un sinergist al tricepsului sural. Se inseră proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei. gamba. 3. alunecă înapoia maleolei interne. a cărei axă longitudinală prelungeşte axa biomecanică a coapsei. este flexor al ultimelor 4 degete pe picior şi extensor al piciorului pe gambă. Biomecanica articulaţiilor gambei a. pe faţa internă a calcaneului şi ajunge în regiunea plantară. susţine gamba să nu se flecteze pe picior. Când ia punct fix pe tibie. se îndreaptă oblic în jos şi înăuntru şi se inseră pe faţa posterioară a tibiei.

gambierul anterior + peronierul anterior 3. Care muschi este extensor al piciorului pe gamba a. trohoidale c. gemenul superior + gemenul inferior b. gambierul anterior c. plane b. sferoidale 2. tricepsul sural b. de care sunt strâns legate Subiecte de verificare Structura funcţională a gambei Structura funcţională a celor două articulaţii Muşchii implicaţi în mişcările gambei Mişcările în cele două articulaţii Intrebari si raspunsuri 1. 2c. gemenul intern + gemenul extern c. Ce muschi flecteaza piciorul pe gamba a. 3a .Concluzii Structura funcţională a acestor două articulaţii le permite să acţioneze ca un tot împreună cu glezna. Ce fel de articulatii are gamba a. scafoidul R 1a.

cu o structură adecvată acestor funcţii. cel mai voluminos os al tarsului. . între acesta şi bazele ultimelor două metatarsiene. în număr de trei. Se articulează posterior cu capul astragalului şi anterior cu feţele posterioare ale celor trei cuneiforme cuneiformele. în structura sa complexă. El este elementul de legătură dintre corp şi sol. un corp şi o extremitate distală (cap). pe faţa lui posterioară se inseră tendonul lui Achile cuboidul situat înaintea calcaneului. un corp şi o extremitate distală (cap). scafoidul situat medial faţă de cuboid. introduse între scafoid.Prezentarea lecţiei 14 Titlul lecţiei Biomecanica articulaţiilor gleznei şi piciorului Obiectivele lecţiei Însuşirea cunoştinţelor despre structura funcţională a acestor formaţiuni Însuşirea cunoştinţelor despre mobilitatea gleznei şi a piciorului Conceptele lecţiei ose tarsiene oase metatarsiene falange Rezumatul temei tratate 1. situaţie asemănătoare cu cea întâlnită la gâtul mâinii şi mână. Structura funcţională a acestor două segmente Aceste două elemente alcătuiesc un tot funcţional. Oasele tarsiene (Fig. dar foarte puternice. Piciorul reprezintă. Piciorul. după coapsă şi gambă. cuboid şi bazele ultimelor patru metatarsiene. legate între ele prin ligamente relativ scurte. Oasele metatarsiene sunt oase lungi care prezintă o extremitate proximală (bază). Falangele reprezintă scheletul degetelor piciorului. a treia pârghie principală a membrului inferior. este format din 26 de oase scurte. Fiecare deget are trei falange cu excepţia halucelui care are numai două. cu 32 de articulaţii. cu inserţii a 11 muşchi ai gambei şi a 20 proprii piciorului. 45) sunt: astragalul situat între pensa bimaleolară şi calcaneu calcaneul situat sub astragal. 5 metatarsiene şi 14 falange. Scheletul piciorului este format din 7 oase tarsiene. au şi ele o extremitate proximală (bază). au forma unor colţuri.

Articulaţiile metatarso-falangiene sunt articulaţii condiliene. toate articulaţiile fiind artrodii. suprafaţa externă a maleolei tibiale = interne = este plană şi intră în contact cu faţa internă a astragalului). muşchii gambei (descrişi anterior) b. Articulaţiile intertarsiene ale celor 5 oase ale tarsului anterior sunt între: scafoid şi cuboid. extern şi posterior).muşchii proprii ai piciorului -muşchii regiunii dorsale – singurul muşchi în regiunea dorsală este pediosul se inseră pe partea antero.Articulaţiile gleznei şi piciorului Aceste articulaţii sunt numeroase. Aponevroza plantară. Întreaga structură arhitectonică a piciorului este susţinută de două formaţiuni fibroase complexe situate în plante (aponevroze). Cea mai importantă fiind cea superficială. între cele teri oase cuneiforme între ele. Extremităţile osoase sunt legate de o capsulă întărită de câte două ligamente laterale.superioară a . Articulaţia astragalo-calcaneană este articulaţia dintre faţa inferioară a astragalului şi faţa superioară a calcaneului. dorsale şi plantare. Articulaţia tarso-metatarsiană uneşte cuboidul şi cele trei oase cuneiforme cu baza celor cinci metatarsiene. c) sinoviala căptuşeşte interiorul capsulei şi formează funduri de sac. realizate de capul rotunjit al metatarsienelor şi de baza falangelor proximale. se pot grupa astfel: Articulaţia gleznei este o articulaţie trohleană. Are o formă triunghiulară. Articulaţiile interfalangiene sunt articulaţii trohleene. Articulaţia medio-tarsiană uneşte cele două oase ale tarsului posterior ( astragalul şi calcaneul) cu primele oase ale tarsului anterior (scafoidul şi cuboidul). între cuboid şi al treilea cuneiform. este foarte rezistentă şi contribuie la menţinerea bolţii plantare în ortostatism. Suprafeţele sunt menţinute în contact de trei ligamente ( interosos. mărită în jos şi înapoi de un fibrocartilaj. dispoziţia segmentelor osoase şi a articulaţiilor respectă structura mâinii. Articulaţiile intermetatarsiene sunt între ultimele 4 metatarsiene care se unesc prin bazele lor (trei artrodii) iar la capetelor lor au o bamdeletă fibroasă transversală (ligamentul transvers al metatarsului). cu vârful spre calcaneu şi baza spre degete. Toate articulaţiile sunt artrodii şi prezintă o serie de ligamente interosoase. între scafoid şi cele trei oase cuneiforme. Muşchii implicaţi în mişcările piciorului a. b) capsula este fibroasă şi întărită lateral de un ligament intern şi unul extern. care prezintă câte o cavitate glenoidă. Ele sunt: una superficială şi alta profundă. În linii mari. 2. cu deosebirea că halucele nu dispune de aceeaşi mobilitate şi nu poate executa mişcarea de opoziţie. a) suprafeţele articulare sunt: pensa tibio-peronieră şi faţa superioară şi feţele articulare ale astragalului (faţa inferioară a extremităţii inferioare a tibiei şi faţa externă a maleolei tibiale.

dispoziţie şi acţiune cu cei ai mâinii. se ridică de la marginea externă a piciorului prin cuboid. se îndreaptă înainte şi înăuntru. cuboid şi metatarsienele IV şi V şi serveşte la sprijin. Bolţile piciorului Cele trei bolţi ale piciorului sunt două lungi (internă şi externă) şi o boltă scurtă (transversală anterioară). deci sinergici cu lombricalii.muşchii regiunii plantare interne se inseră proximal pe oasele tarsiene şi distal pe baza primei falange a halucelui. contactul dintre picior şi sol nu se face pe toată suprafaţa plantară ci numai pe un anumit teritoriu (amprenta plantară). . 3. în mers. astragal. Bolta externă (principală) este formată din calcaneu. . Bolta transversală este scurtă. continuate cu un tendon subţire ce se inseră pe primele patru degete. prin badijonarea plantelor cu cerneală sau tuş şi aşezarea plantelor pe o coală de hârtie. sărituri. Prin ele este posibilă biomecanica complexă a piciorului. are maximum de înălţare în dreptul celui de al doilea cuneiform şi coboară puţin către marginea internă prin primul cuneiform Amprenta plantară În mod normal.muşchii regiunii plantare externe sunt: abductorul degetului mic. se împarte în patru fascicule musculare. Ea serveşte la mişcare. Se împarte în patru tendoane şi se inseră distal pe bazele falangelor mijlocii ale ultimelor 4 degete. Extinde primele patru degete pe metatarsiene şi este sinergic cu lungul extensor comun al degetelor. Sunt flexori ai primelor falange pe metatarsiene şi extensori ai falangelor a doua şi a treia pe prima falangă. Biomecanica gleznei şi a piciorului .calcaneului. a  ccesoriu lungului flexor se inseră proximal pe cele două tuberozităţi ale feţei inferioare a calcaneului şi distal pe tendonul flexorului comun al degetelor. care variază ca formă şi întindere de la individ la individ şi pentru fiecare individ de la o poziţie la alta. datorită existenţei bolţilor plantare. lombricalii piciorului sunt identici ca număr. Sunt în număr de 4 şi flectează prima falangă. Ei sunt: adductorul halucelui.scafoidian plantar şi de tendoanele muşchilor gambei.muşchii regiunii plantare mijlocii s  curtul flexor plantar se inseră proximal pe tuberozitatea internă a feţei inferioare a calcaneului. Toţi aceşti muşchi se inseră proximal pe feţele infero-externe ale oaselor tarsiene şi ale ultimului metatarsian şi distal pe baza primei falange a degetului mic. Este întărită de ligamentul calcaneo. Bolta internă este formată din calcaneu. . scafoid şi cele trei cuneiforme şi primul metatarsian. extinzând concomitent celelalte două falange ale ultimelor 4 degete. dans. Flectează ultimele 4 degete pe metatarsiene. Amprenta plantară se înregistrează cu ajutorul plantogramei. dispoziţie şi acţiune cu cei ai mâinii. scurtul flexor al degetului mic şi opozantul degetului mic. scurtul flexor al halucelui şi abductorul halucelui. Sunt 7 interosoşi (3 plantari şi 4 dorsali) care se inseră proximal pe feţele laterale ale metatarsienelor şi distal pe primele falange ale degetelor. alergare. i  nterosoşii piciorului şi ei sunt identici ca număr. Este flexor al falangelor mijlocii pe primele falange ale ultimelor 4 degete şi un flexor al degetelor pe metatarsiene.

În articulaţia gleznei au loc mişcări de flexie şi extensie ale piciorului. Subiecte de verificare Structura funcţională a gleznei şi a piciorului Articulaţiile piciorului Muşchii piciorului Rolul bolţilor piciorului Prezentaţi membrul inferior ca lanţ cinematic Intrebari si raspunsuri 1. Ed. extensie.Asupra cui actioneaza muschii regiunii plantare externe a. Ce actiune are muschiul pedios a. Piciorul are o astfel de structură. – Evaluarea articulară şi musculară a membrului superior. flecteaza primele 4 degete pe metatarsiene c. Bucureşti. G . El-L. piciorul se poate mişca în toate sensurile (flexie. Concluzii Structura funcţională a gleznei îi permite acesteia mişcări de flexie / extensie a piciorului. deşi este transversală. abducţie. Axa biomecanică în jurul căreia se execută aceste mişcări. în totalitatea sa. aşa încât. sunt extensori ai primelor falange pe metatarsiene b. sunt abductori ai degetului mic c. asupra primelor 4 degete 3. 2003 Sidenco. încât să poată suporta greutatea individului dar şi o alta în plus. sunt flexori ai primelor falange pe metatarsiene R 1a. asupra halucelui b. El-L. 3c Bibliografie obligatorie Nenciu. Ed. Aplicaţii în kinetoterapie şi în medicina sportivă. face un unghi de 80 cu linia bimaleolară. Evaluare mioarticulară în kinetoterapie şi în medicina sportivă. rotaţia internă şi externă şi circumucţie). 2b. dacă piciorul se aşează în flexie dorsală. adducţie. Ce actiune au interososii piciorului a. vârful lui se duce şi în adducţie. – Coloana vertebrală şi membrul inferior. este adductor al halucelui 2. asupra degetului mic c. Fundaţiei România de Mâine. El are posibilităţi mari de mişcare.Biomecanica în educaţie fizică şi sport. estinde primele 4 degete pe metatarsiene b. Fundaţiei România de Mâine 2005 Bibliografie facultativă Sidenco. .

Fundaţiei România de Mâine.Ed. 2003 . Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful