P. 1
Referat_pedagogie

Referat_pedagogie

|Views: 45|Likes:
Pedagogie
Pedagogie

More info:

Categories:Types, Research
Published by: Andreea Nelson Twakor on Apr 28, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/12/2014

pdf

text

original

Universitatea „Ovidius”

Evaluarea în învăţământ

Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice Specializarea: Istorie, Anul II Student: Coroban Costel Coordonator: Conf. Univ. Dr. Virgil Frunză

Constanţa, 2008

1

2 .

...........Cuprins Introducere.................. ştiinţă a evaluării randamentului şcolar.. 6 Docimologia....................................................pag......15 3 ...................pag............................................................................ 9 Componentele şi funcţiile evaluării....... 12 Bibliografie......................................................................... 4 Caracterizare generală a evaluării..................pag........pag...........................pag...........

puţin câte puţin. 1992. prin propriul efort continuu. pp. Platon definea educaţia ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele. Cultura cuprinde disciplina şi instrucţia. Ibidem. Iaşi. spune despre om că este singura fiinţă capabilă de educaţie şi că specia umană este nevoită să-şi însuşească ea însuşi. altele aflându-se într-un proces de constituire. de îngrijiri şi de cultură.” Aristotel. are nevoie de educaţie. Educaţia nu reprezintă un obiect exclusiv al pedagogiei. Ideea unei educaţii care să dezvolte în om toate dispoziţiile sale naturale este absolut adevărată2. în a sa Über Pädagogik ( Despre pedagogie). ea intrând în sfera de reflecţie şi a altor ştiinţe. pp. care şi ei au primit-o la rândul lor. Tratat de pedagogie. în lucrarea sa „Politica”. 14-15. Acest real concret este constituit din fapte şi fenomene observabile. iar adevărurile la care se ajunge se pretează verificării. această calitate1. în limitele demersului metodologic 1 2 Immanuel Kant. 5-7. Ea descrie şi explică deci. Omul.Evaluarea în învăţământ Introducere Chiar dacă trecerea anilor in mod inevitabil aruncă o umbră de inactualitate asupra cuvântului scris se cuvine bineînţeles a ne aminti ceea ce au spus cei dinaintea noastră atunci când căutăm să prezentăm pe scurt domeniul unei ştiinţe. Editura Agora. Orice ştiinţă pozitivă are în vedere realul concret şi urmăreşte să surprindă relaţiile de tip cauză-efect. Este de observat că omul nu poate primi acestă educaţie decât de la alţi oameni. 4 . Immanuel Kant. iar nu particulare”. prin firea sa. Având în vedere particularităţile acţiunii educaţionale putem estima că pedagogia este o ştiinţă filosofică şi pozitivă în acelaşi timp. unele din ele fiind de acum constituite. considera că „educaţia trebuie să fie un obiect al supravegherii publice.

deci.cauză-efect. corelată cu posibilitatea tehnologică a înfăptuirii lor practice. 5 Ibidem. în timp ce coordonata cealaltă. educaţia intră în sfera demersului filosofic. Referitor la coordonata finalităţii. constituie. depăţind graniţele unui demers ştiinţific pozitiv. fără însă ca prin aceasta să se producă o substituire de planuri şi o restrângere a propriei arii de cuprindere5. viziunea proprie pe care pedagogia o are asupra educaţiei. o disciplină pozitivă3. Or. posibile. care nu se supun unei observări şi verificări nemijlocite. această viziune se clarifică şi se adânceşte pe baza datelor pe care ni le oferă toate aceste ştiinţe cu care pedagogia colaborează. a tehnologiei. Bucureşti. din acest punct de vedere. 40. p. Tratat de pedagogie şcolară. concrete. Ca domeniu al existenţei socio-umane educaţia include şi elemente contingente. Prin toate acestea. Ibidem. structura internă a educaţiei precum şi relaţiile ei cu alte fenomene se încadreayă cerinţelor acestui demers. în concordanţă cu un sistem de valori. 1992. Este vorba de acele componente care-i imprimă acţiunii educaţionale un sens teleologic. Suprasolicitarea uneia sau alteia din cele două atribute conduce spre o abordare pozitivistă sau speculativă a educaţiei. Metamorfozarea comenzii sociale în concepte. prin care se delimitează de celelalte ştiinţe care au acelaşi obiect. asigurând totodată mijloacele necesare transpunerii în practică a acestei finalităţi. pedagogia vizează transpunerea comenzii sociale într-un sistem de norme şi principii pedagogice a căror respectare va asigura formarea acelui tip de personalitate solicitat de condiţiile prezente şi viitoare ale societăţii. Editura Didactică şi Pedagogică. relaţiile şi interdependenţele dintre elementele existenţei reale. norme şi principii pedagogice. pedagogia fiind. Desigur. Pedagogia este ştiinţa care. 3 4 Ioan Nicola. indică modalităţi concrete de transpunere a ceea ce este implicat în normele şi principiile pedagogice elaborate. Reflecţiile asupra valorii şi implicaţiilor finalităţii acţiunii educaţionale asupra desfăşurării ei îi conferă pedagogiei şi statutul de ştiinţă filozofică4. Perspectiva pedagogică de abordare a educaţiei se înscrie în limitele a două coordonate fundamentale şi complementare: cea a finalităţii acţiunii educative şi cea a tehnologiei realizării sale. 41. decide asupra finalităţii acţiunii educaţionale. în conformitate cu propria sa logică. p. 5 .

Existenţa acestei secvenţe face ca procesul de invăţământ să fie nu numai un proces reglabil (direcţionat de factori şi servicii preluate şi trecute prin filtrul personalităţii profesorului). p. control. analiza managerială (sistemică-optimăstrategică) a activităţii de conducere a şcolii la nivel central (ex: Ministerul Educaţiei). notare etc. ci şi unul de autoreglare ( de corectare interdependentă şi direcţionare conştientă în virtutea organizării sale interne şi a circulaţiei fluxului informaţional)6. de la execuţie spre comandă. Constanţa. care asigură evidenţierea cantităţii cunoştinţelor dobândite şi valoarea. apreciere. 1994. este actul didactic complex integrat întregului proces de învăţământ.cit. oferind soluţii de perfecţionare a actului de predare-învăţare7. Evaluarea procesului de învăţământ reprezintă o acţiune managerială proprie sistemelor socio-umane. Ultima se realizează prin conexiune inversă. Psihologie şi pedagogie şcolară. teritorial (inspectoratele şcolare) şi local (unitatea şcolară de bază). 8 Anca Dragu. la un ansamblu de criterii specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime. 229. prognoze economice şi sociologice” (Ion T. din perspectiva eficienţei sociale a procesului de învăţământ8. Evaluarea de proces urmăreşte gradul de realizare a obiectivelor microstructurale. de la comandă spre execuţie şi invers. 6 .Caracterizare generală a evaluării Deoarece procesul de învăţământ este un proces cu autoreglare. verificare. tehnici.. periodic şi final. Ovidius University Press. op.. Bucureşti.79. estimare... p. p.81). Sorin Cristea. Evaluarea de sistem urmăreşte gradul de realizare a finalităţilor macrostructurale prin: măsurarea şi aprecierea unor aspecte care vizează raporturile dintre învăţământ şi viaţa socioeconomică şi culturală. acţiune complexă determinată de: finalităţile macrostructurale (ideal pedagogic-scopuri 6 7 Ioan Nicola. pag. 1981. 397.. fluxul infromaţional circulă în ambele sensuri. 172. pentru care se folosesc şi alţi termeni similari ca examinare. în calitatea lor de sisteme deschise. Editura ALL. Ioan Bontaş. performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat – în mod curent. Evaluarea. 2003. corelarea calităţii învăţământului cu „contribuţia sa la dezvoltarea socială. Pedagogie. Radu. care solicită raportarea rezultatelor obţinute într-o anumită activitate. fără a ieşi însă din cadrul pedagogic chiar dacă sunt folosite date.

op. corelaţiile profesor-elev. operaţiile de măsurare şi apreciere. curriculară. de factorii ce realizează comanda. 7 . Cea dintâi 9 Anca Dragu. Davis. iniţial. evaluarea se referă doar la rezultatele obţinute de către elevi în procesul de învăţământ. Strategiile didactice de tip evaluativ se referă la această secvenţă a procesului de învăţământ care este conexiunea inversă. organizare şi interpretare a datelor privind efectele directe ale relaţiei profesor-elev cu scopul de a eficientiza funcţionarea întregului sistem educaţional”9. confirmă sau infirmă rezultatul.. În sensul său cel mai larg evaluarea se concentrează asupra eficientizării sistemului de învăţământ. Informaţiile obţinute prin conexiune inversă au un dublu rol. Evaluarea procesului de învăţământ devine astfel „o activitate de colectare.pedagogice). 1978. adică dacă obiectivele sistemului sunt realizate” (J. instrumentele oficiale instituţionalizate pentru consemnarea rezultatelor ca „punct final într-o succesiune de evenimente”. Cu ajutorul lor pot fi obţinute o serie de informaţii privitoare la rezultatele procesului de învăţământ (cunoştinţe stocate. S.cit. Conţinutul şi instrumentele de evaluare diferă în funcţie de nivelul pe care îl avem în vedere. p. conrespondenţele pedagogice dintre elementele activităţii didactice: obiective – conţinuturi – metodologie (de predare-învăţare-evaluare). Din această cauză putem vorbi despre o evaluare economică şi de una pedagogică. (auto)reglabile la începutul. reglează desfăşurarea ulterioară a procesului. în societatea contemporană aria acestei se extinde incluzând multiple aspecte de natură economică şi socială pe care le incumbă sistemului de învăţământ în totalitatea sa. şi cel subordonat. 473). capacităţi formate etc.) care sunt receptate prin conexiune inversă. societatea. Dacă. Aceştia pot interveni apoi prin intermediul reglării (măsuri sociale şi instituţionale) sau autoreglării (măsuri de corectare întreprinse de profesor) pentru îmbunătăţirea desfăşurării sale. Sorin Cristea. pp. „Evaluarea este procesul prin care se stabileşte dacă sistemul (educaţional) îşi îndeplineşte funcţiile pe care le are. considerat ca subsistem al sistemului social. Ball. învăţământul. corelează cele două perspective de analiză a evaluării la niveld e sistem şi de proces. Didactica postmodernă. în timpul sau la sfârşitul activităţii didactice. rezultate şcolare-metodologie folosită. prin prisma felului în care acesta din urmă răspunde exigenţelor şi aşteptărilor celui dintâi. Ea se pronunţă asupra funcţionalităţii sistemului supraordonat. 172-173. Ele sunt în esenţă informaţii de evaluare.

corectitudine. valoarea şi eficienţa ridicate ale evaluării implică pricepere. iar în cazul când ea se realizează sub formă de concurs. 10 11 Ioan Nicola.vizează eficienţa sistemului de învăţământ prin prisma raportului dintre resursele materiale şi financiare investite de societate şi rezultatele învăţământului. De data aceasta sunt urmărite efectele pedagogice. asigurp ocuparea unui loc într-un grad (profil sau formă de învăţământ) sau a unui loc de muncă într-un domeniu de activitate socio-utilă în conformitate cu competenţa profesională. Bucureşti. încheindu-se cu aprecieri asupra funcţionării interne a acţiunii educaţionale11. p. Calitatea. personal didactic.cit. în contribuţia sa la creşterea productivităţii muncii şi accelerarea progresului social. Editura ALL. precum şi evoluţia posibilă a rezultatelor respective. op. p. deoarece pot exista situaţii de subiectivitate în plus sau minus în notare de 1-3 puncte12. Ea constă şi în actul didactic care determină promovarea sau nepromovarea tineretului studios dintr-o etapă (an sau ciclu) de învăţământ în altele. necesită examinarea subiectivităţii în aprecierea celor examinaţi. Pedagogie. 1994. respectiv consecinţele acţiunii întreprinse asupra formării personalităţii umane în ansamblul său. Ea oferă prilejul unei aprecieri asupra funcţionalităţii externe a sistemului de învăţământ în relaţiile sale cu societatea10. obiectivitate şi responsabilitate din partea profesorilor examinatori. Ibidem. materializate în calitatea forţei de muncă. 398. 229. Consemnând rezultatele se scot în evidenţă şi mecanismele care au condus la obţinerea lor. evaluarea pedagogică include în sfera ei rezultatele şi substratul psihologic al acestora. 8 . cercetare. într-un cuvânt. 12 Ioan Bontaş. p. Evaluare pedagogică vizează eficienţa învăţământului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de către elevi în activitatea de învăţare. de asemenea. Ea se realizeazp la nivel macro-social fiind luate în calcul toate resursele destinate învăţământului (bază materială.. Ea se realizează de către profesor prin strategii didactice adecvate. 397-398. etc).

dokimastikos – apt de a examina. cu repercursiuni profunde asupra dezvoltării personalităţii umane. Ulterior sfera preocupărilor ei s-a extins treptat. s-au folosit şi alţi termeni din limba greacă : dokimastes – examinator. p. Docimologia era considerată ca fiind ştiinţa examinării cu toate implicaţiile ce decurgeau de aici. factorii subiectivi ai notării. Termenul a fost luat din limba greacă: dokime – probă. şi anume. semnificaţia lor socială fiind dublată de una pedagogică. mai ales cu prilejul concursurilor. aprecierea obiectivă a nivelului de cunoştinţe şi a capacităţilor umane având profunde implicaţii asupra dezvoltării sociale.Docimologia. Tot ceea ce poate contribui la o apreciere cât mai obiectivă a nivelului de cunoştinţe şi a capacităţilor unei 13 Ibidem. 1966. pentru asigurarea corectitudinii şi obiectivităţii acesteia. cea contemporană în mod special. fapt ce a dus la apariţia şi dezvoltarea unei ştiinţe a evaluării(examinării). În ţara noastră au fost mai mulţi specialişti care s-au ocupat de docimologie. Importanţa lor capătă o cu totul altă pondere în procesul de învăţământ. dokimastika – ramură a docimologiei care se ocupă cu pregătirea examinatorilor. Vasile Pavelcu – discipol (student) al lui Henri Piéron13. 9 . unde sunt operaţii curente. variabilitatea notării. Prof. Societatea în general. măsurarea şi evaluarea acestei pregătiri sunt operaţii ce se impun cu tot mai multă stringenţă. ştiinţă a evaluării randamentului şcolar Pentru fundamentarea ştiinţifică. modalităţi de notare. printre care şi Acad. mijloace menite să contribuie la creşterea obiectivităţii examinării (V. La origine aria docimologiei se circumscria la studiul sistematic al examenelor. dokimazia – examinez. de crearea condiţiilor necesare pentru ca fiecare om să ocupe un loc potrivit pregătirii şi capacităţii sale. evaluarea pe baza măsurării cu ajutorul notelor este solicitată tot mai mult. iată care era problematica docimologiei la începuturile sale. care a fost denumită docimologie. ridicarea calităţii şi eficienţei evaluării. acţiunea de examinare. Notarea la examene.9). Verificarea. Notarea nu este un act ce se face doar cu ocazia examenelor şi concursurilor. examen. Pavelcu. Iniţiatorul docimologie a fost savantul francez Henri Piéron. începând cu deceniul al treilea al secolului XX s-a declanşat o acţiune de orientare şi cercetare a actului de evaluare. este tot mai interesată în valorificarea maximă a potenţialului uman.

cit. Astăzi ea este considerată ca un act didactic complex.. De regulă. pag. În paralel sunt relevate şi atuurile doxologiei – ştiinţă care asigură „studierea sistematică a rolului pe care îl are aprecierea calitativă în învăţământ” (Gilbert. prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon. S. cerinţa este ca ele să acopere materia prevăzută în documentele şcolare. p. Din această cauză se face abstractie de particularităţile colectivului căruia i se aplică. Sunt folosite mai frecvent în evaluări sumative. şi de stilul de predare al profesorului. 485). elaborată în prealabil.cit. şi prin resursele externe ale comisiilor formate de profesori din alte clase sau din alte şcoli16.cit. scopul lor fiind acela de a măsura „realizarea obiectivelor într-o secvenţă instrucţională limitată şi specifică” (J. p. 401. Testul docimologic este un set de probe sau întrebări. Perspectiva curriculară presupune perfecţionarea continuă a sistemului de notare şi de examinare care poate include „orice procedeu pedagogic având ca obiect o apreciere a proceselor de învăţare a cunoştinţelor”. Davitz.9). op. Sorin Cristea. integrat întregului proces de învăţământ. 10 . Ball. Ioan Bontaş. op. rezultatele obţinute oferindu-i profesorului o imagine mai clară asupra eficacităţii propriei sale munci. cerinţele ei fiind respectate altfel în cazul „testelor standardizate” faţă de „testele elaborate de către profesor”.. care predă la clasa respectivă. pe întregul parcurs. realizabilă prin resursele interne ale profesorului. Rigurozitatea definiţiei este relativă. 1978. totul fiind standardizat (conţinut. 1975. Evaluarea a fost mult timp considerată ca o metodă de învăţământ de control şi apreciere a cunoştinţelor la anumite intervale de timp – trimestriale sau semestriale.230. p. Probele alcătuite de profesor răspund în mai mare măsură acestor factori care diferenţiază o situaţie de învăţare de alta.persoane în diverse împrejurări şi cu diverse scopuri reprezintă obiect de studiu pentru docimologie14. testele standard sunt rezultatul unor studii şi cercetări prealabile întreprinse de specialişti. anuale sau finale (bilanţ) – la terminarea unui ciclu de studii. 16 Anca Dragu. etc). iar întrebările să fie în concordanţă cu obiectivele pedagogice 14 15 Ioan Nicola. cu ajutorul căruia se verifică şi se evaluează nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele. itemuri. De Landsheere.. în cadrul căruia acţionează principiul feed-back-ului15. 175. Folosite mai ales în evaluările formative. op. p. mod de administrare.

p. după cum şi stabilirea precisă a răspunsului corect nu întruneşte întotdeauna un consens unanim. De accea o demarcaţie tranşată între obiectivitate şi subiectivitate nu numai că nu e posibilă. nu se poate vorbi de o obiectivitate deplină în procesul de evaluare.prevăzute la acest nivel. determinată de o serie întreagă de factori personali (indulgenţa. subiectivitatea examinatorului. istorie etc. Ele înlătură. unul care se referă la stabilirea întrebărilor(probelor) iar altul la măsurarea şi evaluarea răspunsurilor. 1975. De aici diferenţele ce apar între cei ce formulează întrebările. de exemplu. starea psihică momentană. gradul de obiectivitate diferă de la un obiect la altul. Oricât de bine ar fi elaborate aceste instrumente.). op. Obiectele ce permit o delimitare mai riguroasă a subdiviziunilor în interiorul lor (matematică. p. fizică. În al treilea rând. dar nu este nici utilă din punct de vedere pedagogic. a traiectoriei succesului pe care se plasează sunt factori care influenţează într-o mare măsură calitatea răspunsurilor. Cunoaşterea personalităţii celui chestionat. Aprecierea unei compuneri. aprecierea cu ajutorul lor fiind mai concludentă. că nu poate fi folosit şi într-un caz şi-n celălalt. „Între utopia obiectivităţii şi subiectivitatea totală există destul de multe stadii intermediare” (G. delimitarea unor secvenţe sau unităţi de instruire este mai dificilă (literatură.cit. severitatea. între obiectivele urmărite şi conţinutul informaţional. a stării lui momentane. Landsheere. cu ajutorul testului este mult mai greu de făcut decât a unei lucrări de matematică. Apoi. chimie. etc. nu întotdeauna obiectivitatea maximă are consecinţe pozitive pe plan psihologic şi pedagogic. într-o mare măsură. simpatii. Componentele şi funcţiile evaluării 17 18 Ioan Nicola.95)18. Din cele de mai sus rezultă că structura unui test docimologic implică două aspecte fundamentale. Testele docimologice sunt rezultatul experienţelor şi inventivităţii profesorilor. 405. 11 . Acolo unde însă. Reducerea subiectivităţii în formularea întrebărilor presupune stabilirea unei relaţii cât mai adecvate între sarcină şi procesul psihic solicitat. folosirea testelor docimologice dă naştere multor dificultăţi.. pp.)17. Aceasta nu înseamnă însă. antipatii.) se pretează mai uşor la elaborarea şi folosirea testelor. 404-405. în cazul notării curente la lecţii. Formularea însăşi a întrebărilor presupune un coeficient de subiectivitate. etc. Ibidem.

într-un cuvânt în competenţa sa profesională. a „produsului” obţinut.. cantitativ şi calitativ al performanţelor obţinute de elevi ca urmare a pregătirii lor19.cit. 1981. 12 . Cunoaşterea acestor aspecte reprezintă 19 20 Ioan Bontaş. 398. Aprecierea asigură estimarea(evidenţierea) valorii. „să confirme sau să infirme acumularea de către cei instruiţi a cunoştinţelor şi abilităţilor necesare unei activităţi socio-utile” (I. p.Evaluarea implică trei componente interdependente: controlul. Controlul este componenta evaluării de constatare de către profesor sau de calculator a volumului şi calităţii cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite de elev sau student. prin deciziile şi intervenţiile ce se întreprind în organizarea şi desfăşurarea sa.T. p. îndeosebi a celor dintre profesori şi elevi. concretizat în calitatea pregătirii absolvenţilor pentru exercitarea unor funcţii sociale20. evaluarea îndeplineşte funcţii sociale şi pedagogice.cit. respectiv prin prisma rezultatelor sale externe. Funcţiile sociale ale evaluării decurg din însăşi esenţa interacţiunilor dintre învăţământ şi societate. Ele oferă societăţii posibilitatea să se pronunţe asupra eficienţei învăţământului ca subsistem. op. Originea acestor funcţii sociale trebuie căutată în evaluările sistemului educaţional prin prisma obiectivelor economice şi sociale generale ale societăţii într-o etapă dată. Nota reprezintă un indicator sintetic. nivelului şi performanţelor cunoştinţelor dobândite de elev sau student. În acelaşi timp. Prin înregistrarea performanţelor obţinute de elevi avem posibilitatea să apreciem modul în care obiectivele proiectate s-au materializat în „realităţile” psihice. Radu. Paralel cu creşterea investiţiilor în societate educaţia devine tot mai preocupată de eficienţa lor. funcţiile sociale constau şi în sugestii pe care evaluarea le oferă în vederea perfecţionării sistemului de învăţământ. care se obiectivează prin anumite semne(coduri sau simboluri) convenţionale denumite note. op. Ioan Nicola. a „ieşirilor finale”. materializată în calitatea forţei de muncă.. p. Indiferent de nivelul la care se realizează. Notarea este componenta evaluării care realizează măsurarea şi validarea rezultatelor pregătirii elevului(studentului). în urma controlului şi aprecierii. Funcţiile pedagogice ale evaluării constau în aceea că oferă informaţii privitoare la relaţiile dintre componentele interne ale acţiunii educaţionale.18). în nivelul de pregătire şi capacităţile omului de a exercita o anumită profesiune.230. au devenit componente ale personalităţii umane. aprecierea şi notarea.

21 22 Ioan Nicola.. op. Evaluarea constituie din punct de vedere pedagogic temeiul autoreglării procesului de învăţământ. folosite de către profesor. Funcţia diagnostică pe bază de testare.) prevede. 13 . care urmăreşte stimularea(dinamizarea) obţinerii de performanţe superioare în pregătirea elevilor(studenţilor). în comparaţie cu cerinţele şi obiectivele documentelor şcolare (plan de învăţământ. ca fiind corect şi obiectiv. oferă satisfacţie. Ioan Bontaş. insuccesul şcolar supără. probabilistic.pentru profesor cadru de referinţă în aprecierea şi autoaprecierea muncii sale. şi acesta poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură. programă analitică. 398. terminarea unui ciclu de studiu etc. Funcţia selectivă este funcţia de competiţie care asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor(studenţilor) sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului studios. predarea profesorului etc. ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prine valuare. şi performanţele ce ar putea să le obţină studentul în etapa următoare de pregătire. dinamizând sporirea rezultatelor la învăţătură.Funcţia prognostică – pe baza datelor oferite de diagnoză. pe bază de competiţie profesională. iar pentru elevi un factor stimulator în procesul de învăţare.230-231. Funcţia educativă este funcţia cea mai specifică şi mai importantă a evaluării. valoarea. funcţia cibernetică (de feedback) şi funcţia social-economică22. Îndeplinirea funţiei educative necesită conştientizarea rezultatelor evaluării în situaţiile succesului. aceste două mari categorii de funcţii pot fi detaliate în: funcţia educativă a evaluării. în vederea înregistrării şi măsurării rezultatelor dobândite de către elevi. manual. De asemenea. funcţiile diagnostică şi prognostică. determină insatisfacţie.. Funcţia selectivă asigură satisfacţia şi recompensarea elevilor(studenţilor) prin obţinerea de burse. Strategiile evaluativstimulative reprezintă modalităţi interne.21 Mai detaliat.cit. evidenţiază valoarea. nivelul. pp. insuccesului şi mediocrităţii şcolare. nivelul şi performanţele pregătirii studentului la un moment dat – trimestru.cit. dar dacă este conştientizat. op. an şcolar. prin obţinerea prin concurs a unui loc într-un nou profil sau grad superior de învăţământ. este cunoscut că succesul şcolar bucură. p. funcţia selectivă. prin câştigarea prin concurs a unul loc de muncă.

care asigură aşezarea „omului pregătit la locul potrivit”. Bucureşti. aplicându-se principiul feedback-ului. evidenţiate de apreciere şi notare. care influenţează hotărârile factorilor de decizie privind dezvoltarea şi perfecţionare învăţământului. 14 . deci a ieşirilor. desigur. rezultatele pregătirii studentului. Pedagogie. 1994. al valorii şi al performanţelor pregătirii fiecărui student. se stipulează optimizarea procesului de predare-învăţare. Funcţia social-economică se referă la şi evidenţiază eficienţa învăţământului în planul macro-socio-economic. Ioan Bontaş. în funcţie de valoarea şi calitatea „produsului şcolii” – „omul pregătit prin studii” şi eficienţa învăţământului în plan individual. din care se stabileşte mărimea de corectare a intrărilor.Funcţia cibernetică sau de feedback(de reglaj şi autoreglaj) analizează finalităţile învăţământului. pe bază de concurs. Editura ALL. * Bibliografie 1.

15 . 1992. Bucureşti. Pedagogie – Teoria educaţiei. Immanuel Kant. Editura Aramis.2. Sorin Cristea. 2002. 5. Elena Macavei. Iaşi. Editura Agora. Editura Didactică şi Pedagogică. 2001. Tratat de pedagogie. Anca Dragu. Constanţa. Ioan Nicola. 2003. Ovidius University Press. 1992. 4. volumele I-II. Psihologie şi pedagogie şcolară. 3. Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->