1

CURS 1:

APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (I)

PROTO-ISTORIA MONUMENTULUI ISTORIC ŞI A PROTECŢIEI SALE (Istoria atitudinii societăţii faţă de monumente din antichitate până în sec. XIX) Antichitatea romana: ♦ Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrarea monumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” Horaţiu) ♦ Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilor din respect faţă de "structura magnifică a vechilor edificii" Evul mediu timpuriu: ♦ Teodoric (455-526), împărat între 471-526 Preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelor de artă clasice greceşti şi romane Numeşte pe Cassiodorus - Custode al Monumentelor Romane (curator statuarum - însărcinat cu protejarea statuilor Romei) ♦ Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere a vestigiilor
♦ “este important să păstrezi cât şi să creezi. Suntem într-adevăr interesaţi a păstra zidurile Romei în bună stare, şi de aceea am ordonat portului Lucrino să furnizeze 25.000 ţigle anual pentru acest scop. Vezi ca acest lucru să se împlinească, găurile care au apărut prin căderea pietrelor să fie acoperite de ţigle pentru a fi astfel protejate, încât să merităm mulţumirile trecuţilor regi, a căror operă noi le-am dat nemuritoare tinereţe.” Teodoric câtre Sabinus2 “(…) toate construcţiile ruinate din Roma să fie reparate. În Roma, binecuvantată între oraşele lumii nu trebuie să se găsească nimic sordid sau mediocru.” Teodoric câtre Argolius3 Ovidiu: "Natura se reînnoieşte în mod constant - a crea noul din vechi este, de aceea, propriu omului"1

Transformarea Panteonului în biserică (608) "Sf Maria Martira"

♦ Carol cel Mare Numeşte pe Eginhard - superintendent al construcţiilor publice Transferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic, marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen.

Evul mediu: ♦ 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect protejat”. “astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât lumea va exista.”4
1 2

1119, Columna lui Marc Aureliu (ca şi cea a lui Traian) erau concesionate pentru a fi folosite ca puncte de belvedere de câtre pelerini Primele descrieri "Mirabilia

Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765 Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments XX, 1986, p.57. 3 Cevat Erder, op.cit., p.58

2 Urbis Romae" şi "Graphia" despre Roma Antică (Sec. XII) Colosseum: fortificaţie a fam. Frangipani (mijl. sec. XIII) Mausoleul lui Hadrian Castelul San Angelo -

♦ Frederic Barbarossa (Sec XIII) decide “restaurarea” palatului carolingian de la Aachen (Gesta Friderici).

Colecţia de sculpturi ale papilor din Lateran (Lupa Capitolina, statuia lui Marc Aureliu5)

Renaşterea: ♦ priveşte MONUMENTUL CA MODEL = recunoaştere a valorii creaţiei. ♦ Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şi artistic ♦ dar nu este protejat
Colosseum-ul devine cariera de piatra pentru palatele Romei6 Teatrul lui Marcellus transformat în palat Forul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus - măcelarii sticlarii ocupă Termele lui Agrippa vânzătorii de peşte ocupă porticul Octaviei tăbăcarii ocupă Statium Domitian producătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminius lumânărarii ocupă Porticul lui Balbo Bazilica paleocrestina a Sf. Petru - demolata 1506, Papa Iulius II 1337, Petrarca este primul care condamnă distrugerile mărturiilor trecutului în Roma Prima cercetare, Giovanni Dondi -1375,

“Roma Instaurata”- descriere a Romei, Flavio Biondo-1466 Leon Battista Alberti, în De Re Aedificatoria, vol. 10: "corectarea greşelilor": greşeli mentale şi greşeli manuale îndreptăţesc a fi corectate, în scopul creării unui lucru nou şi perfect San Francesco-Rimini, “perfecţionat”.(L.B.Alberti.) Bazilica-Vicenza, “una suave armonia” (A.Palladio.) Michelangelo, Sta. Maria degli Angeli, Roma (termele lui Diocleţian): păstrarea spaţiului interior şi a orientării necanonice Rafael: „Prin conservarea exemplului anticilor, Sanctitatea Voastră va încerca a le egala şi a le depăşi(...)” (...) Am îndrăzneală să spun că această nouă Romă pe care noi o contemplăm astăzi în toată

♦ Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat cât pentru a fi întrecut.7 ♦ Antichitatea clasică greco-romană este singura perioada considerată a fi produs valori (Antichităţi). ♦ Rafael: plan al monumentelor antice din Roma în vederea cercetării lor arheologice.
Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice (“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa : “a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit despre ele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas. Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma], care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat.”

♦ Rafael despre vestigiile Romei Antice (Scrisoarea către Leon X):
„Căci, atunci când contemplez vestigiile (...) şi când examinez raţiunea divină a anticilor, deseori îmi explic de ce multe lucruri care lor le erau facile nouă ni se par imposibile. (...) am deprins o anumită cunoaştere a arhitecturii antice. Pe de o parte
4

Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l incalcau, precum si confiscarea de catre trezorierie a averilor lor - F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-6 5 Confundat cu Constantin cel Mare 6 Palazzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum ("Quodnon fecerunt Barbari fecerunt Barberini"). 7 Exceptie constituie restaurarea bisericilor din Ravenna, inlaturand efectul apelor freatice prin suprainaltare.

3 acest lucru îmi provoacă o imensă plăcere prin cunoaşterea a atât de multe lucrări excelente, dar pe de altă parte încerc o imensă durere atunci când văd, asemeni unui cadavru, această nobilă cetate ce a fost regină a lumii şi care este în mod lamentabil ruinată şi vandalizată.” splendoarea şi frumuseţea ei, cu palatele, bisericile şi celelalte edificii, este toată făcută cu varul extras din marmurele antice.” „Dar de ce ne-am plânge noi de Goţi şi de vandali ca şi de atâţi alţi inamici tenece ai latinităţii, atunci când aceia care, ca nişte părinţi ori tutori ar fi trebuit să protejeze aceste rămăşiţe lipsite de apărare au contribuit în schimb de mult la ruina şi distrugerea anticei Rome.” Proiect de raport (scrisoare) către Leon X

♦ Rafael despre sensul monumentelor şi protecţiei lor (Scrisoarea către Leon X):
„Este o datorie pentru orişicine să îşi iubească patria şi părinţii, astfel încât mă simt dator să folosesc toate forţele mele cele slabe pentru a conserva, atât cât este posibil, o formă de viaţă imaginii sau mai degrabă umbrei acestui oraş care este de fapt patria tuturor creştinilor, şi care a fost cândva atăt de puternică încât oamenii începuseră să creadă că ea singură fusese plasată sub înalturi deasupra soartei şi că, în contra legilor naturii, ea a fost extrasă morţii şi promisă eternităţii. Dar se pare că timpul, invidios în faţa gloriei umane, şi prea puţin încrezător în propria sa putere s-a asociat cu soarta dar mai ales cu barbarii ignoranţi pentru a distruge această mândră cetate.”

♦ Papa Nicolae V(1447-55): proiecte ambiţioase de asanare şi Alberti propune o spină între Castel S. Angelo şi Vatican, cu reconstruire a Romei arcade, în stilul forurilor ♦ Sixtus al IV lea (1471-1484): fondatorul primului muzeu public, romane, despărţind Vaticanul de Cetatea Romei M. Capitolin, şi al bibliotecii Vaticanului. ♦ Francisc I întâlneşte pe Clement VII la Marsilia (1533) şi vizitează Nîmes, dând ordine ca Maison Carrée să fie degajată de construcţii şi pusă mai bine în valoare ♦ Domenico Fontana şi Sixtus al V lea (1585-90): reorganizarea Romei8, (cca 20 puncte de veneraţie). Primele iniţiative de protecţie:
Ordonanţa 'de conservare' a antichităţilor romane din Nîmes, data de câtre Anne de Montmorency (15489) stabileşte măsuri Plantarea de obeliscuri, statui şi fântâni la intersecţii şi în pieţe, lărgirea traseeor de pelerinaj

♦ 1452: Edict privitor la amendarea (10 galbeni) celor care aruncă Consilium Tridentum (1545-63) gunoi peste edificiile antice din Piaţa Navona ♦ 1462: Edictul lui Pius al II lea prin care se interzice demolarea folosirii improprii a pieselor sacre din biserici odată cu construcţiilor antice din Roma şi împrejurimi ♦ Între 1624 şi 1685, decrete interzicând exportul de obiecte de artă completarea lor "în stil". şi săpăturile neautorizate. ♦ Inscrierea antichităţilor şi a mărturiilor arheologice într-o formulă legală de protecţie - Suedia
împotriva

refacerea sau renovarea lor şi 1630 - Director General al Antichităţilor - numit de Gustav al II-lea al Suediei 1666 - Legea de protecţie a antichităţilor - Suedia

8

Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajele superioare folosite pentru cazarea muncitorilor. 9 "Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru arta arhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numitul oraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem ...tuturor posesorilor sus menţionatelor case antice de a nu demola cele antichităţi şi nici o cladire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă... fără ca în prealabil să vă cheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita...", apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel, op.cit. p.135

toate statuile. p. cele 40. inscripţiile.Comisia Monumentelor 10 11 Trecutul ca argument polemic împotriva partidei elenistice Winkelman i-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani.Apariţia categoriei “monument istoric”: ♦ Moda colecţiilor : îmbogăţirea repertoriului artistic antic cu piese exotice spargerea monopolului antic asupra valorilor culturale ♦ Descoperirea oraşului Herculanum .1738 ♦ Descoperirea oraşului Pompei . prin aprofundarea desenului antic să construiască "(…) pentru mai bine şi prosperitate" Rev.. “Antiquitees Nationales ou Recueil des Monuments pour servir a l'histoire générale et particulière de l'empire français . bunurile clericale sunt naţionalizate ♦ Primele departajări între patrimoniul mobil şi imobiliar. asociat cu “vechime”. veduta ideata (ansamblu imaginar de ruine monumentale reale) Piranesi (Della Magnificenza ed Archittetura de Romani-176110). clericale 2 Nov. 12 În lucrările Adunării Generale din 18.1789.1748 ♦ Interesul pentru ruine: Giovanni Paolo Panini (cca 1730).) o pradă bogată oferită învingătorilor. Piazza di Spagna devine un loc al străinilor (hoteluri). desen pentru mauzoleul prinţului moştenitor Carlo Marchioni. ♦ Primele inventare ale patrimoniului Aubin-Louis Millin. Schlozer se plânge de numărul exagerat de turişti. Vila Albani. Couvent des Petits Augustins Musee National du Louvre. Improved by Rules and Proportions". 1792.2 procese: 1/ distrugerile constructiilor nobilimii si bisericii “distrugerea tuturor monumentelor de orice fel care amintesc de existenţa feudalismului şi interzicerea oricărui lucru capabil să evoce memoria despotismului” Thomas Langley "Gothic Architecture. Franceză 1789 .IX.4 Secolul XVII . Alexandre Lenoir. a ghidurilor editate în limbi străine. Preţul era superior dacă obiectele erau reparate.1764 -”Monumente Antice Inedite” . 1790-9612 ♦ Infiinţarea primului organism de gestiune a patrimoniului 1790 .cit.) = a aminti. 1793 (Musee Republicain) “Comisia Monumentelor” este 2/ naţionalizarea / utilizarea proprietăţilor nobiliare. a avertiza. regale. Creşterea vânzărilor de bunuri artistice. basoreliefurile de bronz sunt topite pentru a face tunuri. Roma .1755 -”Observatii asupra Arhitecturii Antice” .17 . op. 6 vol.1762 -”Istoria Artei Antice” .1767 ♦ Enciclopedismul : cuprinderea în dicţionarele epocii a termenului dictionarele vremii. “prestigiu” “Monument” ♦ Rolul social al patrimoniului arhitectural. apoi Clement al XIII (1758-69) îl numeşte pe Winkelmann curator al antichităţilor Romei. Primul sculptor care s-a dedicat integral restaurărilor de bunuri de artă (Cavaceppi.1751-67 Apariţia tururilor ghidate prin Roma. prieten al lui Winkelmann) “Monumentum” < monere (lat. Decret al Revoluţiei -1792 “(. Sir William Chambers (1751). Le Patrimoine. 1795.000 de palate.” Camille Desmoulins Musée des Monuments Français. Tempieto Diruto.. hoteluri şi castele ale Franţei.1793. 1799. Folosit pentru prima data in ♦ Opera lui Johann Joachim Winkelmann11 (1717-1768) -”Asupra imitarii operelor grecesti in pictura si sculptura” . Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “ tout ce qui donne une sorte d’existence au passe” (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”). după ideea că arhitecţii pot.

în general) le sunt recunoscute: valoarea cognitivă valoarea educativă în mod explicit valoarea estetică valoarea economică în mod implicit “(.Porte Saint-Denis. nu fără a pierde totuşi elemente sau părţi ale construcţiei. urmaşa ei. p.cit. prejudecatilor şi tiraniei” .VIII. op. dar această poartă este o capodoperă.1790 Adunarea Constituanta decide crearea unui Comitet special însărcinat să studieze soarta “monumentelor ştiinţei şi artei” provenind din bisericile şi abaţiile puse la dispoziţia Naţiunii.IX.) condamnând la distrugere Declaraţia Adunării Constituante din 14. .1792 condamnând “monumentele ridicate orgoliului. 14 xxx. condamnată şi dizolvată pentru”incivism” în 1793. M. este important a păstra şi conserva onorabil capodoperele artei. .15. . Le Patrimoine. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre Porte Saint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi. datorită prezenţei unei coroane pe acest element. de Talleyrand.” ♦ Edificiilor vechi (cu excepţia celor medievale.X.Catedrala din Chartres.5 ♦ La propunerea lui Ch.15) . p. atât de demne de a recrea un popor liber” Declaraţia Adunării Constituante 16. precum Sainte Chappelle.Catedrala din Amiens. COMISIA TEMPORARĂ A ARTELOR reuşeşte să salveze . exceptează “obiectele ce pot interesa arta”.Abaţia Saint-Denis.” (idem. etc... pe 13.13 monumentele ce amintesc despotismul.179214 13 Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa.

S. Teatru . prevăzând inventariere. Acropola Athenei. prin urmare întreţinerea acestora este de interes public" Primele restaurări metodice Roma: ♦ Raffael Stern (1803). Asanare a vecinătăţii cu expunerea pavimentului antic. arhitravă) ♦ Poletti. Nevoia unui inventar al monumentelor. responsabil cu avizarea modificărilor la imobilele istorice 1. Valadier) ♦ Giuseppe Valadier. restaurarea Arcului lui Titus (1819-21) Reconstituirea stilizată simplificat a părţilor lipsă (coloane.Primele servicii descentralizate în oraşele Statului Papal: Decretul Cardinalului Pacca. ♦ Raffael Stern (1806).Decret promulgat de Ducele de Hessa .: Utilizarea în exclusivitate a materialului original. cu care prilej repară arcadele de vest. Colosseumul este transformat în spaţiu religios utilizat pentru transpunerea calvarului iar arcadele exterioare sunt zidite. vechi Intervenţiile reduse la minimum şi realizate din marmură Păstrarea impresiei generale de ruină. Arcul lui Constantin (315).Ostia Atena: ♦ Leo van Klenze 1834.Decret al Ludovic I al Bavariei referitor la interzicerea distrugerii fortificaţiilor medievale ♦ Prusia. Stern) Completare de arcade în retrageri pe înalţime (G. 16 Reconstrucţie ordonată de Pius IX . "În restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie ţinută minte. Friedrich monumentelor Schinkel: program de conservare a bazat pe un număr de idei ce plecau de la principiul "Monumentele aparţin publicului. conservare şi administrare unitară ♦ 1826 . Viena: Franzensburg. Giuseppe Valadier (1820): Partea estică a Colosseum-ului15 Contrafort de sprijin din cărămidă (R. Un cutremur din 1703 pune capăt acrestui proiect (Papa Clement V). păstrarea materialului original şi menţinerea la un minim necesar a intervenţilor. Capella Speziosa (1222) de la Klosterneuburg a fost demolată şi transportată în piese separate pentru a fi reconstruită atât ca sufragerie cât şi capelă. XIX: PERIOADA FORMULĂRII DOCTRINELOR PRIVITOARE LA PROTECŢIA PATRIMONIULUI CONSTRUIT Reflexe ale Revoluţiei Franceze ♦ 1818 .Darmstadt pentru realizarea inventarului construcţiilor istorice din Ducatul Hessa Înfiinţarea unui Înalt Colegiu al Construcţiilor. Benedict al XIV transformă Colosseumul într-un memorial al martiriului lui Hristos (1749). Conservarea părţilor vechi. 2. 3. Laxenburg (1799. sub comanda lui Franz I). Schinkel (1781-1841) Oberbaudirector Preusen ♦ 1820 . Succesul unui program de conservare stă în existenţa unei instituţii specializate încadrate cu conservatori profesionişti. Fr. Paolo Fuori le Mura 16(1823). ♦ 1835-36 anastiloza templului Athenei Nike 15 În 1675.6 CURS 2: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (II) SEC.

” Rolul inspectorului general. clădirea restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă. nu există vreo epocă memorabilă a artei şi civilizaţie icare să nu ne fi lăsat monumente care să o explice şi să o exemplifice. Primele doctrine de restaurare Franţa: Doctrina unităţii de stil ♦ 1830 : Min. Madelaine .L. . pe măsura posibilului cu desene şi cu planuri. Notre Dame de Paris Înlocuirea ferestrelor de sec. Chichester Cathedral Cercetare amănunţită şi reconstruire a turnului central ♦ Sir George Gilbert Scott. Vitet (1830-1834).” Funcţie deţinută de mari oameni de cultură precum L. ci formează o serie completă şi fără lacune. Sf. Catedrala Angouleme ♦ Constant Dufeux.E. Francois Guizot. Lemaire Centre for Conservation.prin excelenţă. ele nu aparţin doar unei anumite faze a istoriei. mai mare decât cea care tocmai s-a scurs.7 Franţa: ♦ E.25 "(…) în materie de restaurare primul şi cel mai ferm principiu constă în a nu inova.Viollet le Duc.XIII cu unele de tip sec. History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage. Westminster Abbey. preliminariile ideii de clasare „Inspectorul general al monumentelor istorice va pregăti în urma turneului său comprehensiv un catalog exact şi complet al edificiilor sau monumentelor izolate care trebuie să facă obiectul unei atenţii serioase din partea guvernului. 1840. chiar când am fi împinşi câtre aceasta de Folosită la acel moment ca arhivă şi într-o stare deplorabilă apud Machatschek Alois.Viollet le Duc. Lassus. 1849-6117 Folosirea de centuri metalice şi de contravântuiri în arce Reconstruire a transeptului de N în stil. Laurenţiu . el va însoţi acest catalog.E. Pentru prima dată în 1819. 1843. Viollet-le-Duc. Dictionnaire raisonné de l'architecture française du XIe au XVIe siécle “Cunoştinţele noastre asupra stilurilor trecute face ca perioada în care trăim să ne apară . St. Bis. restaurarea unor monumente istorice face obiectul unui buget (al Ministerului de Interne).1842. şi le va transmite succesiv la Ministerul de Interne.XII Amplasarea de statui luate de la Bordeaux pe faţada de S a transeptului Îndepărtarea decoraţiei clasiciste. unde acestea vor fi clasate şi consultate la nevoie. Ripon Cathedral (1862) Eliminarea mărturiilor de sec. Ministrul de Interne F. E. Curs la R. Guizot (istoric de profesie) este însărcinat de câtre Rege cu întocmirea unui raport referitor la starea proprietăţilor Statului. Fleşa Este cea conform căreia orice porţiune îndepărtată trebuie înlocuită cu materiale mai bune. începând cu epoca druizilor şi până în zilele noastre. Domeniul patrimonial „Monumentele istorice de care solul Franţei este acoperit provoacă invidia Europei civilizate.Paris Demolarea faţadei renascentiste şi înlocuirea ei cu una gotică ♦ E. K.cea mai potrivită pentru lucrările de restaurare. XIII ♦ Sir George Gilbert Scott.U. Atât de numeroase şi variate în comparaţie cu cele ale ţărilor vecine. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect. Restaurarea. 17 18 Situaţia sociala şi implicaţiile asupra culturii Restaurarea monarhiei (1815) duce la manifestarea interesului pentru averile naţionalizate în timpul Revoluţiei Franceze. în raportul câtre Rege propune înfiinţarea unui post de Inspector General al Monumentelor. mai puternice şi într-o manieră fără greşeală.Vezelay Inlăturarea efectelor deficienţelor de construcţie şi a reparaţiilor ulterioare Consolidare Eliminarea părţilor gotice şi înlocuirea acestora cu propuneri romanice Perfecţionarea părţilor de construcţie care nu necesitau reparaţii (faţada V) ♦ Paul Abadie .E.”18 Anglia: ♦ Sir George Gilbert Scott (1811-78). XIV de pe faţada de V şi turnuri şi înlocuirea cu elemente de sec.

8 P. Merimee (1834-1854), E.E.Viollet-le-Duc (1854-1879). ♦ lăudabila intenţie de a completa şi înfrumuseţa. E mai bine să lăsăm necompletat şi imperfect ceea ce se găseşte incomplet sau imperfect. Nu trebuie să ne permitem de a corija neregularităţile, nici de a îndrepte deviaţiile, fiindcă deviaţile, neregularităţile, defectele de simetrie sunt fapte istorice pline de înteres, care adesea ne furnizează criteriile arheologice după care putem determina o epocă, o şcoală, o idee simbolică. Nici o adăugire, nici o înlăturare." Circulară 1837 Doctrina unităţii de stil “A restaura un edificiu înseamnă a-l restabili într-o stare ce poate să nu fi existat niciodată.”

1837 - Înfiinţarea Comisiei Monumentelor

19

♦ 1887 -Legea Monumentelor ♦ Ludovic Vitet, inspector general al monumentelor 1830-1834 1. insistă asupra necesităţii unui inventar cuprinzător, 2. accentul trebuie pus pe întreţinerea monumentelor, 3. întreţinerea substanţei originale, 4. restaurarea trebuie să fie invizibilă, 5. trebuie realizate de arhitecţi specializaţi.

Rolul lui P. Merimée20 1. descoperă valorile artistice ale romanicului, artă până la el dispreţuită
« timpul decadenţei şi tenebrelor ne-a transmis stilul său bastard şi degradat », Guizot, scrisoarea către Rege, 21.10.1830

2. îl descoperă şi promovează pe E.E.Viollet le Duc, 3. promovează principiul "primo non nocere"21

♦ Rolul lui Eugene Emmannuel Viollet-le-Duc (1814-1879) « Dacă europeanul a atins fundamenteaza şi aplică ceea ce va purta numele de doctrina aceasta fază în dezvoltarea INTERVENTIONISTĂ A UNITĂŢII DE STIL. intelectului uman, aceasta
« In restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie ţinută minte. Este cea conform căreia orice porţiune îndepartată trebuie înlocuită cu materiale mai bune, mai puternice şi într-o manieră fără greşeală. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect, clădirea restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă, mai mare decât cea care tocmai s-a scurs. » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74 pentru că îndreptându-se cu viteza dublă câtre destinaţiile viitorului, şi poate tocmai datorită acestei avansări foarte rapide, el a simţit nevoia de a colecta tot ce aparţine trecutului său, tot aşa cum strângem o vastă bibliotecă pentru a pregăti lucrări viitoare;(…) » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74

introduce în practica restaurărilor spiritul modern, ştiinţific, în analiza construcţiei şi folosirea materialelor
« Un principiu mult prea important poate fi observat în restaurare, şi care nu poate fi îndepărtat cu nici un pretext, este acela al atenţiei ce trebuie acordată oricărui vestigiu care indică o anumită dispoziţie arhitecturală. Arhitectul nu trebuie să fie satisfăcut pe deplin, (…) până
19

Comisia stabileşte o lista de 1090 de monumente demne de interes, pentru ca foarte repede (1842) acveastă listă să ajungă la 2420 şi la 2800 în 1848. 25 “Accesul la putere al lui Ludovic Filip îşi căuta o legitimitate pe care restauraţia o reclama de la perioada anterevoluţionara. Regimul monarhiei constituţionale îşi constituie această legitimitate pornind de la o istorie nouă, distinctă de cea a dinastiilor, şi care ţine cont de [rolul] burgheziei, clasa dominantă.” Op. cit. pag 32. 20 Vorbind despre dificultăţile începutului, P. Merimée spune “Le rôle d’un Inspecteur général des Monuments Historiques, c’est d’etre VOX CLAMANS IN DESERTO.” (“Rolul Inspectorului General al Monumentelor Istorice este de a fi un Vox Clamans in Deserto.” Merimee este realist şi declară "Il y a bien longtemps que nous avons désespéré de sauver tous les monuments menacés et notre ambition est de faire le meilleur choix possible parmi le petit nombre de ceux que nous pouvons secourir". (« Am trecut deja de momentul de la care am încetat a spera să salvăm toate monumentele ameninţate, iar ambiţia noastră este de a face cea mai bună alegere posibilă pentru numărul redus al celor pe care le putem salva. »). Cu toate acestea, în 1836, P. Merimée, folosind argumente economice şi de utilitate socială a Monumentelor Istorice (eliminarea somajului, ocuparea forţei de muncă în zone izolate), obţine buget anual pentru acestea în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Op.cit. pag 37. 21 "Întâi să nu strici", conform căruia restauratorul trebuie să se oprească la limitele capacităţii profesionale sau informaţiei pe care o deţine. "Prin restaurare înţelegem conservarea a ceea ce există, reproducerea a ceea ce a existat."

9 când nu a descoperit explicaţia care este în acordul cel mai bun şi simplu cu vestigiile lucrării stravechi: a decide o dispunere în mod aprioric, fără a aduna toată informaţia care îl determină înseamnă a cadea în ipoteză; iar în activitatea de restaurare nimic nu este mai periculos decât ipoteza.” ”În construcţia medievală fiece porţiune a lucrării îndeplineşte o funcţiune şi suportă o acţiune. Arhitectul trebuie să urmărească să determine valoarea celor două [funcţiunea şi acţiunea] înainte de a-şi începe sarcina. El trebuie să procedeze ca un chirurg îndemânatic şi experimentat care nu atinge un organ până când nu a acumulat cunoştinţe complete despre funcţia sa şi şi-a definit consecinţele imediate şi îndepărtate ale operaţiei. Mai degrabă decât procedând la întâmplare el trebuie să nu o îndeplinească. Mai degrabă trebuie să lase pacientul să moară decât să-l ucidă.” E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74 “Artistul trebuie să se şteargă în întregime, să-şi uite gusturile, instinctele pentru a studia subiectul [restaurării], pentru a găsi şi urmări gândirea ce a prezidat execuţia operei pe care vrea să o restaureze; căci nu este vorba de a face artă, ci doar de a se supune artei unei epoci dispărute.”22 despre restaurarea Catedralei Notre Dame - Paris Montalambert critica în 1845, într-un discurs în camera Pairilor noile maniere de amenajare a spaţiului urban în jurul monumentelor : "Nu trebuie făcut loc gol în jurul catedralelor noastre, de maniera a îneca magnificile dimensiuni cu care le-au înzestrat autorii lor. Ele nu au fost făcute pentru deşert precum piramidele Egiptului, ci pentru a plana deasupra locuinţelor îndesate şi a străzilor înguste ale oraşelor noastre."26

Exemple: restaurările de la
• • • Bis. Saint Sernin- Toulouse Castelul Pierrefonds. Bis. St.Madeleine-Vezelay

Defineşte restaurarea ca un termen modern:
„Termenul restaurare precum şi aceasta în sine sunt amândouă moderne. A restaura o cladire nu înseamnă a o conserva, a o repara sau a o reconstrui; este a o restabili într-o integralitate care poate să nu fi existat niciodata. (…) Epoca noastră a adoptat faţă de trecut o atitudine singulară printre toate celelalte epoci. Ea şi-a propus să analizeze trecutul, să-i compare şi să-i clasifice fenomenele şi să-i construiască istoria sa veritabilă urmărindu-i pas cu pas traseul, dezvoltarea şi fazele succesisive ale umanităţii. Acest fapt nu este o modă, un capriciu sau o slăbiciune, precum un gânditor superficial ar putea crede, ci un fenomen complex. » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire l’Architecture, Paris 1868-74 Raisonné de

♦ Victor HUGO Insistă asupra necesităţii unei legi de protecţie a monumentelor “Sunt două lucruri într-un edificiu : folosinţa şi frumuseţea. Folosinţa aparţine proprietarului, frumuseţea - tuturor. A o distruge înseamnă deci o depăşire a drepturilor.” Guerre au Demolisseurs, 1832 - V. Hugo23
22 23

xxx, Le Patrimoine, op.cit., pag.44 « Une loi suffirait. Qu'on la fasse. Quels que soient les droits de la propriété, la destruction d'un édifice historique et monumental ne doit pas être permise à d'ignobles spéculateurs que leur intérêt aveugle sur leur honneur ; misérables hommes, et si imbéciles qu'ils ne comprennent même pas qu'ils sont des barbares ! Il y a deux choses dans un édifice : son usage et sa beauté. Son usage appartient au propriétaire, sa beauté à tout le monde, à vous, à moi, à nous tous. Donc, le détruire, c'est dépasser son droit".

10

Legea Monumentelor din 1887 :“Imobilele care aparţin unor persoane publice sau private a căror conservare reprezintă din punctul de vedere al istoriei şi artei un interes naţional pot fi clasate [ca monumente storice].”24 Anglia: Doctrina antiintervenţionistă - J. Ruskin
Situatia socială a Angliei după razboaiele Napoleoniene si implicatiile sale asupra culturii

♦ Rolul lui J. Ruskin (1819-1900) “The Seven Lamps of Architecture”-184827, cap. VI: Lampa Dupa aprox. o generaţie, spaţiul European este din nou Memoriei.
accesibil.

1. Rolul arhitecturii
“Putem trăi fără arhitectură, să adorăm pe Dumnezeu fără ea, dar fără ea nu ne putem aduce aminte”. “(…) există două datorii ale arhitecturii naţionale care nu pot fi ocolite: să facă astfel ca arhitectura prezentului să dăinuiască la scara istoriei, şi să o păstreze, ca o bijuterie de nepreţuit pe cea a epocilor trecute” “(...) şi prin urmare, atunci când construim, să o facem ca şi cum am face-o pentru eternitate. Să o facem nu numai pentru deliciul şi nici doar pentru folosinţa prezentului; să fie o operă pentru care descendenţii noştri ne vor mulţumi, şi să ne gandim, atunci când aşezăm piatră peste piatră, că va veni o vreme când aceste pietre vor fi venerate pentru că mâinile noastre le-au atins, iar oamenii vor spune uitându-se la ele: Uitaţi-vă, aceste lucruri au fost făcute de părinţii noştri pentru noi.(…) Căci într-adevar, cea mai mare glorie a unei cladiri nu stă nici în pietrele sale şi nici în aurul său. Gloria sa stă în vârsta sa şi în puterea sa evocatoare (…)contrastul lor tăcut cu caracterul tranzitoriu al celorlalte lucruri...”

Spectrul extinderii ideologiei Rev. Franceze determină guvernanţii să propună un vast program de lucrări publice având drept temă construirea de biserici28 şi drept scop ocuparea într-o activitate nerevoluţionar29ă a celor demobilizaţi urmare a încheierii razboaielor. Victoria asupra Franţei pune problema expresiei stilistice în plan constructiv a noului statut al Angliei. Urmarea unor aprinse dezbateri se convine asupra Stilului Gotic ca expresie naţională.

2. Primul, împreună cu W. Morris care include în patrimoniul “Aveţi grijă de monumentele istoric construcţiile modeste ce alcătuiesc aşa-definitul voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi. Doar câteva table “ansamblu urban”
“Ideea că o casă trebuie să fie mare pentru a putea spune că este bine construită este de sorginte modernă, aşa cum şi ideea că nici o pictură nu poate fi istorică dacă nu zugrăveşte personaje la scară mai mare decât cea naturală.” “Este de preferat lucrarea cea mai rudimentară care povesteşte o istorie sau mărturiseşte un fapt bogăţiei [de decoraţie] fără sens. Nu trebuie să existe nici un singur ornament care să îmbogăţească faţada unei clădiri publice şi care să nu aibă un înţeles.”

3. Exprimă responsabilitatea faţă de viitor, într-o formă foarte apropiată de definirea contemporana a dezvoltării durabile:
“Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o mare oportunitate. Ea aparţine atât nouă cât şi celor care vor veni după noi, şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei. Şi nu avem nici un drept, prin ce facem sau neglijăm, ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului, în care stă bogaţia
24

de plumb aşezate la timp pe acoperiş, câteva frunze şi crengi moarte îndepărtate la timp din calea unei scurgeri de apă vor salva atât acoperişul cât şi pereţii de la ruinare. Urmariţi construcţiile vechi cu grijă, păstraţi-le cât puteţi mai bine, cu orice preţ feriţi-le de orice modificare sau distrugere.” J. Ruskin, referitor la “restaurarea” St. Alban’s Cathedral

Cu toate acestea, clasarea bunurilor private nu se putea face decat cu acordul proprietarului. Abia legea din 1913 a monumentelor istorice permite clasarea din oficiu a bunurilor imobile private.

(The Society for the Protection of Ancient Building).” W.) Să nu ne lăsăm amăgiţi în acest important subiect. şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei.)” Fr.. create de meşteri dispăruţi..S. să curme ruinarea prin îngrijire zilnică. Ele nu sunt ale noastre. dar de o manieră “invizibilă” « Să nu mai vorbim despre restaurare. (…) Aveti grija de monumentele voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi.Choay. şi doar atunci vom scăpa reproşurilor că învăţătura noastră se întoarce asupră-ne într-o batjocură. 1877 . o distrugere acompaniată de o falsă descriere a obiectului distrus..A. o distrugere urmare căreia nu pot fi regăsite nici un fel de urme. Defineşte “Universalitatea valorii monumentului istoric” din care deduce “Universalitatea protecţiei” sale. şi dintre toate amvoanele de la care mesajul oamenilor este trimis viitorului. Militează pentru constituirea unui organism european de protecţie a patrimoniului.. şi chemăm pe cei implicaţi în existenţa lor să pună Protecţia lor în locul Restaurării. prin ce facem sau neglijăm.” Cele 7 Lămpi ale arhitecturii. Ea aparţine atât nouă cât şi celor care vor veni după noi.11 apropiată de definirea contemporana a dezvoltării durabile: “Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o mare oportunitate. “Pledăm deci pentru toate ♦ Doctrina ANTIINTERVENŢIONISTĂ “ Nu este o problemă de pragmatism sau de simţământ dacă trebuie să păstrăm construcţiile vremurilor trecute sau nu.” Cathedral 4. aşa şi doar aşa ne vom putea proteja construcţiile vechi pentru a le înmâna venerabile şi instructive celor ce ne vor urma.P. în sfârşit. ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră. Alegoria patrimoniului 5. Morris. Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne vor urma. să propteasca zidul ce se înclină şi să repare acoperişul care curge cu mijloacele cele mai potrivite acestor scopuri.” Cele 7 Lămpi ale arhitecturii..B. şi în general cu cât plasăm mai departe ţelurile noastre şi dorim mai puţin să fim noi înşine martorii rezultatelor trudei noastre. Şi nu avem nici un drept. Ele aparţin în parte celor care le-au construit şi în parte tuturor generaţiilor care ne vor urma. dacă [construcţia] a devenit nepotrivită folosirii prezente să ridice o alta mai degrabă decât să o modifice sau mărească pe cea veche. aşa cum este imposibil reînvia morţii. să restaurezi ce a fost frumuseţe sau măreţie în arhitectură. “Manifesto” S.A. apaţinând tuturor perioadelor şi stilurilor.B. întreţinut. în care stă bogaţia roditoare a fructului. „Ruskin militează pentru o etică şi caută să impună concepţia sa morală asupra monumentului unei societăţi pe care propriile tendinţe o antrenează în sens invers(. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului.. dar dreptul altora asupra ceea ce au realizat dându-şi puterile şi averile şi viaţa nu a dispărut odată cu moartea lor(. Nu avem nici un drept în a le atinge. Totul nu este decât o minciună de la un capăt la altul.)” “[Restaurarea] este distrugerea totală pe care o construcţie o poate suporta. (.) Ceea ce noi construim avem libertatea de a şi demola..(. 1877 Monumentul poate fi:consolidat.. nici unul nu trimite mai departe decât o face mormântul. cu atât mai mare şi mai bogată va fi măsura succesului nostru. 1849 construcţiile. să refuze modificarea structurii sau a ornamenticii existente.P. Atunci. să trateze construcţiile istorice drept monumente ale unei arte trecute. 1849 ♦ Rolul lui William Morris Împreună cu John Ruskin pune bazele Societăţii pentru Protecţia Construcţiilor Istorice. pe care arta modernă nu poate interveni fără a distruge. este imposibil.

cine n-ar dori-o. „Ori. dar rari sunt cei care gândesc că este preferabil să-i moară părintele sau un prieten mai degrabă decât să-l vadă cu un deget în minus sau cu un picior de lemn. Le-aş face astfel încât să se vadă Că aceste lucrări sunt opera contemporaneităţii. arta restauratorului seamănă cu cea a unui chirurg. ca o serie de articole. marcarea ostentativă a intervenţiilor.” • • complementaritatea dintre operaţiile de conservare şi cele de restaurare.” • • descrierea operaţiilor de restaurare. realizată prin înlocuirea părţilor lipsă prin completări marcate distinctiv. professione.) indic faptul că în monumentele arhitecturale prevalează când unul 30 Titlul complet este: "I nostri vecchi monumenti: conservare o restaurare?". Dacă completări ori reconstruiri Se dovedesc a fi indispensabile. bazată pe noţiunea de autenticitate.480506. Principii ale restaurării : • păstrarea patinei (mărturiei) istorice • păstrarea intervenţiilor realizate asupra monumentului în decursul timpului.12 CURS 3: TEORIA CONTEMPORANĂ A RESTAURĂRII SEC. transformând studiul acestuia într-o provă extreme de fastidioasă. • supremaţia prezentului asupra trecutului înţeleasă ca sursă a legitimităţii restaurării monumentelor (în contradicţie cu teoria antiintervenţionistă a lui Ruskin şi Morris).. 87. ierarhizarea profunzimii şi complexităţii intervenţiilor în funcţie de perioada istorică asupra căreia se intervine (3 tipuri de intervenţii de restaurare). “…eu prefer restaurările ratate celor reuşite. prin graţia unei fericite ignoranţe imi permit să disting clar partea istorică de cea contemporană. pe când restaurările reuşite. realizată printr-o restaurare discretă. legislazione. cele trei tipuri de restaurare (1883): Restauro archeologico: pentru monumentele antice. 1886. pp. Ar fi preferabil. insegnamento” (Milan. culese apoi în lucrarea “Questioni pratiche di belle arti: restauri. concorsi. Nuova Antologia. „(. 1893) . astfel încît plăcerea de a admira monumental dispare.” Camillo BOITO „Monumentele istorice trebuie să-şi păstreze Aspectul lor venerabil şi pitoresc. realizată prin anastiloză şi clară distincţie între nou şi vechi Restauro pittorico: pentru construcţiile evului mediu. inscripţionarea pe construcţie sau publicarea. nici de bisturiu ori scalpel. “Conservare o Restaurare30” 1893 mai bine să consolidezi ca “este decât să repari. XX: RESTAURAREA ŞTIINŢIFICĂ Definirea restaurării ca disciplină istorică: Camillo BOITO ♦ Camillo Boito (1835-1914) Fundamentează restaurarea monumentelor istorice disciplină ştiinţifică.(chiar prin inscripţionare). cu un minim necesar de completări Restauro architettonico: pentru construcţiile renascentiste şi ulterioare. • refuzul tipologiei stilistice în formula propusă de Viollet-le-Duc.” Camillo Boito. ca fragilul nostru corp omenesc să nu aibă nevoie nici de sonde. Nr. Restaurările ratate. este preferabil să repari decât să restaurezi. I nostri vecchi monumenti:Conservare o restaurare” este scris in 1886.. făcând noul să pară istoric prin virtuţile unei ştiinţe şi a unei tehnici admirabile. imi paralizează judecata şi mă aduc la perplexitate.

3/ Orice tentaţie spre completare a monumentelor foarte vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată. 2/ Reconstituirea (ripristino). 4/ Monumentelor “vii” . şi poate fi considerat ca profanare artistică. crustată ici şi colo.. 6/ Respectul pentru monument trebuie insoţit de acela pentru ambientul său prin refuzul alterării acestuia ce ar putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou construit prin efecte de masă. ridată de intemperii. indiferent din ce perioadă a existenţei monumentului ar data.. Reconstruirea faţadei . 7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării monumentului trebuiesc limitate la minimum. lăsând pielea intactă.. „Adăugirile (completările) nu trebuie privite ca veritabile • restaurări. Completarea la Palazzo di Re Enzo. Exemple de ignorare principiilor lui C.” 8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţa de material. şi cu toate acestea mai seducătoare decît pilelea fină şi roză a unei domnişoare.. trebuie să se limiteze la ceea ce este lipsit de orice interes.fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la formula iniţială . sa nu fie radical diferite de cele originale. cu carnea şi muşchii săi. pe prevalenţa existentei majorităţii elementelor constitutive originale. de la cea mai profundă la cea mai superficială o valoare proprie pe care trebuie să o respectăm.) toate eliminările. aspectul pitoresc. 5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric sau artistic. plină de cicatrici. în care expresia veritabilă a artei contemporane nu numai că nu strică (. ci ca părţi noi de edificiu.imediat urmate de relevare şi protecţie a descoperirilor.). aspectul de ansamblu al părţilor care completează monumentul nu trebuie să contrazică monumentul.) nu este nici un dubiu că exagerez dacă pentru a salva adevărul arheologic uit că arta are şi ea drepturile sale.utilizari prezente cu conditia ca ele sa nu presupuna alterari majore .. conturul. Este deci permis a împărţi arta restaurării în: restaurare arheologică (Antichitatea) restaurarea pitorescă (Evul mediu) restaurarea arhitecturală (Renaştere.)” Norme propuse: 1/ Maxima importanţă întreţinerii.. şi prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia geometrică a compoziţiei originale şi nu plastica sa decorativă.) autenticităţii arheologice a monumentului. că monumentul se compune din diverse straturi.şi fără a exclude unele elemente în favoarea altora. motivată de raţiunea unităţii artistice sau arhitecturale. inevitabile oricărei restaurări. vorbind în general. . Boito: modenatură mai simplă sau inscripţii. după modelul crustei terestre şi că ele toate au. pielea bronzată de soare. dar serveşte a ilustra arta epocii noastre” 9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare. acceptată doar dacă se bazează pe documentare irefutabilă.” Exemplul restaurării bisericii Santa Trinita din Florenţa: „(. culoare sau stil. „(. de ex.şi numai după o atentă şi obiectivă judecată.” Despre restaurarea San Marco: „Scheletul a fost consolidat. • Restaurarea Castelului Sforzesco făcută parţial prin demolare şi reconstruire (Turnul lui Filarete.excepţie făcând elemente minore ce desfigurează aspectul . • a 10/ În cercetările arheologice excavările . îngrijirii şi consolidării monumentelor. cea mai indicată este anastiloza. . etc. Volumul. diferenţele trebuie să stea în detaliu. Bologna.13 când altul din următoarele trei calităţi: importanţa arheologică.” „Noi putem spune. frumuseţea arhitecturală.

epigrafii descriptive pe monument 7. expunerea părţilor vechi suprimate într-un loc deschis publicului aparţinând monumentului (Ex. diferenţierea stilului 2. eliminarea figurilor sau ornamenticii 4. 8 procedee de a marca interventia contemporană: 1.) Palazzo Salimbeni – Siena – în stil gotic .14 11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor de restaurare este obligatorie. 8. păstrată în formă imprimată la monument sau într-un loc vecin aparţinând acestuia. Veneţia. descrierea fotografică şi scrisă a intervenţiilor. capitelurile expuse) 5. notorietatea (ex. diferenţierea materialului 3. Emilio de Fabris. sec 19. a fazelor succesive ale lucrărilor.: Palatul dogilor.: faţada Santa Maria del Fiore. înscrierea pe fiecare element reîntregit a datei restaurări sau a unui semn convenţional 6.

” “Majoritatea monumentelor răspund.” “(…) ruptura operată de câtre voinţa artistică modernă în Valorile monumentului istoric I. vorbim de "monumente".15 Monumentul istoric .valoarea [artistică] de noutate: . printre altele. neantamate de câtre acţiunea distructivă a naturii. monumentele prezintă o valoare de rememorare. în tendinţa de disoluţie a formelor şi culorilor lor. denumirea de "monument" nu poate fi acoperitá de un sens obiectiv..valoarea de artă relativă Receptarea monumentului istoric Monumentul istoric are o dimensiune istorică. ci stadiul său iniţial avut ca operă a omului” • valoarea de rememorare intenţională “Funcţia valorii de rememorare intenţională ţine de edificarea însăşi a monumentului: ea împiedică cvasi definitiv ca acel moment să se scufunde în trecut. în ambele cazuri. cel al contemporanilor lor sau chiar al moştenitorilor lor direcţi.obiect incarcat cu semnificatie a posteriori “Prin opoziţie faţă de de “monumentele intenţionale” monumentele istorice sunt “neintenţionale”. sein Wessen und seine Entstehung” – 1903 “Prin monument.” II.valori de contemporaneitate: “În loc a considera monumentul ca atare. nu s-au gândit nici pe departe să transmită generaţiilor viitoare mărturia activităţii lor artistice şi culturale. ceea ce ne interesează la un monument nu este marca forţelor distructive ale naturii. “(…)un monument nu prezintă privirii noastre o valoare artistică decât în măsura în care satisface aşteptarea voinţei artistice moderne. nu a încetat nici în zilele noastre. să dea impresia unei perfecte integrităţi.” „Dat fiind faptul cá producátorii operelor care ne apar astăzi ca monumente istorice căutau în mod esenţial să-şi satisfacă propriile lor nevoi practice şi exigenţele lor spre un ideal. Din acest punct de vedere. şi îl păstrează pentru totdeauna viu în conştiinţa generaţiilor viitoare. în care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu creaţia umana.” • valoarea istorică “Valoarea istorică a unui monument rezidă în faptul ca el reprezintă pentru noi stadiul particular.Monument Istoric. strălucitor de noi. artistică şi tehnică dar totodată şi un obiect al receptării sociale şi filozofice. şi de aceea. într-un anumit fel unic. recentă şi a aşteaptă ca de asemenea monumentul (vechi) să prezinte acele aspecte caracteristice oricărei opere umane odată cu apariţia sa: altfel spus. valoarea de contemporaneitate va tinde să-l echivaleze cu o creaţie similiară modernă. a căror urmă se regăseşte până în epocile cele mai depărtate ale culturii umane. Alois RIEGL. la aşteptările simţurilor şi spiritului pe care creaţiile noi şi moderne le-ar putea satisface la fel de bine”. Această a treia clasă de valori de rememorare constituie astfel tranziţia spre valorile actuale.” • • Valoarea de utilizare Valoarea artistică: .identitate şi percepere socială: Alois RIEGL Definirea monumentului şi a monumentului istoric . adică în trăsăturile în mod riguros opuse caracteristicilor operelor moderne..(…) Fie că sunt intenţionale sau nu. întelegem o operă creată de mâna omului şi edificată în scopul precis de a conserva pentru totdeauna prezent şi viu în conştiinţa generaţiilor viitoare memoria unei anume acţiuni sau a unui anume destin (sau o combinaţie între cele două). în general. în lipsa lor de integritate. "intenţionale". (…) Maniera în care valoarea de vechime se opune valorilor de contemporaneitate rezidă mai degrabă în imperfecţiunea operelor.Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre un monument istoric) • valoarea de vechime: “Valoarea de vechime a unui monument se manifestă la prima vedere prin aspectul său ne-modern. “Nu destinarea lor iniţialá conferă acestor opere semnificaţia de . ci numai subiectiv. (…). şi cum.obiect apriori incarcat cu semnificatie .Monument .(…) Edificarea şi întreţinerea unor astfel de monumente. aşa cum se vor fi exercitat ele din momentul naşterii sale. “Der Moderne Denkmalkultus.

” Max Dworak Conservator General al Imperiului Austro-Ungar Relaţia dintre consistenţa valorică a monumentelor istorice şi strategiile de conservare Conflict relativ şi complementaritate dintre cerinţele diferitelor tipuri de valori monumentale: “În timp ce valoarea de vechime este fondatá eclusiv pe degradare. prin intermediul coloniilor şi a cercetărilor arheologice din noile teritorii Aria de interes şi competenţă: istorici.” “(…) orice operá de artă modernă trebuie. începând cu sfârşitul anilor 1860. ingineri. prezentul etern. Seuil. arheologi. istorică Val. subiecţi contemporani le-o atribuim.16 monument. mai amplu. rememorare Relaţia dintre materializarea valorilor de rememorare şi de contemporaneitate şi soluţiile de conservare “(…) în toate cazurile în care valoarea istoricá ("documentará") a monumentului este minimá. în timp ce valoarea istorică doreşte stoparea oricărei degradări din clipa intervenţiei sale. cel puţin în teorie şi virtual. Paris 1992 Aria tipologică: de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G. forma şi culoare sa. urbanişti. istorici de artă. prezenta. noi. Această abordare critică încheia o delimitare a câmpului spaţio-temporal al monumentelor istorice care. prin însăşi modernitatea sa. aproape aceleaşi contururi ca şi astăzi” . de vechime şi val de utilizare Val de vechime şi val. cu forme şi culori care să nu prezinte nici un fel de urme ale vreunei degradări” “Katechismus der Denkmalpflege”. şi. valoarea de rememorare intenţională nu revendică nimic mai puţin de la monument decât imortalitatea. “ raport cu expresiile [artistice] anterioare. cea a lui Riegl. oameni politici şi scriitori conservarea monumentelor punerea în discuţie a conceptelor şi procedeelor sale putea să i-l confere. să se prezinte sub un aspect desăvârşit. la filozofi. dar pierde raţiunea sa de a fi în raport cu degradări anterioare. 1916 : “Conservarea [monumentelor istorice] nu este o problema de gust. arhitecţi. 1913) şi “Opera lui Boito. arată că la ţesutul urban cumpăna secolelor XIX şi XX Aria cronologică: istorice dobândise statutul de de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale disciplină pe care numai Aria de difuzare: de la spaţiul european la cel mondial. perenitatea în starea originară” • • • Val. iar tratamentul monumentului va trebui să raspundă şi el exigenţelor valorii de vechime.Giovannonni. valoarea de vechime se va afirma cu atât mai mult şi exclusiv. de vechime şi val. se referă la specificitatea monumentului în raport cu concepţia.” Ariile existenţei monumentului istoric la începutul secolului XX Françoise CHOAY: Alegoria patrimoniului.

Nicolaos Balanos)33 -recomandă o acţiune continuă de îngrijire a monumentelor pentru evitarea restaurărilor. 1921 propunerea anastilozei colonadei de N. unele pot fi păstrate. poate ornamentată din nou. -atunci când restaurarea in totto este de neevitat.ing.. 1905-17 Propylee. -Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc executate exclusiv de câtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi acţionând sub controlul tehnic. în special34) având grijă de păstrarea elementelor originale decorative şi dătătoare de caracter.Pune pentru prima dată.demolate.” -”in unele cazuri poate fi păstrată partea memorială conservator al Landului Renania P.I. -recunoaşte proeminenţa dreptului comunităţii în faţa celui privat asupra conservării monumentelor istorice. vii . trebuie ales deci cu grijă ceea ce trebuie păstrat”.Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă."32 Conferinţa de la Atena (1931) . fie restaurate (cele vii). -recomandă cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi în metode fizice.M.ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite. a Parthenonului (continuarea programului din 1834 a lui Leo von Klenze). 1933. valoarea spirituală. 2. lucrare începută în 1922 34 Introducerea de elemente de fier (crampoane.” . Promovează o concepţie “statistică” asupra conservarii patrimoniului: -”trecutul nu poate supravieţui în totalitate. -Restaurarea trebuie realizată astfel încât să păstreze unitatea de stil. semnificaţia unui monument sunt importante. estetic şi arheologic al statului. -respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările din apropierea acestora (construcţii noi.Organizaţia de Cooperare Intelectuală a Societăţii Naţiunilor (prilejuita de încheierea lucrărilor de anastiloză la Acropola Atenei . îmbrăcămintea. 1904 -definirea monumentelor : 1. -relevă rolul compensării restrângerii dreptului de proprietate atunci când acesta se referă la un monument istoric. monumentele trebuie fie consolidate (cele moarte). problema concilierii dintre dezvoltare şi conservare: -”dacă existenţa în continuare a unor obiecte semnificative ale unei epoci trecute se dovedeşte împotriva intereselor oraşului trebuie căutată o soluţie de reconciliere.nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit inutilă. -recomandă folosirea tehnicii moderne de consolidare (betonul armat. chimice sau biologice de conservare. reclame. Îmbrăcămintea poate să fie schimbată. Clemen îl citează pe Rodin: "O artă care are vitalitate nu restaurează operele trecutului ci le continuă. Paul Clemen31. moarte . urmare a creşterii gradului de deteriorare a monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili. XX: Perspectivele metodologice ale restaurării Congresul Internaţional al Arhitecţilor. atâta timp căt ideea este păstrată.A. . 1902-9 Erechteionul. -în funcţie de această clasificare." 33 Ca punct final al unei preocupări pentru restaurarea Acropolei Atenei ce are ca momente definitorii următoarele: 1896 aprobarea măsurilor de conservare a Parthenonului. structuri edilitare sau plantaţii). -Recomandă constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice şi artistice în fiecare ţară. porţiunile de edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doar dacă nu afectează echilibrul estetic general.17 Sec. deşi doar implicit. -recomandă utilizarea monumentelor în conformitate cu specificul lor pentru o continuă întreţinere a acestora.: autorul conceptului de conservare creativă: "Ideea. şi abia după aceea urmează forma tradiţională. -”dacă avem de-a face cu o serie mare de obiecte similare. Madrid. centuri şi pene) precum şi completări masive cu cărămidă şi beton armat la restaurarea Parthenonului au avut însă efecte grave asupra materialului istoric. -folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor. altele . -întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor ca 31 32 Carta de la Atena C. este recomandată păstrarea influenţelor tuturor perioadelor istorice şi stilistice.

. -recomandă întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete ale patrimoniului.asanarea construcţiilor dărăpănate din jurul monumentelor istorice şi folosirea zonei drept spaţiu verde.a. Editura Meridiane. cit. astfel. Giulio Einaudi Editore s. Înfiinţarea Institutului Central de Restaurare (1939) sub conducerea lui Cesare Brandi Definirea restaurării ca act metodologic (C.(…)”35 Opera de artă “(…) acel produs special al activităţii umane denumit operă de artă se afirmă ca atare prin actul unei singulare recunoşteri care are loc în conştiinţă (…) Produsul uman care este astfel recunoscut se găseşte acolo. 3/ Orice completare a monumentelor foarte vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată. Carta del Restauro Italiana (1931) elaborată de Consiliul Superior pentru Antichităţi şi Arte. Conceptul de restaurare.Sub influenţa ideologiei urbanismului corbusian.” . în Cesare Brandi. excepţie făcând elemente minore ce desfigurează aspectul monumentului şi numai după o atentă şi obiectivă judecată. 34 . Brandi. implicit şi intervenţia de restaurare. pag. -creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor. indiferent din ce perioadă a existenţei monumentului ar data fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la formula iniţială şi fără a exclude unele elemente în favoarea punerii în evidenţă a altora. -Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii formale a monumentului istoric şi nicidecum a unităţii sale stilistice. în timp ce restul poate fi alterat. îl exceptează în mod definitiv din comunitatea celorlalte produse. -Restaurarea . 2/ Reconstituirea (ripristino).operă de artă “(…) orice comportament faţă de opera de artă. definirea restaurării pe baza conceptului operei de artă de la care îşi dobândeşte calificarea şi nu a procedeelor practice ce 35 C. 33 36 C. traducedre de Ruxandra Balaci.18 [ suportul material al valorii memoriale sau istorice ]. în faţa ochilor noştri.”36 Relaţia restaurare . Torino 1977.o operaţiune complexă ce nu trebuie să excludă nici unul din multiplele criterii sau perioade ale existenţei monumentului. depinde de o efectuată sau neefectuată recunoştere a operei de artă ca operă de artă.Este împotriva pastişei stilistice. -Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele derivând din :sentimentele populaţiei. (…) Este necesară. Teoria del restauro. memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă instanţă. Brandi. . In cazul acestora cea mai indicată este anastiloza. nu poate fi acceptata decât dacă se bazează pe o documentare irefutabilă şi pe existenţa majorităţii elementelor constitutive originale. pag. 4/ Monumentelor “vii” le vor fi găsite utilizări prezente cu condiţia ca ele să nu presupună alterări majore ale construcţiei şi să nu fie radical diferite de cele originale. Brandi): Restaurarea ca intervenţie umană “În mod obişnuit se înţelege prin restaurare orice intervenţie menită să repună în eficienţa sa un produs al activităţii umane. îngrijirii şi consolidării monumentelor.p. şi poate fi clasificat generic printre produsele obişnuite ale activităţii umane. spiritul oraşului. proclamă -”cultul valorilor trecutului nu trece peste criteriile justiţiei sociale”. -Priveşte activitatea tehnică a conservării monumentelor istorice ca proces de reinstituire a valorii lor artistice. 6/ Respectul pentru monument trebuie însoţit de acela pentru bunuri ale întregii omeniri. criteriul capacitatii de realizare a restaurării şi refolosire a monumentului istoric. până când recunoaşterea sa ca operă de artă. Teoria restaurării. 5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric sau artistic. Bucureşti 1996. recunoştere pe care o operează conştiinţa. motivată de raţiunea unităţii artistice sau arhitecturale. op. Norme propuse: 1/ Acordarea de maximă importanţă întreţinerii.

cit. “(. fără a fi necesare mijloace speciale în acest scop. va trebui încercată dezvoltarea potenţialei unităţi originare conţinute de fiecare dintre fragmente. Brandi. Brandi. cit. din punct de vedere material. opera de artă ne apare fragmentată. pag. cit.)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (. în măsura în care acest lucru este posibil. care este de neînlocuit doar atunci când contribuie nemijlocit la figuratismul imaginii.. op.. 35-36 C. prin fiecare fragment. op. 11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor de restaurare este obligatorie. să înlesnească viitoare intervenţii. 7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării monumentului trebuiesc limitate la minimum şi prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia geometrică a compozitiei originale şi nu plastica sa decorativă. Brandi. ci dimpotrivă.. pag.) se respinge posibilitatea intervenţiei prin analogie (.. în vederea transmiterii ei câtre viitor.. la o vizualizare de aproape. dezagregării materiei.. “Cel de-al treilea principiu are în vedere viitorul: adică prevede că orice intervenţie de restaurare să nu impiedice.19 ambientul său prin refuzul alterării acestuia prin efecte de masa. 38 40 C. 8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţă de material. op. Brandi. 9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare.) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare.” 3. 2. a structurilor portante. dar tot în acord cu instanţa istorică. cit. pag. 42” Restaurarea operei de artă: integrarea “(.... pag.38” Definirea principiilor restaurării (C. 39 41 C. 43” 1.) deoarece procedura prin analogie presupune ca principiu echivalarea unităţii intuitive a operei de artă cu unitatea logică în care gândim realitatea existenţială.. caracterizează restaurarea propriu-zisă.)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (.40” Opera de arta: integralitate şi totalitate “(.. op. op. op. (. cit. pag. dacă este sfărâmată fizic. op.)daca ‘forma” unei opere de artă este indivizibilă..) opera de artă. dar imediat reperabilă. Brandi “Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare ne permite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic al recunoşterii operei de artă.. Brandi. Brandi): “(…) prima axiomă: « se restaurează numai materia operei de artă »39” “(…) al doilea principiu al restaurării : « restaurarea trebuie să vizeze restabilirea unităţii potenţiale a operei de artă. cit. adică în măsura în care este aspect şi doar parţial structura. fără a comite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei de artă print timp. op. 49 42 C. “Deci integrarea va trebui să fie insesizabilă ca atare de la distanţa de la care trebuie privită operă de artă. cit. o sporită libertate de acţiune în privinţa suporturilor. culoare sau stil ce ar putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou construit.44” 37 38 C.”37 Definirea metodologică a restaurării după C.) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare... 49 44 C. cit. proporţional cu gradul de supravieţuire formală încă prezent în ele41” Restaurarea operei de artă: Analogia “(.. pag. (. 50 .) materia din care rezulta imaginea. Brandi. 36-37 39 C. în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică şi istorică... pag. 49 43 C. Brandi. Brandi. va continua în mod necesar să subziste potenţial ca un întreg prin fiecare din fragmentele sale şi aceasta potentialitate va fi importantă într-o măsură direct proporţională cu rămăşiţele materiale care au supravieţuit. atunci când. pag. De aici decurge.”. modenatură mai simplă sau inscripţii. şi asa mai departe. nefiind alcătuită din părţi. 10/ În cercetările arheologice excavările trebuiesc imediat urmate de relevare şi protecţie a descoperirilor.

Brandi. în timp ce înlăturarea trebuie întotdeauna justificată şi. De aceea. excepţia. cum opera de artă se prezintă cu bipolaritatea istorico-estetică. Brandi.. Dar. adăugirea dobândită de o operă de artă nu este decât o nouă dovadă a acţiunii umane şi deci a istoriei. oricum.46” Adăugirile operei de artă “Din punct de vedere istoric. 63 C. în măsura în care se adresează ruinei. păstrarea şi înlăturarea nu se vor putea îndeplini nici in detrimentul uneia. pag...) nu pot fundamenta legitimitatea conservării altfel decât pe valoarea mărturiei istorice. cit. op.”47 45 46 C. restaurarea nu poate fi decât consolidare şi conservare a unui status-quo. cit. ar trebui respectate necondiţionat atât intervenţia barbară a vandalului. op. Brandi. cit. mărturia istorică “(.. exact contrariul a ceea ce propunea în domeniul restaurării empirismul secolului al XIX-lea. însemnând că duce la negarea şi distrugerea unui interval istoric şi la falsificarea unui dat. 67 47 C. pentru că dacă lucrurile ar sta aşa. cât şi integrarea de artă şi nu de restaurare pe care opera le-a suportat de-a lungul secolelor. De aici se poate deduce că din punct de vedere istoric doar păstrarea adăugirii se justifica necondiţionat. În aceeaşi măsură nu este exclusă respectarea ambelor.20 Restaurarea ruinelor. În schimb înlăturarea. 67-68 . op. Decurge de aici că păstrarea adăugirii trebuie considerata regula şi înlăturarea. pag. trebuie realizată de asa manieră încât să păstreze măcar amprenta adăugirii asupra operei.) conceptul de operă de artă-ruină presupune deprecierea vestigiilor estetice şi preeminenţa valorilor istorice. sub acest aspect adăugirea nu diferă de originalul pe care s-a grefat şi are drepturi de a fi păstrată identică cu acesta. de fapt distruge un document şi nu se documentează pe sine. nici cu neglijarea celeilalte.45” “(. pag. chiar dacă este de asemenea rezultatul unei acţiuni umane şi deci de asemenea se insereaza în istorie.

R.P. Doar în aceste limite modificările cerute de schimbarea de funcţiune trebuie considerate şi permise." Şerban Cantacuzino Primul Congres Internaţional având loc în 1957 la Paris ( a se vedea şi H. 46) .. Scopuri Articolul 3 Scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca opere de artă cât şi ca mărturii istorice.” Adoptată la cel de-al II-lea Congres internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor monumentelor istorice.. Conservarea şi restaurarea monumentelor trebuie să facă recurs la toată ştiinţa şi tehnica ce poate contribui la studiul şi protejarea patrimoniului architectural. Arhitectura R. Teodoru. 8. nr. Aceasta este valabilă nu numai operelor majore de artă dar şi lucrărilor mai modeste ale trecutului ce au acumulat semnificaţie culturală odată cu trecerea timpului. (. pag. operă de artă şi obiect cu semnificaţii culturale Aportul ştiinţei şi tehnicii contemporane la protejarea monumentelor. Congresul Internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor de la Paris. Este recunoscută responsabilitatea comună în păstrarea lor pentru generaţiile viitoare.) Popoarele devin din ce in ce mai conştiente asupra unităţii valorilor umane şi privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun. Monument istoric: Mărturie. a unei dezvoltări semnificative sau a unui eveniment istoric.. Veneţia. O astfel de utilizare este de aceea de dorit dar ea nu trebuie să modifice dispunerea şi decoraţia clădirii. Dualitatea monumentelor istoric: dimensiunea simultan artistică şi istorică Conservarea Articolul 4. fiecare ţară fiind responsabilă de aplicarea acestora în contextul propriei culturi şi tradiţii.. Articolul 2. 48 'Stăviliţi ruinarea prin întreţinere zilnică. Articolul 5. 1957. 25-31 Mai 196448 Definiţii Articolul 1. Pentru conservarea monumentelor este esenţial ca ele să fie întreţinute permanent.' Orice program de conservare trebuie sa aibă înscris un program de întreţinere care să asigure că nevoia de conservare la scara în care există ea astăzi nu se va mai repeta.21 CURS 4+5: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (I) CARTA DE LA VENEŢIA A CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (1964) Preambul “(. Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată dar şi ansamblul rural sau urban în care se găseşte mărturia unei civilizaţii particulare.) Este esenţial ca principiile ce ghidează protejarea şi restaurarea clădirilor istorice să fie stabilite şi agreate pe plan internaţional. Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de câtre alocarea lor unor utilizări sociale.

Art. Strămutarea în întregime sau în parte a unui monument nu poate fi acceptată decât în cazul în care salvgardarea monumentului o cere sau când este justificată de un interes naţional sau internaţional de importanţă covârşitoare. atât cât este necesar să stabilizeze tehnic zone din acesta şi să elimine cauzele care-l ameninţă direct. arheologic sau estetic. Mihai-Vodă. “Înlocuirea nu trebuire să creeze un contrast puternic. Nici o construcţie nouă. Evaluarea importanţei elementelor implicate precum şi decizia asupra a ceea ce trebuie îndepărtat nu poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat cu lucrarea [în cauză].(1) lit. Atunci când o construcţie include opera suprapusă a diferite perioade. Veneţia • Cariatidele Erechteionului. preşedintele ICOMOS Art.h. 11 stă la baza procedurilor de consultare şi avizare a lucrărilor de restaurare. Ea trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza. iar starea sa de conservare este suficient de bună pentru a justifica o astfel de acţiune. Articolul 8. Scopul ei este de a păstra şi revela valoarea estetică şi istorică a monumentului şi se bazează pe respectul materialului original şi a documentelor autentice. Principiu ce conduce la instituirea „zonelor de protecţie” şi la obligativitatea obţinerii unui aviz pentru orice intervenţie în cadrul acestora.22 Articolul 6.422-2001. demolare sau modificare care ar altera relaţiile de masă şi culoare nu trebuie permisă. restaurarea este preocupată de mărturia istorică şi artistică a monumentului în întregime. care nu ar face decât să impieteze asupra aspectului .” Michael Petzet. revelarea unei stări ascunse poate fi justificată în circumstanţe excepţionale şi atunci când ceea ce este îndepărtat este de mic interes iar materialul adus la lumină este de mare interes din punct de vedere istoric. cf. Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată. Catedrala din Strasbourg Restaurarea Articolul 9. îndeplinite în România în cadrul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Restaurarea trebuie precedată şi urmată în toate cazurile de câtre studii arheologice şi istorice ale monumentului. L. Articolul 7 Monumentul este inseparabil de istoria căreia îi este mărturie şi de amplasamentul în care se află. consolidarea unui monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservare şi construcţie a cărei eficacitate a fost demonstrată ştiinţific şi probată de experienţă. Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit la edificarea monumentului. Acolo unde tehnicile tradiţionale se dovedesc inadecvate. (…) o restaurare adaugă elemente noi fără a-i diminua materia originală. “În timp ce conservarea materiei unui monument încearcă. picturile sau decoraţia care formeaza parte integrantă din monument pot fi extrase din acesta doar dacă aceasta este singura modalitate de a le asigura protecţia. iar în acest caz orice lucrare suplimentară ce este indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţia arhitecturală şi trebuie să poarte amprenta contemporaneităţii. Exemple de strămutări legitime: • Templul de la AbuSimbel Exemple de strămutări abuzive: • Bis. Obiectele sculpturale. unitatea de stil nefiind un scop al restaurării. Acropola Atena • Biserica şi Sinagoga. Bucureşti Exemple de extrageri de piese decorative în scopul protejării: • Caii de la San Marco. Articolul 10. Când cadrul tradiţional există el trebuie păstrat. Articolul 11. 35 alin. Bucureşti • Schitul Maicilor. Conservarea unui monument presupune conservarea scării cadrului [său].

restaurare sau cercetare arheologică trebuie să se realizeze o documentaţie precisă sub forma unei cercetări analitice şi critice. în http://www. asupra cadrului său tradiţional. astfel încât restaurarea să nu falsifice mărturia istorică. sau un profil întrerupt (…) ori o piesă lipsă a unui tavan simetric. „(. echilibrului compoziţiei sale şi a relaţiei cu vecinătăţile. Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra părţilor de interes ale clădirii. Săpăturile [arheologice] trebuie realizate în conformitate cu standardele ştiinţifice şi recomandările definind principiile internaţionale de aplicat în aceste cazuri şi adoptate de câtre UNESCO în 1956. 49 “Cu toate acestea.23 Articolul 12. Articolul 14.) 9. Este recomandată publicarea cercetărilor. Lucrările de conservare şi restaurare realizate în astfel de locuri trebuie să se inspire din principiile cuprinse în articolele precedente. consolidare. se vor lăsa zone martor bine determinate în scopul permiterii unor verificări ulterioare asupra stratigrafiei şi compoziţiei arheologice a sitului.” Recomandările UNESCO asupra principiilor internaţionale aplicabile săpăturilor arheologice Publicare Articolul 16. a unui număr de situri arheologice din diferite perioade pentru ca cercetarea acestora să poată beneficia de viitoare tehnici îmbunătăţite. paq. fie trebuie făcută într-o manieră neutră (…)”. Principles of Restoration. dacă însă nu se ştie precis cum arăta piesa . Fiecare Stat trebuie să ia în considerare păstrarea neatinsă.org/germany/uk_main. atunci o copiere a originalului este necesară. trebuiesc luate toate măsurile pentru a facilita întelegerea monumentului şi pentru prezentarea sa fără însă a-i distorsiona semnificaţia.ce poate să fi lipsit de foarte mult timp . parţială sau totală. ilustrată cu desene şi fotografii. Articolul 13. 1-2/2000.icomos.79-139 . În plus. adică reasamblarea părţilor existente dar dezmembrate. Este permisă doar anastiloza. Materialul utilizat pentru integrare [în anastiloză] trebuie sa fie întotdeauna recognoscibil iar folosirea sa trebuie să se reducă la minimul necesar conservării monumentului şi reconstituirii formei sale. Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă a priori. Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate măsuri pentru conservarea şi protecţia permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor [ce au fost descoperite].. Michael Petzet. precum şi caracteristicile tehnice şi formale identificate pe parcursul lucrărilor trebuiesc incluse [în documentaţie]. reconstituire şi integrare. În orice lucrare de protecţie. Ambientul monumentelor trebuie să facă obiectul unei griji speciale pentru salvgardarea integrităţii şi purităţii sale şi asigurarea unei prezentări potrivite. (…)49” Michael Petzet Săpături arheologice Articolul 15.fie reîntregirea nu trebuie realizată.(…) Dacă este întregit un element puternic deteriorat ce nu mai poate fi reparat. dar în acelaşi timp trebuie să fie deosebită de original.. general al operei. Aceasta documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor publice şi trebuie pusă la dispoziţia cercetătorilor. Înlocuirea [re-întregirea] părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu întregul. În cadrul fiecărui sit arheologic excavat. Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare. acolo unde natura terenului o permite.html sau Revista Monumentelor Istorice nr.

fie ele mari sau restrânse. • “(…) Art.) Carta grădinilor istorice (Florenţa. (…)” Carta oraşelor istorice (Toledo 1986. şi în mod special: a) c) textura urbană definită prin parcele şi străzi aspectul construcţiilor. Dincolo de valoarea lor documentară..” • „(. fie ea stătătoare sau curgătoare. incluzând în aceasta coloristice. 1. 1982) „Definiţii şi obiective Art.. Washington 1987) “Principii şi obiective Pentru a fi eficace.” Art. Carta oraşelor istorice “Preambul şi definiţii (…) 2: Această cartă se referă la areale urbane. Oricare dintre aceste calităţi. conservarea sa trebuie guvernată de reguli specifice ce fac subiectul prezentei carte. definit prin scară. c. aceste areale sunt materializarea valorilor tradiţionale ale culturii urbane. spaţierea şi înălţimea Trăsăturile structurale şi decorative Apa. de vreme ce este un monument viu. culoare şi decoraţie b) relaţia dintre construcţii şi saţiul liber şi plantat 2. împreună cu ambientul lor natural şi artificial. şi ca atere trebuie să fie considerată drept un monument. ar compromite autenticitatea oraşului sau zonei istorice. şi e) diferitele tipuri de funcţiuni pe care le-a avut oraşul în decursul istoriei sale.4. d. Definiţii şi introducere Patrimoniul arheologic este parte a patrimoniului material pentru care cercetarea arheologică produce informaţia . fie el natural sau artificial.3. d) relaţia dintre oraşul sau zona istorică şi ambientul său. b.1 O grădină istorică este o compoziţie arhitecturală şi horticolă de interes public din punctul de vedere al artei sau istoriei. Investigaţie Planul şi topografia sa Vegetaţia. ameninţate fiind. tip structural. conservarea oraşelor istorice şi a zonelor istorice urbane trebuie să fie parte integrantă şi coerentă a politicilor de dezvoltare economică şi socială şi a celor de urbanism şi amenajarea teritoriului la toate nivelurile. schemele Carta arheologic (1990) protecţiei şi gestiunii patrimoniului „Art. Cu toate acestea. Art.5. Calităţile care sunt de conservat includ caracterul istoric al oraşului sau zonei urbane împreună cu toate caracteristicile materiale care exprimă acest caracter. grădinile istorice trebuie conservate în spiritul Cartei de la Veneţia.. Drept monument. Compoziţua arhitecturală a grădinii istorice include: a. inclusiv oraşe sau centre ori cartiere istorice. materiale. interior şi exterior.24 CURS 6: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (II) CARTA DE LA VENEŢIA DUPĂ 40 DE ANI COMPLETĂRI DOCTRINARE: • 1. stil. cu reflectarea cerului” speciile. proporţiile.

Astfel de meşteşuguri trebuiesc păstrate. inventariate şi trecute noilor generaţii de meşteşugari şi constructori prin formare şi perfecţionare • (…) 6. • 4.Vernacularul este rareori reprezentat de structuri individuale. vandalism sau deteriorare naturală. schimbări de utilizare a terenurilor. (…)” • Carta protecţiei subacvatic (1996) şi gestiunii patrimoniului „Prin însăşi natura sa. politicilor relative la (…) amenajarea teritoriului. regiune cu regiune. în mărturii de toate naturile (inclusiv situri subterane şi subacvatice) împreună cu toate mărturiile materiale mobile asociate cu acestea. Art..6. cu costul pierderii altor informaţii şi chiar al distrugerii totale a monumentului. structurilor şi spaţiilor. neregenerabilă. Vernacularul ia nu numai forma fizică a construcţiilor. Recomandări de lucru (…) 3.” mediului.) În astfel de cazuri săpăturile trebuie precedate de o o resursă fragilă şi evaluare complexă a semnificaţiilor ştiinţifice ale sitului. De aceea folosinţa terenurilor trebuie (…) controlată şi dezvoltată astfel Art. Tehnicile nedistructive. informare şi reconstituiri şi a celor culturale. 2.” Preambul • Carta patrimoniului vernacular (1999) “Principii de conservare „1. (…) Politicile de protecţie a arheologic Acelaşi principiu cere ca patrimonial arheologic să nu fie expus prin excavare patrimoniului trebuie să constituie o sau lăsat expus după excavare dacă nu au fost luate şi garantate măsurile necesare componentă integrală a pentru întreţinerea şi gestiunea sa. Întrucât excavarea implică întotdeauna necesitatea alegerii mărturiilor de documentat şi păstrat. El cuprinde toate vestigiile existenţei umane şi constă în locuri referitoare la toate manifestările umane. de bază. sau prin utilizarea tipurilor constructive stabilite prin tradiţie transmiterea informală a competenţei de concepere şi construire un răspuns eficient dat constrângerilor funcţionale. şi este • conservat cel mai bine prin întreţinerea şi conservarea ansamblurilor şi aşezărilor de character reprezentativ. (. în structuri abandonate. prelevarea de probetrebuie încurajate în detrimental excavărilor la scară mare. cercetările aeriene şi terestre.7 Prezentare. dar şi a felului în care acestea sunt folosite şi înţelese. situri neameninţate pot fi excavate pentru elucidarea Patrimoniul arheologic este unor probleme ştinţifice. dezvoltare şi planning. precum Art. Modificări şi perioade în restaurare . (…) reconstrucţiile nu trebuiesc realizate direct deasupra mărturiilor educaţionale şi de protecţie a arheologice şi trebuiesc a fi marcate ca atare. o violare a principiului păstrării patrimoniului în contextual său original. decizia de excavare trebuie luată după o analiză detaliată. Tehnici tradiţionale de construcţie Continuitatea tehnicilor tradiţionale de construcţie şi a meseriilor associate cu • vernacularul este fundamentală pentru expresia acestuia. a formei şi imaginii. Exemple ale vernacularului se găsesc prin: maniera de construcţie împărtaşită de comunitate. Excavările trebuie realizate în situri sau monumente ameninţate de proiecte de dezvoltare. şi fundamentală pentru repararea şi restaurarea acestor structuri. Vernacularul construit este parte integrantă a peisajului cultural (…) 5. (…) 3. Întreţinere şi conservare încât să minimizeze distrugerea (…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplasări reprezintă patrimoniului arheologic. precum şi a tradiţiilor şi • semnificaţiilor ce le sunt associate.25 (…) Trebuie să constituie un principiu general acela că strângerea de informaţii despre patrimonial arheologic nu trebuie să distrugă mai multe mărturii decât este necesar pentru scopurile ştiinţifice sau de protejare ale cercetării. patrimoniul arheologic subacvatic este o resursă internaţională. un caracter local sau regional adecvat ambientului coerenţă a stilului. Politici integrate de protecţie În cazuri excepţionale.

(. să folosească mijloace tradiţionale. marcând: • evoluţia în timp.) Piesele noi sau părţile ce înlocuiesc trebuie realizate din aceleaşi esenţe. (.. Prelucrarea şi tehnologia de punere în operă. şi contemporane dacă este posibil în aceeaşi fibră ca cele înlocuite. Valoarea de mărturie istorică . atunci atât materialele cât şi tehnicile sau texturile tradiţionale trebuiesc folosite cu precădere.. Aducerea tuturor părţilor edificiului la expresia unei singure perioade nu trebuie să fie obiectiviul intervenţiei asupra • structurilor vernaculare” sociale şi ambientale o aplicare eficientă a metodelor şi meseriilor tradiţionale de construcţie.. să nu impiedice accesul ulterior la mărturii incorporate în structură. să nu aducă prejudicii sau să nu impiedice viitoare operaţiuni de conservare atunci când ele vor fi necesare. dacă acest lucru este tehnic posibil. Materialele contemporane. un eveniment precis procese istorice. Noile piese sau părţi trebuie în mod discret marcate prin scrijelituri sau timp. sau c.. armarea cu bare de oţel. trebuie Dacă o parte a unei piese este înlocuită. în care durabilitatea şi 10.) Reparare şi înlocuire Materiale şi tehnici 9. (.) Dacă este necesar de a se renova sau reface finisajele.. prezenţa unui personaj istoric A. în legătură cu evenimente sau 1. şi d.. Orice intervenţie propusă trebuie a. Cuiele şi materalele ajutătoare trebuie..) Intervenţii 5. atunci trebuie utilizate îmbinările alese şi folosite cu mare precauţie. sau cât posibil să corespundă cu cele originale. A copia deformaţiile comportamentul structural al sau degradările pieselor originale nu este de dorit. Minimul de intervenţie în materialul structurii de lemn este ideal În anumite circumstanţe. b. şi numai în cazurile tadiţionale între partea nouă şi cea veche.. pe precum răşinile epoxidice.. să fie reversibilă..) MONUMENTE ISTORICE: VALORI CONSTITUTIVE Consistenţa valorică Se materializează prin: • conceptul funcţional. minima intervenţie în vederea conservării şi protejării poate să însemne şi demontarea şi remontarea parţială sau totală în scopul reparării structurii de lemn.) 13. (. să reproducă originalele.. tehnicile moderne. Este de preferat ca părţile noi să se distingă de cele vechi. 2. evoluţie istorică semnificativă • elementele de echipare 3. (. inclusiv sculele utilizate trebuie. precum atunci când este cazul.(...) pirogravare astfel încât să poate fi identificate mai târziu...) acestora a fost demonstrat pe o perioadă suficient de mare de 11.” • • Carta internaţională a turismului cultural (1999) Principiile conservării structurilor istorice de lemn (1999) (. 6. 7.26 Modificările întreprinse de-a lungul timpului trebuie înţelese şi appreciate ca aspecte importante ale vernacularului.. modul de utilizare al Constă în informaţia istorică ce este transmisă prin existenţa construcţiei terenului. (.

2. Unitatea compoziţională Integritatea compoziţională Coerenţa şi lizibilitatea mesajului artistic • Se materializează prin: • • C. Semnificaţii ale edificiului asociate cu evenimente.) Cadrul material (încăperi sau edificiul în întregime) asociat vieţii şi operei unei personalităţi Cadrul fizic în care sau în vecinătatea căruia a avut loc un eveniment deosebit de important Poziţia edificiului în locul celui original • • E. Capacitatea edificiului şi a poziţiei sale urbane de a marca (simboliza. reprezenta) locul • . tradiţii. civilizaţia din zona respectivă B.27 şi mobilare inscripţii. etc. Valoarea memorial-afectivă Constă în: 1. documente şi iconografie (construire. etc. Valoarea de arta Constă în : 1. Valoarea ştiinţifică. accidente şi modificări. piese de artă ataşate imobilului) 4. schimbare de proprietate. tehnică. şcoli sau ateliere populare de meşteri. utilizare. Semnificaţii asociate edificiului prin legătura sa cu viaţa unor personalităţi • Se materializează prin: • Cadrul material de desfăşurare în interiorul sau vecinătatea edificiului a unor manifestări tradiţionale (târguri. 2. ocupare a lotului. tehnici de construcţie. sau activităţi importante 2.) Trăsăturile sistemului constructiv (materiale. profilatură. festivaluri. adaptări) Caracteristicile tehnice ale proceselor de producţie desfăşurate în clădire Trăsăturile tehnologiilor de punere în operă (tehnici tradiţionale) • • D. Informaţia ştiinţifică sau tehnică exprimată de edificiu Epresia construită a valorilor şi ierarhiilor unei colectivităţi particulare Se materializează prin: • Caracteristicile modului de construire (parcelare. 3.) Partiul arhitectural ilustrând compoziţia arhitecturală generală Compoziţia plasticii arhitecturale (decoraţii. Valoarea de identitate şi reper social Constă în: 1. etc. etnologică Constă în: 1.

Capacitatea edificiului de a fi un simbol al colectivităţii umane Se materializează prin: Destinrea edificiului unor activităţi umane de puternică coeziune socială (cult. Capacitatea edificiului de a polariza viaţa socială în interiorul sau în preajma • acestuia • • .28 2. etc.) Relaţia edificiului cu textura urbană înconjurătoare permiţând şi facilitând perceperea acestuia Relaţia edificiului cu textura urbană înconjurătoare facilitând folosirea sa publică extinsă 3. sprijin social. adunări publice.

Principiul acţiunii minime necesare Prin care se cere: • • • Exemple: • zone de conservare • zone de asanare Limitarea intervenţiei la locurile a căror stare impune o acţiune • zone de reabilitare contemporană (modificare) Limitarea intervenţiilor la tipurile de acţiuni care conservă materialul şi • zone de reconstrucţie structura istorică în defavoarea celor care presupun înlocuirea acestora Limitarea intervenţiei la tehnicile de intervenţie care afectează în cel Exemple: • Rostuirea zidăriei mai mic grad materialul istoric • Reîntregirea şarpantelor • Taselarea pietrei • Completarea tencuielilor C. reîntregire. Principiul reversibilităţii intervenţiei Prin care se cere ca: • Intervenţiile contemporane de consolidare.29 CURS 7: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (III) PRINCIPIILE RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE A. Principiul prudenţei :"primo non nocere" Prin care se cere: • • • • O cercetare prealabilă pentru identificarea problemelor Recursul la specialişti Recursul la tehnici verificate prin experienţă Limitarea intervenţiei la cele care nu pun în pericol edificiul istoric B. completare să fie executate cu astfel de materiale şi în tehnici care să . reparare. Principiul tradiţionale Prin care se cere: • utilizării materialelor şi tehnicilor Respectarea şi conservarea prioritară a pieselor şi elementelor de construcţie realizate cu materiale în tehnici tradiţionale Utilizarea materialelor în tehnici tradiţionale ori de câte ori este vorba de reîntregirea elementelor constructive ale monumentului istoric • D.

.30 permită eventuale reveniri.

Nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să pună conservarea pe un loc subordonat reabilitării sale funcţionale sau eventualelor completări aduse în vederea folosirii contemporane a acestuia. Criteriul autenticităţii Se materializează prin: • păstrarea materialelor istorice găsite în operă sau. C. ori • folosirea unor materiale nou prelucrate dar obţinute din locurile sau prin tehnologiile tradiţionale. clădirii sau din altele asemănătoare. Principiul marcării intervenţiei Prin care se cere ca: • • Intervenţiile contemporane să fie marcate ori de câte ori ele înlocuiesc. întregesc sau completează materialul istoric cu unul nou. Autenticitatea concepţiei Se materializează prin: Constă în păstrarea în timp a concepţiei originale şi a celor care au marcat • decelarea diferitelor existenţa istorică a edificiului. Autenticitatea execuţiei Se materializează prin: • folosirea doar a Constă în conservarea materială a edificiului sau a părţilor sale în tehnica tehnicilor tradiţionale şi. după caz. Autenticitatea materialului B. F. etape de construire. a unor decursul timpului pentru diversele adaptări sau modificări ale construcţiei. Principiul conservării Prin care se cere ca: • • Orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are drept prioritate asigurare conservării materialului original.31 E. în cazurile în care cu materiale identice acestea au fost înlocuite în decursul timpului. tehnici contemporane . A. şi prin conservarea lor scrupuloasă prin respectarea principiilor ştiinţifice de intervenţie. înlocuirea lor fie Constă în persistenţa materialelor originale de construcţie sau. în originală de execuţie a construcţiei sau prin tehnicile tradiţionale folosite în cazuri excepţionale. Marcarea intervenţiei trebuie să nu împieteze totuşi asupra unităţii edificiului ca operă de artă. G. de menţinerea tipului original recuperate din alte părţi ale tradiţional de material.

D. ambientului) Constă în păstrarea locului pentru care a fost creat edificiul şi a cadrului Se materializează prin: tradiţional în care această creaţie s-a desăvârşit. . Autenticitatea amplasamentului. culoare şi masă dintre construcţia istorică şi noile construcţii.32 probate prin experienţă. • păstrarea cadrului tradiţional şi a raportului de volum. (cadrului.

. introducere de antepridvor pe N. Ioan – Suceava: reconstituire a acoperişului şi acoperire cu ţigle smălţuite. Sf. NicolaeIaşi “A restaura un monument degradat este a păstra din acest monument tot ce se poate păstra. +1856) (rozasă neogotică) (parament. extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelor prin adăugarea unui coronament metalic K. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea palatului Episcopal. XVII “Păstrând într-o oarecare măsură proporţiile. demolare (clopotniţa) şi reconstruire arbitrară a casei egumeneşti (sala gotică) • Sf. fără a ne atinge de părţi (…)restaurarea nu este permisă decât în cazul când avem documente sigure…” G. supraînălţare cornişă şi fronton neo-gotic) (turlă. Romstorfer A. . Sf. Ionescu “Multe zidiri mari au fost făcute în deosebite timpuri şi nu este nici o raţiune ca restaurându-se să se suprime părţile mai nouă. modificare a contraforturilor. reconstruire a bolţilor pridvorului la o cotă inferioară. Mân. Sterian. Comitetul de rezistenţă pentru apărarea de la distrugere a monumentelor istorice.A. XIX: ÎNCEPUTURILE Intervenţii de factură romantică Schlatter: • Tismana • Bistriţa • Arnota • Antim • Radu Vodă • Curtea Veche (adăugiri de factură neogotică în incintă). Dumitru (Craiova): demolare +reconstruire arbitrară • Vechea Mitropolie (Târgovişte): demolare +reconstruire arbitrară • Sf.A. Gheorghe Steindl: Kagerbauer: Galerie şi scară neogotică la Castelul Hunedoara Goticizarea bastionului renascentist de NV la Castelul Bonţida Turn neogotic la biserica Sf. Trei Ierarhi (Iaşi): modificări la turle (supraînălţare). Lecomte du Nouy a făcut la Târgovişte şi Craiova ceea ce a făcut Bramante la Roma cu patru sute de ani în urmă (…)” Gr.” Mihail Kogălniceanu despre restaurarea Bis. Nicolae-Domnesc (Iaşi): demolare +reconstruire arbitrară • Mân.33 CURS 8: RESTAURĂRILE DIN ROMÂNIA SEC. Romstorfer • Putna: introducerea suplimentară a unui tambur de turlă • Bis. Lecomte du Nouy şi K. Lecomte du Nouy (primele lucrări în 1875-1914) • Sf. Mihail din Cluj-Napoca Racordarea la curentele doctrinare europene: A. ferestre şi anexe neogotice) Xavier Villacros:Turnul Bis. (reconstruită total după 1840) (idem. Bucureşti. Sf. 1890. înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei de parament. noi profile decorative în interior (de tipul celor de la Dragomirna) • Mirăuţi – Suceava: refacere integrală cu reluarea formelor de sec.

Nicolae Domnesc. Curtea de Argeş (1919-20): Domenico Rupollo Palatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului. XX: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA TEORIEI ŞI PRACTICII Problematica reîntregirilor în restaurările din România: acoperişuri şi turle Horia Teodoru Probota (deschiderea exonartexului. conservarea şi prezentarea in situ a portalului dintre naos şi pronaos) Bis. Nicolae . Sf. completare cu un corp pe latura de nord.Hârlău – înlăturarea tencuielii zugrăvite. Kreţulescu : reconstituirea prin analogie istorică a turlei de peste pronaos .Popăuţi Grigore Cerkez Sf. Biserica Domnească. exprimarea biolţii pronaosului prin coborârea înălţimii pridvorului şi păstrarea ancadramentelor brâncoveneşti (1715). Ioan din Piatra (îndepărtarea vestibulului şi refacerea acoperişului înalt. păstrarea formei acoperişului. Anton – Curtea Veche: reconstituire prin analogie Nicolae Ghika-Budeşti Mân. Gheorghe Lupu Mîn. Târgovişte arhitect român: Ion Mincu “Să conservăm şi noi unicele manifestaţiuni ale culturii noastre artistice din trecut şi care ne dovedesc că nu suntem născuţi de ieri şi că suntem datori a continua tradiţia şi a augmenta patrimonial pe care ni l-au lăsat strămoşii noştri. Gheorghe . Cozia: eliberarea paramentului iniţial de tencuiala clasicizantă. prima restaurarea istorică: primii restauratori români restaurare realizată de un Comisiunea Onorifică a Monumentelor Publice (1890). crearea unei cornişe lombarde. înlocuirea paramentului original cu materiale noi (piatra de râu înlocuită cu piatră făţuită) Sf.34 De la întemeierea Comisiunii Monumentelor Istorice la Stavropoleos (1904). Ioan Botezătorul – Suceava (acoperiş şi turnul cloptniţă) Ştefan Balş Sf. modificarea formei golurilor de la arc în mâner de paner la trilobat. introduce 2 balcoane stânga-dreapta loggiei de vest. Lecomte du Nouy: Sf. Mân. devenită Comisiunea Monumentelor Istorice (1900) Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice (1892) Alexandru Băicoianu Adept al restaurării stilistice şi al inovaţiei de tip A. Snagov : reconstituirea prin analogie istorică a turlelor Bis. Cetăţuia – Iaşi: modificări de caracter muntenesc la arhondaric şi chilii Bis. consolidarea stratului suport al picturii exterioare) Sf. coşuri veneţiene (înlocuind formele neogotice).” Expunerea de motive pentru adoptarea Legii pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice MIJLOCUL SEC.

Hoinărescu. Hoinărescu) Carcasă spaţială. pentru zidul exterior de incintă. C. R. Mouton. Sinaia (arh. Sf.35 Paraclisul şi tunul clopotniţă al Patriarhiei din Bucureşti Rodica Mănciulescu Turla Bis. Balş) Consolidarea exprimată vizibil prin structura aparentă de B. Pavelescu) Carcasa spaţială şi consolidare cu B. B. Mân. Bucureşti Mihai Opreanu Turla Bis. Consolidarea pilaştrilor de susţinere a turnului lanternou prin folosirea armăturilor de Ol. M.A. Bis. Polizu. fortificată din Prejmer (arh. C. Angelescu) Ancoraj din B. Şt. zugrăvit cu cărămizi. C. Mirăuţi. Treime – Siret : eliberarea de tencuială a paramentului aparent Sf. ing. Mărcuţa. Berca (ing.A. Cluj-Napoca (arh. a stâlpilor pridvorului Bis. frescă) . • centură deasupra ferestrelor Problematica eliberărilor şi a restaurării paramentului Horia Teodoru Sf. V. Mân. Plătăreşti Problematica consolidărilor în restaurările din România: tehnicile contemporane şi păstrarea materialului istoric Bis. Cişmigiu) Model spaţial de consolidare ce răspunde caracterului spaţial de avariere. Snagov (ing. Turnul şi casa egumenească Apostolache (arh. • un complex structural de fundare. ing. de suspendare a bolţilor şi centurare a pereţilor corului. Ilie – Sântilie: restaurarea paramentului cu prezentarea celor 3 straturi (aparent. Suceava (arh. Carcasa spaţială este compusă din: • cadru-diafragmă de pod. Bis. Mân. M. Crişan) Carcasa spaţială Bis.A.A. Zoltan) Consolidare cu tiranţi de OL în canale forate şi umplute cu grout. conducând la un sistem structural compozit. Mănciulescu) Cadru triangulat orizontal din B. • elemente verticale lamelare. Cetatea Câlnic.A. Suspendarea bolţarilor de o structură în arc de B. Alba (arh. A. Mihail. Mân. la exteriorul curtinei şi în interiorul donjonului Siegfried Bis.

Războieni: degajarea de stratul de tencuială P. Sf. demontarea frontonului neogotic (II) Bis. Înălţării a Mân. Mân.36 Sf. Anton – Curtea Veche. Margareta. Miclescu Catedrala Mitropolitană: degajarea extradosului bolţilor pridvorului şi a bazelor turlelor de pe pronaos. Nicolae – Bălineşti : restaurarea paramentului Bis. Fabini Casa Altenberger. Bucurteşti : eliberarea exteriorului de adaosurile neogotice şi reîntregirea paramentului Grigore Cerkez Bis. Neamţ: degajarea de stratul de tencuială (I). Radu Vodă – Buc. Sf. reîntregirea decorului prin discuri smălţuite H. .E. Mediaş: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră) şi a coloritului bolţarilor.: demontarea şi expunerea frontonului neogotic Bis. păstrarea ancadramentelor brâncoveneşti Ştefan Balş Bis. Nicolae Domnesc: degajarea de tencuială. Sibiu: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră) Biserica Sf.

bibliografice şi de arhivă • Studiul bibliografiei existente: În cazul altor documente istorice decât cele primare evaluarea informaţiilor din . 4. restricţiilor şi permisivităţilor de intervenţie Fazele studiului istoric • • Investigaţii de specialitate Sinteza cercetărilor – stabilirea etapelor de construcţie Tipuri de investigaţii: Cercetări documentare. 6. lucrări implicând dezvăluirea temporară a unor mărturii istorice. lucrări ce presupun intervenţii în timp. în mod normal ascunse. • Studiul istoric este parte a documentaţiei tehnice referitoare la o clădire monument istoric (la nivel de studiu de fezabilitate) Obiectivele studiului istoric • • Evaluarea situaţiei existente – stabilirea valorilor istorice Evidenţierea obligaţiilor. 8. incendii sau alte distrugeri accidentale. reparaţii majore de orice fel. 12. lucrări de curăţire şi de prelucrare a detaliilor în care există riscul deteriorării. arhitectural sau ingineresc.37 CURS 9-10: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE (I) CERCETAREA MONUMENTELOR ISTORICE: STUDIUL ISTORIC Scopul studiului istoric: Fundamentarea deciziilor Circumstantele in care cercetarea şi înregistrarea (relevarea stării) devine obligatorie : 1. 2. 3. lucrări implicând distrugerea sau ascunderea mărturiilor despre starea originală sau evoluţia edificiului. lucrări presupunând distrugerea/ alterarea/ modificarea decoraţiei istorice. lucrări ce implică noi echipamente/ instalaţii şi a căror amplasare trebuie hotărâtă şi înregistrată. cazuri în care îngrijirea construcţiei se bazează pe înţelegerea (cunoaşterea istorică) a acesteia. 10. 7. 5. lucrări implicând demolarea totală sau parţială a unor construcţii de interes istoric. abandonarea construcţiei şi ca urmare posibilele ei degradări. 9. dispersarea părţilor componente ale unei construcţii. 11.

grad mare de credibilitate • Autorizaţiile de construire Arhivate la primării Sursă excelentă de datare Trebuie verificate asupra gradului de respectare în . • Fotografiile şi ilustratele de epocă Colecţii. Planurile cadastrale Ghidurile localităţilor străzilor şi a numerotărilor poştale în anumite perioade.38 • • • • • Descrieri ale clădirii sau zonei Lucrări de referinţă (tratate de istoria arhitecturii.De obicei nu prezintă detalii ci doar iamgini de ansamblu. instituţiilor de administrare a fondului imobiliar. a parcelei sau a strâzilor. anticariate • Relevee arhitecturale Arhivele DMI. aşa cum au fost ele observate de autor. Cercetări juridice şi de evoluţia proprietăţii • Au ca support documentele de Carte Funciară sau Registrul de transmisiuni imobiliare Cercetări iconografice • Stampele şi gravurile Cabinetele de stampe ale muzeelor şi Academiei Române Redau imaginile edificiilor dintr-o anumită epocă. administraţii financiare Grad maxim de obiectivitate. de localităţii: maximă Prin compararea planurilor la diverse momente se poate Ghidul urban: valoare informativă asupra denumirilor identifica evoluţia clădirii. biblioteci. lucrări trebuie făcută cu prudenţă şi coroborată cu alte repere. UAUIM. Cuvintelor din documente trebuie sa li se atribuie sensul si semnificatiile pe care le aveau la momentul redactării. Surse de mare interes pentru obiectivitatea lor. etc.) Studii publicate în reviste de specialitate. Cercetări cartografice • • • • Studiul hărţilor vechi ale oraşului sau a unor planuri Cadastrul documentul (ridicări) parţiale credibilitate. Documente istorice publicate sau existente în arhive Literature de epocă sau memorialistică. Erori existente într-un document pot fi preluate de câtre altele.

Documentele pot să vorbească despre: o anul dobândirii titlului de proprietate şi nu despre anul construirii. Datarea arheologică a perioadelor constructive Nivelului original de călcare la data construcţiei primare Cercetări de arhitectură Cercetarea de arhitectură este una din sursele esenţiale de informaţii Cercetarea arhitecturală se realizează prin: despre: • • • • Etapele de realizare a clădirii Valorile istorice materializate în construcţie • Observare interpretare directă • Realizarea interpretarea releveului şi şi Starea de conservare a valorilor istorce şi artistice • identificate Stabilirea tipurilor de intervenţii Metode de analiză distructivă (cu ajutorul specialiştilor în domeniul fizicii şi chimiei materialelor de construcţii) Cercetarea de arhitectură verifică datele obţinute din cercetarea documentară sau arheologică: • • • Inscripţiile pot să se refere la o fază de renovare a construcţiei. Decoraţia poate să fie o reproducere târzie a stilului altei epoci.39 execuţie Cercetări arheologice Urmăresc stabilirea: • • • • Etapelor de construcţie anterioare fazei vizibile Existenţei mărturiilor amplasament altor construcţii pe acelaşi În majoritatea cazurilor pot fi întreprinse doar după aprobarea proiectului şi deschiderea şantierului. o despre doar o parte a construcţiei sau ansamblului. o despre proprietari sau rezidenţi fictivi sau legendari. o despre alte construcţii de pe terenul cu pricina. • Metode de analiză nedistructivă (cu ajutorul specialiştilor în domeniul fizicii şi chimiei materialelor de construcţii) .

9. Descoperirea şi marcarea acelor caracteristici structurale care nu pot fi explicate altfel decât ca aparţinând unei faze anterioare de construcţie. Distinctia dintre decoratia initiala si cele ulterioare. schimbări de zidării. Identificarea spaţiilor prin raportare la tipologia programului arhitectural.40 o sau chiar să fie fabulaţii sau falsuri. Caracterizarea materialelor folosite precum şi a motivului utilizării lor. 4. Identificarea etapelor constructive prin interpretarea în spiritul logicii constructive a părţilor clădirii. Descoperirea acelor marturii care dovedesc existenta unor constructii sau parti de construcţie disparute. dintre caracteristicile redundante şi cele semnificative. 10. Identificarea mărturiilor ce pot conduce la datarea precisă. Este de remarcat că una şi aceeaşi caracteristică poate avea mai multe explicaţii iar pe de altă parte. Descoperirea materialelor refolosite şi a locurilor din care ele provin. Identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate cu mijloace speciale. mărimii. . 3. o anumită explicare a unei trăsături întrun caz anume poate să nu fie aplicabilă în alt caz similar ca manifestare. 12. Descoperirea ierarhiei spaţiale a clădirii (prin intermediul interpretării decoraţiei. 8. 2. precum şi în etapele ulterioare ale existenţei clădirii. Obiective ale cercetarii arhitecturale: 1. 7. Un perete mai gros sau o rupere de ritm a structurii sarpantei poate reprezenta o marturie a unei perioade timpurii a edificiului sau doar o greseala de executie In acest caz trebuiesc gasite marturii care sa confirme ipoteza Important mai ales când locul de provenienţă este aceeaşi construcţie sau o alta demolată ce a existat pe acelaşi loc Observarea şi interpretarea directă Dovezi ale diverselor perioade de construcţie: • Diferenţe de material pot indica totuşi doar o reparaţie curentă sau folosirea ulterioară a unui material de construcţie superior. scării sau dispunerii încăperilor sau circulaţiilor). 11. 5. 13. goluri în zidărie). pentru proprietarii iniţiali. 6. ulterior demolată. Descoperirea logicii funcţionale la momentul iniţial. Distincţia dintre ceea ce este tipic şi atipic structurii clădirii (monumentului) istoric. Stabilirea ordinii relative a construirii. Explicarea particularităţilor structurale (deschideri blocate.

Sunt de obicei evidenţiate de câtre : colţurilor Dovezi ale demolărilor parţiale ale clădirii (fără a fi însă înlocuite • neregularităţile zidăriei. • Diferenţe de grosime a zidurilor: nu intotdeauna sunt datorate etapelor diferite de construcţie. esenţiale pentru descifrarea imaginii originale a clădirii • Modificări indicate de analiza zidăriei : o schimbari de material. • rezolvări structurale atipice la colţuri. • Diferenţe stilistice în arhitectura şi decoraţia clădirii: • Diferenţe de tehnici de construcţie. • Diferenţe în alinierea zidurilor. Atentie! In construcţia de . • goluri de încastrare vide. ferestre. arcade. profunzimea rostului (pe întreaga grosime sau parţial) • Alăturarea a două părţi de clădire independente structural una de alta. de alte construcţii). ale Dovezi ale prezenţei unor deschideri (uşi.). • neregularităţile rosturilor.41 • Intreruperi ale zidăriei trebuie notată forma acesteia : continuă sau intreruptă. • sprijiniri neobişnuite grinzilor. dreaptă sau în trepte. alinierea cu partiţionări interioare ale clădirii. pentru ca decoraţia poate fi inşelatoare. o deschidere superioară sau încorporarea hornului în cadrul zidariei). • deschideri blocate ce nu pot fi explicate. • anomalii de plan. aceasta interpretare trebuie combinată cu cea referitoare la alterările structurale ale clădirii. etc. asemenea diferenţe se pot datora cerinţelor funcţionale (o structura mai grea ce trebuie susţinută.

o prezenţa deschiderilor recente sugerând apariţia unor compartimentări. prezenta in situ a urmelor supraluminii sau a arcelor de deasupra deschiderilor • Modificari indicate de structuri de lemn : o prin prezenta unor goluri ce încastrau cadrul ferestrelor sau al uşilor. o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile superior şi inferior în dreptul fostelor deschideri o o o o Dovezi ale apariţiei ulterioare a unor deschideri în construcţiile de zidărie. ruperi in continuitatea plintelor. Orice nepotrivire poate indica o modificare a planului. o prezenţa uzurii grinzilor ce au servit drept prag. o urme în textura pereţilor portanţi în dreptul foştilor pereţi de compartimentare. . prezenta rosturilor verticale. Indicii în structurile de lemn : o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile superior şi inferior în dreptul deschiderilor. o discontinuitatea traseului grinzilor sau a montanţilor şi a poziţiilor de sprijinirea lor în dreptul fostelor deschideri.42 discontinuitati in rosturi. o lipsa coincidenţei între poziţia montanţilor şi contravântuirile de deasupra acestora. Deseori pot fi Dovezi ale modificarii planimetrice: • Modificarea compartimentării : o întreruperea decoraţiei pereţilor sau plafoanelor. • zidărie se pot întâlni “arce de descarcare” deasupra golurilor fără ca prezenţa lor să ateste neaparat înălţimea şi lăţimea reala a acestuia • • Indicii în structurile din zidarie : o lipsa de finisare a montanţilor. o absenţa legăturii dintre zidarie şi montanţi. Atentie ! Indicii în decoraţie : ancadramentele o ferestrele şi uşile nou introduse sunt decorate de reamplasate obicei în stilul perioadei în care s-a petrecut modificarea. o urme de încastrare a montanţilor pereţilor de compartimentare în grinzile principale. o lipsa de legatură a rostului zidăriei cu montantul deschiderii. • Mărturia unor foste sau adăugate deschideri: o dispunerea golurilor este in directa legatura cu conformarea planimetrica.

decoraţie. o detalii de constructii şi finisaj • reclamă o bună experienţă o starea elementelor constructive din partea elaboratorului. o prezenţa jugurilor golului scărilor de lemn o amprenta încastrării treptelor de piatră sau lemn în pereţii casei scării. etc Realizarea şi interpretarea releveului de arhitectură Dezavantaje : • nu poate produce mai Insoţită de notări referitoare la : multă informaţie decât cea înregistrată la faţa locului. scara. loc de sobă. poate da indicaţii preţioase asupra dispoziţiei planimetrice iniţiale. şemineu) nu înseamnă neaparat ca ea a fost obţinută prin desfiinţarea unui zid de compartimentare dintre două încăperi. texturi. utilizării unei încăperi. clădiri. Absenţa unei astfel de dispoziţii a ferestrelor nu infirmă prezenţa unei scări. • Mărturia prezenţei scărilor .43 Atenţie ! Stilurile diferite decorând şemineele nu conduc automat la concluzii privitoare la datare deorece aceste obiecte sunt adesea supuse schimbării gusturilor. o scara pivniţei este de obicei cel mai puţin sau cel mai târziu modificată. o această concluzie este mai probabilă dacă cele 2 sau mai multe coşuri (horn. loc de sobă. o Mărturia unor lucrări ample de redecorare semnalează probabilitatea unor modificări planimetrice datând din aceeaşi perioadă. prealabilă înţelegere a Avantaje felului în care funcţionează • Este de neînlocuit în înregistrarea structurilor de lemn. o prezenţa unor ferestre în şir ascendent sugerează existenţa unei scări . Exemplu: bucătaria. • Modificări ale funcţiunii încăperilor : o poziţia unor funcţiuni se modifică mai greu decât poziţia altora. dimensiuni. deorece de multe ori aceasta traversa aleatoriu nivelul golurilor de fereastră Decoraţia nu constituie un reper unic pentru judecarea modificărilor suferite de clădire. şeminee) sunt de tehnici. • Modificări ale decoraţiei : o Decoraţia este însă un indiciu preţios pentru stabilirea statutului. sobe sau şeminee: o prezenţa într-o încăpere a mai mult decât 1 coş (horn. scară diferite o execuţii de date diferite semnifică deseori o încăpere întâi compartimentată şi mai apoi readusă la dimensiunea ei iniţială). • Mărturii de foste hornuri. • trebuie o bună şi o materiale. . acolo unde este structura sau detaliile Schiţa de teren.

Necesita un minim de trei persoane pentru o realizare eficientă. fotogrametria). XX. în special la superangulare).  nu necesită multe persoane (1 este de ajuns). • imprecis pe distanţe mari. impreună cu precizarea problemelor pentru care este redactat) Avantaje :  poate fi realizată fără a face recurs la un echipament sofisticat şi scump. Grade de precizie ale releveelor manuale: • Releveul de bază (cote generale asupra geometriei spaţiilor. de obicei la scara 1-50 sau mai mare. nu necesită Dezavantaje: Costul echipamentului Dezavantaje: • subiectivitatea obiectivului de fotografiat (distorsiuni.  nu necesită apropiere directă spre zonele care interesează. Se bazează pe măsurarea directa şi in situ a structurii cercetate. • greoi pentru înregistrarea structurilor de mari dimensiuni. folosit mai ales pentru identificarea problemelor de conservare şi întocmirea studiului de fezabilitate) • Releveul ştiinţific (prezintă geometria spaţiilor cu deformările şi neliniarităţile identificate. bani. inginerul. versatilitate şi simplitate. • Releveul manual Principala metodă de investigare şi înregistrare grafică începând din Renaştere şi până la mijlocul Sec. mai sofisticate dar mai puţin potrivite pentru detalii (de ex.44 mai important decât imaginea ortogonală a elementelor felul în care ele sunt îmbinate.  cel interesat (arhitectul. chiar dacă este de . cât şi degradările cu trăsăturile şi. parţial. Fotografia Avantaje:  rapiditate. urmată de punerea la scară a dimensiunilor şi obţinerea unei reprezentări grafice precise a clădirii. conservatorul. o Ex.  tehnici relativ simple. de obicei la scara 1-100. Metoda ieftină şi rapidă pentru suprafeţe relativ mici de cercetat şi aflate la îndemână schiţate. • riscant prin faptul că nişte tehnicieni inexperimentaţi pot pierde câteva măsuratori esenţiale pentru inchiderea releveului şi pot constata acest lucru atunci când este prea tarziu. Dezavantaje : • nepotrivit pentru structuri cu deformări sau trasee complexe.completează eficient (timp. cauzele lor) Releveul automatizat Se bazează pe folosirea unui echipament care transpune digital măsurătorile realizate pe teren în conţinut grafic. rezultate) alte metode.  versatilitatea .:Releveul de degradări (prezintă atât geometria detaliată a spaţiilor cu deformările respective. • lipsa posibilităţii de a măsura cu precizie de pe o fotografie. antreprenorul) poate controla direct şi precis focalizarea cercetării spre informaţiile pe care le consideră relevante. cu marcarea materialelor de construcţie şi a dimensiunilor detaliilor.  ideală pentru înregistrarea evoluţiei lucrărilor (timp minim.

Avantaje :  Investigaţie neintruzivă. contact direct cu materialul relevat si nu presupune intreruperea lucrarilor ). fără aparatură fotografică sofisticată. Dezavantaje: • lipsa de posibilitate de verificare a unor dimensiuni prin aceeasi metoda (de obicei se recurge la tehnica releveului manual clasic). • Ineficienta pentru realizarea de planuri atunci cand acestea sunt singurul obiectiv al masurarii. utilizabilă uşor de către sistemele CAD si simplu de stocat in vederea prelucrarii.5 m). Presupune una sau mai multe luări de imagine la distanţe egale faţă de obiect şi pe un ax optic perfect perpendicular pe acesta. Avantaje:  poate fi realizată relativ uşor.  Ideala pentru constructii ample sau complicate. ideală pentru ilustrarea imaginii clădirii şi a relaţiei dintre elementele sale. un detaliu clar la fata locului poate fi de neînţeles doar dintr-o fotografie. Dezavantaje : • Nu poate inregistra decat ceea ce vede aparatul de fotografiat (detalii obturate vizual au nevoie de alte tehnica de relevare). de câtre personal nespecializat. detaliului de imbinare. • Necesita personal si echipament specializat si scump. • Se bazează pe producerea de imagini stereoscopice cu aparate ale căror proprietăţi optice sunt cunoscute şi controlate (aparate metrice) şi pe prelucrarea automatizată (plotare) a produsului fotografic.  Permite o masurare precisa chiar in cazul unor obiecte cu diferente de planuri importante.  în general se produce pe film transparent pentru a putea fi uşor copiată. • nevoia de lumină.  prezintă în timp scurt o cantitate mare de informaţie. • 1:50 Precizie uzuală de 10 mm pentru relevee de clădiri la Sc.  Produce o informatie bogata (pot fi obtinute sectiuni ale elementelor relevate). a decoraţiei şi a detaliilor.45 întreruperea lucrărilor). Nu inlocuieste observarea directa pentru interpretarea imaginilor (nu are capacitatea de interpretare a texturii.  Metoda eficienta economic atunci cand este aplicata in cazuri in care celelalte metode ar fi prea lente. • lipsa de precizie in cazul fatadelor cu retrageri sau iesinduri puternice (>0.  Fotografia rectificată Reprezintă tehnica de a produce o fotografie ”la scara” a unui obiect (de obicei o faţadă) pentru ca să poată fi deduse şi măsurate dimensiuni.) . • capacitate limitata de mărire a fotografiei (un film normal de 35 mm. imprecise sau scumpe (nu necesita esafodaje. Fotogrametria • Tehnică de producere de reprezentări grafice ale obiectelor prin măsurari ale fotografiilor lor.  Permite o detaliere variabila in functie de scopurile masurarii. “duce” pana la 16/24 fără apariţia unor efecte de granulaţie supărătoare). etc. • nu se poate dispensa de adnotări. dorit ca oricând posibil să fie prezentă o scală în imagine.

46 .

Sensibilitatea măsurătorilor depinde de punerea în operă a instrumentelor şi de condiţiile externe în care se fac măsurătorile (temperatură. • • D. carotajul şi prelevarea folosesc practic aceeaşi metodă dar variază scara de acţiune Limitele analizei destructive sunt date în principal de trăsăturile obiectului. circulaţie automobilă. de regulă pasive. etc. insuficienţe şi dezechilibre) Tipuri: • • • Sondajul Carotajul Prelevarea • Problema calitativă Statuie vs. stabilizate) Urmare a defectelor sau accidentelor de stabilitate (active) Decelarea existenţei unei mişcări active Martor de ipsos Martor de sticlă sau riglă de plastic Sensibilitate şi măsurare Extensiometrie CONCLUZIE: Astăzi se pot constata nu numai deformările dar şi variaţia lor în timp. • • • Constatarea dezordinilor structurale Analize vizuale Fotografia rectificată Stereofotogrametria B. umiditate. Metode externe A. Observaţiile globalizante pot conduce la concluzia unor deplasări care converg spre o stare de echilibru (Sf.). ciclu diurn. Paul din Londra) sau dimpotrivă spre agravarea dezordinilor structurale. faţadă cu elemente repetitive (distructivitatea metodei este şi funcţie de obiectul investigat) • Problema cantitativă Relaţia dintre cantitatea investigată şi necesară de înlocuit şi criteriul autenticităţii • Circumstanţelor Gravitatea sondajului distructiv în raport cu posibilitatea salvării edificiului • Securitate şi accesibilitate In funcţie de înălţimea sau precaritatea echilibrului construcţiei Sondajul. sensibilitate 1μ b) Extensiometrie cu bilă Deformarea măsurată cu ajutorul unui micrometru (2 bile 6mm la 0.2 m distanţă).4 mm la 0. Măsoară deplasările relative ale unor . sensibilitate 1μ c) Extensiometrie digitală Captatori electronici d) Convergenţă Fir INVAR + extensiometru digital. vânt. toleranţe.47 Metode de analiză distructivă Scopul investigaţiilor: stabilirea stării de stabilitate a construcţiilor (constrângeri.2m distanţă). • Punerea în operă a construcţiei (iniţiale. Metode de apreciere a dezordinilor structurale: starea activă sau pasivă Se face prin investigarea fisurilor produse de: • • C. variaţia apei freatice. Investigaţii fizice nedistructive 1. a) Extensiometrie acustică (coardă vibratoare) Bazată pe variaţia frecvenţei vibraţiei în funcţie de tensiunea din coardă (0.

Reclamă o bună capacitate de interpretare a imaginilor. dotat cu un pendul a cărui apropiere de pereţii tubului este măsurată capacitiv. min. Beauvais) Investigaţii interne A.48 elemente depărtate (pereţi. măsurarea presiunii la care distanţa dintre feţele tăieturii revin în poziţia iniţială. 10 mm (preferabil 14 mm. Trebuie eliminate orice elemente perturbatoare (efectul iluminării solare sau încălzirii artificiale a pereţilor) Permeabilitatea externă: determinarea porozităţii unui perete prin cantitatea de apă absorbită într-un interval de timp Permeabilitatea internă: determinarea porozităţii unei zidării prin timpul scurs pentru absorbirea unei colane de apă de 1. sensibilitate de 1U/m 2. Preţioase pentru reconstituirea efectelor externe construcţiilor (ex. arce. Termografie: determinarea eterogenităţii prin variaţia termică detectată de camere infraroşu. Cercetarea omogenităţii-eterogenităţii • Frecvenţa sunetului (ultrasunete): utilă în decelarea prealabilă a diferenţelor de omogenitate ale structurilor compacte. Umidimetrie MX. bolţi) Inclinometerie (măsurarea verticalităţii unor elemente structurale) e) Tub de 2m. Tensiunea internă: măsurarea tensiunilor interne prin practicarea unei tăieturi şi introducerea unor prese plate (200 x 5 mm). bazată pe principiul perturbării propagării sunetului la întâlnirea unor zone mai puţin dense. introdus în orificii forate de min.).HU: măsurarea umidităţii prin măsurarea constantei dielectrice a materialului (citire digitală). Pirometrie: apropiată de termografie Umidimetrie AH: • • • • • B. Permite măsurarea eficacităţii injecţiilor în zidării.: vânt. Prezenţa umidităţii • • • . Nu este valabilă decât pentru măsurarea directă a umidităţii suprafeţelor. Cat. Investigaţii asupra machetelor sau modelelor • 3.) + cameră foto sau observator.00m într-un foraj vertical de 10 cm diametru. Endoscopie: endoscop (7mm diam.

Gr.Arh. Bis. V. Surdeşti Bis. Man. Niculae Domnesc. Evanghelice Biertan . întreţinere Conservare Stoparea acţiunilor destructive • • Edificiul roman cu Mozaic. Mihail. N. acoperire. Vodiţa (conservare în stare de ruină) Reparatii de prevenire a degradarilor • • Bis. Bals. Ieud Consolidare Utilizarea tehnicilor traditionale • • • • • • • • Cetatea Sucevei . N. Sf.Arh. Cerkez .a.Antonescu Cetatea Neamţ Abaţia Cârţa Folosirea tehnicilor moderne Sf.Curtea de Argeş – Arh.Arh. M. Grigore Cerkez Bis. Angelescu Masuri temporare de consolidare Casa Herengracht.49 CURS 11: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE (II) TIPOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSERVARE Prevenirea deteriorării • • Sân Nicoara. întreţinere Ansamblul Bis.Arh.R.Arh.îngradire. St.Amsterdam Restaurare Anastiloza • • Templul Atenei Nike – Parthenon .C-ţa .Curtea de Argeş . Rux. de Arges – Arh. Manciulescu Cetatea Prejmer .Arh. s.control acces. Snagov .Niculae Domnesc . Diaconu. Arh.C. microclimat) Bis.Cluj Napoca . Twardowschi (închidere. Balanos Restaurare de eliberare Sf.

Mân. Costescu turla Pantocratorului. Neamţ . acoperişul • • Bis. Manciulescu cornişa şi învelitoarea pe extrados Bis. Palatul Potlogi . Rux. Grigorescu forma şi gabaritul învelitorii Loggia Piaţa San Marco. Mân. proiectata de J. Humor .Arh. Arh. Şt. foişorul. E. Mihai Vodă .Arh.50 eliminarea pridvorului de sec XIX • • • • Bis. Balş turlele proscomidiei şi diaconiconului Reîntregire stilistică • Reabilitare Cu alterare volumetrică • • Edificiul cu Mozaic . Şt. Costescu turlele diaconiconului şi proscomidiei Bis.Arh.Arh. Sansovino. Şt. Densuş .Arh.Arh. Mân. XVIII Bis.Arh. Mân. Balş eliberarea de tencuială a paramentului Bis. parament Palatul Potlogi . Chefneux învelitoarea din şist de piatră Bolniţa Mân.Arh. C. Beltrami ş. Mân. E. I. Dan. Mihai-Vodă . H. Balş faţadele. restaurată de L.Arh. Cozia . Arh. M. Costescu eliminarea pridvorului de sec.Mân.Erechteion Bis. E.Arh. Dan. R.Arh. E. Twardowschi Fără alterare volumetrica Hanul lui Manuc . Evanghelică Sebeş . Curtea Veche .Arh. Snagov .C-ţa . Balş pivniţele şi încăperile parterului Restaurarea de reconstituire • • • • Bis.Arh. Şt.a. Mihai Vodă . Angelescu eliberarea colateralelor de anexe Restaurarea de reîntregire • • • Loggia Cariatidelor. Teodoru eliberare de anexe Bis. C.

Mihai-Vodă .Sf.Gheorghe. Mân. păstrarea amplasamentului şi a trăsăturilor arhitecturale • Brugge.51 Reconstrucţie Reconstruire în material contemporan. Egipt Translatarea construcţiei Bis. Mân. Neamţ Reconstruirea pe alt amplasament Templu Philae. Piaţa Strămutări: Reconstruirea în cadrul ansamblului • • • Bis.

recomandări. rezoluţii şi carte .52 CURS 12: REGLEMENTAREA PROTECŢIEI PATRIMONIULUI ARHITECTURAL CONVENŢII INTERNAŢIONALE LA CARE ROMÂNIA ESTE PARTE Documente internaţionale: convenţii.

par. o ansamblurile de clădiri ce sunt împreună importante din punct de vedere istoric sau artistic. fie o dispoziţie. par. arta şi istorie.subiecte ale convenţiei de distrugere. Recomandările nu crează obligaţii directe ci sunt menite să ghideze activitatea legislativă şi administrativă a statelor în vederea realizării obiectivelor acestora.” Preambul. Librairie Larousse. adoptate de câtre acestea cu majoritate simplă şi nu sunt supuse regimului ratificării.) sunt documente juridice ale acestor organizaţii internaţionale în care sunt reprezentate statele membre. art.O. Paris 1975 . Scopul convenţiei este acela de a proteja bunurile culturale .” Preambul.C.U.16. ce constituie fie un simplu deziderat.(a) precum muzee.U. Cartele sunt rezoluţii adoptate prin consens de câtre forul care le emite.6): o abţinerea de la folosirea bunurilor culturale sau a vecinătăţilor acestora în aşa fel încât să le expună riscului de distrugere în cazul unui conflict armat.) considerând protecţia patrimoniului cultural deosebit de importantă pentru toate popoarele lumii şi că este important ca acest patrimoniu să primească o protecţie internaţională.)[inaltele părţi contractante] fiind convinse că distrugerea bunurilor culturale aparţinând oricărui popor înseamnă o distrugere a patrimoniului cultural al umanităţii. par 2 În consecinţă formulează teza protecţiei internaţionale a patrimoniului cultural: “(. de vreme ce fiecare popor îşi aduce contribuţia la cultura umanităţii. par.” Cap.-U.S. o siturile arheologice.N. fie ele religioase sau laice . obligă statele membre să ia toate măsurile legislative şi administrative astfel încât . Recomandările O. par.“construcţii ale caror scopuri sunt acelea de a adăposti sau expune bunurile culturale mobile definite în par.. Articolul 8.3 Subiectul Convenţiei îl constituie (Art. jaf sau vandalism în cazul unui conflict armat prin intermediul înscrierii lor în “Registrul Internaţional al Bunurilor Culturale supuse unei Protecţii Speciale” şi al următoarelor măsuri (Capitolul II. (…). 1): (a) “bunurile mobile sau imobile de mare importanţă pentru patrimoniul cultural al fiecarui popor precum: o monumentele de arhitectură.U.” (c) “centre conţinând un mare numar de bunuri culturale de felul celor definite în par. De aceea o cartă cuprinde numărul maxim de Convenţii O. Adunarea Generală ONU sau Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei adoptă Convenţiile cu majoritate de voturi (2/3 în cazul Adunării Generale ONU).Convenţiile sunt supuse ratificării statelor membre. VI. obiectivele convenţiei să fie puse în practică. • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural in eventualitatea unui conflict armat (Convenţia de la Haga) – 1954 Exprimă pentru prima dată în cadrul unui document oficial teza contribuţiei fiecărui popor şi a civilizaţiei sale la patrimoniul cultural internaţional: “(. 889. o reglementare internă.în conformitate cu practica constituţională din fiecare stat.. (sau ale Consiliului Europei) sunt documente ale Adunării Generale (sau ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei)..N.1 (Norme de procedură). Convenţiile .(a) şi (b).” 51 Petit Larousse Illustre.U sau ale Consiliului Europei.N. odată ratificate.N.N.”51 Rezoluţiile sunt adoptate prin procedura şi cu majoritatea stabilită de forul care le emite. mari biblioteci şi arhive precum şi adăposturile acestora amenajate pentru cazurile de conflict armat.4 al Constituţiei O. definite drept “centre conţinând monumente”. IV.53 Convenţiile (O. pag. prin delegaţi ai puterii legislative şi executive.50 Rezoluţiile reprezintă “moţiuni adoptate de câtre o adunare deliberantă. 50 Art.E. a ratificat sau nu documentele] în termen de un an de la adoptarea acestora de câtre Adunarea Generală.. (b).: “Statele membre transmit Adunării Generale rapoarte speciale asupra felului în care actionează pentru a da viaţă conţinutului convenţiilor şi recomandărilor.: “fiece stat membru trebuie să supună autorităţilor sale competente recomandările şi convenţiile [chiar dacă statul în cauză a votat sau nu.

1 “(.. Datoria fiecărui stat de a proteja bunurile aparţinând Patrimoniului Mondial aflate pe teritoriul naţional (Art. (e) bunuri obţinute drept cadou sau cumpărate legal cu acceptul organismelor competente din ţările de achiziţie. etc.) termenul de bun cultural defineşte bunul fie laic fie religios care este în mod expres considerat de câtre fiecare Stat drept important din punct de vedere arheologic.. prevenirea sau stoparea furtului. o numirea de câtre orice înaltă parte contractantă (în caz de conflict armat) a unui Comisar General însărcinat cu supravegherea respectării Convenţiei Art. o neamplasarea în imediata apropiere a bunurilor de patrimoniu a unor obiective militarea sau civile de interes strategic sau viceversa. 1: “(.1970. protecţia. o abţinerea de a achiziţiona asemenea bunuri din teritoriile ocupate şi luarea măsurilor necesare pentru interzicerea. par. importului şi exportului ilicit de bunuri culturale .. monede sau sigilii.. artei şi ştiinţei şi care aparţin uneia dintre următoarele categorii :(. (c) bunuri culturale obţinute prin intermediul misiunilor de cercetare arheologică. (d) bunuri culturale ce au făcut subiectul unui schimb liber consimţit. (b) bunurile culturale descoperite pe teritoriul naţional. “Fiecare Stat parte a acestei Convenţii recunoaste că datoria de a asigura identificarea.. o abţinerea de la acte de ostilitate directe asupra bunurilor culturale protejate. etnografică sau biologică organizate cu consimţământul organismelor competente ale statului de origină a unor asemenea bunuri. literaturii. conservarea. specialişti. cât şi bunurile culturale importante pentru statul respectiv şi care au fost create pe teritoriul acestuia de câtre cetăţeni străini...6. Formuleaza 2 principii : 1. experţi.subiecte ale convenţiei. o abţinerea de patrimoniului cultural.1972.1 al Convenţiei care se află pe teritoriul naţional îi revine (. (e) antichităţi mai vechi de 100 de ani precum inscripţii.” • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural şi natural mondial. prezentarea şi transmiterea câtre generaţiile viitoare a bunurilor naturale şi culturale definite prin art. 4): (a) Bunurile culturale create de câtre geniul individual sau colectiv al cetăţenilor statului respectiv. Datoria comunităţii internaţionale de a coopera în asigurarea . la acte de represalii săvârşite asupra o marcarea distinctivă a bunurilor culturale . 4): 2. al preistoriei.54 prevederi asupra cărora pot conveni fără rezerve mai mulţi reprezentanţi. Convenţia defineşte în sensul jurisdicţiei sale categoriile de bunuri ce sunt parte a patrimoniului naţional al statelor (Art.) respectând • Convenţia referitoare la mijloacele de prevenire şi interzicere a transferului.) (c) produse ale săpăturilor arheologice (atât legale cât şi clandestine) sau ale oricăror alte descoperiri arheologice. (d) elemente ale monumentelor istorice sau artistice precum şi ale siturilor arheologice ce au fost dezmembrate din acestea.)” Art.. însuşirii sau vandalizării patrimoniului cultural situat pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. istoriei..

următoarele vor fi considerate ‘patrimoniu cultural’ : suveranitatea statelor (.). de a ameliora cadrul urban sau rural de viaţă şi de a favoriza simultan dezvoltarea economică. ştiinţifice. o Ansambluri: grupuri de construcţii izolate sau grupate care datorită arhitecturii lor. etnografiei sau antropologiei. o peşteri şi grupe de elemente ce au valoare universală din punct de vedere al istoriei. par. de sculptură sau pictură monumentală. artistic. par.)” Defineşte subiectul Convenţiei. 2) Teza (Preambul.. unităţii şi integrării lor în peisaj au o valoare universală de excepţie din punct de vedere al istoriei. artei şi ştiinţei. arheologice. suficient de coerente pentru a forma o unitate definibilă topografic. 1) “Pentru scopurile acestei Convenţii. 4.. artistice..” Convenţia instituie: o Comitetul Mondial. Situri: zone topografice. Ansambluri: grupuri omogene de construcţii urbane sau rurale cu trăsături remarcabile din punct de vedere istoric. inscripţii. Să implementeze un sistem de autorizare care să protejeze patrimoniul prin: (Art...55 conservării patrimoniului mondial (Preambul. cu trăsături remarcabile din punct de vedere istoric. contribuie în mod efectiv la completarea eforturilor acestuia(. Art.. suficient de coerente pentru a forma o unitate definibilă a. sociale şi tehnice. o mărturie inestimabilă a trecutului şi un bun comun pentru toţi europenii”.” o Lista patrimoniului mondial cultural şi natural Lista patrimoniului mondial în pericol Fondul mondial patrimoniului Convenţii ale Consiliului Europei • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arhitectural european (Convenţia de la Granada . social şi tehnic. b.) “patrimoniului arhitectural ca o expresie de neînlocuit a bogăţiei şi diversităţii patrimoniului cultural al Europei. arheologic. elemente sau structuri cu caracter arheologic. ştiinţific. par. arheologic. obligativitatea autorizării de câtre autorităţi competente a oricarei lucrări de demolare sau alterare a monumentelor sau a ambientului acestora. esteticii.. social şi tehnic.) incumbă asupra comunităţii internaţionale ca întreg să participe la protecţia patrimoniului cultural şi natural de deosebită valoare universală prin oferirea de asistenţă colectivă ce..7): “Considerand că (. ştiinţific. opere comune om-natură care au o valoare universală din punct de vedere al istoriei. fără a aduce prejudicii dreptului de proprietate consacrat de legislaţiile naţionale. artei sau ştiinţei.)” Stipulează responsabilităţile în plan legislativ şi instituţional pe care statele semnatare şi le asumă în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arhitectural european definit in conformitate cu Art. categoria de bun al patrimoniului cultural mondial (Art. Statele părţi ale Convenţiei recunosc că este de datoria comunităţii internaţionale de a coopera în protectia patrimoniului considerat drept patrimoniu mondial. obligativitatea autorizării oricărei propuneri afectând un . Principalele obligaţii pe care le au statele semnatare ale Convenţiei: • • Să ia toate măsurile necesare inventarierii şi protecţiei patrimoniului arhitectural. 1 al Convenţiei. fără a înlocui acţiunea statului direct interesat. artistic. socială şi culturală a Statelor regiunii(. Patrimoniului Monumente: opere de arhitectură.2.1985) Axioma conservării integrate potrivit căreia: “este important de a transmite un sistem de referinţe culturale generaţiilor viitoare. Situri: opera combinată a omului şi a naturii în areale parţial construite. 1: “Monumente: clădiri şi structuri remarcabile prin trasaturi istorice.

de planificare teritorială şi conservare. satelitară. strategii şi orientări de . promovarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un obiectiv major al politicilor din domeniul culturii. Săpătura rămâne un principal instrument de cercetare dar nu singurul: o completează prospecţiunea geofizică. Peisaj înseamnă un areal al cărui character. etc. să facă din conservarea. politică a peisajului.” (Art. 13 “În vederea implementării acestor politici. ambientului.modificări substanţiale care ar impieta asupra caracterului sitului c. par.construirea de noi cladiri . ţinând cont de competenţele naţionale.56 ansamblu sau un sit şi care implică : . b. aşa cum este el perceput de câtre oameni.. “Să adopte o politică de conservare integrată care (Art.” Să găsească facilităţile fiscale care să încurajeze conservarea patrimoniului şi să încurajeze iniţiativele private în această direcţie. c. capacitatea organismelor abilitate de a obliga proprietarul unui bun de patrimoniu de a realiza lucrări de conservare sau de a fi abilitate să realizeze astfel de lucrări în cazul în care proprietarul este în imposibilitate de a le realiza.” • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arheologic -revizuită.demolarea unor cladiri . 1) Art. amenajării teritoriului şi urbanismului. 6. 10): să includă protecţia patrimoniului arhitectural ca un obiectiv major al dezvoltării urbane şi amenajării teritoriului.) să promoveze programe de întreţinere şi restaurare. • • a. posibilitatea exproprierii bunurilor de patrimoniu. Obligativitatea existenţei prealabile săpăturilor a unui plan de protecţie şi gestiune a eventualelor descoperiri. părţile se angajează să promoveze asemenea structuri administrative care să înlesnească colaborarea la toate nivelurile între activităţile culturale. regionale şi locale ale acestora şi de posibilităţile bugetare... “exprimarea de principii. (. ambientale. (Convenţia de la La Valetta .)” topografic.” “Să prevadă mijloacele financiare necesare autorităţilor publice pentru întreţinerea şi restaurarea patrimoniului. este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi / sau umani.1992) o o Punerea accentului pe investigaţiile nedistructive premergătoare oricărui alt procedeu. Asigurarea integrării cercetării şi descoperirilor ştinţifice în viaţa comunităţii umane prin conservarea ‘in situ’ şi difuziunea informaţiilor referitoare la cercetările arheologice. o o • 2000) Convenţia europeană a peisajului (Florenţa Defineşte termenii de peisaj. (.” d..

.1972.. (4) Pentru lucrări de interes general.1968.. 41 (1) Dreptul de proprietate. şi ca pe un fundament al identităţii. potrivit legii sau obiceiului. Părţile se angajează să: a. Recomandări referitoare la protejarea bunurilor culturale periclitate de lucrări publice sau private . Recomandări privind protejarea şi rolul contemporan al zonelor istorice 1976. “previzionarea acţiunilor de punere în valoare. gestiunea şi planificarea acestuia(…) Recomandări UNESCO pentru protecţia patrimoniului arhitectural 1. 2. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. b. restaurare şi creare de peisaj” Art. dirijarea şi armonizarea schimbărilor cerute de procesele sociale. (2) (. 2.5. (5) (. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.). precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. sunt garantate. revin proprietarului. economice şi de mediu” planificarea peisajului. gestiunii şi amenajării teritoriului peisager” obiective ale calităţii peisajului.) (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi. LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ Baza constituţională şi organică Constituţia Art. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. om expresie a diversităţii patrimoniului lor cultural şi natural comun. Recomandări referitoare la salvgardarea frumuseţii şi caracterului peisajelor şi siturilor .57 câtre autorităţile publice în vederea protecţiei. cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. plantaţiilor sau construcţiilor. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică. “exprimarea de câtre autoritatea publică a aspiraţiilor publicului faţă de un peisaj anume” protecţia peisajului. stabilită potrivit legii. 1. Recomandări privitoare la principiile internaţionale aplicabile cercetărilor arheologice-1956. “întreţinerea peisajului din perspective dezvoltării durabile. Recomandări referitoare la protecţia la nivel naţional a patrimoniului cultural şi natural . recunoască prin lege peisajul ca o componentă esenţială a ambientului uman. “acţiuni spre conservarea şi menţinerea caracteristicilor importante ale peisajului ce motivată de valoarea sa patrimonială” gestiunea peisajului. precum şi creanţele asupra statului.1962. stabilească şi să pună în practică politici ale peisajului care să conducă la protecţia. Codul Penal Proprietatea Exproprierea Interesul general Exercitarea dreptului de proprietate .. 3.

opere de artă. acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol. precum şi înlăturarea măsurilor luate. dacă înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă. colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi. se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă. ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care. manuscrise. 21752. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.. . pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune. arhivistică sau o altă asemenea valoare.Distrugerea Distrugerea.Of. al cărei maxim se majorează cu 3 ani. . În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică. Art. istorică ori arheologică. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun. Art. Art. publicat în B. 2. 2 pedeapsa nu se majorează. Legislaţia specială Distrugerea de monumente şi alte bunuri de valoare culturală în timp de conflict armat Distrugerea culturale de bunuri Acte ce aduc pierderi pentru patrimoniul cultural naţional 52 53 Art. 54 Art. se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Fapta prevăzută în alin. 2801.Nerespectarea regimului de ocrotirea unor bunuri53 Înstrăinarea. fără necesitate militară. 360. făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond54. de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară. iar în cazul faptelor prevăzute în alin. 2801 a fost introdus prin art. 92 din 3 noiembrie 1976. . 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. mari biblioteci. de arhive. cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului. de muzee. de monumente sau construcţii care au o valoare artistică. . 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. Partea I. jefuirea sau însuşirea unor valori culturale Distrugerea sub orice formă. nr. potrivit legii. arhive de valoare istorică sau ştiinţifică. 140/1996. se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. 365/1976. ştiinţifică. ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricăror valori culturale ale popoarelor. istorică.58 Distrugerea Art. cărţi de valoare. (…) Dispoziţiile prevăzute în alin.Distrugerea. 140/1996. Dacă bunul este proprietate privată. face parte din acel patrimoniu sau fond. 1 nu se pedepseşte. 217 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului. pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani. III din Decretul nr.

social. (2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art. c) sit . reparare. partea I. (. (. religios. precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor 55 Art. Art... 17. tehnic sau al peisajului cultural. subteran sau subacvatic: a) monument . religios. . . restaurare.teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural.(1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura de alcătuire a fişei fiecărui monument. extindere.grup coerent din punct de vedere cultural. artistic. istoric. precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege. arheologic. ştiinţific sau tehnic. construire. de for public. de amenajare a teritoriului. urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural.monumentele istorice de valoare naţională şi universală. 10. împreună cu terenul aferent delimitat topografic.(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor. b) ansamblu . precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii. arhitectural. profanarea. respectiv.) Art.(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie. artistic. împreună cu instalaţiile. conservare.(1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie. în condiţiile legii. ştiinţific. componentele artistice. social.. . (2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric. . intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt: a) toate lucrările de cercetare. social.construcţie sau parte de construcţie. amenajări peisagistice. fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră. 22. funerare.) Art. arheologic. (3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii. la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. distrugerea parţială sau totală. (2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. 422 din 18 iulie 2001. .(1) Monumentele istorice se clasează astfel: a) în grupa A . istoric. (.59 Legea privind protejarea monumentelor istorice (Legea 422-200155) Art. bunuri imobile situate suprateran. consolidare. religios. precum şi modificările naturale survenite în decursul timpului.monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.. prin care se asigură conservarea integrată a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural. 3. etnografic. (2) Desfiinţarea..Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice.407 din 24 iulie 2001 . ştiinţific sau tehnic. (2) În sensul prezentei legi. Art. arheologic. nr. etnografic. urbanistic.) Art. (…) L. 8. istoric. 7. cu condiţia ca modificările să fie reversibile. artistic. nr. conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege. etnografic. . 11. b) în grupa B . care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. toate intervenţiile umane. precum şi lucrări artistice comemorative. .. publicată în Monitorul Oficial al României. urbanistic.(1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi. elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea. în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice. istoric. 7.

zone protejate (Legea nr. rezervaţiilor naturale şi monumentelor naturii (…) Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a III-a . culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. inclusiv schimbările temporare. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize. urbanismului şi amenajării teritoriului Lege privind exproprierea pe cauză de utilitate publică (Legea nr. e) strămutarea monumentelor istorice. . . aprobată cu modificări prin Legea nr. III.. care vor cuprinde măsurile necesare de protecţie şi conservare a valorilor de patrimoniu cultural Art. 5-2000) Art. vor delimita. potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. în tot sau în parte. pietonale şi carosabile. respectiv ale direcţiilor pentru cultură.. lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă. sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice. indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului.6 . prin hotărâre judecătorească. în condiţiile legii Legislaţia specifică construcţiilor. indicatoare. inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice. se poate face numai pentru cauză de utilitate publică. 378 din 2001) Ordonanţa guvernului privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din lista patrimoniul mondial (OG 472000.Legea evidenţiază zonele naturale protejate de interes naţional şi identifică valorile de patrimoniu cultural naţional. autorizaţia de desfiinţare. (3) În vederea instituirii zonelor protejate autorităţile administraţiei publice locale vor întocmi documentaţiile de urbanism şi regulamentele aferente. d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice. protejarea şi punerea în valoare a monumentelor. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecţiei acestor valori. precum şi a parcurilor naţionale.(1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice. ansamblurilor şi siturilor istorice. 24. cu sprijinul autorităţilor publice centrale cu atribuţii în domeniu. de întreţinere sau de reparaţii curente. 564 din 2001) Art. piese de mobilier fix. III la prezenta lege. inclusiv reparaţiile curente. 2. precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. respectiv a municipiului Bucureşti. (2) Autorităţile administraţiei publice locale.60 istorice. (3) Autorizaţia de construire. altele decât cele de schimbare a destinaţiei. 33-1994) Art. construcţii de protecţie. . de panouri publicitare.Sunt de utilitate publică lucrările privind: (…) salvarea. 1 . . Art. (. utilităţi anexe. prevăzute în anexa nr. în baza unor studii de specialitate. f) amenajări de căi de acces.Exproprierea de imobile. se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor. b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. elaborate şi aprobate potrivit legii. c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri. aprobată cu modificări prin Legea nr. firme.(1) Valorile de patrimoniu cultural de interes naţional sunt prevăzute în anexa nr. 5.) Ordonanţa guvernului privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (OG 43-2000. zonele de protecţie a valorilor de patrimoniu cultural. cu personal atestat şi agreat.

cu privire la: (…) f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice. 46. restaurare. reparare. extindere.(…) (3) Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul: a) zonelor localităţilor. schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel. 46. indiferent de valoarea lor. 453-2001) Art. care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice. modificare. la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7.(…) (2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: (…) f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale acestora. a parcurilor industriale. reconstruire. inclusiv la cele din zonele lor de protecţie. . centrale ale Art. în cazul siturilor arheologice. precum şi orice alte lucrări. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor (Legea nr. reconstruire. . . precum şi în cazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie a monumentelor. stabilite potrivit legii. 3. consolidare.61 naţional din zonă. solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice. potrivit legii. 8 lit. al parcurilor şi grădinilor monument istoric. un anumit regim de protecţie. f). consolidare. b) zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor.Autorizaţia de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire. prevăzut în documentaţiile de urbanism. . Art. în rezervaţiile de arhitectură şi de urbanism. protejare. în planurile urbanistice şi în planurile de amenajare a teritoriului aprobate. precum şi a instalaţiilor aferente acestora.(1) Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în zonele asupra cărora s-a instituit. (…) Art. cuprinse în listele aprobate potrivit legii. 350-2001) Art.(1) Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. conservare. cu excepţia celor prevăzute la art. extindere. acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Fiecare localitate trebuie să întocmească Planul urbanistic general. 47. b) lucrări de construire. . Lege privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Legea nr. Transporturilor şi Locuinţei.(…) (2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt. a parcelărilor. (…) Art. 47. a complexelor de odihnă şi agrement. potrivit . să îl actualizeze la 510 ani şi să îl aprobe. . se va proceda după cum urmează: a) în ansamblurile de arhitectură.

b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente istorice. 2081/2001) .Prin excepţie de la prevederile art. în următoarele situaţii: (…) f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură. atunci când terenul se află în zona de protecţie a acestora.(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: a) executarea. cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii. după caz. Legislaţia conexă Ordinul Ministrului Culturii pentru înfiinţarea Comisiei de Atestare în Domeniul Monumentelor Istorice şi aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice şi a specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice (OMC 2032-1999. (…) Art. Transporturilor şi Locuinţei.000 lei la 50. 12. terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică.000.62 competenţelor specifice. 10 alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 1. (…) (2) Infracţiunile prevăzute la alin. a lucrărilor prevăzute la art. . 21. 3 lit. (1).000 lei. cu avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice. (…) Art. modificat prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. potrivit prevederilor legale.000. . pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine avizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor. ori pot fi date în folosinţă pe termen limitat. b). ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare.

Universitară Ion Mincu. pp266-277 6. esenţa şi geneza sa. xxx. 1993. KUL. Sergiu. 1993. Conservation of Architectural Heritage : Theory and History. : CNS/ICOMOS. note de curs 18. NISTOR. LCCHTB 1994 15. Paris. Enciclopedică 1994. pp. Paris : Seuil 1996. Gheorghe. The International Charter of Historic Towns. Bucureşti. MACHATSCHEK. Warszawa 1980 . Bucuresti : Ed. Care for Old Houses. Studies in honour of Sir Bernard Feilden. Tehnica 1996 11. Ed. Tehnica 1968 10.The Architectural Press. CHASTEL. ROMAN. History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage. Arhitectura. Tehnica. Jean – Pierre. Ioan. 2002 19. Francoise. ISBN 973-33-0330-5 12. broşură. Selected resolutions and recommendations of ICOMOS. CURINSCHI-VORONA. Francoise. 1967 9. L’allegorie du patrimoine. Bucureşti. Using and re-using buildings. Teoria restaurării. L’Invention du patrimoine Urbain. ISBN 973-0-02760-9 2. Gheorghe. Liana Levi. Ed. Cevat. Andre La notion de patrimoine. UNESCO. Restaurare. Alexandru Cişmigiu – Monografie. ISBN 973-33-0080-2 17. Le Patrimoine. CHOAY. ISBN 2-86746-119-7 4. : CNS/ICOMOS. MĂRGINEANU-CÂRSTOIU. Alois. Andras. 1991. IMPRESS. Restaurarea monumentelor istorice. Ed. Cultul modern al monumentelor. OPRIS. LEMAIRE. La Documentation Francaise. Bucuresti 1991 14. Cesare. Theorie actuelle de la conservation du patrimoine architectural. Pamela. PEARCE. Culegere de acte normative. Concerning Buildings. Comisiunea Monumentelor Istorice. Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation. LCCHTB. Methodes d’analyse destructives et non-destructives pour les structures historiques. ISBN 0-7506-2350-0 (Butterworth-Heinemann) 5. BABELON. pp. CURINSCHI-VORONA. Monica. Revista Cientifica ICOMOS. IONESCU. CURINSCHI-VORONA. Centrele istorice ale oraşelor. Bucureşti : Ed. Urbanism. Londra: A&C Black. 1999 22. 1994. Raymond. Protecţia patrimoniului cultural în România. Museums and Monuments XX. Revista Cientifica ICOMOS. ISBN 0-71363318-2 8. Grigore. Bucureşti 2002. KUL.3-4/1990. Editura Meridiane. Meridiane 1995. 158-190. Avantages et limites. Alois.63 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1.1994 16.Stephen Marks ed. Carta internaţională de la Veneţia privind conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. ERDER. Benjamin. RIEGL. Paris 1992 3.Curs. xxx. BCMI Nr. CUNNINGTON. CHOAY. Bucureşti. Sherban.Curs. 1996. Bucuresti : Ed.. ISBN 973-45-0077-5 20. Paris.179-183 23. Ecole de Chaillot. David. Routledge London 1989 21. Bucureşti 1990. 1986 13. Gheorghe. BRANDI. MOUTON. Quel Patrimoine aujourd’hui ?. Bath. CANTACUZINO. Conservation Today. ISBN 2-02-030023-0 7. Romantismul în arhitectură. Bucuresti : Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful