You are on page 1of 19

TIPURI DE TEXTE

Textul este o succesiune ordonată de cuvinte, propoziţii, fraze prin care ni se comunică idei. 1. Textul narativ (literar)– presupune o succesiune de evenimente desfăşurate în timp şi spaţiu.  Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru că indică o cronologie a evenimentelor;  Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus; Textul descriptiv (literar şi nonliterar) – evocă scene, persoane, obiecte, emoţii şi se concentrează asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de către autor.  Este un text în care sunt prezentate informaţii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii etc.  Descrierea poate apărea atât în texte literare (tabloul – descrierea unui peisaj, a unor scene din viaţa social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul – descrierea fizică şi/ sau morală a unui personaj), cât şi în texte nonliterare (ghiduri turistice, texte ştiinţifice, prezentarea unor produse etc.);  Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemnează obiectul descrierii şi părţile acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul în care sunt percepute proprietăţile obiectului descris; adverbele care precizează coordonatele spaţiale ale obiectului descries sau ale perspective din care acesta este descris;  Timpurile verbale folosite sunt: prezentul şi imperfectul.  Folosită în textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative – timpul naraţiunii avansează, în timp ce timpul acţiunii stă pe loc. Textul informativ (nonliterar) – transmite cititorilor idei, modelează înţelegerea, oferă explicaţii în legătură cu diverse obiecte, fenomene, situaţii, atitudini ale unor persoane, demonstrează cum se face un lucru, cum funcţionează un aparat, cum se fac obiectele etc.;  Are ca scop transmiterea unor informaţii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate;  Texte informative sunt considerate ştirile, articolele de ziare, textele ştiinţifice, textele de tip utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reţete culinare, reclamele publicitare, anunţurile, buletinul meteo etc.);  Întrebările care ghidează lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informaţi?, Cum suntem informaţi?; De ce? (în ce scop este transmisă informaţia)?  În textele informative, emiţătorul este o prezenţă discretă, estompată.

2.

3.

4. Textul argumentativ (nonliterar) – are ca scop convingerea cititorilor în legătură cu un anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apelează la diverse strategii retorice (vezi separat argumentarea). În concluzie, scopul şi elementul accentuat sunt în strânsă legătură cu modul de expunere selectat: SCOP Destindere Autoexprimare Informare Convingere ELEMENT ACCENTUAT Public Autor Subiect Autor – Subiect/ Public - Subiect MOD DE EXPUNERE Narativ Descriptiv Expozitiv Argumentativ

manifestate în procesul vorbirii. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizează mesajul oral.REGISTRE LINGVISTICE REGISTRELE LINGVISTICE sunt varietăţi ale limbii. „Mă rog.  expresii peiorative. termeni obsceni). paralelismul sintactic. al rudelor). imprecaţii.  propoziţii exclamative şi interogative.  forme neliterare ale cuvintelor. „neică”.”).  repetiţii.. la spectacol. limbajul solemn (al creaţiilor folclorice).  redundanţă. cum am spus.  numarul mare de cuvinte cumulative („Ce lucruri interesante ai mai făcut?”).) B.  verbe la prezent.  dativul etic („Mi ţi-1 ducea cu vorba. într-un compartiment de tren.  clişee lingvistice. lui Irina). augmentative. diminutive.  diminutive sau augmentative.  elemente peiorative (insulte.  sintaxa afectivă (interjecţii.  diminutive.  locuţiuni şi expresii populare.  articolul hotărât proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama. prelungirea unor sunete.”). al conversaţiei uzuale) are o funcţie comunicativă.  formule de adresare („băi”. „domle”). Ileană!). trecut şi viitor nediferenţiate (nu acţionează concordanţa timpurilor gramaticale). „măi”. limbajul popular originar (rural) de oralitatea citadină.  degajarea în exprimare (fără constrângeri lingvistice).  vocativ diversificat (Ileano!. vocativul etc. „Că-l foloseşte”). limbajul tehnic (al ocupaţiilor şi al meşteşugurilor tradiţionale). determinate social şi cultural.  elemente paraverbale (debitul verbal. augmentative. particulare. propoziţii exclamative. A. de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori.”.  aproximări („S-a cam speriat.  registru funcţional redus: stilul colocvial.  locuţiuni. limitându-se la relaţii neoficiale. timbrul vocal etc. pauza.  se dezvoltă spontan. . intime (cercul colegilor de serviciu.  formule de adresare. imperative. într-un grup de prieteni sau în cercul familiei.”). vocative.”). pe coordonata lexicală.”.  superlative populare.  forme pronominale sau verbale scurte („Casa-i pe deal. „bade”. C.  accidente fonetice. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar.  polisemie bogată. dar se recunoaşte prin aceleaşi particularităţi ale vorbirii:  efecte sonore în realizarea enunţului.). remarcându-se prin:  folosirea termenilor concreţi. dativul etic.  superlativ perifrastic („Straşnic de bun!”). apar şi sub denumirea de limbaje. o să vină el.  supranume (poreclele). REGISTRUL ORAL diferenţiază..  folosirea articolului posesiv „a” invariabil („A găsit nişte cărţi a copiilor.”)  ticuri verbale („Şi deci. diferenţiate lexical şi sintactic. identificându-se prin:  poliglosia (adaptarea exprimării la mediul social şi cultural al interlocutorilor).  derivare spontană („L-a citit şi răscitit.

elemente afective puţine şi controlate..  arhaisme fonetice („pre”) şi lexicale („logofăt”). „şi” adverbial (cumulativ.  perfectul simplu (predilect în Oltenia). tautologia. plural.”). elipse. .  sintaxă greoaie (latină). neologici.  forme ale verbelor auxiliare („o venit”. repetiţia. anacolutul. „lubeniţă” . „ba bine că nu!”. iterativ). interjecţii. „pe naiba!”). sintaxă complexă: procedee retorice ale discursului etc. oralitatea cultă se remarcă prin frecvenţa formulelor de adresare. înţeles numai de cei care îl folosesc (grupuri sociale: elevi. vocabular bogat.         E. suspensii (în discursul oratoric). expresii echivalente negaţiei („mare lucrul”. ARGOUL este un limbaj codificat. specializaţi. morfologic. acorduri forţate (haină kakie).                 forme verbale echivalente modului imperativ („Să vii repede!”). locuţiuni. „carele” pentru pronumele relativ 'care') etc. interogaţii.'aceştia'. dezacorduri (subiect . F. exclamaţii.  formele verbale de perfect simplu şi mai-mult-ca-perfect. G. paralelism sintactic.). elemente paraverbale. nuanţat.  forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora („carii”.'varză'. Se remarcă prin:  permanenta schimbare a fondului lexical. caracterizat fiind. REGISTRUL ARHAIC vizează opţiunea vorbitorului în a folosi particularităţi ale limbii române vechi:  cuvinte de origine slavă. enumeraţii retorice. sintactic). evitarea repetiţiilor.  folosirea vocalei „u” („serviciu”.  lexic („curechi” . coordonarea sintactică. „Mateiu”) în poziţie finală (sub influenţa transcrierii kirilice a unor cuvinte). cu valoare afectivă în Moldova. „deşte” . fără sufixul „ră” („Noi luptasem. repetiţii emfatice. de:  forme fonetice neliterare („iştia” . prezenţa termenilor abstracţi.  fonetica şi morfosintaxa repetă caracteristicile limbajului popular. REGISTRUL REGIONAL apare în vorbirea dintr-o anumită zonă a ţării. propoziţii exclamative şi interogative.predicat).'degete'). D. studenţi. printre altele. „oi vedea”). propoziţii incidente. păstrarea integrităţii fonetice a cuvintelor. delincvenţi etc. propoziţii eliptice de predicat.  pluralul majestăţii. REGISTRUL CULT (SCRIS) implică: respectarea normelor limbii literare (fonetic.'pepene verde').  forma pronominală „dânsul”„dânsa”..

delimitat după criterii sociale şi culturale sau profesionale.'informator'.).'diriginta' etc..full”. . franţuzeşti.cool”). . .. folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun („cobzar” .'închisoare'.. JARGONUL se prezintă ca variantă a limbii naţionale. „mate” . „diriga” . Vorbitorii tineri utilizează frecvent elemente de jargon („bye-bye”.'poliţist'. H. englezeşti). . Constă în folosirea folosirea excesivă a unor cuvinte străine (neogreceşti. cu intenţia emiţătorului de a epata. „mititica” .merci”. ceea ce implică preţiozitate lingvistică. „curcan” .'matematică' .

... diferit de Din contră. pe lângă Explicarea cauzelor: fiindcă...  conectori ce indică gruparea argumentelor în jurul unei teme : în ceea ce priveşte. deci. din punctul de vedere al…. de parcă. deşi.  conectori de ierarhizare a argumentelor : în primul rând/ mai întâi .. apoi.. în consecinţă. a considera.. prin urmare. din cauză că.. în concluzie/ aşadar..UTIL IN ARGUMENTARE Mijloace lingvistice adecvate unei aprecieri:  verbe de opinie: a crede... la fel ca. prin urmare Sau. Exprimarea legăturilor logice între idei Tip de raţionament Enumerare – tip de raţionament folosit în numirea argumentelor Adunare – tip de raţionament folosit în numirea argumentelor cu dovezi şi exemplificarea dovezilor Explicare – tip de raţionament folosit în susţinerea argumentelor cu dovezi şi exemplificarea dovezilor Alternativă – tip de raţionament folosit în producerea de contraargumente Comparaţie – tip de raţionament folosit în susţinerea dovezilor şi exemplificarea lor Opoziţie sau restricţie – tip de raţionament folosit în producerea contraragumentelor Sinteză şi final – tip de raţionament folosit în finalizarea discursului Operator specific În primul rând. fie..... încât. în sfârşit În plus.  conectori de introducere a exemplelor : de exemplu. sau. deoarece. .. spre deosebire de . pentru a concluziona. astfel. întrucât.  adverbe/ locuţiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivităţii evaluative : probabil. în final. cu cât… cu atât. posibil.. în consecinţă. cu siguranţă etc. de exemplu. rezumând. În concluzie. pe de o parte. precum.  elemente corelative care indică un raţionament de tipul cauză-efect : dacă…atunci. totuşi. desigur. în al doilea rând etc. în continuare. a presupune etc.. precum se ştie (se cunoaşte)....  conectori de introducere a unei comparaţii: la fel ca. ca şi cum.pe de altă parte. în al doilea rând. este contrar cu . încă. fără îndoială.. pentru că Explicarea consecinţelor: deoarece. Cum.. în afară de... consecuţia şi concluzia : pentru că.fie. datorită..  conectori exprimând cauzalitatea. rezultă că .

iar la nivel sintactic prin folosirea constructiilor firesti. neologisme (cuvinte recent intrate in limba. si evitarea termenilor dificili. topica.tot de nerespectarea claritatii tin si pleonasmul si tautologia.   In orice act concret al vorbirii. PROPRIETATEA = modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact intentiile autorului. Caracteristicile particulare ale stilului: . abaterile de la normele gramaticale sintactice sunt solecismul (dezacordul dintre subiect si predicat) si anacolutul (amestecul de constructii sintactice). PURITATEA = folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare. stilul individual poate fi caracterizat si printr-o serie de insusiri particulare. sau din amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate.  după valoarea de intrebuintare a cuvintelor. cu sensurile in care acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori. NOTA: LIMBA LITERARA NU ESTE ACELASI LUCRU CU LIMBA DIN OPERELE LITERARE (STILUL BELETRISTIC!!!!) In afara calitatilor generale. concisa si usor de inteles . PRECIZIA = utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru intelegerea comunicarii. inlocuiri). adaugari. si altele care arata ca apartine unui anume vorbitor.STILUL CALITATI GENERALE In vorbirea curenta. termenul de STIL are mai multe acceptii: Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii sociale (stiluri functionale). nonsens. de larga circulatie. iesite din uzul curent al limbii). al caror uz nu a fost inca pe deplin validat) si regionalisme. Caracteristicile generale ale stilului: CLARITATEA = expunerea sistematizata. Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare. Claritatea se realizeaza la nivel lexical prin folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute. obositoare. paradox si echivoc. putem identifica doua categorii de termeni neliterari: argoul (un limbaj folosit doar de anumite grupuri de vorbitori care confera cuvintelor alte sensuri decat cele de baza pentru a-i deruta pe cei care nu cunosc codul) si jargonul (un limbaj de termeni specifici unor anumite comunitati profesionale. Din combinarea acestora rezulta originalitatea exprimarii.opuse ei sunt: stilul prolix(comunicare incarcata de cuvinte de prisos) si digresiunile (abaterile de la ideea centrala a textului prin paranteze sau constructii incidente). creand un stil literar. absenta claritatii in comunicare duce la obscuritate. in spiritul limbii si evitarea frazelor lungi.  mai sunt neliterare si formele cu modificari de sunete (caderi. (cuvinte a caror intrebuintare este locala. folositi pentru a realiza o comunicare mai rapida).lipsa de proprietate provine din folosirea cuvintelor/constructiilor cu sensuri nepotrivite. STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a se exprima in scris (stil individual) In lingvistica. CORECTITUDINEA = respectarea regulilor gramaticale in ceea ce priveste sintaxa. specifica unei zone). se evidentiaza doua tipuri de trasaturi: unele care arata apartenenta comunicarii la un anumit stil functional.      Sunt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) urmatoarele grupuri de cuvinte:  după evolutia limbii putem identifica arhaisme (cuvinte vechi.

 dialogul oral (in relatiile oficiale dintre institutii si public). STILUL OFICIAL ( ADMINISTRATIV ) indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor oficiale . ea cere sa se evite ce este vulgar. tehnico-stiintific. IRONIA – consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii prin disimulare. lexicala si grafica.Poate fi persiflare. Tipuri de texte: darea de seama. curriculum vitae. STILURILE FUNCŢIONALE Stilul functional este o varianta a limbii care indeplineste functii de comunicare intr-un domeniu de activitate determinat . fara o cautare fortata a unor cuvinte sau expresii neobisnuite.  monologul oral (cuvantari in ocazii oficiale). de la umorul jovial.         NATURALETEA . zeflemea. gramaticala. expresie a superficialitatii RETORISMUL – folosirea unor cuvinte si structuri care imprima comunicarii o nota entuziasta. batjocura. de dragul de a epata. ortografica.  dialogul scris (corespondenta oficiala). ARMONIA . UMORUL – sesizarea si reliefarea aspectelor ridicole ale vietii. caracter obiectiv. scrisoarea de intentie. Opus este simplismul. sentimente. aceasta consta in amestecul de stiluri ale limbii in exprimare. Orice stil functional apare ca un model care exercita o anumita presiune asupra constiintei vorbitorilor .comunicarile (scrise sau orale) sunt neutre expresiv. raportul. declaratia. claritatea si precizia .Opuse naturaletei sunt afectarea si emfaza. tragic sau absurd. CONCIZIA – utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimarii. luata drept calitate particulara a stilului. de a uimi auditoriul. ORALITATEA – folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite. Modalitati de comunicare:  monologul scris (in documente si acte oficiale). Caracteristicile generale ale stilului: stricta respectare a normelor limbii literare: corectitudinea fonetica. memoriul de activitate. cererea. fara afectare.obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului. referatul.folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri. autobiografia. Daca este formal.impune utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinte. SIMPLITATEA – reliefarea valorii sugestive a cuvintelor si expresiilor simple. accesibilitatea. autoironie. Are o gama foarte variata. plin de haz . grosolan. NOTA: In cerintele de anii trecuti de la bacalaureat. DEMNITATEA .consta in exprimarea fireasca. procesul-verbal.comunicarile oficiale nu permit decat o singura interpretare. patetica. impersonal . am intalnit si VARIETATEA STILISTICA. publicistic. necuviincios. opusul armoniei este cacofonia.    . pana la umorul negru. colocvial si beletristic. devine cusur. sarcasm etc. trivial. Opusa conciziei este poliloghia. idei (subtilitate in exprimare). lipsite de incarcatura afectiva. Limba romana literara actuala contine cinci stiluri functionale de baza: oficial(administrativ). FINETEA .

Lipsa marcilor afective . principal de organizare..in comunicare sunt preferate variantele literare la toate nivelele limbii). cunostinte.comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva. in scopul. astfel ca functia limbajului este cognitiva.) • locut. seminariilor si dezbaterilor stiintifice)    Tipuri de texte: analiza stiintifica (filozofica.lipsesc lexicul afectiv. pentru ca se adreseaza intelectului. prin precizie si proprietate ..intr-un text stiintific autorul. • termenii lexicali sunt de obicei monosemantici. Conform hotararii . Caracteristicile particulare ale stilului: la nivel lexical: • fiecare domeniu al stiintei si tehnicii are o terminologie proprie..      . dialogul oral (in cadrul colocviilor. • elipsa • respectarea unor reguli de organizare grafica STILUL TEHNICO .. de imperative (a se vedea capitolul…) • viitorul cu valoare de imperativ ( institutiile vor acorda fonduri…) • reflexivul pasiv (comitetele se aleg…) • forme verbale impersonale (vi se face cunoscut ca …. gandirii abstracte. executare etc. a putea. accentul cade pe comunicare de notiuni. . a trebui. prezinta un adevar stiintific de necontestat... pe baza. .. epitetele apreciative. in consens cu…. fara inversiuni.  absenta oricarei nuante afective. specificitatea acestui stil o da utilizarea unor clisee lingvistice (terminologie specifica) de tipul: . Modalitati de comunicare: monologul scris (in lucrari si documente stiintifice si tehnice).    Caracteristicile particulare ale stilului: la nivel morfologic sunt frecvente: • substantivele provenite din infinitive lungi (calificare. in mod obligatoriu…) la nivel sintactic: • grupuri predicative cu vb. precise iar topica frazei este fireasca. frazele sunt clare.)...comunicarile se disting prin claritate. etc. cel care transmite un asemenea mesaj. ele sunt insotite adesea de mijloace auxiliare extralingvistice. schite fotografii harti etc. economica. studiul stiintific. idei etc. comunicarea stiintifica. nu se implica in comunicare.. iar receptarea se face obiectiv. politica. referatul stiintific . a exprimarii rigide . Caracteristicile generale ale stilului: Corectitudine . • constructii infinitivale la nivel stilistic: • coordonarea ca mijl. diagrame.. In conformitate . monologul oral (in prelegeri. ...mod ( in mod independent.STIINTIFIC . botanica etc.Subsemnatul . Obiectivitate . in mod necesar.. sau comunicari).) • infinitivele cu val.tabele.eseul stiintific. cu subst. prezenta formalismului. expuneri. logice (exceptie: polemica stiintifica) Accesibilitate ..formularile. • sunt frecvente neologismele... mijloacele de expresie figurata.indeplineste functia de comunicare in domeniul stiintei si tehnicii .) • pluralul autoritatii (va rugam sa aprobati…) • preferinta pt anumite adverbe si locutiuni (in vederea.

tranzitiva (obiectiva. • digresiunile incluse in textul comunicarii sau prezente ca note. tendinta eliminarii conjunctiilor copulative. la schimbari lingvistice.  STILUL PUBLICISTIC este acea modalitate de comunicare prin care publicul este informat. • inlocuirea persoanei I sg. biografie. foiletonul. microbiologie. la nivel stilistic: • coordonarea sub diferite forme: enumeratie si repetitie. afectiva). interogatii. dialogul scris (interviuri consemnate scris). monologul oral (la radio si televiziune). (pluralul autorului.  la nivel morfologic sunt frecvente: • substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective. enumeratii. Caracteristicile generale ale stilului: Contopirea celor doua componente . Modalitati de comunicare: monologul scris (in presa si publicatii). masa rotunda. artistice etc. valorificarea sensurilor figurate ale cuvintelor. folosirea figurilor de stil. adeseori formate dintr-un singur cuvant.     Tipuri de texte: articolul. adnotari in subsolul paginii. este stilul cel mai sensibil la nou. cu persoana I pl. izotermic) si elemente de compunere savante (aerodrom.• • se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebrat. termenii lexicali se folosesc in forme apropiate de cele internationale (computer. interviul. in vederea indeplinirii sarcinilor de informare si formare de convingeri. Caracterul eterogen si mobil deoarece se situeaza in mijlocul realitatii cotidiene. Imprumuta diverse trasaturi proprii beletristicii : preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii). • succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a discursului stiintific. futurologie).     STILUL COLOCVIAL (FAMILIAR .   . economice. datorita ariei tematice foarte largi. • citatul ca punct de plecare. contraofensiva. pluralul academic). exclamatii etc. in viata de zi cu zi. Apeleaza la elemente specifice celorlalte stiluri. cronologie. • figuri de stil si constructii retorice in cazul unei atitudini polemice. dialogul scris (schimb de scrisori). argument sau material demonstrativ. cardiologie. tendintele de aglomerare sintactica. paralelism si antiteza. Modalitati de comunicare: dialogul oral (cea mai frecventa). reportajul. anuntul publicitar etc. dialogul oral (dezbaterile publice). constructii retorice (repetitii. utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor. COTIDIAN) este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni. influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice. titluri eliptice. informativa) si reflexiva (subiectiva. televiziune).). extrafin. • infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note. stirea. cronica.intelectuala si afectiva . cvasicomplet. utilizarea larga a sinonimelor.

elemente de jargon si de argou.. • Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice. in stilul artistic comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor. astfel incat in opera literara apar deopotriva: regionalisme. Este unicul stil in care este posibila si se realizeaza dezvoltarea spontana . Tipuri de texte: întrebuintarea acestui stil este generala. este unica si irepetabila. .) unitati neologice (Curat murdar!. aceasta trasatura este concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor. arhaisme si neologisme. Limbajul expresiv.stapanit” de toti vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata. este singurul stil .are un domeniu propriu de manifestare. In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului. contaminari (. dar mai ales prin elipsa. ca expresie a unui continut determinat. locutiunilor si expresiilor. monologul oral (relatari si anecdotica. ca urmare a vorbirii dialogate. epic si dramatic) Caracteristicile generale ale stilului: Conventionalitatea: in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real. Deschiderea catre toate mijloacele de expresie. 2. jurnal intim). Caracteristicile generale ale stilului: naturaletea . proverbelor. gestica) care permit intreruperea comunicarii. factori de constrangere si control precum in alte stiluri ale limbii. a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc. de conventie. prin utilizarea zicalelor. indiferent carui stil functional ar apartine.)     STILUL BELETRISTIC . degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor reguli. supus regulilor la toate nivelele lingvistice). el stie ca e vorba de fictiune. dezacord etc) sunt considerate licente poetice.        ATENTIE! 1.. Bine-ai venit nepurcele ! . a cuvintelor peiorative.). Descrierea. ci si la CUM SPUNE. Dialogul Monologul. cel al esteticului. forma. destinatarul nu-si pune problema falsului. se apeleaza la toate sferele vocabularului.  monologul scris (notite. Tipuri de texte: vezi toate speciile genurilor literare (liric. Prin urmare. fenomenele neliterare (pleonasm. Modalitati de comunicare in scris sau oral (in creatia populara): Naratiunea. urari . neintentionata a limbii. continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare. a abrevierilor de tot felul. a cuvintelor “de umplutura”. prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze . relaxarea .. Lingvistic. obtinut prin valorificarea figurilor de stil. calambur (. inclinatie spre satira si umor. textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ceea ce spune. Se opune celorlalate stiluri functionale. pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar. In limbajul liric. exprimata printr-o varietate de procedee: porecle. precum si prin mijloace extralingvistice (mimica. in care esentialul il constituie transmiterea de informatii... Limbajul literaturii (beletristic) NU este acelasi lucru cu limba literara (= aspectul cel mai elaborat al limbii. forma devine element esential si modelator in transmiterea informatiei. felicitari si toasturi).. • Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie.Ai iesit la vanatoare de lei?. incarcatura emotionala: comunicarile sunt pe de o parte expresia directa a starilor emotionale. restul fiind sugerat.

ou ochi. parte-intreg. Ele stabilesc o relatie indirecta intre cuvant si obiectul desemnat. asemanare calitativa/cantitativa/formala etc. Un cuvânt oarecare. iar sensurile respective sunt sensuri denotative. pe langa sensul de baza si alte tipuri de sensuri. Acesta dirijează înţelegerea. Sensurile derivate (secundare) ale cuvântului se întemeiază pe o modificare a sensului de bază. Această relaţie directă care se stabileşte între cuvânt şi obiectul desemnat poartă numele de denotaţie. care este sensul de bază.ex: ochi de geam. de ex.Atunci el este folosit cu sensul propriu. o unitate lexicală nu poate avea decât o singură semnificaţie. şi este capabilă să îndeplinească o funcţie în comunicare. iar sensurile sunt conotative. ochi de apa. atribuindu-i-se însuşiri ale altor obiecte sau acţiuni. numeralele). Aceasta relatie se numeste conotatie. un sens comun. comuna. realizează o singură semnificaţie) se numesc monosemantice. a unei acţiuni. Cuvintele care au mai multe sensuri (şi în contexte diferite realizează mai multe semnificaţii) se numesc polisemantice. Într-un context dat. Valoarea conotativă a cuvântului se pune în evidenţă numai în context. secundare si figurate. apoi cu sensurile derivate. folosit în mod curent.: deasupra ma pazea ochiul rece al noptii.DENOTATIE SI CONOTATIE SENSURILE CUVANTULUI Cuvântul este o structură fonică (invelis sonor. cuvântul are alt înţeles decât cel firesc. au. Semnificaţia rezultă din relaţiile pe care unitatea lexicală le stabileşte cu celelalte unităţi lexicale în context. în general. ochi de impletitura. Orice cuvânt polisemantic e dat în dicţionar mai întâi cu sensul propriu. Denotaţia şi conotaţia sunt modalităţi de a reflecta realitatea prin cuvinte.Orice cuvânt al limbii trimite la un obiect la modul general. Numim sens lexical înţelesul pe care vorbitorii îl atribuie unui cuvânt. poate avea unul sau mai multe sensuri. Ele au înţeles unic( termenii de specialitate. lunile anului. Sensurile figurate sunt strict dependente de context . de regulă. Cuvintele polisemantice au. independenta de context a unui obiect. Atat cuvintele monosemantice. Cuvintele care au un singur sens (şi. ex: ochi=organ al vazului (Ma doare un ochi). cat si cele polisemantice. format dintr-un sunet sau un grup de sunete care se noteaza grafic prin litere) la care se asociază un sens. cu care pastreaza o relatie tip cauza-efect. prin ele.el trezeşte în minte imaginea obişnuită. considerat izolat. ochi de aragaz. . Semnificaţie înseamnă actualizarea sensului. zilele săptămânii. Când cuvântul denumeşte (denotează).

la capacitatea pe care o avem. Aceasta se referă. Funcţia metalingvistică are în vedere codul in care se exprima interlocutorii. interdicţii . Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelenţă. capacităţile cognitive şi cultura emiţătorului. de propoziţii imperative. în special reclamele pentru serviciile turistice. cum bine se ştie. care creează atmosfera specifică. Funcţia corespunzătoare codului este cea METALINGVISTICĂ. sintactic. Funcţia orientată spre receptorul mesajului este cea CONATIVĂ. să marcăm poziţia noastră faţă de informaţia pe care o conţine enunţul nostru. lexico-semantic etc.funcţia emotivă  receptor – funcţia conativă  mesaj – funcţia poetică  cod . cum se vorbeşte. o părere sau o idée. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj. care pune accentul pe ce se spune. Funcţia referenţială transmite informatii despre lumea reală sau imaginară. fie prin gesturi. prin care limbajul se orientează spre sine. Ea nu apare singura: în poezia epica. 4. în poezia lirica. rugăminţi. o interpretare personală. apare şi funcţia referenţiala. ce serveşte la incitarea acestuia la acţiune/respectiv la încetarea acţiunii prin ordine. Ea se se realizează la nivelul emotiv al limbajului prin interjecţii. iar în poezia liric-adresativă. satira). a implicaţiilor colaterale ale semnelor din cod. desigur). epistola. în care enunţurile sunt la persoana întâi. exclamative. Funcţia emotivă a comunicării constă în evidenţierea stării interne a emiţătorului. pronume. se exploatează din plin resursele oferite de funcţiile limbajului. afirmative şi negative. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.FUNCŢIILE COMUNICĂRII Exista şase funcţii ale limbajului. apare şi functia conativa. În opera dramatica. care trădează starea afectivă. valorile morale. trimite la context şi stabileşte referentul. Funcţia conativă se concentreaza pe strategia lingvistică a contactării receptorului. ca emiţători. ce are în vedere înţelegerea corectă şi completă a mesajului. 2. numerale şi adjective) şi imperativului (mod verbal personal). mai ales factorii de perturbare a comunicării. Funcţia poetică presupune modul în care este concentrat mesajul poetic de la emiţător spre receptor şi constituie funcţia esenţială a artei verbale.) favorizează şi facilitează comunicarea.funcţia metalingvistică  context (sau referent)– funcţia referenţială  canal de transmitere – funcţia fatică 1. aşa cum o percepe emiţătorul . cu valori retorice. exclamaţii. Functia corespunzătoare centrării mesajului pe emiţător este funcţia EMOTIVA. formulate la persoana a doua (oda. îndemnuri. etc. modul în care funcţionarea nivelurilor limbii (morfologic. Funcţia aferentă mesajului este cea POETICĂ. prin lungirea emfatica a sunetelor. Ea presupune intervenţii prin care se verifică folosirea şi înţelegerea cuvintelor. în care sunt angajaţi factorii comunicării(elementele situatiei de comunicare). 3. sentimentele. Este necesar să se atragă atenţia asupra codului utilizat. fie în perifraze explicative (explicaţii de genul glumesc. Funcţia limbajului corespunzătoare contextului este cea REFERENŢIALĂ. a sensului lor. Ea poate fi denotativă sau . Este semnificativ că intonaţia are un rol deosebit de important în exprimarea poziţiei Emiţătorului. Funcţiile limbii corespund situării comunicării lingvistice în perspectiva unuia dintre factorii comunicării:  emitator . Aceasta ilustrează modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate. o imagine. spre propria organizare. unde se întrebuinţeaza formulări la persoana a treia. apare şi funcţia emotivă. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistică a comunicarii 5. bazată pe mărci ale vocativului (la substantive. Alte procedee: folosirea diminutivelor şi augmentativelor. spre deosebire de limbajul ştiinţific. preferinţa pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziţia vorbitorului.

interacţională. în texte cu caracter didactic  referenţială e dominantă în comunicate oficiale. predici. discursuri politice. confesiuni. 6. cultural. comentarii. Funcţia limbajului corespunzătoare canalului este cea FATICĂ. este funcţia dominantă. în dicţionare. contextul lingvistic şi extralingvistic (social. chestionare. De pildă:  emotiva în memorii. regulamente. cronici  fatică în saluturi şi formule de convenienţă. texte de receptare a mesajului telefonic . referate. prin verificarea funcţionării optime a circuitului . Majoritatea textelor îndeplinesc mai multe functii. reclame  poetică în operele literare. dar şi în unele mesaje publicitare  metalingvistică în analize gramaticale. interpretări critice  conativă în ordine. La nivelul contactului social funcţia fatică asigură comunicarea de succes prin amprenta lingvistică degajată. Ea serveşte la stabilirea relaţiei de comunicare şi la cultivarea interesului pentru aceasta până la încheierea mesajului.) al comunicării. decizii.cognitivă. având în vedere informarea. dar hotărâtor pentru includerea într-un stil sau altul. buletine.

 om de ştiinţă → text tehnico-ştiinţific.despre ce este vorba în mesaj. Acesta poate fi:  specializat (un specialist în domeniu: critic literar / jurist/ om de ştiinţă). titlul sugerează faptul că autorul este un:  scriitor → text beletristic. Canalul = scris. alaturi de titlu.  Instituţie legislativă ( Parlamentul României )→ text juridico-administrativ ( oficial ). sau/si de contextul in care este emis mesajul .CE PUTEM DEDUCE DESPRE AUTORUL TEXTULUI SI DESPRE SITUATIA DE COMUNICARE?CUI SE ADRESEAZA TEXTUL? Autorul =Emiţătorul = sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare. studenţi).  jurnalist→ text publicistic ( jurnalistic ) . Codul = limba română.  nespecializat (cititor obişnuit). Referentul = informaţia despre ceva. sau poate fi sintetizata de cititor).  în curs de specializare (elevi. In general. Cititorul = Receptorul = beneficiarul informaţiei dintr-o situaţie de comunicare. Numele autorului este indicat în subsolul textului. Mesajul = fraza care poartă informaţia esentiala a textului(poate fi extrasa din text. Contextul = poate fi vorba de contextul la care se refera mesajul.

 transformarea cazului V în Ac sau D. pentru că se va arde. interjectiilor.Ionel! Strigă iar mama.  reproducerea cât mai exactă a cuvintelor vorbitorului. care etc. . VORBIRE INDIRECTA = TEXT NARATIV Ex. slujnica o roagă pe stapana să îi sară în ajutor. Si mai ingrijorata.Sări.  transformarea persoanei I şi a-II-a a verbelor şi a pronumelor în persoana a III-a.  plasarea. fiindcă Ionel varsă spirtul şi se poate aprinde ceva. apoi îi spune lui Ionel să se astâmpere.VORBIRE DIRECTA/VORBIRE INDIRECTA Trecerea din vorbirea directă in vorbirea indirectă VORBIRE DIRECTA = TEXT DIALOGAT Ex. interogatiilor. Mama îl strigă iar pe Ionel şi se ridica repede să meargă după el. a unor cuvinte precum: că.  transformarea modului imperativ în conjunctiv.  eliminarea exclamaţiilor. coniţă! Varsă spirtul ! s-aprinde! . transpunand narativ marcile afectivitatii. să . MODIFICARI SURVENITE:  eliminarea liniei de dialog. adaugand că Ionel vrea să-i răstoarne maşina. când. Madam Popescu îl cheamă pe Ionel să vină la ea. ca să. că te arzi! . şi se scoală repede să meargă după el. Ionel vin’ la mama! .  semnalarea replicilor prin verbe care exprimă acţiunea de “a spune”. unde. după aceste verbe. (elemente de subordonare in fraza). dacă.Coniţă! Uite Ionel! Vrea să-mi răstoarne maşina!… Astâmpără-te.Ionel! Strigă iar madam Popescu.: Dar vocea de dincolo adaogă: . Vocea de dincolo (servitoarea) o strigă insistent pe doamna.

mai târziu.. cronici şi comentarii de presă La ce se referă indicaţiile? Cine le dă? De ce? Cine argumentează? Ce argumentează? Pe cine doreşte să convingă? Cui i se opune? De ce? Iarasi foarte folositor pentru bacalaureat . mai ales: aici. mai ales pentru aceia dintre voi care nu pot invata teorie foarte multa.. mai departe.repere spaţiale. cu toate acestea.a face să Înţeleagă .TIPOLOGIA TEXTELOR TIPOLOGIA TEXTELOR (. basme.estomparea emiţătorului . schiţă. întrebări ce evidenţiază specificul textului Cine? Ce face? Unde? Când? Cum? De ce? . .timp verbal: prezentul .M.mărci ale enunţării Genuri de texte ce aparţin sau care au o secvenţă ce aparţine unui anume tip de text .. .romane.unele articole de presă .scene în texte epice .pasaje de ghid turistic Ce este descris? De cine? Cum? De ce? Testul scenic sau „dialogal / conversaţional Textul informativ a informa ..expuneri.manuale şcolare .lexic: frecvenţa verbelor şi adverbelor ce insistă asupra acţiunii Testul descriptiv .prospecte . în consecinţă.lexic: frecvenţa substantivului şi adjectivului.. prezentare de carte .. devalorizant Textul explicativ . cititi cu atentie mai ales coloana a 2-a (marci lingvistice probabile) ...timpuri verbale: imperfect sau prezent .timpuri verbale: imperativ sau infinitiv .timpuri verbale: prezent şi perfect compus sau perfect simplu ..piese de teatru .reţete .estomparea completă a emiţătorului . ca sa . nuvelă.lexic. pastelul .planşe anatomice . nuvelă.estomparea emiţătorului .conectori logici: cauză efect: deoarece.. mai ales: atunci. câmpuri lexicale ce asigură unitatea tematică . .articulaţii de tip cronologic: mai întâi..lexic specific orizontului tematic . .. apoi.rubrici de presă de tipul „meteo". verbe ale stării.conectori logici: deoarece. în funcţie de strategia adoptată: neutru sau valorizant vs.repere temporale.oral. lângă .. deci.pasaje de basm. nuvele. . apoi.conversaţii „pe viu" . anunţuri" Cine vorbeşte? Cu cine? Despre ce? Unde? Când? De ce? Despre ce suntem informaţi? De cine? Cum? De ce? .pasaje de roman. Adam) Tipuri sau Mărci lingvistice secvenţe de text probabile Obiectivul lor TEXTUL NARATIV .unele texte ştiinţifice Ce este explicat? De cine? Cum? De ce? Textul injonctiv a indica modul de acţiune Textul argumentativ a convinge .. timp verbal: prezentul .lexic specific orizontului tematic .fapte diverse .editoriale..punctuaţie specifică .

M-am convins că munca lui e de o altă calitate decât muncile noastre. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? • Cui se adresează textul? • Ce tip de text este acesta? • Care este atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă ( curăţarea pomilor)? 2. creată de autor. nu era vorba de o muncă responsabilă.cititorii obişnuiţi. Nu era un simplu obiect. aşa cum ni se arată nouă. în acel moment. cu un obiect precis. lipsa de atenţie. Nu era un simplu obiect. El îl admiră pe cel care curăţă pomii din livadă pentru că face acest lucru cu pasiune şi dedicaţie: „II observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. când pictam. In concluzie. aşa cum ni se arată nouă. Îl vedea în totalitatea lui: cu rădăcinile. Lui. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea lui. Atunci l-am înţeles. unul dintre o mie la fel cu el. majorităţii oamenilor. cu argumente. In faţa pomului nu era distrat. divinitatea identificându-se cu întreaga natură. cu pasiune şi dedicaţie. situaţia de comunicare este una fictivă. ci este prezent în tot Universul înconjurător. Noaptea de Sânziene. pomul acela. nu se gândea la nimic altceva. dar şi pentru că prezintă într-o manieră subiectivă o anumită realitate.curăţarea pomilor. pentru a fi mulţumit mai târziu de rezultatele obţinute. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea lui. despre o activitate la care asistase . 2. unul dintre o mie la fel cu el. nu se gândea la nimic altceva. continuă Ştefan după o scurtă pauză. El îşi curăţa pomii de omizi. Atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă este una de respect şi admiraţie. Se remarcă. Universul întreg. Allan.va fixati cateva trasaturi ale fiecarui tip de text. orice activitate trebuie executată cu grijă. Si inca o mentiune importanta: invatati sa cititi cu intonatie-asta va poate salva la examen! Va propun o rezolvare a cerintelor: 1. Graba. în cazul meu. atitudinea panteistă a celui care îngrijeşte livada. ► ► ► ► ► . omul trebuie să-şi execute munca într-o manieră atentă şi delicată. Fie că este artist. îi revela. majorităţii oamenilor. precum Maitreyi. că a fost îndrăgostită de un copac. opinia prezentată. aparţine stilului beletristic." Pentru acela care îngrijeşte livada. începu Ştefan cu un zâmbet misterios. Textul se adresează atât unui receptor specializat . ca în cazul lui. prin faptul că face parte dintr-un roman. Ştefan. pomii capătă aproape o dimensiune sacră. textul reprezintă un monolog al unui personaj. Aşadar. un profesor de limba şi literatura română. Autorul textului este prozatorul Mircea Eliade. Stam pe prispă şi-l observam. cât şi unui receptor nespecializat . pentru textele narativ si descriptiv (argumentativul l-am explicat deja). un student la Facultatea de Litere -. muncitor sau îngrijitorul unei livezi. Care este opinia ta despre atenţia acordată gesturilor pe care le implică o anumită activitate? Susţine. pomul îi revelă Universul întreg. Ingrijitorului livezii. pe care-l curăţa. pentru asta. pentru că ceva din beatitudinea asta o cunoscusem şi eu. Această atitudine poate fi identificată şi în alte romane ale lui Mircea Eliade. lipsa pasiunii sfârşesc prin a compromite rezultatele muncii unei persoane. iar fragmentul citat aparţine unui roman. gesturile care însoţesc orice activitate trebuie să fie pline de solicitudine”. MODEL VARIANTE ORAL VARIANTA 1 ORAL +REZOLVARE „L-am văzut cum îşi curăţa pomii din livadă. Îl observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. Credinţa panteistă se referă la faptul că Dumnezeu nu este exterior Universului. Noaptea de Sânziene) [Citeşte textul cu voce tare] 1. În faţa pomului nu era distrat.un alt scriitor. Protagonista acestui roman îi povesteşte la un moment-dat personajului-narator. Numai că. cu frunzele şi paraziţii lui…” (Mircea Eliade. Voi reveni cu detalii. de altfel. Acest text este de tip ficţional. cu ramurile. In opinia mea. Astfel. Eram pregătit. de asemenea.

( Paicu. hypermarketurile devin un furnicar de oameni. fără a avea neapărat nevoie de acestea. Bacalaureat 2010. în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? Cine este? Cui se adresează? Unde ar fi putut apărea textul? Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpără şi le adună oamenii? De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări? 2. consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil şi de faptul că. în Evenimentul zilei.. Limba şi literatura română. Art. Proba scrisă. pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?” (Răzvan Exarhu. Proba orală. Corcheş H. L. Şi viu colorate? Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine. cu argumente. în mod iraţional. Răzvan Exarhu. “Viaţa e o magazie?”. Ed. în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul.. aparţine stilului publicistic şi se adresează atât unui receptor specializat .( Paicu. cu lucruri utile sau inutile. M. 2. 2009) VARIANTA 2 ORAL + REZOLVARE „Cum e mai bine să fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau şi mari şi multe şi scumpe.un sociolog -. Textul ar fi putut apărea în orice cotidian. Columban.. dacă se poate. pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?" Textul cuprinde o serie de întrebări retorice: „Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine. făcând cumpărături în exces.“Autorul textului. pe un blog al autorului sau într-o revistă de opinie precum Dilema Veche.) De la portbagaj la dulapul de haine şi apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu până la sufocare casele de obicei. ca un pitbull. M. prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi. pentru majoritatea oamenilor. Lascăr. Textul este de tip nonficţional. L.. fie inutil de multe în cărucior"? al căror răspuns este implicit. opinia prezentată. iar acum încearcă să recupereze ceea ce lea lipsit în acea epocă. . Limba şi literatura română. M. întrebările retorice au rolul de a atrage atenţia cititorului asupra problemei pe care o ridică textul: consumismul exagerat şi iraţional al omului modern. In opinia mea. In fiecare seară. Corcheş H. cumpărăturile sunt foarte importante în ziua de astăzi.] 1. Va propun o rezolvare a cerintelor: 1. In cazul românilor. la fiecare sfârşit de săptămână. Care este opinia ta despre importanţa cumpărăturilor în ziua de astăzi? Susţine. M.oamenii obişnuiţi. e un pas mental uşor de făcut.. .. Lascăr. Bacalaureat 2010.. 20. pentru unii oameni din ziua de astăzi. cât şi unui receptor nespecializat . fie inutil de multe în cărucior? (. în perioada comunistă. Ed.07.. Art. 2009 ) ► ► ► ► ► ► . Reclamele agresive la diverse produse reprezintă un factor important care îi determină pe oameni să cumpere în exces. ca un pitbull. <a cumpăra> a devenit sinonim cu <a trăi>". De asemenea. ei au fost privaţi de cele mai elementare produse. In concluzie. Autorul consideră că oamenii cumpără foarte multe lucruri. Proba orală. gazetarul publică acest articol în ziarul Evenimentul Zilei ca urmare a consumismului exagerat din România perioadei actuale. este gazetar şi scriitor. Astfel. prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi. Columban. fără a avea neapărat nevoie de lucrurile pe care le achiziţionează”. care îşi umplu cărucioarele până la refuz. Proba scrisă.2009) [Citeşte textul cu voce tare. iar situaţia de comunicare este una reală. Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate. oamenii cumpără diverse lucruri oarecum în virtutea inerţiei şi într-o manieră iraţională: „Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate.