G uest

star

*

*

*

să-ţi povestesc cum într-o seară am urcat la-ntâmplare într-un autobuz ce pleca dintr-o piaţă centrală şi n-am coborât decât la capăt, departe de tot ce ştiam, noaptea trăsese grilajul şi corpul meu era un moskvitch din ‘83 pe care nu era chip să-l acopere vreo prelată, cum am mărşăluit câteva ore de-a lungul şi de-a latul unor districte de la periferie, de fapt nişte imense dormitoare întunecate, printr-o ploaie mai sâcâitoare decât un nor de lăcuste, forţându-mi rezistenţa, cu gheata dreaptă străpunsă în dreptul degetului mic... Şi-n timpul ăsta, versurile lui sandburg zăngănindu-mi în urechi – „Let us nudge the steam radiator with our wool slippers and write poems of Launcelot, the hero, and roland, the hero, and all the olden golden men who rode horses in the rain”, şi eu doar cu fratele asin, şi cu furnicile ploii mărşăluindu-mi prin păr, izbindu-se de lentilele ochelarilor – şi dorinţa arzătoare de a mă pierde numai pentru ca cineva să vină în sfârşit să mă caute.

Claudiu Komartin

CORPUL T
revistă de literatură editor Facultatea de Litere Universitatea „Transilvania” din Braşov Editura „Tracus Arte“

Coperta revistei Tania Maria Muşina Ilustraţia copertei nr.1/2012 Mircea Dragomirescu „t-sHIrt serIes” *Ilustraţia copertei nr.4/2011 Radu Rodideal „Lolita 2“ Director Alexandru Muşina senior editor Andrei Bodiu

redacţia redactor-şef Adriana Bărbat secretar de redacţie Mihaela Alecu Ramona Hărşan, Naomi Ionică, Ecaterina Pavel, Dan Ţăranu site Cătălin Badea-Gheracostea Facebook Alexandra Ungureanu - Atănăsoaie Bulevardul eroilor nr. 25 (Corpul t) cam. tP 7 Braşov 500030 e-mail: corpul_t@yahoo.com Facebook: Revista Corpul T www.corpulT.ro

revista apare cu sprijinul Departamentului Inovare culturală, comunicare, dezvoltare socială din cadrul Institutului PrO-DD al universităţii transilvania din Braşov.

Corpul T = ISSN 2069 - 802X ISSN-L = 2069 - 802X

CORPUL T

Nr.1/2012

4-17 ŞaPte CrONICI Ovidiu simion Cine ce cui cât i-e dator? Despre blocaj. adriana Bărbat Un, doi, trei, la perete stai! Dan Botezatu Practica şi principiile criticii literare Dan Ţăranu Suprarealism casnic, versiunea meta Dan Ţăranu ... and then there is Cârciova Dorin David Un CriticAtac în folosul societăţii Cătălin Badea - Gheracostea Nu desfaceţi nodul acesta! 18-30 reCeNzII de: andrei Dósa, Daniel Puia-Dumitrescu, Carmen Duţă, Cosmina Cristescu, ecaterina Pavel, ramona Hărşan, Cristina Pipoş, Camelia Mânzăleanu, Ioana Nedelcu, Valentina Iliescu, senida Poenariu, alexandra ungureanu-atănăsoaie la volume de: Matei Houpila, Mirela Lungu, alexandru Potcoavă, Noémi sárkány, Dumitru Bădiţa, andrei zbîrnea, Bogdan Popescu, Ciprian Măceşaru, răzvan Gheorghe, Daniel Cristea-enache, Dan Cârlea, Mihaela ursa, Lucian Dan teodorovici 31-50 DezBatere Continuităţi şi rupturi în instituţia literaturii în ultima jumătate de secol 51-52 eVeNIMeNt: Cine-activism la serile de film ale Facultăţii de Litere 53-58 INterVIu cu Dan Coman „Cărţile adevărate răzbesc oricum” 59-71 POezIe sabina Comşa Trotineta şi alte poeme ecaterina Bargan Piese de ancorare şi alte poeme 72-116 PrOză Dorian Dron Amintirile unui spălător auto 117-161 rOMaN Bogdan Nicolai Gaşca mea 162-201 CeNaCLu Pavel Dan aleksandar stoicovici, alexandra Coman, Marius Ştefan aldea, alexandru Colţan, alexandru Potcoavă 202-203 sIte tiuk.reea.net turambarr.blogspot.com

cît şi fizică (v. cel care dă numele ciclului de 10 flashuri poetice ambientale. secţiunea Robinson conţine un sigur poem.. îl poartă în minte pe „robinson cel tânăr” şi e vizitat de varii angoase thanatice.OVIDIu sIMION afirm că Arta scalpării a produs o impresie atât de puternică la publicare (2005) consacrându-l imediat pe t. à bout de souffle. acelaşi mediu familiar şi inerţial aşezat în geografia vestului. realitatea şi umbra iubitei trădătoare la Klangenfurt. emoţia să fie imediat evocată. fireşte). aşadar. s. Judecând după prima impresie (extranee. s-ar putea afla în corelaţie obiectivă cu preţul acestuia: 2. „deşi avea aceleaşi probleme.. pp. eliot în studiul său Hamlet and His Problems. problemele cu dantura (comune cel puţin cu cele ale lui Brecht care. Însă de îndată ce am deschis cartea. Lipova şi vecinătatea aradului. ştia să atragă femeile”). autorul realizează 4 Cine ce cui cât i-e dator? Despre blocaj . intitulat Robinson şi-a plătit întotdeauna datoriile: robinson „la 50 de ani”. adică: „o serie de obiecte. aşa încât. construit în tradiţia poeziei americane interşi postbelice trecute prin filtrul familial-nostalgic al lui Cristian Popescu.07 rON. Caz în care cel căruia i se face cinste e cititorul. Bones din The Dream Songs de Berryman. voit prozastic şi biografist. continuă. nu fără dezamăgire (semiconsolată. o situaţie. o înşiruire de evenimente care trebuie să alcătuiască formula [unei] emoţii anume. Pe datorie. titlul volumului publicat recent de t. câinele interlocutor nonverbal „rebotezat Osache”. ele par menite să umple la repezeală un spaţiu predeterminat de editor. tratate de protagonist cu abulia-i binecunoscută din decada precedentă.Găsim. K. Poemul Date personale. de revedere). instalat pe insula predestinată. linia poemelor inspirate din Arta . la Casa de pariuri literare. care trebuie să se finalizeze în experienţa senzorială. Khasis ca poet „douămiist” de prim-plan. s.95-114). s. frica de şobolani. am remarcat. atunci când sunt date faptele externe. probabil după modelul raisonneurului Mr. totuşi. pentru că avea toate datele „corelativului obiectiv” teoretizat acum aproape 100 de ani de t. inutil fragmentat în 7.” Arta scalpării era/este un poem „epic”. Celelalte secvenţe: Date personale şi Robinson sunt fără pondere: atît intelectuală. că aceasta e alcătuită în proporţie de peste 90% din Arta scalpării.

revizuiţi. de clownerie crispată. de exemplu. acum aerul general e de impostură. ubicuu şi energizant.K. încă din titlu. V. e alcătuit.” t. unul evident mai puţin înzestrat: „nu se ştie niciodată -/big mama. Khasis pe datorie – poezii – casa de pariuri literare. paradoxal. Leac.9 cm” impresia. În text. În fine. fragmentat. Ceea ce cred că vorbeşte. ocupă un spaţiu autoreferenţial autorecuperator oarecum rezonabil. Şi dacă. e de jonglerie ratată.. 2011 5 . respirând. cu o anxietate devitalizată. despre„blocajul scriitorului”.)” Dicţiunea ideii pare că aparţine altui autor. Nu mi-am propus. însă. la vedere. e aşa cum îl ştim: prezent. s. Khasis îl caută pe t. Pe datorie.s. prietenul autorului şi al dublului acestuia în „epica” multor poeme. Discursul poetic recent al autorului e involut. într-o cronică de întâmpinare. Nu îţi poţi reprima sentimentul acut că t. în ultima carte a lui Ştefan Manasia Ostrovenii.s. în actualitate. acelaşi aer salingerian. din păcate. Ca să-l citez pe t. practic.aici o proiecţie (în sens etimologic) existenţială interesantă. volumul lui t:s Khasis. din Arta scalpării şi două anexe bruionare.. papa.” Chiar şi atunci când versul ţâşneşte din pagină în mod calculat juvenil şi dezinvolt: „ am început să am azi 31 de ani/şi mi-am măsurat scula:15. Khasis.: „ca şi cum hotărîrea/ cu care-ncep un poem/ m-ar scoate din rahat. mai important decît frigul (.s. indirect şi (posibil) autoironic. o abandonează în proiect. dar şi relativ la text: ca autor (cât se poate de terestru) al blurb-ului. fracturat la nivel frastic şi semantic: „aş vrea să fiu/altundeva/dacă aş fi altundeva-aş vrea să fiu aici/închipuindu-mi că/un poem ar deveni. fane de la parter/ au repetat-o oricui trecea pe lîngă ei. nu ştiu cum. să vorbesc despre Arta scalpării pentru că volumul (excepţional) apărut acum şase ani a intrat deja în canonul douămiist.

se pare că nici Michael Jackson nu a scăpat (!) – Cristina purta acelaşi tricou cu MJ în diferite scene. iar acest Om Negru o va găsi până la urmă. însă pare a fi obsedat de semnificaţii – totul trebuie să se lege în roman.”(p. îl aşteaptă pe Omul Negru ascultând I just can’t stop loving you. se dovedesc a fi fatidice pentru cei trei prieteni: Marius. până şi chipurile fetelor de pe stradă din La. Noapte bună. aceste simetrii ne trag de gulerul cămăşii 6 . la perete stai! Ne place să ne întoarcem la jocurile stupide din copilărie. în diferite parcări din ţară. Ne place atât de mult. rostite pe cel mai suav ton. În text. Iar soarele pârjolea satul. pe şine. în proprietatea lui Marius. îi par lui Marius cunoscute din filmele porno văzute la Oraviţa. Deşi le „auzim” pentru prima oară la o petrecere. titlul romanului lui radu Pavel Gheo. copii!. într-un cadru relaxat. uneori. pe şoselele patriei. exemplele pot continua. în gări. Desigur. cei doi bătrâni. pentru că întreaga carte este construită astfel. trei. Jocul preferat din copilărie al Cristinei este Omul Negru. iar soarele pârjolea oraşul. merge la concert MJ. în ani diferiţi. tehnica folosită este prea puţin inventivă: final de capitol „afară aerul fierbea. devine replica unui personaj dubios (Le Pendu) pentru care limba română se reduce la aceste cuvinte. doi. la emisiunile din comunism pentru copii.171) şi începutul capitolului următor „afară aerul fierbea. în melodia lui Prince. a cărui acţiune o ţii minte. un roman pe care îl citeşti cu sufletul la gură. fiecare detaliu trebuie să reapară la un momnet dat în alt an.”(p. că dăm semnificaţii în stânga şi în dreapta şi facem tot posibilul să ne convingem că ele au avut un rol esenţial în conturarea destinului nostru. cititorul fiind limitat la un set fix de elemente.aDrIaNa BărBat Un. Cristina. iar amintirile personajelor sunt şi ele îngrădite de scopul jocului autorului. în alt context: maşina roşie Corvette C5 – apare într-un poster pe care îl avea Marius în copilărie. cuvintele scrijelite pe pereţii din halta Iacobenii Noi. face trimitere la vocea radiofonică ce încheia programul pentru copii în perioada comunistă.172). radu Pavel Gheo construieşte un roman bine articulat. Leo.

întâmplări şi locuri comune personajelor (halta din Iacobenii Noi – descrisă la început de roman din perspectiva naratorului. Dunkelman? What if God is one of us?). Era altfel. semi roman poliţist (Cine sunt cei doi bătrâni?. copii! Polirom. 2008). 2000. scriitorii şi redactorii din Iaşi. de undeva din întuneric.Pe cuvântul meu că m-am speriat. fost grănicer). trei. Personajele (Marius. O altă situaţie care dovedeşte canalul îngust pe care defilează personajele este perspectiva identică a lui Marius şi a lui Paul asupra aceloraşi evenimente din 1978 de la Caminul Cultural din teicova: „Şi chiar atunci Paulică a auzit din spate o voce groasă de bărbat. Dunkelman. apoi din cea a lui Bobi. intersectată de adresarea directă către Paul. o voce groasă. roman pentru adolescenţi – despre felul în care se nasc şi mor visele. Cine este dl. Paulică! Nu ştiu cum. Paul. care a strigat ameninţător” (p. 1990-1991. personaje. roman de aventuri. cei doi bătrîni) sunt destul de neclar sau simplist prezentate. 1983.372) şi „Şi chiar atunci Marius a auzit dinspre cămin. aşa i se păru prima oară lui Marius” (p. care strigă pe un ton ameninţător” (p.pentru a ne atenţiona de intenţia prea puţin subtilă şi prea insistentă a autorului de a trasa tot timpul linii/ curbe între spaţii. fiul lui Marcel. frescă a societăţii româneşti în anii comunismului (din perspectiva adolescentului şi apoi a tânărului reîntors în ţară). doi.430). 2010 7 . despre prietenie şi iubire. Destule motive pentru a fi citit. Marcel.267). pentru a avea satisfacţiile cititorului pus la perete şi lăsat să înainteze controlat: Un. Am recunoscut-o şi n-am recunoscut-o. despre viaţa literară postdecembristă. roman despre a scrie un roman. apoi din perspectiva lui Marius. mai degrabă prin schimbarea perspectivei (care se modifică în funcţie de ani/de distanţa în timp: 1978. 1986. Leo. de bărbat. la perete stai! radu Pavel Gheo Noapte bună. Întâlnim şi situaţia inedită însă greoaie a suprapunerii perspectivei: naraţiunea (la persoana a III-a) a experienţei lui Marius din sua. adresare semnalată prin italice: „. Cristina. dl.

concluzia fiind că „stabilirea coerentă a legilor sub care naratorul lucrează.DaN BOtezatu aparent. o simplă privire o privire aruncată pe sumar ne dezvăluie că ceea ce ni se oferă spre lectură sunt studii critice aplicate şi. ci. autori precum Llosa. când directă. cu un tratat de naratologie. s-ar putea spune că Varga este un critic a cărui privire glisează aproape inevitabil înspre culisele romanului (nu înspre cele biografice însă). Dar. Kundera sau eco. pentru el literatura nu ţine de inefabil. titlul este împrumutat de la unul dintre studii în care este analizată arta narativă a lui Mario Vargas Llosa. studiile şi eseurile fiind într-adevăr subsumate unei căutări. titlul celei mai noi cărţi semnate de Dragoş Varga. înspre încercarea de a le identifica. de tehnică. felul în care se articulează într-un sistem şi eventualele tensiuni pe care le generează. mai mult. reprezintă punctul cheie al oricărui roman” (p. coerenţa ideii şi a practicii vine în schimb să sugereze liniile principale în jurul cărora s-ar putea coagula un astfel de demers. de a înţelege modul în care operează ele. de a delimita aria lor de aplicabilitate. trasează un fals orizont de aşteptare. Interesul lui Dragoş Varga se orientează tocmai înspre aceste „legi”.25). când implicită. cât şi specificitatea actului critic pe care şi le ia ca obiect. În căutarea naratorului perfect. În buna tradiţie a teoriei moderne. parcurgerea volumului vine să justifice această alegere. fără ca asta să îi diminueze din prestigiu. or. deşi nu exclusiv. că doar o parte dintre acestea se adresează în mod consecvent genului epic. după cum am lăsat deja să se înţeleagă. de aici preferinţa pentru acei autori a căror conştiinţă autoreflexivă se dezvăluie atât în romanele lor. De aici predilecţia lui pentru romanul modernist. în primul rând. dar se concretizează şi în scrieri teoretice. s-ar putea crede că avem de-a face cu o carte de teorie literară. Putem să desprindem astfel termenii 8 Practica şi principiile criticii literare . dezvoltă şi abordează acţiunea ori se distanţează de acţiunea pe care o narează. a unor principii care vin să reglementeze atât mecanismele de alcătuire a operelor literare. Dacă nu avem de-a face cu un tratat în sensul propriu al cuvântului. a cărui fascinaţie la lectură este incompletă dacă nu caută să înţeleagă şi să expună mecanismele şi resorturile care asigură „funcţionarea” operei literare.

de la aspecte foarte specifice care ţin de temporalitate. mai eterogenă. Varga aleargă după un alt spectru care bântuie studiile literare moderne: literaritatea. Discutând jurnalul Constanţei Buzea sau scrierile epistolare ale lui Liiceanu şi Muşina. luând distanţă atât cât este necesar pentru a facilita înţelegerea. cel mult secundar. a o rupe de subiectivism prin identificarea unui ansamblu de norme şi fiecare eseu e un pas făcut în această direcţie. Dar ceea ce decurge din acest mod de a aborda literatura e un principiu critic: a-i înţelege legile înseamnă a ancora evaluarea. să abandoneze tradiţia. să rupă contactul cu cititorul prin excesul de experimentalism. Chiar practica autorului ne oferă o intuiţie asupra legilor care guvernează un astfel de demers: ea operează prin distincţii de fineţe. dar evitând riscul de a anula particularitatea obiectului. pe coordonatele aceleiaşi căutări. la nivel practic. de succesiunea sau suprapunerea vocilor sau modul de tratare a personajului. 2011 9 . interesul biografic fiind. dar nici să nu se lase sufocat de aceasta. Dacă naratorul e vocea care organizează materia epică a unui roman. Mai mult. nu poate fi subsumată unui principiu tematic unitar. până la legi mai generale: romanul nu trebuie să piardă „sâmburele naraţiunii”. Dragoş Varga În căutarea naratorului perfect Institutul european. Dragoş Varga vrea de fapt să găsească un echivalent al acesteia la nivel critic. e pasională fără a fi pătimaşă. Chiar dacă a doua parte a volumului. el caută în primul rând să stabilească criteriile în funcţie de care se decide caracterul literar al acestora şi care ne-ar permite să discriminăm într-o zonă de altfel problematică. încă o dată. caută să-şi expună întotdeauna raţiunile.unei posibile filozofii a compoziţiei. focalizându-se asupra diferitelor aspecte ce ţin de fundamentarea unei critici cu adevărat literare. ea se înscrie.

cu capitole. combină improbabil. Poemul. are o structură narativă. aşa că rezultatul e o reverie care amestecă fantezist. s-a vorbit despre suprarealismul autoarei (chiar „suprarealirism”). jumătăţi de câine. deci. un om cu aripi. executat corect. thales. începe poemul. nefantasmatic. dar agreabil. La toate acestea se adaugă câteva personaje: Laura (alter-ego cu care autoarea se află într-un fel de love-hate). Nu e. discursul are obsesia determinărilor formale. poemul trece bine mersi prin tine şi îţi dă o senzaţie. suprearealism free-styiling. de relaxare. uneori cu farmec şi deseori cu conştiinţă de sine. autoreferenţial şi metatextualizant. versiunea meta . a lu’ Cinci stele (anagrama evidentă a criticului de pe coperta IV)… avertismentul care deschide volumul „o. care cochetează şi jonglează cu discursuri poetice ale ultimilor (mai ales) 30 de ani care au intrat în procesul de canonizare / insituţionalizare. cele mai de succes (adică academizate) tradiţii ale sfârşitului de secol trecut. autoreferenţia10 Suprarealism casnic. dar poemul nu este construit pentru a se autonomiza. preocupările şi anxietăţile unei studente la Litere cu atmosfera de bloc. se poate spune că autoarea merge la sigur. un om cu sprâncene prea lungi. să zicem. dejucată cu o inocenţă trucată convingător (sau nu). se transformă. ci cu story minimalist şi cotidian. o autointitulată epopee. tratată doar un pic cărtărescian. ba mai mult. apelează la diversiuni imagistice şi la „ca şi cum-uri” simpatice. iar singura lui formă de subversiune e cea faţă de confesiunea directă. amortizat şi cuminte. uneori cu surprize (evanescente). cât să stimuleze nostalgii. nebuna aemelia şi fustele ei ubicue. Ceea ce sună a ghiveci din mai multe cursuri de filologie are însă o surprinzătoare fluenţă şi putere de seducţie. nu neapărat accentuată. sau pentru a eluda legităţi. altfel. Poema desnuda. păstrând riguros memoria identităţii / traiectoriei anterioare. cu scene(te) cu tentă. e construită pe modelul unui suprarealism îmblânzit. Desigur. Daţi-vă la o parte!” e fals. onirică. suntem în specia fabulei. ceea ce e cumva consonant cu scriitura ei. plus o anumită blazare sau neîncredere în misiunea salvatoare a literaturii.DaN ŢăraNu Crista Bilciu este ultima câştigătoare a concursului de manuscrise a uniunii scriitorilor. bunica şi ciorapul ei hipertrofic.

spre final. nici nu suferă de subtilitate. elementele imaginarului sunt concediate. ei bine. uşor prăfuită. lucrează cu toate cărţile pe faţă. – ceea ce e adevărat. deja clasate. fără a evolua într-un alt tip de relaţie. se intensifică procedeele postmoderne. De exemplu. crizele şi obsesiile într-un nor de vată de zahăr protectoare. personajele demisionează. poeta îşi deghizează inocent şi pudic tensiunile. autenticismul. dar care nu sunt supărătoare. ca o dioramă de muzeu literar. Când există pericolul acumulării de tensiune. salvată de kitsch prin ludic. scoasă din recuzita valoroasă. altfel spus. Liric. crizismul şi deprimismul de convenţie biografistă”. Cistelecan vorbeşte despre „dinamica dimoviană” (la care. imaginile se derulează fără erori de execuţie.litatea înseamnă aici un poem cu conştiinţă de sine şi cu memorie. Nu e prizoniera propriei viziuni (dar nici nu şi-a definitivat-o).sunt mai mulţi) repetă automat că Laura e o mare poetă etc. poezia Cristei Bilciu este colorată şi extravagantă. robert – creaţia Laurei (de fapt creaţiile . („adevărul e că Bunica s-a sinucis / şi nu ştia să croşeteze (Deci nici măcar nu şi-a croşetat singură funia – asta ar mai fi scos povestea din banal”). Pe coperta a patra al. materia poetică de până atunci e made in China. mai complexă. Crista Bilciu Poema desnuda Cartea românească. sau. dar şi fără a propune mai mult: „sufletul Laurei umbla pe străzi în toată nuditatea lui / era alb şi fragil ca un ou / fătat prea devreme. aceasta nu moare. Iar intertextul cam tot aşa. compensatoriu. însă întâlnirea improbabilă despre care vorbeam mai sus conferă cărţii o notă half-baked. dragă criticilor literari. Procedeu de care vocea lirică este conştientă şi pe care îl ia uneori în răspăr. lipsită de crispare. se aspiră deocamdată) şi de faptul că autoarea „Ia distanţă de minimalismul. clasate. ca să ieşim din zona marketingului. cu coaja prea moale / (purta apriori urme de labă de tigru / zugrăvite în roşu)”. sunt doar. Meritul autoarei e că îşi denudează tehnicile. intervine cenzorul -edulcorant. Laura îşi retrage „toate cuvintele” despre sinuciderea bunicii. Componentele sunt juxtapuse. 2011 11 . cu observaţia că este vorba de distanţa de până la ele. dar ea nu e nici suficient de ironică. ci primeşte un plic de la omul cu aripi transparente şi se opreşte din croşetat.

O zonă.DaN ŢăraNu romanul Voia al debutantului Cosmin Cârciova este un roman sF. strâns lipită de deraierile şi aventurile personajului. steve se masturbează sănătos la subsol şi. unde a aterizat după o peregrinare prin spaţiu. dar prima are loc după ce. atribuindu-le lui steve Wallace. fraţii strugatski. din sfera (mai) pop. cu atât e mai amuzant. au împreună 35 de mormoloci pe care îi ţin în piscina din dormitor. Din dezastru rămân în 12 …and then there is Cârciova . despre apocalipsă şi responsabilitate care. sertarele să se îndoaie etc. doar că n-au inele şi coloritul lor este deosebit de fascinant. dar în care realizările sunt puţine şi memorabile. spinrad. care face ca pensetele clasificării să alunece. funny şi uşurel-inteligentă. tolstaya etc. personajul principal american (dar cu rude pe platforma Dorobanţi). o coadă mică şi un stomac rotund. operează cu dexteritate cu fragmente din imaginarul sF. cu cât se vrea mai serios. destul de aglomerată. se pot adăuga aici şi Ilf şi Petrov. dar nu e abraziv. te cam faci de râs. te simţi aiurea să o scoţi la iveală. îl apasă. s-au identificat corect sursele care îl inspiră. exact ca nevastă-mea. Pielea veşnic lipicioasă. dar productiv.” Nevastă cu care are un mariaj traumatizant. scapi destule nuanţe ale romanului. care avertizează că apăsarea unui buton va produce apocalipsa. deci. alunecoasă. ovali şi negri. autorul e molipsitor. e inteligent şi are opinii. Şi ne povesteşte cum a devenit mesagerul tragicomic al apocalipsei (duble). Vonnegut. Deşi are şi o componentă serioasă indiscutabilă. are acea calitate proteică. autorul are calitatea rară de a pastişa şi de a se amuza pe seama propriei pastişe. atât de bine a ascuns-o. o gură blindată de dinţi ascuţiţi. fără ca de aici să rezulte un hibrid cu teză. Dacă îl bagi în sertarul alegoriei distopice. dar le livrează pe dos. steve Wallace ne scrie de pe planeta Hammera. un rezumat nu i-ar face dreptate şi nici nu vreau să divulg prea mult. verde şi roşie (…) doi ochi mari. plictisit de locul de muncă. Ce caută Wallace pe Hammera? a distrus terra (de două ori). Dacă îl pui în colecţia paraliteraturii. găsind un mesaj „de peste timp”. Hammerienii „arată de parcă ar fi viermi uriaşi. cu pretenţii. ecouri din David Foster Wallace şi. Douglas adams şi serialul Futurama. le articulează (în ambele sensuri) cu imaginaţie… e ironic.

unde nu prea are concurenţi. sper să nu renunţe sau să fie un sellout. Iată o mostră din steve: „Cercul perfect este obiect şi fenomen. ci să continue să facă exact asta. sulful îi face pe toţi sterili şi geniali (!?). e pur şi simplu idiot. partea cu primarul . dar care au sens în naraţiune. ilustrată în nişte oraşe-uropii şi de către Minsk poetul genial (de ratat). om de ştiinţă şi mentor al personajului. totul e plin de sulf… steve decide că e vremea să se înţolească mişto şi ia la rând supermarketurile. „în fine”. pasiunea pentru fragmentar îl fac să dea chix uneori. Nu ştiu ce va face Cârciova în continuare (presupun că ceva surprinzător) şi nici nu ştiu dacă o să aibă parte de atenţie.” Şi e abia începutul. autorul ia la rând câteva toposuri. clovn. dacă nu ar lăsa şi impresia că e un expedient pentru momentele în care nu mai ştie / nu mai are chef să continue. Nu aş spune că steve e nihilist sau măcar cinic. Cârciova e o mică doză de adrenalină pentru venele dilatate şi obosite ale literaturii române. e reconfortant. un pic de the brave new world. sigur.macho e lăbărţată şi cam ruptă de rest. Prison Break şi cu un viol ratat la mustaţă). dar fără să fie plictisitor sau enervant (acel gen de idioţienie de găsit în Futurama. Găseşte încă doi supravieţuitori. ingenuu şi provocator şi îi stă foarte bine underground. Mai avem şi câteva desene naive şi redundante. se putea scoate multicel din partea de mijloc. După Melancolia şi alte scenarii zguduitoare. un preot şi o vânzătoare de lumânări.că emfaza şi confesiunea sunt naşpa şi că antifraza e cool. iresponsabilitate fără ideologie sau intenţii rele. Ceea ce nu e un defect în sine. primul final era mai tare decât al doilea. „exact”. dar impresia de ansamblu e una puternic pozitivă. neoexistenţialiste. acest roman e o compresă rece şi astringentă.şi m-a amuzat în primele 30 de pagini . Deocamdată ocupă un loc cool. Cosmin Cârciova Voia Casa de editură Max Blecher. Mai deranjantă este înclinaţia (la modă) pentru conjuncţii / propoziţii suspendate şi adverbe seci. am înţeles ideea . un panopticon (cu nuanţe de Papillon. dar apoi procedeul devine agasant. 2011 13 . ireductibil.picioare doar bisericile. steve fiind convins că face Voia…). „degeaba vă zic” etc. stilul eratic ales de autor.

etc. în aprecierea mea. fiindcă 5-10% putrezi de bogaţi. statul = puterea politică care face ce vrea după (ne)bunul său plac. acum că am intrat în acest joc al clasificărilor trebuie spus că aceasta nu contează (deşi clasificarea – invitaţii nu au fost incluşi – a fost făcută „pe bune”. după criterii cum ar fi: claritatea conceptelor. de meditat. care ne privesc pe toţi – sau. Fiecare articol merită un studiu în parte sau măcar un comentariu. în fine. şi probabil că este de înţeles date fiind multitudinea lor şi diversitatea autorilor. aşa că oricine poate să-şi spună punctul de vedere online – platforma fiind dedicată dezbaterilor. în această societate.DOrIN DaVID să scrii despre o antologie formată din peste 50 de texte nu este uşor. toate textele pleacă. de la bune şi foarte bune în sus. dar acest lucru nu este posibil într-o cronică limitată spaţial. ci şi ca forţă persuasivă. (neo)liberalismul = cea mai bună dintre lumile posibile. că textele sunt inegale. în care stînga s-a amestecat cu dreapta şi ambele s-au pierdut în categoria „ei” (prin opoziţie cu „noi”). ceea ce contează cu adevărat sunt problemele dezbătute. conceptuală sau stilistică. 54. 64. pe aproape toţi. şi nu ne-am alienat şi dezumanizat complet. nu vor să intre în această categorie – atîta timp cît trăim într-o societate. 207. cum ar fi: democraţia = capitalism. Cartea are marele merit de a face puţină ordine în haosul ideologic post-revoluţionar. este bine că se dezbat 14 Un CriticAtac în folosul societăţii . 218. după cum singuri spun în prezentarea care deschide volumul (p. nu prelegerilor. 78. bonus: plăcerea lecturii).5). 173) şi pe cele din categoria „excelenţă” (203. Vestea şi mai bună este că volumul de faţă adună cele mai bune texte de pe platformă. de a demistifica cîteva dintre poveştile servite ani de-a rîndul de politicieni sau/şi analiştii lor. Vestea bună este că antologia reproduce textele apărute pe platforma Criticatac. şi nu pentru a se felicita între ei pentru cît de bine gîndesc.ro. autorii analizează probleme „concrete şi importante pentru fiecare dintre noi şi societate în ansamblu”. ceea ce le face mult mai uşor de citit şi. nu pot să nu remarc. Oricum. totuşi. ar trebui totuşi să le remarc pe cele deosebite (10. 109. coerenţa ideilor şi cursivitatea expunerii. fireşte. nu doar ca întindere. 237). 41.

Liberalism. asta nu trebuie să ne sperie şi să ne trimită cu gîndul la vremurile absurde. nici nişte nostalgici comunişti. adică una care nu înghite orice pe nemestecate. Dacă grupul (nucleul) de critică socială Criticatac este din punct de vedere ideologic de stînga. probabil. capitalism. tragice. (un studiu semnalează chiar cît de dezastruoasă este situaţia acum comparativ cu perioada „dinainte”). şi pe deasupra să ai o atitudine critică. cotidiene. asta nu înseamnă aşa cum se spune la colţul străzii sau la marginea cimitirului. Libertate. neoliberalism. statul asistenţial. de asistenţa socială. statul bunăstării. Democraţie. de echitate. pentru că orice schimbare în bine a societăţii începe de la idee şi de la dezbaterea ei. Şi care ar fi aceste probleme. ci doar că acum este mai rău. atunci ce e rău în a fi de stînga? Personal. (In)egalitatea de şanse. rasism. de educaţie. ale vremurilor în care trăim. „dreapta”. CriticAtac. eu zic că merită. de drepturi şi egalitate de şanse. Codul muncii. şi-au trăit veacul şi s-au dizolvat într-un amestesc diform. 2011 15 . aşa că. Faptul că unii dintre autori aduc în discuţie problemele mai mult sau mai puţin majore. Normalitate. Naţionalism. de raporturile dintre angajaţi şi angajatori.probleme. fără discriminări şi privilegii. cred însă că aceste concepte. şi termenii lor? sărăcia (sărăcirea). Puterea (sau lipsa) sindicatelor. concrete. că „era mai bine înainte”. urbanizare haotică. „stînga”. de sistemul de sănătate. întunecate şi flămînde (la propriu) pe care unii dintre noi le-am trăit în ceauşism. să le resuscitezi poate fi un proiect generator de erori de receptare. spaţiul public. ar trebui inventate nişte concepte noi prin care să fie exprimată această ideologie pentru oameni şi nu împotriva lor. Iar dacă a fi de stînga înseamnă să te preocupi de binele individual şi general. Antologie I (2010-2011) Cartier. Nu e doar o deosebire de nuanţă. de înţelegere şi de interpretare. sclavie modernă. ei nu sunt nici o sectă. socialism. Nici „democraţie” nu mai e ce ar fi trebuit să fie. comunism. Şomaj. etnii. de rolul statului şi relaţia lui cu societatea.

pentru a vă spune opinia.. academic şi esoteric”.. colocvialitate.”-ul. Angelus. pe copertă. iar şi iar. astfel.. încât cititorul îşi poate pune întrebarea dacă umorul care este prezent pe tot parcursul cărţii nu este ieşit de sub controlul autorului?! O mostră: „Propun să mai ieşim puţin din cotidianul atît de tensionat şi să-ncercăm să ne destindem în universul creaţiei. Chiar dacă frazarea viguroasă şi dialogurile fluente i-ar permite împlinirea promisiunii făcute îndreptăţitului cititor. par a fi transcrise de pe OtV. ni se anunţă un sfârşit al lumii. Michael. „reprezentantul Patriarhiei”. fără a le adăuga altceva decât o unidirecţionată. trama romanului este implacabilă.” (p. autoarea Nodurilor. Cruciada copiilor.CătăLIN BaDea . iar liberul lor arbitru este doar prilej de solipsisme sau dialoguri spumoase. ka kapitală spirituală a ţării. – au un traseu liniar. fiind explicitate) – alma. super-iniţiatul elendiar etc. însă fără distanţare ironică. Da.84) Personajele care merită să poarte un nume (iar cheile „esoterice” ale numelor nu mai sunt chei.. unde nu doar destinele poporului român se ţes şi descos. Cu toate că lumea pe care o descrie este deja un loc comun în proza post-decembristă – Bucureştiul.. aici „B. dar şi mai puţin cunoscutele Radharc şi Oraşul ascuns – suficient material pentru un eseu despre reluările valahocentriste ale mitului Noului Ierusalim) – Lavinia Bârlogeanu pare atât de pătrunsă de realitatea mesajului său literar (?!). ci şi cele ale lumii (Cei şapte regi ai oraşului Bucureşti. ceea ce ar îndritui cititorul la a aştepta întâlnirea cu un spirit lucid. „studentul teolog” şi însuşi „Preşedintele”. încât reia scene cu personaj colectiv şi personaje tipice (deja tipizate.) în propriul roman. dar care nu este o catastrofă. chiar aşa! Vă aşteptăm să sunaţi la telefonul telespectatorului. la această oră la care oamenii ar trebui să fie cu ouăle gata vopsite. expresia „roman apolitic. predestinat de convergenţa influenţelor genetice şi astrologice. se pierde în propria construcţie prin exces de rigurozitate. ci un soi de salt peste etapele evoluţiei spirituale 16 Nu desfaceţi nodul acesta! . capabil de ironie şi autoironie. sub titlu.GHeraCOstea Volumul semnat de Lavinia Bârlogeanu poartă ca indicaţie de lectură. bine condusă.. talk-show-urile unde apar „Demonologul”. ne aflăm în faţa unor marionete care joacă shakespeare. însă. „Fenomenologul”. astrologică.

zise Preşedintele meditativ şi-apoi recuperându-şi energia ce se-mprăştiase prin încăperea cu pereţi înalţi. lipsa conexiunii între un cititor. cu pedeapsa în viaţă! Nu-i de bine. nici nu-i greu. Lavinia Bârlogeanu Nodurile Lunii tracus arte. Marte ăla. nu este creat un limbaj intern lumii cărţii. ci de teatru de păpuşi ambulant. tocmai dorinţa de a scrie „realist”. atent şi fără naivităţi. acum Marte retrograd ţi se conjugă cu Nodul sud.. iar asta chiar se şi întâmplă. 2011 17 .a umanităţii (sic!. pricepi tu?. I’m sick!). verbiajul teologico-astrologico-mistagogic nu convinge nici măcar prin a fi unul propriu autoarei.” (p. Ca de pildă: „să te ierte justiţia. micuţule. a autoarei. Ţi-ai tras-o singur cu justiţia! te-ai autodenunţat. şi o carte care se vrea deţinătoarea unor mesaje „secrete”. băi. blegule! tu ştii că ai Nodurile afectate de o karmă dificilă? Chiar dacă ai noroc pe harta natală. este numai şi numai vina autorului. nu există nimic de descoperit în acest „roman esoteric” care nu salvează nimic. şi iar amestecate. o carte cu subiect să-i spunem „fantastic”. Nu există nicio surpriză. mi-a spus Lucifer în parcare că te ajută Pars Fortnae şi Venus din casa a 7-a.103) una peste alta. lipsa conexiunii între un cititor – fie el şi unul care poate identifica. ei bine. aproape toate personajele cărţii cu persoane din realitate (de unde şi „cheia” ştirbă de pe copertă) –. Nu mai contează. „cu replici rupte din viaţă”.. ziceam. sub tablouri nici măcar holywoodiene. probabil. induce senzaţia de artificialitate atotprezentă. Şi. strigă ca scos din minţi: micul malefic. te-a pus să te duci la televiziune.

imposibilitatea apropierii „între punctele noastre a şi punctele noastre be”. Andrei Dósa 18 Matei Hotupila Copci Casa de editură Max Blecher. hrănitor. Lui Hutopila nu îi stă bine nici machismul împrumutat de la sGB „un kalaş întreg să-i pizdească creierii”. este delimitat spaţiul vital. aici domină dezorientarea. Copci. duce cu gândul la o lume violentă. Glod. Colbul. dar şi la capacitatea mult acutizată de a simţi „simt fiecare treaptă fiecare etaj în cusături”. pe care nu o pot distruge cei care colorează hărţile lumii. fiinţe statice care plutesc într-o stare de potenţialitate (buhăieşti 1999). ai senzaţia că autorul nu are răbdare să construiască. Poemul se construieşte pe detalii: un radio dat mai tare sugerează mai multe piste. element activ. „goana pasivă” a vieţii. este omisă. Poeziile evocă personaje care se confundă cu peisajul. înaintarea anevoioasă în mâluri cu „luciu hd”. titlul volumului. nefertile „nimic fertil în văgăuna asta”. ce par acum de decor „luna creponată şi murdară”.Matei Hutopila este unul dintre câştigătorii concursului de debut organizat de editurile Max Blecher şi Herg Benet în toamna trecută. Glodul este un amestec de elemente ancestrale şi elemente noi. este intuit „ritmul în spatele întregii mişcări”. sentimentele sunt explicitate. atmosfera nu mai este dezvoltată pe cât ar merita. 2011 . sunt filmate doar consecinţele ultime. În primul ciclu. elementele realului. sufjan stevens şi „văcuţe cu cod de bare”. deşi prezentă ca subtitlu. Percepţiile senzoriale sunt vii. ceva care ţine împreună lumea în destrămare. Glodul fertil este înlocuit de zonele de periferie ale oraşelor. iar povestea. nocturne. isabello dacă-ai şti”. nici ipostaza de mascul în călduri „ah. Poate cel mai reuşit poem din ciclul sămînţă este cer înstelat. sunt îndepărtate unul câte unul. dezolarea postindustrială. În Potci. nici episoadele de cerşetorie „de mine nu-şi aminteşte nimeni decît/ mama/ la fiecare aniversare”. ultima parte a volumului este dominată de angoase. Frământarea glodului pare să aibă legătură directă cu anamneza. încercări nereuşite de a pătrunde în spaţii străine. guşti brânză de capră şi asculţi funk în acelaşi timp. high-tech. iar anamneza este la ea acasă. regionalisme. devine glod. spaţiu cu o identitate puternică. Glodul suportă aproape orice. în amestec cu transpiraţia.

al doilea Nu este reprezentat de clişeele şi alăturările hilare de cuvinte. cred că aş putea enumera trei reguli de aur.’’ pulă’’. ceva poetic. „viol’’. secreţiile corpului uman sunt câh. angoasă literară. 3. un crez existenţial al poetei: 1. Voi cita. lângă mine un înger recicla o idilă neconsumată şi două făcute praf (vanilla sky). cel puţin aşa pretinde o copertă a patra în totalitate masculină. „trageri’’ de tot felul (unde simte nevoia unui echivalent pentru „fut”). etc. clişee. abundenţă de cuvinte obscure. ale extazului. Iubirea se găseşte pe mess! 19 Mirela Lungu Biografia coapselor editura tracus arte. aşadar. titlurile deplorabile (gen ridică-mă la cer.Nouăzeci şi nouă de pagini în care s-ar părea că ni se predau 99 de motive pentru a ajunge la poezia cinică. 2. 2011 Daniel Puia-Dumitrescu . încăpăţânarea femeii ce iubeşte necondiţionat progenituri condiţionate (l’important c’est la rose).). “sex”. mai presus de orice erotism vulgar. finaluri . un prim Nu este legat de vocabularul folosit: „fut” şi familia lui lexicală (de peste 20 de ori).şi ele previzibile. iubirea e o crimă organizată (acelaşi titlu). care ne va ajuta să urcăm culmile entuziasmului. cu aripa ruptă şi bandajată de cuvintele mele mai albe ca omătul ce-ţi curge pe obraji (doar una din ele). dar nu. de aceea voi enumera câteva şi mă voi opri asupra a două care mi se par foarte importante. tu eşti sacrul eu profana pe care voiai să o iniţiezi într-un ritual fantastic (ritual fantastic)”.’’ căcat’’. Folosirea acestora ar putea face pe cineva să creadă că există un plan. subtitluri explicative la aproape toate textele. avem aici: o copertă dark cu o femeie goală. e bine şi de preferat să vorbeşti dirty/ să te „fuţi”. iar versurile vor vorbi de la sine: „te-aş fi putut iubi goală de prejudecăţi ipocrizie sau îndoială (amanţii nebuni ai secolului 21). autostrada soarelui. ele sunt banale şi prea uzate. etc. un înţeles mai adânc. la fel ca în viaţa de zi cu zi a unui cartier mărginaş. obscene sau alte atribute din gama OB. argumentele contra acestei cărţi nu ar avea loc într-o recenzie. tot ce îmi doream de crăciun erai tu dar ai fugit cu măria în ţările calde (poem cu pălărie). un veac de singurătate. În final.

bă. se prezintă alternativ un alt cadru. unii beneficiind într-un fel sau altul de „pactul cu diavolul”. întrucât oamenii aşezaţi la coadă reuşesc să fure din cota de lapte alocată. când mulţi s-au adaptat. 20 Alexandru Potcoavă Şoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli! tracus arte. România!. actualmente om al străzii. bând cu opresorii şi gândindu-se cum să profite de pe urma schimbării de regim. suprapune cadrele în aşa fel încât se obţine maximum de efect. fără să le pese de principii. al taţilor instalaţi în bar. În vânzoleala creată fac intertext fragmente de cântece. În timp ce copiii se împotrivesc ducerii la secţie. pe două planuri: sporovăiala bahică a muncitorimii instalate de cu dimineaţa la „bufet” şi lupta unor copii cu orânduirea comunistă. relevant pentru mediul prezentului naraţiunii: −Fiind partizan. sunt călcaţi cu maşina şi împuşcaţi până la unul.romanul lui alexandru Potcoavă redă ironic – deconspirativ atmosfera evenimentelor din decembrie 1989. replicile celor de la birt se întretaie. fac din romanul lui alexandru Potcoavă o reuşită. construită în principal dialogic. proverbe denaturate. angajând materia narativă. că şi fiu-tu îi făcut la normă!/ − Tovarăşi! Vegheaţi!/ −N-aduce anu’ ce-aduce copanu’. ofensiva în joacă a copiilor îndreptată spre camionagiul nea Caisă creează nepremeditat o diversiune. păduri cutreieram… / −Eşti defect. moş Petre. / − Tovarăşi. autorul taie. lozinci. antrenantă a evenimentelor. bârfe şi aluzii sexuale. redându-se firescul manifestărilor de spontaneitate comică a personajelor. „poante” facile. este prezentată în contrapunct cu jocul combativ al celor mici cu boldurile aşezate în vârful cornetelor suflate pe ţevi de PVC. anunţând alianţa acestora în faţa represaliilor miliţienilor. Îi oale şi ulcele. cât şi redarea expresivă. Nu numai ilustrarea verosimilă la un micro-nivel a atmosferei evenimentelor din decembrie ’89. n-o faceţi groasă ca gemu de Gurahonţ!/ − Sus canciocu’ şi mistria. Lupta cu caschetele roşii a fostului locotenent din armata regală. „vie”. astfel. 2011 Carmen Duţă . Da-l avem pe Păunescu!/ −Nevastă-ta îi fabricată la Găeşti/ − Cine trece valea seacăă…/ −Lasă Costică. Ceauşescu.

Imaginile tinerei romanciere au prospeţime: „un cortegiu funerar trecea tărăgănat. sensibila anna şi suferinda în dragoste Nora sunt faţete ale aceleiaşi personalităţi. romanul Tristă Duminică marchează debutul inedit al lui Noémi sárkány. aparţinându-i lui seress reszö. vrând să întârzie acest ultim dans al nefiinţei” (p.44) etc. Noémi sárkány demonstrează în romanul ei inedit o siguranţă mai mare pe tărâmul psihologiei decât pe cel al literelor. Cosmina Cristescu Noémi Sárkány Trista Duminică Charmides. melodia tristă acompaniază personajele în demersurile lor de aflare a adevărului. anna. frecventele greşeli de exprimare. vrăji. avem de-a face cu forţe oculte. „nu poţi sta în standby” (p.o recuzită inedită pentru romanul actual. blesteme. păcate care se transmit în generaţii . spirite diabolice. multe sunt de-a dreptul supărătoare: „o ilustraţie despre cum sunt femeile şi bărbaţii. „foarte incredibil” (p. autoarea uzează de cunoştinţele ei în domeniu. absolventă a Facultăţii de Psihologie.38). care am văzut-o zilele astea” (p. 2010 21 . medicul psihiatru Merenyi şi detectiva sofia serres îşi dau mâna pentru a dezlega misterul morţii lui Levi Nadasi. transformat în laitmotiv al romanului. „nu fă asta” (p. psihologia şi parapsihologia se întrepătrund.17).28). Cea mai ambiţioasă este sora celui dispărut. scriitorul alexandru uiuiu încadrează textul în categoria thriller psihologic. apărute probabil deoarece limba maternă a autoarei este maghiara. remarcând noutatea genului în spaţiul prozei actuale. Pragmatica emma. religia. „începu să cânte o cântare” (p.8) Dăunează textului însă. În prefaţă. care a creat o legendă. Intriga e una de roman poliţist: preotul Herman. care simulează o boală psihică pentru a investiga moartea misterioasă a fratelui. titlul preia numele unei melodii din anii ‘30.34). suspansul este bine gestionat. iar dezvăluirile din final sunt uimitoare şi neaşteptate.102). „toate gesturile care mi le adresezi” (p.apărut în 2010 la editura Charmides. un cântec al sinucigaşilor din dragoste.

amintiri cu iz suprarealist. că răsfoieşte cărţi din care nu rămâne nicio idee. observaţii. alcătuind o adunare generală din care cu greu distingi faza de emfază. Când subiectul ca atare. aşa că tableta e o specie care. Dumitru Bădiţa. truisme: „zilele au ajuns mărgele de sticlă (sic!) care se rostogolesc pe un tobogan”. Iar multe dintre observaţiile lui sarcastice sunt justificate. iar când vrea să devină serios. Ecaterina Pavel 22 Dumitru Bădiţa Faze şi emfaze tracus arte. deşi cu aerul rostirii înalte a unor lucruri noi şi grave. autorul întreabă serios: „Dar marele accelerator când va produce primele găuri negre?” La Bădiţa. Volante. aparent. scrie platitudini. în acelaşi timp. şi când autorul nu încearcă să devină prea profund. Impresiile sale au uneori o pronunţată notă de literaturizare a realităţii: „a venit însă criza cu suflul ei rece şi straniu”. analize sociale şi politice. lăsând impresia de veridic şi de ireal. ironii. Ceea ce scrie despre mediul politic. după ce perorează despre nebuloasa rachetelor şi a virusurilor (temă care îl depăşeşte). din cauza incapacităţii de concentrare cu bătaie lungă. în „Faze şi emfaze”. Punctul său forte este relatarea cvasi-fantezistă. acestea se desprind din cotor şi încep să zboare (aviz editurii tracus arte). scurte naraţiuni poetizate. cu strategie tematică şi tehnică discursivă scrupuloase. multe dintre ele neprezentând interes pentru cititori (aflăm că autorul îşi suflă nasul într-o frunză de tei. În rest. Mai toate textele sunt scrise la persoana întîia singular..am parcurs foile (volante) ale unei cărţi de tablete.. ba face chiar şi o poezie barocă a. nu solicită o muncă riguroasă. rezultatul e remarcabil (capitolele Pasajul pietonal şi Prin spărturile socialului). predominant e tonul de confesiune. pe post de reclamă. scapă rareori din banal: „În postcomunism. evident. motorului de căutare Google. adesea. are epic. Dar faza lungă nu este. Bădiţa nu are subiecte. Dumitru Bădiţa merită respect pentru implicarea cu care participă sufleteşte la ceea ce se întâmplă în românia. Din acest punct de vedere. statul a cedat treptat în favoarea altor două puteri laice: oligarhia şi lumea interlopă”. Noica avea dreptate să constate că românul este adeptul scrierilor de mică întindere. Pasajele cele mai reuşite încap pe coperta a patra. decât o lumină de avarie. autorul vrea să lumineze cu faza lungă realitatea care-i stă înainte. are personaje şi un soi de morală discretă. adună laolaltă cugetări. sunt frazele în care autorului îi reuşeşte ironia. pentru că. „rupt din viaţă”. că are dorinţa repetată până la redundanţă de a găsi o pictoriţă sau o tânără fotograf etc). după zece file. 2011 .

a cărui tematică se leagă intim. Iar dacă. în cadrul căreia tânărul poet lucrează ca editor (şi nu numai).. societatea de consum – pe care le tratează cu /naturaleţe. ar fi de făcut şi unele „reproşuri”. ele pot fi atribuite mai degrabă nesiguranţelor tipice debutului: viziunea. ci şi culura rock. deocamdată. dacă ar fi să aleg un cuvânt de ordine.Komartin). deşi plăcută şi accesibilă fără să cadă în simplism. „cultura Internet”. că andrei zbîrnea este. Cred că meritul prim al acestui volum este acela că andrei zbîrnea reuşeşte să „scape” „bovarismului atâtor poeţi tineri” (C. poate mau mult decât în alte cazuri. acela ar fi. Poetul nu are ca orizont de referinţă. condeiul mai alunecă pe alocuri. astfel. „decenţa” reprezentării) nu numai că promite. iar acest volum de debut (pentru care. prezentul politic. dar ne şi convinge să îi urmărim – cu curoizitate şi (nu cu mărunte) aşteptări – evoluţia. 2011 Ramona Hărşan . pe de o parte. de experienţe personale aparte – precum călătoria în Praga – şi în alt sens. atitudinea nu capătă nuanţe „mizerabiliste”. trăirea empatică a lecturii.. generând mici dezechilibre în raport cu insolitările (reuşite) ale materialului poetic explorat. eul poetic nu exacerbează.Voinescu). chiar în timp ce optează pentru un oarecare „sentimentalism” „retro-romantic(ist)” al viziunii (r. aşadar. numai experienţa personală directă sau lecturile sale. nu dispune nici de o capacitate extraordinară de impresie/expresie. 23 Andrei Zbîrnea Rock în Praga Herg Benet Publishers. avem de a face cu un autor „proaspăt” în mai multe sensuri (chiar dacă şi-a mai prezentat public o parte din creaţii). însă.) în poezie” al lui andrei zbîrnea – dacă numele ne sună cunoscut. trebuie reţinut. pe de altă parte. scriitura înlesnind. este probabil din paginile revistei „subCultura”. probabil. însă. prozaismul imediatului şi nu îşi supralicitează istoria personală. de reprezentări culturale bine internalizate ale strictei contemporaneităţi. un poet „pe cale să se descopere” (C. într-un sens. andrei zbîrnea porneşte la drum cu un volum nu foarte consistent (cantitativ vorbind).Komartin).Volumul Rock în Praga marchează „debutul real (.

este dedicată iubirii. Întâlnim aici. un volum de citit şi de păstrat în bibliotecă. poezia nu este scrisă doar pentru sine.Bogdan Popescu nu se află nici pe departe la primul său volum de poezie. Bogdan Popescu Aerobiciclete Brumar. plăcut la lectură. o iubire ce aminteşte de frumuseţea sentimentelor adolescentine care se înfiripă la malul mării „pedalam unul lângă altul prin briză” care apoi evoluează. salutul”. dezesperată. cumplită/ care alimentează o uzină de sentimente de fatalitate/ ale dragostei mele de tine”. Cea mai mare parte a acestui volum. cu un aspect deosebit. sau mai corect spus. ea aparţine şi publicului „poemul pe care l-am scris/ şi îl voi mai scrie până când îl va citi absolut toată lumea” Volumul Aeromodele este un volum al maturităţii poetice. se maturizează. descrierii iubitei şi a relaţiei cu aceasta „m-ai privit şi nu ai ştiut să zici mare lucru”. sunt lipit de cuvintele tale/ […] te lauzi cu o prostie suicidară. 2010 24 Cristina Pipoş . tipicul. interesul pentru vârsta şcolară. creaţia este conştientă de impactul asupra publicului. Poeziile lui Bogdan Popescu se reflectă pe sine. iar asta o demonstrează cartea apărută în 2010 la editura Brumar. de la „mă simţeam atât de bine cu tine sweetheart”. nu mai ştii care e ora. Călătorim în trecut. prin aer şi pe pământ cu trenul sau cu avionul în vis sau în ficţiune cu ajutorul poeziilor care creează un istoric al existenţei lui Bogdan Popescu din copilărie până în prezent. sub puternica influenţă optzecistă. pentru doamna învăţătoare „îmi tai unghiile cu ajutorul învăţătoarei/ care s-a supărat că în clasa întâi/ citisem deja/ cei trei muşchetari” (sic!) sau perioada facultăţii „tanti jeni nici nu a mai traversat/ cu paşii ei nesiguri/ curtea facultăţii de medicină”. ilustraţiile aparţinând lui Mihai zgondoiu. evoluând până la indiferenţă „tu nu mă mai iubeşti după standardele tale/ nu mă mai aştepţi. se explică pe sine prin cuvinte „eu sunt îndrăgostit de ce spui. însă. intitulată Aerobiciclete. în prezent. Poemele iubirii spun la rândul lor o poveste cronologică.

De la un ciclu la altul. În aşteptarea de a se „zdrobi de asfaltul unei străzi oarecare”. acesta se îndreaptă „cumsecade spre finish”. care combat stupiditatea şi absurditatea de tot felul. Dacă volumul precedent era mai aproape de sentimental. oferind atât o imagine a „moriştii prezentului zgomotos”. deşi construit din cărămizi negre.străzi interioare. Întregul volum de poezie este căptuşit cu o atmosferă dezolantă. poetul rămâne dependent de lumea în care trăieşte. volumul sporeşte progresiv în intensitate. al literaturii şi implicit al culturii după zidurile căreia poetul se simte împlinit. „spintec burţile cablurilor”. 25 Ciprian Măceşaru străzi interioare Brumar. clipele de glorie nu se vor mai conserva în „borcane cu formol”. această aşteptare pare să fie una agasantă pentru poetul care „rugineşte în asfalt” în speranţa că într-o zi. Ciprian Măceşaru publică în 2011 cel de-al treilea volum de poezie. un volum al cărui autor stă ascuns „după fustele vieţii”. străzi interioare este alcătuit din „poeme de 1000 de waţi”. azi devenită parcă. protejându-şi „norişorul de iubire” într-o lume a manechinelor de care se poate ascunde doar în „casa de cărămidă”. 2011 Camelia Mânzăleanu . abrutizată. în finalul volumului. propriile-i versuri. „melancolia” şi în care poetul surprinde atunci când alege să anuleze imaginile concrete. „voi strânge de gât rămăşiţele nopţii”. scrise sub influenţa unei „inimi artificiale”. În ansamblu. astfel. poetul reuşeşte să contureze o imagine a lumii exterioare văzută prin proprii săi ochi. în care predomină „gândurile negre”. mânat de dorinţa de a critica cât mai explicit lumea în care trăim.După Cântecul greierilor de sub calea ferată şi Poeme. „inima/ îmi iese din piept /sparge parbrizul/ se aşează pe botul maşinii”. atunci când concluzionează: „poemele mele asigură iluminarea străzilor interioare”. mult prea mecanică. autentice în favoarea unora precum: „arunc cu grenade în ochiul meu orb”. refuzând să se oprească. Ciprian Măceşaru îşi autoevaluează subtil. „aşteptând ca lumea să devină mai lentă”. „aburul greu”. prezentul volum luminează bulevardul artei. cât şi o perspectivă demnă de interes a istoriei ideologizate şi aprige descrisă în parcul cu lei.

are un spirit ironic şi deseori cuvintele sale au înţelesuri ambigue. mai ales timpul actualul sunt specifice poeziilor sale. prezintă „iubirea canceroasă” dintre o ea şi un el – eul liric – care dacă n-ar fi fost refuzat de iubită i-ar fi arătat „lumina”: „I-aş fi arătat seninul. urlau. care te provoacă la o analiză involuntară a textului pe măsură ce-i lecturezi poemele. De asemenea. unul presărat cu regionalisme ori arhaisme.Proaspăt debutantul răzvan Gheorghe şochează prin titlul eufemistic Metastazele luminii. Folosindu-se de tehnica detaliului precum şi de alte procedee cum ar fi repetiţia. „specii incerte luau într-adins calea nopţii. Pentru că răzuiau huma de pe zidurile scărilor de bloc şi n-o puteau înlocui. peripeţiile copilului strigat să iasă afară şi nu sunat. metaforele şi imaginile artistice (în special cele vizuale şi tactile)./ ţopăiau şi pişcau somnambulii. alteori specializat. Răzvan Gheorghe Metastazele luminii Charmides. măsură sau ritm. Poetul tratează subiecte actuale ce se regăsesc pe primele pagini ale ziarelor şi. Norii. Gheorghe conferă epicitate versurilor sale moderne – fără rimă. sunt schiţate de Liviu ungureanu. cu altceva. Poezia care poartă numele volumului. a 16 a la număr.căutarea şi drumul iniţiatic. poeme ce ar putea fi lesne considerate dovezi ale unei menipee moderne. însă cu toate acestea. un scriitor cu un viitor promiţător. în anul 2011. Pe cer.” Volumul are 105 pagini şi este tipărit sub egida editurii Charmides. ingambamentul. autorul r.” scrie o poezie futuristă. există şi unele versuri ca cele din creaţia Sete şi alte hărţi unde autorul exprimă povestea unei vieţi . analizează cauzele şi repercusiunile acestora. metatextualitatea versurilor are ca scop indicarea unui sens mai profund decât cel reprezentat în cele 11 până la 24 de rânduri ale compoziţiilor. textele la care se regăsesc cele mai multe trimiteri aparţin literaturii pentru copii însă abordarea este matură. folosindu-se de un limbaj sofisticat. 8 la număr. Îi înţepa până la vene. timpul. iar lustraţiile concludente. la Bistriţa. sau din contră./ mai apoi. abstractă pe alocuri. Şi fluturii. teme precum citadinul. 2011 26 Ioana Nedelcu .

Chiar dacă opera lui Nichita stănescu a avut parte de nenumărate receptări critice. Prin Lyrica Magna. „nu ignoră. Publicarea acestei cărţi are ca scop cunoaşterea amănunţită a operei precum şi conştientizarea „capricioasă şi evanescentă” care „este de fapt expresia lirică a unei concepţii – inaparente . un aspect important care se desprinde din acest eseu este cel al curajului de care dă dovadă criticul tocmai prin abordarea decisă. lumea poeziei lui Nichita stănescu. Curtea Veche. spune Daniel Cristea enache. abstractivismul. fără a ne raporta la biografia poetului şi având în vedere doar textul.” Cu ajutorul textelor selectate din întreaga operă a lui Nichita stănescu. interpretează opera ca „trepte ale unei viziuni şi elemente ale unui sistem. cititorii. „Ceea ce se reţine de către cititor este libertatea dominând. comparaţia cu lirica rimbaldiană. se mai pot reformula şi schimba la o vârstă înaintată”. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu. din interior.(…) extrem de puţini sunt cei care. antitextualismul. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu.Cristea-enache ne propune să citim poezia lui Nichita stănescu parcă „pentru prima dată”. absurdul şi abordarea neo-modernistă. 2010 27 Valentina Iliescu . Daniel Cristea-enache doreşte să reliefeze anumite aspecte ale poeziei stănesciene precum formalismul. Daniel Cristea-Enache Lyrica magna. Cartea de critică îi invită pe toţi iubitorii poeziei stănesciene să vadă o altă interpretare a acesteia. trebuie să le avem în vedere atunci când citim dorind să înţelegem poezia stănesciană. Daniel Cristea-enache aduce un nou suflu în interpretarea poeziei stănesciene în viziunea căreia poetul a „mascat” o concepţie despre lume.despre lume” a lui Nichita stănescu. nu neagă şi nici nu ia ca adevăr incontestabil ceea ce s-a scris înaintea lui pe această temă”. Prin intermediul acestei lucrări de critică reţinem elemente esenţiale pe care noi. Modul în care dematerializează lumea şi îi densifică structura ideală este acelaşi de la debut şi până la pragul dintre antume şi postume. precum arghezi.

Senida Poenariu 28 . volumul poate fi o sursă de delectare şi relaxare. tot oraşul rămânea fără curent. Mai mult decât atât. amintirile particulare ale copilăriei devin pretexte pentru prezentarea ororilor regimului: bucuria pe care o simţea când. destul de simpluţ. cum susţine Felix Nicoleau pe coperta volumului. ura pentru Ţapu alexandra fiindcă avea tot felul de minunăţii imposibil de procurat de pe piaţa comercială comunistă. mai exact douăzeci şi două. întâmplări situate la limita dintre tragic şi comic. tendinţa folosirii simbolurilor metonimice. atât lejeritatea expunerii. al Jurnalului Naţional. goana după materiale reciclabile în urma căreia a rămas cu pareză facială. cât şi interiorizarea perspectivei. şi poate că acesta este cel mai mare câştig al cărţii. Povestioarele. prezintă o copilărie magică din timpuri coşmăreşti. o trecere insesizabilă de la particular la general. câinele Gioni. vizita la închisoarea Doftana. frigul permanent din casă. Privite din această perspectivă. urmărindu-se astfel copilul care îşi dorea din toată inima să fie cowboy. expunerea lor având la bază principiul diacroniei. ironia fină. şi. căci în definitiv sunt articole pe care Dan Cârlea le-a publicat în suplimentul Scânteia. revoluţia sunt amintiri pe care Dan Cârlea reuşeşte să le prezinte filtrate prin capacităţile intelectuale şi emoţionale ale copilului . în final. oferă volumului un aer de autenticitate. Inocenţa relatării copilului este uneori dublată de sarcasmul dat de luciditatea adultului trecut printr-un regim ce i-a marcat profund copilăria.Dan Cârlea Copil în epoca de Aur tracus arte. goana după produse alimentare. fenomenul video. Cârlea reuşeşte. în timpul orelor de meditaţie. fără prea multe pretenţii stilistice. însă prezentând un prozator în devenire. este recreată dimensiunea axiologică şi psihologică a gândirii copilului. În definitiv. cât şi inconştienţa. respectiv adolescentul. manipularea şi haosul produse pe străzile Bucureştiului în timpul revoluţiei. În linii mari acţiunea este centrată pe aventurile naratorului în cadrul societăţii comuniste: învestirea ca pionier. 2010 Copil în epoca de Aur a lui Dan Cârlea înglobează o serie de povestioare autobiografice. orele petrecute aşteptând salvarea. de la micile activităţi ale neastâmpăratului Dan la marile opresiuni ale regimului comunist. Deşi la prima vedere accentul pare a fi asupra întâmplărilor prin care trece copilul.

al obsesiilor. Ioana Nicolae. scris feminin.) Divanul scriitoarei Limes. să prezinte imaginea femeii-artist din românia. alta decât cea promovată de revistele glossy sau de media. angela Marinescu şi Iolanda Malamen problematizează concepte precum literatura feminină. volum coordonat de Mihaela ursa (critic literar clujean.un proiect neapărat feminist” (p. extrem de interesant. ana Maria sandu. Gabriela Melinescu. Dora Pavel. 2010 . prezente sau nu în scris dar şi în societate) altele mai succinte. unele mai detaliate (adevărate micro-eseuri pe tema diferenţelor de gen. mai mult decât atât. simona Popescu. există teme feminine? are creaţia dumneavoastră gen/sex? V-aţi simţit. Magda Cârneci. într-un demers cu siguranţă inedit în spaţiul cultural românesc şi. prezintă un tablou extrem de colorat al preocupărilor. Mai mult.un manifest al unei rezervaţii sexuale” sau . Monografie şi Scriitopia sau ficţionalizarea subiectului auctorial în discursul teoretic) reuneşte răspunsurile date de 14 scriitoare române contemporane la o ancheta compusă din 36 de itemi. vă simţiţi parte dintr-o literatură/cultură a bărbaţilor? La astfel de întrebări răspund cele 14 scriitoare. Mariana Codruţ. astfel.9) ci. dincolo de valoarea sa pur expozitivă. rodica Braga. limitată biologic? V-a împiedicat existenţa domestică libertatea de creaţie? simţiţi nevoia să problematizaţi feminitatea/feminismul/femeia în general? Ca scriitoare. ca creator. al tipurilor de identitate posibile în contextul spaţiului cultural românesc.Atănăsoaie 29 Mihaela Ursa (coord. Gheorghe Crăciun. al realizărilor. aceasta are scopul de a investiga modul în care scriitoarele din românia înţeleg să îşi gestioneze identităţile (existenţa publică şi cea privată). teme feminine. în cele din urmă. Alexandra Ungureanu . autoare a volumelor Optzecismul şi promisiunile postmodernismului. Mihaela ursa nu îşi propune ca volumul să reprezinte . ruxandra Cesereanu.. elena Pasima. al îngrădirilor şi. dacă există conflicte interne sau externe între acestea şi cum şi le asumă pe fiecare din ele.Divanul scriitoarei. Letiţia Ilea. răspunsurile la anchetă. Doina Ioanid..

romanul luând pe alocuri o tentă detectivistică şi menţinând vie. curiozitatea lecturii. Alexandra Ungureanu . în acelaşi timp. Dacă prezentul este pentru Matei Brunul la fel de enigmatic precum viaţa de dinainte de a-şi pierde memoria. teme ca libertatea şi limitele sale sau identitatea şi cum este ea construită. Matei Brunul este mai mult decât atât. imaginea de ansamblu compunându-se piesă cu piesă cu o minuţiozitate milimetrică. deşi discordant faţă de restul romanului. traduce totuşi fatalismul funciar al personajului şi al unei lumi unde orice speranţă e abandonată. În esenţă. Matei Brunul este o necunoscută nu numai pentru cititor ci şi pentru el însuşi. Atunci i-am ars două palme (2004) sau Celălalte poveşti de dragoste (2009). fără o altă identitate decât cea conformă cu linia partidului. În închisoare (Matei Brunul e deţinut politic. Bruno Matei sau. întoarcerile în trecut sunt cele cu adevărat interesante şi vii. Lucian Dan teodorovici revine în 2011 cu un roman ambiţios atât prin temă cât şi prin construcţie.Atănăsoaie 30 Lucian Dan Teodorovici Matei Brunul Polirom. Matei este o simplă victimă a sistemului politic şi a istoriei mari. propunând. Finalul cărţii. singurul cu inimă. a unui om fără trecut. 2011 . aici funcţionând de minune motivul pierderii memoriei. este povestea unui om fără memorie. care spune povestea unui mânuitor de marionete. îl ajută să contruiască o păpuşă al cărei urmaş este carismaticul Vasilache. mai simplu. Din punctul de vedere al construcţiei. Deşi are numeroase elemente specifice unui roman despre obsedantul deceniu. romanul alternează planul prezentului cu cel al flash-back-urilor din trecutul carceral al protagonistului. ale tovarăşului Bojin şi ale elizei. reconstituind un univers concentraţionar în care singurele arme de apărare sunt închiderea în sine şi tăcerea. a trecutului şi a identăţii. şi cumva în subteran. o marionetă în mâinile destinului. o păpuşă trasă de sfori.autor al unor volume precum Circul nostru vă prezintă: (2002). implicat fiind fără voia sa într-un proces-înscenat) protagonistul are încă un motiv să reziste: unul dintre gardieni. Matei Brunul. aproape fără nicio greutate. dinăuntru sau din afara individului.

vechi reprezentări. o ridicare a cortinei. rolul ei social şi politic. o deschidere a unei atmosfere care lasă un spaţiu gol.rămâne să vedem care ar fi acestea. aş vrea să ducem problema spre epoca contemporană şi să medităm puţin asupra a ceea ce am numit aici instituţia literaturii care dă o mai mare libertate pentru fiecare participant la dezbatere să îşi definească propriile unghiuri de raportare pe de-o parte. Andrei Terian. Dan Ţăranu Continuităţi şi rupturi în instituţia literaturii în ultima jumătate de secol (1961 . statutul simbolic al literaturii. o dispariţie. Crina Bud. o serie de elemente specifice acelei lumi au rămas adânc interiorizate şi au creat mai departe noi mecanisme de raportare.DezBatere: Adrian Lăcătuş: am intitulat această dezbatere Continuităţi şi rupturi în instituţia literaturii în ultima jumătate de secol. aş vrea să canalizez această discuţie spre epoca contemporană. vechi instituţii. Şi din punctul acesta de vedere. am precizat intervalul 1961-2011 şi am sărit peste obsedantul deceniu. pe de altă parte pentru a putea avea o viziune integratoare despre factorii care intră în discuţie atunci când ne referim la literatură. în general. se vorbeşte de supravieţuiri. George Ardeleanu. Mircea A. 31 Participanţi: Adrian Lăcătuş. George Neagoe. Iar această percepţie este oarecum reductivă. Momentul istoric de la sfârşitul anului 1989 continuă să fie văzut ca un moment de suspendare a unui regim politic. pentru că au rămas pe aceleaşi cadre. Caius Dobrescu. Rodica Ilie. condiţia literaturii.2011) . Andrei Bodiu. un spaţiu pentru noi începuturi. un întreg mecanism de adaptări care au dus la organisme literare care practic şi-au confundat natura cu diferite proteze ideologice de care s-au folosit pentru a supravieţui. limitativă. desigur. forme care au dat astăzi semnul de continuitate. Cosmin Borza. sistemul crease un întreg biotop. Felul în care arată lucrurile în instituţia literaturii este de înţeles într-o serie de continuităţi . este inclus publicul. prestigiul său social. În instituţia literaturii sunt incluşi autorii. cum ar fi discursul în ştiinţele politice. relaţia dintre autor şi public. Dacă în alte domenii. Diaconu. Vasile Spiridon. Alexandru Muşina. pentru că s-au făcut în ultimii ani deja o serie de periodizări cultural-literare şi diverse tipologii.

până în ‘71. se promovează realismul socialist. evreii sunt încurajaţi să se ducă în noul stat înfiinţat în 1948 în contra unei sume de bani. este marginal. istorice. se întrerupe construcţia terorii până în ‘56. când în ‘58 i-a propus lui Hruşciov să îi ia acasă pe toţi consilierii din instituţii şi intreprinderi. arghezi la fel. În ‘53. Foarte pe scurt.unde Ceauşescu ţine discursul antisovietic cu prilejul revoltei de la Praga. în februarie. Vasile Spiridon: Pentru studenţii şi masteranzii noştri. de fapt. În ‘47 este ultimul val suprarealist. Cam acestea sunt reperele generale. 1958 este un an destul de dur – un nou val de arestări care va dura până în ‘60. când practic nu s-a mai putut face literatură. Marii scriitori nu mai vorbesc. atunci când s-au încercat unele reforme în interiorul sistemului socialist. întoarcerea armelor. are loc o liberalizare cât de cât în interiorul doctrinei socialiste. Dej a avut primul gest de eliberare de sovietici.moştenitori şi continuatori. şi în ‘64 ultimii deţinuţi politici vor fi eliberaţi cu prilejul împlinirii a două decenii de la marea insurecţie armată. această revoltă a fost înăbuşită. literare. Ca repere culturale.să începem discuţia de la ‘48. erau 17 teze – atunci. Mihail sadoveanu a spus că lumina vine de la Răsărit şi cu asta a spus totul. În anii ‘80 se declanşează criza totală a regimului care durează până în 1989. În ‘65 moare şi Dej. raportul lui Nichita Hruşciov unde erau condamnate crimele lui stalin. deci e clar. vine Ceauşescu. eliberarea ţării şi toate celelalte. odată cu moartea lui stalin.‘48 este o perioadă de tranziţie în care puţini ar putea să creadă că s-a polemizat pe baze echitabile. în literatură acest lucru este mai puţin evident. perioada aceasta‚‘44 . Călinescu nu mai vorbeşte. ar fi mai mult de discutat. totul este mistificat. a fost momentul de glorie al lui Ceauşescu. îndeosebi cele împotriva adversarilor politici. numită Primăvara de la Praga. au urmat tezele din iulie. s-a impus naţionalism-socialismul. urmează o altă liberalizare. de fapt. Mica perioadă de liberalizare se continuă. La începutul anului ‘48 sunt o serie de articole în Scânteia – Poezia putrefacţiei şi putrefacţia poeziei – un articol teoretic care nu era numai al lui sorin toma (redactorul-şef la Scânteia) unde. e ceea ce vreau să vă propun acum şi am să-l rog pe d-l Vasile spiridon să deschidă această discuţie. G. momentul ‘68 e foarte important – balconul CC care va deveni celebru în ‘89 . dar nu voi 32 . vreau să amintesc câteva repere istorice . În ‘76 apare Cântarea României. când are loc un raport secret. atât de secret încât toată lumea ştie despre el.

după 1989. se traduc foarte multe cărţi importante. ce a supravieţuit din acel climat literar. inclusiv teoretice. s-au prelungit formulele academice sau modelele critice pe care le făceau de la catedră anumiţi oameni. să vedem ce s-a întâmplat după 1990. în sensul supravieţuirii elementelor din instituţia literaturii. eu aş vedea mai degrabă o continuitate pe care o face această generaţie de la practicarea scrisului asumat la o metodă care se bazează în primul rând pe efortul de racordare la un discurs european. în ceea ce priveşte arhitectura modelului de interpretare a literaturii. atunci putem să atragem dezbaterea spre zona contemporană. anglo-saxon.face lucrul acesta. Bietul Ioanide. care s-a impus definitiv şi care a impus un alt tip de discurs. 33 . vorbeşte despre această idee de protocronism. sub haina semioticii sau a altor retorici care mergeau pe analize secvenţiale destul de riguroase. la fel cum făcea Lotman în cazul lui. chiar dacă el la noi era o formă de salvare destul de artificială. dar nu intrăm în amănunte. După ‘80 ştim mai mult sau mai puţin ce s-a întâmplat şi în poezie şi în critică. cum a spus Laurenţiu ulici. e bine că am văzut relaţia dintre politic şi literatură. urmează realismul socialist – 1951. Adrian Lăcătuş: Dacă acest aspect al discuţiei s-a clarificat într-un fel. sigur. Deci s-au făcut aceste racorduri între poetică. instituţional. cum s-a prelungit până astăzi. Petru Dumitriu – Cronica de familie. Rodica Ilie: În primul rând. stilistică şi analiza culturală. dar literatura şi-a trasat un câmp care este autonom. ei au învăţat şi au transplantat câteva modele de analiză şi de interpretare europene care atunci erau la timpul lor. la un mod foarte viu. aici mai este de discutat. în numărul şase al revistei Secolul XX. ştim foarte bine şcoala de stilistică şi poetică de la Iaşi sau modelul de interpretare al textualismului dezvoltat de Mincu şi alţii. În ‘74 este momentul protocronismului – edgar Papu. este promoţia explozivă. În ‘77 apare cartea Clasicii noştri. Şi aici erau două tabere. ei reuşeau să-şi dezvolte propriile teorii şi să practice. din Occident. când deja s-a pus pe tavă ideea protocronismului. ajungem în anii ‘80. este de discutat foarte mult. câteva romane notabile: Nicoară Potcoavă. Scrinul Negru – parţial. inclusiv pe clasicii literaturii române. pentru că nu putem spune direct care sunt blocajele pe care le întâmpină literatura şi atunci. spre exemplu. voi aminti că în ‘48 se vorbeşte despre putrefacţia poeziei. literatura. au fost acceptate şi racordate la cercetarea literară. Moromeţii. Editura Univers a avut un mare rol aici. urmează momentul ‘60 când vine generaţia lui Nichita stănescu. 1968 reprezintă o deschidere enormă.

Cum zicea un poet optzecist. ceea ce îi reproşează eugen Negrici literaturii române. mentalităţile s-au păstrat. Dacă vorbim despre instituţia literaturii. problema trebuie mutată cumva şi pe terenul literaturii ca atare. organisme precum uniunea scriitorilor. Bălan sau cu Dumitru Păcuraru. acum. autorul făcea la un moment dat observaţia că la noi evenimente extraestetice. alţi oameni şi deseori ai impresia că lucrurile merg prost. nu în exil. în general. Ori aici. doar s-au dat jos măştile şi am apărut noi înşine. chiar dacă s-au schimbat personajele. ‘70 şi ‘60 în primul rând. aici sunt două probleme diferite. în realitate. au revitalizat de pe poziţiile lor funcţionale mai sigure şi mai ferme şi au creat un fel de emulaţie în jurul tinerilor. şi şi-a constituit în acel climat o anumită atitudine literară şi de politică literară care s-a continuat oarecum în anii ‘90. care ar fi rupturile majore? una poate fi chiar asta: faptul că în universităţi. atunci ar trebui să avem în vedere şi editurile şi presa literară şi universităţile şi. prin ‘80. în fruntea revistelor. Şi trecând peste detaliul acesta. este tocmai absenţa procesualităţii. după părerea mea. pasionată de literatură. Însă cei care au redescoperit. au fost criticii. Mircea Diaconu: Privind instituţia literaturii. Povestea cineva că a ajuns la universitatea din Bucureşti. ştiţi foarte bine.dacă nu cumva în ‘89 s-a produs numai aparenţa unei rupturi şi atunci. acest lucru se vede în modul de abordare al anumitor critici tineri mai importanţi. în anii ‘80. politice – rupturi care generează mutaţii în plan literar. unele lucruri s-au schimbat. de competenţă. sigur că puteţi constata cu oarecare uşurinţă – continuitatea este una naturală. ar fi un lucru 34 . care au prelungit cumva modelul lor de critică. la drept vorbind. un anumit tip de îmburghezire – ne burghezim. dacă vreţi. şi acolo a descoperit că ar fi trebuit să facă literatura cu eugen simion şi nu făcea decât cu D.Adrian Lăcătuş: apropo de tipul acesta de continuitate. În fond. generaţia ‘80 a avut o poziţie marginală în acel moment istoric temporal care i-a dat şi numele. Pe de altă parte. sigur. ci cu sinceritate în opţiunile pe care am început să le deprindem. modelul lor de relaţie cu literatura. nu ar fi vorba de o evoluţie progresivă în desfăşurarea vieţii instituţiei literaturii. până şi criticii care acum 10 ani erau tineri. dacă e să vorbesc despre generaţii. aş ridica întrebarea . De pildă. aş observa că. în fruntea editurilor sunt alţi oameni. eu aş problematiza poate un pic mai mult. cu atât mai mult cu cât sunt universitari cu tangenţe literare şi ca atare. mai ales universitarii din generaţia anterioară. sunt oameni care activează în planul vieţii literare.

Or. sigur. scrie reacţionând la prezent.caracteristic numai nouă. dacă vreţi . eu cred că trebuie observată influenţa sau reacţia scriitorului la tipurile de discurs din afară. dar există şi punctul nostru de vedere. Dar metabolismul unei literaturi. colegului. Iar alţii. aşa cum vă spuneam. îmi aparţine. la o corporalitate transindividuală. lucrurile sunt complementare şi evoluează cumva într-un fel de vector de intermediere. putem să venim şi cu o perspectivă ludică aşa cum făcuse Laurenţiu ulici şi să ne jucăm şi să spunem – iată ce construcţie interesantă putem face. atât cât există. de fapt. care pare legitimă. că participi. ar fi interesant să ne spună 35 . e mare tema asta cu instituţiile. adică ceea ce face un istoric literar – să construiască din nimic o poveste. de fapt. din altă generaţie. aşa şi noi putem spune că povestea există cu totul şi în afara perspectivei teoretice. eu mă întreb: ce vreau să văd? Dacă vreau să văd în interiorul literaturii continuitatea. un scriitor responsabil scrie. acest construct mental şi cred că poziţiile nu se exclud. cred că există şi rupturi. e o problemă importantă care ne frământă.Continiuităţi şi rupturi deopotrivă ca semne ale sănătăţii unei literaturi vii. eu cred că facem o chestiune de provincialism aici. În fine. este generat nu numai de principii intrinseci. Dar dincolo de exerciţiul acesta. oricât de mult ar trece într-o cupolă de sticlă. din altă zonă de interese. oricât de independent s-ar crede. sigur că această continuitate pe care o putem identifica la nivelul literaturii române. scriu vrând efectiv să nu-i repete pe ceilalţi. Important este unde mă situez şi până la urmă. prietenului din alt oraş. este fundamentată prin plasarea într-un orizont mai larg. efectiv din perspectivă ludică. Ceea ce văd e o construcţie mentală. o văd şi în ultimii 50 de ani. la ceea ce se întâmplă. viciată. ci şi de factori externi. dacă vreau să văd rupturile. poate că este alterată. răspuns la temă. dar. pe mine mă interesează să văd mai degrabă continuităţi. Or. Nevoia de ruptură este evident semnul asumării unui tip de discurs şi al conştientizării lui. ele există pentru că. acum. chiar dacă ea te exprimă destul de puternic pe tine. dar mie mi se pare mult mai important să văd continuităţi. cred că putem fi de acord că sigur că există o realitate obiectivă. atunci. indiscutabil. cineva ar putea să nu vadă o continuitate. pentru că scriitorul veritabil nu se poate mulţumi cu un discurs autarhic care nu se întâlneşte decât cu ceea ce vede în vecinătatea lui. semnificative ca exerciţiu analitic şi speculativ. fără să îşi pună acut problema diferenţelor. un scriitor serios. sigur. perspectiva aceasta îmi aparţine. Caius Dobrescu: sigur. în sensul că vedem reacţii doar la ceea ce i s-a întâmplat scriitorului.

Deci. care trăim într-o cultură marginală în raport cu modernizarea europeană. e vorba de politici de stimulare a creativităţii. Cuvântul scris. asta cereau oamenii. evident exista o politică a patrimoniului literar înainte de ‘89 – una din justificările prezenţei literaturii ca obiect de studiu academic şi ca obiect important. trebuie înţeles că nu era orice fel de societate. era uniunea scriitorilor ca instrument de propagandă. iniţial să alimenteze maşina de propagandă. un spaţiu care să favorizeze creativitatea – uniunea scriitorilor era un asemenea spaţiu. ele au două feţe foarte diferite. doar în secolul XIX. strategic – în toată curricula şcolară. În mod evident. cum o concep. Introducerea făcută de Vasile spiridon a fost foarte utilă. în ceea ce numim europa. la expresia de sine. acum. avem literatura ca patrimoniu care se transmite mai departe ca un simbol identitar – e unul din simbolurile puternice pentru noi. Lumea asta nu era un sistem prietenos. un impact foarte mare. se studiază ca obiect literatura română din clasa a V-a până în a XII-a. Şi de aici ideile groteşti şi aberante pe care le ştim – în Cântarea României totul era integrat în „stimularea creativităţii”. atâta câtă e. era degenerarea. de fapt. era central în acel sistem. pe de altă parte. despre continuităţi şi rupturi: mie mi se pare că există continuităţi destul de evidente 36 . Literatura este legată de ideea de reprezentare identitară. a apărut festivalul Cântarea României care trebuia să demonstreze… că românii au talent – ceea ce. intrând târziu. Deci exista această politică de patrimoniu. încurajatoare la început: toţi au dreptul la cultură. caricatura unor idei. eu aş vrea să fac o distincţie pentru început. avem de-a face cu politici de patrimoniu. Şi dacă gândim instituţiile literaturii. distanţare faţă de ceilalţi – trebuie să fii şi tu ceva în marele concert al umanităţii. Şi probabil mult timp literatura a beneficiat de această disonanţă cognitivă. Deci. literatura ca patrimoniu. în experienţa lecturii. fiind un instrument important. chestia asta avea impact. şi exista evident şi o instituţionalizare a creativităţii.tinerii din sală dacă sunt preocupaţi de instituţia literaturii. să aibă şi o dimensiune creativă. să servească unei cauze. Prestigiul literaturii în comunism se leagă în mod pervers şi de această asociere cu poezia şi cuvântul de propagandă care se leagă de faptul că scriitorul. pe de altă parte. pe de-o parte. cuvântul tipărit avea o forţă. dacă are vreo importanţă în felul în care citesc. să nu fie numai aşa. o societate care voia ca această creativitate. Şi în ‘68. în momentul în care devenea disident păşea pe lângă sau se opunea regimului. exploataţi. Pentru cei mai mulţi însemna o sarcină în plus.

au existat concepţii noi. 37 .în ce priveşte politica patrimonială a literaturii. În ceea ce priveşte dimensiunea cealaltă. Cu toate acestea. a creativităţii. în Germania. în contrast cu ceea ce se întâmplă prin alte părţi. Modul de a instituţionaliza activitatea sub alte aspecte nu este acceptabil. Şi asta. în ciuda faptului că în universităţi au venit oameni noi. că a existat o concepţie nouă de curriculă şcolară. în acelaşi timp. pentru a stimula creativitatea în rândul elevilor. uniunile de creaţie au acum alt statut decât obiectivele strategice ale creativităţii naţionale. Din acest punct de vedere. Profesorii care predau scriere creatoare sunt. de exemplu. aproape la fel de continuă şi stabilă ca istoria. există o politică pentru a stabili o relaţie între zona creativă şi şcoală. altfel nu voiam să vorbesc. asta mi se pare o diferenţă destul de însemnată şi pozitivă. mie mi se pare extrem de interesant cum istoria este predată astăzi în şcoli ca pe vremea lui Ceauşescu. în mod evident. literatura care se predă în şcoli ca patrimoniu este în mod esenţial aceeaşi. liceu. modul în care este gândită literatura – codificată. Lucrul acesta. autori care scriu în mod special pentru tineri. adică nu are nimic de-a face cu învăţământul artistic. sigur. De asemenea. universitate – interesul pentru literatura vie este mic. la noi nu există. Nu sunt în niciun fel recunoscuţi sau acreditaţi în instituţiile respective. pictori care predau pictură. asta. iar diferenţele nu cred că sunt foarte mari. În primul rand. interesul tuturor instituţiilor de educaţie la toate nivelele – generală. de compozitori sau de cineaşti. propusă ca simbol identitar – atât substanţa în sine a acestui concept cât şi modurile în care este produs şi reprodus. literatura nu este o artă. cei care dau asemnea lecţii în universităţi sunt cunoscuţi pentru activitatea lor de pictori. cu excepţia perioadei de după ‘45. în contradicţie cu colegii lor – compozitori care predau compoziţie. De asemenea. cred că există mai degrabă o continuitate. există o regularitate a lecturilor publice în şcoli – autori foarte diferiţi între ei iau legătura. deşi plăcerea de a ţine instrumentul acesta. nu mai avem festivalul Cântarea României. al politicilor de patrimoniu. în şcoli sau universităţi există o reticenţă evidentă faţă de a introduce scrierea creatoare ca obiect de studiu. scriitori cu o anumită reputaţie. se prelungesc destul de lin şi după ‘89. În viziunea legii româneşti. slavă Domnului că nu se mai disipează resursele şi oamenii ca nişte particule – băgaţi acolo ca să scoată creativitatea din ei. Alexandru Muşina: Cred că m-a provocat Caius Dobrescu. adică. sigur. aici sigur există diferenţe mai importante. sigur nu suntem obligaţi să îi imităm pe alţii.

să facă cu colegele noastre nişte cursuri de scriere creatoare timp de o săptămână. poate. 38 . ale scritorilor studenţi. după care se desfiinţa. care. repet. au venit cei de la British Council care au adus un poet foarte bun.microfonul. dătătoare de mari satisfacţii. După care. se preda cu entuziasm scriere creatoare şi studenţii erau foarte entuziasmaţi. Ne mutam la Piatra Neamţ. care se desfăşurau în cadrul Cântării României. Ne mutam la sighişoara. au contribuit şi întâlnirile noastre. să zicem. scrierea creatoare este pentru mine o sursă de mari satisfacţii. uitaţi. tinerilor scriitori. la engleză. instituţiile culturale actuale – chiar cele universitare – nu mai refac asemenea tipuri de întâlniri ale. nu se face numai pentru filologi. este un instrument falic şi a vorbi în timp ce alţii te ascultă a devenit manifestarea supremă a puterii simbolice. Nu?! Ceauşescu vorbea nesfârşit. Dar era în cadrul acestei instituţii. este maximă. Bine. în liceu şi apoi renunţaseră. Deci o să încerc să fiu normal şi natural. Făceam un colocviu în cadrul Cântării României la Buzău. mai degrabă. şi le-am întrebat: .Foarte interesant! Şi le-am întrebat – aţi mai scris? – N-am mai scris! . dar şi de traume nesfârşite. câteva observaţii şi câteva poveşti. În al doilea rând. problema noastră este că nu avem tutorele care să vină din afară şi să impună scrierea creatoare. acum 7-8 ani. Cântarea României nu cred că a fost atât de dezastruoasă pe cât spune Caius Dobrescu. De exemplu. se desfiinţa. ăsta este paradoxul unei asemenea instituţii. dacă ne uităm în Occident. pe care toţi dictatorii şi-o asumă cu mare satisfacţie. ci pentru cei care vor să înţeleagă din interior ce este literatura. decât.Cum e? . i-a înnebunit pe ăia cu un discurs de 4 ore jumate. materie absolut necesară şi fundamentală. Cluj. iar Fidel Castro ţinea câte un discurs de 12 ore. erau colocvii ale tinerilor scriitori. Din păcate. se desfiinţa.Şi cum e să predaţi scriere creatoare dacă nu sunteţi scriitoare? . dintre cei din Bucureşti.Ne-a învăţat Mathew swenney! Deci. În primul rând. am încercat împreună cu colegii mei să impunem scrierea creatoare ca materie de studiu. nu se face doar pentru cei care vor să devină scriitori. Iaşi. deşi ţin acest obiect în mână. organizate în cadrul Cântării României. la solidaritatea generaţiei ‘80. când a fost odată la ONu. Orice instituţie de genul acesta are paradoxurile ei. din timişoara. Le-au învăţat câteva tehnici pe colegele noastre care nu scriseseră în viaţa lor literatură. singura noastră şansă este să vină englezii să impună programa de scriere creatoare. deşi trebuia să vorbească numai 20 de minute. în ultimii 20 de ani.

să publice. nimeni nu le-a putut comenta. celălalt este Groşan. tot ce au scris după 1990 este complet – cum să spun – depăşit. Pentru că noi. de la combatant dizident.r. agopian (merg împreună). din anii ‘80 după revoluţia din 1989? este un fenomen extraordinar pe care l-au observat colegii mei. am să citez câţiva dintre aceşti autori care au fost prinşi de revoluţie la 50 de ani. la membru în CFsN. nemaînţelegând sau nemaiputând să înţeleagă noul context. Florin Iaru s-a oprit. cu scriitori care. continuă să scrie. Deci el este filiera Groşan. Întrebarea este dacă studenţilor cărora li se predă D. unii trăiesc şi astăzi. au continuat să scrie cu tenacitate şi să publice cinci-şase romane. nimeni nu le mai ia în seamă deşi scriu la fel ca înainte. Dinescu. cu încăpăţânare de anumiţi colegi de-ai noştri. din ‘90 nu a mai scris nimic. Iar Groşan când a încercat să revină nu a mai fost convingător. nu a mai publicat nimic.r. au continuat să scrie ca înainte şi sunt cu totul marginali. ca scriitori. în diverse feluri. au succes. dar în primul rând de cititor. că anumiţi autori care erau şi mai sunt mari scriitori (cei din generaţia 60 dar şi unii scriitori din generaţia mea. şi anume: ce se întâmplă cu scriitorii de succes. pentru că voiam să ajung şi la generaţia ‘80. Ileana Mălăncioiu. Popescu. Oamenii respectivi au rămas. şapte romane. Blandiana. au avut un puseu de sterilitate. sau care erau în curs de emergenţă. Dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu poeţii. Şi o să dau câteva exemple absolut paradoxale: unul este D. acesta le mai spune realmente ceva. sau care au peste 70 de ani) acum sunt predaţi în continuare. Dar ei. 39 . şi anume. să vi-i dau exemplu: unul este Constantin stan. traian t. acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu poeţi cum ar fi Dinescu. Mălăncioiu – o extraordinară publicistă în anii ‘90. s-au reinventat de fapt. Ion stratan. Nu le mai spun nimic. Însă există scriitori din generaţia ‘80 care. Nicolae Breban. Cei mai valoroşi n-au mai putut să scrie. Frontul salvării Naţionale. volume de poezii. după părerea mea. asta arată că aceşti scriitori erau intim legaţi. acelaşi lucru s-a întâmplat şi în generaţia ‘80. decent. erau în plină putere creatoare. nu mai contează. de regimul comunist în care trăiau şi îşi construiseră gloria. unul este agopian. în afara realităţii. a mai scos cinci. cum ar fi. La fel augustin Buzura. ana Blandiana – alianţa Civică. a avut acest puseu de decenţă a sterilităţii. şase. 50 şi ceva. mai ales ultimul. sau de profesor. Popescu. Coşovei. pentru a putea să mai fie luaţi în seamă.Şi acum o să trec la o observaţie de cititor. deşi studenţii nu-i mai înţeleg realmente. dar nu ca poeţi. actualmente bucătar la el la Cetate.

când vorbim de scriitorii generaţiei ‘80 de după ‘90, avem de-a face cu alţi scriitori, cu scriitori care s-au reinventat. singurii care sunt percepuţi acum ca importanţi, sau în continuare ca scriitori importanţi sunt cei care s-au reinventat. exemplele mele pot să pară paradoxale pentru că noi predăm continuităţi ale creaţiei, dar, de fapt, sunt discontinuităţi majore. unul dintre ei este chiar Gheorghe Crăciun. alt autor care s-a reinventat: de la o elită restrânsă, el întotdeauna a fost un autor de public, dar era pentru un public restrâns, acum şi-a extins publicul la nivelul revistei Elle – e vorba de Mircea Cărtărescu. Noi nu-l mai citim pe acelaşi Cărtărescu din anii ‘80 ca poet n-a reuşit să se reinventeze şi a renunţat să mai scrie de fapt, ca prozator a reuşit să se reinventeze. un alt exemplu şi mai spectaculos este Petru Cimpoieşu, care a publicat trei cărţi înainte de 1990, dar nu a prea fost luat în seamă. a reuşit să se reinventeze cu un roman foarte bun Istoria marelui brigand, apoi cu unul extraordinar, Simion liftnicul, probabil unul dintre cele mai bune trei romane din ultimii 20 de ani. După care a continuat cu un alt roman, nu foarte convingător. editura Polirom, dintr-un entuziasm vizavi de Cimpoieşu, i-a reeditat cărţile de dinainte, dar acestea nu au avut acelaşi efect. Nu au mai avut ecou. Pentru că el realmente este un alt scriitor acum şi, în măsura în care este un alt scriitor, este important. De asemenea, angela Marinescu s-a reinventat. Nu mai este aceeaşi poetă, cu cea de până la 1990, deşi noi vrem să cultivăm această continuitate. În poezie, după părerea mea sunt doi sau trei poeţi care au reuşit să se reinventeze. unul este Ioan Moldovan, de exemplu, care este alt poet decât cel care era până în 1990, şi, în modestia specifică şi pe model iliescian, mă dau şi pe mine ca exemplu – în final. Şi am să vă spun ce s-a întâmplat după 1990. toate volumele pe care le-am publicat până în 1998, 1999, 2000 inclusiv, erau scrise înainte de 1989. am scos şi o antologie, mai mult din cauza asta, ca să arăt că sunt scrise înainte, aşa le-am plasat exact în contextul lor. După care, vreo 10 ani, 8 ani, n-am mai putut să scriu nimic, pentru că mi-am dat seama că trăiesc în altă lume. trebuie să te reinventezi, trebuie să găseşti altceva. Şi de abia de prin ‘96 – ‘97 am reuşit, aşa, târâş-grăpiş, să reîncep să scriu şi să public prin 2001-2002 volume cât de cât semnificative. aceste discontinuităţi sunt atât ale instituţiilor cât şi ale creaţiei, dar toate se leagă, după părerea mea, de modificarea lumii în care trăieşti, a modurilor de comunicare şi de modificarea radicală a publicului. Şi aici sunt de acord cu Mircea a. Diaconu că, dacă în Oc40

cident nu există traume şi rupturi atât de mari dintr-un moment istoric în altul, cum a fost la noi, la noi a fost ceva major, există rupturi între generaţiile de scriitori. există schimbări de mentalitate majoră, care-i lasă în ofsaid pe cei mai mulţi scriitori. asta voiam să spun. totul este să nu rămâi în ofsaid. Pe mine mă amuză şi mă întristează ceea ce se întâmplă cu aceşti patriarhi, să le spun, cum ar fi Breban, Buzura, D.r. Popescu, ca şi cu Blandiana, Dinescu şi Ileana Mălăncioiu. Dacă vreţi să vedeţi - şi cu asta am să închei – dacă vreţi să vedeţi cum evoluează nu numai literatura, ci şi perceperea literaturii, luaţi această excelentă antologie care a apărut la tracus arte recent, făcută de radu Vancu şi Claudiu Komartin, cu poeţi din toate generaţiile şi veţi vedea că ana Blandiana şi Dinescu par din altă epocă istorică, literară. Par mai degrabă contemporani cu Maniu sau cu topârceanu, sau cu Minulescu decât cu poeţi care sunt prezenţi odată cu ei în această antologie. Vă mulţumesc. Crina Bud: Nu s-a vorbit despre instituţia premiilor care este şi ea o instituţie, n-am de gând să o problematizez, dar în raportul acesta de continuităţi, discontinuităţi, mă gândesc la cărţile vizate de premiile pentru anul 2010 şi dacă stăm să ne uităm fie şi la recolta revistei Observator Cultural foarte aproape de centru vedem că sunt nişte cărţi care au atras atenţia în mod special. Şi un titlu anume probabil că spune multe despre situaţia în care ne aflăm şi de exact această negociere între continuităţi şi ruptură. Dacă stăm să ne uităm la romanul Gabrielei adameşteanu, la Provizorat. Nu încercam să judec dacă premiile au fost bine distribuite sau nu, şi la toate, oricum – sau la majoritatea – Gabriela adameşteanu a fost printre propuneri. Dar altul era gândul meu. Ideea era că în momentul în care am citit romanul Provizorat a apărut o imagine în mintea mea, care rămâne. Că întreaga poveste de acolo – de combătut, de acceptat - se învârte în jurul următoarei imagini: acolo e un trecut românesc care atârnă de un cui bătut undeva în prezentul nostru, pe care prezent îl fisurează şi prin fisurile acelea trecutul îşi infiltrează toate mesajele lui şi toate neputinţele lui şi poate că nu e chiar întâmplător că un roman al anului 2010, atât de citit şi de discutat propune tocmai imaginea asta. Nici celălat text, care nu ştiu dacă e roman sau altceva, al lui Ion Vianu, de asemenea prezent prin toate topurile, nu e străin de această continuitate, ruptă, cum o fi ea, pentru că e, de asemenea, o întoarcere pe momente de ruptură. Nu?! O epocă a elevilor lui Negoiţescu, a Monseniorului Ghica, e o lume acolo a unor oameni care încercau să fie doar ceea ce
41

erau. ăsta era grupul, grupul de prieteni. Şi Ion Vianu nu face decât să reia în acest roman poveşti care fuseseră de altfel prezentate în dialogurile lui cu Matei Călinescu. e un trecut acolo, care invocă, aşa ca şi în teoriile istoricilor totalitarismului care ştiu că trecutul nu mai trece. Podul s-a rupt, dar a trecut şi el podul înainte ca orice punte să fi dispărut. Şi în sensul ăsta, nu ştiu, dacă stau să mă gândesc, mai găsesc. e romanul lui Bogdan suceavă, Noaptea când cineva a murit pentru tine, în care reconstituie, cu o anumită obsesivitate, aceste punţi către un trecut anume. Alexandru Muşina: Da, aş vrea să spun şi eu ceva. ar trebui să-i întrebăm pe cei tineri căci realmente ei sunt cititorii, după părerea mea, cititorii mai adevăraţi decât noi, dacă pot să spun aşa, în ce măsură romanul Gabrielei adameşteanu a reuşit să le arate o Gabriela adameşteanu care s-a reinventat. Cosmin Borza: Mulţumesc. să-i răspund domnului Muşina. Da, cred că s-a reinventat şi nu mi se pare deloc un roman slab, al Gabrielei adameşteanu, dimpotrivă. Şi eu cred că al lui Nimigean e mai bun. Dar putem compara cu Drumul egal al fiecărei zile. e cu totul altă construcţie romanescă decât în Drumul egal al fiecărei zile şi nu mi se pare deloc un roman slab. Bun, revenind la discuţia mare, la discuţia importantă de astăzi, eu aş aştepta precizările domnului Negrici pentru a putea înţelege mai bine deziluziile literaturii române, pe care dumnealui le identifică. Îmi pare că mergem foarte mult pe revizuiri, deci şi pe această latură de patrimoniu a literaturii române care poate fi făcută foarte bine. Nu cred că literatura vie e doar cea care se scrie acum, ci literatura română poate fi reinterpretată. avem mulţi canonici fără canon, inclusiv din generaţia ‘60, dar şi din generaţia ‘80. Alexandru Muşina: De exemplu? Cosmin Borza: De exemplu nu ştiu dacă Nichita stănescu care a fost de foarte multe ori revizuit are un canon cu adevărat construit în jurul operei sale. La fel un sorescu. La fel un Cărtărescu. eu nu cred că se canonizează, nu?! eu nu cred că încă putem vorbi de revizuiri. De ce fel de revizuiri vorbim? Cele estetice sau cele care au marcat începutul anilor ‘90, până în 2000? Cele est-etice sau ideologice? Cred că lucrurile nu s-au aşezat într-atît de mult în literatura postbelică încât să avem nevoie de o continuă invocare a revizuirilor, a rupturilor. Noi nu avem o imagine a evoluţiei organice a literaturii dar avem vreo trei, dacă aş număra eu, revizuiri ale acelei evoluţii organice care este din punctul meu de vedere încă insuficient conturată.
42

George Neagoe: Vreau să spun un lucru care poate vă va surprinde, poate e deplasat, însă am senzaţia că la noi în ţară, e loc pentru oricine, de la măturător, până la preşedinte, asta cu condiţia să-şi facă treaba bine. Ce vreau să spun e următorul lucru: nu există încă în mentalitatea unui om ca cineva să se ocupe de literatură, beletristică, proză, poezie, teatru sau critică literară, cercetare literară şi să înţelegem prin asta că trebuie să fie şi remunerat corespunzător. Or asta e cea mai mare discontinuitate din punctul meu de vedere dintre ‘61 – ‘89 şi din ‘90 până astăzi, pentru că atunci, de bine de rău, scriitorii o duceau relativ bine. aveau remuneraţii grase, tiraje solide. Lumea putea să trăiască din articolele de presă pe care le publica. astăzi nu se mai poate întâmpla asta. Şi mai e o problemă esenţială care ţine şi de continuitate, dar mai ales de discontinuitate în instituţiile literaturii, anume că până astăzi n-am definit ce înseamnă cercetarea literară, care e specificul ei, ce introducem în acest domeniu. Nu avem instrumentele necesare să facem cercetare literară – mă refer la lucrurile simple: bibliografii de periodice, indici de autori, enciclopedii. În primul rând trebuie să ne punem la punct instrumentele necesare studiului literaturii şi după aceea putem să discutăm şi că avem o instituţie a litearturii solidă. Mulţumesc. Adrian Lăcătuş: Cred că George ne-a dat tema pentru anul viitor. Alexandru Muşina: Când aud că de bine de rău, scriitorul trăia convenabil din scris înainte de 1990, iau foc. Cei care-mi spun textul ăsta au o singură replică de la mine. Nu erau plătiţi scriitorii, ci propagandiştii, deci se făcea publicitate de partid şi de stat. Cine lucrează în publicitate acum câştigă foarte bine. scriitorii care aveau tiraje imense şi erau plătiţi la articol cu jumătate de salariu în ‘60, ‘61 erau văzuţi ca propagandişti ai regimului. În clipa în care regimul şi-a dat seama că nu mai are propagandişti, a selectat câţiva care primeau în continuare salarii mari, iar restul, chiar dacă erau publicaţi, era o chestiune derizorie. Haideţi să nu mai amestecăm planurile şi să nu mai avem această nostalgie a scriitorului care trăia din scris. Propagandistul era cel care trăia din scris. Propagandistul care a devenit scriitor. Propagandistul. Nu uitaţi că scriitorii pe care, pe unii dintre ei, eu îi admiram, erau de fapt propagandişti de vârf ai regimului şi au fost tot timpul, până la pensie, Paler de exemplu. Când eşti redactor-şef, director la al doilea ziar al ţării, când eşti în anii 50 director al radioului public – în ce calitate era? Cum scria? Cum trăia? Haideţi să fim serioşi. trăiau în vile primite, care
43

Oricum. pe mine mă distrează puţin. au început prin a spune că noi. Alexandru Muşina: eu nu cred că în Franţa nu sunt mai mult de 30 sau 50 de autori care trăiesc din scris. La noi în ţară nu e loc pentru scriitori şi pentru criticul literar. Şi eu mă gândesc de pildă. uşor manipulabile şi sunt relative la sistemul nostru de referinţă. Primii care au luat cuvântul se întâmplă să fie reprezentanţi ai generaţiei ‘80. să-i asiguri un trai convenabil. şi anume la continuitate şi ruptură. al tinerilor scriitori. la alba Iulia. discuţiile cu privire la continuităţi şi rupturi şi discuţia pe care o avem astăzi. care nu e chiar comunist. dar asta nu schimbă statutul actual. Dacă. Pentru o istorie a instituţiilor literare. în care cred c-au vorbit mai mult scriitorii mai bătrâni. cei afirmaţi sau nimeriţi aici după 2000 facem parte de fapt tot din generaţia ‘80.fuseseră confiscate de la alţii. ambele concepte. sunt absolut de acord cu George Neagoe. încercăm să privim mai de aproape perioada comunistă. fireşte. 1989 nu contează aproape deloc. acolo poeţi care publică un volum. sunt. atunci poate să fie considerat un punct de ruptură. Andrei Terian: Cine? Alexandru Muşina: Pavel Coruţ. Faptul că lucrurile s-au dus în această zonă generaţionistă mă face să mă gândesc la un colocviu la care am fost acum o săptămână. dar în românia nu este nici unul. De exemplu. în momentul în care încercăm o periodizare din avion a întregii literaturi române. lucrurile variază şi în funcţie de diverşii parametri pe care-i avansăm. dintre care 90% scriu literatură de consum. sunt de acord cu orice discurs în legătură cu felul în care funcţionează cercetarea. Alexandru Muşina: Ba da! Andrei Terian: Mircea Cărtărescu. Alexandru Muşina: Vă spun eu unul în afară de Mircea Cărtărescu. Deci aşa discutăm. pentru că-s plătiţi. trăiesc din scris. Andrei Terian: eu m-aş întoarce la cele două concepte ale discuţiei noastre. Andrei Terian: Domnul Muşina. două. Şi iarăşi. Ce poeţi suedezi foarte buni cunoaşteţi?! sunt slabi toţi. Diaconu şi anume. contează în mod decisiv. faptul 44 . Dacă discutăm de exemplu o istorie a formelor şi curentelor literare. tocmai din cauza acestui relativism. George Neagoe: Bun. cum e în suedia. există – şi cu asta închei – principiul social-democrat să-l ţii pe scriitor. Şi aş zice că eu sunt de acord cu ceea ce zice domnul Mircea a. 1971 nu prea este un punct de reper. în schimb.

eu am doctoranzi. erai plătit să lucrezi. totuşi. de când s-au semnat tratatele post-aderare cu uniunea europeană. născuţi după 1990. de alte state. decât aşa bani. dar foarte multă lume îşi aduce aminte că de fapt. Nu e 1971. fenomen care se petrece în societatea românească de prin 2007. să-ţi cumperi o căsuţă într-un cartier de case standard din Bucureşti când eşti cel mai prestigios scriitor român. cred că nu l-ar mai fi tentat profesoratul. Pe de altă parte.. nu afirmaţi. să zicem. nu erau propagandişti. sigur că în sistemul editorial de astăzi. deci cei care. lucruri de felul ăsta. foarte mulţi dintre scriitori. Nici pe vremea aceea nici pe vremea asta. Cred că decât aşa. Nici Mircea Cărtărescu nu trăieşte din scris. uniunea scriitorilor era o bancă. Nu am vrut să pilotăm spre zona asta. adică. Dacă ar fi avut certitudinea că poate trăi din scris. foarte prost! Şi cred că e incomparabil cu celelalte ţări din europa Centrală. am fi început probabil să discutăm despre teze. cea mai faină bancă din lume. în mod evident nu ştiu scriitori în afară de cei citaţi mai devreme. Ca să nu spun de Germania sau de alte ţări. Când m-am întâlnit cu el în faţă la universitate. contractul dintre scriitori şi editori în românia e unul foarte prost. Deci exista şi această instituţie a împrumuturilor pe care nu le mai dădeai înapoi. care nu şi-au returnat în veacul veacului împrumuturile de la uniunea scriitorilor. sau poate că omul vrea să aibă o siguranţă a lui prin chestia asta. scriitorii. conduc doctoratele câtorva persoane care au o sumă de bani alocată lunar pe care nici n-aş fi visat vreodată să o am. mergea să-şi ţină orele. de la care luai bani şi ştiai că nu mai trebuie să-i duci înapoi. 45 . şi aici George are dreptate. M-a provocat George Neagoe cu banii pe care îi luau scriitorii pe vremuri. Deci din punctul ăsta de vedere. despre ce s-a întâmplat în 1965. aşa însă după cum am înţeles şi ei fac parte din generaţia ‘80. trăiau prin nişte împrumuturi pe care nu le mai returnau. erai plătit să taci. mai bine deloc. 1971 şi tot aşa. George are perfectă dreptate. Dumnezeu să-i ierte. adică el continuă să aibă catedră la universitate. aş observa un fenomen care e în sprijinul tinerilor şi chiar al tinerilor creatori. Andrei Bodiu: Când am propus tema asta nu m-am gândit la tezele din iulie.. mai bine nu. Şi sunt oameni. sunt tot felul de legende. ci 1961. că ar fi într-o astfel de situaţie.că la momentul de faţă scriu literatură şi oameni născuţi. el ar trebui să fie exemplul nostru de scriitor care a reuşit şi reuşeşte să trăiască prin scris (gândiţi-vă numai în câte limbi a fost tradus) şi totuşi nu. mi se pare foarte puţin. cel puţin nu dă semne.

absolut indezirabil. Şi una dintre aceste instituţii era chiar uniunea scriitorilor. 60 sau 70 de ani. era un întreg happening între cele două instituţii. nu ştiu ce!” ar trebui să vedem.. tenebros. dacă se poate. pentru că mulţi sunt într-o situaţie foarte bună. nu mă gândesc numai la dosarele proceselor politice.d. dar să nu spună că nu o au. cam jumătate din adunare are aşa ceva. eu le doresc să trăiască toată viaţa. adică o viziune ceva mai relaxată. Deci. aş vrea să vorbesc de un element de continuitate mai degrabă decât de unul de discontinuitate. versantul subteran. Dacă vreţi să vedeţi care erau taberele. Vreau să vă spun că securitatea nu era doar un spectator al instituţiei literaturii. Istorie subterană la care cred că ar trebui 46 . – dintre tabăra eugen Barbu şi tabăra Marin Preda – mergeţi la CNsas şi veţi învăţa de acolo mai mult decât din istoriile literare care s-au scris în ultimii ani pe aceste probleme.şi prin asta nu mă refer numai la dosarele de urmărire informativă ale scriitorilor. nu mă gândesc nici numai la dosarele de reţea. timid aşa.a. mai puţin întoarsă către trecut şi către un trecut. era un spectator care se implica în spectacol..când aceşti doctoranzi ai mei au burse mai mari decât colegi de-ai mei lectori. adică la dosarele informatorilor – ci mă gândesc la dosare care se constituiau referitor la instituţii. având o viaţă materială bună. care erau relaţiile dintre protocronişti şi sincronişti. Cred că ar fi foarte interesant să se scrie o istorie subterană a literaturii postbelice. George Ardeleanu: Pentru că s-a vorbit aici de instituţia literaturii. a literaturii în comunism. eu mă bucur foarte mult că există asta şi mi se pare o şansă extraordinară şi pentru noi şi pentru cultură şi pentru toată lumea. cum să vă spun.m. şi anume de relaţia acestei instituţii cu alte instituţii şi anume cu departamentul securităţii statului. Andrei Terian: eu am vrut să precizez că e o mare şansă şi pentru tinerii doctoranzi de 50. o să vedeţi că. dar asta ar trebui să ne ofere un alt punct de vedere. dimpotrivă. din perspectiva acestei instituţii. Dacă vă pun acum să ridicaţi mâna cei care aveţi burse doctorale sau postdoc sau aşa mai departe. când ne plângem aşa la mormânt străin tot timpul că „Domnule nu avem. după părerea mea. mai puţin plângăcioasă. Şi atunci. securitatea a fost din ‘60 până în ‘89 celălalt versant al acestei instituţii. dacă mergeţi la CNsas şi vedeţi multiplele tipuri de fonduri existente acolo . Ideea este că eu aş vedea şi această parte plină a paharului. întunecos. dintre occidentalizanţi şi naţionalişti ş. se poate vedea foarte bine. există un tom de zeci de volume consacrat uniunii scriitorilor.

ce continuităţi încurajăm. pentru că problemele sunt foarte complexe. Multe dintre monografiile consacrate scriitorilor postbelici sunt însoţite şi de capitole consacrate dosarelor de securitate. ceva de genul ăsta se face deja. despre situaţia socială a conducătorului. se pliază perfect peste capitolul consacrat lui Cărtărescu în volumul respectiv din Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa. de această relaţie instituţională de tip happening dintre două instituţii: dintre literatură şi securitate. care merge în paralel. deci mai bine să ne oprim aici cu discuţia.să lucreze o echipă serioasă. Vă sfătuiesc. de relaţia de tip happening dintre cele două instituţii. vitrine. sau comentariile lui Caraion la Ioan alexandru şi aşa mai departe.la Delirul lui Marin Preda. Şi aş discuta cum definim aici instituţia literaturii. fotografii al lui Mircea Cărtărescu. aş vrea să revenim la tema de astăzi şi mă interesa mai mult valoarea prospectivă a discuţiei acesteia – în sensul în care ne putem întreba ce facem în continuare. Şi aici am putut observa o rafinare a tehnicilor. Dar pe mine mă interesa altceva. Nu cred că este o istorie la care poate scrie un singur individ. acest comentariu. ce este 47 .ar trebui să fie o discuţie puţin mai amplă. În mod paradoxal. vorbeam de intruziune. ce încurajăm. cu instituţia numită critică literară. dacă vreţi. Vreau să vă spun că ofiţerii de securitate erau şi ei adevăraţi hermeneuţi ai textelor literare. din ‘61 până în ‘89. mă gândesc aici în sensul global al termenului pe care l-aţi discutat. Deci. Nici nu putem să comparăm de exemplu ce bani se fac din alte proiecte şi cum se fac . am văzut o notă . Iată un singur exemplu de transfer de competenţe. el este reprodus în Cartea albă a Securităţii. pentru că problema poate fi tema unui colocviu întreg. ce discontinuităţi încurajăm. desigur. realizat de un informator cu nume de cod Micu. Nu de puţine ori existau transferuri de competenţe între cele două practici şi aş vrea să vă dau un singur exemplu. Vreau să amintesc doar. Vedeţi acolo toată bătălia receptării care s-a purtat în jurul acestui roman în momentul apariţiei. De altfel. indiferent că este vorba de un dosar sau altul.ca informator al securităţii de data aceasta . să citiţi comentariile lui Ion Caraion . Mai mult decât atât. nu are sens să vorbim acum de economie şi inflaţie şi cum au evoluat preţurile. Dan Ţăranu: Ca o paranteză apropo de sumele acelea despre care vorbea domnul Bodiu – trebuie precizat că ele sunt condiţionate de fel de fel de proiecte sau. în aceste dosare există comentarii ale textelor literare făcute de către ofiţeri sau de către informatori ai securităţii.un comentariu la volumul Faruri.

neproblematică de manifestare. cumpărându-l. şi piaţa este de fapt o instituţie. sau pur şi 48 . alte discursuri cred că se orientează spre altceva. mă rog. ce fel de traseu alegi? Pentru că dacă ne gândim de exemplu la ce se întâmplă – fac mereu analogia asta – în muzica americană.instituţia literaturii? Ce trebuie să facă ea cu creativitatea? trebuie să o capteze de exemplu şi să o dirijeze către publicul larg sau. cum o definim. aşa cum limba este o instituţie chiar şi atunci când nu este normată de academie. La noi nu cred că există încapsulată în mintea nostră o perspectivă stratificată despre funcţia literaturii. poate ar fi trebuit să punem şi problema acestei relaţii – ea a fost tangentă de vreo două ori şi cred că instituţia are o mult mai mare inerţie decât piaţa. nu numai unele care sunt normate de sus în jos şi în legătură cu asta sigur că mulţi ne-am aştepta ca o grămadă de lucruri să fie legate de piaţă. întrebarea e: dacă nu se poate trăi din scris. ştim ce industrie de muzică americană există acolo. ca oameni de litere – ce fel de perspectivă asupra instituţiei literare. şi piaţa este într-adevăr adesea mult mai creativă şi mai liberă decât literatura instituţionalizată. adică pornind de la ideea că se vinde să încurajăm tipul ăsta de discurs – că dăm în altceva. directă. decât instituţia literaturii. adică. este atâta culoare pe care poţi să mergi astăzi. Şi e foarte ok. dimpotrivă. este numai din cauză că statul nu-şi plăteşte scriitorii. cum se întâmplă în cazul lui Pavel Coruţ. Desigur. Adrian Lăcătuş: Da. Caius Dobrescu: Da. Deci. de exemplu vorbesc despre publicul care-şi creează singur un anumit tip de scriitor. Nu?! am considera că piaţa este forma ei specifică. ce încurajăm până la urmă noi. există instituţii care sunt emergente. Da. ca să încercăm o nouă discuţie. eu nu cred că asta e o perspectivă de încurajat – vorbesc de ideologia pe care o propune Coruţ. trebuie încurajaţi scriitorii să producă creativitate şi apoi să formeze un public?! Deci. în instituţia literară. dar există formaţii care aleg un traseu prin care singure-şi propun un public care nu le asigură venituri pentru toată viaţa. apropo de creativitate. cum ne raportăm la ea?! Ce spunea domnul Muşina implică un anumit tip de teorii. de formare să spunem. e foarte interesant ce zici tu. Deci ce facem cu ea. e o alegere. însă cred că e o mică confuzie aici între noţiunea de instituţie şi noţiunea de piaţă – sau. Dar acum. mi-ar fi plăcut să discutăm mai mult despre asta. e într-adevăr o problemă de definiţie a termenilor pentru că în viziunea mea piaţa este o instituţie. trebuia să-ţi dăm cuvântul mai înainte probabil. Dan. prin care a venit libertatea. e o piaţă atât de diversificată.

suprastructura noastră culturală. am realizat după 1989 că de fapt trăim într-o ţară care în multe puncte seamănă mai degrabă cu Pakistanul sau afganistanul în. Nu?! Gândiţi-vă că în momentul în care se construia ateneul. cu nivelul ăsta de mentalităţi. Alexandru Muşina: De exemplu?! Caius Dobrescu: Păi cei care dezgroapă morţii să le mănânce inima. este întreţinută cumva artificial ca să părem o ţară mai europeană şi mai civilizată decât suntem cu adevărat. cu moştenirea asta. ci suntem în imediata proximitate a celor mult mai bogaţi decât noi. din păcate nimeni nu poate deţine acest monopol – ăsta e alt efect secundar negativ al libertăţii – n-am spus că toată ţara e ca Pakistanul. aşa s-au dezvoltat lucrurile. nu?! Ne-am raportat tot timpul la ăştia – occidentalizanţii – care încep cu paşoptiştii. nu ştiu – dar sigur – astăzi lucrurile arată altfel. frustrările noastre sunt mult mai mari pentru că din nefericire nu suntem doar săraci şi marginali. care au multe alte resurse şi evident suntem prinşi în foarfeca asta între aspiraţii. nu ne place. ci că sunt zone care se aseamănă – uneori. folclorică. nu se poate susţine. cu chestii de genul ăsta. ne place.. rămâne un fapt. Alexandru Muşina: Nu există! Caius Dobrescu: Ba da! există. poate în Pakistan nu fac chestia asta dar. dorinţe şi posibilităţi de acces 49 .. o piaţă mult mai mare şi un interes cultural mult mai mare.. într-o margine de europă – într-o ţară în care se vând mai puţine cărţi decât în slovenia – care are 2 milioane de locuitori. cu Conservatorul. la nivelul ăsta de consum cultural. Alexandru Muşina: Nu este adevărat! Caius Dobrescu: sigur.. ca să vorbim marxistic. alexandru Muşina este în situaţia de a-i asculta şi pe alţii când spun tot ce le trăzneşte prin cap. De exemplu! Şi deci. şi. exista o elită socială care se autoîntreţinea pe o pătură mare de ţărani analfabeţi care poate erau fericiţi în lumea lor magică. până la urmă. marea parte a populaţiei era formată din ţărani analfabeţi care n-aveau nici o treabă cu ateneul. În bună măsură. peste noapte. trăim într-o ţară înapoiată. dar la genul ăsta de societate. după toate cifrele oficiale. Bun. Ţin să te informez că în asigurarea cu apă curentă a comunelor din românia – situaţia e mai proastă decât în Pakistan.simplu e un fapt că trăim într-o societate mult mai înapoiată decât ne place să credem? Şi noi am fost crescuţi cu ideea că trăim întro ţară europeană şi că urma să pice comunismul ca să intrăm pe orbită. sunt de acord că nu e deloc confortabil.

Pe de altă parte. Şi sociologii spun că asta generează pe termen lung corupţie. mi se pare un pic straniu să te aştepţi să fii plătit pentru asta. rămâne în continuare foarte serioasă. deci rămâne un fapt. dacă faci din literatură un fel de religie laică personală.la resurse. or să fie mai oţeliţi în conştiinţa lor profundă decât bătrânii care se vindeau comuniştilor. m-aş bucura foarte mult dacă aş întâlni tineri decişi să aibă succes. cum să spun eu. te gândeai ce faci cu securitatea şi ce faci cu prietenii şi cu apropiaţii. atunci oricum trebuie să intervină legea şi să te potolească. Ok. atunci mi se pare relativ rezonabil să accepţi nişte condiţii de piaţă şi să fii pregătit să scrii în aşa fel încât să vinzi. entertainment. Adrian Lăcătuş: Mulţumesc Caius Dobrescu şi mulţumesc tuturor celor care au contribuit la dezbatere. deci e o mare iluzie să ne imaginăm că tinerii care vin aşa cu forţe noi. Poate şi aici ar fi de luat o decizie ca să spun aşa. este ok. strategică. (08 aprilie 2011) 50 . Dar dacă într-adevăr e un bussiness ca oricare altul? În alte părţi oamenii trăiesc din asta şi vor să scrie în aşa fel încât să vândă. Bun. dacă într-adevăr ceea ce faci tu este resimţit ca important. În america sunt tone de manuale despre cum să ai succes în literatură. se naşte un proces şi primeşti o recompensă din asta. iată. când sigur. care vor să scrie pentru piaţă şi vor să vândă. dar în principiu dacă nu vezi în asta de la bun început o sursă de câştig. poate la fel de serioasă şi delicată ca înainte. un ultim lucru – ca să şi terminăm – ar mai fi întrebarea asta: ce vrei de fapt de la literatură?! Pentru că dacă într-adevăr vrei să trăieşti din scris. este un pic paradoxal să începi cu asta şi să începi cu a te aştepta să fii plătit pentru asta. adică. Vom încheia aici. accesul la resurse e dificil aşa că posibilităţile de corupţie sunt în continuare foarte mari şi problema asta de a-ţi confrunta propria conştiinţă să vezi ce faci şi ce nu faci. Nu e un lucru rău sau imoral sau venal – bine. Vor avea pretenţii mult mai mari în condiţiile în care resursele sunt puţine. semnificativ. poate nu se potrivesc la piaţa de aici dar mi s-ar părea foarte ok. un serviciu până la urmă. acceptând că nu promovezi mai ştiu eu ce idei care să ducă la genocid. cred că ar fi o dovadă că s-a schimbat ceva profund şi semnificativ în mentalitatea societăţii în care trăim.

este un adevăr tacit al sistemului nostrum educaţional. în fond. a doua practică neglijată este exegeza imaginii. ca topos esenţial al experienţei sociale. faptul că textul este mai important decât imaginea. sau a lui Deleuze. Prima ar fi experienţa colectivă a filmului. să reevaluăm rolul acesteia în gândirea şi acţiunile noastre. Problema esta că trăim într-o eră în care. nu vrem. Iată de ce această serie de manifestări ţine să aibă şi un anume focus tematic care să funcţioneze în acelaşi timp ca o cheie de lectură a imaginii. dacă acceptăm concepţia lui Žižek asupra filmului ca exorcizare a dorinţelor societăţii. vrem. critica şi deconstrui instrumentarul şi imaginarul cinematografic al secolelor XX-XXI. până la urmă. de Hélène Cattet şi Bruno Forzani. am putea să înţelegem cinematograful (şi variantele lui) ca spaţii ritualice ale acestor fenomene. un forum în cadrul căruia studenţii să aibă şansa de a discuta. în situaţia penibilă de a nu ne mai înţelege propriile reprezentări ale lumii. dar şi ca un factor „de contrast” menit să sublinieze pluralitatea de reprezentări posibile ale unei macro-tematici. ca societate. în majoritate. după prima serie de patru filme. s-a optat în continuare pentru 51 Cine-activism la Serile de film ale Facultăţii de Litere . aşadar.e VeNIMeNt Serile de film ale Facultăţii de Litere se vor. analfabeţi din punct de vedere vizual. comune. totuşi. al culturii şi civilizaţiei noastre. în primul rând. Blue Velvet de David Lynch şi Videodrome de David Cronenberg). Happiness de todd solondz. imaginea devine tot mai importantă ca mod de exprimare şi comunicare. proiectul (lansat de Carmen Puchianu alături de un mic grup de studenţi şi absolvenţi ai Facultăţii) reprezintă o încercare de a trezi din amorţeală două practici culturale – credem noi – neglijate ale consumatorului de filme din ziua de azi. care îl consideră o practică ontologică de reorganizare a realului. În altă ordine de idei. era download-ului şi cinematografia mainstream par să fi convins individul că un film trebuie savurat în solitudine. Peter Greenaway ne atrage atenţia în eseul lui filmic Rembrandt’s J’Accuse asupra faptului că suntem. dedicată manifestărilor erosului şi tanatosului în cinematografie (în cadrul căreia au fost vizionate şi discutate Amer. trebuie aşadar să re-învăţăm limba imaginii. dacă nu vrem să ajungem.

din nou. începând cu 28 februarie a.wordpress. Werckmeister Harmonies de Bela tarr (2000). în acelaşi regim bi-săptămânal. patru filme: Do The Right Thing de spike Lee (1989). selectat pentru că este una din cele mai complexe.com sau. în reprezentările lor excesive ascunzându-se revelaţii subtile despre practicile şi ideile societăţii contemporane. intense şi iritante reprezentări ale mecanismelor supunerii şi rebeliunii. relaxate. Exit Through the Gift Shop de Banksy (2010). echivoc şi prea puţin explorat al filmelor subversive. pe subiecte culturale.c. dar cu o nouă tematică. pe comunitatea serilor de film de pe Facebook. Ca atare. Serile de film ale Facultăţii de Litere continuă. deci. programul următoarelor întâlniri (care poate să folosească şi drept ghid prin peisajul vast. şi în fine. pentru că oferă o critică pe cât de poetică. răzvrătirii şi împotrivirii. Zeitgeist: The Movie de Peter Joseph (2007). Robert G. astfel. Detalii legate de fiecare întâlnire în parte se pot găsi pe http://seriledefilm. pentru că nu reprezintă numai o iniţiere în practicile şi idealuirle subversive ale street art-ului. pe atât de usturătoare a umanităţii răzvrătite. următoarele patru filme vor fi dedicate cinematografiei ca expresie a protestului. gustul pentru discuţii amicale. păstrându-se totuşi dinamica impusă vieţii de aceste două coordonate esenţiale.o cădere (de precizie cascadoricească) din sferele metafizicului în cele ale socialului. ci şi o analiză labirintică a adevărului minciunii şi a minciunii adevărului în artă. pentru că în acest caz teoriile conspiraţiei se pot citi ca o patologie a conştiinţei supunerii şi a imaginarului emancipării. ca şi până acum. protestatare şi activiste) va include. ca de obicei. Organizatorii evenimentului speră că acest program va suscita suficient interes şi va trezi. Elekes 52 .

un studiu critic aplicat textelor din ghinga. Pe cît de multă bucurie îţi provoacă scrisul altora. cu adevărat. Poate că are dreptate. Întrebarea firescă . dar acest lucru se poate face numai în măsura în care priveşti ambele cărţi ca încercări de schiţare a unor reguli (pe viaţă şi pe moarte) de întrebuinţare a poeziei. revolta faţă de cărţile pe care le-am scris. Nu vorbesc de momentul (extraordinar!) 53 . e o perspectivă interesantă. O mărturisire. am citit în numărul trecut din Corpul T o recenzie la Irezistibil scrisă de adriana Bărbat. să fac oamenii să se mişte. Iar Irezistibil nu e un roman (i-am zis aşa deoarece editorii mi-au atras atenţia că ar fi mai uşor în felul acesta să promoveze cartea). Nu e tocmai flatant. ea zicea că această carte e o replică la Apropierea lui Marin Mălaicu-Hondrari. Dan Coman. Furia şi spaima – iată personajele mele – aşa că am scris cu furie şi spaimă. în romanul Irezistibil. scris după toate regulile genului. De unde revolta lui Dan Coman faţă de Dan Coman. În rest diferenţă de la cer la pămînt. nedînd nici o atenţie construcţiei. Nu că n-aş vrea.„Cărţile adevărate răzbesc oricum“ Interviu cu Dan Coman Braşov. te citez: „Aşa am scris Irezistibil. desfiinţând una după alta cărţile pe care le-a scris…?” e. februarie 2012 Poetul autentic. lăsînd la o parte scenografia şi calofilia. a ajuns într-o bună zi romancier şi personaj. să urce în maşini. să se îndrăgostească unii de alţii. un roman superb. lucrurile de genul ăsta le simţi imediat. pe cînd broşura mea tocmai asta încearcă să submineze. mai întîi. Apropierea e. Ştiu prea bine. uite. pe atît de mult rău iţi face propriul scris. Făcîndu-l pe Dan Coman personaj şi umilindu-l în cele mai abjecte moduri. anul cîrtiţei galbene şi dicţionarul mara. dar aşa stau treburile: mi-e imposibil să construiesc atent şi disciplinat.de ce ai trecut la această nouă formulă? am mai spus-o: nu sunt romancier. e mai degrabă un soi de manual personal de utilizare a poeziei. dar sunt incapabil.

iar Nadal a fost detronat de Djokovic. în primul rînd datorită acelui text al lui Cistelecan. eu cînd mă aşez să scriu. Cam atunci a scris şi Cis textul faimos despre mine şi Komartin.şi eu tot acolo . un frig mare cît un hoit de 54 . nu-i aşa. cum îl resimt adeseori – marele meu ghinion) e că am debutat într-o perioadă propice (în care. forţînd inutil. de cîteva vorbe care apar brusc şi pe care le poartă mai întîi vreme lungă prin cap – tocmai vorbele cu care încep cînd se apucă de scris. la cafea.). Niciodată n-am reuşit asta. cu fiecare nou rînd. Că. mult despre generaţia 2000 – ani în care se făceau mereu liste şi tabele – şi. vorba altui foarte drag scriitor mie. Cum le mai poţi reciti fără să ai strîngeri de inimă? Fără să ai senzaţia tot mai greu suportabilă a unui nesfîrşit post coitum? apoi mai e ceva.şi tot bucuros.al scrierii poemului. Care este teama ta ca scriitor/ poet? spaima cea mai mare apare atunci cînd. f. Şi dacă nu mai crezi. nu voi fi eu cel care voi întoarce capul din fotografia de grup. inutil. în cazul lor. îi aud pe prietenii mei poeţi cum că. Pe liste. Cum se traduce asta? Dacă asta înseamnă poet cunoscut.. acum îmi dau seama că-s tot pe listele alea. Devenind personaj. u Cluj ajungea iar în prima ligă iar Nadal îl detrona pe Federer în acelaşi timp în care listele cu tinerii poeţi continuau . Înţelegi că ai pierdut ani buni prilejul de a-ţi vedea de lucrurile simple. de fiecare dată. hop şi eu pe toate listele alea. am capul gol (şi-n capul gol. poemul e declanşat de un vers. ci de ceea ce se întîmplă ulterior – mai ales după ce rîndurile alea apar în cărţi. au fost anii ăia-n care s-a vorbit f. nu i-ar strica nici lui Nietzsche o pereche de brice. nu se mai poate merge înainte. tot mai mult. Norocul meu (sau. deranjîndu-mă în timp ce înaintam de la o carte la alta. vorba poetului. l-am simţit ca pe-o pietricică în pantof.. un lucru pe care l-am tot observat şi pe care. Doar că. inutil. inutil. Cotrobăind prin cărţile tale. cînd u se bate pentru cupele europene. nu sunt unul dintre favorabili. Înţelegi brusc unde te situezi.ba chiar eram entuziasmat! Între timp. inutil. Iar acum. Nu-ţi rămîne altceva mai bun de făcut decît să-l ironizezi. f. ştiu şi resimt că. Devenind Dan Coman. Poet autentic – spui tu la începutul interviului. Nu că nu mi-ar fi plăcut. valoros etc – atunci îmi ridici mingea la fileu. şi dacă nu poţi să mai speri asta. vorba lui Naum.

puteţi să alegeţi orice doriţi. N-am nici cea mai mică idee despre ce aş putea scrie.pasăre). dintr-odată le apar versuri noi în minte – mi se face frică de cum funcţionez eu. de exemplu. Şi-apoi mai sunt şi alte cîteva spaime. mai casnice: . a zis ea. aflat de ani buni la muncă în spania. La cîţi bani aveţi aici. de textura hîrtiei din caietul studenţesc cu foi veline. apoi. crescînd. Dacă ai compara limba română cu o femeie.să trebuiască să folosesc stiloul sau creionul pe caiete mici şi liniate. multă vreme. la bordel. avem chinezoaice iuţi şi negrese sălbatice. rescriam şi reciteam în funcţie de entuziasmul pe care mi-l imaginam că o să-l arate). uitaţi aici. s-a decis într-o zi să se ducă. trei oameni foarte apropiaţi mie – îmi luam mereu ca reper posibilele lor reacţii. la cum aş putea s-o fac să reacţioneze. brusc. Şi scriu în funcţie de cîtă pastă mai are pixul cu gel negru.să mă surprindă femeia mea aplecat peste hîrtii. a continuat patroana. de cît timp am la dispoziţie strict pentru scris. de cît de caldă e cafeaua. astfel. ajuns acolo a scos din cureaua de la brîu o mînă de bani şi i-a cerut matroanei să-l ajute. cu mine la cafea. Ori de cîte ori îi aud pe ceilalţi că. cum ai descrie-o? un om trecut de cincizeci de ani. să iasă. arăboaice languroase şi bulgăroaice-brici. pentru prima dată în viaţa lui. trosc!. luaţi-o pe care-o vreţi! Omul s-a uitat şi s-a tot uitat. sunt scrise cu gîndul la adriana săftoiu. Mă aşez în faţa hîrtiei şi scriu pentru că îmi place gestul. O vreme.să scriu şi să scriu şi să nu înţeleg pînă unde-am reuşit să ajung. După o vreme s-a apropiat 55 . am scris doar pentru prietenii mei (cei doi. . Cele mai noi poeme. erau într-adevăr toate muieri clasa-ntîi. Nu mi-au venit niciodată versuri în cap aşa. n-aş putea scrie altfel. în vreme ce călătoream cu trenul sau cînd îmi plimbam pisica pe deasupra grădinii sau aşteptînd autobuzul spre sîngeorz. am scris şi cu gîndul la cîteva femei şi la cum vor da ele peste textele mele. . N-am avut niciodată un vers de la care să pornesc. Te gândeşti la cititor atunci când scrii? sigur că da.

Chiar nu mă deranjează nimic. a reacţionat patroana. dar v-am spus. plină de vergeturi. apoi zic: da. stăpînul nostru! Întrebarea imediat următoare pe care le-o adresez e să-mi spună de cîte ori au intrat într-un magazin şi au cerut ceva ce încă nu există. ar fi… . sunt convins că în poezie lucrurile se mişcă cel puţin la fel de repede! Cît priveşte marile culturi cu marii lor poeţi: e greu acum să mai deţii monopol pe piaţă. cu faţa ridată şi măcar fără un dinte.de matroană şi a întrebat: auziţi. a şoptit omul. N-are nici un rost să ne întrebăm cu privire la ceea ce încă nu există. doamnă. clientul nostru. că mi-i tare dor de casă! aşa şi eu cu limba română. La începutul fiecărui an şcolar încep orele cu aceeaşi întrebare: cine influenţează decisiv pe cine în ceea ce priveşte apariţia noilor produse pe piaţă? Producătorul pe consumator sau invers? elevii nu stau pe gînduri: invers. cafeaua cea mai bună se bea. 56 Dacă te deranjează acum ceva pe piaţa literară românească. Prima data nu înţeleg. n-aveţi? una aşa. doar ştim. Cărţile adevărate răzbesc oricum. apoi rîd. ştiu. ca întotdeauana. sau cît de des se gîndesc ei la ce produs nou o să mai apară prin magazine. cu fundul mare şi cu sînii lăsaţi. cu picioarele umflate şi doldora de varice? Vai de mine. ceea ce e numai bine. Şi dacă în economie apar mereu noi tipuri de salam şi şniţele de post. În literatură s-a trecut deja tot mai mult la concurenţa de tip monopolistic. de unul singur. evident: consumatorul influenţează producătorul. aşa şi-n poezie. la cîţi bani aveţi puteţi alege orice! Ştiu. dar mie una dintr-aia mi-ar trebui. noi hoteluri pentru plantele de interior sau pentru maşini. admiraţia pentru ceilalţi poate fi exersată şi-n bucătărie. pregătind micul-dejun pentru copii. dar una grasă. într-adevăr. zic ei. Se mai poate inventa ceva în poezie? Poţi fi un poet mare într-o cultură minoră? De mai bine de zece ani predau la un liceu din Bistritz (de deasupra mării) o materie extraordinară care se numeşte educaţie antreprenorială. Producătorul e cel care vine pe piaţă şi propune noul.

Plăcere pe toate fronturile. M-a salvat de la viaţa grea. Poate şi o mînă de poeme erotice. M-a ajutat să mă apropii de cîteva domnişoare cochete şi să le văd puful gălbui de pe gît arcuindu-se precipitat cîteva secunde. de fotbalist (visul meu cel mai mare în adolescenţă – am şi jucat un campionat întreg în divizia judeţeană) 57 . plină de cantonamente şi renunţări.Mi-ar plăcea foarte mult să scriu despre minunata flexibilitate a sexului masculin. nimic militant. De la cine ai învăţat să scrii poezie sau cum ai găsit drumul spre propria poezie? Despre ce ţi-ar plăcea să mai scrii? scrisul e plăcere. O carte pentru Hor. Nimic social. De la hîrtia şi pixul cu gel negru. motivat. trebuie să rîzi. M-a salvat de la a scrie eseuri filosofice. tot mai multă plăcere. s-o faci să rîdă. de la şcoala unde lucrez. mai întîi de unul singur. trecînd prin uşoara umezeală a mîinii pînă în mijlocul colorat şi pufos al minţii: Plăcere. aşa cum îţi dai seama că trupul tău e mai de dorit lîngă trupul alteia. Cîteva mici eseuri despre mişcările defensive ale lui Iniesta pe flancul dreapta şi despre modelarea fonemelor la Daniel Iordăchioaie. aşa cum îţi descoperi trupul. Te-a salvat poezia de la ceva? M-a ajutat de multe ori să lipsesc. De ce să-ţi refuzi astfel de bucurii? eu unul aşa fac: scriu ca să-mi procur plăcere. altfel la ce bun? asta se descoperă treptat.

Lasă în pace poemele slabe din cărţile altora.1. În literatură condiţia fizică e totul! 2.. ce scriitor ai vrea să întâlneşti. (Interviu realizat de Naomi Ionică) 58 . 8. Bucură-te că eşti în viaţă. ademeneşte cu ea. aş reuşi în sfîrşit s-o citesc cap-coadă. Găseşte-ţi ascunzătoarea preferată. cu două gerunzii şi un supin alergînd să mă prindă. joacă mult fotbal. să bem cafea în Class Cafe. Ce cărţi ai lua cu tine pe insula pustie şi de ce? Mă îngrozeşte nespus gîndul că aş ajunge pe o insulă pustie însoţit de cărţi! Ce să fac acolo cu ele?? aş da orice carte din lumea asta pe o femeie (orice femeie). 4. Fă lungi ocoluri în jurul ei. scrie. N-aş renunţa prea uşor la prezenţa ei. aş ajunge pe cîmpul uscat al gramaticii limbii române. Nu citi prea des cronicile de întîmpinare. Dacă ai avea şansa să intri în maşina timpului. Fă sport! aleargă. Deşi tare mă tem că aş păţi ca personajul lui Woody allen din Kugelmass Episode – la un moment dat maşinăria asta a timpului s-ar strica şi. Mă gîndesc şi eu că poate aşa. aş aduce-o la Bistriţa. 5. în loc să ajung în faţa casei sylviei. în felul ăsta. să-i cunoască pe alex. 7. entuziasmează-te la orice text bun găsit în acele cărţi. Luate în doze nepotrivite distrag atenţia. ce i-ai spune? Ai putea da nişte sfaturi unui mai tânăr poet? Cel mai mult mi-ar plăcea s-o întîlnesc pe angela Marinescu pe cînd avea treizeci de ani. înoată. 6. scrie fără să-ţi pese. Şi ultima. ana şi John. apoi mi-ar plăcea foarte mult s-o întîlnesc pe sylvia Plath. Dar dacă nu se poate nicicum – atunci aş alege Critica raţiunii pure a lui Kant.. 3. scrie fără să-ţi pese. I-aş spune cît de mult mă enervează ted Hughes.

scuipa un pic şi gata.două capace de Coca Cola ediţie specială. Ginerele d-lui titi privea buricul socrului său şi realiza că-i place trabantul. Nepoata d-lui titi i-a făcut o felicitare cu poza de la fumatul dăunează grav sănătăţii în care a scris Şi eu am plămânii emo. d-na titi o strangea la piept. s-a speriat ca un fel de horcăit ca atunci când suni pe cineva şi telefonul e închis. joacă un 59 .Trotineta Sabina Comşa Pisica bea lapte din scrumiera d-lui titi. cu aripi acoperite de praf de tranchilizante. atunci. La lumina semafoarelor. Mistic Mama a fost aşa de încântată când a comandat piţa că a pus în vitrină cutia de carton plus recipientul pentru checiap ea şi vecina în fiecare săptămână le aranjajă altfel le şterg de praf vor să aibă mai multe expoziţii să taie bilet la rubedenii dacă te uiţi mai bine vezi cum petele de grăsime din interiorul cutiei au format poza Maicii Domnului. să se uite prin capul d-lui titi de moli. D-na titi şi-a pus ochelarii. D-nul titi şi preotul scor unu la doi fără prelungiri. te iubesc şi eşti mişto!. soarele se reflecta într-o monstră uşor caldă de urină. Fiica d-lui titi îngrădea casa cu mucuri de ţigară. Lumină unii adorm când semafoarele Pâlpâie într-o singură culoare. săpa o gropiţă cu unghia. D-nul titi avea într-o mână telecomanda pe care a continuat să o aibă şi sub pământ legată atent cu o sârmuliţă de verighetă cu bateri noi. Nebuni îmbrăcaţi în fluturi de noapte. pe strada din spate se întâlnesc nebunii.

iar autografele lui nu se vor mai vinde ca azi pe un pachet de ţigări. în viitor. 60 .se gândeşte adrian. portocalii cu marginile franjurate. adrian ştie că el va trăi etern. cu simbolul vechii republici ce instiga la dezvoltare multilaterală şi o poză veche făcută odată de Nae’ securistu’ la prima lor întâlnire. au trimis invitaţii la nepoţii din-afară. adrian ştie că femeile. Doi tataie şi mamaie au decis într-o noapte să facă sex în parcul din spatele blocului. el vrea să fie îmbălsămat. unii ca piese şi unii ca table. tataie cu un centimetru şi alte scule de inginer agronom s-a învârtit să măsoare locul. vor purta lenjerie intimă cu versurile lui pe ea şi se vor mişca aşa încât vor ajunge unele lângă altele şi vor forma o altă operă genială. Ce bine că e tehnica aşa de avansată. toţi discipolii cărora le-a aranjat de n ori degetul la tâmplă se vor chinui să facă rost de adn-ul lui. mamele sau câinii şi chiar pe ei înşişi pe vremea când nu le plăcea să joace remi. Cine câştigă acela va căuta în fiecare crăpătură a drumului o margine a negativului de sub beton pe care sunt impregnate atâtea tălpi. uns cu ulei sfinţit de prezentatoarele tv. Dar. În tot acest timp. comandate special.remi. mamaie a împărţit vecinelor care au ieşit pe balcon.se gândeşte adrian. ca să-şi cloneze copii sau să îl amestece cu substanţe miraculoase pentru elixirul tinereţii sau o armă biologică Ce bine că există arme biologice. vrea chiar şi o lavalieră în dreptul pieptului. ce prostie să mori în secolul XIX -se gândeşte adrian. umiditatea şi chiar soiul pământului din parc. învelit în hârtie cerată ca pe prăjituri. dacă lenjeria va fi şi ea virtuală?. cuvintele lui nu trebuie să se piardă. “Ai uană liv forevăr” adrian ştie că într-o zi va muri şi mormântul său va fi prevăzut cu un lcd de pe care printr-o singură atingere să-i citeşti opera. Printre atâtea modele de papuci şi-ar putea găsi copii. În primele ore. ci pe maşini zburatoare şi roboţi.

cu mamaie şi tataie la cursul de sârba. Mamaie bagă capul pe uşă. au zâmbit. tata: Hai să vedem fe-ti-ţo! tata: L-ai dat în mămăliga lui. administratorul blocului s-a ocupat personal de sonorizare. Mama: Maestre. La nunta de argint a alor mei. Dar nicio problemă. Mama: Băgamia-şi.steguleţe de încurajare şi cartonaşe cu note. la baie. tata: I-am ciufulit partida! Mama: Eu ştiu că te mănâncă în fund să câştigi linia! Vreau ca Dida Drăgan să sune să le dea o dedicaţie. cu mamaie alăptând. din sertarul meu. Mama: Trebe să fac o poartă aicea . Dintr-un carusel de genu’ am ieşit şi eu şi sora-mea şi toată mâncarea gătită din viaţa mea. cu mamaie şi tataie în piaţă la ruşi. Despre mâine sau a lua pulsul Părinţii mei joacă table. a scos magnetofonul şi l-a conectat la boxe. Pe tablă sunt amprente cu tuş de rebus şi vopsea de avioane –de la tata. a pus Beatles şi Maria Ciobanu. dar reuşesc să încadreze ca două paranteze-masa-o linie de pauză. cingo cing. masa de protocol includea pâine făcută în casă. mamaie avea provizii pentru tot blocul. Două şi alte două. un filmuleţ cu mamaie la cratiţă. spinările lor strâmbe nu formează o talpă. Meciul a luat sfârşit tata dansează ca elvis. Şase cinque. due-due sau două şi altele care se ouă. cu tataie mulgând vaca. Degetele alor mei deasupra mesei refac modelul de pe cuvertură. s-au încolăcit de căteva ori şi au murit aşa. ţinându-se de acelaşi baston. de fiecare dată când ea inspiră. cam trei zile. ceea ce a durat o vreme. ea şi frigiderul vor avea viitorul asigurat. tataie a considerat necesar să demonteze un legăn şi câteva balansoare. zarurile se răsucesc ca un carusel. pe plopi. ascultă Dida Drăgan. Şi toţi au ridicat cartonaşele cu nota 10. sub uralele vecinilor. s-au aşezat în groapă. tri-tri. toată lumea va avea haine din sutele de pagini de scoruri. opreşte-te! 61 . care aruncau cu orez şi confeti. Cinci-patru ca la teatru. cei doi au apărut goi. În groapa săpată de tataie s-a aşternut o pilotă cu inimioare şi îngeraşi şi în spatele ei s-a proiectat de la parter. murături şi lapte de la ţară. niciunul nu-şi purta proteza. întinderea uleiului în tava de prăjituri şi ticul nervos când aştepţi la rând. acum. La ora 11 fix. bluza mamei formează un al treilea sân şi pielea ei urticată seamănă cu florile de măr de pe piese. cu tataie pe tractor.

La spectacol cu faţa plină de frişcă a îmbrăţişat-o. Când lumina se stinge. Aurolacul nostru Poţi să-i zici cum vrei Jimmi. îl mângâie circular după urechi. Şi lumea a aplaudat. eu i-am dus ficusul şi vecinul muşcata şi ş-a pus cartofi la ele în ghiveci. Când aceasta mergea la baie el îi aranja burdufurile în formă de pudeli ca pe baloane. Clovnul retro i-a ţinut odată umbrela lui cambrată deasupra tarabei albastre. ciungă de-o mână. copiii venţi la colindat îi lasă 10% din bani. aneta i-a dat o pungă cu aţe să croşeteze la tot blocu’ o izolaţie interioară. aurolacul nostru o sărută ca un adevărat Brad Pit. se aşază în poala lui şi aurolacul nostru le spune ce a văzut el cănd a tras prenadez. a aplaudat ţâţele vânzătoarei lăsate. Nelu. Doarme în scara blocului şi se şterge la fund numa’ cu hârtia de la reclamele lăsate în cutiile de poştă. cu ţâţe bine conturate într-o helancă jegoasă şi păduchi facultativ. Valerică. el este aurolacul nostru. Fransoa. Clovnul retro i-a promis un costum sclipicios de acrobată. 62 . aseară i-am dat creionul meu de ochi. Şi lumea a aplaudat.Clovnul retro Clovnul retro s-a îndrăgostit de aneta ce vinde brânză de vaci în piaţă. De Craciun. să-şi deseneze o aurolacă cum ştie el mai bine. Şinghe-ling. a simţit atunci mirosul de balegă şi iarbă. nişte cearcăne de clovn.

teoria conspiraţiei revizuită.. vecina o să facă pâc! pâc! din telecomandă şi o să dispar într-un câmp electro-bio-magneto-spiritogravitaţional. 45 de minute şi 32 de secunde în care eu nu dorm şi cred că vecina mea a ucis prin parapsihologie un extraterestru pentru a-i pune pielea pe tapet sau a face din el săpun de casă.. Dacă nu o să fiu cuminte. contra celor care nu cred în cele 7 puncte de non-gravitaţie din românia. poezie cu bau-bau 63 . pentru pata de salivă ce a lăsat-o pe pernă după o oră. la bac. să-i aducă ziarul Lumea misterelor abonament cu 15% reducere pentru toate vieţile paralele? Vecina încearcă să mă convingă că am un eu într-o lume paralelă.dar nu este şi asta o lume paralelă? mă gândesc eu în pijamaua mea I love God! . ia 9. ochelarii ei se apropie de mine încât îmi văd viaţa submarină a porilor de pe faţă.50 la oral. ei sunt o ameninţare reală pentru îngheţata ei făcută în casă. Începe noaptea s.f. sub ameninţarea telecomenzii. Uite ce urât e ăla. teoria hiperconspiraţiei. cu vecina şi pijamaua ei mov. Dacă apare de dimineaţă un extraterestru deghizat în domnul poştaş. mă uit la tv la teoria conspiraţiei unu. dacă te trezeşti cu unul în casă peste tine! zice vecina când vede pe ecran poze cu extratereştri. teoria conspiraţiei doi. pe partea stângă.Vedere Dinţii tăi aliniaţi un pluton de execuţie. ă bu bu bu bu! O oră. Dacă aş fi în locul ei m-aş lupta cu extratereştrii într-un desen manga. Nu crezi?! Nu crezi?! Nu crezi?! spune ea apoi Cine nu crede în eul din lumea paralelă. 45 de minute şi 32 de secunde de sforăit.

scot tot aerul şi aştept cutremurul Iubirea. Dar dacă nu o să fii fericită. lipsită de toamne. să mă îndrept înspre orizontul deschis. Ploaia s-a oprit. de regulile în care trebuie să mă îmbrac zilnic şi să mă prefac că sunt bine. până o să-mi sângereze picioarele.Ecaterina Bargan Piese de ancorare să merg cu trenul fără să ştiu încotro. să fiu departe-departe de felul cum oamenii îşi antrenează pe buze zâmbete false. de larvele din cranii. l-aş da pe orice. L-aş schimba pe aşteptare sau pe distanţă. obsesia care merită să te omoare. un gol în trahee. Despre cât de mult seamănă între ele se poate tăcea. care nu trece cu o felie de lămâie ţinută pe cerul gurii. mă întreabă un prieten şi eu nu ştiu ce să îi răspund. de cei care-mi aşteaptă cu spume la gură căderea. atunci îmi place 64 . Ploaia grea după geam mă aduce mereu într-o atmosferă familiară. o dependenţă apare oricum: blândă. de gustul din urma iluziei. până-ntr-o zi tuse nesfârşită din piept. să mă pierd la capătul unui deal. nu ştiu cum încape şi de ce nu se termină.

melodia. le las îngropate acolo. statuia. uneori vreau moartea să vină brusc să mă taie de-aici. Mai repede decât arderea unui chibrit. mai absurd decât nebunia închipuită. anumite cuvinte toate te fac să-ţi aminteşti încetul cu-ncetul un trecut care nu mai aparţine doar corpului şi ruşinea te urmăreşte ca un ţânc flămând de-acum ţi-ai tăiat părul ceaiul de dimineaţă ţi-l faci mai tare ţi-ai mutat brăţara pe cealaltă mână ai slăbit mult oamenii vin se uită la tine cu gravitate vorbesc între ei intuiesc vreo boală incurabilă care îţi mănâncă din şira spinării se apleacă să vadă dacă degetele încă nu ţi-au dispărut inima ta adună ierni cu zăpezi în care poţi să-ţi cufunzi mâinile până la umeri 65 . uneori mi-o doresc cu disperare şi atunci îmi scot creioanele colorate din sertar. mi le înfing în inimă şi-ncep să scriu pe pereţii ei poveşti triste pentru care va veni timpul. strada.să mă furişez sub plapumă cu un ceai din pomuşoare şi să mă uit la un film istoric sau aşa ceva. locuri strâmte peretele blocului.

Când se usucă. Mă îndepărtez. alături câinele nostru latră la un străin. el face un cerc verde-mprejur. mă-ntorc.marginile te înconjoară nici nu mai ştii cum se tuşeşte corect atât cât să nu te sufoci înaintea oricărui spectacol atât cât să mai poţi trage din respiraţie fără ca să zgudui liniştea ce atârnă în minţile lor cele mai simple gesturi nu le-ai ştiut n-ai ştiut niciodată cum să ieşi cum să străbaţi distanţa asta ridicol de mică dintre locul unde stai şi uşă fără ca nimeni să nu te observe plecând dar mai ales fără ca să observe ţâncul flămând de pe urmele tale Cercul Vrea un graffiti. lângă noi stă un maidanez. 66 . mă gândesc la imagini. intru-n cerc. lângă un trunchi masiv de copac. uite. Ne păzeşte. mai târziu ne vom gândi şi la ce facem cu punctul. asta-i căsuţa noastră. Fac un punct verde-n pământ.

câţiva pumni de apă peste faţă. îndeajuns să mă ţină cu nasul în afara ferestrei. de la zgomot. mă spăl pe mâini cu aceleaşi gesturi. teiul a mai crescut cu un etaj şi eu ştiu că asta nu-i limita. Pe Chişinău stă un nor mare şi cenuşiu. noi ştim umilinţa din timpul pe care-l trăim. s-a întunecat. Păsări sunt puţine când zboară. mult prea aproape de mine. dau drumul la robinet. Mă trezesc la ora la care gunoierii răstoarnă ghena de gunoi. toate dispar încontinuu. Două păsări zboară alături mult prea aproape una de alta. duc cana la gură cu aceleaşi mişcări. torn apă clocotită. 67 . picăturile se scurg în oglindă şi dispar aşa cum cactusul meu a înflorit şi s-a stins. Păsări sunt multe când se aud. ploaie după fereastră.Am douăzeci de ani şi o zi iar lumea nu s-a schimbat. Frunzele lui nu au cunoscut umilinţa. fac infuzia pentru ceai. Înălţător şi sublim Plouă în afara caselor cu acoperiş. robinetul deschis.

apoi se închide. Îi salut pe toţi la rând. acum asfaltul e ud de la furtuna din noapte şi-i vară. În afara odăii plouă intens. am vrut să o tai. Oamenii ies şi nu se întorc decât seara cu lapte şi pâine-n sacoşe. Cei care îmi răspund ştiu că sunt de-a casei. se pune pe tremurat. 68 . dar era atât de frumoasă când îşi desfăcea. doar că pe o suprafaţă mai mare şi de mai sus.umilinţa. Pe scări e destul de dimineaţă ca scrânciobul să fie încă legat. dar goliciunea nu le era îndeajuns. chiar aşa scria. uneori sacoşele lor au iz de afumături. am citit într-un manual de biologie: mirosul de după ploaie în zile de vară ne face să ne simţim fericiţi şi revigoraţi. petalele de metal împrejur. e un zgomot asemănător unui havuz. Cei ieşiţi de acolo aveau buze uscate şi nu mai aveau haine pe ei. cu un calm tăios. iar eu nu simt nimic. o plantă carnivoră ce suge-năuntru tot ce-i mic şi slab.

avionul se va prăbuşi. totul a revenit la normal. nesătul. la el nu veţi ajunge. am plecat de acolo. a fost înghiţită de ape. Când oboseala i-a pătruns în şira spinării. iar sunetele aflate în preajmă şi-au pierdut viul. după ce inspiri de câteva ori. constatare nu zâmbiţi. ea nu se va opri din scrijelit. ca mirosul cu care te obişnuieşti. insula fericirii a dispărut. nu vă aşezaţi comod. sunteţi de altă părere? va trebui să vă schimbaţi părerea. nu cereţi şampanie. lupul se învârtea într-o cuşcă prea mică mâhnit trup. veţi sfârşi sfâşiaţi de pasărea care mocneşte de furie dincolo de fereastră 69 . sălbăticia s-a stins. dar va răzbate. colţii lui străluceau pe o rază anume a cercului cu furie adâncit. apoi. s-a culcat şi a visat un câmp fără margini. îşi va frânge ciocul.La zoo Cât în afară maidanezii îşi lingeau rănile. în căutare de oameni care să îi aline. uitaţi-vă la pasărea asta înfiptă cu ghearele în fereastră. a rămas aerul oceanic.

Angoasa cu dinţi-ascuţiţi

angoasa cu dinţi-ascuţiţi, ca şi câinele din ultimul vis care mă apucase de mână, se-nfige la mine sub stern, toamna îşi întoarce mantaua,

algele se uită cu groază dinspre locul pe unde lumina ajunge doar foarte puţin, nu simt niciun fel de mângâieri, simt numai frig prea intens şi ruperi din propriul corp, imobile-n pământ. sarea le intră-n membrane, se scurge pe-obraz, nicicând nu se usucă. Le rup, le presez, le ucid. asta am de făcut. Doar atât.

din floarea-soarelui a rămas numai tulpina Vecina cu şinele ruginite pe care poate merg trenuri, când eu nu mă uit, în apa din cer se scaldă o turmă de miei, unul ţine soarele în faringe, îl scuipă pe acoperişul autocarului, cât eu aştept să revăd munţii de altă dată, Dreapta ce ne desparte de cer nu a intrat într-o curbură mai burtoasă decât cea în care se lungesc liniile de înaltă tensiune. În stânga gărduleţe scunde şi verzi, dinspre care totul se micşorează,
70

în dreapta arbori suficient de opaci ca sa nu desluşeşti nimic după ei. În faţă, mai sus de scaune, oameni doar unul poartă o pălărie bej care, pe fundalul ferestrei, seamănă cu o radieră ce zadarnic încearcă să şteargă orizontul din mers.

71

AMINTIRILE UNUI SPĂLĂTOR AUTO
capitolul I – de început

Dorian Dron

M-am trezit! e şapte jumate! scârţâitul fotoliului-pat mă deşteaptă ca de fiecare dată la o oră nepotrivită. De o lună mă tot gândesc să-i strâng şaibele şi să-i ung arcul metalic, dar uit. sunt slăbit şi venele îmi pulsează de nerăbdare. am capul greu şi tremur, ca după o beţie prelungită. Nu frigul pătruns în încăpere prin zidul neizolat e cel care mă macină, ci piciorul drept. Doctorii au spus să mă odihnesc; e benefic un somn liniştit pentru coloana şi aşa strâmbă de la ultima radiografie. De la L5 în jos se curbează sinusoidal. Iar dacă merg două ore continuu şi temperatura scade brusc, îmi amorţesc gambele şi tendoanele. Lame de cuţit înfipte în oase. Şi încep să şchiopătez ca un boschetar ambulant. reumatism la 21 de ani. am 64 de kile, 1.72 şi lombosciatică. De când am lăsat fotbalul am probleme. altădată jucam la minus 15 grade în mânecă scurtă, pantaloni trei sferturi şi n-aveam nici pe dracu’. Mureau de invidie cocalarii. acum îmi zic că indicat e un futai bun şi un masaj cu ulei lubrifiant, d-ăla de prezervative. Plus o votcă! Cică la ei merge. Or fi având toţi probleme cu spatele şi nu ştiu. O să încerc. Nu-i tocmai util să te stresezi în vacanţă, dar aşa sunt eu. Mă consum din nimic. au trecut 30 de zile de când am terminat cu examenele şi nu-mi revin. Voi încerca să mă potolesc. am senzaţia că mai trebuie să fac ceva, să-mi forţez neuronii şi să mai învăţ. Dar or să treacă toate. Mă întorc pe partea cealaltă. O oră vreau să mai dorm, doar atât. După, o să iau ciocanul să îndrept tija de fier pe care se susţine corpul de buret al patului, o să dau cu var în bucătărie şi o să repar neonul. Ştraşnic plan, nu ?! aud scântei, ca nişte firişoare dintr-un cablu legat la priză, din care lipseşte ştecherul. Difuzorul de la televizor creşte în intensitate, proiectând lumini difuze pe tavan. „Preşedintele Băsescu a luat parte la.../ se adaugă ulei de măsline peste.../ eliminarea echipei unirea urziceni din.../ În Braşov sute de persoane au ieşit în stradă, în faţa Prefecturii, pentru a-şi cere drepturile”. Flash-uri şi
72

milisecunde de întuneric între programe. acelaşi arătător lipit de butonul up, uzat de la prea multă folosinţă. Bătaie sacadată ca gongul clopotului de la biserică... Şi simt că-mi explodează tâmplele. - Mai lasă o dată televizorul ălă! Nu vezi că dorm! Nici în vacanţă nu mă pot odihni? Ce pizda mă-sii! - Hai un pic! Nu te mai supăra atâta! Ştii că dincolo doarme taică-to şi alex e la desene. unde vrei să stau? - Du-te de bea-ţi cafeaua în bucătărie şi lasă-mă să dorm! Ori ia o carte şi citeşte! ai cu zecile lângă pat! Numai fă LINIŞte!!! Mi-o fi ajuns sesiunea asta. Habar n-ai cât de obositoare a fost. - Dar ce, nu ţi-ai revenit după o lună? alţii în vacanţă muncesc şi-şi scot bani de buzunar. tu leneveşti tot timpul. Când eram de vârsta ta stăteam la serviciu opt ore pe zi. Nu mai ştiam ce e ăla somn. Şi tu te vaiţi mai ceva ca o babă. Îl dau mai încet! Dormi acolo. După câteva minute. - Dar chiar nu te gândeşti şi tu un pic la tine? De unde atâţia... - Gata, frate, am înţeles! De când am venit, altă placă n-ai. Îmi caut de muncă, numai să scap de gura ta, stai liniştită. Nu contează ce fac la facultate, nu contează notele mele, tre’ să muncesc şi gata... În timpul meu liber, în loc să mă distrez, tre’ să mă duc la muncă. Morţii mă-sii de viaţă ! aşa face mereu. tocmai când visez mai frumos, mă trezeşte cu televizorul şi cu reproşuri acide. arunc pătura pe jos, îmi trag pantalonii de pijama până-n gât şi mă duc în bucătărie. Îmi aprind o ţigară din pachetu’ de Malboro roşu al lui taică-mio şi aştept. tre’ să se trezească şi el, trebuie o dată să se trezească! să vedem atunci! alex vine primul şi mă ia în braţe. „Măcar tu ! Dă-mă un pic pe spate! uite aici jos!” Cu palmele de copil de 5 ani, bolnav de encefalită, gângurind în limba lui de neînţeles, mi-a atins zona inflamată. Palpa uşor, dar constant. I-am sărutat creştetul, mi-am înfipt degetele în părul său ciufulindu-i freza, şi l-am trimis la desene. Mai am două fumuri. salamul e în frigider şi mi-e lene să-l scot. am obiceiul de a mânca dimineaţa sandvici la toaster. aştept cinci minute până se aprinde ledul verde, ung prima felie cu unt, adaug parizer şi-o felie de caşcaval şi o bag la prăjit. Îmi plac lucrurile crocante, au o savoare a lor. Dar să nu-mi fi dat pâine prăjită! avea bunică-mea obiceiul de a o lăsa pe plita din cuptor până se ardea. Gust de scoarţă afumată. Nu face bine la stomac, mă irită şi-mi provoacă vomă!
73

tati. Decoram copăcei. un intrus. arome puternice de motorină şi miros de bronz. ce să mai fac?! spune tu acum? Crezi că nu vreau? . am fost doar în târgovişte la alina. mă odihneam după-amiază şi apoi ieşeam la 74 . că dă ea drumu’ la televizor. luptă şi tu un pic. Şi mă simţeam bine. nu angajează pe perioada verii. dar nu-mi păsa.stau. pe bune că înţeleg! Dar în fiecare zi să-mi spună despre alţii că muncesc şi că-şi câştigă bani de vacanţă. nu o judeca. Nu asta vrei ?! . era o tipă însărcinată în luna a 8-a – se ocupa cu ambalatul – care mi-a spus că ar vrea să aibă un copil ca mine.Ce-i cu tine la ora asta? N-ai somn? . ce a devenit treptat unul de-al lor. creţ şi cu zâmbetul pe buze. am zis că mă duc la muncă. La 16 ani am fost primul copil care a intrat într-o fabrică de decorat globuleţe de pom. tot în folosul tău o face. dar am învăţat.O să mă duc. dacă maică-mea ar dormi mai mult şi nu mi-ar mai face capul pilaf de la prima oră. seminţele şi berile. cercuri de culori diferite. nu mă pot odihni în nicio zi de la Dumnezeu. Important era că mă simţeam bine. cu prime în bani şi în pungi masive cu păstrăv. ai văzut şi tu.. Înţelege-o. pe care le trasam cu aracet şi apoi cu glet. sting chiştocul şi scot aparatul din priză. am zis să mai încerc la fabrica de globuleţe. .. Caut şi azi! Fie ce-o fi. că cică tre’ să-mi fac eu o emisiune şi apoi să-mi găsesc sponsori. frunze şi steluţe. Ştiam că acolo oamenii vor fi deschişi şi mă vor reaccepta în mediul lor. Voiam să-mi strâng un ban de buzunar să plec la mare. modelele detestate de toată lumea.te cred! Însă maică-ta nu zice cu răutate. Nu mai suport! Pe bune acum. dar unde?! În oraşul ăsta de căcat nu găseşti nimic. .. Nu ştiu câţi dintre colegii mei de liceu practicau job-ul de vară pentru a pleca pe undeva. zile frumoase. făcută cadou de bunica. Gândeşte-te că iei un ban şi poţi pleca apoi unde vrei.aş avea somn. La Impact nu vor să-mi dea bani. . e altceva când ştii că munceşti pentru tine! Nu te obişnui doar cu ce îţi pică din cer. m-am suit pe bicicleta albastră.. nu mi se pare chiar normal. torn două rânduri de ketchup şi aştept să se răcească. unde mai fusesem cu un an în urmă.Înţeleg. cu tricou’ meu negru cu imprimeu şi adidaşii maro. am învăţat să las în urmă meciurile de fotbal. Printre femei. Cu aceiaşi blugi spălăciţi.Ştii că se culcă o dată cu găinile şi după 6 nu mai are somn. Pui un ban deoparte şi poţi pleca la mare.

Ce faci. şi am ajuns. ce-i drept.La Şefa nu mă duc nici să mă tai. Nu ştii cum e?! mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze. Opt mese tip cantină. mereu strălucitor. fără buzunarele goale. la 200 de metri. Cred că mi se trage de la bunicu’. În spate deal.plimbare. lăsând în urmă Biserica Catolică. pe partea stângă stau băieţii de suflat alături de cei de la tăiat cartonul pentru cutii. . Îl mai văzusem odată în cartier.Ce dracu’ să fac. cu un zarzăr în ea. nu? mă gândeam şi eu. eu m-am dus la facultate şi ea mai avea doi până la bac. chiar dacă mai era o săptămână până la pensie.Nu ştiu ce să zic.am luat şi eu vacanţă şi mă gândeam dacă mai au ăştia nevoie de mine. o lună acolo. că după.. aşa m-am obişnuit. . Lângă spitalul de nebuni.Ce să mai aibă nevoie. un perete cu geamuri pentru comunicat şi sala unde se lucrează. Clădire mică. cu un singur blat şi nu foarte înalte. am deschis poarta. Mihnea. pe la muncă. tocmai bun pentru relaxare. . Mereu m-am înţeles bine cu ei. am suit panta de pe Patrana. subţiri şi uşor decupate cu lama pentru a fi cât mai sigure la trasat liniile. . . sau vorbeşte cu silvia. mai iau un ban şi mă zbor iar la mare. Nu mai ştii de anul trecut? am terminat gloabele alea cu stele şi m-a chemat. cu alei pavate şi sus un azil. Fiica ei a fost colegă de liceu cu mine. Jeni ? . mai ales că se lucrează pe sticlă. Nu era zi în care să-mi fi spus că nu are. O curte mare. el avea pasiunea asta. . Dulăul negru mă aştepta.. o farfurie cu glet şi un set de pensule tip unu. Vara cântă guguştiucii. un an. cu mulţi cercei şi brăţări. să am mereu pus ceva deoparte.Deci. Părul îl are de culoarea bronzului combinat cu argint. un tractor-epavă şi paratrăznet decorat în instalaţie de pom. e full. tot salariul ăla de căcat e. Şi am pornit. În stânga o uşă mare. . slabe speranţe. vezi că e în birou. du-te pân’ la Şefa. La parter. un model old-school de calitate. birourile şefilor. Cădirea este amplasată într-un loc liniştit. Mihnea? De când nu te-am văzut! Dă-te-n coa’ să te pup. am străbătut toată republicii. na. privighetorile şi cocoşii vecinilor. pe fiecare un borcan de aracet. ca un hambar cu etaj. De unde mă-sa 75 .săr’mâna. rebelă.Ce faci. dă-i în pizda mă-sii. tu ce faci? Jeni e o tipă super de treabă. La etaj. Nici bani nu au să ne dea.

I-am zis.Păi.auzi. vrea şi „baba” să aibă facultate. Mihnea. .Cum mere cu faculta? .Mihnea. . Şi dă-i cu pupături. toate tipele. dar suntem deja prea mulţi. nu mai pot veni. eşti babă acum? . sunt comenzi. că încă o lună. să tragi o pipă. stăm la o ţigară. Începeam şi facultatea. . frate. uite şi eu pe aici. mai. chiar foarte bine. lasă vrăjeala. Şi zâmbetul i s-a dilatat instant. du-te! Dacă tot ai venit. dar hai pe hol să vorbim. . du-te până la Şefa. cu paharul de bere lângă mine şi ţigara aprinsă. .Bine. Ce. aşa că nu mă bag şi reiau conversaţia. altele îşi scoteau sendviciul.Hai. că eşti tânără. Dar. mă. unele mai lucrau pentru normă. În sală acelaşi miros devenit parte din mine. şi n-am mai venit.Hai că după. na. . . ea că nu şi nu. ia toate mesele. lângă paletul cu globurile de export şi i-am spus: . încercam şi eu. .Cum mai merge treaba pe aici? Mai e de muncă? . na. Ce. Mihnea.Mă. nu te-am sunat eu? râde. Fie ce-o fi. eram tolănit pe plajă.să mai vin.stai să duc cutia asta şi mergem.Vezi că e în sală. dar nu mai sunt locuri. ori bălaie. am ieşit pe hol. de ce să pleci aşa. mey nebunule? ai trecut şi tu pe la noi? zice silvia. Fetele erau aşezate la mese. Ori laie.Vreau şi eu să mă apuc de una. că în pereţii ăştia nu am încredere. ştii de ce am venit? te rog şi eu ceva.Hai. mi-am depus dosaru’ la Valahia pe relaţii Publice. mă gândeam.Dar repede. ce faci. ştii cum se zice.Păi da.Păi. eram din nou la primul loc de mucă. te doare gura? . dar ştii cum e.Neaţa! Ce făşeeeţiii?! . că gata. De ce mă-ntrebi? . pe două nu le cunosc. e mult de muncă. asta sigur nu o să mă mai ia acum. gata. dacă ai copil şi soţ acasă. . că ştii cum trece pauza. dă-o în puii mei! Mă duc să vorbesc cu silvia.Păi ce. că am şi uitat. şi tot nu mă mai ia. 76 . nimic de zis. pot să stau şi peste program fără bani.Îmi pare rău. .Ce să fac. . dacă mai aveţi nevoie şi de mine pe aici. . ea ştie mai mult. Nu ştiu ce să zic. Dar. Nu apuci să-mbuci ceva. . că are nevoie de mine. .Da. cu mâna-n cur.

. Vreau un moment de linişte. Ne mai auzim. iar totul părea calm. ce oameni frate! Dacă nu poţi o dată să faci ca ei. şi aşa nu am fost la Vali. Cum morţii mă-sii mă duc acasă şi îi zic mamei că nu am rezolvat nimic nici azi? asta e. muşchi întinşi la maxim. Şi aşa aici e ca un căcat. pe bune că e fain să stai pe baraj să pescuieşti. Nu s-a rezolvat nimic.Şi altceva. Hainele mi se păreau goale. nu se mai termina odată sesiunea. e atâta linişte.Jeni. mă duc la bunica. da? . mersi. Dintr-o dată am eliberat toată tensiunea acumulată.Nu. Mă trântesc în pat. e şi aşa târziu. te simţi ca la mare. fumez o ţigară şi citesc ceva. . dar îmi trebuia acum. Liber. mă bag la trustul lui şi gata. să-mi bag pula. asta e. avantajul la noi este că. doar îl cunosc. am tras două fumuri puternice şi am închis ochii. Dă-o în pizda mă-sii de treabă. te pup. Ne-au ţinut ăştia la facultă de ne-au sărit neuronii. să îmi bată soarele în ţeastă şi să alerg. Hai că tre’ să intrăm. O să fie bine. I-am spus cu oareşce regret în glas. am cotit-o pe bulevard. Îmi bag pula. Voiam să las în urmă locul ce-mi fusese refuzat. . pescarii cu berile în mână trăgeau din ţigară şi din undiţele goale. Ghinion. Dar poate găsesc în altă parte. doar atât. Dacă mi-ai spus tu. . nu mai are sens. Nu mă duc la ea. liber ca întotdeauna.toate cum le ştii. Însă nu mai avem chef de conversaţii stereotipe. eu cam trebuie să plec. . Mersi mult.Mult succes! Ne auzim. mey. mâine mă duc iar în târgovişte. nu mai stau. Barajul era liniştit. aş vrea să pescuiesc. mi-am scos un Kent.Bine. am ieşit prin parc şi m-am dus pe baraj. altfel îmi plezneşte capul. am oprit la primul pilon de lângă debarcader. Mersi mult. pe lângă apă. ce zici că mai faci? încerca să mă binedispună. a doua oară îţi trântesc uşa-n bot. l-am apris. crucea de la carieră sub care scrie Băile Pucioasa şi 77 . Nu contau maşinile şi gropile. Oi găsi ceva acolo. Încă o pantă. .. Poate o pleca una de aici. mai vezi şi dealul ce înconjoară oraşul. te sun. spor cu facultatea. atârnând fără vreo noimă pe trupul meu.Da. Mihnea. afară erau 35 de grade. Jeni. durere în rotulă şi multă transipraţie. trebuie. De o fi să mă iau iar la ceartă cu ea. Fuck this! O să vină şi a doua şansă. M-am suit pe biclă şi am galopat ca un nebun. Când să apuc pe Libertăţii. doar tu şi apa din faţa ta. Dacă aflu ceva.Nu mai fi trist.

Nu rezolvi nimic. acum e proprietate privată. Odată i s-a rupt salteaua lu’ unchi-mio. de la Fieni. trec pe lângă Licurici. N-am chef să mănânc.Mamă. că n-am mai apucat să vorbesc şi cu el. cotesc pe lângă Biserică. Cât mă-sa face trenu’? un leu. pe avram Iancu. Merg cu trenu’. s-a dus dreacu’. dar e păcat.Bine. vezi pe apă. pe lângă Petrom şi troiţă. ar fi o minunăţie. Îi răspund şi-i zic că vin în 10 minute. Mi-a pierit pofta. ketchup şi maioneză. . un burger cu varză. . ieşind din stufăriş. când te-au chemat ! acum stai şi roagă-te de ei. Înainte era staţiune de agrement.munţii deasupra Fabricii de Ciment. . Nu sunt în stare nici de luciul apei să se îngrijească.Nimic. avea de-aia gonflabilă de dădeam la pompă tot familionul. Deja simţeam că tesiunea capătă proporţii. Dar tre’ că şi aşa am pierdut o grămadă de kile în sesiune. Nu mai am niciun chef. du-te şi vorbeşte şi cu taică-to şi vino la masă. mi-am luat mai devreme un sendvici de lângă parc. Plus Biserica din Şerbăneşti de pe malul celălalt şi pontonul de la debarcader. a intrat un băţ în ea. să le fie de bine. pentru o amărâtă de lună? Nu o să strâng mai nimic. . că nu-i chiar aşa. raţe şi lebede. că n-oi muri dintr-atât. . fac naveta 20 de kilometri.Lasă. dacă nu te-ai dus anu’ trecut. castraveţi muraţi. Dacă s-ar putea traversa de-a latul. stăteam la plajă şi jucam cărţi.Păi vezi. Nu ştii că e în staţie la romlux? Doar cobor şi ajung la el. Şi nici de munca asta. Îmi place viteza şi vântul ce-mi aruncă pletele în spate. o salut pe bunica de pe platou şi o tai spre Libertăţii. Ce. doi. o să dai pe navetă. mă duc mâine iar în târgovişte.Păi ce o să iei. Noroc că ştiau să înoate şi noroc că nu eram pe acolo. . când e foarte cald. dar sunt faine. Ştiu că e maică-mea. Mă duc la tăică-mio. veneam cu ai mei şi ne dădeam cu hidrobicicleta pe Ialomiţa. Îi pun încuietoarea şi mă descalţ.Ce ai rezolvat? mă întreabă mama. Cobor panta în viteză şi tot drumul nu pun frână. Vara. nu aveau nevoie de mine. am ajuns să fac şi naveta acum. . Puţin îmi pasă. că se răceşte mâncarea. Habar n-am de unde au apărut. asta e. frate. e ca un heleşteu. mă duc la Vali la trust. sună telefonul. 78 . Îmi iau bicicleta în cârcă şi dă-i şi urcă patru etaje. urc spre staţia de epurare şi ies în DN71.

şamponul şi aştept valul de căldură. du-te şi mănâncă şi dormi o oră. uşor. În plus au anunţat ăştia la televizor că patronii caută angajaţi pe timpul verii. O femeie ţipă la braţ cu copilul în flăcări. foarte cald. adânc şi uşor! aşa. să mă duc iar în târgovişte? Poate rezolv ceva la Vali. ăla cu ziarul. nici de somn nu mai am parte în ultima vreme. îl îndes printre dinţi şi dau drumu’ la apă caldă. tricoul e fleaşcă. ai tu o veste bună pentru mine? De unde şi până când? .. încercam să mă bag în baie. Deschid suprapozabilul. alerg neîntrerupt.Ce să fac. Le iese şi lor ceva la afacerea asta. Ieri aveam minerală. Şi alerg. iau foc. dacă merge rămâi. simt mii de impulsuri nervoase ce intră în contact. maşinile se topesc lăsând oamenii goi. O vacă e moartă la marginea şanţului. Vreau un duş. gelul de duş. Iau prosopul din şifonier. Gust de clor. pe cadru.au zis în general. Iau două guri. drumul se dilată. Cu tălpile goale lipocesc pe gresie. du-te. . o pun la loc şi mă întind în pat. s-a dus jos cu alex. ce produc scântei şi îmi ard encefalul. Mi-e cald. În sfârşit. Pietre cad în faţa mea. arunc tricoul de pe mine şi-mi văd pielea cu băşici fierbând.Hai că am o veste bună pentru tine! .Da. Degeaba. Mă ardeee ! . zi şi tu.am vorbit cu Vica. Nu au specificat acest lucru? . dar nu şi în Dâmboviţa. morţii mă-sii. unde am mai publicat eu proze scurte. aştia nu au nevoie de mine. mai cauţi. . Dar atunci intră mama. copacii iau foc instantaneu. am fruntea plină de broboane de transpiraţie.Ce. am crezut că după ce voi scăpa de examene mă voi potoli. Nu mai poootttt! arunc pătura de pe mine. devine cauciuc. visez tot felul de tâmpenii fără legătură între ele. scot sticla cu apă de la congelator şi o dau pe gât. sunt tot pe biciletă. auuuuuuuuuuuu !!! respiră. ies viermii din ea. dacă nu. vezi şi tu. Flăcări şi pe ghidon. pe apărătoarea-spate. respiră.Nu ştiu. mă duc în bucătărie. . scot bidonul cu apă şi torn. 79 . să-mi bag pula în el de coşmar. tre să fie un loc şi pentru tine. Nu ştiu ce am! De câteva zile tot am coşmaruri. . a zis că trece mai încolo să vorbească cu tine. iau un polonic.Dar stai. Hai. ce treabă am eu cu spălătoria auto? Dezbrăcat până la brâu. are nevoie de cineva la spălătorie. Pot dormi liniştit.. s-a făcut ciorbă! Mă agăţ de cratiţa cu musaca. Mă doare capul. apă de chiuvetă.. e benzină. Maică-mea s-a trezit şi mă lasă-n pace. iau un algocalmin şi un paracetamol sinus şi mă învelesc bine. e rece şi curată.

e cinci şi maică-mea a deschis uşa. simţeam în interior un început de bucurie.Şi să nu zici că tu mi-ai găsit şi acum un loc pe vară. Deci? 80 . ştiu că mai are. sunt soluţii diverse. nu am niciun fel de problemă. apa curgea nepăsătoare pe pieptul meu. . Lasă-mă acum să fac un duş. aminalul făcea baie şi sufletul hoinărea. cu buci ondulate şi da. Nu ştiu nimic despre acest altceva. dar zâmbeam. restul o să-l iau de la bunici. După. vei avea şi mănuşi dacă te ajută mai mult. soluţii de motor. Vica. e înjositor. Ştii cât de mult vreau să pleci la mare! . faci ce vrei. dreptate. Bunică-mio mereu mă întreabă de medii. vorba medicului.Păi n-ai. O să vorbesc cu ea. o lună nu mori. Deja vedeam plaja Costineştiului. e vară. un ban în plus nu strică. că eşti băiat deştept. cum a fost? Nu tot eu am vorbit cu Cristina? am trântit uşa cu putere. că am uitat să îţi zic. Voi accepta. şi bacşiş. a. unde berea-i ieftină şi e muzica de calitate. iar la sfârşitul zilei se împart în mod egal. vei avea şi pauze. te mai răcoreşti niţel şi bineînţeles.. Că altfel. te învăţ. lipindu-se de pereţi ca o muscă într-un borcan. Chiar dacă am prostul obicei de a mă certa cu maică-mea. gândurile zburau. am încuviinţat eu. Doar să nu fi alergic la soluţiile de curăţat. de cauciuc. .Nu-ţi zic. În plus. în sufragerie. White Horse. Dar până atunci mai e timp. de caroserie. . De mâine o să fie altceva.Nu. de parbriz. Nu o să-i spun că mă duc la spălătorie. stau relaxat! În sfârşit relaxat! Oricum mă duc la bunica. sunt perfect sănătos. dar oricum e ceva-altceva. e şi ambiţia mea. La noi. Nu sunt multe şi le înveţi. ce naiba! Dai un jet pe tine. Nu mereu vin maşini. Şi la globuleţe. cu zâmbetul pe buze. dar după zilele astea voiam să-mi bag picioarele în ea de mare. cu multe ţâţe dezgolite. nu poţi să ne ajuţi. banii pe care îi lasă un client se adună laolaltă. dar nu am ce face. vrea să se mândrească cu mine. într-o puşculiţă.Mă bucur că tu îţi doreşti. dar cu siguranţă nu vei avea nevoie de ele. un surâs s-a ivit pe sub obrajii neraşi. dar vine şi îţi zice ce să faci.Nu vrei să mergi la spălătorie? Nu e mare lucru de făcut. s-a aşezat pe canapea. da? . Nu e greu. am ieşit zâmbind.Bun atunci. din când în când. dar ştii că aşa e. . el vrea să mă vadă profesor.

apă şiroind în ţevi de canalizare. în maşini.. exact lângă pod. Poduri rupte de macarale şi copii jucând fotbal pe apă. am pus-o pe balcon şi am luat-o la inspectat. I-am mulţumit în gând mamei că m-a salvat şi de data asta şi am plecat la magazin să-mi iau papuci. Maică-mea se bucura.). Mă şterg la gură şi-mi dau foc. Gata de o nouă excursie... Ţin frânele? Ţin! schimbă viteza? schimbă! are vaselină? are. schele multe. e în trainica. targ în ei.Bun. mâţele şi câinii. se vede din Porcărie. dar are. numai trebuie să vrei.accept. că vom pune furtunurile unii pe ceilalţi şi ne vom simţi bine. mi-am propus. e perfect. ard prelata. O găseşti. Nu ştie nimeni că fumez. Mai trebuie să-mi iau ceva? . .De mâine e ok? .. am scos apoi bicileta. 81 capitolul II: prima zi . Când ar trebui să vin? Inima îmi bătea cu putere. (Şi râde. simţeam că cineva are nevoie de mine.Da. d-ăia la 38. Las’ că-i dau eu un duş de nu se vede. dar dacă nu s-a putut. m-am dus la bunica. Iau Castelul şi mă apuc de citit. că nu vei putea lucra în adidaşi. aaarrd !!! . . şi aşa e mizerabilă! Şurubul de la pinioane era slăbit. dar măcar era sigură că nu voi rămâne la stadiul ăsta şi că este doar un job de vară. tai o găină şi-i beau sângele. cam puţin. mâine la 8 să fii la spălătorie. O oră. Mă vedeam superior tuturor celor care stau acasă şi freacă pisoiul. ard. .. trebuie să mă odihnesc mai devreme în seara asta. l-am strâns. ard. doar o oră şi mă voi băga la somn. O rog să-mi facă o porţie mare de cartofi cu ou şi înfulec pe nerăsuflate. Îi cer 10 lei bunicii pentru suc şi îmi iau un pachet de ţigări. nici nu trebuie. i-am verificat presiunea din cauciucuri la Petrom.ai văzut că se poate. sunt în salopetă cu furtunul în mână. Îmi imaginam că ne vom bate cu apă în pauze. armata e dincolo de stradă cu luneta îndreptată spre mine.Nişte lucruri subţiri şi neapărat o pereche de papuci. . că nu trebuie să prezint moda.s-a făcut. oamenii.. în cauciucuri. . arunc flăcări şi pârlesc un manelar. de unde? eram fericit. Ştia că nu e o muncă „nobilă”.Şi eu am vrut.

Ţeluri mari pentru început. dar îmi tremură îngrozitor genunchii. dacă mă va da afară după prima zi. alunec pe şosea. Încerc să-mi golesc memoria şi mă întind. dacă vor face mişto ăia de mine şi nu mă vor accepta? Prea multe gânduri negre. sunt tensionat. M-am trezit la 6 juma’. trec pe cea de munte. mi-am zdrelit palma dreaptă cu şurubelniţa. Îi spun că sunt bine. mă lovesc cu şoldul de bordură şi încerc să mă trag cât mai repede pe trotuar. plus banii de mare în care nu trebuia să intru. eu nu mă simt în siguranţă decât atunci când sunt învelit. mi-am luat două pentru la muncă şi m-am suit pe biclă. plin de vaselină pe mâini şi pe buzunarele din spate ale blugilor. N-am nimic. 82 . aparent liniştit. se trezeşte bunica şi mă întreabă ce-am păţit. dar plasa cu mâncare. fără oprire. Dacă nu va fi bine.. un pick-up pentru taică-mio. mă gândeam că voi fi un erou azi. M-am suit pe ea. de pe ghidon. Până la trainica nu e mult. O iau pe republicii şi schimb viteza. dacă are. te-ai scos. o s-o repar acolo. . Pune la foc mentă şi sunătoare. O juma’ de oră de pomană.. e două ceasul. sărise o za şi o pierdusem. Dacă am noroc să o fac şi să ajung la timp la muncă. În plus. ştiam că-şi doreşte de mult timp unul şi câteva cărţi.” M-am oprit în faţa alimentarei şi am scos din ghiozdan trusa cu scule. Mă relaxez. era naşpa treaba. Îmi făceam planuri. Îi fac în 15 minute. Nici măcar nu ştiam ce mă aşteaptă. sunt un pic zgâriat. acum trebuie să o leg de una din faţă. sunt fleaşcă. Din spate venea un cimentruck. Căcat. Chiar dacă afară e foarte cald. Dar am reuşit. o cană de ceai. Frână bruscă. un kilometru juma şi ajung. că voi spăla cât mai multe maşini şi că voi primi primul meu bacşiş. Mă vor ajuta băieţii. am mâncat pe fugă un sendvici. am dormit trei ore. asta înseamnă că nu voi mai putea schimba pe a patra. „Nu azi. băga-mi-aş pula în gâtu’ mă-tii de rablă. încrezător în forţele proprii. 4 kilometri. că am avut un coşmar şi să îmi aducă. îmi intră în spiţele de la roată. până să pun zaua aia nenorocită. O superstiţie tâmpită din copilărie. Fuck! e 8 şi un sfert şi sunt de-abia la Pompieri. Voiam să cumpăr un calculator mai performant. aştept să se răcească şi-l sorb încet. Pun pătura până sub gât şi aştept să mă încălzesc. dar planuri aveam.Inima îmi bate cu putere. slavă Domnului. teiul nu e bun pentru bărbaţi. dacă mai prinzi şi o pantă. e mai greu de pedalat. lanţul era ferfeniţă. dar ajungi mult mai repede. apăs cu putere pe pedală. trec de Porcărie şi-mi sare lanţul.

e spălătoria propriu-zisă. ajung în faţa spălătoriei. . becuri etc. Fugi în spate şi schimbă-te. tanti Vica. până în pod. dar destul de înaltă pentru a putea intra tirurile. şi partea a doua cu vulcanizare. vino aici. nu-mi mai pasă. Gaşcă. În dreapta clădirii. Mai mult de o zi nu o să stea. O clădire simplă. Pe urmă să vii să faci cunoştinţă cu băieţii. Îmi fac mustrări de conştiinţă. am viteză. dar în interiorul meu mi-am dat seama că am făcut o greşeală că am acceptat.Bine. aruncând cu dexteritate bucăţile masive de noroi pietrificat de sub roţi. Vedeam briza aceea de picături în bătaia soarelui ce formau un curcubeu de o secundă şi voiam să posed şi eu un furtun. cu uleiuri. învelită în prelată verde. Păream a fi dezlipit din peisaj şi Vica promitea că o să mă lipească de acest mediu. vocile viitorilor mei colegi. 83 . Şi atunci a venit Vica. cu două intrări pentru maşini. un geam ce dă în livada de după prelată. mi s-a părut ceva nou de care aveam nevoie. Nu e însă timp de pierdut. plus o baie pentru verificat presiunea şi eventualele răsuflări. Mă simteam ciudat. „Cine pula mea mai e şi ăsta? Îl vezi cum arată? Bag eu dracii în el. . sunt în pantă acum.De ce ai întârziat? Ţi-am zis la 8 să fii aici.tensiunea creşte. toţi adică şi tu. Nu-mi puteam imagina ce o să fie acolo. cauciucuri. că sunt un iresponsabil etc. veniţi încoa’. împărţită în două: magazinul propriu-zis. o extensie a clădirii. ca fişetele de birouri. L-am întrebat pe unul dintre ei unde e vestiarul şi mi-a arătat o uşă verde în spatele prelatei. unde sunt doi roboţi pentru verificarea aderenţei cauciucului şi pentru scos camera din cauciuc.Mă scuzaţi. Şi râde. să mi zici tu mie Cârlig!” Prinsesem un pic de frică. Când mă schimbam. cauciucuri pe post de scaune şi pereţii din spate din ghips-carton. De la distanţă. În spălătorie băieţii trăgeau de două Dacii rablagite să le scoată faţa. Mihnea. O cămăruţă cu vestiare de fier gri. piese. Dacă mă va face unul dintre ei de râs în faţa clienţilor ori îmi va da o soluţie de cu totul alt tip şi o să-i mătuiesc maşina? Nu ştiu ce faţă aveam când am ieşit din vestiar. . pe unde se vede Bizdidelul trecând. .Hai. îi chema pe toţi pentru a mă vedea pe mine. toţi Baschi. mi s-a rupt lanţul de la bicicletă şi m-am lovit un pic la şold. o măsuţă în centru. cu un etaj. sare iar lanţul. am auzit prin jetul puternic plesnind caroseria. Nu o să se mai repete. o cameră mai degrabă chioşc de ziare.

schimbul doi lucrează şi sâmbăta 12 ore. dar nu trebuie să dai cu el pe maşini. decât atunci când ai ciment pe ele.) Nu o să stea prea mult la noi. e din Brăneşti tipu’ şi ăştia i-au spus aşa pentru că are mâinile bătătorite.am înţeles. Dar de mâine tre’ să pui osu’. că porecla lui nu prea îl caracterizează. de la sapă şi topor.Bun şi acum Mihnea. că are ăştia pe sus numai ciment şi ăsta topeşte. În plus.Băieţi. sper că nu e nicio problemă. Cum să mă sui pe ditamai tirul şi să stau acolo. ia-l pe Mihnea şi du-te de-i arată. dar nu am părut intrigat. ei se ocupă de vulcanizare. (să nu stea. că pe leprele astea nu mă pot baza. . Ce am eu aici e pentru tir. Pe tiruri merge. este student la Litere.Ok. Ok? . e bună pentru motor.Nu. dă-l în pula mea! să se ducă la studiul lui acolo. să înveţe câte ceva.topor. de la 10 la 10.Hai. îl înveţi tot ce ştii pe Mihnea. că de. că îl face topor cu Mihnea. . găleata. răspundeau ironic. Nu dai cu detartrant pe cablurile de emisie şi nici pe tuburi. peria şi hai cu mine sus. curăţă tot. nu să vină aici. Şefa. 84 . topor o să te ajute acum. . ăsta e un şmecher şi jumătate. Dă jos mizeria. Ia şpaclul. Cârlig? . Că la maşini mici e mai simplu. vorbeam cu Baschi. Nea Ion şi emi. Or să fie două schimburi. nu e niciun fel de problemă. el este Mihnea. (Ooooo. dar noi o folosim şi să înmoaie noroiul. topor. Hai că într-o oră tre’ să terminăm. sâmbăta iese cel mai mare caşcaval pentru bandiţii aştia.. să mai dau şi cu apă şi să nu alunec? . De celelalte îţi spun mai încolo. la fel Franki. Cârlig lasă tirul. vino-ncoa. Vezi sticlele alea cu lichid galben? alea sunt cu detartrant. scheche şi uriaşu. ok? am încredere în tine. un student printre muritori. mai merge şi la vulcanizare.O să vii să îţi arăt. îi spuneam că avem un tir în aşteptare şi că cam trebuie să ne apucăm. Nu o să faci deocamdată nimic. cu animale şi în timpul liber se ocupă de gospodărie. unul de la 8 dimineaţa până la 3 după-amiaza şi celălalt de la 2 la 9 seara. se vede după ei că sunt „curăţei”. Mă gândeam că e normal să fie aşa. el este Ionuţ. mai poţi rezista 5 minute. uite asta e soluţia de motor. Nu. . tocilar idiot!) ai zis ceva. . dar ce trebuie să facem acolo sus? Începusem să tremur.Bine.Da. omul stă la casă. aşa-i Baschi? Vezi? . . am dat mâna cu ei şi m-am murdărit de uleiul vâscos şi lipicios.La spălătorie e Cărlig. am plecat cu andrei.

Nu mă puteam scărpina. a pornit.. ne-am scos. furtunul s-a întărit instantaneu. 500 de mii. Până una alta. du-te şi ia furtunul şi dă-mi-l. . 85 . dar dădeau apoi senzaţia unei urzicături. să nu te chinui prea tare. luăm şpaclu’. Dacă nu iese cu detartrant. câţiva stropi din soluţia galbenă au sărit pe picorul meu. avem măşti în magazin.Hei. ce m-a ameţit. pe balustradă. rana ce nu a apucat să se cicatrizeze. . de la căzătura de mai devreme. aici unde e capacul. ca un pistol de jocuri video numai că de dimensiuni mai mari. ce-i cu tine? am uitat să-ţi spun că e periculos să-ţi intre gazul ăla pe nas. cimentul începând în acelaşi timp să fiarbă cu bulbuci galbeni. greţos din hornul pompei. pe coada de lemn. leşinos. voiam să fiu tare. Mâinile mă usturau cumplit. L-am auzit vag pe andrei. Nu mai pompa apă. pe aici bagă cimentul de la fabrică. Nu ştiu când am terminat cu plafonul. că nu merge! strici dracu’ pompa aia! Cine pula mea l-a adus pe ăsta aicea? vocifera topor de pe cimentruck. tu stai aici. în care nu vedeai la doi metri. un miros puternic. M-au ars pe moment. eu mă duc către capul tirului. Ne dă bacşiş gras. o perie cu coadă lungă. Mi-am sprijinit picioarele de cauciucurile cimentruckului şi aşteptam comanda. Între timp. ca de mămăligă. galbene şi nişte indicatori inscripţionaţi pe o bandă neagră. tot spaţiul a devenit un loc de nerespirat. Dacă ţi-e rău. plouă niţel afară şi se întăreşte. dar am dat mai departe. dar dintr-o dată a ieşit un fum negru. a tuşit de două ori şi a murit. şi tiriştii au contract cu noi. să o bagi în detartrant şi să freci bine. lichidul galben prelingându-se din peri. În plus. .urcăm scările din spatele cimentruckului. am învârtit şi am sperat ca norul creat să dispară imediat. boule. a fost dezinfectată de detartrant. o întinde pe lângă capac şi văd vaporii toxici ieşind. fi atent. avem două perii.Ok. tot ce tre’ să faci e să iei mătura. Dă pă celălalt buton. uite. ca de bicarbonat dizolvat în clor. uite. topor cu şpaclul. Mă înşelasem. voiam să mă aşez. pune ceva pe nas. Mereu rămâne pe lângă. şi i l-am dat. Şi dacă avem 3 cimentruckuri. am coborât. şi înmoaie peria în soluţie.a-mi-aş pula în gâtu’ tău! Opreşte apa caldă. Nu lăsa nicio urmă de ciment. eu cu găleata şi peria. a săpat atât de mult încât vedeam osul. erau două butoane ca de aragaz. Nu ne mai dă aştia bani după. . am luat furtunul cu cap de fier şi corp de plastic. uite-l colo pe pompă..Dăi drumuuuu la apăăăăă! M-am dus la pompă şi am rotit. Mi s-a întunecat privirea.

în cădere. aici e spălătorul şi butoiul cu motorină.Du-te înăuntru şi vezi că e o canistră cu motorină. Şi mi-au sărit în ochi câteva picături. cu pumnul strâns. i-a dat drumu’ să meargă pe apă caldă. vorbea topor cu privirea în maşinărie. ca nişte zvâcniri de sânge pe un cal biciuit. cică să-şi facă circuitul. Presiunea scăzuse şi nivelul de motorină era setat pe zero.Hai cu mine.5 m. vede că nu porneşte şi ridică protecţia de plastic de pe ea. Dar spre surpriza mea. O arsură puternică. Îi trage două picioare. Mi-a trecut după un sfert de oră. tremuram lângă cauciucurile tirului şi aşteptam să mă ia la bătaie ăsta. . tu faci mişto de mine? La spălător. aşa că dă-i şi-aleargă în semiobscuritate. am crezut că până acolo mi-a fost.Futu-ţi paştele mă-tii de rablă! Îngheţasem. nu a mai ieşit fumul negru şi înecăcios ca atunci când i-am dat eu drumul. Şi mi-a arătat un separeu de 1. învârte de buton. topor se apropia de mine. O chiuvetă micuţă. eram doar un novice. . Dar am greşit când m-am apropiat de monstrul de ciment. nu mi-am dar seama că tot detartrantul se va scurge pe pântecele însărcinat al cimentruckului. către cişmea. plus canistra. acum s-a mutat în interior. Plus un televizor care nu mai mergea de ani buni. . uite.Bă. Dă drumu’ la jet puternic şi tamponează-ţi pupilele. Nu ştiu ce are. s-a suit într-o secundă pe tir şi mi-a zis să-i dau drumu’. s-a închis. timp în care nu am distins prea mult umbrele de obiecte. a luat canistra cu benzină.5 cu 2. . Îl văd atunci pe andrei că se duce spre pompă.I-am dat drumu’ şi a pocnit de două ori. pus pe o supraetajeră. cu venele desprinse de piele. întuneric şi senzaţie de mâncărime.unde înăuntru? La vulcanizare sau în magazin? . i-a strâns capacul şi..Nu. clipiri dese. că mătur cu tine spălătoria. Mi-a spus că aici se obişnuia să stea cineva de pază. dar el nu înţelegea asta. . Cimentruckul arăta spintecat cu cărările create conştiincios de detartrantul 86 . o cişmea şi o găleată de tablă.Nervos. paradoxal. După. ia un şerveţel din sulul pus deoparte pentru şters şi încearcă să ţii ochii cât mai mult deschişi. De data asta eram sigur că nu o voi mai da în bară. Crezând că-l pot ajuta cumva de jos pe topor. în spate! Nu ştii unde e? . auzeam pasul apăsat pe scările de metal şi sunetul papucilor pe ciment. Ce i-ai făcut? zi repede. în vestiar. a rabatat capacul de plastic şi a turnat în rezervorul pompei 5 litri de motorină.

un model amintit de la fabrica de globuleţe.Bine. acum lasă-mă să dau eu. Nu văzusem şi nu ştiam că trebuie imediat limpezit. Dai pe ţevi. pe barele de fier şi în spatele capotei şi o să te las să-l clăteşti. a dat o tură de cimentruck şi i-a zis lui topor: .Şefu. du-te în spatele tirului şi începi să freci.Ia furtunul! Vezi că are presiune. dar andrei a venit la mine. Cu stânga manevram gâtul pistonului şi cu dreapta ţineam de mâner. am făcut întocmai. Pot să mai dau? . Îl fac bec. o frunză. că vine Vasile şi ne fute pe toţi în gură dacă nu-i terminăm tirul. Credeam că s-a pătat. va curge şi jos. că nu se mai poate face nimic. eram mulţumit. . l-am udat pe topor şi într-un final am reuşit să-l pun pe maşină. vino încoa’. te pun să dai cu periuţa. Şi mă jucam. să vă bateţi voi joc de mine? ai văzut ce e sub tir şi pe laterale? Ia. . Munceşti mai puţin. Devenea fascinant. Puteam să fac o stea. unde e? tu eşti. prin toate cotloanele. . ţi-l rezolv imediat.Nu o să te uiţi deloc. dar e şi cel mai pretenţios.Da. am frecat cu putere. am dat cu o perie mică. era ca un superlichidat-o din copilărie. te vei obişnui cu el. s-a jucat ca un şarpe speriat în mâinile mele. puteam să pictez cu jetul printre culorile de pe cimentruck.combinat cu particule de ciment. ardeam de emoţie. Vii apoi în urma mea. Nu mai distingeam curatul de murdar. paştele mă-tii de treabă! Peste tot pe unde dădusem eu. că nu e timp! Mai cu talent! Îţi place ? . Dai tot detartrantul jos. de sus până jos. vino şi vezi! De nu. a venit un coleg nou azi şi nu a învăţat totul. . să dau şi eu cu el. Dacă dai de sus. .Ce pula mea ai făcut azi. pe sub roţi. . era un fel de artă.O să tot dai cu el. Hai că trag o ţigară până faci tu asta. Jetul chiar era puternic. îmi plăcea ce făceam. Încercam doar să nu mă apropii prea mult de substanţa vâscoasă. d-aia de şters covoare. Lasă cel mai mult. mă? 87 . Voiam să iau pistolul. Şi i-am dat drumul.Hai mai repede. panarama dracului? D-asta vă dau eu atâţia bani. O să mă uit atunci. cu o presiune de 10 ori mai mare. erau urme de negreală prelinsă. apoi am luat jetul şi am clătit. Ia găleata cu detartrant. Dar a venit Vasile.Păi mă doare pe mine fix în pulă de colegul vostru nou. dar am continuat. cu mişcări stânga-dreapta. devenise totul o pastă neuniformă.

. între noi fie spus. bineînţeles că nu număram. bă pulă. se schimba totul. te-am căpăcit de nu te vezi! Pune mâna şi învaţă.Ştiu. topor a venit la mine şi mi-a tras o palmă prietenească peste cap. nici nu mi-a trecut prin cap să merg mai departe.De ce eşti aici. dar mă simţeam obosit. e un judeţ mort. .Păi şi ce mai aştepţi? De ce nu te duci? Iei un ban frumos şi eşti şi lângă ai tăi. În plus. ştiam că acolo era mai murdar şi insistam.am uitat să-ţi spun de detartrant. sunt sătul de căcaturile de aici. Mă dureau braţele de la frecat şi programul nu era nici pe jumătate îndeplinit. să ai grijă cu el. 88 .am îngheţat. toată energia acumulată am vărsat-o pentru tirul ăsta. Luam pistolul şi curăţam. să iau şi eu ceva bani să plec la mare. M-am ars deja. dar vedeam că erau şi hârtii de o sută şi de cincizeci. meritam pe de o parte. Vedeam că era o sumă frumuşică acolo. că poţi?! aşa. Vor să mă ia şi pe mine. .am vrut un job de vară. Nu am putut decât să bâigui un „Îhî” mai mult tăcut. cum merge? e greu? m-a pândit Vica. ai mai luat şi ceva bani în plus. ce dracu cauţi printre noi? .Bravo. tu mergi la facultate. . căcatule?! Marş şi curăţă acum. Şi o să plec.Păi pe tirul meu înveţi tu să speli maşini? Vezi ce ai făcut aici. râdeam. am găsit aproape de casă un loc de muncă şi aşa am ajuns aici. Ce dracu’ o vedea şi patronul ăsta la voi. mă! ai băgat sperieţii în mine. să te văd eu cum dai. dar tu ai posibilităţi. . arăta ca o caserolă de sandviciuri. că nu am timp de pierdut cu voi. bă. fără capac. Io am terminat cu chiu cu vai liceul. andrei. dar ai scos-o. eram o catastrofă.Da. fram? Ce vezi la munca asta? suntem în fiecare zi înjuraţi şi făcuţi cum vrea ăştia. care. Hai că-ţi las şi ţie ceva. L-am ajutat pe topor cu tirul. că arde. ai mei sunt plecaţi în Italia. topor se uita furios la mine. Dacă data viitoare se repetă faza. înveţi acolo. . Hai pa! tricoul era fleaşcă pe mine.Ia zi.Îmi place.ai văzut. . . Nu am găsit pe nicăieri. ori de la jet ori de la transpiraţie. Vedeam mult mai clar acum. albul lucios reieşea la suprafaţă. viermilor?! am luat găleata şi frecam cu mâinile tremurând. am luat o pauză de cinci munte cu topor. te descurci? . am luat bacşişul şi l-am pus în puşculiţă. dar măcar una care putea fi remediată. . Conştiincios. Hai şi mai cu talent. Nu vreau să mai stau. că eşti nou.

Profesor de română cu furtunul în mână.Bine. e doar un job temporar.. te-ai prins că se spală motorul cu ea. Ne-am ridicat de pe pompă şi mi-a arătat un bidon cu cap de pulverizator de geamuri.Nu! Ţi-am zis. eu te-am rugat să-mi dai un jet şi tu îl laşi pe ăsta să-mi spele maşina? Bă pulă. Vreau să termin facultatea şi să devin prof de română. umplea recipientul mai mult de jumătate. O soluţie verde. nu mătuieşte maşina. Ieri te văitai că nu mai poţi de muncă şi că de ce nu angajează Vica pe cineva. . dar mai îmi trebuie. aici are un capac. eşti culmea. dăm cu spumă. fără frică. . şi pe numărul de ’matriculare. pe ce pula mea? Lasă-l să prindă care e faza. vezi maşina asta? şi îmi arată hârbul lui Cârlig. Înmoaie-le bine. Pe ce gâtu’ mă-tii vrei să înveţe. Iau salariul şi juma îl pun deoparte. cu buretele. ăsta nu ştie nimic. ia şi dă-i. jafu’ ăla de maşină parcă e o comoară pentru el.Cârlig. Da’ vezi că tu pici dacă se întâmplă ceva. e soluţie de motor. să nu iasă presiunea. că e noroi mult acolo.Ce pula mea faceţi acolo. dar noi o folosim pentru mai multe lucruri. că ţi-o iei de nu te vezi! . aşa. mă. există două tipuri de spălări: una cu buretele şi cealaltă cu spuma. Dai cu soluţie. Dai drumu’ la aer din pompă şi aştepţi până ajunge barometrul la 2 89 . tu ce vrei să faci? Nu-mi spune că vei râmâne aici! . frate! Hai. cu el se umflă roţile şi se verifică presiunea. Hai să-ţi arăt cum mere. scoţi capul de fier şi bagi furtunul direct în pompă. lasă ciocu’ mic. cu miros uşor dulceag. Bun. Iei bidonul şi începi să dai cu el pe sub roţi. a. topor. mi-a luat apărarea andrei.uite. că e multe muşte pe el. ca la maşină unde bagi benzina. Pentru hârburi cum e a lu’ ăsta. când a venit. Dracu’ ştie pe unde a fost nebunu’ asta în weekend. în ea este spumă. D-asta nu pot pleca. iei furtunul şi dai un jet. mă? striga ca un nebun Cârlig. Nu am cu ce. ai grijă cu ea. aici ai o supapă. atenţie însă la apărători. Pentru maşini scumpe. dă-i fără frică. am ceva până acum. o cureţi peste tot.Dă-l în pula mea de prost. asta nu strică nimic. da. uite. iei furtunul ăla colăcit.strâng bani. e de fier. la apărătoare şi pe bara de sub portiere. . Vezi. mă. ca să nu le zgâriem cu buretele. pe tohanu lu’ Barosu. are obiceiul de a trage la plăcuţă şi la radiator. . termină ţigara şi hai să-ţi arăt care e şpilu’ cu ălelalte soluţii. azi. eşti cu pula-n cur. vezi? toate stau lipite. Vezi pompa aia pusă pe stâlp? ei. După o pauză. După ce dai cu soluţie. topor: .

îl scoţi şi îl pui pe maşină. pe capotă. îl scoţi. pe caroserie. sunt aici dacă ai nevoie de mine. . Şi gata treaba! La sfârşit iei bidonul cu soluţie pentru cauciucuri. I-am spus că o să-i spăl eu maşina. Şi începi. Dai cu jetu’ de la distanţă.aha. Dar te mişti repede că se usucă prostia. le pui şi umpli pompa. tot timpul în formă de cerc. bombat. era imposibil să le ştiu pe toate. e ca la d-ăla de dă ăştia în oraş pentru ţânţari. că le sare vopseaua. la fel ca la spumă. Le păstrează culoarea neagră. După. sunt păţit. pui soluţia. se albesc de la detergent. tot uniform. nu ţi-am zis! Iei găleata aia roşie de plastic. Mă întrebi şi te ajut. că e cald afară şi după. dar acum insişti. pe portieră.Da. uite. D-asta vezi că sunt broboane pe ea. Prea multe informaţii pe minut. şi pe parbriz. Şi apeşi. Încă ceva. Ceara e în bidonul ăla micuţ. O să-ţi arăt. cureţi tot. şi dai pe ele. uite aşa. dar nu am acum timp să îţi explic. O laşi un minut. dar 90 . te uiţi sub maşină. ce-i drept. că nu te mânâncă. Nu-l storci. repede. e alb-verzuie. până vezi că începe să se scurgă şi dai drumu la jet. Şi acoperi uniform toate părţile. Vei vedea când va fi nevoie. Dai fără milă. până acoperi toată maşina. . să fiu politicos. După. Iei două căni din debara. peste tot.a.. nu e automat ca pompa de apă. de firmă.Îhî. apoi te duci în debara sau pe pompă. aia galbenă.atmosfere. iei pielea de căprioară. Iei burete galben. Dar înainte să bagi presiune. în formă de cerc. ai înţeles ? . apoi iei furtunul şi are piston.. peste tot. doar dacă maşina e nouă. când plouă scurge picăturile. se mai spală şi în interior? . să ştergi picăturile de ceară ce au mai rămas. şi cu buretele. în afară de oglinzi. că i-ai futut maşina. şi îl bagi în spumă. cam o cană jumate şi o umpli cu apă. De obicei oamenii cer un aspirat şi silicon pentru bord. În spălătorie intrase o cunoştinţă. atenţie la noroi. dar na. pui nişte şampon de maşină. că are putere. ia maşina aia în primire. rămân urme. iei furtunul şi. că după ce le speli. dai uniform peste tot. dar prindeam. să nu rămână nimic. dai peste tot. şi pe oglinzi. am înţeles. pe sub roţi. Dai uniform. După ce ai dai toată spuma jos. nu te apropia prea mult cu jetul de maşinile mai varză. o speli bine şi o storci până nu mai iese o picătură din ea. aşa. tot din debara. Pulverizezi peste tot. Nu prea aveam eu tangenţe cu ea. mai întâi îl speli să nu aivă o pietricică ceva. Pui capacul şi dai drumu la aer. eram cam confuz. mai dai un jet peste tot şi iei ceara. Până una alta. Ceara e bună pentru maşină. depinde unde e. de la cişmea.

stomacul îmi face figuri. am ajuns la el cu mutra de vinovat şi aşteptam reproşul. Mi-e foame. mi-a lăsat cincizeci de mii bacşiş şi a plecat. un fior rece. Iar un jet. asta e tot ce mai conta. amicul meu nu a observat. Norocul meu că. sub plămân.Ok. erau expuşi lângă tonomatul de cafea. ce îmi recomanzi? . pe numărul de înmatriculare şi pe radiator. sub portieră pe bandă. că se duce să bea o cafea şi că să vin după el să-l anunţ. e cel mai rezistent şi miroase cel mai frumos. După. am dat jos. pee bunee. mi se blocase laringele. Şi de abia e 91 . adică nu am vrut. baftă. mi-a trecut prin şira spinării. până şi oglinzile le-am făcut lună. nu e vina mea. I-am luat pe toţi la mirosit şi m-am oprit la „Ocean”. . . am luat pompa cu spumă şi am început să pulverizez. m-am albit la faţă şi mi-am simţit picioarele moi. O fâşie de vopsea s-a desprins de sub portieră. . mi-a mulţumit. că am scăpat fără scandal. Dar te ţine. e 13:00. aşa că m-am apropiat. că sunt nou pe aici. Ce eşti aşa speriat?! ai văzut moartea. Noroc că a plecat. am aşteptat puţin şi m-am apucat să dau cu jetul. apa a amplificat şi mai mult starea. sunt complet rupt de realitate. uite. dar nu trebuia să atrag atenţia asupra mea. a zis că nu e nicio problemă.Mihnea. M-a avertizat doar că tocmai vopsise maşina şi că să am grijă. am luat-o. am dat cu ceară şi am şters. după ce l-am chemat. am început să tremur. Şi am văzut că tot rămâne murdară. eventual şi o bătaie pe cinste. minţeam eu. ca de lamă sfâşiind carnea. ce dracu e cu tine?! am uitat să cumpăr un săculeţ de maşină. Dar după cinci minute s-a întors. Voiam să stau jos.Ce-ai mă. . Şi mersi încă o dată. mi-am amintit că nu am dat cu soluţie de motor pentru degresare. Nu mai puteam să respir. ia vino până-ncoa! Nu ştiu cum am plecat de lângă bara de care mă sprijineam.Ştii… eu. Cât face? .că o să dureze un pic. am avut şi eu unul. un junghi puternic răsuna în stânga. Plus că salariul meu nu acoperea nici pe sfert paguba. ce pula mea ai? Hai zi.stai două secunde să mă duc înăuntru! Din prima i-am găsit. Îmi bătea inima cu putere şi m-am bâlbâit ca un copil. era prima zi şi nu aveam bani de plătit vopseaua.O sută cincizeci. . trebuia să alung frica ce pusese stăpânire pe mine. am scăpat. am încercat să mă prefac că totul e ok.Bine. fram.

un nene. Mi-am reparat-o de trei ori până acum. sincer. Bine? . după pod.începutul. presupun că ale schimbului. . Dar pentru un ban.Păi iei şi tu diseară ceva bani din bacşiş. meciurile de fotbal. aş deveni parte dintr-un mediu pe care nu-l vreau. Şi lanţul l-am schimbat. să îmi adun gândurile şi să văd ce mai e de făcut. dar n-are importanţă. trebuie să mă sacrific. plimbările pe deal. Şi în plus nu e un loc cu care să te mândreşti. emi. Şi am mers ceva cu ea. el mi se pare mai de treabă. s-au spulberat toate visele cu bătaia cu apă şi pauzele lungi. dar e foarte priceput. dar cred că de un pet se rezolvă.ar cam fi o mică problemă aici. Ce-o fi făcând Diana? Nici măcar nu am anunţat-o că lucrez. s-au dus ieşirile în oraş. Bine? . s-a dus berea pe terasă cu prietenii.Da. am probleme cu reţinutul numelor. trăgând de fiecare secundă. pe bune acum. Nu am cu ce să mă întorc şi bani de maxi-taxi nu am.Dacă ai nevoie de cineva să-ţi repare bicicleta. Înghit şi ultima bucată şi mai stau două minute pe cauciucuri. Mă uit pe fereastră şi încerc să îmi imaginez plaja din Costineşti. Mereu funcţionează. Iau o gură de suc din ghiozdan şi îmi aduc aminte că am probleme cu bicicleta. trebuie să o repar.scuze. n-ai lucrat toată ziua şi în plus eşti la început. Fuck!! Mă simt inutil. că s-ar fi supărat. O stare de nelinişte mă întristează.Mersi mult.Însă trebuie să îi iei ceva. dar măcar un pet de bere. . Nu cred că mi-aş dori şi eu una. cu ou prăjit şi puţin ketchup. . Hai că-l sun să vină până aici. e aici.Ce să-i faci. Mai bine aşa. aici chiar e de muncă.Mihnea. nu vrea bani. Măcar 10 minute să stau liniştit. nu aşa te cheamă? Nimeni nu-şi mai dă silinţa. să-mi spui. De dimineaţă m-a aruncat de nu m-am văzut. Nu pot. Mă duc să înfulec sendviciul. rumeg încet. Mi le dă şi îmi spune: . 92 . Dar e nouă. dacă are o surubelniţă în stea şi o cheie de 14. Mă duc la băieţi şi-l rog pe emi. e cam ciudăţel el. ceva e mult mai puternic. 54 de kilometrii doar într-o zi! . anton. Miros ciudat. dacă se poate. . am un cârnat polonez. cred că aş avea nevoie de ajutor. că se blochează schimbătorul într-una şi sare drăcia aia de lanţ. nu mult că na. Văd agăţate în cuier salopete albastre cu pete mari de ulei. Nu am niciun chior în buzunare şi nu vreau să îmi facă bicla pe moca. de rânced şi de transpiraţie. ce mă-sa i-or fi făcut aştia din fabrică. . vreau să renunţ.

M-am dus la băieţi în vulcanizare şi mi-au dat. am mai dat şi două milioane juma’ pe ea. dar mergeam pe mâna lui emi. Nu ştiu cum şi de ce. trie’ să o duc acasă la mine. aşteaptă-l la pod. . Dar pot să-ţi fac rost. fără şcule nu poci. 93 . ne-ar amenda. juma ardelenesc. Dar nici singur nu puteam. Nu avea însă vaselină.nu găseau vaselina. o să te înveţe Franki tot ce vrei tu. de ce să nu avem?! Ne ajutăm şi noi cum putem. că dacă ar afla cineva.Nu. mă treci pe caiet. Dacă-ţi place. Fuck!! Deja vorbesc de parcă aş fi muncit de un an aici. unu’ ce leagă târgoviştea de sinaia. Mă întreabă de biciletă şi i-o arăt. în loc. scheche. nu prea am avut bani. şi celălalt fisurat. nu poci fără şcule. oi be şi io un păhărel.Ok. . încântat! Da. flăcăule. păi cum să fac.Într-o şuma de oră ie gata. circulabil. mă? Ce. Nu aveam încredere. Bine. aşa eram şi eu.Mihnea. bine? . ăsta e avantajul meu.tre’ să o spăl un pic. lanţul era nou şi puteam schimba viteza până la a patra fără să mă chinui. . I-am scos petul de bere la litru şi i l-am dat. e 14:00. că mă acomodez rapid în orice împrejurare. După o juma de oră mi-a adus-o. Când eşti la început nu ai contact direct cu ceea ce se întâmplă în jurul tău. râd. Vine un tip la mine.Bine. e pus pe glume şi mă ia de sus: . Încerci doar să te adaptezi la noi şi noi situaţii. Ţineau şi frânele. Fac din paşiune şi fac. Dar şi distracţie. Vine schimbul. Luaţi ceva şi dumneavoastră. . care între timp plecaseră. a dat drumu’ la ţeavă Vica şi ne-a mai adus un boschetar? . Lângă spălătorie sunt două poduri. Ionuţ şi Baschi. aveţi aşa ceva? râdeam eu. nu prea ascult eu aşa ceva. a trecut încet podul şi a dispărut.Nu triebuia. Poate era în rampă. Dacă îmi lua ceva din ea şi după o vindea? Îmi era frică. doar pentru pietoni şi pentru tiruri. am plecat spre pod. Franki. . juma moldovenesc.. Îi dau un jet şi o să-l aştept. probabil a dat drumu’ dacă sunt pe aici. Lanşul e rupt. Dar văd că vine cineva. Dar dacă tot oi luat-o. nu e niciun fel de problemă. scos din funcţiune pentru maşini. ca să poată da cu spatele şi să intre în spălătorie.Buey.Păi da. un ulei anticoroziv . aicea e muncă mey puştiulică. ai nişte muzică populară p-acasă? . avea nea ăsta un accent foarte împleticit.tu cine mai eşti. avem. Mergea dumnezeieşte. Nici nu observasem.

ăsta e dus rău cu pluta./ că mândra-i în pula mea. trei în spălătorie. ăştia stau de poveşti.Hai.” Şi începuse să bată ritmul cu picioru’. . el tot dă de permis.. mâinile erau cârpe de şters praful şi picioarele nu mai răspundeau la nicio comandă.Lasă-l în pace. să ştiu că am scăpat de acolo pentru prima mea zi. . zâmbea ea. Doi în vulcanizare. a fost de ajuns pentru o primă zi.Nu vrei să mi-o dai şi mie? asta chiar m-a enervat. Hai ploaie. leprelor! Vica.Mie îmi trebuia mâine. Nu o ştii p-aia cu „Joacă bade nu uita. să mă sui pe biclă şi să alerg cu ultimele doze de energie. 94 . hai!! Mai tragem şi noi chiulu’.Nu e genul tău. Pică sala. că am glumit. dar am fost prea bun pentru ei. . Nea Iulică. Dă-i în pula mea! Mai dau o dată.Pentru a 12-a oară? . . Pe Patrana nu mai are loc de el. ai gagică? . . bă. am o nuntă şi tre’ să pun la sistem muzică. ia treceţi la muncă! Nu faceţi nimic. Mă bucur că vrei să rămâi. că eşti obosit! se vede după ochi. dar mă voi obişnui. ţurai ţurai ţura. tu alegi.te rog frumos. .e bine că pic cu topor. Voiam să plec.Bine atunci. Hai. cred că au trecut 10. domne’! am dat de carnet. da? am uitat să îţi spun.Da.Nu voi pleca. ce faci bă. e un pic obositor. Nu dau înapoi. Nu te obligă nimeni să stai. . i-am tăiat-o brusc. Iar întrebi lumea de populară şi de prietenă? . Ia zi. topor şi Baschi. Putea sa zică orice altceva. ţurai ţurai ţura. Hai. . atunci pe mâine la 8. Mihnea.Păi astea vor rămâne schimburile. De câţi ani e aici.Pentru a câta oară vreau eu. . ce facem cu tine? Mai continuăm sau nu te simţi în stare? Nu e nicio problemă dacă vrei să pleci. . fugi. dar ştie să conducă. ăsta are şi el o pandalie.Ce să fac bă.Ia zi. dar ce treabă are una cu alta? . Dar în mintea mea altele erau reperele. . cu emi. mă ştii doar. e patru fără un sfert şi Vica mă cheamă la ea. a venit topor.Franki. Pleoapele mi se scurgeau lent. dar nu să se lege de prietena mea. săptămana asta eşti schimbul unu. era să facă nebunu’ accident şi să-l prindă poliţia fără carnet. mai învăţ câte ceva de la el.

Oricum. aceiaşi câini slinoşi. Că când mă trezesc vreau să facă linişte. e scriitoare. O cretină de nebună de pe scară zicea că mă futeam cu una pe balustradă. am văzut şi noi declaraţiile. aceleaşi gaiţe agăţate de toate gardurile. că o deranjează. spunea topor.De ar şti ea cât detartrant au văzut ei. te cruceşti. ce pălăvrăgesc de vecini şi telenovele. trec fără să salut. panarama dreacului!” şi câte şi mai câte. „să nu mai cobore pe scări că doare capul. de unde să-i dea nebunei? are grilaj la uşă. poate mai bună. Dacă femeia e pornită pe noi. ca într-un aparat de film ce rulează treptat cadrele. poate mai rea. Dar nu se lasă. şi urc. adică scrie. dar ce scrie. aceiaşi copii tembeli. Pedalez. Îi mulţumesc şi mă sui pe biclă. cât i-am clătit şi degeaba. aşă că să o înţelegem. Dar să nu plec supărat acasă. Copacii vin şi trec sacadat. Odată le-a făcut plângere unor farmacişti că de ce nu îi dau nişte pastile. aşa o numim prin cartier. sunt mai puţine maşini. mâine e o altă zi. e pornită şi gata. să se sbenguie toţi stricaţii etc.” Deschid uşa de la scară. Nu ai cum să-i spui că nu face bine. sper să fie ceva nou. „Morţii mă-tii de babă screlozată!” Şi i-am futut un picior la grilaj 95 . deşi mă dureau îngrozitor muşchii. Dar riscuri sunt peste tot. pedalez până prind o viteză considerabilă şi nu mă uit în urmă. reuşesc într-un final să prind cadrul bicicletei. ajung în faţă alimentării şi cotesc spre dreapta. În fiecare dimineaţă scârţâie de aud toţi vecinii de prin apartamente: „Băgaţi-ai uşa în cur de nebuna dracului!”. care îl loc să se joace stau după blocuri şi trag câte un fum. că tot mă usturau. „Pişa-m-aş pe zăbrelele tale!” „să ţi-o pui uşă la mormânt. Ce tot face de se duce în oraş? Şi bineînţeles că doamna noastră scriitoare e semianalfabetă. Mă strigă topor şi îmi bagă în buzunar o sută de mii. „ar fi ceva nou”. trec de Porcărie şi o iau pe variantă. că mâine voi fi tot aici. că de. salut băieţii şi îi asigur că nu voi pleca. blocând accesul către etajul doi. Ce acilea e discrotecă. că m-am ajuns şi am uitat educaţia primită şi câte şi mai câte. tot sper. restul îi oprise pentru petul de bere. aşa mă simţeam şi eu. Lu’ maică-mea i-a făcut până acum 5 plângeri. Intru în cartier. că nu mai salut. merge în fiecare zi prin spitale să mai capete o mâncare caldă şi să se mai ia de cineva. printre care într-una scria că să nu mai coboare de atâtea ori scara. plantat într-un cadru unde trebuia mai întâi să mă mişc până să pot forma o imagine. pe fiecare zi aud de la maică-mea că toţi au ceva de comentat. Bineînţeles zăbrelele babei erau deschise. asta oricum are screloză multiplă. Dacă oamenii nu aveau.

trag de timp. alerg. Mă simţeam mai bine. Dar alerg. fără vise. am apăsat clanţa. poate o muzică bună ori o carte. Hai s-o las mai moale. tre’ să mănănc repede şi să o tai la muncă. bag şi sticla cu apă şi-l pun în spate. mi-a arătat înainte pe o altă maşină. Prind viteză şi mă opresc în faţa 96 . să mă plimb. ajung mai repede decât mi-am propus în Porcărie. Şi alerg. Deschid încuietoarea de la biclă şi o iau în cârcă. e ciudat. Îl iau.Mersi. nu pentru noi. e 7:30.” Pojghiţe masive de mizerie se dezlipeau de pe picioarele mele.Ştiu. m-am descălţat şi am intrat direct în duş. topor. Poate un film. Oricât de mult ai încerca să te speli acolo. Las’ că o lună trece repede şi după. Lăsaţi-mă acum să fac un duş. dar nu e greu. pun schimburile pe mine şi merg în sufragerie. fără ca cineva să te streseze vreun pic. Ia ce îţi place. să respiri aerul curat. îmi spunea tăică-mio. se pare că moşulică mi-a făcut ţais bicla.Mă bucur că te-ai obişnuit. tot mai bun e un duş în casa ta. Dar nu sunt odihnit. Nu am mai dormit 12 ore de foarte mult timp.. sandvişul e pregătit de cu seară. dar am stat în pat. gândindu-te că te poţi trânti apoi în pat. mi-e foame. e în frigider.Ţi-am făcut cartofi. am învăţat repede. fără ajutor. Mă reped iar în grilajul babei. . După. asta e porecla lui. Vremea e frumoasă. Îmi şterg părul. „Vă spun imediat. Vezi că ai şi brânză în frigider şi nişte friptură pe aragaz.de s-a auzit până la patru. Mânânc încet. doar obositor. sunt soluţii multe. am dormit 12 ore. să mergi cu bicicleta de dimineaţă. faci ce vrei.Bine. . deschid ghiozdanul. de parcă aş vrea să se scurgă timpul mai repede şi vreau să ies afară.. că nu cred că au ajuns băieţii. Ştiam că de acum voi avea mereu ceva de făcut şi că nu voi sta. Meritam să mă răcoresc cumva după atâta jeg acumulat. Dar nu mă lasă panta.Cum a fost prima zi? . am spălat chiar o maşină. Pentru tine lucrezi. să vezi soarele printre copaci. Dar mi-e mult prea lene şi pe deasupra sunt şi obosit. un somn profund. Mai rău îmi este. . Pe la 2:00 nu mai aveam somn. Dar până una alta vreau să mânănc ceva. nu mă voi plictisi. oi vedea ce mai e de făcut. . un somn ar fi tocmai bun. te simţi bine. capitolul III: a doua zi e 6:30. . de data asta cu zâmbetul pe buze şi cobor.

a rămas de aseară. Poate le-o trebui la lipit. Dă-i şi aşteaptă. Pana mea! Mă duc. te mai holbezi un pic pe revistele de maşini şi pliantele de Metro şi Carrefour. venit să ia o cameră pe care a făcut-o ieri. Mă reîntorc la spălătorie. . Îi spun că sunt nou şi mă ia cu morala. Vin şi băieţii.Nu. am rămas fără soluţie la vulcanizare.Hai. 50 la număr. . aş vrea şi eu un litru de samsar. Mă cheamă Ionuţ. vorbeau între ei. dar nu îmi pasă. tiruri. 97 .. M-au trimis băieţii de la spălătorie. ia vino până-ncoa. că nu e de mine şi alte căcaturi..un litru de ce? . e închis.Bine. mai tragi o ţigară şi te pregăteşti de muncă.. Îmi zdrelesc încheieturile.Ce să cer? . . Îmi spune să-l ajut. o introduc în cant şi aştept. fie ce-o fi. Nu ştiu la ce le trebuie. Începe să râdă. Vine emi şi deschide. De maşină mică.samsar. scoatem cauciucurile. zece mii. Nu sunt băutor. . Caut prin buzunare. e tipu’ ala de vine şi mai spală motoare la noi. ba vin prea devreme.Ionuţ. . dar na. Îmi aprind o ţigară cu portarul. .Ce să-ţi dau? . că nu te păcăleşte nimeni! Mă duc.vulcanizării.Mihnea. . .Ce mă-sa. scot bancnota. mi se rupe brăţara.Bună dimineaţa. Fotoliile din magazin sunt tocmai bune pentru a-ţi servi cafeaua. ăştia tot acolo. . mă. au terminat aştia produsul? Du-te până colea la fabrică. Du-te până la magazin. ba întârzii. nu am găsit. se duc la vestiare şi apoi se strâng în faţă. . da. deschid uşa într-un atelier de mecanică şi-l văd pe tipul cu motoarele.. Cu cea mai mare plăcere. mi-a răspuns. .. Înviorare de dimineaţă. să te întreb dacă ai un litru de samsar. tractoare.De samsar. nu avem din păcate. dar îi cer una cu lapte. trebuie să fac cumva cu programul ăsta.samsar.salut. nu cunosc eu toate produsele pentru vulcanizare. te rog ceva. Mi se părea suspect. el sigur are. abţinâdu-se să nu râdă.. dar sper să nu mă păcăleşti. acolo de unde ţi-ai luat ieri mâncare şi cere un litru de samsar. Mă întreabă dacă beau cafea. dar mi-au zis că o să găsesc la tine. de camioane.

Mai lăsă-mă în pula mea o dată în pace. după care mă chemă la ea. Bat cuba cu topor şi ne relaxăm la o ţigară.Şi cum clătesc. după faza cu samsar-ul. a venit topor la mine şi a dat noroc cu mine. eşti prost? Nu mai merge de o lună! . Du-te înapoi şi spune-le că le dau o bere. am prins faza cu spălatul.Şi unde vrei.Dă drumu’ la ailaltă pompă! . Deci te îndrăgesc. Ştiu ei pentru ce. maşina. aşa o să fie mereu? Detartrant. Hai că le-am prins. Descurcă-te. tipul de la atelier.Baschi. aşa fac mereu cu noii angajaţi. altfel pici de prost în faţa clienţilor şi nu mai vin la tine. . că aşteaptă de azi-noapte. mă. perii.Hai. Îmi merg mâinile mai repede şi nu mai fac prostiile de ieri. Ne urcăm pe plafon şi ne mirăm că nu are prea mult ciment. Îi trag acu’ o perie de detartrant de-i zboară vopseala. . Cum mă-sa fac? te-au păcălit. eu sunt cam cu capsa pusă de dimineaţă. Baschi se ocupă de un audi. ai grijă însă ce faci. drept pe plafonul tirului. toţi se pitesc. Încă un tir. la muncă cu voi! striga Vica. dar mă roagă pe mine.Hai că ţi-o iei! . Băieţii râdeau cu lacrimi. Cu coada între picoare am ieşit din atelier. terminăm într-o juma’ de oră. nu vezi că am treabă cu cimentruckul ăsta. toţi au treabă. Descurcă-te! asta e zicala aici. ai trecut testul. . dar numai cu cei care le sunt pe plac.. starea de idiot cu certificat mi-a trecut instantaneu când i-am văzut că mă aplaudă. un prost aplaudat nu-i de ici-colea! . se duc la Barleu ori la Petron. Nu vede că avem treabă?! răcnea topor cu peria în mână. în pula mea. Numai că m-am 98 . La 10 vine Mihai.sper că nu te-ai supărat. Hai. unde se zgârie cel mai uşor caroseria. Pe nimeni nu interesează dacă ai sau nu ceva. topor îmi spune să iau soluţia de motor.Bă.Bagă-i motorină. tot eu şi topor. . acum eşti unu’ de-al nostru. Şi aşa am făcut.Iar le-a ieşit ăstora.Frate. boule! . tras exact lângă cimentruck.Dă-l în gâtu’ mă-sii mai încolo! şi arată spre vulcanizare. spune-i mă alăia să mişte. mă! Nu există samsar. . să pulverizez cât mai mult şi să dau cu jetul cât mai aproape. ăsta e botezul nostru. cu un motor plin de ulei. fugi la cimentruck. să o mut? . soluţie de motor. tre să te descurci cu ce ai. Şi au început să mă aplaude. jet. mă pulă? .

să se usuce. aţi pus-o! striga nervos clientul. în spate. aici era buba... până când i-am scos faţa. şi m-am apucat să dau cu silicon. Gândeşte-te că era acolo noroi diluat cu balegă şi soluţii de curăţat.staţi ca am eu o soluţie de curăţat! – şi în spatele meu – Bă. Mirosea groaznic canalizarea. Mă simţeam vinovat şi de data asta nu mi-a mai ieşit. dar l-am întrebat totuşi.Ce ai făcut. dar într-un final s-a potolit. cu ce dracu’ scot eu acum siliconul de pe scaun? Numai belele îmi faci. sărea uleiul în toate părţile. de sus în jos. dă-i cu toate prostiile pe faţă şi pe corp şi stai cu jegul pe pantaloni. Du-te şi spală-te. scoţi zăbrelele. ce era lângă el. Clătesc un pic şi aştept următoarea maşină. am repetat mişcarea. Ia apoi furtunul şi spală pe jos. vino să-ţi arăt ceva! Când nu se mai duce apa pe canal. Nu credeam că orice mişcare aiurea faci nu se mai poate îndrepta. dar nu putea face nimic. . 99 . mergi după prelată şi ai un cancioc şi o găleată. Şefule. Pulverizam pe buretele şi aplicam tot. Vine tătăl unei colege de proiect. Nimic nou până acum. topor avea treabă. Clientul înjura mai departe.Ia. Cârcală. Nu ştiam ce tre’ să fac la interior. când canalizarea e spartă. Nu mă cunoştea el prea bine. M-a salvat topor. după care îl arunci în râpă. . Juma din spălătorie era plină. mă? ai dat cu silicon pe piele? Cum pula mea mai stau eu pe ele acum? te gândeşti un pic? Cine e şeful tău? am început să tremur. dacă vă bateţi joc de mine. . tu eşti idiot. Curăţ totul şi iau iar furtunul.înnegrit din cap până în picioare. .asta nu e soluţie de geamuri? Bă. soluţie de geamuri! asta curăţă tot! adevărul era altul. Dar faţa mea era fără de scos. tot aşa stânga-dreapta. e termenul cel mai bun pentru a descrie uniformitatea cerută. buretele fiind murdar şi neştiind că şi pe ăsta trebuie să-l spăl şi am întins toată soluţia pe bord. iei canciocul şi scoţi tot noroiul. un parfum tipic ghenelor de bloc. să fug cât mai departe de locul ăla. am văzut că scaunele sunt de piele şi am dat şi pe ele. dar m-a rugat un exterior şi un interior. . şi aşa eram obişnuit de acasă să mai dau din când în când. a şters până a devenit totul lucios. Proastă decizie. uniform pe bord. a adus nişte serveţele şi un bidon cu o soluţie albastră.Nu e. Mi-a zis să iau bureţelul mic după ce aspir. Cu siguranţă nu va ieşi mizeria în maşină. şi bidonul cu ceară. Voiam să plec. Bine? am făcut tot ce mi-a spus. am aspirat cu atenţie. Dă-i şi munceşte după. Prima oară am pus prea mult.

Îmi pare rau.Deci. mişcă-te la cealaltă maşină. nu te mai miorţăi ca o virgină. L-a luat deoparte pe topor şi i-a explicat ceva. să arăt că nu sunt un puştan la fustele mamei. Dai peste tot. până la nerv. Mă apuc. a dat de două ori şi nu se întâmpla nimic. Noroc că nu e Ionuţ aici. a scos celofanul şi a început să sufle bujiile. aburul ieşea necontenit. atenţie la radiator! Nu apropia prea tare jetul.Şi ştii ceva. nu fără a o atenţiona pe Vica. Cu dinţii strânşi în menghină. a luat repede furtunul de presiune. carburatorul şi cablurile. ai doar un exterior. . Nu am. interior şi motorul. încă una şi încă una şi într-un final a pornit. iau o pauză de cinci minute să fumez o ţigară şi vine un nene cu un aro. s-a uitat puţin şi a văzut că celofanul e rupt. atât. înveţi! eşti a doua zi aici. prostia asta? Iei o bucată de celofan şi un zgârci. Mi-era teamă să nu se întâmple la fel ca la tir. ce vede o jucărie.. ridic capota şi-i spun lui topor ce am de făcut. tot soluţie de motor şi jet. am aşteptat un minut să se ducă şi apoi am continuat. dau kile întregi de noroi jos. că te lua la şuturi. Înjuram în sinea mea ziua în care am acceptat. Hai că îti arăt eu cum se prinde. Nu era de mine. uită-te şi tu la noi. acum dă-i bice! să nu dai pe rece. însă. exterior. am dat drumu’ la pompă. îl prinzi bine de el să nu intre apa şi apoi îţi faci de cap. nu am timp să îţi arăt toate căcaturile. I-a cerut omului să dea o cheie.. râdeam ca un copil bătut. nu firma. Şi pentru ei trebuia să mă înjosesc. Vezi ce e aici! Dacă greşeşti mereu. trebuia să fiu tare.Man. s-a înnegrit. apăs butonul de apă caldă şi dau peste tot. mai prinzi una alta. Fii bărbat. Omul s-a suit în maşină şi a băgat cheia. dă-i pe caldă! Iau soluţia. că dacă s-a futut ăsta. . auzind spasmele tăcute ale maşinii. nu are cine să te ajute. Nu aveam ce face mai mult. am dat trei jeturi şi arăta cât de cât a curat. a venit la mine. Nu mai vedeam nimic. termin maşina. Vezi carburatorul ăsta. că nu se întâmplă nimic. Dar voiam bani. a venit îndată. serios acum! Nu ştii ceva. aşa că ai grija ce faci. Mă durea îngrozitor capul. te-ai futut şi tu. dar nu stă nimeni după curu’ tău. aşa. Şi dacă treaba începe să pută. pulverizez peste tot. topor. Dacă am greşit ceva? Dacă nu trebuia să insist mai mult pe baterie? M-au apucat transpiraţiile şi frisonul rece cresta în şiră. . fii atent! La motor treaba e mai groasă. ce pula mea! Hai.a plecat. Nu mi-a zis nimic. 100 . tot tu plăteşti. .

eu văd că prinzi şi ai tăria de a merge mai departe. . ai înţeles? . D-asta ne mai lasă şi nouă câte ceva de buzunar. pe pod apare un alt tir. Dacă tu faci ceva aiurea. ei vin cu tichetul oferit de noi şi noi li-l ştampilăm la fiecare spălat. de data asta cu prelată..Man.Nu că o să încerci. Ce să-i faci. aveam şi eu un mic drept acolo. trebuie să faci. acela de a nu mă simţi tratat ca un olog. Dar până acolo. Poate un pic de înţelegere nu ar strica. . acţionam. dar sunt la început. Ori de arătat.O să încerc să fac mai bine. avea într-adevăr dreptate.. Şoferii nu plătesc nimic. zic. Nu e mare brânză! Problema e că eu nu doresc să fiu ca ei. Dar dacă nu te acomodezi. Mă întreb de ce au renunţat cei dinaintea mea? eu vreau să demonstrez. Îi şi verifică cu bonuleţul bifat.Hai că avem alt tir. ştiu că e greu. Nu am avut când să învăţ. O fi fost tras la răspundere. 101 . ţi-am arătat! topor începea să scoată colţii. firma asigură totul. mi-a tras o palmă prietenească pe ceafă şi mi-a zis să fiu atent altă dată. Nu te ceartă nimeni. Ştiam că nu tre’ să-i mai zic ceva. chiar dacă pentru o lună trebuie să le cânt în strună. Ori ei nu au timp. poţi pleca. Devenisem un robot care acceptă toate insultele şi greşelile comise. mi-a spus că ce dracu cauţi aici.. Nu mai puteam gândi. era prea mult. dar nu voiam să renunţ. altfel. Ori noi avem nevoie de bani.andrei a venit. dar sunt obligaţi să le spele în fiecare săptămână. că nu ai nicio treabă. parcă spălătoria asta e fabrică de spălat tiruri. . dar aici totul e contra cronometru. dar în două zile nu ai cum să muţi munţii din loc. s-or fi luat colegii de el. un pic de luptă interioară. am încurcat-o.. pic eu. dar tre’ să fii profesionist..eu te cred pe tine. tiruri peste tiruri. Când să ne apucăm de cimetruck. Nu acceptă cimentruckuri murdare pentru export. ăla cu siliconul. Mai devreme. de unde bani? Cu cât spălăm mai multe maşini. Nu degeaba am fost apreciat pe unde am mers. că tu eşti la început şi eu că nu te-am învăţat. Ţi-am zis. Mă duc la o ţigară să mă calmez. . nu să stau după alţii. câţiva nervi.Ştiu topor.. . aveam nevoie de sprijin. cu cât se face mai mulţi bani. Pe ăsta nu ştiu cum să îl spăl. unul e gratis. Vine şi topor. Voiam să învăţ. dacă ăsta e contractul. La cinci. strâns din dinţi şi buci şi gata. sunt confuz. Nu e timp. Căzusem în blegeală. devii ca ei.

conştiinţa. Şi dau cât pot de repede cu peria ca să iau furtunul să mă răcoresc. să aştepţi până când dai de apă. De aceea trebuie să înduri. era singurul care îmi lua apărarea. am treabă! am coborât şi m-am dus la topor. alunec. pompe de detergent şi ceară.Gura mă. inhalează vaporii. cad de pe balustradă şi nimeni nu mai poate face ceva. stropesc vreo trei maşini pe care le spălaseră ceilalţi colegi şi îmi iau iar înjurături.Vin.Bă boule. să îţi scalzi zona inflamată şi să sufli. schimbat. . 102 ..Care e problema ta. rişti să iei pielea. nu vezi că face numai tâmpenii? tragi tu? . . e a doua zi! tu n-ai fost în stare să dai drumu’ la apă o săptămână întreagă şi ai pretenţii de la el?! Hai. dar bineînţeles. simţeam că pot face mai mult. pe tălpi. topor dăduse drumu’ fără să mă anunţe. ai auzit? răgea ca un nebun Cârlig. freacă cu şpaclul cimentul ce nu se dezlipeşte şi dă cu jetul. Mă trezeşte presiunea din furtun. De fiecare dată când mă sui pe un cimentruck îmi sar picături de detartrant pe picioare. ia uite. . gata! stai să termin şi vin. ăsta a luat şpagă dublu ieri şi pentru curu tău! O freci la rece şi ţi se pune pe oricine. Lasă durerea. Cârlig? Fă-ţi treaba şi nu mai mânca căcat că începi să puţi! a intervenit topor.Bă.Frate. te mănâncă şi. Cam aşa trec arsurile de detartrant. M-or ajuta într-un final. prostu’ pulii mele. dă cu peria. scoate 5 sticle de detartrant. . Noi suntem soldaţi!! sus drapelul pentru aspiratoare. Dacă alunec?! se termină totul atât de rapid. sus pistonul!! Ceva se întâmplă cu mine. I-am mulţumit pentru ceea ce a zis. pompe de apă. aperi tocilarii. astea sunt detalii de bucătărie. vii în pula mea să ştergi apa de pe maşină! Nu muncesc de două ori pentru un idiot să mi-o fută. oboseala.. Ia-ţi o femeie! Mai fuţi şi tu ceva! Şi scuteşte-mă acum cu comentariile. a prins tupeu pokemonu’! Ştii ce faci după ce cobori de pe tir. Mă ţine capul şi sunt sus. e o senzaţie foarte ciudată. o să vezi tu! să nu îţi ridici şatra în cap pentru asta. dacă te scarpini.Ce pula mea îi tot iei apărarea lu’ ăsta? te fuţi în cur cu el. ori ce? Lasă-l dracu’. În plus îl vedeam trist. Şi nu voiam să îi provoc neplăceri.Bine topor. . nu e vina mea! a dat drumu’ topor fără să mă anunţe. . marş şi fă-ţi treaba! . mai ameţeşte un pic. te ustură. suie-te iar pe plafon. trebuia să mă revanşez cumva. şi nici măcar nu îmi pot lua salariul.Dar până la urmă d-asta suntem atâţia.

răzbunarea pe tir era o eliberare. de sus în jos. După tir. aşa-i trebuie! topor a luat găleata cu spumă. Pentru prima oară pe ziua asta mă simţeam bine. topor. Nu e greu. am luat peria şi am jumulit cimentruckul. Cu forţă. stătea şi Cârlig. e prelată. M-a privit cum frecam ţevile. Şi a făcut-o. simţeam veninul cum îmi apasă nervii. atunci când simt. chiar şi pentru un amărât de salariu. uite. a dat noroc cu mine şi m-a îmbrăţişat prieteneşte. stătea şi mă privea. . am terminat. Nu puteam continua aşa. Îmi bătea inima cu putere. Îmi pare rău. topor a trecut pe lângă Cârlig şi i-a zâmbit sfidător în faţă. De mine nu mai zic nimic. că nu îl fac de râs. eşti bine văzut. am înţeles ce era de înţeles. Nu l-am văzut prima oară. Laşi cât mai îmbibată peria şi dai de sus în jos. Nu a spus nimic. nu în lateral! Dungă cu dungă. e jegu’ de o tonă pe ăsta. cu ambiţia de a câştiga – ce. miorlăitule! Hai. dacă îţi mai ceri odată iertare. cu o expresie uimită pe figură. aştia te-au mirosit şi vor să te facă să pleci. eşti cineva. o să înjuri niţel. Voiam să fiu primul. Prostul de Ionuţ dă bacul anu’ ăsta.Voi încerca. Cârlig a plecat la o altă maşină. Şi atunci s-a enervat. i-am răspuns tăcut. s-a ridicat de pe pompă şi şi-a băgat palma în gâtul meu. să stea la o ţigară şi să mă lase. ia găleata şi să terminăm cimentruckul ăsta! Nu-l vezi pe ăla cu prelata? avea dreptate omul. Nu se 103 . a venit şoferul şi mi-a mulţumit.Bă pulă. înveţi. a lăsat bacşişul. Cârlig nici liceul nu-l are. să spun nu. se curăţă.Marş d-aici. eşti student. dar insistă.toate ţi se întâmplă din cauza mea. . a fost la seral. tre’ să fiu mai stăpân pe mine şi pe ceea ce fac. dar mi-o iau după. l-am luat şi l-am dus în vulcanizare. dar nu îmi păsa. spălam aşa cum nu o mai făcusem vreodată. L-am terminat în mai puţin de 20 de minute. eu rămân cu ei. schimbă-ţi în pula mea atitudinea de fetiţă şi arată-le că poţi să faci munca asta de căcat.Nu e greu. . capul cimentruckului. aşa. periile de cimentruck după ce le spălase la cişmea. Cine nu ar vrea să fie aşa?! Nu pot să-i las pe ăştia să îşi bată joc de tine. Voiam să mă exteriorizez. că nu mi-a luat apărarea degeaba. nici eu nu ştiu! Şi am avut curajul să-i spun lu topor să mă lase să-l termin. mătur cu tine pe jos! Îţi iau apărarea pentru că meriţi şi ştiu că o să poţi. barele de metal. şi mi-a arătat cum se face. Îşi băgau toţi pula în gâtul meu şi eu le mulţumeam. .. lângă rampă. să îi arăt că pot.

am nevoie de 15 minute pentru a-mi recăpăta forţa. Jetul ondula prelata de sus. din discuţia cu el. Printre băieţaşi. băga-mi-aş pula! acelaşi lucru îl fac în fiecare zi. Întotdeauna am avut probleme cu părerea altora despre mine.Bine. şi mă invită să iau. să fiu călcat în picioare. Dai vreo cinci dungi şi clăteşti. mă binedispun. insişti acolo. dar pe o bucată cât mai mare. dar te-ai descurcat foarte bine. e două şi un sfert. că dacă cedezi. derbedei şi cocalari nu înveţi decât să ţii capu’ sus. Nici foame nu-mi mai e. Frecăm şi cabina. e altceva. 104 . . Cârlig fasolea lui şi brânza. să vezi cum. trebuie să iasă. Hai. Nu ştiu cum s-a nimerit. dar tocmai cu el. Noi. Porneşte din fund şi eu din cap. trebuia să stai în lateral să nu te murdăreşti. te saturi. .curăţă atât de bine. Îl refuz politicos. Doar o mică pată neagră. nu e chiar ţelul meu în viaţă. Nu trebuia să strig la tine. Pula mea. facem jumi-juma. tu eşti la facultate.Frate. Ori. Ne-am întâlnit la jumate şi a început să clătească. neglijată din partea mea.Mersi. Însă dacă mi se spune ceva aiurea. e un loc de căcat. În plus ne mai enervăm şi noi. lumea îşi bate joc de tine fără un motiv întemeiat. Nu dau înapoi de la nimic. sunt de cinci ani aici. înveţi ceva. îmi scot sandviciul din ghiozdan. cunoşti altă lume şi poţi găsi un loc de muncă uşor. Ce ai făcut cu tirul ăluia a fost nebunesc. de cinci ani. ai prins. Şi am început să frec. nu mai contează cum. simt că ceva s-a schimbat în bine. ce dracu facem? stăm aici şi belim pula pe maşinile ăstora. aşa am fost educat. Mergeam în acelaşi ritm cu andrei. Ochii mă trădează de la o vreme. Cu siguranţă nu-mi va prii mâncarea. îi scoatem faţa şi mă duc să mănânc.Fram. mă interiorizez. . Şi a ieşit perfect. am remediat-o şi am pornit pe partea cealaltă. Bine ? . Merg cu Cârlig la masă. să-mi tragă una să mă trezesc. am învăţat în 10 minute. nu sunt genul care să-mi cer iertare. Şi am nevoie de un om cum e topor. Dacă rămâne pe undeva mizerie. Mă aşez pe cauciuc. să tremuri ca un căcat pentru vreun dobitoc. te saturi să stai în apă la – 10 grade. văd cam în ceaţă la distanţă. Dacă cineva apreciază munca pe care o fac. Cârlig. am încredere în ce fac. dar nu vreau să fie o scuză. dar nu accept lume nouă pe lângă mine. Ne întâlnim la juma’ şi clătesc. Nu mai conta febra din braţe. care nici măcar nu lasă ceva. Cearta e constructivă.

O fi de la detartrant. am o pată neagră pe piele. Nu te mai omorî atât. e prea cald pentru a mă gândi la răceală. Doar de o chestie sunt speriat.Înţelegi pe dracu’! Nu ai ce să înţelegi de aici. vreau doar să fie bine. Părul e slinos. Vine schimbul şi mă pregătesc de plecare. Îi place să fie în centru şi să coordoneze ca un şef. timp de o săptămână şi după o lună nu se mai poate ridica din pat. Nu vreau să îi încurc pe băieţi. e mai bine azi. tuşesc. . Nu e supărat pe mine.eu te înţeleg. la cuplurile ce merg de mână pe stradă. să nu clachezi la un moment dat şi să nu mai poţi face nimic. Ştiu ce vorbesc. . Nu mă interesa ce zicea Vica. abia aşteaptă să te devoreze. asta chiar sună patetic. Dar aşa mă simt. Mâncătorii sunt la fiecare colţ. . Voi auzi scârţâitul trenului pe şine. Nu-i dau importanţă. pantalonii scurţi mi se lipesc de pulpe. Mi-a prins bine discuţia cu Cârlig. nu să îmi fac duşmani. Nu mai e mult şi voi sta lipit cu spatele de prosop. simt chiloţii fleaşcă. sunt deja terminat. nu va fi nici de acum în colo. Dacă n-a fost să fie până acum. dar mai uşor. crede-mă! aşa face şi Vali. iau o cafea de la automat şi ies pe pod. în mână cu un pahar de bere. O să iasă la spălat. Nu mai e mult. Vreau să fiu prieten cu ei. voi purta ochelari şi mă voi bronza la soare. beau o gură de apă şi ies..Nu mă omor. Mă aşez pe bordură. Mizerie şi detartrant. dar mai uşor. Munceşte toată ziua. Intru în magazin. Hai să mâncăm. îmi voi turti urechile cu căştile de la player şi voi lua 105 . O să vină şi vremea mea. asta. Plămânii mă ţin îngrozitor. Iau şi ultima îmbucătură. Îmi iau bicla şi plec spre casă.te înţeleg. zâmbesc. O oră pot să o las mai moale. nu mai sunt bun de nimic. doar zâmbesc. dacă iau o pauză. dar încă nu eşti obişnuit cu ritmul. Nu sunt melancolic. am inhalat o grămadă azi. aşa credeam şi despre el. Îţi înţeleg entuziasmul. mă uit la copiii ce se joacă fotbal printre blocuri. scot un Kent şi trag două fumuri puternice. 28 de zile şi plaja va fi a mea. Vica mă aşteaptă în faţă la cauciucuri. tanti Vica.te-am văzut azi. Poate mă înşel. Nu e un om cum vrea să pară la prima vedere. te-ai descurcat foarte bine. bagajul va fi neîncăpător. eu voiam să demonstrez că nu primesc banii de pomană. . După ce muncesc mult. e mult mai bine. în dreptul inimii. la moşuleţii ce îşi fac plimbarea de seară. dar nu îmi pasă. aşa că încerc să merg în pas cu ei. sunt împăcat acum.

De ascultam numai radio românia actualităţi. că a întâlnit-o pe mess şi a fost dragoste la prima vedere. am plecat cu radio-ul după noi. Iau fularul din sertar. eu mi-am adus aminte de un chef. că băuse. Şi am mers cu găleata la fântână şi am udat fetele până la chiloţi şi s-a îmbrăcat ana cu pantalonii tăi. că era combinată cu un alt cocalar şi tot aşa. pentru că ne despărţisem. Mi-a tras ţeapă Nea Iulică. sper că nu curg ştirile că am murit sau ceva. Mănânc. toate tâmpeniile posibile şi imposibile. Poate voi da şi o tură rapidă de oraş. 15 minute. Cum poţi bea. azi e meci. 106 . se pare că nu m-am săturat de ea. cu noroi pe glezne şi pantalonii rupţi în cur. tot ce ne trece prin cap. straşnic chef. juma’ de sticlă de votcă stalinskaya. Dragoş a luat-o pe arătură cu Iza. sunt la început şi sunt mai fraier de felul meu. ajung în faţa alimentarei. Nu am mai ieşit de trei zile. Când am urcat radio-ul în pod şi l-am legat cu o liţă de curent şi i-am pus baterii noi. poate că e un cadou din copilărie şi aştept meciul. ca peste tot de altfel. o prietenă din Braşov. că nu aveam calculator şi boxe şi a venit alin după 10 cu sistemul de 300 de waţi. că ăsta e trendul în oraşul meu. vorbesc cu ai mei. După. şi alerg. nici nu ştiu de ce îl mai port. îmi trag un duş şi îmi fac un cornet mare. Iau bicla. I-am ameţit. şi soră-sa acolo. dar de. Meciul se termină. am o sută cincizeci de mii în buzunar. aşa merge bârfa pe aici. ăia camuflaţi şi ţi-a borât pe hanorac. mă întâlnesc cu Vasi şi Dragoş. Varză a vorbit de prima lui beţie. Vreau să recapăt ceva din timpul liber. de când a început să se dea la Miha şi asta l-a respins. că poluatorul nu prindea FM-ul. Mă lasă rece. Fiecare să ţină un monolog de un sfert de oră. stau cu ei la o bere şi începem să povestim. d-aia mare şi o sticlă de Cola. Şi am început aşa: „Mai ţii minte cheful ăla din iunie? Da. când a fost ziua ta şi am mers la Măgura? Când am ajuns uzi din cap până în bocanci. Dau o tură de parc.boxele de cald. Nu am înţeles-o nici acum. când mi-am sunat prietena. mai comandăm una şi propunem un joc tâmpit. Nu mai ştii ce fain a fost? erau şi ana. Iau o pungă de Nutline. Dacă un cuplu s-a căsătorit în Porcărie. că s-a dus la ea şi i-a luat flori şi s-au sărutat şi alte căcaturi. ajuge să fie destrămat la Poştă şi soţul să fie îngropat în centru. Nu mai am chef de prostii. s-au strâns mai mulţi bani. Voi asculta rock la maxim după toată intoxicaţia cu manele din spălătorie. mă aşteaptă bunicii. Bem două beri.

dar ăştia au venit cu chef. pierdut printre stele”. un vis pierdut. Ce mai ştiu e că ţi-am desenat pereţii cu cretă colorată. am săpat ca prostu’ ditamai piscina şi tu ai venit relaxat cu o chestie cu picioare. lungiţi ca nişte mici pe grătar. şi cartofi pe care frati-to. Mai mâncam una. cu alte sticle transparente. Ce-i drept. Pe bune că mi-e dor de chefurile astea. Şi când ne întorceam pe partea cealaltă. aia cu Milea de la cheful de la Dan. Mai ştii versurile. eu i-am curăţat şi tu i-ai prăjit. de a zis asta că ne dă în judecată că cică i-am stricat imagiea. lungă de un metru. pentagrame. i-a borât astă primăvară. când s-a îmbătat şi a făcut striptease. Ne-a ajutat la grătar şi la săpăt groapa aia pe care am făcut-o eu fără să ştiu că de fapt tu te poţi duce în vecini să iei un grătar de doamne-ajută. Cică aveau îngrăşământ natural. Chiar mi-a lăsat şi un tablou. pe bune! eram la modă. ne-am scris numele şi am omorât toate găleţile şi ligheanele pe care le întâlneam în cale. Iar eu cu raluca stăteam pe bucătăria aia improvizată din curte. piese ce le-am compus cu Caron pe calculator. juma’ de sticlă fără să intri în comă. am mâncat floricele atunci. pe bune! a doua zi te-au certat ai tăi că ai spart toate cratiţele din casă şi ligheanele. am dat un spectacol pe cinste. dar nu ne-a păsat. cred că de când erai copil şi obişnuiai să-ţi faci exerciţiile pe garduri. Nu. cu cuvinte ce mă ungeau la inimă. Vax. Iar când am aşezat-o pe pat. De am dormit apoi toţi patru în patul din bucătărie. aia de lângă celălalt zarzăr. soră-sa era cuminte. De s-a îmbătat Vlad şi a dansat în ploaie la bustul gol. Îmi spunea că am fost iubitul ei cel mai de preţ. alea cu „tu eşti aproape. ar trebui să mai facem o ieşire d-asta. Nici acum nu îmi dau seama de unde o aveai. să-l mai privesc în zilele când aveam nevoie de ea. După două ore a venit şi Vlad cu raluca. trebuia să ne întoarcem cu toţii. Dar stai. marfă. Marfă. a băut doar vin. şi ne-am hotărât să o postăm pe youtube. Cântam Noapte şi Tu. Ce mai. că a petrecut cea mai frumoasă perioadă cu mine şi alte căcaturi de gen. mă mai dregeam. Ţi-am desenat fluturaşi pe peretele din sufragerie. aveam şi o înregistrare. fram. nu-mi spune nimic! taci şi ascultă-mă! 107 . asta nu era din alt chef? În fine. a borât în casă. dă-l în pula mea de manelist! Ne-a mulţumit apoi. nu mai contează. să ne mai amintim de vremurile noastre. Bun Fruty Loops-ul. eram suprasaturaţi de mâncare şi alcool. versuri ce le-ai compus tu când am tras piesa Noapte cu microfon de calc şi caserolă de Cd-uri. Cosmin. lângă zarzărul din curte. am cam târât-o prin toată curtea până în cameră.tu ca fată. Îmi vorbea frumos. dar atât de departe. Oricum.

nu ca data trecută când mi-ai zis cu o oră înainte că nu mai mergi! se ambala Dragoş.Mâine vorbesc cu Şefa şi te anunţ..Fie. Dar sunt obosit. weekend-ul ăsta ce faci? . da? .” au amuţit ăştia. am tras o pişare. M-am descălţat la uşă şi direct în baie am poposit. e ok aşa? . era 12 ceasul. aveam fler. Nu mai mergem cu mâna-n cur. Bani găsim noi. mă. acelaşi traseu. de grătarele trântite şi de muzica bună. Cu muzica cum facem? . . De dansam pe lângă foc la 2 noaptea şi cântam. că dacă nu.Bă. .. man. stai calm! Bă. mergem. În cinci minute vreau să dorm. trebuia să plec. ghiozdanul în spate. sticla de apă şi sendviciul pregătit cu o seară înainte. toată tensiunea de peste zi am lăsat-o în pahar şi în scrumieră. fix după o săptămână de la angajare. I-am refuzat şi am plecat la bunica. 108 capitolul IV: din zilele următoare . ar fi fain să tragem o petrecere.Păi şi când mă anunţi? . dar cu voie bună. am tras schimburile pe mine şi m-am aruncat în pat. După o pauză îl aud pe Dragoş: . Mâine mă trezeam iar devreme.Frate. azi nu e soare. să mai stau la o bere.te-ai îmbătat? Ce pula mea ţi-am zis mai devreme? Dacă nu muncesc. dar nu mă ambalez degeaba. ce mai aşteptăm?. . dacă nu muncesc.. facem. Dar mă anunti. nu de alta dar vă veţi plictisi. Şi pentru că nu ar fi frumos să povestesc fiecare zi în parte. tu îţi mai doreşti? Păi atunci hai să facem.aş vrea să ne aducem aminte de liceu şi de iubirile de atunci. Fără coşmaruri. aşa am mai trăncănit noi încă două ore. Ia zi. ăştia tot trăgeau de mine. De fostele tale prietene ce erau cu capu’. de ale mele. da ai memorie. Măcar în seara asta. Ia Varză ţuica lu’ tac-so. Crezi că eu nu vreau? M-oi fi săturat de spălat maşini. bă. iau eu nişte vin şi iei tu mâncarea. în pula mea! Facem.D-asta îţi faci griji? a luat frati-mio sistem şi am laptopul. mă voi opri la ziua de marţi. bicla împinsă până la limită. m-am spălat.s-a făcut. de când ne trezem cu toţii cam mahmuri. mergem.. de tot timpul acela. fac eu rost.Lasă.

că de. ne-am stropit cu bere şi am jucat fotbal. Nu că eram expert în ce făceam. Nu am detartrant. m-am relaxat. e prăpăd. Varză a dansat pe manele. Dau cu spirt şi trece. nu-mi mai aduc aminte. Ca de obicei. Vremea mă ajută. Îmi aprind ţigara. şi-a văzut de treburi şi m-a lăsat în pace. Plafon. trag lanţul. cabină. Doar băutură şi mâncare. afară se punea pe ploaie. a borât pe pervaz. Cam atât. simplu. după cauciucuri în spate! Ce e rupt. Îmi bag pula în prostiile lui. am dat din pleată. În 20 de minute e gata. cu playerul în buzunar şi nu a fost nicio fată. Vine după o oră. Mai bine aşa. mereu săritor. Mâinile mi se bătătoriseră.Norii de ploaie vin dispre Cota 1000. am luat o salopetă din cuier. nu mă mai ard. Gata. mai puţin bacşiş. scăpăm mai lejer. Şi p-aia am ars-o. Dragoş s-a întrecut pe sine. am uitat însă de cheful de la Dragoş. Omul cât trăieşte. Nicio maşină mică în spălătorie. aruncaţi! topor îi arăţi şi lu’ Mihnea! Bine ? 109 . De ceva vreme nu o mai plătesc. tre’ să o aştept pe Vica să se ducă la „Comena” să cumpere. lenevesc 10 minute pe fotoliu şi aştept noile comenzi. dacă plouă tre’ să staţi ca leprele? Hai.. plus ăla de la amon amarth. Mă cam doare capul. e linişte la spălătorie. a fost fain. Muzică bună. Mă apuc fără să ezit. oi vedea eu ce fac. . Ce-i drept. Maică-mea s-a cam speriat. a tras albumul de la Nightwish şi de la Within. Puţină muncă. l-am terminat! Mă duc să mă spăl. Deja nu îmi mai fac probleme. Vica trece pe la noi. Cârlig a lăsat ciocu’ mai mic. Intră în protocol.. dar ştiam ce am de făcut. doar un tir. Dacă nu. e clar. Şi cum spuneam. Cu ăştia nu mai am probleme. nu ştiu cui aparţinea şi m-am pregătit de muncă. acolo e cel mai ieftin. ca de obicei. ăsta a zis să iau un unguent şi îmi va trece. Le aranjez pe categorii. topor. s-au obişnuit cu mine. cum îl ştiţi. era şi timpul să o facă. atâta doar că a lăsat-o mai moartă cu ajutatu’. de la atâtea balade. Mereu când vin de acolo. M-a dus la un dermatolog. am scos cu emi cauciucurile.. învaţă. a trecut o săptămână să-mi dau seama că totul e moca pentru noi. Nu-mi pasă.. zilele ce au trecut le-am demonstrat că merit să muncesc cu ei.Ce-i cu voi? Nu aveţi treabă? Ce. Iar am ajuns cu un sfert de oră înainte.. restul. pun lacătul şi aştept cafeaua. Dar pata nu a trecut. trebuia şi ceva mai cu coaie. butoi. ăsta s-a făcut cui.. nu mai aveam dureri în podul palmei. rare erau momentele când îi mai ceream sfaturi. .

Desfundarea canalizării. tu iei un milion pe munca noastră şi ne dai două sute.Bine. am amânat desfundarea canalizării pentru a lua apă. . Păi facem afacere ori ne încurcăm?! Ia colea-şa două sute. plus după sacul cu peturi goale. Ia lecţii! Cu ăştia nu te încurci! Dacă eşti slab. partea lui. ei îşi scot preţul întreg. Ştia că azi vin ţiganii după ele. te scoteai de apă pentru toată ziua. Hai. mo. mai ales când prinzi o vreme ca asta în care nu prea ai ceva de făcut. Du-te în râpă. am plecat toată echipa la cărat de cauciucuri. Bineînţeles că pe drum a băgat în buzunar o sută. Cobor după topor. barosane. Ţeava ce racorda oraşul de satele din împrejurimi trecea pe lângă noi. N-am zis nimic. clientii noştri au încărcat şi şi-au văzut de drum.ai văzut. aşa că un sport extrem prin coclauri şi noroi nu strica. mo?! ai. După cinci minute. un bacşiş nu e niciodată de lepădat. eu strâng de o lună de îmi sar capacele. Nici de băut nu mai aveam. pentru curul tău negru şi tu mă iei cu două sute?! Patru şi gata! Dacă nu. râdea topor. Hai să-i ducem la puşculiţă. Banii ori poţi pleca! Mă duc şi io la Doiceşti. tai-o! . te-ai ajuns?! Când nu ţi-am dat io banii. ei ne plătesc nouă juma’ din sumă.Da. Mergeai cu bidonu’ şi gata. fiecare cu dreptul său.Nicio vorbă. ordin de sus.Două sute.Ce face barosanii? Hai.Ce-i topoare. Dacă altfel nu se poate… Ia de colea! Bujor. . în căruţa din nişte scânduri de gard prinse cu fier ruginit. Hai. Nu ştiu care deştept a avut ideea genială de a o fisura. aţi strâns sticlele? .Buey.trei sute cincizeci şi cădem la pace. banu jos! . zi! să moară copiii mei dacă nu ţi i-am dat. să te duci în tomberoane să cauţi.trei sute. plusa topor. de ce eşti bulangiu?! aşa ne-a fost vorba? se milogea negriciosul. uite-i că vin. Le strâng şi le duc la reciclare. . mă. .Da. mânca-v-aş. afară începuse să plouă cu găleata. zi de zi. 110 . Bidonul de 7 litri era pregătit. cum se negociază? îmi spunea mie. . te put de la o poştă.. aşa că a trebuit să ne ducem sub pod. dă-te bă încoace! Ia dă ia sacul acesta! Cu mârţoaga bine legată. mâncaţi-aş! . Şefa. în spatele prelatei şi aruncă-le acolo. mă?! Păi. Plus că de apă nu se mai punea vorbă. pula mea. .

am primit confirmarea.Cu şchepsis! am băgat mâna adânc. alerg până la jumătatea pantei. brânză şi ou fiert.alunec şi îmi julesc cotul. de un galben negricios. Voiam la cină mămăligă cu smântână. cam cum bagi în chizdă dejtele. . Îmi spăl rana şi aştept să se umple bidonul.Bă. nu ştiu. Mă uit mai atent şi văd că e tulbure. cu toate că mă ardeau buzele. Între timp. acum să trecem la lucruri mai murdare: desfundarea canalizării. „Băga-mi-aş pula în morţii mă-sii de căcăcioşi împuţiţi. . cât mai adânc în stufărişul ăla. când îl aud că fluieră după mine. râdea. fiecare cu norocul său.Bă. urlu de durere. am aproximat. care pula mea a tras tocmai acum apa. Cine e la baie?” . I-am deranjat niţel. de crapă câinii de ciudă. stăteau acolo ascunşi. Dracu’ avea în ambele mâini doi caraşi de câte un kil. topor avea chef de distracţie. dar Cârlig nu e pe aci. am crezut că i s-a întâmplat ceva. taică-mio însă n-a scăpat. . Vezi ce frumoşi sunt? Îi iau acasă. Mi-am făcut curaj să bag mâna acolo. când un jet puternic mi-a umplut pumnul cu care ţineam canciocul. dar asta e. da-v-aş foc cu benzină şi pişa-m-aş pe voi de împuţiţi! topor. trag o frigare cu ei. tu nu eşti normal. înjur de tot neamul celui care nu a avut chef să tragă o ţeavă de apă potabilă până în spălătorie. căcaţii încă nedescompuşi ce pluteau în lichidul negru vâscos. . aşa. Dar. Cum pula mea să bei aşa ceva? Ne distrugem dracu’ stomacul şi intestinele. La 10 metri de mine. în comparaţie cu primele zile. cu o mămăligă şi nişte mujdei de usturoi. şi o duc sus. Îl văd că se apleacă şi îl pierd din vedere. e că de data asta nu curăţam doar în spălătorie. vedea-v-aş în patru scânduri stropiţi cu căcatul propriu. v-am spus că am probleme cu vederea la distanţă. dar îl aştept să se apropie.. Putoare de hoit în putrefacţie. Nu au fost. În mâini avea ceva. auzisem că treaba asta era povara băieţilor. Îmi făcuse ăsta o poftă de-mi venea să îi fur şi să-i mănânc aşa cruzi. dar îmi revin. Nu disting clar ce e. anunţaţi să nu tragă apa până nu scot căcatu de aici? Ieri s-a înfundat buda şi puţea în ultimu’ hal în 111 . ci şi în bazinul de acumulare. refuz să iau o gură. Mi-era bine.Mi s-a mai zis.. un bloc de beton cu capac de fier. se aruncă ca un nebun în Bizdidel şi ajunge lângă primul stufăriş. trebuia să mă iniţiez şi în d-astea. Iau canciocul şi deschid capacul. Paradoxul. na. mă. . I-am dat un mesaj.Băgă-mi-aş.Cum pula mea i-ai prins. M-am speriat. fram’? l-am întrebat nedumerit.

nediluat. eram un om de căcat. mânânc de la distanţă. la propriu! Cât de cât. se citea fericirea pe chipul lui. acum la propriu. şi m-am dus direct la cişmea. O să-i zic lu’ Vica să-mi dea drumu’ mai devreme.Lasă. Barem nu mai puţeam. a ieşit Cârlig din budă. să şi-o bage în cur ală de e a lui.. apoi să mă duc să mă spăl şi să mă schimb.. pentru maşini. Mă şterg şi îmi iau ţoalele noi. Poate ar trebui să bag la loto. şi mă bag la somn. sau aproape toată. Mă întreabă mama de ce put a căcat. mi-am scuturat manşeta de gura canalului. şi de morţii morţilor lui. am avut o zi de căcat. că cine putea să se uite în gaura aia. Nu mai puteam! . 112 . Visez căcaţi alergând spre mine. simţeam cum îmi arde mâna. printre sughiţuri de râsete. dar mirosul nu-l mai suportam. poate câştigi. Dau drumu’ la duş şi arunc o juma de gel pe corp. şi castronul cu brânză. Ce viaţă. trei căni de şampon. ca un porc în cocină. cine ştie?! Îmi iau ţoalele. Vreau să scap de miros.vestiar. ajung acasă. Şi a plecat mai departe. poa’ să plouă cu cisterna. Îmi put degetele a căcat. Dau să mânânc şi instantaneu duc mâna la gură. Nu mai intră nici dracu’ în spălătorie. doar n-oi sta aşa. şi de morţi. Îmi vine să sparg masa. ţin căcatul ăsta în mine de azi-noapte. trebuia să-i las aşa. Frec până se face pielea roşie şi simt că put a nou. bagă şi tu la loto. cu gura. I-am făcut botezul. dar nici bine nu-mi era. m-am descărcat şi mi-a spus doar atât.Dar de ce pula mea ai tras apa? Ţi-a zis doar Vica să nu o faci! În afară că ai umplut acum veceu’. am scos toată mizeria.Frate. după ce îmi trântesc un duş în buda minusculă din magazin şi o tai cât mai repede. l-am înjurat de tot nemul. am putut salva ce mai era de salvat. Puţeam în ultimul hal. . Nu mai vreau nimic. Dar trebuia să-mi termin treaba. şi farfuria. Mă sui pe biclă şi pedalez. Neamu’ lor de căcănari! Plin de nervi. chiar dacă mă voi face fleaşcă. am turnat pe mâna mea. dar nu am chef de explicaţii. m-ai umplut şi pe mine de căcat! Nu te-ai gândit? . nu împut eu casa pentru nişte cretini. Ce să fac acum cu salopeta asta? Nu o duc acasă nici să mă tai. şi de răniţi.

cât cinci salarii d-ale tale! Cheamă-ţi şefu’ acum! O să plăteşti şi ultimul leuţ. Însă. ca acelea de ochi. s-a dus! Bineînţeles că gaiţele tot au continuat o juma de oră fără oprire. Curăţă fiecare centimentru. să mai veniţi să spălaţi aici! Îşi bate joc de voi.Vico. încerca să se scuze Cârlig. îl văd pe Cârlig că se înfige. până să mă duc să pregătesc maşina. şterge capota. se rezolvă! Vica a venit cu un tub de soluţie gălbuie şi cu un sul de tampoane circulare. Norocul lui. că o îmbulinam.Du-te frate. descurcaţi-vă! În cinci minute să fie bec. nu mă înteresează.Ce s-a întâmplat? . Dacă mă mânca în cur să o ajut. zi. rezultat . au maşină nouă. . parbrizul. înălbeşte maşina uniform. Vica a venit într-un minut.Mai ai şi tupeul să vorbeşti. Când se aporpie de final constată că apar pete albe peste tot. răcni bărba-so. nu e nimic.Bă. mă? Mi l-ai dat pe ăsta şi mi-a stricat maşina! uită-te ce i-a făcut! Hai. Şi încep circul. cum ai putut.Ho.Doamnă. Lejer. La două ploi. . tu eşti cretin. află că e proaspăt vopsită şi îndepărtează furtunul. calmează-te că se rezolvă. o Dacie 1300 proaspăt vopsită.Gata femeie. s-a înnegrit. dacă nu vă trag un proces de vă sună apa în cap! . a pus soluţie şi a frecat circular. Mă minunam de ce vecini faimoşi am în cartier. Mă duc la ei. fără vreun stres. ce dracu’ ai făcut. îi salut politicos şi le promit că le fac maşina bec. să-mi ştrici maşina? Ce-i cu petele ăstea? Ia zi mă. Fiecare pată a fost rezolvată. . dă cu ceară şi spală. Nu am nevoie de niciun ban de la voi.Dar chiar asta e bătaie de joc! auziţi oameni.maşina s-a mătuit. mă decapita maică-mea. e de la ceară. I-am mulţumit în gând bunului Dumnezeu că nu m-a lăsat să le spăl rabla ăstora. Ia pompa cu spumă. 113 capitolul V: dacă nu v-aţi săturat de gaiţe . aşa e când vopsiti de la bişniţari. Mă duc să iau o soluţie.Într-una din zile vine la spălătorie o vecină de cartier cu bărba-so şi fii-sa. auzind larma provocată în spălătorie. bă boule! Ştii cât a costat mă. . a răbufnit Vica. gata! Puteţi pleca acasă. aşteaptă trei minute şi începe s-o ia la jet. vă strică maşinile! .acuma. afla tot cartierul că le-am stricat io maşina. mă. oglinzile şi portiera. dă cu pielea de căprioară. . . abia am vopsit-o. ce-i cu astea? . O vreau ca nouă! ţipa bărba-so. femeie.

Voi mânca nisipul de bucurie. Du-le în spate. Dă-i bătaie! să nu zici după că nu te-am avertizat. după prelată şi aruncă-le lângă cauciucurile sparte. aş vrea să se termine o dată şi ziua asta. se scurgea în şanţul pentru canalizare. Pulverizez roţile.. Primul strat e dizolvat. Ia găleata şi canciocul şi scoate putoarea. Întoarce-te cu mâinile perforate şi continuă-ţi treaba. Dar vreau să trag un pui de somn. bateria şi apoi dau drumu’ la pompa cu spumă. atunci mă voi simţi liber. aud sacadat vocea lui scheche. Şi aşa s-a mai dus o zi faină din existenţa vecinilor de cartier. are puşca cu el. Vica nu i-a zis nimic. După ce bulgărele de zăpadă şi-a căpătat uniformitate. călare pe atV-ul lui Nea Vasile. mucegăit şi întărit în căldura soarelui. Prelins pe cimentul nefinisat. să scap de murdăria acumulată în luna asta de chin. mai acum o oră. Milioane de particule maronii săreau pe salopeta îmbâcsită. voi bea o bere pe falează. voi săruta Obeliscul şi pe baba ce 114 capitolul VI: de final .. Mi-e foame. Luni voi pleca la mare şi mă voi arunca în valuri. suspensiile. am mai păţit-o cu ăsta! Noroiul închegat. tre’ să iau soluţia de motor şi spuma. şaşiul. ce morţii mă-sii! Vreau şi eu un pic de linişte!! . să ai grijă că te taie ăsta dacă nu i-l faci lună! e cu capu’.Bă. Poate un bacşiş o să-mi salveze ziua. împroşcându-mi faţa.Mai bine aşa. se dilua treptat. Cu pistonul în mână. am dat drumul la jet. atinse în treacăt de presiunea apei: . mă voi bronza cu riduri pe buci şi pe pântec şi voi cânta din răsputeri.În pula mea. . plin de noroi şi bălegar. să plec acasă şi să mă bucur de ce a mai rămas din vacanţă. tâmpitu’! Cică a fost la vânătoare. Cârlig era alb ca varul. Nu or să iasă ăstea doar din jet. nu mai putea sta în picioare. ce cu sigranţă mai aveau multe de discutat. frate! e ultima mea zi aici. treptat. presa de scandal se va autosesiza şi bâlciul va apărea pe post. Dar petele rămân ca găurile din ghiozdanul perforat de insignă.Ţi-am zis. particulele de grăsime se omogenizează cu moleculele de detergent lichid şi se scurg împreună într-o pastă moale de milupa. printre sunete de tuburi goale şi caroserie şubredă. Până mâine oraşul va vui. a înţeles ce se întâmplă cu el şi l-a lăsat în pace. aştept cinci minute. umplându-l pentru a treia oară în două ore.

departe de casă. salut politicos şi mă duc în spate să-mi spăl faţa. Muşchii mă ascultă. totul. ce bine. stă. chiar dacă s-a făcut târziu. în parcul central. Dar şterg.mă va găzdui. mai aplic un jet de apă de la distanţă şi caut cârpele de căprioară. Verific barii din cauciuc. Copilărie recuperată. cu fasole prăjită şi mămăligă. asta da treabă.. examinează fiecare colţişor. întind un strat subţire de ceară pe caroserie.Da.. diluat cu sifon. trece cu degetele-i cărnoase pe suprafaţa caroseriei. Mă voi duce cu prietenii să beau o bere în oraş. le clătesc şi le storc cu putere. merg la cişmea cu ele. când totul mirosea a balegă uscată în combinaţie cu iz de tei. ud şi mirosind ciudat. scaun. Ce bine o să fie. Viaţă de student. pun lanţurile şi lacătele. ghidon. s-a făcut zece. igneşte a lehamite! se putea şi mai bine! Ia d-aci 10 lei. Vreau să uit de zilele astea. vioaie. fiecare oglindă. far. când mergeam cu cizme de cauciuc prin noroaie şi băltoci. tricoul. Nea Vasile. Cu ţinută de militar. În jur. blugii. piston. îmi iau o cafea şi un pachet de ţigări şi pornesc pe bicicletă. Nu-mi pasă! Voi arunca salopeta de îndată ce se va face ora 10. iese din magazin şi ajunge în spălătorie. Voi lăsa inclusiv papucii negri şi adidaşii rupţi. ţeava de eşapament. şasiul. Îmi aminteşte de zilele petrecute în Moldova. scoate din buzunar o batistă şi şterge scaunul de piele şi o priveşte. şapca. Mă uit în jur şi văd maldăre de noroi. Mă trezesc însă cu acelaşi piston sub presiune. Le găsesc. 115 . până ce totul luceşte în razele târzii ale soarelui de august. cumpără-ţi ceva de ei! Îmi şterg sudorile de pe frunte. Protectoarele.. bucăţi întregi desprinse din maşinărie. cauciuc. blocurile gri... Ştiu că le-a pus Franki în spate.. Dar era bine.. mă voi arunca în boschetul din White Horse. Îndepărtez cu uşurinţă spuma şi verific fiecare zonă a atV-ului. valvă. Ştiu că e ultima zi şi asta mă înviorează. simt că maturitatea vine prea repede şi nu pot recupera anii pierduţi. mă împing şi ele de la spate. cu feţe la geam. sunt negru din cap până-n picioare. . de unde voi vedea de la terasă vreo crăcăcită ce-şi frânge gâtul pe role. Cu un pahar de vin de la mama lui. Pompierii stau cu tunurile la soare. copacii înfloriţi aleargă pe câmp. luceşte ca ieşit din fabrică. strâng cauciucurile. ochelari de soare fumurii şi pălărie de cowboy maro cu stemă-n frunte. şterg fiecare şaibă în parte. cilindrii de presiune. mă simţeam liber! Plăcerea de a mă mozoli era unică. pe butoi..

Mirosul târziu de liliac amestecat cu teiul înflorit şi cireşul proaspăt. cu urme vagi de urină şi ploaie. nu mai am nimic de făcut. o mâncare caldă şi un prosop pufos.aşteptând parcă să mă salute iar copii din jurul creşei încă se mai joacă. Casa e aproape. mă îngână. ziua s-a sfârşit. Merg pe drumul meu. Vreau să dorm! 116 . Vreau un duş bun.

se învîrte independent de voinţa ta. ce partidă giugiuc se profilează sub lopătarii danturii tale de iapă! Nu mai pupi tu o altă atenţie de la subsemnatul!”. e suficient să priveşti dincolo de scurgerea firească a lucrurilor şi întreaga realitate devine o ecuaţie simplă pe care o poţi împacheta şi despacheta atunci cînd ai chef. în viaţă. un funduleţ. 117 O lume-ntoarsă pe dos . avantajul unui benoclist ciacîz ca mine este că poate privi cu un ochi la decolteul încăpător. care în contact cu răceala dimineţii dau o reacţie inversă celei a bărbăţiei la frig. în vederea unei viitoare textualizări a întregii experienţe de la mare. totul poate fi posibil dacă ai lîngă tine prietenii care nu te lasă niciodată să uiţi că încă mai eşti copil. ai sentimentul că trăieşti într-un carusel nebun care nu te întreabă de sănătate. În timp ce raţionalul. Şi tipa nu poate fi altfel decît i-a hărăzit destinul. Că aşa a vrut natura. Şi ajungi să te întrebi fascinat de pasivitate „frate. mi-am încordat bicepşii şi întruchipîndu-l pentru o secundă pe Johnny Bravo arunc o privire victorioasă în direcţia unei blonde albicioase care se iţise în capăt de coridor. un picioruş. Fîşneaţă şi timidă totodată. Lumea poate fi schimbată după bunul plac. Oricine poate juca rolul de Făt-Frumos şi Harap-alb laolaltă. gagica îşi împroaşcă părul căzut dezordonat pe faţă şi îşi propteşte benoaclele prin geam. un obrăjor sau restul detaliilor din cîmpul vizual. în timp ce bărbaţii îşi ascund mădularul în burtă. totul devine un joc sincer. La frig. adică. fă. cerebralul şi politicosul mascul de la Filologie îşi aprinde o ţigară şi îşi lansează miopia în vîrful sfîrcurilor iţite către noapte. în timp ce cu celălalt mîngîie ce a mai rămas din trupşor.Bogdan Nicolai capitolul 2 GAŞCA MEA Cîteodată. Johnny Bravo din mine urla aiurea „uită-te. Face exact ca toate celelalte muze de ocazie. asemănător şaradelor jucate în copilărie. După ce mi-am deschis tolba memoriei şi i-am dat „recording”. dar io chiar nu pot să schimb cursul?”. femeile învîrtoşează ţîmburuşii de pe piept.

enorie? unde eşti? reacţia imediată a fost să răspund la salut şi abia apoi să abordez cele două întrebări. . Că doar îi spusesem de aseară că vin cu ea şi cu verişor-su. colega lui Miţă de la facultate. o atenţie şi uitase de… soră-sa. săraca. nu-mi spune că mă aştepţi aşa. o măslină.sor-mea e cu tine? (Normal că era cu mine în compartiment. ajungea la alte d-alea cu cine.Vecine. Frate. nu? . Problema era că sebanu… uitase între timp. se luase şi el cu una cu alta. tu ştii de la ce distanţă vine băiatul numai ca să pişte şi el ceva la mare? recunoaşte. dar n-am apucat decît să inhalez în sec. salut ursane! Ce faci. O bere. la Costineşti. pentru că Pictoraşul meu era în vervă mare de vorbit. cred. că pe Babu nu îl poţi da pe brazdă doar cu un ordin sau ceva. trec gradaţii pe regim de noapte că pe el nu-l fac să se scoale la o oră matinală. după atîta drum… tu ce mai faci. frumosule? unde eşti? . sînt în Costineşti. nu mă face de rîs. în ce noapte şi ce prognoze meteo fuseseră în noaptea respectivă. nepregătit.strivesc nervos ţigara. o apă plată (vodcă). care mai scoate un fum vag de adio înspre nările dilatate de atîta privit aiurea. Iar dacă mă simţea cu adevărat interesat de 118 . Ia dă-mi-o la telefon. prietenă cu Corina… Şi sebanu se abătu grav de la subiect încît dacă nu i-aş fi zis că „poate o ştiu” m-ar fi bombardat cu „repere strategice” de nu mi-aş mai fi dorit să o cunosc în veci pe distinsa domnişoară. De fapt poate doarme. introdusă delicat de Pictoraş la categoria „prietene şi atît”.Bă. dar tu nu o ştii pe Cristina. Fete sînt? sebane. aţi prins ceva. prietene de-ale Cristinei… ah. doarme Babulaine al meu cît zece oameni la un loc. Îl sun. Coşurile de pe faţa ei mă aruncă brusc înaintea trenului. a fost ceva aseară… Nişte fete. Ce o face Babu? Pun pariu că doarme. uite acu plec din Constanţa şi într-o juma de oră. Dacă îl iau ăştia în armată dau de dracu’ şi îşi schimbă ei programul. Frate. că vă ştiu bagabonţi. răspunde sebanu’: . tipa e mai mult o decepţie decît o provocare. ana). Ce au făcut părinţii ei în copilărie… şi alte ingrediente care pentru sebanu erau esenţiale în cunoaşterea unui om. cînd şi cum a avut-o. din sighişoara.O.

ursane? personaj. urma să descopăr ce se întîmplase înainte să ajung eu la mare.. Dacă încerc să îl trezesc poate mă ia şi la bătaie… Lasă că vin eu la gară.Şi nu te aude că vorbeşti cam tare…? Nu s-a trezit? . io ajung imediat. Nu înţelegeam nimic. ăsta doarme? . Odată ce a apucat să pună capu-n pernă.Nu. . . o încurcam. sînt „bagaje” pe care le ţii de toartă şi nu îţi bagi nasul în ele. Oricum trebe să o iau şi pe sor-mea să o cazez… . pentru că sînt prietene şi atît.Cine? . Bănuiam că starul.te-ai prins? .. Îndrăgeşte sportul şi nu scapă nici o competiţie oricît de nesemnificativă ar fi ea. sînt două tipuri: „bagaje” de mînă şi “bagaje” care umblă singure. de hotel azur. dar. ursane. Şi „bagaje” pe care le fuţi. fac ce le zici… D-astea ascultătoare. îi reamintesc de faza cu bagajele. personajele pe care nu le cunoscusem şi să mă adaptez la noul jargon al băieţilor. mă? .Ce fel de „bagaje”.Bine. doar îl ştii pe vecinul. sînt „bagaje” pe care le plimbi aiurea prin staţiune şi „bagaje” pe care le ţii în cameră. ursane? „Bagaje” de mînă?(rîde) . Io habar n-am să ajung.Bă.. două. lansase un nou termen în calupul de poveşti al găştii. să recapitulez evenimentele. pentru că adăuga la tablou un întreg arsenal de meciuri. Ce să-i faci? aşa e sebanu şi d-aia îl iubim.ursane.Ce. nu ştiu ce să mă fac cu tine. bă.Of.Babu. ..Da… . Io n-am bagaje prea multe. era clar că „bagajele” 119 . dar oricum am adus ceva ţoale dacă stau o săptămînă. măcar să-mi ajungă.. despre care am aflat că înseamnă gagici „de unică folosinţă” şi revine clasificîndu-le). că mi-a zis ceva Babu aseară. ai înţeles. sînt în cameră cu el… . Voi unde v-aţi cazat.Păi. care are un talent actoricesc incredibil. înţelegi? Frate. competiţii sportive care se petreceau undeva în lume în timp ce icsulescu o poseda pe duduia Cristina. lîngă nu ştiu ce Vox Maris sau ceva de genul.Păi şi tu cum vorbeşti de pe telefonul lui? . nu-l mai dai jos nici cu tunul. vin unde le spui.DJ star făcea mişto aseară că Babu prinsese nişte gagici şi le adusese la masă… (sebanu se pierde în detalii.

căruia ginerii îi spuneau Generalul. ducîndu-mă năuc să caut în lumi virtuale Ilene Cosînzene şi fete de poveste care să îmi umple viaţa cu frumoasele lor cosiţe blonde. amintindu-mi că. iar eu eram rebelul care se încumeta să doarmă cu tataie. Dar tataie nu se supăra. Ochilă şi fraţii lor. care şi astăzi a rămas 120 . Flămînzilă. Nu întotdeauna timpul a curs aşa. La fel şi Mamaie. Îmi amintesc pendulul bunicului meu cum croncănea orele fixe ale copilăriei. sora mea. prietena mea din copilărie. cum numai Mamaie ştia să le facă! De obicei uca.. dar nu prindeam ideea de ansamblu şi ce anume a dus la naşterea unei astfel de teorii. cu toartă. împreună cu frăţiorii mei dragi. că a doua zi Făt-Frumos mănîncă papanaşii fermecaţi şi eu eram cel care dimineaţa ataca minunatele nestemate îmbrăcate în pesmet auriu. setilă. Şi asta pentru că Făt-Frumos. papanaşii sau orezul cu lapte pregătit de mamaie… Cu eli. cu băieţii de pe străduţa Codrul Cosminului din Ploieşti. nu eram decît eu. Făt-Frumos eram eu. Şi despre sfarmă-Piatră. un tîmplar. Pentru că era tîrziu. În poveştile ei. Pentru a putea visa liniştit la o Ileană Consînzeană cu cosiţe blonde pe care să o salveze din braţele urîciosului Bau-Bau. O viaţă întreagă aş fi trăit trezindu-mă dimineaţa cu gogoşile. În cîteva clipe urma să lansez un jet de fum de ţigară peste peronul din Cotineşti şi să pun frînă scurgerii nevolnice a vieţii. poveştile deveneau un soi de vise dulci care se aşterneau pe gene sub formă de fulgi de nea calzi. Mai erau cîteva minute pînă cînd întreg universul avea să se crape în două. dormea cu Mamaie. Copilul care avea nevoie de eroi pentru a le urma exemplul. Mi-am mai desfăcut o cutie de ursus şi i-am dat blană. Mi-am băgat telefonul Nokia 5110 în buzunar şi… evident. Ştiam din poveste. mi-am mai aprins o ţigară. Blonda cu coşuri dispăruse în compartiment între timp. Ciudat că în poveştile bunicului nu prea apăreau Feţi-Frumoşi. a avut şi el perioade frumoase. dacă ştiam să număr pînă la unsprezece.. erau aşa de bune. atunci cînd dormeam cu Mamaie. Păsări-Lăţi-Lungilă. trebuia să adorm automat. Numai noaptea ştia să-şi arunce dangătul sec prin toată casa. Mă lăsa să stau cît pofteam şi sforăia mulţumit că nepoţelul nu-l mai bate la cap să îi povestească despre unde-N-aude-Nu-VedePitulicea-Vîntului. pentru că fusese mare în armată.lui sebanu era gagicile. pentru el. Pendulul era singurul care mai măsura timpul în povestea asta nesfîrşită pe care o savuram copil fiind. adormeam instantaneu. iar timpul să se oprească în loc.

e tărîmul tinereţii Fără Bătrîneţe… tu nu o să mori niciodată!”… a rîs. tu eşti nemuritor. „Mi-a spus mie aia cu Coasa că vine. trecea. ăsta e pentru mine!”… un nod rebel mi s-a pus atunci în gît şi am încercat să mint destinul. a cîntat şi cucuveaua în turla bisericii. în curtea ta. închis în coşciugul pe care şi-l pregătise cu mîna lui… Nu m-am putut duce la înmormîntare. un tac de biliard sau chiar un scaun cu ajutorul unui singur cui. Şi ori de cîte ori voi dori să îngheţ timpul. „Nu! tataie. timpul. a fost ultima oară cînd l-am văzut. tataie a rămas în lumea poveştilor. ca prin farmec. Vărs o picătură de bere pe coridorul vagonului în amintirea bunicului. dispăreau. păstrînd încă în noroiul pătat cu pietre de rîu.. voi bate un cui în pămîntul sufletului meu. Primii contaminaţi cu veşnicie vor fi mai mult ca sigur băieţii mei. Iar eu nu aveam să devin niciodată ucenicul ultimului tîmplar din familia Coanta. se măsura în cuie. asta şi fac acum în trenul de Costineşti.. arzîndu-mă prietenos la deşte. Cînd am mai crescut.tot neasfaltată. Numai că timpul nu putea fi păcălit cu nişte cuie. în curtea bunicilor mei. am ajuns la tataie şi am urcat cu el în pod. mai ţii minte ce-mi ziceai de tinereţe Fără Bătrîneţe… aici. O să joc toată viaţa Păcălici şi promit să nu mai trişez niciodată însemnînd cartea buclucaşă. Noaptea. tataie. anul următor intram la facultate… De ziua mea de naştere. tataie pleca de pe tărîmul poveştilor. Cîteodată băteam şi mai multe. de sub nucul imens sub care ţipam de bucurie. spuse prin viu grai. Ca o copilărie care revine întîrziată în gara necunoscută a destinului… Cuiul timpului îmi pătrunsese pînă în străfundul fiinţei şi era gata să îmbolnăvească şi alte destine cu microbul nemuririi. aşa cum se cheamă sicriul pe la noi în ardeal. 121 . urmele micuţe ale copilului din mine. Şi stăteam în atelierul lui să-mi povestească cît de cuminte este lemnul şi cît de rebelă este hîrtia albă. în lumea nemuritoare a cuvintelor întipărite printre cutele lemnului lăcuit. Băteam în fiecare zi cîte un cui în pămînt. pe care el nu înţelegea de ce trebuie scrise poveştile astea frumoase. Ţigara se apropia de filtru. Pendulul surd încă mai bătea rebel ora unsprezece şi eu jucam Păcălici cu bunicul. Pregătise un copîrşeu. tataie le recupera cînd nu eram atent şi îmi explica şugubăţ cum pot face o paletă de ping-pong.

tulai Doamne. mai ales că soarele s-a urcat în toată pornoşenia lui pe cer şi face ravagii în decolteul gagicilor… cu razele lui. tot aici s-au lins răni adînci de amor şi s-au scrijelit semne de dragoste eternă pe antebraţ. zîmbeşte ademenitor. Dacă n-aş fi în gardă în faţa lor. e clar.. ele se înghesuie în nasul meu şi nu se mai dau duse. cît de scîrboasă e puchinoasa! trenul se apropie de Costineşti. Noroc că ţîţoasele de trei sute de kile îmi trag ocheade. Mi-e un dor nebun de o bere halită în pripă cu băieţii. Înfige ca un monstru libidinos ţigara în buşonul lăbărţat şi învîrtoşează obrajii zaharisiţi în jurul mănunchiului de fum strîns în gură. după fund poate fi Oana şi dacă e să rămîn la decolteu. Fraiera mă întreabă ceva şi fac pe surdul. îmi autoreproşez zîmbindu-i înapoi. în mod categoric. Doamne iartă-mă. telefonul sună aiurea. ultimele noastre băute au fost în camera micuţă a Păunaşului. Doamne fereşte. că nu te poţi expune chiar aşa în cîmpul vizual al oricui. Nu înţelegi că am standarde mai ridicate. uneori mă gîndesc că supraponderalele au fantezii ciudate cu mine. La Păunaş în dormitor s-au desfăcut primele beri strecurate ilegal în casă. îl laşi impotent pe viaţă… Grasa îmi dă o mostră de senzualitate împletind cîrnăciorii cu ojă roşie pe grumazul brichetei. pregătit pentru orice. Poate trezeşti vreun coşmar sau. e sebanu.. Io unul mi-am făcut o ditamai cicatricea după ce am băut cu Păunaş juma de sticlă de coniac şi am început să ne plîngem unul 122 . dar chiar eşti naşpa! Cumpără-ţi o oglindă mă. duduie! Nu vreau să te jignesc. De cum ajung îl confisc pe golan şi împuşcăm o bericioaică. toate grăsanele din lumea asta trag la mine de parcă aş fi mînjit cu frişcă. mamă. s-au făcut primele lipeli oficiale de gagici şi s-au organizat primele competiţii adevărate de jocuri pe calculator. După faţă aş spune că o cheamă Iulia. imaginîndu-mă costiţă afumată sau vreun tort diplomat. Mă verifică dacă sînt tot acolo.Clipesc repede din ochi alungînd o lacrimă şi îmi proptesc iar benoaclele între sînii transpiraţi ai unei durdulii roşcate care se iţise în buza compartimentului alăturat. că bunoacele mă sar din schemă!. Piranda.. departe de ochii suspicioşi ai părinţilor Păunaşului. În loc să dispară şi să nu mai astupe cîmpul vizual destinat frumuseţilor. Parcă sînt blestemat. din Braşov. m-ar hali fără să apuc să mă mai prezint..

O durere insuportabilă care îmi strepezea gîndurile. salt bagajele de pe grătarul înnegrit al compartimentului... sucindu-le cu variante drăguţe de poveşti despre noi la mare. Nu a spus nimic pentru că era convinsă că sebanu a 123 . de tolba de bogăţii lăsată peste vară de gaşca de golani frumoşi fugiţi la mare.. cît de penibil eram în suferinţa aia adolescentină! eram mai penal ca Marimar cînd a aflat că e bărbat şi mai lacrimogen ca sclava Isaura cînd a aflat că e albă. e paznicul ideal al gagicilor. Păcat că vecinul nu a putut veni la mare cu mine. o leneveală care îţi anesteziază simţurile reducîndu-le la simpli martori indiferenţi. Păunaşul va avea grijă de fetele din Braşov.. Păunaşul devenise loc de întîlnire strategic pentru gaşcă. iar dentistul imaginar creat de beţie a început să foreze în măselele şi aşa cariate. Întîlnirile de la el au continuat şi în perioada facultăţii. dar s-a trezit blocat într-un job sufocant şi l-am pierdut. Camera lui era refugiul ideal pentru oricine se certa cu părinţii şi consilierul ideal pentru clipele în care buza ardea după o gură de tărie sau bere. ai sentimentul neplăcut că o întreagă mulţime de neciopliţi îţi invadează aşternuturile. tot drumul a tăcut. tot la Păunaş am auzit primul album HiQ şi piesa care s-a plimbat pe la toate balurile bobocilor din oraş: „sfîrşit de septembrie”. ar fi fost fain să întregim formaţia. mă avertiza că plimbărica de opt ore a luat sfîrşit. Mă bucur în sinea mea că sînt român şi civilizat totodată şi aştept nerăbdător ca nea mecanicul să pună frînă bidiviului de pe calea ferată. îl salut din ochi pe naş şi mă instalez confortabil lîngă uşă. e ana. dar unii dintre noi au început să tragă chiulul pentru că găsiseră cîte o mimoză care le ocupa tot timpul. sora Pictorului.altuia de milă. vezi că ţi-ai uitat berea! aud din spate o voce piţigăiată. Dangătul spart al unei bariere semnalizează că am plecat din Costineşti sat şi ne apropiem de tabără. Cel puţin vara asta. scrîşnitul roţilor pe grătarul de oţel mi s-a părut grotesc. evitînd măiastru să aşez geanta în băltoaca de zer lăsată de cineva şi o proptesc de picior să nu se mînjească de flegmele aruncate la ţintă de nişte călători. Bine că mi-a venit mintea la cap! Ţin minte că în vremea liceului. Cea mai proastă experienţă este să mergi cu trenul cînd te încearcă un soi de mahmureală plăcută. . Frate.ursane. atunci cînd vrei să-ţi savurezi trezirea după o beţie. aşa că Păunaşul era numai bun să întreţină relaţia cu duduile. Prea leneş să le-o tragă tuturor şi prea timid să le sune de la o zi la alta.

tulai Doamne! un puhoi de libertate îmi invadează simţurile şi simt că încep să levitez de fericire! urmează aventura! Odată recuperat. corpul delict se aşază confortabil peste parfumul primit cadou de la naşii mei cu ocazia sfîrşitului apoteotic de studenţie. la hip-hop. de la rock la Gil Dobrică şi angela similea. era stresată. iubitoare 124 . Doar mi-a zis-o în telefon. agăţ de geam gentoiul şi mă reped către compartiment. O găsesc în toată splendoarea verzeniei ei lucioase. de gustoasă! Că ea. aici poţi găsi orice. îmi spun tandru în gînd şi o palmez discret în buzunarul pantalonilor. dar nu imposibil.. adicătelea. dar şi intruziunea lui în viaţa de turneu a băieţilor este tot un fel de recompensă pentru gagiul care a reuşit să termine primul din gaşcă facultatea… Ce să o mai lungim. sunt bun şi încerc încă să mă perfecţionez.uitat de ea şi că nu va veni la gară. sînt un adevărat! Nici nu se putea mai bine… sînt bazat şi merit să culeg răsplata! totul mi se cuvine pentru că am muncit pentru asta! Victoria licenţei îmi dădea o siguranţă şi o încredere în forţele mele greu de stăvilit. Pentru că Pictoraşul era mai vesel ca niciodată şi pornit pe petrecere. prăpăstioasă. GaGICI! Şi anume: iubitoare de rock (adică pletoase. cam aşa se vedea personajul crăcănat. mititica. Şi ajutoare de încredere. e o performanţă totuşi. toate lucrurile astea trebuie privite dintr-o singură perspectivă. Nu înainte de a-i da o ultimă ţucăială înaintea debarcării... Cum să las io bunătate de ursus la cheremul unui naş anost care nu ştie să savureze o brătrînă bericioaică. vă rog. Mînca-o-ar tata. aşa e ea. aici e viaţa! De la manele. Nu înţeleg de ce se înghesuie lumea să plece din Costineşti. încotoşmănat de amintiri şi bagaje care se strofoca să coboare din tren fără să verse o picătură de bere. Peronul e un muşuroi de trupuri bronzate. avînd în vedere că supremaţia îi dădea aripi de zmeu paraleu. alcoolice şi cu mădularul bărbătesc în gură). era greu. nu de alta. sebanu. Bine. nu m-a lăsat niciodată la greu. Cu modestia aferentă unui gentleman ca mine. dar.. masculinizate. carevasăzică! trebuie punctat acest aspect deloc minor din viaţa subsemnatului. ursanu’ a încheiat un ciclu important din viaţa lui cu zece pe linie. Şi asta pentru că… Pămîntul se învîrtea din punctul în care mă aflam eu… Şi întreaga lume gîndea la fel cum gîndeam eu… un semizeu al litoralului.

Dar cîte trebuie să îi mai înghit? Odată îl rog să vină să mă ia şi pe mine şi se îmbată? N-am înţeles… Costineşti! Dar sebanu unde e? Odată lansată pe un subiect de discuţie. eşti pe val.unde-i sebi?. “Ce faci? Ce faci? te-ai mai îngrăşat. ursane. Nu mă interesează. Pentru ele diacriticele se scriu ca pe Mirc sau Messenger… Viaţa lor e viatza. tinere. întreabă mirată ana.. că intri pe avarie cu finanţele dacă le anturezi prea mult! Dar. Îţi merge bine. crapă carnea pe dînsele) şi fane house adicătelea fiţoase. ursane. ne strecurăm prin mulţime. galanton mascul care cadoriseşte orice duduie cu un gheşeft de palmares.de hip-hop. îl remarcăm pe sebanu care de abia mai poate căra nişte cearcăne ca pungile de Metro. sora Pictorului nu se mai poate opri din parlamentări. lasă. proastele! Iar duhoarea din jurul lor se ambalează în sticluţe de lux. pentru ca după zece secunde sebanu să ne observe. La astea să fii atent. dance şi restul (adică fragede. Poate să moară de foame. şi-a mîncat omenia cu mine. să îi spui să nici nu mă mai sune dacă nu e aici! Nici nu vreau să aud de el cît stau la mare. pe tine. că jar mănîncă. Nu faci cadouri pentru că îţi sînt dragi duduile care se zbenguie pe house. sebanu îşi dă seama ce caută pe peron. În intervalul ăsta de timp. după o noapte nedormită. care te bagă în datorii pe un an întreg. sebane!”. Mama lui! Doar nu s-o fi îmbătat iar şi a uitat ce a vorbit. Dacă nu a venit să ne ia.. O plimbă vreo zece metri 125 . Noi între timp apucăm să coborîm din tren. iar ţîţele sînt tzitze. că s-a lins pe bot de tot… Mi-a promis că vine şi acum mă face de rîs faţă de atîta lume (se referă la prietenii lor din Micoşloaca şi la vărul lor cu care venise tocmai din Braşov)! Nu pot să cred că taman acum s-a găsit să nu se ţină de cuvînt! uită-te la mine ce îi fac cînd îl prind dacă nu vine să ne ia. Îşi aminteşte de misiunea lui. impertinente şi frigide. Îi ia geanta anei. să ne recunoască în cîteva clipe şi după alte zece secunde să se îndrepte spre noi. Pînă una alta trebe să mă cazez. . Ne pupăm.. Faci cadouri pentru că aşa arăţi că eşti valoros şi că vrei o partidă bună. tu ai vorbit ultimul cu el… Ce a zis? sper că nu ne trage vreo clapă. Îi facem un semn disperat din mînă.. Culmea e că aşa şi vorbesc. şmechere. ursane. că ţiganul moare înecat la mal şi prostul de grija gîndurilor! O să văd io cum o reglez.

. Chelia lui sebanu se trăgea de la fotbal. Părul lui creţ şi des care făcea deliciul gagicilor din şcoala generală numărul 8 din Braşov refuza să mai iasă de sub pielea lucioasă. lăsînd locul unui deşert lucios şi pălit uşor de bronzul verii. Clar! Nu existau dubii. puţin îmi pasă unde dorm la noapte. ăsta e modul lui de manifestare la gol. Nu ne-am mai văzut demult. i-a fost dor de mine şi unde mai pui că are atîtea să-mi spună… ana rămîne cu buza umflată şi vine şi ea cu noi pînă la un moment dat.Mă. dusă a fost. iar partida se prelungea cam trei ore şi sebanu înscrie cam din cinci în cinci minute. După calculele mele şi ale lui Babu.Cum arătau? Bune? Futăcioase…? . Întrebările cu care l-am mitraliat pe sebanu gravitau în jurul activităţilor sexuale ale băieţilor şi mai puţin spre partea organizatorică a turneului. Io pot să-mi car bagajele şi singur.. Şi degetele lui boante se plimbă agale peste fruntea lată.. spune sebanu mai sobru ca un ambasador.. sebanu chelea ca un filosof antic încă de la terminarea liceului. Pentru că sebanu are chef de o bere cu mine. vă daţi seama cîte goluri dădea pe meci.. aseară am stat toată noaptea cu nişte tipe de la sighişoara… . Nici o problemă..Nu. e normal să ajungă 126 . îmi închid buşonul cu o ţigară şi atac prima terasă. unde întîlnesc ca din întîmplare cîteva firişoare pe păr. şi cum obişnuiam să jucăm cîte un meci cam la două zile....şi i-o dă înapoi pe motiv că vrea să-şi aprindă o ţigară. vai… Copile. apoi pleacă însoţită de prietenii din Micoşloaca şi. ursane... Geanta rămîne la soră-sa pînă cînd ajunge să se cazeze. iar la capitolul bere răspund întotdeauna prezent cu atît mai mult cu cît în preajma gării din Costineşti se pendulează o groază de gagici care mai de care mai ţîţoasă sau mai buculoasă. pînă să se întindă deşertul ăsta”. dar simpatice foc… De-o scurtă pedofilie mergeau. dacă nu am o pitulice de pişcat măcar aşa de control… . Cînd ating pilozităţile tresar fericite rememorînd şăgalnic „aici a fost cîndva o cărare. aşa că după ce m-au trecut toate năduşelile de emoţia goliciunilor. Părul se tocise din cauză că Pictorul îşi mîngîia pilozitatea de pe frunte la fiecare gol marcat. La o beţie cu Babu am ajuns la o concluzie privind calviţia Pictoraşului. Cu alte cuvinte. Şi cum Pictorul juca întotdeauna atacant. într-o oră de fotbal se duceau cam trei-patru sute de fire de păr de pe fruntea Pictorului.. nu prea s-au ivit ocazii. Creştea ca nesimţitul pe dinăuntru. eh.

promoteri experimentaţi în tainele turneului. cu stilul lui inconfundabil de dans. Oradea. chefuri sau ocazional pe la terase. apoi continuă povestea cu marea. de vară. Prea mare schimbarea. adică nu mai fremătau atunci cînd urcau pe scenă în aplauzele unei discoteci întregi. Constanţa. nu mai vînau ca pe vremuri piţipoance cu cracii pînă în corzile vocale. că face bine la ten”. Parcă îi pălise insolaţia şi refuzau să se trateze. Nu mai reacţionau la fetele care se agăţau de tricourile lor Paneuro Piaggio rugîdu-i emoţionate să le facă rost de un autograf de la Miţă.. ei ştiau dinainte cine va cîştiga. Nu a înţeles sau se preface preocupat de lumea din jur. erau promoteri mai bazaţi decît miţiflenderele care împărţeau topless ziare pe plajă. aproape că dădeau premiile tombolelor şi concursurilor din timpul evenimentelor ca nişte roboţei. sebanu care dribla din genunchi femeile pe la petreceri. timişoara. Nu-mi venea să cred. era organizatorul şef. Nu mai simţeau nici o plăcere artistică în pozatul pe motoscutere.în timp la freza lui ronaldo. tricouri promoţionale sau şepci cu Piaggio. că iar m-am pierdut în zulufii şateni ai prietenului meu. rîde. Colonelul. Comandă şi o cafea pe care nu o bea pentru că e prea preocupat de bere. pe de altă parte. el ştia tot. Îl fac pehlivan. Băieţii intraseră în ceea ce se numeşte rutina turneului. era suficient să îl întrebi pe el. Piteşti şi în alte zeci de locaţii. Focşani. s-a dat lovit cu fete cuminţi. dacă s-ar băga la o manevră două. Nu îi mai interesa partea spectaculoasă din public pentru că se obişnuiseră cu statutul de semi-VIP. revenim. muică! s-a pocăit sebanu! Nu-mi venea să cred ce aud. „aşa. rîde. Bucureşti. totul devenea simplu ca prin minune şi lucrurile se rezolvau cît ai zice HiQ. Îl mai întreb o dată ce fel de fete erau cele de azi noapte. Cluj. inventînd pentru publicul din 127 . a fost coregraful grupului.... Nu mai era nimic nou pentru ei. turneul şi distracţiile care urmează să mă înghită şi să mă lanseze iar în lumea copilăriei recuperate. ce şi cum va primi obiectele promoţionale. Braşov. erau dansatori cu pielea bătătorită de ritmurile scornite de muzele artistice HiQ. Văleu. Florin sau Dana. ei erau interfaţa cu publicul şi ei erau cei care ridicau sala în picioare în timpul spectacolelor. aveau deja la activ concerte istorice în Iaşi. cu zîmbetul larg şi foarte prietenos. Dacă aveai vreo problemă legată de ultimul breloc. Babu şi Colonelu cel puţin erau adevăraţi guru în tainele turneului. Ţache. ei dansau cînd cînta HiQ. Îl ciupesc de fălci simpatic şi îl anunţ că s-a înroşit de emoţie... frate.

De abia aştept să ne vedem cu băieţii să ardem bericioaicele şi să ne legăm de damele cochete ieşite în sutien şi chiloţei.Da.. .Frate.Păi Ţache. frustrat că nu prinsese niciuna. nu prea aveam cum să îmi imagineaz o noapte de excese. de-abia aştept să mă plictisesc şi io cu femeile în poală. acum. lasă frate. tre să mai schimbăm ceva. încît nu mai era loc de perfecţionare.... dar ce meserie mai faină decît asta poţi avea peste vară? .. că voi sînteţi sarea şi piperul. e totul pus la punct aşa de bine de Miţă şi Colo că nu mai e nevoie de noi. sebanu era maestrul de ceremonii...eh. . Babu sublima schema şi le dădea pe spate pe duduile din primul rînd. nu-i meserie! O facem din plăcere. sebanu băgase ca Berilă toată noaptea alergînd fete pe plajă şi. evident. Miţă şi Babu au fost weekend-ul trecut.. tu de ce n-ai venit? era loc în maşina lu’ Miţanu. frate. totul curgea de la sine. facem asta de o lună jumate.. ursane. . Foarte tare! sebane. dar machiajul.răspunsul mă lasă mască. . e clar. Ori sebanu delirează.eh. îmi spunea poveşti despre plictiseală. ce mă enervezi! ai un optimism băga-ţi-ai pula! Frate. cum trebe să fi fost cea a băieţilor mei.. . Îl întreb de oferta verii în materie de cărniţă feminină.ursane... ori e pur şi simplu mahmureală? tulai Doamne! taman la asta nu mă gîndisem pînă atunci... Plictiseală între femei? Cum io băusem muncitoreşte. tocmai d-aia a apărut plictiseala. rîde... misiunea lui fiind aceea de a le pupa pe cîştigătoare şi de a le preda premiul.. De abia aştept să îl văd pe Ţache dînd din fasolici pe scenă şi pe Babu încordîndu-şi abdomenul la fane. pe şosea.. ursane! Şi asta îţi zic.. am obosit. îngrijit. nu era aşa simplu..Da. 128 diferitele oraşe prin care au trecut cîte o schemă de dans nouă. şi calculam fiecare înghiţitură în kilometrii făcuţi de tren. că altfel ne simţim roboţei. Ştii că n-am mai fost la Braşov de două săptămîni? Mi-e dor de taică-miu. totul era aşa de bine organizat. Cineva trebuia să aibă grijă şi de fetele astea care au venit la mare.. aşa cum te-ai plictisit tu pînă acu. Nu mai puteai improviza nimic pentru că era perfect. . „Fetele care au venit anul ăsta la mare sînt serioase”… au venit ele singure singurele.. . Dar eu unul nu mai pot.

Şi totuşi.. sebanu oricum e recunoscut pentru inventivitatea apelativelor sau formulelor de „agăţat”… anul ăsta lansase la apă un nou cuvînt. sebanul a dat verdictul „super serioase!” Nu-i nimic: Le facem noi neserioase pe parcurs.fustiţele scurte şi atitudinea de bibliotecă sînt indicii cu care nu te joci.Ba da. Miţă şi Florin şi le-au luat ei pe toate. era zîmbetul de care aveai nevoie atunci cînd nu mai erai sigur pe tine. Nu îi mai satură Dumnezeu. sebanul era cătrănit rău de tot. nu-i mai opreşte nici dracu’! Mînca-mi-ar pula cu ceapă! Hop! Că pe asta cu ceapă nu o ştiam. Banii trebuiau să vină şi investiţia de cu o seară înainte în domnişoare fusese pagubă la ciorap şi.. extrem de eficient cînd vorbeai cu fetiţe. continuînd să vorbesc cu el.. ce naiba.altele nu aţi cunoscut? Le facem din vorbe. rostul lor în universul Costineştiului era acela de a produce plăceri. era un joker verbal. mai ales că sebanu devenise pătimaş în tot ce spunea.. dar mimam că aş fi întru totul de acord. sebanu e un geniu atunci cînd se lansează în discuţii. Şi asta pentru că toate voiau să afle ce înseamnă „fişfonc”. „Da. toate trag la vedete. totuşi. crudă. Dar dă bine pentru palmares. sebane. Îmi venea foarte greu să accept contrariul. eu unul credeam că au venit să se ardă. Şi nedreaptă!”. Într-un cuvînt. Chiar nu ştiam despre ce vorbea Pictoraşul.? . Nu înţelegeam deloc ce se întîmpla cu el. Ce dreacu! . totul se schimbă pentru că întreg universul îşi urmează zeul pe litoral. doar. Nu-i merseseră lucrurile cum dorise el cu o seară înainte şi. frate. bă. nu la noi... Dar parcă tu nu ştii. Între picături ridica o privire sinceră şi plină de seninătate către ospătăriţa care ne servea. pe picioarele tale şi aveai probleme grave de echilibru din cauza celor „cîteva ursoaice cu spumă” băute. „Frumoassso! Ne mai 129 . Le-a zis şi Babu să ne lase şi nouă una să ne jucăm cu ea puţin… Dar cu cine să te înţelegi? Parcă tu nu ştii… Cînd se pornesc ăştia. ursane. a venit ursanu la mare. care substituia perfect orice cuvînt. am fost cu starul. mai rămăsese şi fără rezultat. era sinonimul absolut pentru orice angoasă discursivă. dar ce conta. mai era şi seceta din portofel. Nu o cunoştea. aşa e viaţa. Inventează vorbe de duh pe bandă rulantă. descopeream o mare angoasă existenţială care îl surguma de tot.

trecînd de la seriozitate la neseriozitate cu aceeaşi nonşalanţă cu care ţi-ai da şosetele jos din picioare. sebanu meu reuşea întotdeauna să amuze şi să detensioneze orice întîlnire. are un dar al lui. că s-au certat cu o lună înainte şi s-a luat cu altele îmbrăţişînd-o pe ospătăriţă tandru şi spunîndu-i că o ştie din vedere. în seara precedentă. Io ştiam că nu va scăpa niciodată. fostul nostru coleg de clasă din generală. un cuceritor cu sînge rece care îşi imortalizează victima cu o străfulgerare de ochi. Ţintea cam aiurea. Cred că în orice situaţie sebanu ar reuşi să facă şi cea mai încruntată frunte să se destindă. Fata era stresată de atingerile tandre şi extraordinar de insistente ale Pictorului. era clar în mintea mea. asta trebuia să fie. Mihai şi Florin! spunea mîngîindu-i atent mîna fetei în timp ce tînăra încerca zadarnic să şteargă masa cu o cîrpă. prietenii mei de la HiQ. 130 . pentru că … aşa e sebanu. sebanu e un vînător versat. Cînd l-am văzut aşa demoralizat. a zis că ei nu mai vorbesc. alias andrei. trebuia să îi ridic moralul pe metereze şi să îl relansez la apă. Nu vrea ca nimeni să se simtă singur sau să fie cîtuşi de puţin abătut. Cum le atîrnam pe dudui prin cluburi şi baruri şi cum spărgeam toţi banii pe care îi cîştigasem din traducere. trecînd de departe pe lîngă ochii obosiţi ai domnişoarei ospătăriţe. Dezorientat ca un porumbel hămesit. Decepţia venită de la femeie. fusese năucitoare pentru un suflet sensibil ca al prietenului meu. Nu ştia cum să scape. pentru că îl distrugeam pe Pictor. Dar acum era chiar demoralizat. dar a fost prea timidă să se apropie de el… Fata nu reacţiona pentru că o stresa un buhăit de patron care distribuia bere tuturor noilor veniţi pe tarlaua lui. un suflet mare. atîrnat de un cablu electric care priveşte distrus în jos cum o pisică îi mănîncă firimiturile primite de la o babă binevoitoare.. am început să îi povestesc ce am mai futut eu prin Braşov cît am fost traducător la firma de ingineri. Că el a fost prin Oneşti (de acolo era fata) de mai multe ori şi că în mod sigur şi ea l-a remarcat. din naştere. În schimb i-am zis de ieşirile la bere cu Păunaşul. Ştii tu. . Problema era că străfulgerarea din dimineaţa aia era uşor tulburică. Ştiam ce am de făcut.. evident că nu am insistat prea mult asupra vreunei gagici. Cînd a auzit de andrei s-a revoltat.am fost acolo cu băieţii.aduci şi nouă…” sau „scumpa mea” sau „iubita mea” erau cuvintele pe care i le arunca din fundul sufletului fără însă a-i cere ceva anume.

eh. Şi. Păunaşu şi sebanu am scris nişte bileţele de dragoste ca să le cerem prietenia fetelor. iar io cu Păunaşul sau anuşcoasa… O blondă care mi-a marcat visele copilăriei. toţi. Ce să-i faci. Ţache sau Neamţu. la mare. după cum era de aşteptat. aşa că Miţă mai ajungea prin banca lui sebi sau Ţache. pentru că au formaţia aia… HiQ. Ci mai degrabă un „poate” combinat cu un „convinge-mă”. Şi. Îmi aduc aminte şi acum ora aia de atelier. Păunaşu a fost refuzat. care nu-i spusese nici „nu” nici „da”. Brusc. mai tundeam şi boscheţii de sub buric.Cu Miţă am fost coleg de bancă. Copilăria noastră se deschidea ca o carte virgină aşteptînd degete umede să dezlipească rînd pe rînd paginile. 131 să facem de la început nişte scurte precizări. gaşca noastră cea vestită era compusă din fragedă pruncie din foşti colegi şi prieteni din şcoala generală. era frumos atunci. Că cică eram în amoare mare pe vremea cînd nici nu-mi mijiseră tuleiele. ne căram ghiozdănelele în aceeaşi şcoală numărul 8 din urbea sus numită. iar sebanu „driblat” atent de ana Maria. că io vreau” şi împănate cu figuri de stil emoţionante de genul „să-i răspunzi la pauză că. era vremea cînd toate lucrurile. ocazional. Dintr-a şaptea şi a opta ne puteam muta cum şi cu cine voiam. Miţă era şi el într-o ghiduşie de amoare. şi nu ştiu cum le-a potrivit destinul. cînd destinul ne-a mutat ghiozdanele în zone diferite din acelaşi orăşel de sub tîmpa. cînd eu. eram iar copii chiar dacă ne bărbieream în fiecare dimineaţă. ne-am strîns iar. dar vecinul era cu Ionela. adică Biduleasa. după facultate. Colonelu sau raoul. Miţă. prietena şi colega de bancă a anuşcoasei. Petreceam la aceleaşi chefuri chiar şi în vremea liceului. am bătut mingea de mici copii în acelaşi cartier din Braşov.. inclusiv „lipelile” de gagici se făceau în gaşcă. care va să zică. prin clasa a cincea… şi a şasea. sebanu sau Pictoru. în cursa bileţelelor au fost doi cîştigători: eu şi Miţanu. Miţă şi Florin sînt „ăia care apar pe sticlă”.”. evident că erau nişte creaţii literare remarcabile de genul „vrei.. Babu sau Bogdan şi ursan sau… io. retrăiam în Costineşti povestea copilăriei noastre. dintr-a cincea. Pe vremea cînd io amorezam nevoie mare în direcţia anuşcoasei. în care mai cîntă şi Dana. tot o fată din Braşov. Ca să zic aşa. . chiar dacă nu ştiam prea bine dacă fetele au acceptat pentru că „sentimentele lor” le îndemnaseră în direcţia aia sau pentru că voiau să nu şi-o mai ia în freză iarna cînd ne năpusteam asupra lor să le spălăm cu zăpadă.

aveau emisiune la un post tV naţional şi cuceriseră inclusiv imaginarul generaţiei geronto din faţa televizorului. fata dorită. Primul film cu fetele l-am văzut împreună. Problema era că eram prea mulţi şi din ăştia mulţi . Mai puţin Miţă şi Florin care au format la sfîrşitul liceului trupa HiQ. unul la Şaguna şi celălalt la unirea. au crezut atît de tare într-o idee încît himerele s-au împreunat într-o poveste care mai avea puţin şi se întindea peste un întreg deceniu: HiQ. au anturat-o apoi pe Dana şi totul a devenit realitate. Marele premiu era pentru oamenii mari. Chiar dacă erau în licee diferite. el mă atenţiona cînd eram pe direcţia cea bună. Problema era că niciodată nu nimeream ţucăiala pe gură. sau „ai pipăit-o?”. La chefuri aveam combinaţiile noastre. istorie.eram uşor afoni cu cadenţe urlătoare pe scenă.... Primul joc „fîntîniţa”.. strategic. chimie. printr-a opta ne bătea gîndul să facem o trupă. venim după ei să ne revendicăm bucăţica noastră din centrul lumii. întrebîndu-ne peste capul lor „tu ai mozolit-o pe a ta? că io încă nu”.. la jocurile cu pupături sau ne făceam unul altuia scenarii prielnice să o agăţăm pe ea. trebuia să ne limităm la cîntecelele de la ora de dirigenţie cu Coana Chiriţa..Oricum. După liceu. 132 . în Bucureşti. iar noi încă nu crescusem suficient să ştim cum se pupă o fată cu limba. la orele de biologie. era normal să renunţăm. amîndoi au visat cu atîta putere. în momentele-cheie ale existenţei noastre. HiQ a devenit nucleul găştii şi au început vizitele la Miţă. s-au plimbat pe la talk show-uri şi alte emisiuni şi au cucerit ţara. botezat generic HiQ.. Biduleasa. dar ce conta. cînd cică erai legat la ochi şi fetele te pupau „undeva”: pe obraz. dar totul s-a spart lamentabil cînd ne-a picat fisa că ne trebe un impresar mai întîi. buşon sau. În visul ăsta frumos ne băgasem Miţă. HiQ devenise simbolul unei generaţii de copii inteligenţi într-o românie de tranziţie. Nu ştiam ce o să cîntăm. Vaporul clasei întîi şi alte şlagăre de genul Ceata lui Piţigoi. anuşcoasa.. Şi aşa am făcut. tot împreună l-am organizat. pe cap. ancuţa. gaşca. candid. Lumea e a lor şi noi. o lăsăm baltă. eu chiar mă apucasem de chitară. Cînd eram eu legat la ochi şi urma să aleg pe nevăzutelea fata care urma să mă pupe. io şi Miţă am fost unul lîngă celălalt. Dacă nu găsim impresar. făceam manevrele noastre. care habar n-avea în ce direcţie se îndreaptă.mai bine de jumătate . Forin. Colonelu şi sebanu. La un moment dat. Ne pasam fetele cu care aveam treabă de la şcoală la dansuri în doi. mate sau română redeveneam colegi de bancă pentru a ne mai mîzgăli oleacă pupitrul cu diverse formaţii în vogă pe vremea aia.

la!” de efect. la. sîntem acolo. terasa unde vom instala cartierul general va fi pentru cîteva clipe buricul universului. pentru că de aici vor începe toate zilele frumoase din viaţa oricui. tricouri de bumbac şi adidaşi în picioare nu aveam cum să fim convingători. Poate ni se părea.trei litere care ascund în spatele lor o poveste plină de zîmbete. zboruri. pentru că şi eu şi sebanu eram ca fiii pădurii în miezul litoralului. la. Ţache. spunem un „la. Colonelu.. Poate era de la spuma care ni se prelingea lăptoasă printre buze ca-ntr-un etern sărut melancolic încheiat întotdeauna cu o rîgîială sonoră. O copilărie convertită în descîntecul unei vieţi. DJ star. a prieteniei absolute care îşi dedică sieşi prin vocile prietenilor noştri un imn dincolo de suflete: Gaşca Mea. dar deveniserăm un fel de oameni invizibili pentru ochii senzuali care curgeau către malul mării. Cu blugii groşi pe noi. Nici una nu ne voia sau nu ştiam noi să le anunţăm că existăm. Merinu. în aleea încinsă de soare. Poate era din cauza vestimentaţiei de pe tren.. Şi noi eram HiQ. plutiri peste o realitate atît de frumoasă. iar anul ăsta lumea este la picioarele noastre. Că deh. Niciuna nu se oprea pentru că avea un singur scop. sebanu. rasheed. a găştii. eram şi noi niscai bărbaţi. Lumea noastră. Cu formele care le îmbrăcau cu tot. Halbele ne răspundeau binevoitoare strivind sub deşte cîrlionţi şăgalnici de gheaţă. Putem desena în nisip nave cosmice şi în secunda imediat următoare zburăm printre extratereştri şi visăm. o adolescenţă devenită piatră de temelie pentru orice tînăr care a venit pe lume într-o românie aflată într-o continuă schimbare. Şi unele chiar mai goale decît erau pînă atunci. Mai ales că tînăra chelneriţă îi zîmbea ispititor. sebanu începuse să revină la sentimente mai bune. Păunaşul şi io ne ascundem şi azi în spatele perdelei de versuri. Babu. cuvînt pe care Miţă îl foloseşte în fiecare concert. nu coceni de porumb. sîntem cu toţii la mare şi sorinel răsare numai pentru noi. ăla de a băga copanul în mare.. toate treceau pe lîngă noi. existăm. HiQ. Privirea ni se înceţoşa încet-încet şi fetele deveneau mai frumoase. soarele şi luna vor cînta „Patru nopţi şi patru zile” şi se vor plimba în BMW-uri.. trei suflete reunite într-o epopee a unei întregi generaţii. ca alţii... aruncăm un „fişfonc” sau pur şi simpu redefinim noţiunea de „prieteni”. De la terasa noastră. 133 . Dar aveam o imagine de gigoloşi de apărat.

îmbălsămată cu niscai suc de hamei. Nisipul putea oricînd să se transforme într-un baldachin numai bun de făcut dragoste în el.să mori tu..ursane. ... e fratele meu de o viaţă. Dacă eşti cuminte. să mai dea din poponeţ. toate astea mă aşteptau. chipurile.Da.am înţeles. Valurile sparte peste coapsele înfierbîntate ale virginelor... să mor io! are el o iubirică. .se făcea din ce în ce mai cald. nu? . sebane! rîdem amîndoi şi plecăm la braţ. ... 134 . tachito a fost cu ideea. . Oricum îl mînca în cur şi pe tachito să mai bage un club twice. am citat eu din memoria simpatică. Nu ştiu ce treabă avea ăsta şi s-a dus Neamtzu cu el. Hai să îţi arăt unde stăm..Ţache a plecat cu Miţă la Bucureşti. eşti în urmă cu lumea. e domn! un gentleman desăvîrşit.Dar Neamtzu? .sebane. Las’ că-ţi spune el cînd vine înapoi. Chelneriţa îi strecoară în pumn Pictorului un şerveţel cu numărul de telefon. ursane. iubeşte el ceva pe la Bucureşti. azi e miercuri şi în fiecare seară de miercuri. sebanul face simpatic din ochi. Nu trebuia decît să scap de tancul ăsta de geantă de voiaj şi să mă lansez între femei. frate. . io cu marea. nisipul fin prelins printre sînii sirenelor. Oricum îl iubesc pe zăpăcit. Îţi laşi şi tu ţoalele la hotel şi mergem pe nisip. sub ei. Dar vin cu tine pe plajă. sau a vrut doar să o impresioneze? Mi-e totuna. Oricum Babu şi Colonelu încă dorm. Ce zici? . aşa că mai mult d-aia au plecat.. Iar bagajele aruncate în dezordine pe sub masă îmi dădeau de înţeles că dacă o să continui în ritmul ăsta mă vor blestema la un moment dat cu toate kilogramele lor cele grase şi vîrtoase... HiQ face atmosferă în club twice.Bă. Plăteşte el...Pe cine iubeşte? . hai să scap şi io de bagaje şi să facem şi noi o baie. slipii indecent de transparenţi şi universul ascuns. Marea nu a mai scuipat din ea decît suflete pereche. o să te iau odată cu mine să cunoşti nişte piţi plăcute rău de tot. că prea era disperat de dimineaţă să pişte niscai twice..

135 Uite aşa aş vrea să mooooooooor.... să avem pardon... încît nu încape loc de comparaţii. Nu poţi da cu piciorul ofertei. Nu puteam să ies aşa sălbatic în lume. La mare toată lumea e frumoasă. ar fi demnele moştenitoare ale unei Ilene Cosînzene. Nu de alta. Şi atunci te apuci şi scanezi după vreo frumuseţe şi te gîndeşti cum să faci să-i dai chiloţii jos. drăguţi. astfel. Nu de alta. i s-a împăienjenit părul de pe piept şi duhneşte a transpiraţie. eh. nu cu plase de mîzgă precum laba gîştii. Bărbatul trebuie să fie oleacă mai răsărit ca dracul. n-am ce-i zice! Muierile mint cu neruşinare că ar fi frumoase. boielile. dar idealurile de frumuseţe sînt atît de ireale şi de specifice basmelor. Cică unui bărbat adevărat îi put picioarele. să dau bine la contactul cu piţipoancele. să mă primenesc pentru ieşirea cu sebanu la plajă.. Dar atîta timp cît machiajul. să se aştepte de la mine să semăn puţin cu nepotul lui Făt-Frumos. extrem de prielnică agăţatului la plajă. fetele. domnule. înarmat cu o filosofie pozitivă. e păcat de la Dumnezeu. „vulcanizările” care montează silicoane şi mai ales protezele dentare constituie o întreagă industrie prin care femeile învaţă să îşi mintă gagiul. numai zîne în căutarea unor băieţi prezentabili. da. te trezeşti în mijlocul unui paradis înconjurat de prieteni şi bucurie şi te gîndeşti nebun dacă nu cumva Dumnezeu îţi face surpriza asta şi îţi dă pe datorie. . asta îl face bărbat adevărat. Şi io-s cel mai bun specimen care să confirme teoria asta. Nimic mai neadevărat. saloanele de înfrumuseţare. îmi place să cred că io nu-s chiar aşa de bărbat şi trag oleacă înspre igiena muierească.capitolul 3 Cîteodată stai şi te gîndeşti ce ai făcut bun pe lumea asta încît cineva de sus te răsplăteşte cu vîrf şi îndesat. Dacă ele. dar îmi plac deştele de la picioare aşa cum sînt. politicoşi şi aşa mai departe. iar noi ne urîţim să arătăm că sîntem masculi. trebuie să fii bun în continuare şi să nu cazi în păcat? sau îţi permiţi o vacanţă destinată greşelii şi ispitelor? De jur împrejurul tău numai cadîne. trebuia să mai retuşez oleacă fizicul. amăgindu-l cu ustensile străine frumuseţii cu care au fost lăsate de mumele lor la maternitate. m-am tîrît pînă în camera unde dormeau băieţii. Frumoasă realitate.

Dar trebuia să dau o raită de control prin staţiune să văd mimozele fugite de acasă. nu numai că erau invizibile. cu mici valuri de muşchi pe ici pe colo.. am zvîrlit cît colo genţile.. aşa că pînă să las din mînă bagajele.. aşa că iată-mă în toată splendoarea fizicului meu somalez. trebuia să rezolv problema asta înainte de toate. şi nimeni nu le simţea prezenţa. generic. unor bărbaţi. să le spunem.. atît. căci cam aşa se prezenta şortul cu pricina. se transformau la contactul cu pielea într-un şuvoi de sudoare. mai avea puţin şi prindea scoarţă de atîta nerăbdare. dar erau şi mute.. stătea în tocul uşii şi dădea bineţe femeilor de serviciu. Femeile de serviciu sînt cea mai mare bogăţie la casa omului. de abia aşteptam să . că hainele lui Ţache şedeau îmbrăţişate cu cele ale lui Babu. Nu era deloc confortabil pentru că mă silea să verific din cînd în cînd momiţele dacă mai erau acolo.. Nu se ştie niciodată ce poate pica şi de unde. iar hăinuţele lui sebanu se sprijineau de teancul ţoalelor lui raoul.Şortul meu înflorat. Şi să mă răcoresc.. Şi asta pentru că mă mîncau îngrozitor de la căldură şi condens. ele pur şi simplu făceau treabă. Ce bine e! După ce văzusem cum e să stai o perioadă destul de îndelungată cu Bogăţia într-un cuptor cu microunde. sebanu. sunete sau să scuipe (ocazional). am căutat să descopăr regula de aşezare a ţoalelor.... Mai că nu-mi venea să mai plec. pe peste tot..... Plus că toate gradele Celsius reglate abil de soarele din ceruri. În micuţa încăpere în care dormeau lăfăindu-se Babu şi Colonelu hainele erau aranjate atent pe căprării. pe holuri. transpiraţia îşi făcea ea locşor pe sub hăinuţe în aşa fel încît să formeze mici acumulări lacustre în diferite zone. dînsa-n vînt preţ de cîteva secunde de reculegere. Şi taman la nivelul ăla de sub buric. intime.. în buricul camerei. eman niscai aburi. erau muierile ideale în concepţia. În momentul în care m-am convins că era vorba de aceeaşi eternă împachetare la grămadă a diverselor textile. care nu ştiu ce bine e ca femeia să aibă şi buşon prin care să emane vorbe. Nu trebuiau alintate. aşa mi-era de bine.. Făceau diferite lucruri prin cămăruţe. admirabile aceste tanti. zis şi făcut.. băgate în seamă sau compătimite pentru viaţa lor nemulţumitoare. M-am sustras din haine rămînînd cu. nerăbdător. folosit pe post de slip.. Şi ca orice lichid. La o asemenea organizare a spaţiului trebuia să mă conformez şi io pentru a nu-mi lua reproşuri de la băieţi.. 136 . răsfăţate. Făceau lucrurile nefăcute şi nu cereau de mîncare.

care insinua o metrosexualitate de bun simţ... nu mai ai timp de prostii! eram gata. gogoşile. rămăsesem preţ de o poveste atîrnat în fizicul languros al unei tinere negricioase şi pitice.. nu d-aia bolnăvicioasă. Privea prin ele. ele sunt în felul lor sfinte şi intangibile. rockul şi şlagărele de neuitat. aproape ca şi mine de altfel. remarca lui mă scoate din visare. sebanu era deja obişnuit cu ţîţele goale care tremurau ademenitoare sub razele de soare. eşti culmea! Mai rău ca o femeie! Ce. eh. O lume aparte plină de viaţă se dezgolea în toată splendoarea ei la picioarele mele. prietenă sau soră în cameră. sprayat pînă în măduva oaselor şi un zîmbet cuceritor m-am lansat pe aleea din buricul Costineştiului. ursane. toate astea formau decorul unui lung periplu spre plajă. Dormea de-a-n-picioarelea. vata pe băţ. ofticat la culme. ai reapăn la momiţe? şopti Pictoraşul zdrelind un chiştoc de podeaua hotelului. Fişa camerei zicea patru şi eu o rotunjeam ameninţător. îmbrăcate într-un halat alb.. cu vedere clară la chiloţi şi bidoane.. . erai mîncat.. Dacă te dădeai la vreuna aplecată pînă la podea. Manele şi muzica disco. dar nu atingi. sebanu. Cu freza veninoasă. 137 . e stresat şi încep să înţeleg că duduile în alb sînt aceleaşi informatoare care dau raportul la recepţie cu privire la numărul de muşterii din camere. Başca le dădeam planurile peste cap băieţilor care nu mai puteau să mai aducă nici o fată.Nu puteai avea vreo fantezie cu vreuna din ele pentru că stricai armonia acestei lumi a camerelor curate. Pentru că încălcai regula de aur: priveşti. io cred că te las să te duci singur la baie şi io mă culc. şaorma. sebanu m-a salvat. bă. Hamsii. rămîneai toată vara cu nisip în cameră şi te mîncau şi ţînţarii. dar astea sînt detalii. numai că eu mă trezisem brusc în cel mai frumos vis erotic pe care l-am trăit vreodată. asta era naşpa pentru că eu unul eram incognito... Cu dinţii spălaţi. acu se mai dă şi cu spray! Frate.. cu fesele bombate şi lucioase de la atîta polizor de sănătate sau cu ocheadele gen „vino să mă fuţi” aruncate de puştoaicele adunate ciorchine pe nisip. cîntecele cu şi despre mare. Mamăăăăăăă. eram păcătos şi nu era bine. scăpă printre dinţi. Cînd afară te aşteaptă paradisul.Hai. langoşii şi porumbul fiert împroşcau miresme sărate către cerul senin de vară. care la un moment dat se lovea de bătrînul Obelisc. Îl văd că se plictiseşte pentru că îşi miroase degetele boante cu care fumează şi îşi remodelează freza de pe frunte.

ultimul răcnet de libertate totală izbucnit din plămînii noştri.. trupuri goale de gagici decorează realitatea mai armonios ca-n multe din visele mele. Nu mai exista retragere. iubiri. Nu de alta. împăcări şi lacrimi. Vorbele deveneau inimi calde care cadenţau scurgerea inevitabilă a timpului 138 . Ceasul s-a oprit în loc. copii cu puţa goală. ultima zvîcnire a găştii noastre ostrogote în faţa trecerii timpului.. şi io şi sebanu ne proptirăm coatele în tejgheaua unui bar de pe plajă cerînd la unison.. clipele se înghesuiau una într-alta formînd un lanţ imens de poveşti. Şi cum ardeleanul nu-şi schimbă năravul cînd pleacă în vacanţă la mare.. era nevoie de asta. bătrîni cu trupuri de copii şi mii de pescăruşi sînt ofranda uscatului adusă mării. Doamne. tulai. Cupluri singure. lăsînd timpul să se joace absent în părul unei blonde cu sînii mari şi ochi albaştri. Mă păleşte poezia. începutul oricărei îmbăieri e mai frumos dacă este precedat de o ţucăială vîrtoasă cu o blondă la sticlă. Parcă era ca praful ăla de ten cu care electrizează imaginaţia oricărui mascul feroce atunci cînd e aşezat în proporţia care trebuie şi în locurile pentru care este destinat el. despărţiri. amîndoi. tristeţi. era poate catapulta care va proiecta povestea noastră undeva pe o galaxie îndepărtată şi va rămîne acolo mult timp după ce. Cearşafuri înghesuite unul într-altul împart plaja în mii de universuri stinghere. De asta eram cu toţii la mare. tineri care se ard timizi în apa mării. undeva în depărtare încă mai răsuna şuieratul trenului care a născut cîndva o poveste..evident. Monstrul de fier care mă abandonase pe peron fugea către orizont.. singure. era poate ultimul strigăt al copilăriei din noi. adulmec cu fiecare por al pielii victimele dezbrăcate. Lumea se oprise în loc lăsînd doar soarelui şi lunii privilegiul de a se juca naiv cu privirile albastre ale muritorilor împărţind globul în zi şi noapte. un vînt leneş mîngîie urmele fierbinţi de pe nisip. dar io unul mă cam înfierbîntasem numai la gîndul că-s la doi metri de nisipul care semăna în anul ăsta cu un soi de boială folosită de fete în faţa oglinzii. noi nu vom mai fi. niscai ursus. Mintea mi-o ia razna. să culegem cît mai multe picături de nemurire pentru inimile noastre. de drept şi de fapt. Însă fiecare din cei doi aştri lăsa picături de nemurire presărate peste univers.

toată lumea se aşternea ca o pradă la marginea scenei. Păşeam pe aceleaşi urme din nisipul fierbinte. Babu făcuse chiar şi o schemă a măgăoaiei şi calcula acum 139 . Dar nu o făceam. să ne ridicăm în fiecare zi pe umerii albastrului şi să ciocnim o bere cu soarele. D-aia atunci. Îmi aduc aminte de o discuţie de la Braşov. sebanu. Miţă. suflete calde scurse din ochii umezi de copile ţeseau noapte de noapte aşternuturi care abia aşteptau să ne îmbrăţişeze. cu puterea de a scrie noi înşine marea poveste a lumii. Puteam opri oricînd cascada de emoţii şi troienele de lacrimi aşternute la marginea Pămîntului. Preferam să învăţăm pas cu pas zborul norilor. Începeam de fiecare dată cu nesaţul sugarilor întorşi la ţîţă clipele. Babu. Plaja era un vacarm discret de sutiene care vociferau multicolor. în paharele pline cu vodcă sau îl pulverizau pur şi simplu în aer sub formă de versuri.. Puteam culege orice femeie.. Ne rupeam de la gură răsuflări pentru a da viaţă unor copii fugiţi de acasă în inima distracţiei. cu o lună înainte ca băieţii să plece în turneu prin ţară. jucam acelaşi joc de cărţi şi sărutam aceleaşi suflete înlăcrimate de la marginea scenei. eram personajele frumoase din povestea tuturor. să o ducem în seraiul nostru şi să îi arătăm stelele. Lumea este prietena noastră şi ne iubeşte la fiecare concert HiQ în care urlăm melodia „Gaşca mea”. storcîndu-le de mugurii plini de farmec. apoi redeveneam noi şi ne ascundeam pînă a doua zi în cuibuşorul nostru binecuvîntat de la marginea mării. la mare. Pluteam. tachito şi eu ne-am făcut extensii la suflet. prietenul nostru călduros. Colo. pe post de propulsor. Fiecare dintre noi îşi ţinea destinul în buricul degetului şi îl învîrtea după bunul plac. unii dintre noi îl scufundau în sticlele de bere.înghesuit în clepsidra sufletului. Dormeam cîteva secole şi reveneam în aceeaşi lume care refuza să îmbătrînească. eram un fel de zei ai amintirilor. Nu era greu. lacrimi şi stele prelinse din brichete cu gaz. Şi asta cu ajutorul unei pîrghii şi a unui sistem de elastic. trebuia să încapă un puhoi şi era nevoie de loc suficient. toţi vor să ne intre în viaţă şi noi să intrăm într-a lor. Babu îmi spusese că voia să construiască o catapultă cu care să arunce oamenii în mare. Iar noaptea. Fiecare secundă însemna un nou univers. Nu intenţiona să îi zvîrle la turci. Voia doar un zbor de cîţiva metri. ne scufundam pînă înlăuntrul sufletelor şi ne lăsam trupurile îmbălsămate de senzaţiile lubrice cu care obişnuia să ne răsfeţe Luna. Ne drogam cu senzaţia nemuririi.

?! sebanu reuşise încă o dată să mă rupă din visare şi să mă aşeze la terasa unde beam bere.. brusc mă cufundam în bere şi aflam că totul nu era decît un vis. în viziunea mea. să se armeze de undeva. .. mi-a răspuns sebanu sorbind lacom din bere. am stat o noapte întreagă să vedem pe Internet diferite modele de catapultă. . distribui greutatea în aşa fel încît să nu soliciţi prea tare instalaţia propriu-zisă şi armezi pîrghiile astea cu un scripete şi o cordelină elastică. catapulta poate fi pusă şi montată chiar aici în Costineşti.. tehnic. Ştii la ce mă refer! eh. Dacă vrei îţi arăt. ideea lui Babu era cireaşa de pe tort a sezonului estival dacă îşi găsea concretizarea. în turcia. catapulta nu-i simţea şi fel de fel de alte gînduri. pentru că anul ăsta plajele sînt închiriate şi nu ar avea unde să o pună. Vorbise cu Miţă. Dar cum construieşti ghiduşia asta? . Babu credea că pînă şi graşii slăbesc cel puţin cinci kile înainte să plece la mare.. totuşi vorbisem cu Babu şi credeam că. din apă. tare faza. . Conform spuselor lui.. pe care.. Mai aduceţi-mi şi cinzeci de vodcă.ursane... faptul că mulţi îşi lasă sufletul acasă şi vor să pozeze sexi la plajă îi face mult mai slabi.Nu şi-a mai făcut Babu catapultă! a lăsat-o baltă. Cînd te iau io pe umeri şi te arunc în apă să te dai peste cap. După ce mă săltasem imaginar în propulsorul lui Babu şi înotasem cu peştii din Marea Neagră. dacă nu îi aruncam înapoi pe plajă pe ăia mai slabi. 140 .Frate. sînt cele mai simple reguli ale fizicii: pîrghiile.greutatea medie cu care se duc oamenii la mare. Oricum. La un moment dat o luaserăm razna. Dacă nu le spărgeam capul de nisip ălora care erau de la mama natură mai dolofani. urmau să vadă de unde cumpără materialele şi unde vor închiria loc pe plajă şi. încercînd să calculăm dacă putem arunca oameni peste mare. Şi mi-a arătat. Pentru că toţi vor să fie frumoşi şi fac lucruri magice pentru a-i face şi pe alţii să observe. ştii cum ne jucăm la piscină. Poate la anul. aproape de mal şi să îl arunce pe ăla la vreo cinci-şase metri lungime? . gîndeşte-te la o catapultă care să facă treaba asta în locul meu.Bă. Le îmbini între ele.. Mă şi vedeam tăind bilete la marginea invenţiei şi făcînd reduceri ademenitoare pentru fetele fără sutien. alte detalii tehnico-economice pe care mintea mea uşor boemă de filolog nu prea putea să le digere prea uşor..

. dar ce pana mea? să încercăm şi noi fanele HiQ. omologări şi fel de fel de acte. Credeam că pişcăm ceva în turneu. Ştiţi ce aveţi de făcut şi totul merge bine.. băga-ţi-ai fişfoncul! . tu nu te alegi cu nimic. vecine! toate pitulicile se uită după ăştia doi.. în discotecă? Habar n-ai. avem turneul ăsta pe cap care ne cam ocupă ceva timp. băga-ţi-ai picioarele.. se reglează din podul palmei.. ursane.. . Vorbeşti de parcă tu ai fi în turneu. frate. Nu-i chiar uşor. aşa eram şi noi la început. frate. a vorbit cu Miţă o noapte întreagă şi au ajuns la concluzia asta: nu se poate anul ăsta.. bă. În week-end.Da. ce credeai? .Păi şi cînd pana mea le vizitaţi pe toate? . Îţi spun io.Da de unde.Da. N-a fost aşa.. Frate. Mai dă şi pe lîngă...... Cică îi trebe o groază de autorizaţii. Cred că-s ciorchine cînd apar ăştia pe scenă. că doar sîntem prieteni cu băieţii. crezi că te vede vreo piţi pe tine? Promoterul? Nu. ăsta din Costineşti.. Ce pana mea! . Poate la anul..Frate.. Ce... bă... frate. mă bag şi eu să dau premii la gagici. tu ştii ce înseamnă să stai două ore în picioare la standuri şi să dai premii? să faci inventarul la tricouri. e greu.Nu. dar v-aţi antrenat o lună prin ţară. avem trei zile pe săptămînă de stat cîteva ore în standurile Piaggio şi de dansat cu HiQ. că nu e mare lucru să dansezi pe scenă şi să dai nişte premii cînd mergi la corturile Piaggio. că nu e decît un stand Piaggio. Chiar. Dar măcar ştiam sigur că afacerea merge în profit. e greu. De la ora şase pînă noaptea. Mult de alergat! Plus că noi am venit aici cu treabă.Marţi.Lasă..Hai.. dar ai o foame în gît de parcă n-ai mai fi văzut fofo de un an! .Hai.Ce.. nu?. cu Dana cum vă înţelegeţi? 141 . nu noi.ursane. miercurea şi lunea băgăm noaptea prin discane. . Mai e unul în Mamaia.. că n-au cum să le ia pe toate. ..ursane. acu sînteţi bazaţi.recunosc că îmi scoteam pîrleala cu grăsanii care plăteau amarnic fiecare kil în plus.. . . . brichete şi toate căcaturile astea promoţionale? tu ştii ce înseamnă să dai din fund pe muzică pînă dimineaţa. joi şi vineri. unul în Neptun şi încă unul la dracu să-l cheptene.Ce uşor ţi-e ursane să vorbeşti! Habar n-ai ce greu e fişfoncul ăsta cu turneul! . . frate. sunt moarte după Miţă şi Florin. . ursane! e greu de mori.

Foarte bine.Nu. şi generozitate sub buric încît îmi pierdui pentru cîteva momente glasul... era întruparea celui mai pervers vis al meu şi exista de-a-devăratelea..... iar privirea lui dădea semne că ar fi înlocuit oricînd baia în mare cu un culcuş cald şi îmbietor.. e foarte tare.. a adormit. ursane. frate.. Cu toate astea. s-a descălţat. . a venit cu mine pe plajă. Băga-ţi-ai. frate. Şi iată-l acum pe ursanu cum nu ştia el ce să facă..să-mi bag picioarele! Ce varză sînt.! sebanu era foarte obosit.. vecine! . . O blondă slabă ca gazela şi despuiată ca-n filmele porno se întorsese cu faţa spre mine. s-a aşezat pe cearşaf. Miţă şi Dana. Înghhhhhhhhh.... în spatele ei orizontul se întuneca.ursane. şi bună creştere. Ne salutăm de fiecare dată şi ne vedem doar la concerte şi la stand. Descopăr nişte personaje interesante la capul lui sebi.. . Pe dracu mă gîndeam io la ciorbe! Mă gîndeam la varză cu ciolan afumat. nu? tour managerul? ăla mare cît casa şi bun la karate. nişte copănele fragede şi crocante şi o pielicică asemănătoare cu puiul de Gostat încît mă şi gîndeam . nu s-a lăsat. .Nu-l ştii pe staru Pornostaru? ai trăit degeaba pînă acu. să meargă în mare şi să-l lase pe sebanu cu nişte bani sub cap.. e cel mai tare umorist din cîţi s-au inventat pe lumea asta. dar cine e staru? .În schimb Merinu şi staru sînt senzaţionali. Şi avea fata asta atîta poezie aşternută în cuta aia făcută de mama natură chiar pe stern.. ce ciorbe ar putea găti în intimitate.Nu vă supăraţi! auziţi. s-a dezbrăcat de bermude. cu tot cu ţîţele alea ale ei şi zîmbea. pentru că asta urma să facă din mine ciclopul pămîntului de gagiu-su.. Şi nişte forme fine la mînuţe. Şi asta pentru că în timp ce visam io la ce i-aş face domnişoarei respectabile. e sunetistul HiQ. îl ştiu de la petrecerea aia de acu doi ani din discotecă. . nu vă supăraţi..Frate.. pămîntul începea 142 .. Merinu e ăla care a făcut scheme de karate cu Mircea Badea în timpul unei emisiuni la care au fost invitaţi Florin. aleg varianta a doua şi scanez atent împrejurimile. Hai.. haine şi două telefoane mobile? sau să stea pînă cînd s-o trezi? sau. Îl ştii pe Merinu. şi-a potrivit berea în nisip să nu o răstoarne cineva şi.. şi atîta inteligenţă..să mori tu! . rîzi numa cînd deschide gura.. nu ştii nimic! Numai la piţi îţi stă dibla. şi devotament. că sigur îl ştii.

. cînd l-am auzit pe ciclop strigînd după mine să-l aştept că vine şi el în apă. 143 să tremure anunţînd un pericol fără margini şi asta pentru că.. De abia am ajuns cu tirurile în Constanţa. Noroc că ştiu să fiu diplomat atunci cînd e cazul şi proptesc miopia în altă direcţie decît în ţîţele iubitei lui. alegorie. nu a aflat niciodată că noi trei învăţam portretul lui Ştefan cel Mare jucînd şaişase chiar în timp ce ea ne dicta comentariile pentru Bac. Jur că asta a fost tot ce am putut spune în apărarea mea.. După ce blondina răspunse cu o voce antipatic de piţigăiată că are grijă de cearşaf şi de sebanul de pe el. parcă nici ţîţele nu mai erau ca înainte. Probabil că de emoţie ajunsesem să mă cred la meditaţii la română... Mama. vă rog? . Din cauza vocii ei.Şi tu eşti mai prost ca bujiile de la trabant! îmi venea să îi zic dacă nu mă împiedica bunul simţ cu care mama şi tata mă înzestraseră încă de mic. nici Babu şi nici Miţă nu avem curajul să o supărăm cu golăniile noastre din vremurile coşurilor din bărbie..Dar băiatul care stă pe el ce are. Puteţi avea puţină grijă şi la cearşaful nostru. cu mama. Nici acum. . ..... Şi aşa reuşesc să scap de primitiv.. Ştiţi cum e viaţa asta de şofer...Nu...... Pentru că aşa mai făceam numai atunci cînd mama ne descoprea în clasa a doişpea cu cărţile de joc sub ditamai tomul cu eminescu.. m-am dus spre mare.. nu i-am spus. Şi am luat-o pur şi simplu la fugă către marea care mă aştepta asemeni unei virgine.. Doarme şi nu vreau să-l trezesc pentru că peste vreo două ore are de condus iar 8 ore pînă în vamă. un hăndrălău cît Carpaţii şi Ceahlăul la un loc se ridicase în picioare. .. asta mi-a ieşit pe gură....? I-e rău? tună cu o ploaie de bale asupra mea monstrul. Nici eu. săraca.. Noroc că mi-am revenit repede şi am dres-o cu flăcăul care se înălţa mai ceva ca everestul sub bornăul meu: . că am terminat facultatea. Şi s-a rupt filmul.aham. ştiu. Miţă şi Babulaine. Mă şi vedeam troznit cu nesimţire de hidrocefalul evadat din peştera vînătorilor de dinozauri. . Frati-miu e şofer la Parlament.. Şi mă mai împiedica şi diabolicul simţ de conservare cînd mă uitam la bicepsul lui cît capul de hipopotam.

tulai. sub buric prinse a se dezvolta în cel mai barbar mod cu putinţă. Ţîţele cu sfîrcuri întărite patrulează pecum catargele prin apă. voi lovi cu disperarea puşcăriaşului prins la budă aplecat după săpun. L-au ajuns blestemele. se gîndi să joace cu mine o partidă. Ghinion! Motanul cel vestit tocmai a ieşit din intimitate să salute plaja.. Mai dau de două ori din mîini. Şi văzîndu-mă mai neadormit şi mai pus pe şotii faţă de nevastă-sa. se loveşte de primul val şi dă cu dinţii de nisip. Şi unde mai pui că în loc să o liniştesc cu vreo imaginaţie scabroasă. Îndes organul cel obraznic înapoi şi ies din apă. Ptiu! Ijghi-l-ar ploaia de puchinos cu înclinăciuni poponare! Ce o fi văzut la mine. Mai bine mort decît pîngărit. Prostul are şi noroc pe deasupra. de capul ei. Şi iată cum mă trezii priponit cu ancora. că eram mai alb ca brînza telemea? Pînă găsesc răspunsurile astea. Mă duc să înot în larg şi văd o roşcată făcînd pluta. Nu că m-ar fi deranjat prea tare atîta timp cît numai io ştiam de toată tărăşenia. simt că mă înroşesc şi rîd tîmp la nisipul fierbinte. 144 . dau să mai arunc o ocheadă la cele două monstruozităţi de ţîţe care sfidau gravitaţia ţintind ca nesimţitele spre cerul senin. acolo jos. sînt sigur că dacă zdrahonul va face vreo mişcare greşită. Căutătura mea îl sperie şi o ia la fugă ca disperatul. Mă trîntesc pe burtă şi rămîn aşa cu ochii lipiţi de sfîrcozitatea indecentă care îmi părea că se dezvoltă de la clipă la clipă.Frati! Io mă întorc că m-am belit pă nas! Îmi arată borcanul sîngeriu care pute a prost. Dar cum mintea nu este pe lumea asta. .. Doamne. Îi arunc o privire aprigă bofleiului care intră în apă cu ochelarii de soare şi lanţul cît zgarda de pitbull. în nisipul fierbinte. se retrage în glorie. cu un plasture de prost gust pe bornău şi avea poftă să joace niscai table. sînt răzbunat. Foarte tare! Îmi vine să pun mîna şi simt că în şort. Pe el îl aşteaptă cineva pe cearşaf. Şi nu-i treaba lui la ce îmi folosesc io fundul. aşa. dar ce te faci cu gigantul care tocmai venea de la o terasă. Jur! Fundul meu rămîne al meu şi o să-l folosesc la un singur lucru.. înotînd către mal. să liniştesc mătărînga şi dau să ies din apă. să fie clar. cu ce Ţi-am greşit? După ce că umblă cu cea mai bună pizdă de pe litoral. asta era în mintea mea. pînă în măduva ei. ceva.. mai mult o inflamam cu ţîţele plutitoare de mai devreme. evident. treburile s-au cam precipitat. revenit pe cearşaf şi nespus de bucuros că îl găseam pe sebanu în regulă şi toate lucruşoarele noastre la locul lor. hăndrălăul vrea să se bălăcească în apă cu mine.

De cuminţit. aşa că mă aflam în mod indiscutabil în faţa unei situaţii limită. nu se acoperea deloc. Numai la bere şi table îi stătea mintea în timp ce io aş fi putut avea o discuţie. În sinea mea deja începea să se închege o îndrăzneaţă poveste de amor cu bucata aia de femeie care atîrna. Şi transpiram din tot sufletul pentru că nu puteam vîrî nici un deşt acolo să mai liniştească din forfotă. toată mîncărimea pămîntului se acumulă înverşunată acolo. o mîncărime deloc de neglijat puse stăpînire exact pe zona ghiduşă amintindu-mi că doar cu o seară înainte. le şi vîntura tremurînde prin faţa sugativelor mele montate pe retină..... după ce pielea mea deshidratată şi gingaşă de acolo gustă oleacă din apa sărată a mării. era ciudat. în ciuda tuturor bărbaţilor decenţi din lumea asta. pretene..era cea mai ingrată postură din viaţa mea. Şi. nu prea puteam refuza căci zdreleam bunătate de orgoliu masculin în faţa unei aşa mîndreţi de muiere. ba.... Şi apoi în soarele ăsta parcă nu-ţi arde de altceva decît să te bronzezi. . vorbeau cele două voci ale mele. Şi evident. . Luăm şi tablele cu noi. aşa fără o bere lîngă parcă nici tablele nu-s table.. a dracului piţipoanca... cum fiecare firicel de nisip astupa un por şi începea să vibreze în aşa fel încît chinul să fie şi mai mare. în timp ce încercam să îmi imaginez cum şi ce le voi face fetelor de la mare.Păi.e înghesuială acolo şi n-o să ne putem concentra. mai mult.. printre care şi sex. uită-te şi tu la mine.. . Plus că. cu finalizare. dobitocule.. . De refuzat. simţeam cum băşicile ieşeau una după alta. cu bunăciunea de lîngă el. stai să mă fardez şi io de sezon să tragă fetele la mine. Şi să faci lucruri interesante cu nevastă-ta. că e un soare belea. 145 Ce putea să spună şi cefalopitecul? Vorbea ca ultimul pîrnăiaş ieşit de la mititica şi voia să pară interesant. la toarta unui oligofren. în timp ce eu aş fi păcătuit de vreo două-trei ori cu piţigăiata. nu prea puteam juca pentru că în mod sigur trăgeam şi cearşaful după mine cînd încercam să mă scol. zîmbeam tîmp şi încercam să-l urmăresc pe cefalopitec în timp ce se străduia să emită nişte sunete cu sens şi semnificaţie.s-a făcut! Hai pe terasă... ce piele albă ca brînza topită am. el nu ştia cum să plece de lîngă bunăciune.. pricoliciul din şort nu dădea semne cum că ar avea de gînd să se calmeze. Brusc. îmi răsesem la piele tot părul pubian.. Iar de jucat.

Şi totuşi am continuat să îmi amintesc secvenţa aia.. eu şi băieţii eram copii. nu puteam ataca bericioaica pentru că aş fi alarmat toate muierile cu clopotniţa bălăngănitoare din şort. tovarăşii erau însoţiţi de o cohortă de lingăi pe linie de partid. M-a întrerupt. . . Vizita avea ca destinaţie precisă fabrica de textile Carpatex. De Crăciun.Dhaaaaaaaaa. Deşi mi-era o sete de nebun. se lasă rugat. „tovarăşă elena Ceauşescu! Noi şoimii patriei. era ca într-un film american în care ştii dinainte că cei acuzaţi vor muri. Plaja toată era a mea.. aveau nişte fuste scurte foarte sexi şi nişte chiloţei înfloraţi de ţi-era mai mare dragul să te joci cu ele. atunci s-a sfîrşit epoca de aur.. Pe televizorul alb-negru din sufragerie au apărut chipurile terorizate ale celor doi conducători. a venit delegaţia oficială. ieşti cam alb. Pentru că găurica nisipoasă se strînge în jurul lui Cremvurştilă cît ai zice „piţi” şi nu te mai lasă să ieşi. Dar abia după ce ai pătruns animalic în el te trezeşti cu o frumuseţe de coitus captivus. acest guru al meselor cu slană şi ceapă. M-am concetrat pe un capitol anume din viaţa mea. eram prins definitiv în capcană. iar mama a venit la eveniment însoţită de fetele ei. Io am început poezia.. acceptînd crimele maturilor pe care nu îi vom respecta niciodată dacă vor ajunge 146 . Nu prea mă ajuta amintirea asta pentru că gagicile care erau cu vreo douăzeci de ani mai mari ca mine. eu eram la grădiniţa de lîngă fabrică. Şi noi eram cei care trăgeau linie către viitor. eh. Nu mai puteam scăpa şi pace.Mînca-i-ar. erau acuzaţi. era o pauză de desene animate. Chiar dacă erai un puţoi de grădiniţă. la mare. silabisi acest einstein al sălilor de forţă. Momentul în care tovarăşa elena Ceaşescu şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu au venit în vizită de lucru la Braşov.”. e foarte ciudat să te simţi violat la ruşinică de nisipul fierbinte. Mi-am amintit apoi de modul în care au ucis-o de Crăciun. mama. şi iată-mă făcînd prima mea cucerire. de frumoşi! Şi a plecat apoi pe covorul de flori şi brad pe care cei de la Carpatex îl pregătiseră special pentru cuplul prezidenţial. tovarăşa s-a aprpiat de mine şi m-a pupat pe obraji. Şi au murit... Ştiaţi că nisipul e ca o virgină? Nu te lasă să te strecori din prima. trebuia să mă liniştesc.slavă Domnului că nu a mai insistat şi m-a lăsat în pace! În sfîrşit puteam trăi şi io la intensitate maximă prima erecţie. M-am gîndit la ceva îngrozitor. de la liceul MIu.

. absolut totul. De la venirea pe lume a copiilor nedoriţi.. era prea frumos să şed acolo în mijlocul sutienelor explozive. La fel de întîmplător ca rahatul în care calci pentru că nu l-ai văzut. iar scara pe sub care treci nu te poate faulta decît dacă nu e bine fixată. Nu există lucruri inutile. garoafe în jerbe şi coroane cu sincere şi eterne condoleanţe. atît.conducători. Nu există nimic dincolo de semne.. Nimic mai greşit pe lumea asta decît vorba de mai sus. Căcatul în care calci nu o să-ţi aducă noroc niciodată. Şi vorbele i se pierdură în cearşaf. Niciodată zîmbetul unei fete nu va însemna mai mult decît un simplu zîmbet. Gîndul mi-o ia razna pierzîndu-se fără ţintă în peisaj. De undeva. am luat un prosop şi i l-am pus pe spate şi pe cap. mama. Şi o voce caldă mă îmbia la somn. totul este întîmplător. am petrecut asea. ursane. a funcţionat. Pisica neagră care îţi taie calea nu o să te omoare niciodată.. eterne regrete.. că mă bronzez şi io. Dormea adînc sforăind simpatic..Lasă-mă puţin. Nimic nu este întîmplător. Odată calmat mi-am aruncat privirea înspre Pictoraş. vaporoase. Nu a fost întîmplător faptul că în ziua respectivă nu ai luat taxiul metroul sau orice alt mijloc de transport? Ba da... despicînd-o în două. spinarea Pictorului semăna cu puiul la rotisor. . Nu voiam să dorm. Mi-am mai luat o bere şi mi-am înfipt fundul în maldărul de nisip. ci doar chestii care mai devreme sau mai tîrziu îşi vor demonstra utilitatea pe planeta asta. Iei autobuzul şi cade peste el un stîlp. La fel de întîmplător ca zîmbetul aruncat pe stradă de cîte o fetişcană absentă.. Şi toate amintirile zburau departe înspre casă lăsînd în urma lor dîre albe. de la o terasă se auzea Uite-aşa aş vrea să mooooooooor. totul este întîmplător şi gratuit. Nici o regulă din lume nu supune lumea încastrînd-o pe un 147 . pînă la cele mai insignifiante lucruri.. sebanu clipoci din buze simpatic. la fel de întîmplător ca zborul inutil al unei frunze desprinse de pe o creangă. Lumea îşi schimbase coloana vertebrală pe o ţepuşă din argint. Mădularul s-a liniştit micşorîndu-se întristat. Pentru că nimeni nu ştie să zică „mînca-i-ar.Pictore! Pictore! Dormi? . de frumoşi”. toate au o ordine a lor. şi cîntăreşte cîteva tone. un rost. Chiar dacă toate superstiţiile din lume s-ar pune în cap şi s-ar apuca de yoga peste noapte. exact peste ţeasta ta.

soră-mea. O rugam să îmi spună ce subiecte primesc la teză. “Nu lua bicicleta. muntele din miezul Braşovului. După ce mi-am învăţat lecţia nu am mai încălcat niciodată regula de aur „ascult-o pe mama!”. şi mi-am dat drumul de pe Dealul Melcilor care era chiar lîngă casă. totul era clar ca lumina zilei.. dar fără urmări grave ca ruptul de picioare sau spartul de nasuri.. Mama. săraca. Nu am ascultat. rebeliunea asta cu bicicleta mă pălise prin clasa a noua. semnele nu există. îmi spunea şi io îmi rupeam piciorul de fiecare dată. simple verificări ale faptului că odată ce ai învăţat treaba cu pedalatul. tot ce confirmă într-adevăr că este ceva dincolo de universul nostru de înţelegere este premoniţia. Lumea nu are destin pentru că nu are nevoie de el. ce îmi pică la examen şi chiar ce note o să iau. În seara aia chiar credeam că e important pentru că 148 . mergi cu altceva!”. Dacă mama mi-ar fi spus. Vorbele mamei s-au adeverit. „stai acasă. luxaţii şi fracturi la gleznă. Mama citeşte în viitor cu o claritate înspăimîntătoare. îmi spunea mama.singur făgaş. Chiar înainte să mă apuc să traduc chestii pentru firma de ingineri şi să strîng banii pentru mare. N-am ascultat-o şi m-am dus. am ajuns la mare pentru că aici nu exista nici un pericol. am luat bicicleta să mă întrec cu băieţii prin cartier. aia se întîmpla. M-am întors pe sub tîmpa. fiţi siguri că mă gîndeam de două ori înainte să fac pe rebelul. Şi m-am proptit cu nasul într-o salvare după ce am traversat în mega-viteză cea mai aglomerată stradă din oraş. mi-a demonstrat-o de nenumărate ori. atunci cînd era vorba de mine sau de uca. Culmea.. îmi spunea mama după terminarea facultăţii. Ce ne zicea mama. De atunci nu m-am mai suit pe bicicletă decît pentru curse scurte. superstiţiile nu există. în aşa fel încît dreptul să vină întotdeauna după stîngul la capitolul rupturi de oase. nu pleca în seara asta!”. au mai fost nişte abateri. Cînd am început să înţeleg cum stau lucrurile. Bine. mi le distribuiam de pe un picior pe altul. am fost chiar şi în oraş. nu o mai uiţi niciodată. e de rău”. am început să profit de această putere extraordinară a mamei. “Nu te duce la baschet că e de rău!”. “stai acasă.. toate sînt întîmplătoare. toate se întîmplau aşa cum hărăzea măicuţa. Mi-am mai spart şi clanţa şi am mai desenat şi niscai cicatrici care să afişeze pe mufarină pentru totdeauna lecţia de proastă purtare. Oricum. Nu am înţeles cu adevărat lucrul ăsta decît după ce am numărat în total peste treizeci de entorse.

sînt cu băieţii mei la mare şi îmi bag picioarele în toate ceasurile din lume. Pe lîngă faptul că e un loc de referinţă în Braşov. Cum ar fi să provoace niscai băieţi de cartier la bătăi printre boscheţi. ceasul rău e înainte de toate coşmarul pe care îl trăieşti cu ochii deschişi. nimic altceva decît. mama îmi reamintea cîtă dreptate a avut atunci cînd mi-a spus să nu fac.aveam întîlnire cu două vise frumoase de femei. Şi uite aşa. alte ceasuri rele. Noi toţi încercăm să ne facem temple în sufletele celor din 149 . exemple de acest gen există milioane în viaţa mea. Nu m-am mai poticnit de nici un obstacol şi am mers mai ceva ca un Cadillac pe şosea prin viaţă. orientîndu-ne cu faţa către un sfîrşit neaşteptat. am plecat la întîlnire cu Păunaşul făcînd planuri pentru o noapte întreagă.. Puse faţă în faţă. Mama îmi spunea că nu e bine. Paradoxal este că. eu o dădeam înainte pălindu-mă cu ţeasta de tocul de sus fără încetare.. eh. eu vedeam ghinionul şi continuam să greşesc... toată viaţa e presărată de ceasuri rele. aşa cum Miţă o face prin vorbe. aşa am scăpat din vălmăşeala de sentimente nocive care mă macerase în timpul relaţiei din anii facultăţii. ceasurile rele ne smulg şi ne aşază pe un alt făgaş. aşa am ajuns la mare. pentru că ursanu avea treburi mai importante de făcut. dar acum am scăpat. s-a dus pe apa sîmbetei toată întîlnirea amoroasă din seara aia.. Cumva independent de voinţa care ne dă aripi să răzbim printre troienele pline de glod prin care trebuie să ne facem loc. fac noduri în firul vieţii care să devină la sfîrşit de tot. chiar înainte să ne vedem cu fetele. Pînă şi ursitoarele. mama o adeverire a premoniţiei. Şi am rămas fără timpan pe corneta stîngă. sînt zeu pe scenă.. dar ştiu cu siguranţă un singur lucru: totul este întîmplător. premoniţiile mamei şi ceasurile rele erau unul şi acelaşi lucru. ceasurile rele sînt cele care hotărăsc în locul nostru cursul firesc al vieţii. uneori. Dansez cu frăţiorii mei de la HiQ şi încerc să cuceresc sufletele publicului prin dans. Şi orgoliul unui prost se măsoară întotdeauna în cicatrici sau alte semne de bună-purtare. e drept că nu am trăit-o pînă la capăt pentru a şti cu precizie matematică exactitatea premoniţiilor. Că aşa e el prost cînd e să fie vorba de el.. unde poţi mînca şi bea must pe săturate. Nimic nu este mai adevărat însă ca „Ceasul rău”.. după patru ani de ceasuri rele. la buşeli printre maşini. eu vedeam în toate relele un ceas rău. la naştere. de cînd ascult de mama au murit ceasurile rele.

..acu se vine de la plajă. . Mai aveaţi puţin şi luaţi tot bronzul.. servea 150 .. Dacă voiam să îl fac apolo. Voiam să bag şi nişte flotări înainte pentru că remodelează trupul mai ceva ca ciorba de burtă halită pe stomacul gol. mîngîiat sau ne-au atins întîmplător. evadasem iar în poezie şi nu era deloc bine. să mergem în cameră.. soarele coţcăia secundele anulate de cuiul din pieptul meu care suspenda timpul. Cu toate astea.. după cum îl botezasem pe soare..Frăţiorul meu. Şi pentru că nu era foarte sigur de lipăielile acvatice. era după-amiază. îl făceam fără ca Pictoru să riposteze cîtuşi de puţin.jur. dădea semne de miopie nocturnă. Îl puteam modela acolo pe nisip în orice voiam eu. În jurul meu colcăiau trupurile fragede ale puştoaicelor rebele aduse de maree. pentru că ochiul arzător i se înroşise alarmant şi fugea speriat către ultimul val.. încercam eu să îl trezesc pe Pictor. Cîteva chifle zăceau scofîlcite lîngă paharele pe jumătate pline.. În inimile noastre este un imens cîmp presărat cu templele oamenilor care ne-au zîmbit. .. strategic postată cu faţa spre aleea pe care se scurgeau toate bunăciunile feminine ale Costineştiului. Doar de dragul fotografului miop care eram io. la agăţat.. Oricum mă consolam cu gîndul că noaptea e un sfetnic bun şi totodată prilejul ideal de a pişca nişte dudui dornice de aventuri estivale. rîdea Babu din tot sufletul degustînd aristocrat dintr-o butelcă fumurie de ursus. bă.. hai să mergem şi noi să vedem dacă s-au trezit băieţii. Nu-i păsa de nimic. să ne schimbăm şi să ieşim... Ia... mai aveam puţin şi ne creştea barba pînă la cot pînă veneaţi voi. Mesele albe de plastic erau doldora de sticle de bere şi farfurii cu pizza şi ciorbă. Cel puţin asta aveam eu în cap. spune Pictoraş: ai făcut baie-n mare sau numa la soare? completă şi Colonelul de la aceeaşi masă. trebuia să îl trezesc. sebanu era cunoscut în gaşcă pentru faptul că nu era un mare înotător.. sorinel.Da. sebanu răspundea cu o relaxare pisicească. . Şi să îşi atragă pentru doar cîteva clipe concubina nocturnă la o baie în doi. ajunşi în apropierea hotelului auzim două voci adormite de la o terasă cu prelată verzulie. Voia să cadă melodramatic în mare. vorbit.

Degetele abile ale Pictorului caută derutate cîrlionţii cu care se obişnuiseră în atîta timp. completă Colonelul.. nu? .. erau fetiţe la plajă? N-ai pişcat nimic. Îmi comand o bere şi mă instalez la masă. totul se evapora prin pori. nu zici nimic. Pînă şi fericirea de a fi iar cu băieţii la băute tot prin pori se evapora. i-o întoarse Babu. nu zici nimic. nu? Şi ne-ai mai ajutat şi cu transportatul la standuri.Mînca-mi-ai pula cu ceapă... Cu o zi înainte să ajung eu la mare. treaba din urmă şi-a făcut-o cu onoare.ursane! Ceva piţi. . Frate. ai cărui ochi sticleau pisiceşte.Vecine. cu restanţele majore la somn şi cu berea care începea să clocotească în mine. aerul sărat sugea instantaneu alcoolul din sînge. Imediat mă trezesc cu o blondă transpirată şi dornică să fie băută. că noi sîntem sătui de atîta cărniţă ca de pui. Babu era la a doua bere pe ziua respectivă. bă. mîngîierile lui sebanu erau un fel de replică la vorbele lui Babu.. taman ce îmi doream şi eu! Pe căldura aia insuportabilă. şi alţii fac treaba. ştii cum sînt gagicile vara asta? a-ntîia! au pielicica mai ceva ca puiul de Crevedia. Şterg cu dosul mîinii praful nisipos aşternut pe petecul meu de plastic şi aştept. era clar. Oricum. Şi nici măcar lung cît de cît să aibă de ce prinde. nu? sau măcar să fi venit vreunul dintre voi să îl aşteptaţi pe săracul ursanu la gară. să ştii. Băgai în tine bere ca spartul şi tot nu mergeai la budă să te pişi. sebanu avusese program de voie în timpul lucrului.Da. sebane. tu eşti obosit că ai dansat mult prin cameră ieri. nu sînt numai eu cu Babu. Fără replică. Nu unii stau şi beau. răspunse sebanu moralist. Pofta lui şi aplecăciunea peste masă mă făceau să cred că ăsta era doar începutul unui maraton de bericioaice. Ce-i drept. Babu n-are părul creţ.n turneul ăsta. Nimic mai mult. Colonele! Dar că tu şi Babu că aţi dormit în loc să petreceţi cu noi.. Şi se trezise doar de o oră.îmbăieri marine doar cînd intram cu toţii sau doar atunci cînd erau niscai pişpoance prin zonă să vadă virilitatea păroasă de pe piept în toată splendoarea ei umedă. bagaje cu mîner? întrebă glumeţ Babulaine.. trebuie să ne merităm cu toţii păpica. aseară am petrecut pînă la ziuă.. fetiţe. ce vrei de la noi? Iartă-ne măcar de data asta. sebanu se apucă să îi facă freza lui Babu rîzînd ca pentru sine. abia dacă înţelegeam 151 . . . D-aia fusese pedepsit de băieţi să stea toată noaptea să aştepte trenul de Braşov. După o baie prelungită în mare.

ce se întîmpla în jurul meu. Începeam să mă cam ştrumfesc. Înţelegeam în reluare discuţiile şi aveam nevoie de explicaţii tot timpul. Cînd am ajuns la nivelul de retardat ordinar, scos complet din filmul discuţiei, l-am întrebat pe Babu de somnoroase. un gest înţelegător din partea prietenului meu mă făcu să înţeleg că avea să vină cu mine să mă instaleze în pat. Şi să mă treacă de Cerberul de la recepţie care cerea de fiecare dată buletine şi alte certificate de naştere de înnebunea pe toată lumea. I-am pupat pe băieţi, ne-am aşezat la încă o bericioaică şi dup-aia... s-a rupt filmul. În vedeam pe sebanu rîzînd, Colonelu scosese nişte cărţi de joc şi Babu scria ceva pe o hîrtie. eu intrasem pe modul economic şi moţăiam la masă. Mă duceam naibii cu ţeasta prin tăblia de lemn dacă nu mă prindea Babu din zbor şi nu mă căra pînă în pat. Cerberul de la recepţie fusese învins.

Conform poveştilor lui Babulaine, cică am ajuns prin cameră, am dormit cîteva ore pînă s-a făcut vremea de discotecă şi, după lungi insistenţe m-am urnit către... disco “ring”. am apucat să fac un duş de relaxare şi să dau cu nişte parfum fin pe la urechi. eram agăţabil. treaba cu discoteca pica un pic cam repede şi mă simţeam nepregătit. Dar aveam încredere în şarmul meu. Dacă mimam supremaţia, cîştigam lupta înainte de a deschide gura. Babu mă echipase cu un tricou magic Piaggio pentru a avea acces în discotecă. Frăţiorul zicea că doar cu o seară înainte HiQ avusese concert acolo, iar băieţii mei dansaseră şi dăduseră premii pentru toţi. era un fel de vedetă, iar dacă eu eram acolo cu el, deveneam ca prin farmec şi eu vedetă. Începeam să înţeleg cum stau lucrurile. Mă erijasem în postura de robbie Williams, că altceva nu mi-a venit în minte şi l-am urmat pe Babu în discană. Şi ca să vezi ghiduşie, bodyguardul de la intrare mai că nu m-a ţucat pe buşon cînd m-a văzut, ce-i drept, pentru prima oară. Babu mi-a explicat apoi că: - sîntem vedete aici! să vezi ce se întîmplă cînd urcăm pe scenă şi dăm din poponeţe iar trupa cîntă! Frate, e de vis! se aprind brichetele, femeile ne doresc, se udă toate. Şi noi stăm pe scenă şi ne facem treaba. avem concursuri, promoţii, prezentări şi alte d-alea. e foarte mişto, o să vezi. Poate o să te bagi şi tu cu noi să dansezi. De abia aşteptam. I-am zis dintr-o răsuflare că vreau să mă antrenez pentru zbenguiala din timpul concertului şi... Ne-am suit pe boxe lîngă scenă, revendicînd oarecum zona centrală care ne era
152

destinată pentru că eram promoteri Piaggio HiQ. adică nu eram oricine. eram semi-vedete şi zei în anumite seri. Babu încerca să mă iniţieze cum e cu lumea asta complicată de celebritate. M-a introdus în peisaj explicîndu-mi că: - Noi stăm la masă cu HiQ, andre şi Candy. Frate, nu mai poţi fi om de rînd după ce ai băut cu zeii. Mă înţelegi. Noi am fost acolo. e normal să mergem pe scenă în seara asta pentru că aici ne e locul, ursane! De aici vedem mai bine ce păsărici au venit să petreacă! Şi am fost vedete în seara aia preţ de o jumătate de oră. Pînă a venit un hăndrălău care în mod sigur nu îl cunoştea pe colegul lui de la intrarea în discotecă şi ne-a explicat elegant cum se zboară de pe boxe. Nici n-a fost greu pentru el, căci coeficientul de inteligenţă i se măsura în biluţa numită biceps. Iar tricourile noastre nu aveau nici influenţă asupra lui pentru că, ghinion, nimeriserăm în seara... revistei de dezbrăcăciuni, Hustler. MC Gălăgie de la sibiu întreţinea atmosfera, iar nişte cadîne îmbunătăţite cu puţin “plastic” pe piept îşi introduceau diferite ustensile de uz casnic prin zone mai mult sau mai puţin intime. Nu a fost nevoie decît de un bobîrnac ţintit în moalele spatelui pentru ca eu şi Babu să devenim vrăbiuţe pentru cîteva secunde. am zburat de pe boxe şi am reuşit să le amuzăm pe duduile care ne priviseră pînă atunci cu un oarecare respect. trînta a mozolit cu noroi şi respectul lor, şi încrederea noastră. Pînă şi pe gagicile porno de pe scenă le-am distrat un pic cu zborul nostru. Neavînd ce face după un asemenea duş rece, ne-am mulţumit cu spectacolul de pe scenă şi am început să ne roadem buzele de oftică. Pe mine m-a bufnit rău de tot rîsul să o văd pe una dintre ele, pornobruneta, luînd un pai rozaliu, care în mod normal ajută la ingurgitarea anumitor licori colorate din pahare ţuguiate, şi vîrîndu-l într-însa, pardon, bunătate de... ruşinică. Şi asta în timp ce ailaltă puchinoasă plimba peste el bunătate de trupşor, ditamai făcăleţul de neam prost. Nu de alta, dar îţi venea să urli la lună ca vîrcolacul de oftică pentru faptul că ai fost dat de pămînt de un pacheţel de muşchiuleţ filet pentru ca nişte rapandule să stea pe scenă şi să fie penibile. era umilitor şi revoltător! Babu suporta cu greu ruşinea. tremura de draci mai ceva ca piftia lui tata de Crăciun. trebuia să bem ceva tare şi acidulat. Nu se mai putea trăi cu nervii ăştia pe noi. singurul lucru care a mai reuşit să îl calmeze pe Babulaine a fost clipa în care blonda ne-a tratat pe toţi cu rotunjimea curuleţului şi
153

ne-a arătat cîte buzunărele au muierile de la natură şi cîte lucruri pot înghesui într-însele. să avem pardon, acest moment a fost marcat de o atitudine perfect normală venită din partea domnişoarelor aflate pe ringul de dans, care şi-au luat tălpăşiţa lăsîndu-şi partenerii pironiţi de balele scurse pînă în pămînt. eh, şi blonda asta nu numai că îndesa multe lucruri în ea făcîndu-te să crezi că ar putea fi folosită pe post de geantă de voiaj, dar mai şi gîfîia. ziceai că a dat strechea în creieraşul ei mononeuronal. Duduia nu dădea semne că vrea să termine prea repede spectacolul, pentru că trebuia să ţină podoabele în găurile din dotare timp de o oră, conform contractului. Şi asta a şi făcut. aşa că eu şi Babu am încercat primul nostru whisky cu cola... aveam nevoie de ceva destul de tare pentru a închide supapa deschisă de blondă. recunosc, în seara aceea am fost salvat de întuneric. Şi asta pentru că, din rebeliune, refuzasem să mă închiloţez. aşa că vă daţi seama ce ghiduşie de năzbîtie era să se întîmple dacă nu înecam avîntul într-o boare de alcool. Nu de alta, dar privitorii ar fi înţeles după atîtea secole de întrebări ce se întîmplă cînd uneşti un moş cu o babă, la o fustă... asta se întîmpla dacă şliţul îmi exploda în timp ce tanti cu fustă sub cur din faţa mea dansa sprijinită pe motanul exploziv. Şi mi-ar fi fost ruşine ca după ce scăpa namila, cum scăpase mai devreme pe plajă, să îi spun duduii zîmbind tîmp... - Mă scuzaţi, don-şoară. eram eu! a scăpat pîrdalnica între copanele dumneavoastră fără voia mea... acum ce facem? Nu putea face asta. Nici în filmele porno cele mai cele nu se întîmplă aşa lucrurile. Plus că mă mai şi castrau, naibii, gorilele clubului. - să vezi ce muie îşi ia fraierul ăla! Păi nu ştie cine sînt io? Lasă că vede el joi..., ameninţa Babu conducîndu-mă către terasa DVG, care ne fermecase de la prima bere. - Vecine, ăla nu-şi făcea decît meseria..., încercam eu să îl calmez. - Îmi bag pula, ursane, înţelegi? Îmi bag pula... Io nu urc pe scenă joi dacă ăla mai lucrează în ring. Mă fut, păi ce am ajuns ultimul om, să fiu aruncat ca o şosetă de pe boxe? Mă fut, o să-şi muşte din pumni fraierul. stai să vezi după ce îi zic lui Miţă... Îţi spun io că şi-a dat foc la valiză... - Bă, sincer, ai dreptate la faza cu aruncatul. a fost un muist şi ar fi bine să şi-o ia, dar... sincer, nu cred că o să şi-o ia. Flăcăul nu a executat decît un ordin.
154

- Nu mă interesează, ursane! tu înţelegi că nu sînt oricine? Îmi bag pula, dacă prostul ăla nu a înţeles, îl fac io să înţeleagă! Şi Babu continua să îl ponegrească pe oligofrenul care confundase sala de forţă cu ringul de dans, pînă cînd am ajuns la terasa de lîngă hotel. MiniDVG. Oligofrenul îşi merita soarta pe deplin. În avîntul lui de a-l ponegri pe pătrăţos, Babu scăpase şi niscai invective “de control” la adresa curvelor, proastelor şi idioatelor de femei care îi suflă în pupa unui astfel de specimen nereuşit al naturii... Şi iată-ne ajunşi la terasa MiniDVG. aşa era răsfăţată de patronul ei, Dan, cu care sebanu a legat repede o prietenie de cruce, cu jurăminte eterne de loialitate pînă la adînci bătrîneţi... adică pînă la începutul lui septembrie, cînd sezonul îi ţuca părinteşte, pe creştet, pe toţi turiştii şi trăgea linie. Oricum, nu era şi cazul nostru pentru că lucrurile se mişcau aşa de bine încît nici unul dintre noi nu prea voia să o-ntindă prea curînd acasă. Nu de alta dar noi, braşovenii, avem niscai bun simţ din născare, niscai creier şi oleacă de tupeu pentru a răzbi inclusiv pe litoral... Ne împrietenim pe viaţă, sădim legături eterne şi le respectăm politicos pînă în pînzele albe. (aţi sesizat modestia din rîndurile de mai sus, sper?) Şi, chiar dacă sezonul intră la apă şi se micşorează prin părţile lui esenţiale, facem noi ce facem, un zîmbet, o măslină, o cireaşă şi-un descînt şi îl lungim pînă la Crăciun...

În drum spre terasă, arunc o privire către mare. Mă cuprinde brusc un ecou adînc care îmi dă frisoane. Privirile albastre încă mai stăruiau pe luciul apei. Buza falezei din Costineşti, o replică perfectă a decorurilor din filmele sud-americane, mugea surd către lună. La lumina chioară a unor neoane verzui, la mese de plastic uşor incomode, cu briza sărată tremurîndu-ne prin freză, stăteam toţi adunaţi la sfat. În seara aia sfat se numea o gigantică sticlă de vodcă, pe care Mihăiţă o botezase “apă plată”. Mai rar vezi vodcă la bidon de cinci litri. Şi toate pline, care va să zică... Ne strînseserăm toţi. Discuţii aprinse, rîsete, cerculeţe albicioase de fum de ţigară, lacrimi de fericire şi maldăre de seminţe. toate astea erau fundalul unei poveşti despre şase ostrogoţi, după cum ne intitulaserăm generic în vara asta, cărora ursitoarele le înnodaseră încă din primele ceasuri de viaţă ombilicele... astfel, destinele li se împleteau armonios precum pîraiele reci de munte în drumul lor către mare. Nici unul nu
155

. eh. fiecare eram un pic din celălalt şi împreună deveneam un tot unitar. care ne mai scotea din cînd în cînd prin lumea mondenă şi abia dup-aia aflam cu surprindere că tocmai am vorbit cu nimeni altul decît fiul prim-ministrului... Frate. io şi ursanu. vecine.? Şi diva este prezentă în calitate de bună prietenă a mea şi se poartă firesc. din diplomaţia ocazională a lui sebanu. În mod cert că fiecare dintre voi ar bombarda-o pe sărmana băbuţă cu fel de fel de complimente şi nu ar şti cum să o mai bucure. organizarea Colonelului. încăpăţînarea lui Babu. . în maimuţăreala lui sebanu sau seriozitatea Colonelului. ca şi Colonelu de altfel.. Plus că v-aţi pierde cu firea în mod sigur. şi tot ce am vrut noi a fost să dansăm şi să ne simţim bine. ursanul se regăsea întocmai în nervii lui Babu. apoi se stinge revenind la cel care eşti tu de fapt. inseparabil pe vecie. Şi aşa mai departe. dragi cititori. poezia ursanului şi voluntariatul lui Ţache. nu oricine. în încăpăţînarea lui Ţache. Şi asta pentru că tot ce spunea el era auzit şi mai avea şi ecou. Miţă încerca pragmatismul Colonelului. împrumutînd în plus de la Miţă. Ca vedetă. şi-a început Babu plîngerea către Miţă... Babu ciupea din sensibilitatea lui ursanu. Pula mea de bodyguarzi cretini. încrederea în sine şi autoritatea. eh. Şi unde mai pui că toţi cei de la masă mai sufereau şi un ţîr de complex de inferioritate. nu mai eram trataţi. Ţache făcea cam acelaşi lucru cu ceilalţi. la o cafea la care mai vine şi elisabeth taylor. Fiecare din noi ne definim pe noi înşine privind în oglinda asta mozaic în care ne-am înghesuit cu toţii sufletele. în mod sigur dacă mergea el să îi certe pe neanderthalieni. în ring în seara asta.. de exemplu.înţelegea de ce se regăsea în cel de lîngă el atît de tare. cam aşa se întîmplă cînd stai la masă cu zeii. fără aere de vedetă. în glumele lui Miţă. chiar respectuos. Cum ar fi să vă invit şi io pe voi. ca doi beţivi ordinari şi aruncaţi ca nişte cîrpe de pe boxe..Dacă veneai şi tu. se rezolva instantaneu. sau mai ştiu eu ce milionar de prin ţărişoara asta numită românia.. asta în situaţiile în care nu ne trezeam cu Voltaj la un fotbal sau cu Ştefan Bănică şi Gabriel Cotabiţă la aceeaşi masă 156 . pentru că totuşi este Liz taylor... Şi aşa se întîmplau lucrurile şi cu Mihăiţă. şi uite aşa. pofta de viaţă a lui Ţache şi vehemenţa lui Miţă.. amuzamentul lui sebanu.. era ca şi cum ai privi într-o oglindă mincinoasă care pentru cîteva clipe îţi arată o anumită latură a ta.

să îşi recupereze bagajele lăsate la recepţie.. .. cu toţii aşteptam cu nerăbdare să auzim ce a mai scornit DJ star. Şi noaptea ne învăluia pe toţi cu braţele ei 157 . de la masă i-a zis: “vecine. Mă duc eu mai tîrziu să despachetez. Vodca continua să curgă pe gîtlejuri înmuiată cu o fanta de lămîie sau cola de sezon. în care toţi se ştiu cu toate şi zîmbesc pentru a nu da impresia de nas pe sus. apăruse ursanu la mare. toată lumea rîdea. Dănuţ puşca glume la foc continuu mai ceva ca o mitralieră americană. DJ-ul nostru. starul era într-adevăr o mare figură.. Cînd s-a întors a venit cu două fete de braţ. Ce să-i faci? Dacă stai la masă înveţi să joci după vorbele din show biz. amîndoi erau secretoşi. . . Nu se întîmplase nimic nou. lansate în exclusivitate pentru prieteni de către HiQ. care pînă atunci mimasem cunoaşterea absolută a limbajului de turneu al băieţilor. venite din zona ziariştilor de monden... singurul lucru senzaţional în viaţa de turneu eram eu.Frate. De fiecare dată cînd ne întîlneam cu Miţă. Poate că în drum mă prindeam şi eu de un mîner şi aveam cu ce să mă schimb”. poţi să îl duci direct în cameră şi să îl laşi lîngă pat”. O lume educată de regula bîrfei de aur. în prima zi cînd ne-am cazat la mare. actor înnăscut.. Cică a plecat Merinu..cu noi. unde avea o mîndruţă. Nu ne vom îmbăta niciodată. ăştia doi plecaseră imediat după terminarea concertului. de ţi s-au înecat corăbiile? N-ai pişcat şi tu acolo o pisicuţă? N-ai prins şi tu un bagaj cu mînere? întrebă părinteşte Miţanu. dar n-a avut nici un succes pentru că staru i-a zis: “frate. Passatul lui Miţă şi într-o oră erau în Bucureşti şi dansau în clubul twice.. O lume politicoasă. Şi Miţă avea întotdeauna grijă să ne ţină la curent cu noile găselniţe în materie de limbaj codificat sau micile alegorii. Ţache se întorsese în Costineşti cu Miţă după ce dăduse o raită prin Bucureşti. bagajul meu. au sărit în Moby Dick.Ce-i aia bagaj cu mînere? am sărit eu.Dar ce ţi s-a-ntîmplat.. nu v-am povestit? asta e ultima fază inventată de nea staru-Pornostaru. adică ăla din dreapta. mă duceam eu după fete că ştii că am mai mult succes. La care. Şi nici urmă de bagaje. Babule. starul. de sezon. Vă daţi seama că Merinu a încercat să dea o replică. Pe mine mă cam luase poezia uitîndu-mă din buza terasei la cum erau organizate stelele. dacă ştiam că mergi tu după bagaje.. Ole! să bem pentru asta. cerîndu-i discret ospătăriţei Dana (după numele înscris pe eticheta prinsă lîngă decolteul bronzat) un suc. măi.

. a completat Miţă. Nu eşti bun.. un fişfonc. încerc să mă bag şi eu în vorbă. 158 . Nu ştiu ce am. Bă..ursane. Dacă te văd trist şi-au băgat picioarele.lungi. astea nu ştiu să iubească. de le spargi pe toate? Că noi tot cu momiţele umflate sîntem după tot turneul ăsta. .. tot nu-i bine. frate.Frate.. orice le-ai face. exagerez eu. .Da. ce-ai. . . că mi-a povestit Păunaşul la telefon. au ele destulă tristeţe în viaţa lor ca să-şi mai piardă timpul cu tine.Îmi bag picioarele în capul lor de femei.. tu ai de suferit şi ele se pişă pe tine. ca pentru palmares. gagigile-s bune. . percută Ţache.. Cică arzi tot ce prinzi... Nu le plac bărbaţii distruşi... .. un „a fost odată ca niciodată” perpetuu. sînt pe interes şi au un singur scop: să te facă. Vor ele un cîrmîz. cum ai reuşit să fuţi atîtea la Braşov. frate. .. am pus suflet şi cu ce m-am ales? Cu un şut în cur de mi-am scos chiloţii cu patentul din ochiul maro. Vise conştiente şopteau nemulţumite către asfinţitul fiinţei lor că încă mai este loc pentru un început. e adevărat? .O coacăză exagerez.. nebunule? Iar ţi s-au înecat corărbiile? sări Ţache.. după ce m-am despărţit parcă sînt uns cu miere.Da.Bă. începu seanu. orice le-ai zice. ursane! Cum pana mea le iei tu pe toate şi pe noi nu ne chemi să culegeam ce rămîne pe jos? Cum îţi calculezi tu treaba asta? se bagă şi sebanu potrivind vodca în pahare în combinaţia perfectă cu suc. frate! Nu cred! La cîte piţi au fost în turneul ăsta e imposibil să nu fi pişcat şi voi vreuna. adăugă Babu. . mă.Mînca-mi-ai pula cu ceapă. situaţia. Babulaine. Frate. O poveste vie care renaşte încă din primele silabe ale hitului Gaşca mea:. bă. uşor absent şi nu foarte interesat de răspuns. trag vecinele de mine şi nu mai ajung să mă împart.Hai. ce dor mi-a fost de tine.Frate. ursane! Cum faci.. Îmi face cu ochiul înspre sebanu. femeilor le place viaţa. aprinzîndu-şi o ţigară.. ceva în plus decît le dai tu şi gata. asta e clar.. frate. . Fug de depresie. e bine să le fuţi şi atît. se întîmplă. . Frate. Babule că exagerezi! interveni Miţă. se pişă pe tine. toate-s nişte curve... Dacă te complici cu ele.. Veselia. Întreaga viaţă este un început fără sfîrşit. Dîre albe de stele lăsau gîndurile să zburde în liniştea lor printre constelaţii. care e într-adevăr foarte frustrat de situaţie.Hai. io tot la părerea mea rămîn. toate pizdele din viaţa mea au fost nişte distruse.Nu. începe Colonelu.

Nu-i nimic.. iubita lui şi că nu-i stă capul la prostii. muierile trecute de o anumită vîrstă devin acaparatoare. Poate doar Dumnezeu să ştie vreodată adîncimea gîndurilor vreunei femei.. pentru că în secunda imediat următoare îţi sug toată vlaga din trup şi te îndepărtează de prieteni. În momentul în care devin mame. în jurul creştetului lor începe să încolţească o aură strălucitoare. ahtiate după relaţii.. pentru că nu îi convine subiectul.. sînt goale. Cum spui tu. atunci abia pot fi numite umane. sînt goale complet. dar cu toate astea pîntecul lor cîntă în surdină doine de adormit copii. Iar mă loveşte imaginaţia şi gîndurile rebele îmi cotropesc creierul. 159 . Nenăscuţi care abia aşteaptă sămînţa dătătoare de viaţă să explodeze în pîntecul neprihănit pentru a suge prima suflare de sînge din viscerele neînmugurite ale viitoarelor mame. La Galaţi. Nişte paraziţi care se lipesc de cîte o viaţă şi încearcă să îi schimbe cursul. Nu-i aşa sebane? . care se afla lîngă el. recuperăm vara asta.. unii dintre noi au mai prins ceva... dar gîtul li se pare înconjurat de ghirlande de diamante. În viaţă. restul este o poveste îndulcită pe ici pe colo cu vorbe isteţe şi priviri siropoase. Miţă zîmbeşte enigmatic uitîndu-se la sebanu.. se eschivează mîngîindu-l iar pe Ţache. aşa sînt femeile. simt cum mi se înmoaie picioarele şi creierul îmi dă un singur ordin: budă. Mă ridic şi mă lovesc de noaptea grea. maţele femeilor devin prunci. de altfel.copilul. Colonelul rînjeşte şi ne spune că el o are pe Şose.eh. Pentru că atunci cînd prind rod. spuma de la gura halbei de bere este singurul sărut plin de viaţă care nu trădează cu zîmbetul pe buze. Babu lasă capul în jos şi ia o gură din pahar. Înnebunite să lege cu orice preţ sufletul bărbatului de lîngă ele. Menirea lor pe Pămînt este una strict reproductivă. vecine. de exemplu. Viaţa asta e ca o seducătoare pierdută în propriile vrăjeli. sebanu cred că a iubit acolo. sufocante.. pentru că au ajuns atît de perverse în zilele noastre încît au învăţat să disimuleze adevărul din sufletul lor inclusiv atunci cînd se privesc singure în oglindă.Mă uit în jur. Femeile sînt nişte fiinţe ciudate. . aşa cum a păţit şi subsemnatul. sfinte pentru cauza lor . zic eu şi dau pe gît vodca. .. iar chipul mai tînăr cu douăzeci de ani. unele dintre ele devin martire.Ba da. Ţache ne aminteşte de Bucureşti şi de iubita lui de acolo. nu trebuie să le iei în seamă mai mult decît merită. ursanu.

.. Îi zîmbesc. Coşmarul misogin mă face să rînjesc sadic. nişte sclavi... Din timpuri imemoriale m-am născut cu o ură nebună împotriva lor. să îi atragă lîngă ele şi apoi să îi cuprindă cu tentaculele mrejelor lor. în pămîntul care ne va da ceva din zborul frunzelor în vînt. eram legaţi pe viaţă şi pe moarte de povestea care ne purta paşii.. Întoarce capul şi apoi revine surprinzător cu un zîmbet. să ne pierdem în natură ca o poveste caldă de vară. Îl luase la smotocit pe Ţache. din simpla dorinţă a bărbatului de a nu mai fi singur. să dăm drumul la ploaia care ne va spăla de tot. e timpul să renaştem din cenuşa inimilor noastre. nici ultimul. a mai murit un vis. să le am sălbatic şi apoi să le dau drumul peste lume. Viaţa asta şi-a trăit veacul şi huruie prea răguşită printre dunele amintirilor noastre. o stea căzu rănită în mare. Cred că şi strămoşii mei urau femeile pentru că era un lucru natural. spălaţi.. am închiriat o bucată de cer numai pentru mine.. îmbălsămată în aerul fierbinte al răsuflării unei mame care naşte. toţi bărbaţii căzuţi în plasa vreunei femei sînt nişte adami mînjiţi cu glodul păcatului evei. apoi. Îl trăgeau ceilalţi înapoi în viaţă. Şi în momentul în care duse sticla de bere la gură. Şi cînd mă voi sătura de atîta libertate.. pline de păcat pînă în măduva oaselor să cadă precum o ninsoare peste milioanele de creştete de bărbaţi teleghidaţi din spate de cîte o femeie. să intrăm aşa.. Nici unul dintre noi nu putea muri din senin. Şi asta doar pentru că la naştere ursitoarele ne înnodaseră ombilicele. Îl aşezau la masă şi îl cinsteau cu o 160 . voi fute beat criţă o gaură neagră şi mă voi pierde undeva în univers ca un Luceafăr frumos. Nişte slabi. e timpul să naştem din cuvinte alt fel de realităţi. aşa umilite. ele mimează că renasc după ce au fost călcate.. Lumea nu are timp de pierdut cu astfel de poveşti.. apoi dispare în spatele unui grup de petrecăreţi.Dar majoritatea femeilor sînt nişte curve. dar de fapt se duc din ce în ce mai jos pe o pantă care le îngroapă în hăul păcatului.. Nu e nici primul. Ochesc o fetişcană care curge pe aleea din faţa terasei. De aia am venit la mare să le îngrop pe toate în nisip.. Nişte eve făcute din plămădeala ispitei.. Va dura o veşnicie..... numai bune pentru a fi întinse şi posedate cu sălbăticie. de capul lui. Mă uit la Babu. Şi. soarta lor se pecetluieşte cu primul organ masculin care le spintecă viscerele. eu voi zbura vara asta. Cu toţii am rîs. e un vis consumat. revin.

Viaţa începea să bată la uşă. Nimeni nu dormea pentru că nu mai era timp. O rouă rece.halbă de ursus. Destinele noastre sudate într-o legătură sfîntă cu ţărîna doineau hohote de rîs în văzduhul plin. rece ca o îngheţată îndesată peste boaşele inflamate. iar clipele vrăjite începeau să simtă trezirea sub picurii de rouă. doar pentru a retrăi cîteva secunde lungi cît o eternitate. 161 .

se afirmă în spaţiul cenaclului primul val de nouăzecişti timişoreni: simona Constantinovici. adrian Derlea. acest interval e. prin cel puţin câteva nume amintite mai sus. de intensă emulaţie creatoare. cenaclul a fost condus de prozatorul Viorel Marineasa. Marcel tolcea. Marian Oprea. Gheorghe Pruncuţ. cel puţin…). înscrisă. (avându-i. în acel nou context. în istoria lui. participanţi de drept. simona – Grazia Dima. Ioan t. la istoria lui (e drept. având o activitate neîntreruptă de. Lucian Petrescu. Mai apoi. din partea istoricilor şi criticilor literari care s-au ocupat de fenomenul cenaclier şi literar tânăr al anilor ‘7o – ‘80 – ‘90. puternice. Morar. Petru Ilieşu.zodie’’ a postmodernismului literar românesc. studenţeşti (Bucureşti.CeNaCLu Cenaclul . aproape 55 de ani. eugen Bunaru. ce îşi făcea tot mai simţită prezenţa sub numele de Generaţia ‘80. Viorel Marineasa. de contacte vii. Ioan Crăciun. începând din octombrie 1958 până în prezent. Mihai Octavian Ioana. apoi. la viaţa lui. (argument în plus!). Mircea Pora. el este cu adevărat un reper de istorie literară. Corina rujan. rodica Bărbat). sub noua . poeţi ca: Ion Monoran. Dan emilian roşca. dar şi prozatori ca: Daniel Vighi. aleatorie). Vasile Creţu.Pavel Dan’’ al Casei studenţilor din timişoara este unul dintre cele mai longevive cenacluri studenţeşti – probabil cel mai longeviv – din românia. traian Pop traian. În această etapă. Livius Ciocârlie.. illo tempore. Şerban Foarţă.. încă de la începuturi. fireşte. Mircea Bârsilă. directe cu mişcarea literară din celelalte centre. Cluj). s-au format aici. Începând cu anii de final ai deceniului opt până în 1989. Gheorghe secheşan (enumerarea este. George Lână. în ciuda unei cvasiignorări. la . iată. la universitatea din timişoara). cenaclul Pavel Dan dobândeşte o notorietate naţională. Cornel ungureanu.Pavel Dan”. ca îndrumători. (bizare. o perioadă deosebit de fertilă. Popa. pledează pentru blazonul acestui cenaclu numele câtorva scriitori.. pe atunci. rodica Draghincescu. nescrisă încă…): sorin titel. adriana Babeţi. pe tinerii şi entuziaştii universitari de atunci: Ioan I. prin 162 Cenaclul „Pavel Dan’’ ieri şi astăzi . Milodrag Konstantinovici. Duşan Petrovici. Iaşi. Marcel sămânţă. un brand cultural al oraşului. andrei Bodiu (student. Vasile rodian. Valeriu Drumeş.

în această perioadă. referent cultural. ed. Eugen Bunaru 163 .).. Dialog. Viorel suciu. manifestând tact şi discreţie.. alexandru Colţan. în poezie.Dintr-o respiraţie. de nealiniere la . Dorian Branea. Continuând tradiţia benefică a anilor ’80. anul acesta. de percepere fertilă a evoluţiei fenomenului literar contemporan. în perioada post decembristă. prozatori. (devenită Branea…). un spirit viu. tinu Pârvulescu. care s-au perpertuat până astăzi: tabăra de creaţie literară de la Crivaia. la . Matei Vişniec. raluca sandu. Nu trebuie omise câteva repere din istoria cenaclului. Nicoleta Papp. 2003 şi . Beatrice serediuc. dinamică înnoitoare..afirmarea lor în cercurile şi în revistele studenţeşti ale vremii (Amfiteatru. sorin Horotan.Pavel Dan 50’’.a. Cătălina George. dar şi mai tinerii (poeţi. Opinia studenţească ş. dar şi prin promovarea unei atitudini existenţiale şi estetice nonconformiste. Forum studenţesc. elena Ştefoi). va marca a cinsprezecea ediţie. Octavia sandu. au apărut. e vorba de asumarea unui modus vivendi. nume noi. annemarie sorescu. alexandru Potcoavă. ed. Ionuţ Ionescu. Ioana Duţă. Daniela raţiu. coordonatorul (îndrumătorul) cenaclului este poetul eugen Bunaru. Perioadă în care s-a afirmat un nou val de tineri scriitori .. După 1990. este. Echinox. proză şi critică literară: robert Şerban. Bogdan Munteanu.Pavel Dan’’. Bogdan Cazacu. Marineasa. Marius aldea. cu o boemă specifică paveldaniştilor acelor ani. în planul creaţiei literare. suplimentul cultural al revistei Forum studenţesc şi concursul de creaţie literară care. datând din acei ani. adrian Bodnaru. Cristina Ivan Păcurar. ca şi în prezent. aleksandar stoicovici (referent cultural al cenaclului începând cu 2011). prozatoarea Dana Gheorghiu. Din 1996 până în prezent. ariana Perhald. adevărate embleme ale identităţii sale. ana Puşcaşu. de deschidere la tot ce înseamnă. Liana sabău. adriana tudor Gâtan.douămiiştii: tudor Creţu. deseori confundabil cu un anumit tip de underground literar-artistic. Daciana Banciu. eliana Popeţi. Marineasa. Claudiu Bolcu. 2008. (avându-i ca protagonişti printre mulţi alţii pe Mircea Cărtărescu. eseişti) postdouămiişti: Moni stănilă (referent cultural între anii 2007–2010). Generaţia 2000’’.canonul’’ (estetic şi social-politic) al epocii. cenaclul şi-a păstrat. tot în această perioadă au fost publicate două antologii de poezie şi proză (selecţia şi prefaţa de eugen Bunaru): .

somn uşor Aleksandar Stoicovici plângi pentru că n-avem bani plângi pentru că e frig lemnele sunt ude şi nu ard plângi pentru că au murit vecinii şi nu mai ai de la cine să împrumuţi pahare (ce mai aştepţi de la oameni?) rândunelele şi-au făcut cuib în gura de aerisire zboară la mică înălţime şi-ţi mânjesc cu umbra lor covoarele hainele întinse pe sârmă. plângi somn uşor plângi pentru că toţi te-au lăsat la aman reumatismul e sâcâitor uşa de la sufragerie nu se închide barca pluteşte în mlaştină printre picioarele scaunelor vâslaşul adună copiii din apele salmastre corpurile lor sunt pline de bube dulci pâcla se întinde în toată casa închide uşa în vis bolile se iau atât de uşor liliacul îngheaţă pe hol florile îţi acoperă faţa ai vrea să plângi dar închizi ochii şi lacrimile se pierd în vis somn uşor 164 .

maci soarele apune ca un cap apăsat cu putere şi ţinut ore bune sub apă somnul te apropie de moarte în fiecare noapte îmi spui că drumul pe care mergi e ca pescuitul la pâlnie peştii nu găsesc calea de întoarcere (nici măcar în vis) mă rog de tine ca un copil să nu închizi ochii îmi lipesc fruntea de fereastră şi am impresia că spitalul e ridicat în mijlocul unui lan de maci sunt maci în saloane în pungile de perfuzii sub halatele asistentelor în pijamalele chinezeşti ale bolnavilor până şi corpul tău mi se pare năpădit de maci îţi ies din gură se rostogolesc pe gât şi-ţi acoperă pieptul şi nimic nu e mai îngrozitor decât macii ce acoperă treptele spre morgă poate doar zâmbetul tău nesigur şi viaţa ce se termină stupid cu o pâlnie manifest sunt deja ore bune de când vorbim sunt ore bune de când ne lingem resemnările de pe epoleţi încep să cred că nu vom termina niciodată 165 dar cui să-ţi dai ţara ce ţi-a rămas de trăit cu cine să te înfrăţeşti din şirul ăsta de oameni .

acum când mâinile lor sunt mai galbene ca niciodată când limbile le sunt fixate ca nişte ace de ceas pe ştanţa curată a supunerii acum când copiii din care au crescut bâjbâie în somn după un sân otrăvit cui să-ţi dai puţina răbdare când moartea e cel mai bun preţ pe care-l poţi scoate când din revolte se revarsă râuri de lapte peste corpurile inerte reacţiile nu sunt totuşi foarte convingătoare privim cu detaşare un spectacol gratuit în care ni se lipesc hârtii de turnesol pe ochi pentru a vedea clar viitorul strălucit ce ne aşteaptă organele noastre sunt proiectate sub piele ca nişte filme de prost gust reluate la nesfârşit în acelaşi cinematograf ambulant în care se pun la cale revoluţii sângeroase numai atunci când se goleşte sala sunt ore bune de când vorbim şi parcă o ducem deja mai bine în casa asta nu se poate venera nimic mi-e foarte somn. îmi imaginez nişte cocoloaşe de aluat înnegrite şi ţeasta unui animal acoperită de licheni în casa asta nu se poate venera nimic straturile subţiri de pământ din coridoare sunt transformate în tăceri sau în instrumente de tortură 166 .

ca un semn care nu aduce nimic bun ca un viciu căruia nimeni nu-i mai cade pradă mi se face atât de somn încât îmi aşez ţeasta de animal în mijlocul coridorului noroiul îmi intră în urechi şi se întăreşte imediat închid ochii şi adorm adorm şi brusc mi se face foarte dor gândacii de Colorado cu fularul galben lămâie înfăşurat la gât mult mai lucid cu mişcări exacte. fierbinte de pe limbă alunecă un gândac pe jumătate negru 167 .intru în casă ca o apă. habar n-am ce ştiam atunci şi nu ştiu acum toată viaţa am fugit de gândacii de Colorado pe care trebuia să-i caut printre sacii de cartofi ca să-i strivesc: o pasiune reală pentru muzica joasă a gândacilor urcând pe sacii de rafie (prima dată înveţi să striveşti gândacul hipnotizat de liniile de pe spatele lui) toată viaţa am fugit de gândacii de Colorado acum că nu mai am nimic cu ei simt iubirea cum creşte în mine ca o apă sălcie şi urcă încet din stomac până în piept şi apoi mai sus pe trahee încet.

anticiparea raiului plouă limbile de foc se mişcă pe sub umbrelă ies din mine şi vă privesc cu ochii omului care a hrănit şobolanii şi apoi a încins găleţile pe burţile damnaţilor sentimentul de vină e atât de abstract încât aş putea să umplu găleţile cu apă şi să rămân în mijlocul vostru vorbind despre suferinţă cântec de leagăn cineva m-a făcut să cred că îngerii sunt acele păpuşi voodoo ce-atârnă de perdele cu boldurile trecute prin burţile mici de poliester că ei depind de bunătatatea mea aşa cum tot de bunătatea mea depinde şi raiul cu ierburile înalte în care se-ascund iepurii cu firicele subţiri de sânge care plutesc deasupra lanurilor de maci şi se intră ca serul în vene cineva m-a făcut să cred că nu există iad ci doar raiul ca o perdea plină de bolduri care ţi se-nfăşoară în jurul corpului şi-n care eşti liber să te simţi 168 .

trupuri goale se-ntrec cu umbrele lor apa stătută doarme în bălţi pe margini. cu loialitatea unui templu chinezesc mi se zbate în ţesuturi. iar ceasul de pe încheietura mea (fiindca tu simţi altfel). măceşii se dezbracă de culoare şi totul devine tern călcăm desculţi pe conuri supurăm după ce ne demachiem nu ne mai vorbim cuvintele ne îmbâcsesc când oamenii îşi trântesc corpurile de pământ 169 .. gândul lipit de mine cu răşină alunecă prin faţa privirii şi văd cum suntem pedepsiţi a fi o schiţă pe-un şevalet. Ancorat Alexandra Coman pe stradă stropi de ploaie ne spală şi ne preling într-un cinematograf tăcerea e lipită de peliculă. zbiară prin crăpăturile cadranului său identitatea ne atârnă afară pe-o construcţie – atârnă deşirată pe-un schelet..mi te imaginez ca fiind pielea mea – un material ancorat de Mine fluxul sângelui tău. Când nu ne spunem.

un crez croşetat. pentru ca atuNCI să devină aCuM. o zi din două eşti un păgân putrezit. 170 . Mulaj pământul zace ca un aluat pe care îl foloseşti la fiecare metamorfozare. în cealaltă zi eşti un vierme ieşit din apa botezului.dintr-un nai ţâşnesc vibraţii atunci bunica avea în păr flori de gheaţă atunci mâinile ei îşi netezeau ridurile cu mâinile mele nu mai citeşte nimeni în palmă cafeaua se bea fără zaţ deci nu ne mai cunoaştem destinul pe câmp au înflorit ţurturi iar copacii rostesc incantaţii în locul nostru. înţepi cu reverenţă apoi îţi închizi buzele – aşa ţi-ai calculat scăparea.

. ca-nspre apus să ajungi un grizonat. pe scena cusută cu replici e suficient un suflu... pistruii unei buburuze. arde lemnul pe şevalet.dansezi frenetic ca-ntr-un balet din dantelă neagră până te rătăceşti printre. tIC. pictorul trasează dungi roşii respir.. cândva undeva.. cineva a luat-o razna.. taC e un trecut ceasul are acum batăile în ritm de palpitaţii sculptorul îşi aruncă în stradă pietrele. Undeva. caii verzi erau desenaţi pe pereţi sunetul tropotelor zdruncina temeliile praful se-mprăştia în cameră şi ne-acoperea încet cu perdele gri. ca o bucată de carne putredă într-o etuvă 171 . cândva. stele au căzut pentru a face în ciudă celor care nu-şi pun dorinţe s-au rostogolit şi s-au prăbuşit leşinate în semn de protest.

am câţiva fraţi o mamă câţiva morţi în spate unde dumnezeu şi pe ce căi şi pe ce căi ar trebui să continui femeia care mă iubeşte o mamă câţiva fraţi dar îmi spun dacă nu pentru ei atunci trăieşte de dragul morţilor sângele lor a rămas în contul tău femeia care mă iubeşte îşi petrece nopţile cu ochii închişi lacrimile ei sunt monede ce-i acoperă pleoapele ca la mort dacă nu pentru ea atunci pentru cine bate un ceas de perete şi pe ce căi o mamă câţiva fraţi şi postura mea din poză de invidiat sufletul ia calea fumului părăseşte încăperea prin coşul casei unde dumnezeu se duce viaţa mea şi pe ce căi o umbră îşi cară beţivul acasă pe-acelaşi drum cu câini lătrând dacă nu pentru ei atunci pentru cine merită să asculţi bocancii în zăpadă ca scrâşnetul din dinţi al tatălui nostru o mamă câţiva fraţi dacă nu pentru ei atunci pentru cine nu se mai termină toate astea 172 .Tratat despre prăpăstii Marius Ştefan Aldea unde dumnezeu se duce viaţa mea şi pe ce căi femeia care mă iubeşte îmi sărută cusătura ce-mi ţine capul pe umeri.

unde dumnezeu şi pe ce căi nu iau şi nu vă las nimic femeia care mă iubeşte vă va pune în braţe un copil dacă nu pentru el atunci pentru cine nu se mai termină fiecare secundă este un pahar cu vin pe care mi-l torn în cap unde dumnezeu şi pe ce căi am moştenit un sânge negru-pământ nu curge se surpă se surpă încet. NI KA Iisus Hristos stăm cu mama la mormântul tău şi aşezăm lumânările în formă de cruce trandafirii ne zgârie mâinile dar pe întunericul ăsta sângele e apă de ploaie ne gândim că ţi-e sete acolo jos bătrâne şi ne trecem pe rând antebraţele cu aerul buimac prin mărăciniş prefăcându-ne că nu-l observăm fratele meu varsă vin la rădăcina crucii iar sora mea a adus două ouă roşii special pentru tine cu toţii îţi spunem câte ceva în gând iar gândurile noastre trec din unul în altul odată cu mirosul de tămâie îmi aduc aminte de ziua în care adunam flori de soc pe malul râului mă bucuram grozav când îţi ridicai migălos pantalonii până la genunchi intrai în apa rece şi prindeai peşti cu mâna ne întorceam acasă desculţi ei se zbăteau tot drumul în mocasini iar când mama îi trecea prin mălai erau încă vii 173 .

dar uite că acum mă ia un fior înclin o candelă şi las ceara să mi se scurgă în palmă precum lava oamenii trec pe lângă noi au capetele plecate şi şoptesc formule sfinte fiecare poartă la gât câte un clopot fiecare se opreşte se închină şi ia lumină de Paşte din ochii trişti ai maică-mii un vânt rece stinge şi aprinde cimitirul avem impresia că sub noi este un cer înstelat acoperit din când în când de nori ne este tare dor de tine şi ne apucă subit o ruşine de viaţă. pământ sub unghii. pământ sub noi. eram emoţionat mă bâlbâiam îi arătam locul iar părul ei negru se înnoda cu barba mea neagră nu mai spun de unghii. sus un cer senin ce sta să crape ca o cămaşă înăduşită stăteam cu mâinile vârâte adânc în buzunare 174 . Locul de meditaţie al familiei am fost într-un loc şi am vorbit cu nişte oase. undeva pe un deal un marfar intra şi ieşea din pământ la fel de bine ar fi putut fi gondolă pe o apă ce curge în sus era ca şi cum vorbeam de unul singur un câine mă dădea de gol lătra mă urmărea şi însemna drumul cu bale marş potaie l-am lovit cu o pâine cu miezul scos o femeie tânără căra un ulcior din care ieşea fum m-a rugat să beau şi nu am putut refuza din sânul ei venea un vânt cald cu parfum de busuioc.

mai bate uneori un clopot din adâncuri şi îmi aduc aminte că sunt viu. ni-l imaginăm cum sărută peştii ni-l imaginăm cum barba lui intră în apă ca un năvod. femeia e otravă. noi luăm notiţe pe furiş în depărtare un caiac nici nu vine nici nu pleacă 175 . toate şansele să fie un om cult sărută mâinile femeilor iar nouă bărbaţilor ne prezintă salutul roman după care vorbeşte în italiană. lumina cade pe bustul lui de statuie antică şi nimic din ce ne încojoară nu se mai întâmplă acum fiecare copac din pădure are o secure înfiptă în trunchi fiecare om din lume are o secure înfiptă în trunchi fiecare femeie are un bărbat înfipt în trunchi fiecare bărbat are fiecare femeie are cineva traduce toate astea. noi suntem mulţi nea sandu unul singur.şi mângâiam grâul abia încolţit apoi ea a plecat cu un copil în spate care mă striga tată îi arătam şi lui locul ia aminte mucosule aş fi vrut să-i spun dar i-am întins miezul de pâine marş potaie câinele se întorsese mă uitam la el cum cară oasele şi le îngroapă mai aproape de mine ce câine bun zic şi ce liniştit vâslea tata din picioare la gondola încărcată cu pâine caldă prin care sufletul lui trecea ca un abur. şi ne arată colecţia cu reviste deocheate când mă apasă gândurile le răsfoiesc apoi îşi lipeşte urechea de ponton. Walden de Hunedoara nea sandu spune că femeia e otravă eu am avut două soţii şi nu-mi mai trebuie a ales singurătatea în cabana asta cu rădăcinile înfipte în mâl sub lacul ăsta a fost cândva un sat când e senin se poate vedea turla bisericii nu sunt singur deloc.

e atât de departe încât oricare dintre noi s-ar putea afla în el chiar în momentul ăsta. dar uite-l că ne prinde vaffanculo ce spun acum trebuie să rămână în suflet nu pe hârtie viaggio con anita ce frumos ne înjură în timpul ăsta peşti pân’ la cot sar dintr-o betonieră dar voi sunteţi doar nişte copii haideţi mai bine să fumăm din pipa mea de acaju şi plimbăm pipa din mână-n mână totul e fum şi abur ca nişte perdele din damasc şi un taur ce le ia în coarne şi abia sfârşitul lui august resurreccion del angel urlă nea sandu vaffanculo idiota ne arată o canapea în mijlocului lacului dar noi nu mai vedem nimic de acolo pescuiesc la copcă tinerii ce au murit înnecaţi îmi pare rău că nu am nişte peşte proaspăt vă e cu siguranţă foame drumul a fost lung iar voi nu sunteţi decât la jumate doamne ce viscol vine dinspre pădure şi abia sfârşitul lui august. padela e din oţel lacul îngheţat şi abia sfârşitul lui august. îmi aduc aminte că sunt viu.nu a avut încredere în moarte dar pariu-i pariu. trebuie să ştii câte să înghiţi însă toate astea nu i le mai spunem lui dormi o viaţă ca apoi să te trezeşti mort aşa urlă el acum l-am aruncat în ploaie de când nu a respectat pariul am încetat să-l mai privim în ochi 176 . Somnul Prietenul nostru spune că a îngropat somnul sub nuc însă noi nu suntem chiar atât de nebuni să ne apucăm de săpat pe o vreme ca asta 3 cutii de somnifere a îngropat el în pământul galben la fel de bine ar fi putut săpa o fântână în locul ăla .

ploaia îl loveşte ca o femeie îndrăgostită el stă îngenuncheat într-o baltă un câine negru îl adulmecă intră în apă după ce se scaldă începe să bea eşti ceea ce vei fi se roagă prietenul nostru are acasă o iubită care în timp ce-l aşteaptă îi coase o cămaşă albă tunetele o fac să tresară la fiecare tresărire cămaşa se umple de picături de sânge am suferit atât de mult încât mi-au dat nume de sfânt şi câinele îl linge pe faţă îl muşcă noi strigăm în gând mamă unde e tata să vorbim ca-ntre băieţi? ieşim în pragul casei lovim cu pâine animalul satură-te potaie am plânge dar ne este ruşine mamă unde e tata să vorbim ca-ntre băieţi? apoi mergem la trădător îl lovim cu bocancii în gură unde le-ai ascuns jigodie? el ne arată nucul de crengile lui atârnă un leagăn şi dintr-o dată ni se face un somn însă noi nu suntem chiar atât de nebuni să ne apucăm de săpat pe o vreme ca asta. Proiecte se întâmplă să deschizi uşa şi să intri în alt om nu vei şti niciodată dacă tu i-ai furat lui viaţa sau el a furat-o pe-a ta iar apoi dacă vrei să înjuri habar n-ai dacă tu vrei asta sau el o vrea 177 .

nu mai spun ce se întâmplă când întâlneşti o femeie care crede că-i a lui în timp ce altă femeie nu te mai recunoaşte pentru că tu nu mai eşti tu de mult şi oricât ai încerca să fii mai bun nu tu ai fi ăla iar rău de-ai face numai o singură dată de două ori s-ar socoti fiindcă tu eşti şi nu eşti se întâmplă să deschizi uşa apoi fereastra şi să intre în tine alt om sau cine ştie ce. Neluţă Neluţă l-a băgat în pământ pe tataia Neluţă i-a mâncat zilele lu’ maica Neluţă a dat cu cuţitul în dreapta Neluţă a dat cu cuţitul în stânga Neluţă a stat ascuns Neluţă s-a pupat pe gură cu ţiganii Neluţă le-a spart instrumentele Neluţă a cântat din frunză în nopţile cele mai grele Neluţă l-a mâniat pe dumnezeu Neluţă urla în ploaie sub zarzărul din faţa casei eşti frate cu mine Doamne când dumnezeu a trăsnit copacul Neluţă l-a sprijinit pe umeri cum duci acasă un prieten beat 178 .

Neluţă a furat de la CaP de la vecini de la părinţi Neluţă înfigea securea între coarnele viţelului Neluţă îl dădea gata la o chermeză cu străinii Neluţă băga secera în pepene şi-l ridica spre soare Neluţă lăsa zeama să-i curgă pe faţă Neluţă fuma la bustul gol în şopru şi scuipa sânge de la gingie Neluţă nu a cunoscut niciodată femeia Neluţă nu a vrut copii Neluţă a băut apă doar o dată în viaţă Neluţă a dormit în câmp cu lupii Neluţă l-a băgat în pământ pe tataia Neluţă venea acasă beat Neluţă lua bătaie cu funia udă Neluţă mârâia la tataia Mă. dacă n-ai fi tatăl meu te-aş mânca la gât Neluţă l-a băgat în pământ pe tataia Neluţă i-a mâncat zilele lu’ maica Neluţă a îmbătrânit acum Neluţă e singur Neluţă ştie că mereu a fost singur Neluţă are părul alb acum Neluţă se vaietă de dureri Neluţă bagă furca în pământ şi plânge Neluţă vorbeşte prin crăpăturile de pământ cu tataia şi cu maica Neluţă ştie că e singur şi că nimeni nu îl aude Neluţă mă întreabă dacă am luat bacaloriatu Neluţă ştie că de zece ani e luat bacaloriatu Neluţă acum e bătrân dar tot nu pune gura pe apă Neluţă ia telefonul mobil şi râde şi strigă teribil ţi-am făcut apel azi-dimineaţă de ce nu-mi răspunzi ţi-am făcut apel mă băiatule dar lumea ştie că Neluţă e singur Neluţă râde la câinele din lanţ 179 .

Neluţă va băga furca în el când nu va mai avea ce să-i dea de mâncare Neluţă va băga furca în tot şi va vorbi prin crăpăturile pământului cu tataia şi cu maica Doamne eşti frate cu mine Neluţă ştie că l-a băgat în pământ pe tataia Neluţă ştie că i-a mâncat zilele lu’ maica Neluţă a îmbătrânit grozav în ultimul timp dar apa tot nu-i place Neluţă pune mâna pe telefonul stricat şi vorbeşte singur şi râde el ştie că şi-a mâncat zilele ştie că e singur şi nimeni nu-l aude Neluţă ştie că dumnezeu nu e frate cu el. 180 .

norele cu soacrele.deodată mă aflu în sufrageria mea în stil Josefin şi îmi pare că pietrele caldarâmului încep să mi se umfle sub tălpi. bărbaţi de stânga sau de dreapta îşi taie reciproc fripturile pentru neveste. Prin pereţii transparenţi ai clădirilor ne fac semne cu mâna turişti de pe vaporaşele ancorate în faţa Căpităniei. mă desfac la guler şi cer unui chelner în frac un pahar de şampanie. mă rostogolesc înainte. dragă. se strecoară nota trenului de seară dinspre Bahnhof. se beau sucuri carbogazoase. e cald şi e bine. cacadu. dar banii nu mai există. din care sar afară spiriduşi ce ciocnesc ouă roşii. domnişoare în crinoline înfulecă doboş cu mănuşi de dantelă şi împart invitaţii de Valentines. peste dunele de fasole. făloase. printre băieţi în surtuce. se aplaudă şi se râde în hohote. mi-e sete.. s-a întrerupt traficul iar casele vieneze. prin emoţia profundă a verzei murate. îmi răspunde el mirat.. care anunţă apariţia unui nou fel de mâncare.. minune. râme negre şi hamsteri. căci iată-mă-s la bulevard. inginerii nemţi cu cei japonezi. trec păduri de ananaşi chinezeşti şi golfuri de părădaiţă din care uicii şi tuşele oficiază pe tronuri roz de lubeniţă. fericit cum e doar cartoful de Belinţ. în maieuri. în salonul mieilor atârnaţi de picioare aud pe cineva strigându-mă. şi-au desfăcut porţile şi au ieşit în stradă. se împachetează în baloţi înapoi în 181 JOSEFIN DREAMIN´ Alexandru Colţan . servus. muierea tace şi copiii-s la mama. csokolom eni. albe ca şerveţelele. îmi fac vânt cu pălăria. dar nu întorc capul. mă ascund după undiţe. acum plata se face în flori de iasomie. printre butoaie cu măsline şi saci de ceapă. pe deasupra turnului de apă pluteşte o spumă de porumbei şi faetoane galbene cu senegalezi. se ridică şi pleacă cu mine spre fabrica de ţigări şi sinagogă. colorate în mov-siclam. copii şi nepoţi. apoi gălăgia scade. danke. turci rotofei în şalvari ciocnesc halbe cu honvezii ţepeni.. dau să îmi pierd urma prin piaţă. călugăriţele de Notre Dame mărşăluiesc în ritmul clopotelor spre chiliile Liceului sârb. de sub porticele înalte răsună pocnetul zarurilor azvârlite de graşi tatuaţi. liqueur şi se cântă la mandolină. o să le cumpăr o ciocolată. beau. ia uite-le. din balcoanele frumos decorate ale Palatului de economii coboară covoare şi reclame la o firmă de gresie.. şuţii cu agenţii comunitari. străbat munţi de portocale prin defilee de kiwi şi de ţâţa caprei.

la biserică? Dar n-am auzit gongul. lor le urmează carul alegoric al instalatorilor. Mă trezesc tot un lac de sudoare.. încet şi sigur . se aud de acum primele. nici greviştii foamei. sunt agenţii comerciali în ritm de samba. muzica lor creşte şi se subţie tot mai mult până se transformă în corul tragic al pisicilor vagaboande şi al sirenelor ambulanţei. numai eu îmi pot continua liniştit mersul. nesfârşitele tocuri ale turmelor de oi ale nopţii. cu tot cu clienţi.am rămas singur în oraşul acesta. liber ca o pungă de plastic. una după alta. nu pot fi naşii de tren.. festivalul. printre mese. cuprinde oraşul... steagurile muncitorilor la bandă şi trăsurile împodobite cu planşe ale profesorilor navetişti. . ia uite boschetarele cu coroanele lor superbe din pene de struţ. bineînţeles. warum. unde o fi plecat toată lumea. nici semnalul de deschidere al discotecilor. cine pot fi ăştia. ia stai puţin. ogoarele negre par să se reverse printre casele mari. iar din fostele străzi.curţi. În schimb.. Doar eu şi un bidon de apă în mână. în toate direcţiile. dar casele continuă să aspire şi şuvoiul acesta de oameni şi să se închidă. urcă pe faţadele sculptate. Îmi lipesc urechea de pământ. îşi deschid. de cutii metalice. că ar face zarvă prea mare. cu zgomot sec. apoi deschid uşa. cu ferestre habsburge. alunecarea înainte.. 182 . cum îşi unduie şoldurile vopsite cu ochi de pisică. mesele se pliază economic pe ziduri. cine e armata asta. ţarina grasă se întinde. dar tramvaiul nu se mai aude. ca o igrasie.

îşi spuse străinul. Nu se risipeau nici cuvinte. însă. risipite pe dealuri. rumegau un timp la fel de monoton ca şi ploaia. .pe străin.ai grijă la sacii de adeziv. coño! înjură spaniolul.AMPUERO În fiecare dimineaţă de aprilie. După obicei. îşi spuse Petru. îi arunca. treptele de scară. Dacă la prima răscruce vor face stânga. pavelele portugheze. era momentul să-şi facă apariţia Patronul. astăzi. Ghemuit pe lada cu scule. pe drumul ce începea să urce. din mers. mozaicurile. vremea aceea îl lua prin surprindere. ca scăpaţi din arc. lui Petru îi plăcea cel mai mult prima jumătate de oră. nici saluturi. murdară începea să crească. de parcă n-ar fi fost plecaţi niciodată. atunci când bărbaţii cu chipurile aspre intrau în războiul mecanic. peste râul pe care bărcile pescarilor de sardine îşi căutau conturul. să-şi lărgească pădurile de abur tot mai departe. . el era ultimul care ajungea la serviciu. care încercase să-i fure cimentul. o ceaţă groasă. înghiţite de întuneric. Furgoneta lor continua să alunece în viteză printre arcurile podului. Jesus conducea în tăcere. însă. iar meşterii şi peonii se repezeau să apuce blaturile de granit. poate pe Manolo. dar nimeni nu îndrăznea să îl 183 . doar un lighean se vărsase. treceau printre case de piatră. însemna că vor sui către şantierul din Limpias. iar cleştele de spart şi ciocanele se zbăteau pe duşumele. columbianul îşi înfunda capul între braţe. apoi se ştergeau. că meşterul nu avea chef de conversaţii. spera el. înghesuiau în burţile furgonetelor dalele de piatră artificială pentru tapat băi. Jesus îşi dregea vocea. iar animaţia se multiplica în toate direcţiile. în care îl încolţeau durerile de spate. Vite mari. Din când în când. îl va lua de guler pe ticălosul de rodrigo. cu atât mai puţin la ceasul acela. de culoarea pământului. Poate vor trimite acolo echipa cea mare a lui Gordo. săltau peste coame pe care fumegau plantaţii de eucalipt. încă. îşi trăgeau în grabă salopetele şi porneau încoace şi încolo. au depăşit silueta masivă a fabricii de conserve şi au cotit dreapta. Jesus. şlefuite cu grijă. ca şi cum s-ar fi pregătit să comande. Imigrantul ştia. Din toată ziua de lucru.sube la ventana. Şeful de lucrări intra în cămăruţa de sub scară. Plăcile fragile de marmură păreau legate în regulă. fiesta de san Marcos le aducea muntenilor cantabrici pedeapsa întunericului şi a ploii cu bobul subţire .

să aducă piesele de 25 şi să le fixeze. Privirea Patronului te urmărea prin fiecare colţ al halei. Nu era vreme de pierdut. pe ritmul lor se ridicau să danseze primele valuri de praf. ba. transformând atelierul într-un uriaş hangar de aeroport. gâfâia imigrantul. pe care le aşezau pe câteva scânduri descoperite într-o grămadă de dărâmături. dacă mai reuşea. era a doua săptămână de când opreau în şantierul Blocului roşu din ampuero. în ceaţă. ceaţa pe care aspiratoarele ruginite refuzau să o înghită acoperea treptat capetele şlefuitorilor cu flexul şi se lungea. ehei. gata să muşte. în sfârşit. piciorul. iar gândurile lui Petru se răsuceau ca ţipătul muncitorului cu pieptul strivit. cablurile de curent.ai grijă cum le apuci. peste bancul lui Batista. să găurescă. către băieţii care lucrau cu tăietoarea. încet. Nu mai aveau mult de mers. era întuneric. în apropierea sanctuarului Bunei apariţii. tocmai atunci simţea în ceafă împunsătura Ochelarilor Verzi. de primii săi locatari. bătrâne.Ce faci cu ăştia ? . care îşi înnebunea deja ucenicul. Pe acolo lucrarea era un pic întârziată. Doamne ajută. au sărit în noroaie şi au început să descarce treptele de piatră. Jesus controla încărcătura. toţi încercau să îi intre în graţii. unii după alţii. hasta luego cu înjurăturile şi poveţele tale. Îl auzeau pe sergio vopsitorul. dar echipa de electricieni trăsese maţele de curent în hol şi le montaseră o dulie. iar pe Napoleon îl apuca. în timp ce înşfăca o placă. Şeful cel mare. să spargă. . grămezile de moloz. să măsoare şi să taie. ocoleau sensul giratoriu. paleţii aruncaţi în toate direcţiile. îşi întindeau firele şi începeau. apoi. să verifice uneltele şi. eu unul o să fiu liber.apostrofeze. Îi ghicea deja volumele. Nici pentru Şefi nu era simplu. dimpotrivă. să înjure şi 184 . îi mormăia Petru. bineînţeles. acareturile. rămâi cu jandarmul tău cu tot. ieşeau pe stradă. Motoarele porniseră deja. empezaba el curro – începea zorul. care îşi cărau sculele către poziţiile de lucru. pe jumătate adormit.încet. mă vezi tu afară. care învârtea banii şi distribuia ceaţa îşi băga zilnic nasul cel lung peste tot. în orchestra şuierăturilor. . acele bordului arătau şapte şi un sfert. pe rând. trebuia să încarce vreo şapte sau opt saci. Petru alerga spre ieşire. ai puţină răbdare. de data asta nu îi mai urmărea Mercedesul negru.Încărcăm. Clădirea se umplea. maşinile hidraulice intrau. mormăi Jesus. să îşi umple şi sticla cu apă. încărcat cu zâmbete de marketing şi mirosind a lavandă.

185 . deşi împărţeau aceleaşi şantiere de vreun an. . mai întâi. douăzeci de lopeţi de nisip galben şi zece din cel aspru. încât nu mai ştia să se întoarcă. aflat în căutare de vitamine. apoi împrăştiase zvonul că ar fi coborât tocmai din Cali. rodrigo cu meşterul său nu binevoiau să apară. Ştia bine ce avea să urmeze. aduseră din maşină sacii. Când pasta fu gata. românul nu ţtia despre compañerul său columbian mai nimic. Mai important era faptul că bărbatul acela îndesat şi iute îl învăţase cum să se ferească de belele. hijo de la gran puta. Înainte de a termina de descărcat. Napoleon şonticăia în spate.. La început îndrugase că venea de pe amazon. sub soarele îndepărtat şi alb. Jesus vărsă lipiciul pe scară. mai mult adeziv”. colegul său controla deja betoniera.. unu. Îşi dădu apoi seama că treptele trebuiau aranjate cu mai mult ciment pentru a ajunge la înălţimea dorită. acum nu mai găseau nenorocitul acela de ştecher. îl lungi cu mistria. umplură găleţile de la furtun. încercând să nu se împiedice. rumano. umplu găleţile de cauciuc şi urcă două etaje. să se grăbească. opri în hol. Ploua rece. din spatele căruia îl observau trei măgari. una după alta. patru. Încărcară cu apă gura zgomotoasă a betonierei. le jupuise crengile. Ştia că omul acela întârziase atât de mult în ceaţă.unde-i maestro Vicente? îl întrebă pe Napo. apucă o treaptă. acolo creşteau şi lămâii cărora Napo. Când se opri să răsufle. mai că nu se lovi cap în cap cu Gagiul. aşa că vor avea mai mult de furcă. .e bolnav azi. o verifică repede şi o fixă prin bătăi de ciocan pneumatic. printre pachetele nedesfăcute şi mănunchiurile de bârne. le ordonă Jesus. doi. duceţi-vă după piatră! În umezeala deasă care se împrăştia prin ferestre. scoaseră din magazie lopeţile cu vârf ascuţit şi îşi traseră glugile peste cască. adăpostiţi sub un acoperiş de tablă. Mai întîi luă în braţe coşul cu unelte şi se strecură până la etaj. Într-una din curse. cu furgoneta lor verde. peonii începură să urce. apoi vărsară înăuntru adeziv şi ciment. „Mai mult adeziv. vechea lui cunoştinţă de la Blocul verde din santander. trei. Dar. .să strige. dalele de marmură striată de Portugalia. cu primul transport pe umăr. afară. i-au claxonat din spate banda găzarilor. dar Petru nu îl mai lua în seamă. iar Petru îşi plimbă privirea peste gardul casei vecine. Petru îl văzu pe Napo îndesându-şi o ciocolată în gură.adeziv. columbianul turnă în roabă şi Petru ocoli clădirea.

un peon îşi alerga şeful cu ranga. să se răzbune printr-o furie oarbă care izbucnea din senin şi îi arunca în faţa ochilor sânge . ce mai învârţi ? îi recunoscu glasul ros de tutun. ca să asculte muzică arabă şi să vorbească în spaniolă cu un bulgar. Din curtea vecină un portocal răspândea voaluri de mireasmă. contra cronometru. „Mai bine ai veni să lucrezi cu mine”.. în care lucrurile şi oamenii păreau să capete concreteţe. emoţiile şi dorul de casă începură parcă să îşi piardă tăria. acasă trebuie că înfloriseră pomii . chiar dacă încerca să-şi ocupe mintea cu banii care i se adunau în portofel. Petru realizase că nici măcar nostalgia nu îl mai otrăvea dacă nu îi dădea atenţie. Pedro şmechere. după altă roabă.” Numai că Petru avea nevoie de acte ca să îşi reînnoiască permisul. lipit de peretele mâzgălit cu creionul. îi rânjea 186 . . nepăsător la câştiguri. Gagiul fusese dat afară de la firmă – nu mai era cerere pentru apartamente – aşa că de acuma trebuia să tragă sforile să prindă unul din contractele de autonom. Cu ceva vreme în urmă. trăia câteodată momente în care trecutul părea să năvălească. ca un abur. Pe când cobora. au schimbat două vorbe. Într-un ceas. una şi aceeaşi serie de gesturi. că sentimentele şi emoţiile nu mai aveau putere asupră-i. îmbolnăvit de cancerul amintirii. apoi mări pasul. o ceaţă ciudată. se gândi totuşi ce mama dracului căuta el în ampuero.Quita. fără regrete.ar fi fost în stare de orice în momentele acelea. îi sugeră bătrânul. se lăuda el. cu vremea.Hola. Calm şi răbdare. apoi. uneori. îi strigară nişte malaci.. Dar momentele acelea erau tot mai rare. roşii la faţă. păreau să se retragă discret. Paciencia y serenidad. Îi mai vedea şi pe alţii ieşind. românul trebăluia blestemând. Paciencia y serenidad – aşa îl sfătuise un maistru pe care îl ajutase şi care se simţise dator cu o scurtă conversaţie. una după cealaltă. sub ploaia care curgea fără oprire. „că. quita – fereşte!. să se dizolve. ajunsese să muncească prin somn. dimpotrivă. într-o ceaţă fără urme care îl împresurase din toate părţile şi care îl umplea acum pe dinăuntru. pentru o clipă. indiferent la tot ce nu-l privea. din spatele unor dulapuri.. termina doi pereţi cu faianţă. după cum te plătesc ăştia. arsura cea veche din piept. au lucrat încă o oră jumătate. dar îşi pierdeau importanţa. în vreme ce din radioul bulgarului se desfăceau ritmuri arabe. paşi răpăind în cadenţa ambiţiei de a-şi termina treaba la timp şi în bune condiţii.şi simţi atunci. Petru aşteptă. din ceaţă . alţii se luau la harţă pentru nimicuri şi ajungeau la bătaie.

clătinându-se sub roaba cea plină. de acolo. căci meşterul de abia aştepta să le pună 187 . Fata se sperie şi se întoarse. pe rând. undeva pe la marginea oraşului. iar Petru se liniştea şi aluneca înapoi în reţeaua subţire a ceţii. treptele scării. privind fără ţintă. cu toate circuitele în alertă. în ploaie. proaspăt eliberată de la corecţional. Fata arunca priviri curioase în toate părţile. Columbianul nu spunea nimic. un rus ciolănos de care tot şantierul îşi bătea joc. lângă şeful santiago. apoi ale altuia. se vor simţi mai bine după micul dejun. Despre cel mai liniştit dintre ei. pe care ştia că o părăsise definitiv. Lucrul mergea bine şi Jesus nu avea de ce să fie nemulţumit. În pauza de sendviş Jesus a coborât şi el în hol şi au început să mănânce. trebuia din nou să încarce. Petru îşi potoli setea de la furtun. fostul jandarm suferea încă de amintirile verzi şi răcoroase ale pădurii tropicale. asta era bine. Iar viaţa curgea înainte. Pe la miezul zilei. încărca. ştergându-şi sudoarea. „mare cât o casă”. se hrănea şi se odihnea ca să poată munci iarăşi. nu se opreau nici pentru bocadillo. au continuat câteva ceasuri să prepare şi să transporte cimentul pe care Jesus bătea. Petru dădea din cap. mărunţită cu adezivul în coşuri. ieşiră. Proaspăt ajuns pe coasta spaniei.americani. Inspectorii intrară în scară. fiind plătiţi la metru. După ce plecară. auzeau. într-o roată de fluierături. Când se apropiară de magaziile de unde îi atrăgea răgetul betonierei. zbiera cât îl ţineau puterile. oamenii care instalau conducte şi care. Şi românul împărţise odată chiria cu nişte sud. descărcând Caschetele albe ale Protecţiei Muncii. râzând tare. apoi dispărea în ceaţă.meşterul cu mâinile în buzunare. mestecată şi întinsă sub plăcile unui bloc. Napoleon ofta şi îi înjura pe ecuadorienii cu care se înghesuia în chirie. ţiganul andaluz cu cutia de bere în mînă şi ajutorul său. Petru descoperi printre ei şi o fată şi atunci se opri o secundă. aflase mai târziu că făcuse armata la trupele de antiguerilla din anzi. alfonso. urmaţi de ciurda obişnuită de studenţi în Construcţii. Colegul său schimbă atunci subiectul şi începu să se laude cu televizorul cumpărat de curând. farurile unei camionete tăiară ceaţa. uşoară ca praful. „Mai mult adeziv” transmitea columbianul. Cu ei sărbătorise şi un revelion de pomină. pe ritmuri sentimentale de salsa şi marengue. namila tatuată. Napoleon se blocase şi el. în lumea aceea în care lucra. Li se alătură apoi tonio. plimbându-se impasibil în spatele memoriei sale. rezemat în coada lopeţii. fără să creadă o iotă.

pielea pe băţ. Cu el nu se putea trata ca şi cu un peon oarecare, căruia îi mai trăgeai câte una pe spate dacă nu pricepea limba. se făcuse ceasul prânzului şi în Blocul roşu înceta orice activitate, doar ceaţa nu voia să se destrame. ud până la piele, Napo se aşezase pe nisip – în timpul serviciului – şi îşi scutura pelerina. rupsese un braţ al roabei, deşteptul, o încărcase prea mult, ca să-şi demonstreze hărnicia, paciencia y serenidad, îşi repetă Petru şi se puse cu gura pe el. Probabil vor mânca iarăşi la taverna Omului Peşte din apropiere, unde meniurile erau ieftine şi chelneriţa pieptoasă. Băieţii de la Construcciones ribero începuseră deja să se adune, le auzea vocile împungându-se. În sfârşit, Jesus îi chemă la maşină. se spălară pe faţă şi pe mâini, apoi intrară în furgonetă să se schimbe. Meşterul îşi împachetă frumos salopeta, se pieptănă în oglindă, apoi aprinse farurile şi apăsă pe ambreiaj. Când intrară în camera luminată, defilarea zbârciturilor, a degetelor tăiate şi a dinţilor lipsă părea că se încheiase, fiind înlocuită de chipuri umane, de mustăţi şi de cămăşi curate. unii dintre ei, mai grăbiţi, continuau să-şi poarte cu mândrie hainele murdare de vopsele, ca pe nişte uniforme de ofiţeri. Paco Gordo se afla în picioare şi, cu toată autoritatea maestrului de primera, striga ceva pestriţei adunări, care îl răsplătea prin vocalize. La ora mesei, în care oasele se întindeau şi limbile începeau să se dezlege, taverna rustică era ticsită de fum, iar gureşa Mariana de abia prididea să alerge cu braţele pline. echipele soseau, pe rând, în bodegă şi, stârnite de platourile aburinde, îşi căutau scaune, comandau, făceau glume, apoi prindeau în labe lingurile şi pândeau supa caldă. Petru îl căuta din ochi pe Gagiu, dar nu îl zări niciunde. Cum naiba putea munci bulgarul ăsta doar cu un sendviş pe zi? s-au aşezat lângă băieţii care puneau gresia, sub gravura în cupru a Omului peşte. umblase prin partea locului vorba despre un oarecare Francisco de Vega, care se pierduse în Marea Cantabriei ca să fie descoperit, după câţiva ani, tocmai în Cadiz, mut ca o sardină şi acoperit cu solzi. Pe unul dintre ei, care răsfoia ziarul, Petru îl mai întâlnise, dar nu mai ştia sigur unde. Jesus întoarse paharul şi îşi turnă nişte apă, apoi îl avertiză pe Napo că o să îi rămână gâtul sucit după Mariana. Columbianul îi răspunse că tavanul încăperii nu era bine zugrăvit. stârniţi, băieţii îl întrebară dacă era columbian sau peruan. „Columbian”, răspunse Napoleon mândru. „am cunoscut nişte
188

columbience frumuşele sâmbătă, la o discotecă”, rânji cineva. era rândul lui Napoleon să rânjească. apoi flăcăii începură să comenteze ultima alergare de tauri care avusese loc în ampuero şi în care doi bărbaţi fuseseră călcaţi în picioare. „asta e, comenta unul, cu o mutră de cunoscător, dacă au scos aceiaşi tauri, de mai multe ori, pe circuit... Ştie oricine că taurii învaţă imediat traseul... eu i-aş da în judecată pe ăştia”. Doi dintre ei vorbeau despre procesul cu firma care-i concediase. „De trei ani mă judec cu nenorociţii”, se plângea un tânăr „şi mă tot amână cu avocaţii”. „Până să vezi banii, şmechere, n-o să-ţi mai folosească la nimic”, îi răspundea celălalt. „Pentru bani şi câinele dansează”. atunci se apropie chelneriţa să le citească meniul. Comandară toţi, Petru ceru bacalao, o tocăniţă de cartofi şi o prăjitură cu frişcă. „ Întotdeauna mi se întâmplă să găsesc la cină tot ce comand la prânz. Parcă e un făcut”, se lamentă Jesus. La scurtă vreme, pieptoasa Mariana apăru din nou, cu castronul şi farfuria de salată în mână. au început să mănânce în linişte, privind, din când în când, ecranul televizorului, pe care se amestecau ştirile. „aşa le trebuie”, îşi auzi românul vecinii, „au tras din marea asta cât au putut, iar acuma fac grevă că n-au peşte”. „ Ia mai taci, ce ştii tu despre astea ?” îl apostrofă, peste masă, o voce cu accent andaluz. După ce îşi odihnise ciolanele şi îşi umpluse burta cu trei feluri, Petru începu să picotească şi ceru o fructă. aproape că nu mai auzea ce se întâmpla în jur; oricum, nu se întâmpla nimic niciodată. În ţara aceea străină cunoscuse toate plăcerile somnului, din care nu reuşea nicicum să se înfrupte pe îndelete. se întorcea uneori de la lucru cu tot corpul sfărâmat de oboseală, îşi spăla, unul după celălalt, membrele şi se alimenta, ca să cadă, imediat după aceea, într-o pierdere fără vise, adâncă precum o prăpastie. altădată, când îl chinuia spatele, somnul părea că-i şerpuie prin ceaţa îndepărtată a amintirilor, de parcă ar fi aşteptat un descântec. Odihna lui anticronometru începea bine şi se încheia brusc, către ora trei dimineaţa, după care, oricât s-ar fi zbătut, nu mai putea să adoarmă. zorii îl prindeau în pat, ameţit şi nesigur şi se împleticea până la baie, purtând pe limbă un gust de gras şi de murdar. alteori, mai rar, se scufunda în visare atât de adânc şi de periculos încât, atunci când deschidea ochii, descoperea pentru prima dată în viaţă cămăruţa gălbuie, ceasul deşteptător, hainele şi prosoapele de pe etajeră. Câteodată somnul îl cobora doar câteva trepte, ca să îl împingă imediat afară şi să-l lase să alunece iarăşi. trăia în nopţile
189

acelea perechi de vise stranii, din care se trezea nervos şi surmenat ca după o boală, vise în care uita să aşeze schelele, să taie, să apuce sau îşi pierdea dreptul la muncă. alteori, reuşea să îşi încheie visarea prin cheia de boltă a unei culori sau a unui sunet, a cărui vibraţie îl urmărea toată ziua. De obicei, însă, somnul îi era un abator de culori violente, pe care rulau lanţuri de personaje aşa-zis cunoscute, aflate într-o devenire continuă, un mare vis fără formă, în care se rătăcea şi din care se trezea îmbolnăvit de relativitatea a tot ce îl înconjură. Mai trăia, apoi, vise care continuau să îl obsedeze pe măsură ce le degusta, iarăşi şi iarăşi, pe când se îndrepta către gară, în timp ce îşi aranja sculele şi alerga în cizmele lui de cauciuc, printre oameni de abur. simţea câteodată cum somnul îi iese din piept ca volbura unei plante care îl înconjură, parcă, cu ramuri şi cârcei pe care rodeau vise albastre şi stranii, se vedea stând pe mal, îşi auzea prietenii strigându-l, de la suprafaţă, palizi ca nişte aduceri-aminte, gânduri-peşti se zbăteau în năvodul aspru al adolescenţei, iar el dormea întins, sub balconul baroc, pe malul apei celei mari de sub pleoape, cu peşti, cu scoici, cu străzi şi cu păsări. Ştia că toate acestea nu puteau să dureze, dar asta nu îi putea opri curiozitatea de fiecare seară - poate, în timpul treziei, ceaţa fusese prea puternică, se încuraja el, iar luminile slabe, poate că mintea nu îi fusese suficient de ascuţită, iar apele ochilor tulburi. Poate că somnul nu i-l puteau fura, totuşi. Colegii de echipă terminaseră masa şi ieşiră pe terasă să îşi soarbă cafeaua. Petru îi urmări, pe urmă apucă unul dintre cuţite şi începu să îşi desfacă, una după cealaltă, feliile înmiresmate ale unei portocale.

190

DE FLORILE MĂRULUI -fragmente de roman- Maestre, încearcă să te grăbeşti! - Bine, dar, capodopera... - Caută numai să termini! Şi, la o adică, e capodopera ta sau a mea? se înfurie nobilul. - a înălţimii voastre, desigur! se înclină pictorul până în podea. - asta-i! Deci zoreşte! Ce durează atât? - Ştiţi, prea-înalte, trebuie să vă studiez cât se poate de bine înainte! - Cum?! Dar ce, de douăzeci de ani încoace n-ai avut timp? - Nu, stăpâne! M-am concentrat la ceilalţi! explică pictorul arătând tavanul cu ambele mâini. Dintr-un capăt în celălalt al sălii jilţului, bolta arăta ca un imens insectar în care erau prinse în culori chipuri bărboase, chipuri mustăcioase sau spâne, obraji rumeni, pergamentoşi, supţi sau lătăreţi-mongoloizi cu ochi mari, mici, rotunzi ori migdalaţi, cu expresii serene, agitate, războinice, umile ori indiferente, feţe de bărbaţi, femei, copii, fie ei lefegii din garda personală, robi turci, târgoveţi, grădinari şi porcari, slujnicărese prinse cu găina în straiţă sau care nu ştiuseră că drumul spre traiul îndestulat de la castel trece prin iatacul nobilului, ţărănuşi care scăpaseră gâştele pe Dunăre ori vitele în lanurile de grâu, în sfârşit, erau acolo într-un colţ câteva capete întunecate de armăsari pur-sânge şi o întreagă haită de câini de vânătoare cu boturile lor flocoase. Cu toţii pozaseră pictorului de-a lungul anilor, care mai curioşi, care absenţi sau, în cazul animalelor, fără să înţeleagă. Oricum, de ştiut nu a ştiut niciunul ce urma după. Doar pictorul şi nobilul, căruia de multe ori îi venea greu să se hotărască. Într-o zi avea chef să spânzure, în alta, să înece. Pe unii îi trăgea pe roată, pe alţii îi băga în butoiul cu ţepuşe de fier bătute în doage cu vârful înăuntru şi împingea butia de-a rostogolul la vale. Copiii puteau fi omorâţi şi cu mâinile goale, la fel şi femeile. animalele se chinuiau mai puţin. Caii primeau un topor în ceafă, câinii se alegeau cu gâtul tăiat. Mormântul era pentru toţi
191

Alexandru Potcoavă

***

stăpân al tuturor universurilor. sau cum ar fi mârâit vajnicul zoltan. să-şi spună spahiul prins în împrejurimile Lipovei şi lefegiul spaniol prins în patul nevestei nobilului. două capete ieşind din tavan ca din gulerul unei haine. bunăoară. Şi era normal să fie aşa. Nobilul Paksy nu numai că auzise de teoria lui aristarh din samos ci chiar o accepta. în jurul popii va picta armăsarii arabi. să se aşeze şi să privească îndelung deasupra. mai scăzute sau mai umflate. Cu nimeni. tovarăş al lui Copernic la universitatea din Padova. aveau mereu puterea să ducă totul cu ele şi peşti care să fărâmiţeze totul înainte de următorul oraş. ba fără merinde. medic şi cititor în stele. acolo unde lăsase loc pentru chipul lui. Cale de scăpare nu mai exista. tulburi. în loc de chipurile lor pictate. nu mai era vreme. prilej ca nobilul Paksy să adoarmă în jilţ. se vedea stând acolo ca un soare în centrul propriului univers. dacă. în jurul regelui. ieşind dincolo spre Buda şi Viena. trimiţând un şuvoi de apă iute ca o limbă de şarpe să inunde curtea castelului. Mai puţin de pata rotundă şi albă din mijlocul tavanului. apărătorii rămăseseră ba fără apă. turcii asediau castelul deja de o săptămână. radiind în toate ungherele razele vieţii şi morţii. La fel. în zilele lui 1526. Dar aici. unde polonezul îi arătase în taină manuscrisul „De revolutionibus orbium coelestium”. la fel ca sfătuitorul lui intim. 192 . Plăcerea nobilului Paksy era să se retragă în sala jilţului. Proiectilele grele ale bombardelor otomane prăbuşiseră în urmă tunelul. un soare mult mai mare. când va fi să fie. uitând de tot şi de toate. la Ida.acelaşi: apele Dunării. oare ce chip să aşeze lângă băiatul care-i pierduse un cârd de raţe leşeşti. Familia nobilului fugise la timp prin galeria de sub Dunăre. însă. aristarh şi Copernic nu mai ziceau nimic. cu cine să stea de vorbă preotul care-l sortise Iadului dacă nu se satură de sânge. cădea pe gânduri. limpezi. înainte ca butoaiele cu pulbere să fie şi ele întoarse cu fundul în sus. se aşeză sfârşit în jilţ şi se lăsă la mâna artistului. camerista care refuzase să se întindă în patul stăpânului odată cu cearşaful. Şi cu toţii. ar fi fost chiar ei. cum veneau. corpurile celeşti să orbiteze în jurul astrului strălucitor. Îşi imagina ore întregi ce ar fi avut. dulăul care speriase vulpile din tot comitatul şi de care chiar i-a părut rău să-l omoare. cum supuşii în jurul nobilului. Nobilul Paksy se amuza în acest fel zile în şir. goale. stăpânul domeniului şi al fortificaţiei hotărî că nu mai avea altceva de făcut decât să se retragă cu bătrânul pictor în sala chipurilor fără corp. acum.

nobile Paksy! răcni încântat pictorul. ogarii neobosiţi cu boturile lungi despicând aerul până la miezul subţire al mirosului de om. Găsi crustele de vopsea pe mâinile pictorului şi-i făcu semn să iasă din coloană. izbutind câteva gravuri ale Budei. stai aşa! Încă ceva! După ce. Comandantul turc făcu repede o recunoaştere şi nimeri. cu munca ţăranilor din împrejurimi adulmecaţi prin cotloane de pădure de către câinii lui allah. stăpânul castelului îşi scoase pumnalul şi îl înfipse adânc în inimă. Pictorul îşi scărpină un pic barba. trupul îl azvârliră în îngrăditura porcilor. . . e bine. Poţi să pleci! îl concedie nobilul fluturând dosul palmei. Ieşi tulburat şi puse să fie înconjurat convoiul apărătorilor viermuind nu departe în câmp.. În acea după-masă târzie.Ieşi!. în frunte cu el. turcii înşfăcară leşul nobilului. Îi ajunse şi el călare şi-i cercetă atent.ei. fu aruncat în aer. armelor şi a comandantului. ultimii mercenari părăseau castelul. Dărâmăturile se acoperiră cu pământ în decurs de o lună. a doua zi.Da. . animalele devorară dintr-o suflare cadavrul şi. Peste un sfert de oră. cei câţiva râmători îngrăşaţi exclusiv pentru masa nobilului. Pictorul îşi urmă noul stăpân. . Icni scurt iar corpul se lipi moale de tapiseria scaunului înalt. devenite cu timpul celebre şi atribuite unui artist anonim. castelul. 193 . pânza albă a capitulării. Pestei şi Vienei.atât?! se schimonosi artistul. ... viu sau mort. cu chipul nobilului Paksy rânjindu-i din mijlocul mulţimii de feţe. cuprinşi de vineţelile fricii. Când rămase singur în sala pustie. da! observă cel al cărui chip lucea proaspăt pe tavan în mijlocul celorlalte. când lumina zilei adună rând pe rând cearcănele înserării. primiră încuviinţarea să pornească mai departe. asediaţii obţineau în schimb dreptul să plece liberi şi nevătămaţi. în sala jilţului intactă.. studiindu-şi cu dese aprobări din cap lucrarea. zvârcolindu-se în vârful unei lăncii. îl decapitară în curte şi-i înfipseră capul deasupra porţii. înţelegi. Îl îndemnă să vină cu el în timp ce restul oamenilor. umplut cu butoaie doldora de pulbere. între ruinele fortificaţiei. solia otomană ceru imediat predarea castelului. ghiftuite.Gata. ce ziceţi? Mulţumit? se mută pictorul de pe un picior pe altul. se trântiră curând în nămol sub iatagane. deasupra crenelurilor se iţi..Gata. ai grijă să faci aşa fel să nu-mi găsească trupul! Fii blestemat dacă voi ajunge sfârtecat de cămile! Pictorul se înclină şi ieşi repede.

burg supus înaltului slujitor al Domnului.. binişor umflate de pâraiele dealurilor saxone.Prost şi ăla! se strâmbă omul. Dacă mă dovedeşte. Mâine la ora asta mă întâlnesc cu unul dintre voi şi îl provoc la un duel de înţelepciune.eu?! Cum păcatele şi sărăcia mea? Că nu am la viaţa mea decât calul şi carul ăsta. . . nu. Cine să-l dovedească pe episcop? Nu se încumetau. se îndemnaseră între ei. Dar şi aşa. la care urmaşii lui Moise. efraime. . tu eşti salvarea noastră! . eu nu am mâncat niciun copil creştin. vânduse ce vânduse şi acum răcoarea nopţii îl chema spre casă.Da. rabi! se miră omul de pe capră. După care se grăbiră să-l aleagă pe acela care să dea piept cu eminenţa sa. eram acuma cu toţii în furci. Dacă nu. episcopul spusese clar şi răspicat cu o zi înainte că evreii nu mai au ce căuta în urbea lui. efraime! .efraim. Şi atunci. Vă dau o şansă.*** Într-o toamnă târzie. episcopul vrea să ne dea afară din oraş! Că lui tot nu îi este clar cine a adus acum zece ani ciuma aia teribilă peste Halle. toţi se trăgeau înapoi. în faptul serii. efraim se găsea faţă în faţă cu episcopul de Magdeburg în piaţa centrală a oraşului Halle. duceau la vale cu egală uşurinţă frunzele de vie beşicate de soare şi plutele de buşteni încărcate cu sare. tu ne poţi salva! .. Şi încă o nevastă şi cinci prunci acasă. rămâneţi.Fie! se înmuie mărita faţă bisericească. cu plocoane şi rugăminţi. pe când apele nămoloase ale râului saale. . Dar tu. Doamne ajută! altfel.. nu. nu-i asta! Copilul acela s-a întors acasă azi dimineaţă.. toată după-amiaza. s-au dat peste cap să-l înduplece. nu. . .eu?! Nu.efraim. nu! rabinul se apropie cu paşi mari de căruţă.. ultima.efraim! îl întâmpină rabinul cu glas moale. eu am familie. . 194 * . efraim se găsi să treacă pe acolo cu carul lui cu mere. pe la anul X şi ceva de la facerea lumii şi în jur de 1600 după Cristos. era deja seară şi tot nu se hotărâseră.Şi capul de pe umeri.Mulţumim nespus! se aplecară rabinul şi ceilalţi evrei răsăriţi ai comunităţii. . de-a murit unul din doi şi el a sărăcit peste măsură.. rabinul şi iudeii de vază ai oraşului. Bătuse toată ziua străduţele burgului.

şi ce să fac eu? a doua zi la prânz. .Deştept om. printre noi. puteţi rămâne! zise el şi se retrase cu ai lui în catedrală.Ba nu. atunci. Care i-a răspuns calm. efraim făcu feţe-feţe. 195 * * .Mă rog. La sfârşit. că e şi al nostru. evreii ăştia! să mai rămână aici. în sfârşit. el. . deci. . dimpotrivă! strigă rabinul. i-am pus în faţă simbolurile împărtăşaniei. . efraim se aşeză cu sfială pe un taburet. râse cu poftă rabinul. Desigur că şi rabinul l-a descusut aşa pe efraim. el mi-a amintit că unul este Dumnezeu. episcopul scoase o sticlă de vin şi un pumn de pâine sfinţită. Iar eu i-am zis să se ducă la dracu’. el a scos mărul.Mulţumescu-ţi. ajunşi sub răcoarea bolţilor gotice de la Moritzkirche. semnul păcatului originar.Ce-aţi vrut să spuneţi şi ce v-a răspuns iudeul? săriră slujitorii episcopului. Capul bisericii catolice din Magdeburg şi păstorul oiţelor Domnului rătăcite în Halle îl privi curios.La început. episcopul îi arătă trei degete. În faţa lui. efraim i-l arătă pe cel din mijloc. sfânta treime. episcopul se înnegri la faţă şi se ridică. episcopul ceru în jur să fie linişte apoi începu să-şi rotească mîna dreaptă deasupra capului. că de aia suntem oameni! Deştepţi. zise înaltul prelat fiert.. . efraim se trezi îmbrăţişat de rabin şi de ceilalţi. La care evreul băgă mâna în desagă şi scoase un măr. . Când am ridicat trei degete. prea puţin convins el însuşi de asta. mi l-am scos şi eu! . şi cu mărul? . Doamne. când l-am văzut pe episcop că îşi scoate prânzul.Bun. Iar când. râse şi efraim.Bine. evreul înghiţi scurt şi indică cu braţul spre pământ. I-am arătat că Dumnezeu e deasupra noastră.Păi. episcopul mi-a arătat că oraşul acesta cu tot ce-i aici este al lui. că Dumnezeu e aici. apoi mi-a spus că avem trei zile să ne cărăm iar eu i-am arătat care-i părerea mea despre asta. că ai lăsat şi nebuni în poporul tău! izbucni rabinul. a zis efraim. episcopul îşi luă locul pe tron. începând să ţopăie cu mâinile spre cer. la nici cinci metri.

Garniturile militare germane umpluseră liniile iar uniformele feldgrau descindeau din toate vagoanele.Cum adică? se schimbă efraim la faţă. regimentul ajunse în mijlocul urbei. Majoritatea timişorenilor care le deschidea larg uşile era formată din etnici germani şi unguri. întoarse spatele celorlalţi şi plecă spre casă. soldaţii îşi ridicară repartiţiile şi se răspândiră spre domiciliile provizorii. unii încercau salutul nazist. Caporalul Heinricks primi ordinul de încartiruire şi îndrumările necesare. Cât rămâneau în timişoara. Iar din toată povestea se născu o legendă. efraim luă numele de Halle. paşii sincronizaţi ceas ai soldaţilor care deja îşi puseseră o jumătate de europă la picioare. Cu raniţa în spate. priviri pline de furie pentru Dictatul de la Viena şi pierderea ardealului de Nord. români prea puţini. În aceeaşi seară. Şi printre toţi aceştia mai erau şi din cei care doar urmăreau intimidaţi defilarea perfect executată a maşinăriei de război germane. Caporalul Walter Heinricks privi câteva minute acest furnicar înainte de a se lăsa înghiţit de el. efraim Halle. zicând acestea. sârbi deloc. în amintirea locului de unde a plecat. împreună cu numele. din care orice ieşire era cea mai bună. îşi urcă familia în spate şi părăsi oraşul. Walter Heinricks ieşi pe Corso. câte doi sau trei. nu nebun! Şi. Lângă ei. efraim puse coviltirul pe căruţă. trecătorii se opreau curioşi. Companiile se grupară pe platoul din faţa gării şi porniră cu cântec înainte pe bulevardul larg care le duse în centrul oraşului. O 196 *** .. Pentru că. Militarii reichului primiră aici salutul oficialităţilor şi apoi repartiţiile de încartiruire. panzer-grenadierii aveau casă şi masă la localnicii care se oferiseră pentru asta. alţii aplaudau cu genţile de servici strânse între genunchi. Funigeii de cenuşă ţâşnind din coşurile locomotivelor cu aburi făceau din gara centrală a timişoarei un loc înecăcios. aerul rece al dimineţii îi deschise ochii mult mai devreme decât şi-ar fi dorit. puşca în bandulieră şi cureluşa căştii strânsă până să plesnească sub bărbie. Om simplu sunt eu. câte unul. apoi apucă spre adresa indicată. care rămase în familia lui efraim peste ani şi ani.

zona era liniştită. Instantaneu îşi aduse aminte. . dar nu-i reuşi nici pe jumătate. Nu îşi bătură capul să îl mai camufleze. fantomă! mormăi Walter. aproape că se rugau ca francezii să stabilizeze frontul. cum liniile de aprovizionare se lungiseră până la rupere. îi spuse că are de-a face cu o frumuseţe ariană din Banat.asemenea. Belgiei şi Franţei. cu o carabină Manlicher în mâini şi casca ţepeluş pe cap. pe Majestatea sa Franz Iosef. . îl abordă un bătrân distins. era noapte.Mă bucur să vă văd! exclamă domnul. Când şi când mai puneau capul jos. era veche gluma şi proastă ca întotdeauna. 197 . .Du-te şi te culcă. Chipul alb ca brânza proaspătă. Lipsa rezistenţei franceze le dădea grele bătăi de cap şi mai ales o oboseală cumplită din cauza marşurilor neîntrerupte.sunt un veteran de război maghiar. mai ales acum.tânără îi sări înainte. ca ofiţer de artilerie. trecuseră într-un şuvoi de neoprit graniţele Olandei. trosnetul crăcilor aprinse se însoţi cu sforăiturile adânci şi groase. spectrul îl fixă uimit. noroc cu pastilele de benzedrină care-i făceau supraoamenii din discursurile Führerului. răspunse caporalul strângându-i mâna.Mâinile sus! se auzi un glas gâjâind în germană. fără emoţii. În faţa lui. copacii ardenilor întindeau cea mai deasă foaie de cort. O îmbrăţişă la rândul lui şi o privi. copii! Caporalul încercă un zâmbet de mulţumire. . Şansa lor că tancurile aveau nevoie de combustibil şi. Caporalul Heinricks crăpă ochii. . încercând să ţină pasul. se înfiinţase o arătare în zdrenţe de uniformă germană din primul război mondial. santinelele adormiră şi ele. zi şi noapte. în Italia şi Galiţia. Peste zece paşi. se gândi că logodnica îl aşteaptă acasă şi porni mai departe. borduit de părul blond cânepiu. doar-doar apucau câteva ore de somn. la doi metri. În curând. Îi mulţumi pentru flori. În rest. panzerele defrişau drumuri întinse în codrii ardenilor. mâinile sus! soldaţii tresăriră prin somn. Înaintea lor. În urma tancurilor. Deasupra lor. se aruncă la gâtul lui şi îi oferi un buchet rotund de flori de câmp. Fir-ar a dracului de treabă. mândru că mi-am slujit Împăratul. doar mâna. Nu credeam să apuc ziua să mai văd picior de oştean german aici! Dacă aţi şti cât mă bucur! Dumnezeu fie cu voi. Crezu că visează. primiră în sfârşit ordinul de repaus. panzer-grenadierii înaintau cât îi ţineau picioarele. Nu îi întinse flori. o şvăboaică bine înfiptă în peisaj. Clădiră un foc de tabără.

.. . îl priviră pe bătrân cu atenţie. la timpul nostru? Şi Kaiserul unde-i? îngăimă bătrânul caporal stupefiat. Nu a mai venit nimeni după mine.adică cum. se ridică şi îşi trase o buturugă sub fund. cine-i Führerul ăsta? . năuce de somn. soldaţii.Ba bine că nu! răspunse caporalul în doi peri. sunt caporalul Diettmar din infanteria Kaiserului..alea-s tancuri. Kaiserul Wilhelm al II-lea! am în pază sectorul ăsta de pădure. . În timp. fratele a căzut la Verdun în ’917 iar nevastă şi copii n-am avut.Noi suntem schimbul! îl asigură Walter vesel.. Între timp. treziţi acum de-a binelea.. lăsând carabina să se rostogolească în iarbă. Veteranul îşi adună puterile şi îl privi în ochi. dar nu am plecat de la post. Şi sunt ale Führerului. 198 . te-au dat afară de pe lumea cealaltă? . Părinţii mei sunt de-acum sigur oale şi ulcele.Dar tu. a renunţat la domnie şi de vreo douăj’ de ani e în exil în Olanda! preciză Helmut.ai grijă ce spui! aţinti bătrânul carabina spre el. am trăit cu ce am vânat şi am aşteptat schimbul.. Dar voi? Voi cine sunteţi? . cine eşti? vru Walter să se dumirească.. Şi carele alea de fier ce-au trecut pe aici la amiază ce sunt? Şi ale cui sunt? Şi. camarazii lui se treziseră şi îşi aruncau priviri contrariate. . . sunt caporalul de infanterie Diettmar. Ceea ce voi n-aţi reuşit la timpul vostru! . curios de situaţie. în slujba Majestăţii sale. mi-am făcut un bordei aici. moşule.Dumnezeule! răcni moşul şi căzu în genunchi.Panzer-grenadieri?! N-am mai auzit de arma asta. dacă-l cheamă Hitler? sau te pomeni că o fi vreun bastard. el e comandantul nostru suprem şi ne-a trimis să-i batem pe francezi.Panzer-grenadieri! În slujba Führerului adolf Hitler! rânji Helmut.. cine-i acest Führer? urmaşul Kaiserului cumva? Şi cum să fie.De ce să mă întorc? Nu mă mai aşteaptă oricum nimeni.. spuneţi-mi. .sunteţi nemţi? tuşi hârâit. totuşi.Cum am spus. am fost lăsat aici în februarie 1918 să păzesc acest sector de pădure.. aşa că vreau să vin cu voi! Dar.. . . .Cu tine ce-i? făcu sergentul Helmut nervos.Kaiserul a pierdut războiul. Poţi să te întorci liniştit acasă! Ţi-ai făcut datoria cu vârf şi-ndesat! .

199 . N-am mai fumat tutun din august 1918. Ochii îi străluciră de plăcere. tocate şi învelite în alte frunze de copac. sergentul Helmut scoase pistolul din toc. Dumnezeu nu poate fi de partea unui caporal! Pe mine m-a uitat aici. să mori în luptă e o treabă . apoi.treaba ta. mai târziu când. Mai văzuseră astfel de cazuri şi nu era o privelişte frumoasă. Şi-o câştigase în Polonia. fierte în apă de zăpadă topită. . .. . de gâjâi aşa. întâlnit în centrul timişoarei. Cât de rău le va părea lor după acele leşuri legate în muşchi. pe care le lăsaseră să se umfle sub soarele Pomeraniei. încolţiţi în cazanul stalingradului.u. până la cotor. tăcură cu toţii. Ca şi mine. tăicuţule. Oricum. un singur lucru te rog: oferă-mi o ţigară. fără să clipească.asta-i că l-a vorbit aşa pe Führer! se justifică panzer-grenadierul.Ia! Helmut îi întinse pachetul.k.ajunge acum.. Germania a pierdut războiul. astea mi-au distrus gâtul. zise veteranul. Fumă cu sete. mitraliind o întreagă şarjă de cavalerie polacă. asta chiar e aiurea. Şi unde mai puneţi că puteam ajunge cu toţii la zid dacă ăsta se scăpa că s-a întins la discuţii d-astea defetiste cu noi şi noi l-am lăsat să plece! aici. primul posesor al Crucii de Fier din regiment. la cuvintele sergentului. o făceau jandarmii de campanie când intra pe mâna lor.dar. e al unui caporal. vor ajunge să mănânce membrele amputate ale camarazilor. moşule! te-ai ţicnit aici în sălbăticia asta! Îţi spun să-ţi închizi gura aia mare sau te uşurez de viaţă! sări Helmut. dacă n-o făceam eu.Nu. când mi s-a terminat rezerva. După cum Walter Heinricks preferă să nu-i mai zică nimic ofiţerului de artilerie k.Caporal?! simplu caporal?! se strâmbă veteranul. aşa se face că.. eu nu ştiu. Infanteristul Kaiserului se prăbuşi pe spate ca un butuc. ca şi matale. adolf Hitler a fost caporal. aruncă mucul în focul de tabără şi se ridică de pe buturugă aranjându-şi uniforma.deşi cine naiba îşi dorea asta? .. . îl armă şi. să te lege la stâlp şi să te ia un pluton la ţintă ca pe fazani. Călăreţii se prăbuşiră în ţărână înainte ca lănciile lor să aibă cea mai mică şansă de a-i atinge pe soldaţii Wehrmachtului. Numai frunze uscate de copac. înainte să înţepenească cu ochii larg deschişi. Bătrânul îşi aprinse o ţigară. în celălalt război! râse Heinricks.. eu am pierdut pacea iar războiul ăsta nu mai e al Kaiserului. Frumoşii cai se zvârcoliră cel mai mult. . aşa că tot un drac e! Măcar eu nu l-am chinuit. sergentul avea dreptate. pe el îl va uita altundeva! Dacă cumva a ştiut vreodată de noi. îl împuşcă pe bătrân în frunte.

200 . rezső Halle deschise imediat. mic-burghez. unind aceste lacune civice. oraşul era unul singur. caporalul Heinricks pătrunse bine în cartierul Iosefin. la rândul lui. se mulţumi să observe viaţa din acest oraş. Feţele călătorilor se lipeau de geamuri. soldatul înarmat până în dinţi dând mâna cu funcţionarul în haine lejere şi papuci de casă. În curând. Parcă ar fi ieşit dintr-un oraş şi ar fi intrat în altul. îşi înclină capul a salut şi. gata să contribuie cu tihna lui la efortul de război. terenul eliberat de zidăriile masive se transformase în parcuri şi mai ales păşuni pentru vitele unor localnici. pentru a risipi orice temeri. cu sincope agrare unde te aşteptai mai puţin. în pragul unui apartament liniştit. cartierul Iosefin îl întâmpină cu bijuteriile de arhitectură în stilul anilor 1900. trecu printre rondurile de flori împrejmuite cu borduri văruite şi urcă pe scara din spate. incapabilă să se mai mişte de acolo. Dincolo de cursul de apă. se pomeni faţă în faţă cu o femeie care tocmai dădea să iasă. Puse totul pe seama dozei de neobişnuit a apariţiei lui. la începutul de iulie al lui 1941. . apucând pe bulevardul Carol. Bulevard. grăbi pasul spre familia unde urma să-şi petreacă zilele până la următorul salt. se distră Walter în sinea lui şi deschise poarta la adresa de pe ordinul de încartiruire. urmărindu-l pe Walter care. tramvaiele electrice huruiau dintr-o parte în alta. din Wehrmacht! se prezentă germanul zâmbind larg. aceasta sări un pas înapoi şi se lipi de perete îngrozită. de parcă ar fi aşteptat momentul cu mâna pe clanţă. actualmente recepţioner de hotel! râse cel dinăuntru. . Caporalul o privi curios dar hotărî să nu dea importanţă. Presimţea că acesta va fi peste graniţa uniunii sovietice. Nu lăsase bine în urmă centrul cu palate impozante şi nimerise în mijlocul unei cirezi păscând alene pe malul canalului Bega. islaz.În schimb. aspectul îl frapă. Walter străbătu restul drumului golit de gânduri. străbătu gangul spre curte. o ocoli pe gospodină trăgându-se cât mai spre balustradă. În locul zidurilor ce delimitau odată strict cetatea de cartierele adiacente. Şi chiar era un cadru aparte.Contabil rudolf Halle. Găsi în cele din urmă uşa familiei gazdă şi sună. îi studia îndelung. Prea era aproape şi aparent la îndemână ursul rus acum.Caporal Walter Heinricks. Dar nu. bulevard. fostă citadelă a Imperiului austroungar. Doi străini prietenoşi din întâmplare.

şi proprietar de clădire cu două caturi şi patruzeci de chiriaşi. şi cu fabrica de ciocolată. Intră ruşii în oraş! trebuia să fi plecat naibii când mai aveam timp. Care.. ca să-i dea patină. Ocoliră masa cea lungă unde îşi luaseră ceaiul atâtea nopţi la rând şi se retraseră într-un ungher.Da. dar cine putea şti că românii or să se dea cu bolşevicii? Hai. thomas fu trecut în porţie la Ilona neni. şi neamţ. sper că ai totul gata! .. Pista începu să amestece frenetic mortarul cu care lipi rând cu rând un zid de cărămizi până în tavan. nu mai e timp de pierdut! se agită eduard thomas livid. da. eduard thomas se întinse pe ea. Despre eduard thomas unii şuşoteau că ar fi fugit cumva în Germania. i-a tăiat din ce în ce din tainul de hrană pe măsură ce portarul şi femeia de servici descopereau ascuţimea luptei de clasă cu tot cu ascuţişul ei.. riscând să plesnească cu fiecare cuvânt. Mască locul cu nişte vechituri şi murdări peretele ascunzătorii cu cenuşă. . Pista. Pista... aici aştepta o saltea de paie culcată pe podeaua de pământ şi rumeguş a pivniţei.repede.. *** 201 . asta dacă am noroc! Dacă nu... domnule thomas... muşchii îi deveniseră rigizi de spaimă. domnule thomas! Dar n-aveţi grijă! Bărbaţii coborâră în subsolul casei. cei doi dispărură din clădire răspunzând cine ştie pe unde chemării partidului. siberia. mă împuşcă diavolii ăia roşii cum pun mâna pe mine. haideţi cu mine! îl linişti portarul.. dar cert e că nimeni nu-l mai văzu după septembrie 1944.. pe unde să strecoare înăuntru mâncarea şi să scoată sacul de pânză cerată pentru fecale. sub obrazul proaspăt ras şi dat cu colonie.. că aşa am auzit! . nehotărât dacă să mai intre sau să rămână în pragul cămăruţei portarului. cu cât au trecut lunile..Îţi dai seama. Lăsă anume doar o crăpătură îngustă la bază. absent. Încă din acea seară..Nasoale vremuri se anunţă. La un an.

neştirbit principiu de la începuturile sărbătoritei rîndurilor de faţă. precum şi cele literare. mai ales. „raftiuk!”. dar şi însemnat astfel de rubricatura revistei – din 28. până la un alt(fel de) Dumitru Crudu. ci de fraternizarea celor cu aceleaşi principii estetice şi etice. căci iar sunt vizibile influenţele extra-literare ale (mi)graţiei interne (vezi rubrica dedicată stabilimentului mult drag inimii noastre. recenzii. prezentate totuşi în alb-negrul sau alb-sepia lui Perjovschi. explicitate de către unul Paul Goma. De unde covalenţa cu problemele intra. De asemenea. oricât de relative. clar structurate.s Ite Iată că revista electronică Tiuk! împlineşte zece ani de apariţie.reea. ab tiuk condita. bine dese(m)nat de Dan Perjovschi. Rockstadt). eveniment. arhivă. anchete. adică de răcnit în stradă) lui Mihnea Blidariu. fie şi doar datorită căror cărţi de la ce edituri li se aplică zisele recenzii. în maniera Tiuk!.. recenzii. recenzii. se scad cele pentru muzică. a se vedea.. nu-i aşa? – clar literaturocentrică. linkuri şi rămân vreo 18. toate acoperă o bună parte din apariţiile semnificative în literatura de limbă română. însă. ar fi păcat să se treacă sub tăcere actuala localizare a miezului echipei. grafică. recenzii de la „Note de lectură”. recenzii. împreună cu „desenele dintr-o parte şi din alta a Pieţei universităţii” ale numitului grafician. evident. faptul că din cei trei Vakulovski sunt (măcar) două treimi basarabeni. concurs. implicite. Nu trebuie omis. a se vedea editorialulpoem (stradal. teatru. toate aplicate. în oraşul-coroană de la poalele tâmpei. Ce face Tiuk! de durează de 10 ani? există o continuitate dată nu doar de miezul frăţesc al echipei. Într-un mediu intelectual în care literatura încă pare a fi nucleul. cu 33 de numere! semnele de exclamaţie trebuie puse în pereche. recenzii. cu celelalte. singurul ocol ludic fiind titlul rubricii („Lectiuk!”. şi cântăreşte greu în aliajul din care s-a turnat în forma (mentis) revistei. sugerând coloanele unei construcţii după principiul „k-avem kef”. „Opintiuk! de lectură”).şi. la rubrica „a!!”! tiuk. extra-literare ale provinciei-ţări.net 202 Cătălin Badea-Gheracostea .

departe totuşi de caţavencisme şi morbidităţi. „glaurungologul” îşi maschează eul prin rescrierea realităţii într-un „nor de etichete” lipite câte patru-cinci fiecărei postări. pe IMDB. turambar este un poet matematician sau un matematician poet. fie din lucida trăire a clipei.) sau practicate (aikido. Bowie... Picasso etc. un posibil avatar al lui Omar Khayyam încercând să nu fie strivit în Bucureşti. în engleză. dar totdeauna însoţită de o ironie la marginea sarcasmului formulată într-o limbă română dinspre Caragiale-Iaru-Popescu. lucrător în comunicaţii „sau” media.blogspot. din toamna lui 2007 încoace. tot mai aproape de moarte.Blogul individual presupune o desnudare a eului.. „pictura se împarte în Caravaggio şi restul. fotografie). probabil Dagnir Glaurunga. fie că aceasta vine dinspre familie. Căci la o medie de trei însemnări pe zi. toate codurile culturale suprapuse cu care se joacă balaurul vădesc un spirit matematic (şi nu doar pentru că ştie să facă grafice şi să le „esplice”) care „purcesează” fericirea.” turambarr. Brel. după cum criptează profilul accesabil sub o fotografie alb-negru.” – adaptarea îmi aparţine).”. repetiţia. apoi restul se împarte în Picasso şi. Nimic mai departe de adevăr în blogul lui turambar. spune părerea dinaintea evidenţei. care făcea zăpada să joace pe suprafaţa asfaltului cum joacă aburul pe faţa apei cînd dă cazanul să fiarbă şi e frig afară.com Cătălin Badea-Gheracostea 203 . abia apoi o re-facere prin scriere a realităţii acestuia. Iar restul acesta. liric în analiza graficelor PIB-ului româniei între 1990 şi 2010.. Cu cît repeţi. turambar trebuie citit ca să (nu?) i se întâmple „repetiţia.”. echilibrat în permanenţă între imaginea pe care o alege şi cuvintele cărora le dă bun de ecran. Iar postarea tipică din acest blog este o combinaţie de imagine – comentariu sau solipsism – ilustraţie sau confesiune – referinţă culturală niciodată pură şi simplă. muzică – Bach. dinspre artele consumate cu stil (film – are cronici. Şi astfel. fiind „singurul fin analist într-ale catastrofei controlat-cotidiene” în stare să ne-arate „Drumurile curate. pictură – Caravaggio. un vîj moderat. portret (ca) dintr-un film noir. Bowie şi. cu atît devii mai simplu şi mai curat şi mai luminos şi mai ironic şi mai bătrîn şi mai temător şi mai netemător şi mai ascuţit la limbă şi mai luminos la inimă şi mai aproape de moarte. pline de utilaje care treceau de colo colo... apoi restul se împarte în Brel şi restul. riguros în a-şi susţine preferinţele de consumator de artă („muzica se împarte în Bach şi restul.

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.5. Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov) finanţat prin FONDUL SOCIAL EUROPEAN. 204 . „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”. Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”. Domeniul major de intervenţie 1.5/S/76945.Numărul cinci al revistei „Corpul t“ a fost realizat de o parte dintre profesorii şi doctoranzii de la Facultatea de Litere a universităţii „transilvania“ din Braşov în cadrul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabilă” BD-DD (Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful