P. 1
Manual de Supravietuire

Manual de Supravietuire

4.83

|Views: 48,703|Likes:
Published by aqa_ion4911

More info:

Published by: aqa_ion4911 on Apr 02, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/17/2015

pdf

text

original

Indiferent de vârstă, sănătate, sex sau condiţie fizică, supravieţuirea înseamnă adeseori să
ridici, să împingi, să tragi, să porţi sau să manevrezi anumite obiecte cu diverse greutăţi - câteodată
foarte mari.

În astfel de situaţii pot apărea accidente la articulaţii sau la coloana vertebrală. Ele pot fi
evitate prin respectarea unor reguli simple:
Reguli de bază:
- Nu te repezi, nu smuci, nu te încorda, nu zvâcni.
- Mai întâi gândeşte, fă un plan de acţiune, apoi: î-m-p-i-n-g-e, sau r-i-d-i-c-ă, sau c-a-r-ă

tacticos, fără grabă.

- Când manevrezi o greutate respiră continuu, nu-ţi ţine niciodată respiraţia.
- Foloseşte picioarele, NU mâinile, NU trunchiul. Îndoaie genunchii, NU spinarea. În orice
situaţie trunchiul trebuie să fie cât mai drept, vertical.
Cum ridici o greutate: pentru a coborî mâinile (ca să apuci), îndoaie genunchii, - NU-ţi apleca
sau cocoşa trunchiul. Trage sau saltă obiectul (pietroi, ladă) până peste degetele de la picioare. Sub
obiect apare un spaţiu în care poţi băga degetele mâinilor. În continuare, ridică obiectul pe genunchi şi
strecoară antebraţele sub el.

Ridică-te cu spinarea cat mai dreaptă şi verticală, lăsând picioarele să facă toată treaba,
aducând obiectul la piept. Agaţă sau apucă obiectul cu degetele peste partea sau muchia depărtată.
Cum transporţi o greutate: o posibilitate ar fi s-o faci chiar în situaţia în care ai ajuns după ce
ai ridicat-o cum am arătat mai înainte: cu obiectul sprijinit pe antebraţe, la înălţimea pieptului, cu
spinarea dreaptă, verticală.

Alte moduri de transport recomandabile (în funcţie de forma şi felul sarcinii):
a) Pe un umăr; din când în când schimbă greutatea pe umărul celălalt;
b) Pe un şold; este o metodă cam incomodă, dar se poate folosi când sarcina e prea grea ca s-o

ridici pe umăr;

c) Sprijinită pe pelvis (osul de sub buric), cu ambele braţe întinse în jos. Mai bine ar fi dacă
poţi încrucişa degetele sub obiect. Pentru distanţe mici foloseşte numai această metodă.

Cum manipulezi greutatea: obiectele lungi şi grele - cum ar fi: buşteni, stâlpi, mobilă - pot fi
ridicate şi transportate prin deplasarea unui capăt (A), rotind obiectul în jurul capătului rămas pe sol
(B). Apoi ridică şi deplasează capătul (B), rotind obiectul în jurul capătului rămas pe sol (A). Ş.a.m.d.
La fel se scoate şi un automobil căzut într-o groapă (vezi #13). Adică:
1. Respectă regulile de bază. Apucă obiectul de la un capăt, dintr-un loc potrivit (bara de
protecţie a automobilului; sub buştean, sub vârful ataşului), îndoaie genunchii şi ţine spatele cât mai
drept, vertical. Ridică extremitatea buşteanului (fig. 3.9).
3.9. Ridicarea corectă a greutăţilor mari
2.
Deplasează capătul ridicat într-o parte (mişcă-te ca un crab). Apoi coboară sarcina (cu grijă,
îndoind genunchii). Dacă e un automobil, după ce l-ai ridicat de un capăt, dă-i drumul de sus - ca să
sară pe arcuri - şi când sare, profită şi mişcă-1!
3. Du-te la celălalt capăt. Îl ridici şi îl transporţi sau muţi -înainte, până dincolo, în jurul
capătului sprijinit pe sol. Îl laşi jos, repeţi cu capătul celălat ş.a.m.d.
Doi oameni pot căra un obiect lung astfel: fiecare apucă şi ridică de la un capăt - aşa cum am
arătat mai înainte. Unul dintre cei doi ia comanda şi zice răspicat: atenţie, gata, sus] Amândoi ridică
deodată şi se deplasează - preferabil într-o parte (nu este recomandat înainte sau înapoi).
Bolovanii mari pot fi deplasaţi prin ridicarea unei laturi şi apoi prin rostogolire pe câţiva paşi,
din inerţie. Ai grijă să nu-ţi vină peste picioare!
Cum împingi: cu picioarele (fig. 3.10).
3.10. Metode de împingere
Braţele pot fi sau întinse (cu coatele blocate), sau complet îndoite. Dar metoda cea mai
ergonomică este împingerea obiectului cu spatele sau umărul, într-una din variantele:
a) Sprijină-te cu spatele de obiect, picioarele să facă 45° cu solul. Îndoaie genunchii, înfige
călcâiele în sol, îndreaptă genunchii şi împinge. Apoi repetă.
b) Stai cu faţa la obiect şi împinge-1 cu braţele întinse. Braţele, trunchiul şi picioarele trebuie
să formeze o linie cât mai dreaptă - înclinată la aprox. 45° faţă de sol. Blochează coatele. Nu împinge
în sus, numai înainte şi orizontal. Direcţionează obiectul prin reglarea forţei din picioare şi din
înclinaţia braţelor faţă de trunchi.

c) îndoaie ambele picioare şi apasă sau împinge obiectul cu umărul. Braţele sunt complet
întinse, iar mâinile apucă astfel încât la îndreptarea genunchilor, capătul apropiat al obiectului să se
mişte puţin în sus şi apoi înainte, lateral - pe cât posibil. Obiectul va fi deplasat fie prin alunecare, fie
prin ridicarea şi rotirea lui în jurul unui colţ opus, sprijinit pe sol (vezi mai înainte).
Poţi împinge sau deplasa o greutate mare şi cu ajutorul unei pârghii sau cu o rangă.
Încearcă, exersează şi învaţă cât mai repede metodele acestea!

4. PREA MULŢI

4.1. Eşti oare în primejdie?
4.2. Pregăteşte-te
4.3. Cum previi:
Vătămarea corporală, Agresiunea sexuală, Tâlhăria, Furtul
4.4. Cum poţi scăpa
Strivit de mulţime, Dacă eşti urmărită, Apără-te dacă te prinde, Atacul armat
4.5. Cine te atacă?
Autostopistul de lângă tine, Şoferul de lângă tine, Indiscretul, Beţivul agresiv, Nebunul, Un şofer furios, Mulţimea,
Cel ce se îneacă, Teroriştii din avion, Sălbaticii
4.6. Dacă te leagă
4.7. Animalele
Câinii, Lupii, Taurii, Urşii, Tigrii, Şerpii, Crocodilii, Rechinii
4.8. Insectele
Muştele, Ţânţarii, Omizile, Albinele, Viespile, Tăunii, Furnicile, Insectele parazite, Lipitorile, Păianjenii, Scorpionii,

Miriapodele

Fie că eşti strivit de suporteri dezlănţuiţi pe un stadion sau turtit de îmbulzeala produsă la
ieşirea unui cinematograf în flăcări ori a unei discoteci incendiate, sau pe un vapor care se scufundă,
călcat în picioare de cei care caută să ajungă primii la barca de salvare, forţa unei mulţimi de oameni
isterizaţi este la fel de periculoasă ca şi atacul unei turme de elefanţi, haite de lupi sau cete de rechini.
Poate chiar mai mortală.

Senzaţia de înghesuială (la fel ca cea de singurătate) poate îmbolnăvi (ce-i mult nu-i sănătos).
Cei care pot trăi izolaţi fără să o ia razna (pustnici, exploratori, cercetători, speologi etc.) au o
mentalitate tot atât de diferită de cea a omului obişnuit ca şi cei care pot trăi înghesuiţi fără să
„explodeze": astronauţi, marinari, călugări ş.a.m.d.
Uneori chiar şi numai doi oameni aflaţi împreună pot fi prea mulţi - de exemplu când unul

dintre ei îl loveşte, îl împunge ori îl muşcă pe celălalt.
Ce poate face un om neînarmat şi nepriceput la autoapărare când se trezeşte înghesuit, atacat?
Deoarece situaţiile posibile sunt foarte variate, iar victimele extrem de diferite, singurul sfat
practic şi sigur care poate fi dat pentru a scăpa când eşti atacat, este să reacţionezi iute şi dur. Dacă
poţi evita
, nu lovi,- dar niciodată să nu loveşti slab- zicea Theodore Roosevelt. Lasă mila: mai bine să
plângă maică-sa, decât maică-ta. După ce-l potoleşti, poţi redeveni milos şi civilizat. In plus, ţine minte
că şansele tale de a supravieţui atacului dezlănţuit al unui om sau animal sunt mult reduse dacă-ţi pierzi
cumpătul şi te laşi copleşit de durere, furie, ură sau frică.
Dar atenţie: legea pedepseşte autoapărarea fizică realizată cu o violenţă disproporţionată faţă
de agresiune (de exemplu n-ai voie să-l omori dacă el încerca doar să te fure ş.a.m.d.). Pentru a te putea
încadra în situaţia legală de „legitimă apărare", trebuie ca atacul să fie material, direct, imediat şi
injust,
îndreptat împotriva ta sau altei persoane, iar apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului
şi proporţională cu gravitatea atacului (conf. art. 44 din Codul Penal).
Asigurarea securităţii şi ordinii publice nu trebuie lăsată doar în grija Statului, a Poliţiei, ci
preluată de către toţi cetăţenii. Fiecare trebuie să-şi ia măsuri de protecţie şi să participe efectiv la
combaterea răutăţilor din jurul său.

Dacă analizăm diversele feluri de infracţiuni (tâlhării, violuri, furturi, crime, înşelăciuni), vom
constata că majoritatea se produc în sau lângă locuinţa victimei. Oamenii sunt de obicei creduli,
iresponsabili, nu se gândesc că un atac criminal poate veni şi de la o persoană la care nu te aştepţi, sau
că răufăcătorii pot fi oriunde.

Violenţa e în creştere şi a devenit un mod de viaţă. De la violenţă la crimă e doar un pas mic.
Nu numai la noi multă lume este surescitată, vehementă, brutală. În 1984 media mondială era de 5,82
crime la 100 000 persoane, dar în 1994 a ajuns la 6,7 în ţările industrializate, la 10,5 în America Latină
şi la 12,34 în ţările arabe. Se consideră că factorii favorizanţi ar fi: ponderea tinerilor din totalul
populaţiei şi creşterea densităţii populaţiei. Dar cauza principală a violenţei o constituie lipsa de
educaţie şi sedentarismul (sau mai bine zis: sărăcia, şomajul, discriminările de orice fel etc). Plus faptul
că la noi consumul de alcool e pe primul loc din lume: 11,5 1 pe an, pe locuitor. Uitaţi-vă în jur şi veţi
vedea o mulţime de fărădelegi: furturi, spargeri, violuri, sechestrări de persoane ş.a.m.d. Ce va mai fi
după câţiva ani, când toţi aurolacii vor deveni adulţi (cu drept de vot!)? Iresponsabilitatea şi refuzul
autorităţilor, al societăţii, de a recunoaşte şi trata prin educaţie cauzele violenţei şi NU efectele ei, prin
pedepse, vor duce la agravarea incontrolabilă a situaţiei.
Pregăteşte-te!

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->