P. 1
Manual de Supravietuire

Manual de Supravietuire

4.83

|Views: 48,663|Likes:
Published by aqa_ion4911

More info:

Published by: aqa_ion4911 on Apr 02, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/17/2015

pdf

text

original

Călătoriile, în afara interesului lor economic, ajută enorm omului să se instruiască, să se
educe. Mai ales celor tineri. Deci trebuie să călătoreşti. (Atenţie: orice acţiune omenească e tot un fel
de călătorie, o aventură în necunoscut, în viitor. Aşa că...). Dar în orice fel de călătorie (o tură de o zi la
munte, expediţie la tropice, concediu la mare, studii în străinătate etc.) pot apărea situaţii grele, de
supravieţuire. Partir c'est mourir un peu. (Când pleci, mori puţin) - zice pe drept cuvânt francezul, şi
mulţi dintre cei ce emigrează chiar mor de-a binelea.
Înainte de a pleca de acasă, verifică dacă eşti bine pregătit pentru a înfrunta aspectele
cunoscute, previzibile ale oricărei călătorii sau acţiuni. Iată o scurtă listă cu întrebări esenţiale:
- Cât timp voi fi departe de casă?
- Câtă hrană şi apă să iau la mine?
- Hainele şi încălţămintea sunt potrivite? Să iau câte ceva de rezervă?
- Ce echipament special îmi trebuie pentru condiţiile specifice ale acestei
călătorii?
- Ce trusă medicală, de prim ajutor îmi va fi necesară mie şi camarazilor de drum? Felul şi
cantitatea de echipament, pregătirea necesară depind de mulţi factori, dar esenţiale sunt bunul simţ şi
logica.

Pregăteşte-te fizic prin antrenamente, de exemplu fă cros, înot, căţărare, călărie, autoapărare
etc, sau: dezvoltă-ţi rezistenţa la căldură, sete, frig, la schimbarea fusului orar etc, însă şi rezistenţa

psihică, morală: la izolare, întuneric, stres, frică etc; învaţă limbi străine. Citeşte cărţi scrise de
supravieţuitori, despre experienţa lor, manuale de supravieţuire.
Atenţie - trebuie nu numai să citeşti, să înveţi, ci mai ales să exersezi, să aplici practic cele

învăţate!

Se povesteşte că un savant făcea o călătorie. Când ajunse la o apă mare, angajă un barcagiu
să-l ducă pe malul celălalt. In timpul traversării, ca să mai treacă vremea, învăţatul încercă să intre în
vorbă cu barcagiul, evident despre ce se pricepea: „Ia zi, ce părere ai despre Platon?" Barcagiul însă,
om simplu, nu ştia cine-i Platon. „Cum dom'le, nu l-ai citit pe Platon?" „Nu!", răspunse indiferent
vâslaşul. „Păi, dacă nu l-ai citit pe Platon", zise învăţatul, „ai pierdut jumătate din viaţă." Barcagiul
se minună, înghiţi în sec, dar vâsli mai departe. Intelectualul mai încercă o discuţie despre Kant, cu
acelaşi rezultat, şi se lăsă păgubaş. Întâmplarea făcu să vină deodată, din senin, o vijelie mare care
răsturnă barca. Atunci barcagiul îl întrebă: „Ştii să înoţi?" învăţatul răspunse, zbătându-se de mama
focului: „Nu ştiu!" „Ei vezi", adăugă barcagiul, „acum o să-ţi pierzi toată viaţa!"

Sau altfel zis: degeaba te pricepi la calculatoare, marketing, management, afaceri ş.a.m.d. -
dacă nu ştii să alergi, înoţi sau să te porţi.
Pericolele unei călătorii pot fi de natură:
- subiectivă (care depind de om): încrederea excesivă în forţele proprii; inconştienţă; neştiinţă;
condiţie fizică şi/sau echipamente insuficiente ori necorespunzătoare; nepricepere etc.
- obiectivă (produse de Natură): factori meteorologici, sau climatici; drumuri nepracticabile;

alunecări de pietre, zăpadă etc.

Oricât de bine ar fi pregătită o călătorie, riscul sau pericolul nu poate fi complet eliminat.
Studierea condiţiilor de călătorie. Cu cât vei cunoaşte mai bine dinainte locurile şi oamenii pe
unde vei călători, cu atât şansele să ajungi cu bine la capăt cresc. Studiază cu atenţie hărţile, fă rost de
cât mai multe informaţii despre terenul, clima, vremea, felul vegetaţiei, animalele pe care le vei întâlni.
Studierea condiţiilor geografice, meteorologice, etnografice etc, din zona pe care intenţionezi
s-o străbaţi este de importanţă vitală. Pentru aceasta există numeroase posibilităţi: cărţi, hărţi, muzee,
ghiduri, Internet, cluburi, cadre didactice, alţi călători etc.
Climatul temperat este cel mai răspândit pe glob. El oferă şanse mari de survival chiar fără să
ai cunoştinţe şi îndemânări speciale. Însă alte zone, cu alte climate, necesită cunoştinţe deosebite,
adecvate - vezi la #13.

Planificarea călătoriei sau a acţiunii

Prevederea este mama înţelepciunii

Împarte planul (obligatoriu scris, NU verbal) de desfăşurare a expediţiei sau călătoriei în

etape:

a) de pornire;
b) de atingerea ţelului;
c) de odihnă - recuperare.
Stabileşte clar scopurile şi calendarul fiecărei etape. Stabileşte soluţiile şi comportarea în caz
de accidente cum ar fi: defectarea vehiculului, boală, transportul victimelor (vezi # 2.4).
Nu planifica viteze prea mari de deplasare sau termene prea scurte. Obligaţia de a respecta un
plan prea ambiţios, prea greu, duce la epuizare, la greşeli de gândire, la pagube.
Necesitatea de a face rost de apă din surse locale va influenţa mult alegerea traseului.
E important şi cum începi o treabă, dar mai mult contează felul cum o termini. Aşa că verifică
des îndeplinirea planului - de către tine sau de către alţii. Încrederea e bună, dar controlul e sfânt!
Controlul medical: fa-ţi un control medical şi stomatologic cât mai cuprinzător. (Pe vremuri,
englezii care plecau să lucreze sau să stea în colonii, la tropice, îşi scoteau preventiv toţi dinţii, chiar cei
sănătoşi, şi puneau proteze dentare; ştiau că nu vor găsi vreun dentist pe acolo).
Verifică necesitatea injecţiilor de protecţie cerute sau recomandate pentru teritoriile, ţările prin
care vei călători. Fă-le pe toate, de exemplu:
- vaccinarea împotriva frigurilor galbene, pentru Africa tropicală şi America de Sud. (Injecţia
trebuie făcută cu cel puţin 10 zile înaintea călătoriei şi asigură protecţia timp de 10 ani.)
- protecţia contra malariei, prin pastile înghiţite permanent, începând cu cel puţin o săptămână
înaintea călătoriei şi terminând după 4 săptămâni de la întoarcere;
- vaccinarea contra holerei - pentru unele ţări africane;
- vaccinarea contra encefalitei japoneze, pentru călătorii în Thailanda, India, Birmania, Nepal,
Cambogia, Vietnam, Corea (Se fac două injecţii la interval de două săptămâni, cu cel puţin două
săptămâni înaintea plecării);

- vaccinarea contra hepatitei A (infecţioase) cu gamaglobulină; (Se fac două injecţii la interval

de 4 săptămâni care asigură protecţia timp de 3 luni, sau de 9 ani, la varianta mai nouă de vaccin, în
două etape), vaccinul contra hepatitei B asigură protecţie 5 ani;
- vaccinarea contra meningitei, pentru călătorii în zonele din sudul Saharei şi o parte din Asia
(obligatorie pentru pelerinii la Mecca);
- vaccinarea contra febrei tifoide (protecţie 3 ani), a tetanosului (protecţie 10 ani),
poliomielitei (protecţie 10 ani), tifosului ş.a.m.d.
Călătoria în grup. Analizează capacitatea fiecărui membru-candidat de a face faţă greutăţilor
care vă aşteaptă (buna înţelegere cu ceilalţi membri e foarte importantă). S-ar putea să fie necesară
respingerea celor nepotriviţi, nepregătiţi, neadaptabili sau incapabili.
Discutaţi de mai multe ori planul de desfăşurare a călătoriei sau expediţiei. Stabiliţi
responsabilităţile. Numiţi un medic, un bucătar, un mecanic, un şofer, un navigator etc.
Convinge-te că fiecare participant ştie să folosească (practic, nu teoretic) echipamentul
disponibil şi că aveţi echipamente sau soluţii de rezervă. Chiar mai multe seturi de rezerve; redundanţa
e o dovadă de seriozitate, de profesionalism.
Comunicaţiile. Nu fi secretos, comunică - ţie îţi foloseşte. Nevoia de secret, sau de eroism e o
dovadă de slăbiciune şi prostie, nu de înţelepciune şi tărie.
Într-o călătorie la munte, în Deltă etc, informează gazda, cabanierul, Poliţia sau Salvamontul
despre intenţiile tale şi ale grupului: unde vreţi să ajungeţi, pe unde, ora, data plecării şi sosirii
aproximative. Informează din când în când respectiva persoană sau sediu asupra situaţiei, astfel încât
lipsa contactului să declanşeze o alarmare. Navele şi avioanele sunt foarte bine controlate sub acest
aspect. În cazul călătoriilor sau expediţiilor lungi în zone izolate, este obligatorie dotarea cu un mijloc
de telecomunicaţie (radio, telefon celular - verifică acoperirea zonei respective de către relee şi sateliţi)
şi cu un aparat GPS de poziţionare pe suprafaţa pământului (vezi #13.4).
Stabileşte dinainte un program de apel şi de comunicare de două ori pe zi cu centrala de la
baza expediţiei, pentru a le anunţa situaţia, poziţia şi intenţiile. De la bază vei primi informaţii meteo şi
de altă natură. Tot baza va urmări apelurile de salvare. Se va alege şi verifica din timp frecvenţa radio
convenabilă pentru terenul din zona respectivă. Cel puţin doi membri ai grupului trebuie să ştie să
folosească telefonul sau radioul.

Dacă nu se realizează două apeluri sau transmisii consecutive, la bază trebuie să intre în
funcţiune planul de salvare. Pe de altă parte, când nu reuşeşti să comunici cu baza conform
programului, chiar dacă pe teren totul se desfăşoară bine -trebuie să te comporţi ca şi cum s-ar fi
întâmplat un accident. Stai pe loc, sau întoarce-te la locul de unde ai comunicat ultima oară - şi aşteaptă
sosirea salvatorilor sau alt fel de contact cu ei.
Nu-i încurca şi nu-i pune să te caute degeaba.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->