TEORIA FUNCŢIONALISTĂ Potrivit teoriei funcţionaliste societatea „este un sistem lacătuit dintr-un număr de elemente interrelate şi interdependente, fiecare

realizând o funcţie care contribuie la acţiunea întregului”1. Sociologul care s-a implicat în dezvoltarea acestei teorii a fost Emile Durkheim, iar printre cei mai influenţi teoreticieni funcţionalişti moderni se numără sociologii americani Talcott Parsons şi Robert Merton. Premisa fundamentală explicativa de la care pleacă funcţionaliştii constă în aceea că orice societate ia forma ei particulară de existenţă deoarece acea formă funcţionează bine pentru societate în situaţia ei dată. Pentru orice societate perspectiva funcţionalistă impune un argument fundamental: oricare ar fi caracteristicile societăţii acestea au apărut şi s-au dezvoltat deoarece ele au corespuns nevoilor acelei societăţi în situaţi aei particulară. Societăţile există şi se dezvoltă sub diferite şi variate forme; formele şi condiţiile geografice diferă de la o soceitate la alta, nivelurile tehnologice sunt diferite, existe, de asemenea, diferenţe în ceea ce priveşte interacţiunea lor cu alte societăţi. Unul dintre cele mai importante principii ale teoriei funcţionaliste evidenţiază că societatea este alcptuită din părţi interdependente. Aceasta înseamna că fiecare parte a societăţii este dependentă, într-o oarecare măsură, de alte părţi ale societăţii. Strâns legată de interdependenţă este ideea că fiecare parte a sistemului social există deoarece el serveşte unor funcţii. Fiecare dintre elementele structurii sociale execută o funcţie pentru societate. Însă Robert Merton a argumentat faptul că uneori acele aranjamente sociale care sunt folositoare societăţii pot avea dsifunţii sau consecinţe mai puţin favorabile pentru societatea respectiva, sau în relaţia cu alte soceităţi. Aşa se întâmplă, de exemplu, cu societăţile care au un sistem bine dezvoltat în domeniul apărării naţionale (societăţile musulmane), asigurând o pregătire continuă şi asiduă a membrilor societăţii, încă de la vârste fragede, ceea ce se transpune în atacuri teroriste de mare amploare pentru societăţile cu care respectiva societate intră în conflict. Aşadar principiul consensului şi cooperării funcţionează, în acest caz, numai în interiorul societăţii, acesta neaplicându-se şi în relaţia cu alte societăţi. Un element funcţional pentru o societate poate fi disfuncţional pentru alte societăţi, sau chiar şi pentru respectiva societate, după o anumită perioadă de timp.

1

Agabrian, Mircea. Sociologie, Ed. Univ. „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, p. 73

Sociologie. să domine un anumit domeniu sau un anumit teritoriu. Pespectiva conflictualistă are la bază ideea conform căreia „societatea este alcătuită din grupuri diferite care luptă unul cu altul ca să dobândească o parte mai mare din resursele limitate ale societăţii considerate valoroase. în acest mod. Fiecare societate urmăreşte să cântige. care fie oferă grupurilor dezavantajate o oporturnitate săşi îmbunătăţească poziţia lor în societate printr-o distribuţie mai echitabilă a resurselor limitate. deficiente din punct de vedere financiar. aceste societăţi. Mircea. deoarece conflictul creează posibilitatea eliminării aranjamentelor sociale care sunt incorecte pentru societate ca ăntreg şi care servesc numai intereselor grupului dominant. ci şi între mai multe societăţi. Astfel. dar şi folositor pentru societate. conflictul atrage după sine schimbarea socială. incapacitatea părţilor de a ajunge la un compromis reciproc acceptat legat de poziţia lor ăn societate. de unde pleacă şi ideea de acte teroriste între societăţi care au importante resurse armate şi de luptă dar nu au resurse economice. teoria conflictului a fost mai târziu rafinată şi de teoreticianul Ralf Dahrendorf şi sociologii americani C. . p. Aici intervine interesul unei societăţi de a deţine puterea la nivel global. de prestigiu. de putere. iar natura societăţii este deeterminată de rezultatul conflictului dintre aceste grupuri.TEORIA CONFLICTULUI Promovată şi susţinută de Karl Marx. dorinşa de dominare. conflictul de interese dintre diferitele grupuri din societate este forţa cea mai importantă care formează societatea. Cauzele conflictului pot fi de diferite tipuri: inegalităţi şi discriminări sociale. „1 Decembrie 1918”. se angajează într-un conflict. perspectiva conflictualistă este una de tip macrosocial care pleacă de la întrebarea : „de ce o societate ia forma pe care o are?”. Ed. iar acel conflict produce schimbarea. Univ. Alba Iulia. fie că sunt bani. La fel ca şi perspectiva funcţionalistă. putere sau prestigiu”2. putere. Pentru reprezentanţii acestei teorii. Conflictul poate exista nu numai în cadrul unei societăţi. competiţia pentru controlul resurselor finite. acces competiţional la la oportunităţi crescute. fie oferă societăţii şansa să fucnţioneze mai bine. 76 . Conflictul este conderat nu numai ca natural şi normal. Wright Mills şi Randall Collins. 2 Agabrian. În general. Astfel că teoreticienii care au studiat această problematică susţin faptul că în societate există grupuri care au conflicte de interese.

3 Agabrian. neînţelegerea celor petrecute. neputinţa de a reacţiona. Fiecare dintre noi recepţionăm în mod diferit mesajele provenite din societate. oferă indivizilor situaţii. 79 . Realitaea pe care cineva o experimentează nu este determinată de ceea ce se desfăşoară în sens obiectiv. apoi asupra modalităţii în care oamenii interpretează înţelesul acestor mesaje şi situaţii şi. Societatea. În cazul unui atentat terorist. o reacţie de apărare. în cea mai mare parte. Mircea. Alba Iulia. vor să convingă pe alţii că ei reuşesc să corespundă aşteptărilor rolurilor pe care încearcă să le îndeplinească. Ed. dar şi de modul în care noi interpretăm aceste mesaje şi situaţii. Într-un fel este aceste perceput de liderii societăţii. în final. De aceea perspectiva interacţionistă se concentrează mai întâi asupra felului în care mesajele sunt transmise şi recepţionate în situaţiile sociale pe care indivizii le întâlnesc. p. lideri şi oameni simpli. de exemplu. Este un comportament conform rolurilor sociale pe care indivizii le au. Astfel că indivizii au seturi diferite ale experienţei trecute şi interpretează frecvent în mod diferit acelaşi mesaj sau situaţie. Deopotrivă. mesaje şi reguli. sau de cele mai multe ori. Toate aceste elemente definesc experianţa individului despre realitatea socială. frică. asupra felului în care aceste procese formează comportamentul oamenilor şi societatea în ansamblul ei. înţelegerea individuală a realităţii sociale depinde. sau o negociere cu cei care au săvârşit atentatul. Univ. Sociologie. educaţia şi altele de acest fel” 3. în cazul lor. întocmirea unor strategii de prevenire a acestor atentate pe viitor. de conţinutul mesajelor şi a situaţiilor pe care aceştia le întâlnesc. mesajul este perceput în mod diferit de cetăţenii societăţii atentate.TEORIA INTERACŢIONIST .SIMBOLICĂ Pentru a înţelege pattern-urile comportării umane nu este suficient să cercetezi numai caracteristicile societăţii la dimensiuni mari. în mod continuu. şi în cu totul alt mod este perceput de pătura de mijloc sau cea de jos a societăţii. ci este important să studiezi procesele prin care se produc interacţiunile umane. ci de înţelegerea pe care individul o dă semnificaţiei celor întâmplate. panică. în cazul cărora atentatul produce teamă. Perspectiva interacţionistă se concentrează pe „interacţiunile sociale zilnice dintre indivizi mai mult decât pe structurile societale de dimensiuni largi ca politica. „1 Decembrie 1918”. Prin urmare. în general oamenii încercând să se comporte într-un mod care va satisface aşteptările rolurilor aşa cum ei le înţeleg. atentatul determinând.

Aşa cum oamneii răspund la aşteptările şi mesajele pe care le obţin de la alţii. . tot aşa aceştia încearcă să transmită mesaje referitoare la propria comportare şi la calităţile pe care le posedă.