You are on page 1of 48

„Creştinismul este o mişcare continuă a omului către Dumnezeu” Preot Petre Popescu

La Chandelle de Montréal
Anul XVII, Nr. 1
D

– ianuarie – februarie 2013 –

48 pagini

Mi-e dor de tine, mamă Grigore Vieru

Sub stele trece apa Cu lacrima de-o samă, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mamă Măicuța mea: gradina Cu flori, cu nuci si mere, A ochilor lumina, Văzduhul gurii mele! Măicuțo, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor si omenie Și cântec fără moarte! Vânt hulpav pom cuprinde Si frunza o destramă. Mi-e dor de-a tale brațe, Mi-e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi-e dor de vorba-ți caldă, Mi-e dor de tine, mamă. O stea mi-atinge fața Ori poate-a ta năframă. Sunt alb, bătrân aproape, Mi-e dor de tine, mamă.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta, judeţ Hotin. A absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie, în 1958. A debutat editorial în 1957, fiind student. În 1973, trece Prutul cu o delegație de scriitori, împlinindu -și marele lui vis. La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. După 48 de ore inima lui a încetat să mai bată. A iubit România mai mult de orice în lume.

Revistă de literatură și cultură generală bilingvă / bilingue Revue de littérature et de culture générale

ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL

pagina 2

Sumarul numărului

Nec es it a t ea Sfint ei Spo v eda nii ș i a Sfint ei Î mpă rt ă ș a nii Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal ......................3 Arhiepis c o pul T ikho n a fo st a les Mit ro po lit a l Americ ii s i Ca na dei ................4 So c iet ă ț ile de a s igu ra re din Americ a So c iet a t ea Co ns ta nt in Brâ nc ov ea nu din Mo nt rea l Victor Roșca ..............................................5 P ers o a na în gâ ndirea lu i Chris t o s Ya nna ra s (prima parte) Iuliana Onofrei ..................7 Ins o mniile Mirunei Miruna Ocnărescu ...............8 O po v es t e adev ă ra tă Aurel Sasu .........................9 Iro nia c a fo rma ment is : P ro z a lu i Flo rin Onc es c u Mircea Gheorghe ......................... 10 Era P o eț ilo r Minia nt o lo gie lit era ră de Geo rge Filip Corina Luca ....................................... 12 P o ez ii din v o lumu l în luc ru "T OP SECRET -201 3 " George Filip ................................... 13 Filo z o fia dis curs u lu i po lit ic – VI Relaţ ia lim baj - p ut ere în demo craţ ie Daniela Gîfu ...................................................................... 14 po eme din „Ca ra ct eru l es t e dest in” Daniela Voiculescu ........................................................... 16 Dră c u leş t ii de Geo rgina Vio ric a Ro goz Livia Nemțeanu - Chiriacescu ......................................... 17 Co pii – duș ma ni a i po po ru lu i ( v o lu m de memo rii) Lăcrămioara Stoenescu ............................ 18 At â t de s ingur Corina Luca ................................... 19 La desc ent e a ux enfers Miruna Tarcău ........... 20 Z ă p e z i , z ă p e z i . . . Melania Rusu Caragioiu .... 23 P ARCURSURI ILUST RAT E 3. Ex cu rs ie în Sic ilia – T a o rmina Angela Faina - artista Wladimir Paskievici - naratorul....................................... 24

Nu înt ot dea una să mâ nţ a c a de pe pă mâ nt fert il… Elena Olariu ................................ 26 T ă c ere Lia Ruse .......................................................... 27 P riv ind v ia ţ a la 80 de a ni Elena Buică ........ 28 „P ă ca tul neliniș t ii” de Da niela Gifu – Ră s t ă lmă c ire pent ru mine Melania Rusu Caragioiu........................................................................... 29 Va lent in La ză r (Vet era n de ră z bo i, u n na ra t o r de exc epţ ie) Ion Anton Datcu ............. 31 P o ez ii Leonard Ionuț Voicu ....................................... 32 O pa lmă pe umă r Florin Oncescu ....................... 33 Regel e Lea r – în is t o rie – pa rt ea I -a . Florin Romila ................................................................... 33 P uiu Ră duc a n – „Is pita cuv â nt u lu i “ Al. Florin Ţene (Membru corespondent al Academiei Americană Română Preşedintele Ligi Scriitorilor Români)............................................................................. 36 P o ez ii Ana-Maria Gîbu ............................................... 37 Luc ia n Bo ia – Ca pc a nele is to riei – Elit a int elec t ua lă ro mâ nea sc ă înt re 1 930 ş i 1 950 – Doina Hanganu- Bumbăcescu ......................... 38 P ers o na lit at ea lui Valent in Mâ ndâc a nu Vlad Pohilă ....................................................................... 40 NOI T ALENT E Po ez ie Carmen Ionescu ............ 43 SERIA ŞT IINŢ E – 1 0. Des pre o riginea o mului – pa rt ea II -a Wladimir Paskievici ........ 44 Aga guk ( X I ) Roman de Yves Thériault. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor .............................. 46 Anun ț urile c omunit ăț ii ..................................... 47 Apa riț ii edit o ria le (s c riit o ri c a na dieni) : 48 Clepsidra – Mircea Gheorghe _____________________ 48 Psaltirea apocrifă a dreptului Iov – Dumitru Ichim _____ 48 De dragoste și de moarte – Livia Nemțeanu - Chiriacescu48

ianuarie – februarie 2013

CANDELA DE MONTREAL

pagina 3

Necesitatea Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii
Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal
cer “(Matei 18,18) ; apoi, a fost instituita după Înviere, prin cuvintele : ,,Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta lor și cărora le veți tine, ținute vor fi “(Ioan 20, 22). Curățirea inimii se poate obține numai prin mărturisirea păcatelor in cadrul Tainei Spovedaniei, taina a pocăinței, unde mărturisim păcatele și fărădelegile ce le-am săvârșit, cerând iertare de la Dumnezeu. Taina aceasta a fost lăsata la îndemâna noastră, spre a ne ridica atunci când suntem căzuți și să ne întoarcem când ne-am îndepărtat. Dumnezeu ne cheamă, prin taina spovedaniei, in sânul universului divin, ne scoate din lumea rațiunilor efemere și ne așează in sfera Duhului Sfânt, unde vom întâlni in fine, pacea desăvârșită, cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog :,,De vei reuși sa-ti cobori mintea ta in inima, dintr-o data vei vedea ca inima ta este cat văzduhul de mare și acolo in adâncul inimii vei găsi:,,pe îngeri, pe Tatăl, pe Fiul’’. Cuviosul Teognost afirma că: ,,nu vom fi pedepsiți și osândiți în veacul ce va să vie pentru ca am păcătuit, ci fiindcă păcătuind, nu ne-am pocăit, nici nu neam întors de la calea cea rea spre Domnul“. Sfânta Împărtășanie sau "Paharul vieții", pe care Domnul l-a încredințat Apostolilor Săi, la Cina cea de Taina, a fost in același timp și paharul comuniunii, pentru cei care îl vor urma pe El :,, Luați mâncați, acesta este Trupul Meu…beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se vărsa spre iertarea păcatelor’’ (Matei 26, 26-28). Întâlnirea cu Hristos se face in mod desăvârșit prin împărtășirea cu Însuși Trupul și Sângele Sau, momentul ridicării firii omenești la înălțimea dumnezeiasca :,, Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viața veșnică și Eu îl voi învia in ziua cea de apoi’’ (Ioan 6, 54). Sf. Ioan Damaschin, spune :,, Pâinea și vinul nu sunt niciodată închipuirea Trupului și Sângelui lui Hristos, ci însuși Trupul lui Hristos unit cu dumnezeirea iar pâinea și vinul sunt prefăcute in
(Source: www.eikonografos.com)

Trupul și Sângele (Dogmatica 4, 13)

Domnului

,‘’

Sf. Ioan Gura de Aur :,, De aceea (jertfa de pe Golgota) o aducem și acum, care a fost adusă și nu s-a sfârșit ‘’. (Omilia 17 la Epistola Evrei). Dumnezeu ne da in dar toate cele sfinte, fără ca noi sa-i dam ceva în schimb, însă El ne cere neapărat să ne facem vrednici de a le primi și a le păstra, caci nu se sfințește, decât numai cel ce s-a pregătit pentru aceasta. Toți membri Bisericii pământești se sfințesc prin aceasta Taina, pentru ca fiind curați să poată intra in legătură cu Biserica sfinților, cu Biserica cereasca. Așadar, fiecare creștin ortodox trebuie să conștientizeze importanta Sfintelor Taine pentru îmbunătățirea vieții religios-morale. Dumnezeu ne vrea curați și frumoși la suflet!

,,Nu așteptați până mâine, căci nu știți ce se va întâmpla până atunci!” (Prov. 27,1)

Iubiți credincioși! Sfintele Taine sunt mijloace de împărtășire reală a harului dumnezeiesc, absolut necesare pentru mântuire, cu care Hristos a înzestrat Biserica Sa. Sfintele Taine sunt in număr de 7, precizat pentru prima oara, in anul 1274, de către împăratul bizantin, Mihail Paleologul, la Sinodul unionist de la Lyon. Taina Spovedaniei (Pocăinței), este Taina prin care creștinul, căindu-se de păcatele săvârșite și mărturisindu -le înaintea preotului duhovnic, primește de la Dumnezeu, iertarea păcatelor, fiind reașezat in starea harică din care căzuse. Taina Sfintei Euharistii este Sfânta Taină prin care, sub forma pâinii și a vinului, credinciosul se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor la Sfânta Liturghie. Este cea mai importanta dintre Sfintele Taine, in sensul că, dacă prin celelalte Taine creștinul primește harul divin intrun sens limitat, prin Sfânta Împărtășanie primește însuși Izvorul harului, care este Hristos. Săvârșirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor in Dumnezeiescul Trup și Sânge al Domnului Hristos, iar ca scop sfințirea credincioșilor care, prin acestea, dobândesc iertarea păcatelor și moștenirea împărăției cerurilor. Taina Spovedaniei, a fost anunțată de Mântuitorul Hristos, înainte de Înviere prin cuvintele : ,, Amin, grăiesc vouă (Apostolilor) : oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate în cer și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în

ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Arh iepiscopul Tikh on a fost ales Mitropolit al Americii si Canade i

pagina 4

PARMA, OH (OCA). Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Tikhon al Philadelphiei și al Pennsylvaniei de est, a fost ales Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe în America în cadrul celui de-al 17 Consiliu al întregii Americi a Bisericii Ortodoxe în America, la Biserica Sf. Treime din Parma, Ohio, în ziua de marți, 13 noiembrie 2012. 663 de oameni, incluzând episcopi, clerici, delegați laici și observatori au reprezentat parohiile ortodoxe din OCA care au participat la Consiliu. 590 au avut drept de vot. Ședința Consiliului s-a deschis cu Slujba Sfintei Liturghii, urmată de sesiunea plenară la amiază. După slujba de mulțumire și cântarea troparului Pogorârii Sfântului Duh, Părintele Eric G. Tosi, Secretarul OCA, a deschis sesiunea plenară. „Hristos strălucește tot mai mult și lumina noastră se diminuează pe măsură ce ne apropiem de Lumina veșnică”, a spus înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Nathaniel al Detroitului și al Episcopiei Române, Locțiitorul Scaunului de Mitropolit Primat, în cuvântarea sa de deschidere a ședinței. „Și în acest context ne-am adunat aici cu un singur scop: Să mărim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh... și ca să alegem pe Mitropolitul Primat al OCA.” Niciunul dintre candidați nu a obținut două treimi din totalul voturilor la primul scrutin. La cea de a doua votare, înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Tikhon al Philadelphiei și Pennsylvaniei de Est a primit 317 voturi, iar Prea Sfințitul Episcop Michael al New Yorkului și al New Jerseyului a primit 355 de voturi. Membrii Sfântului Sinod s-au retras în altar unde au ales ca Mitropolit Primat pe Arhiepiscopul Tikhon.

A servit și ca instructor pentru programul de studii, oferind cursuri despre viețile sfinților Vechiului Testament, uzul liturgic al Vechiului Testament și Vechiul Testament în literatura patristică. A colaborat cu Starețul Alexander (Golitzin), actualul Episcop de Toledo și al Episcopiei Bulgare din cadrul OCA, în publicarea volumului „Mărturia vie de la Sfântul Munte Athos” sub egida editurii Saint Tikhon's Seminary Press. In 1995 a fost tuns în monahism cu numele de Tikhon, în amintirea Sfântului Patriarh Tihon, Iluminatorul Americii de Nord. Apoi, în același an a fost hirotonit diacon și preot. In anul 1998 a fost ridicat la rangul de Egumen, iar în 2000 a fost înălțat la rangul de Arhimandrit. In decembrie 2002 a fost numit Stareț al Mănăstirii Sfântul Tikhon. Doi ani mai târziu, la 14 februarie 2004 a fost hirotonit episcop. In 9 mai 2012 a fost ridicat la treapta de arhiepiscop. In 13 noiembrie 2012, Arhiepiscopul Tikhon a fost ales Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe în America în cadrul celui de-al 17-lea Consiliu al întregii Americi.
(SOLIA nov/dec 2012)

Prea Fericitul Mitropolit Primat Tikhon Biografie Prea Fericirea Sa, Prea Fericitul Mitropolit Primat Tikhon, s-a născut la 15 iulie 1966 cu numele de Marc R. Mollard, în Boston, MA, fiind cel mai în vârstă dintre cei trei copii ai familiei Francois și Elizabeth Mollard. După scurte perioade petrecute în Connecticut, Franța și Missouri, s-a stabilit împreună cu familia în Reading, PA, unde a terminat liceul Wyomissing în 1984. In 1988 a terminat Facultatea de limbă Franceză și Sociologie la Colegiul Franklin și Marshall din Lancaster, PA, apoi s-a mutat la Chicago. In anul 1989 a fost primit în sânul Bisericii Ortodoxe convertindu-se de la Episcopalianism. In toamna aceluiași an a început studiile la Seminarul Teologic Universitar Sfântul Tikhon din South Canaan, PA. După un an, a intrat în mănăstire ca novice. A obținut titlul de Master în Teologie la Seminarul Tikhon în 1993, după care a fost numit asistent și apoi profesor de Vechiul Testament cu specializarea în Profeți, Psalmi și Literatura apocrifă.

II De-a lungul secolului al XX-lea. Michigan). ajunși la conducerea celor mai puternice și influente organizații românești din America. Ohio. urmărind doar progresul societăților pe care le conduceau și îmbunătățirea serviciilor oferite de organizațiile lor. de imigranții veniți în 1950. În paralel cu instituirea vieții religioase. înființată încă de la începutul secolului XX. prima organizație de ajutor a fost Graiul Românesc din Windsor. la conducerea Consiliului Administrativ al Institutului Tipografic America este ales Nicolae Dateș. au înlesnit realizarea dezideratului dorit de multă vreme. viața socială și culturală a imigranților români din America a luat un nou avânt. când delegații au votat în unanimitate pentru unire. Încă din primii ani de imigrare. Tot în Statele Unite s-a înființat „Institutul Tipografic al Ziarului America” din Cleveland. în timp ce Liga era condusă de Rudi Nan. Unificarea celor două asociații. provincia Ontario. Preluarea conducerii Uniunii de către Adam Prie și a Institutului Tipografic pagina 5 După încheierea Primului Război Mondial și normalizarea situației internaționale. doi oameni de mare calitate. profesor de liceu. din 1927. Uniunea Societăților Române Americane de Ajutor și Cultură a fost creată în 1901. Coloniile românești s-au golit de o bună parte a imigranților veniți înainte de război. Dar. Între aceste două organizații. o asociație cu aceleași structuri organizatorice și cu același obiective de ajutorare ca și ale Uniunii. Răul produs era vizibil. serviciu ce funcționa în cele mai tainice locuri ale Statelor Unite și Canadei. printr-o binevenită coincidență. Emigrarea românilor spre Statele Unite fiind mult mai timpurie decât în Canada. de la Akron. toate inițiativele de organizare și modernizare a vieții sociale din America de Nord au pornit de la intelectualii educați în Statele Unite.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Societățile de asigurare din Amer ica Societatea Constantin Brâncoveanu din Montreal Victor Roșca Americii cu sediu la Vatra (Jackson. Exemplul lor a fost preluat de imigrații veniți. în America de Nord funcționa Liga Societăților Române Americane. cu înființarea de parohii și construirea de biserici. Prima societate română de ajutorare și cultură a fost înființată în 1902. În paralel cu Uniunea Societăților Române de Ajutor și Cultură. numai după ce ei au luat decizia să rămână definitiv pe pământul Americii. Distribuirea informației scrisă era înlesnită de poștă. Inițiativele de organizare erau însă umbrite de lupta fratricidă dusă între societăți. Un merit deosebit revine lui Nicolae Dateș. accidente și pensionare au apărut mari societăți de ajutorare. ziarul America a văzut lumina tiparului în 1905. În același an. Ontario. Michigan și mai târziu. s-au înființat ziare și reviste. blocați de război în America. românii. coloniile românești din Canada au reușit să-se organizeze și să întrețină o viața socială la același nivel de progres ca toate etniile ce coexistau pe pământul canadian. De asemenea s-a lansat ideea de organizare a studenților și concentrarea lor într-o singură universitate spre a atinge numărul necesar obținerii unei catedre de limba română. de la înfăptuirea unirii. Aici. a Ligii. un iscusit om de afaceri cu o mare și fructuoasă experiență pe tărâm comercial. Uniunea și Liga. În Montreal. Ohio. ideea unirii. editată de Episcopia Ortodoxă a America de Nicolae Dateș. comunitățile românești din Canada și Statele Unite și-au modernizat și structura socială organizată încă din primii ani de imigrație. iar în 1906. de-a lungul anilor. Deși. imigranții deciși să rămână definitiv pe pământul american au trecut la o nouă fază de organizare. ani de zile s-a dus o luptă pătimașă. înființată în 1960. procentajul de înscrieri a crescut an de an. „Revista Solia”. prin intermediul ziarului America a susținut și propagat. dând naștere unea dintre cele mai puternice asociații de ajutor din America. Kichiner și Toronto. au reușit să se ridice deasupra orgoliului personal. Ohio și al Uniunii. în . Graiul Românesc din Windsor. Ontario s-a înființată încă din primii ani de la apariția lor în Satele Unite. în comunitățile românești. români au simțit nevoia să preia de la ei modelul de organizare socială. societățile de ajutor și cultură au fost create mult mai târziu. Acești doi oameni. Pentru acces la informare și cultură. Înțelegerea realizată și liniștea statornicită între cele trei organizații românești a avut un efect unificator. de majoritatea membrilor organizațiilor lor. în 1950. în acelașii timp. Din 1927. În prima etapă. s-a realizat unirea țelurilor acestor două mari societăți. Tot în acel an a apărut inițiativa de cumpărare a unei ferme pentru găzduirea membrilor ce-și pierdeau capacitatea de muncă și a copiilor orfani ce cădeau în întreținerea organizației. crescut și educat în realitățile americane. prima organizație de ajutor și cultură din Canada. la Hamilton. În urma acestor enimente. în încercarea de dominare a coloniilor românești. prejudiciind eficacitatea extinderii activităților lor. Ohio și „Liga Societăților Române Americane”cu sediul la Akron. și în celelalte domenii ale vieții comunităților românești din Statele Unite și Canada. Inițiativa românilor din Montreal s-a făcut repede cunoscută în restul Canadei. În urma înțelegerii acestor două mari personalități și prin excepționala lor colaborare. președintele Institutului Tipografic care. toți cei așteptați de familii cu mia de dolari. s-a încorporat și și-a început activitatea. prima asociație afiliată la Uniunea și Liga a fost Societatea Constantin Brâncoveanu. înființând. Dovada acestei dorințe este rezultatul Adunărilor Generale. pentru asigurare și ajutor mutual în cazuri de îmbolnăvire. văzându-și unitatea națională. însoțită de dezavuări și de defăimări reciproce. de la Cleveland. practic. de cei veniți în (și după) 1950. a condus la ameliorarea capacității lor financiare și inclusiv a condițiilor oferite membrilor lor. în fruntea Comitetului Suprem Executiv al Uniunii se găsea Adam Prie. Uniunea Societăților Române de Ajutor și Cultură și Ziarul America. lucrând alături de localnici și învățându-le limba. la inițiativa celei de a doua generație de imigranți români. integrarea imigranțiilor în modul de viață american începe. În 1927. societățile de ajutorare și cultură s-au grupat în „Uniunea Societăților Române de Ajutor și Cultură”cu sediu la Cleveland. În Canada. visul lor secular împlinit. în restul Canadei. și au făcut bagajele și s-au întors acasă. Dar până în 1927 niciun conducător al organizațiilor Uniunii și Ligii n-a avut curajul de a substituii lupta prin colaborare.

Louise Robic. personalități locale și din restul Americii și 18 societăți din Statele Unite și Canada. s-au transformat întro mare sărbătore românească. noi n-am fi avut Societatea Constantin Brâncoveanu și nu am fi avut aceste legături frățești cu atâta lume românească. Totodată. Uniunea și Liga și-a îndeplinit misiunea pentru care a fost creată atâta timp cât cele două generații. ședințele convenției. s-au primit mesaje de la 15 societăți afiliate Uniunii și Ligii. de fondatori ai Societății noastre. s-au ținut discursuri în pagina 6 care s-au exprimau sentimente de solidaritate românească. o largă publicitate aceasta. Constantin Cârstoiu) și susținută material de Biserica Română Ortodoxă de Montreal „Buna Vestire” (pr. În timpul ce Silvia Carpen era președinta Comitetului Doamnelor Auxiliare de pe lângă Uniunea și Liga.și alții. cucerind atenția întregii comunități. Constantin Brâncoveanu a declarat: „Suntem bucuroși de oaspeți. Din acest grup. la acel grup de oameni. vice-președinte al societății și Gheorghe Stanciu.delegații și vizitatorii cu drag. atunci când era prezent. Robert Bourassa. ca și Centrul de Expoziții Constantin Brâncuși. Jean Drapeau. Pentru extinderea rețelei societăților de asigurare pe teritoriul Canadei. Ontario. Toți ne-am găsit în vâltoarea aceluiași ideal”. Fără acești visători. la a 51 Convenție Națională a Uniunii și Ligii. de asemenea. americanii de origine română.) atât Biserica cât și Casa Română vorbesc de un trecut. manifestare și ideal cu Biserica Buna Vestire. Uniunea și Liga. 1975. la rândul ei. o susținătoare ferventă a comunității românești. În discursul său. la aceeași gazdă. din 1900 și din 1950. Ontario. de cunoaștere reciprocă între vizitatori și gazde. Discursurile de la ședințele convenției Uniunii și Ligii au făcut. președinte și proprietar al companiei „Continental Mushroom”. organizațiile culturale și artistice. Biserica și realizările societăților locale. Jean Drapeau. între 30 august și 3 septembrie. În timp. pe care îi vedem și astăzi activi. (președinte. Primarul Montrealului. presa scrisă. ” În 1986. vechile instituți. dr.” Așa gândeau patrioții români înainte de „Revoluția” română din 1989. Când generația din 1900 s-a stins iar generația imigranților fugiți de comunism. În așa măsură această conlucrare a fost exemplară. (preot paroh părintele dr. sporindu-și cu mult numărul membrilor nou înscriși. afiliată Uniunii și Ligii. Personalitatea lui. în fiecare generație. Primul Ministru al Provinciei Quebec. domina. cu inimă de frate și cu nădejdea că și în această formă vom strânge mai mult rândurile și vom întări mai mult solidaritatea românească… Pe firul celor 25 de ani. Episcopul Bisericii Ortodoxe Române din America. societățile de asigurare și ajutor au dispărut. După Episcopia Ortodoxă Română de la Vatra. iar trecutul pare că vorbește prin prezent… (Aici). Robert Bourassa. Petre Popescu și președintele Comitetului Parohial Gheorghe Stanciu). și-a ținut a 51 Convenție Națională. Ședințele Convenției din Montreal. fac parte familia părintelui Petre Popescu. președintele festivității a fost ales Nicolae Pora. Pennsylvania. „Societatea Constantin Brâncoveanu . ajungem la fondarea acestei societăți. au devenit momente de mare sărbătoare. Primul Ministru al Provinciei Quebec. deziluzionați de politica post comunistă.. deschise publicului. serviciu etc. una după alta. (președinte Constantin Cârstoiu) cu sprijinul material al Bisericii Române Ortodoxe de Montreal „Buna Vestire”. .s-a înfiripat în tinda bisericii și s-a dezvoltat apoi în aceeași comuniune de gândire. Petre Popescu. întâlnirile românești. zidită în 1918. s-a pus bazele Federației Societăților de Ajutor și Cultură Canadiene. reprezentantul Comitetului Societății. vice-președintă în Comitetul Executiv . întâlnirile dintre delegații veniți din patru colțuri ale continentului American și reprezentanții locali nu urmăreau numai informarea românilor despre activitatea Societății Uniunii și Ligii. pierzând orice interes pentru cultura și instituțiile ei. și Sharon. renumitul mecena al bisericilor și organizațiilor române din Canada.a declarat Constantin Cârstoiu la a 10-a Convenție Anuală a Comitetului Doamne Auxiliare . 75 % din tinerii români ce cresc împrăștiați în masa eterogenă a mai multor etnii nu se căsătoresc cu tineri de origine română ci cu colegi/colege de liceu. Din (vânzarea) Casei Române de pe (strada) Iberville s-a ridicat spațioasa… Casă Română de pe strada Christophe Colomb… (Astăzi. acest efort a fost făcut de Societatea Constantin Brâncoveanu împreună cu Biserica Buna Vestire. în 1986. părintele Petre Popescu a declarat: „Comunitatea din jurul Bisericii Române Ortodoxe Buna Vestire din Montreal. președintele Comitetului Parohial). s-a retras din viața comunităților românești. atrași de carismaticul părinte Petre Popescu. s-a ridicat Biserică nouă (Buna Vestire) de pe strada Christophe Colomb. familia domnului Alexandru și doamna Silvia Carpen. și-a pierdut elanul înfăptuirilor românești și. vorbesc de oameni. Uniunea și Liga a fost a doua mare realizare a elitei românești de pe pământul american.. Societatea de ajutor mutual Constantin Brâncoveanu. afiliate Societății Uniunea și Liga. pe rând.al Uniunii și Ligii . Pierre Elliott Trudeau. are un trecut pierdut în începuturile acestui secol… este un loc sigur unde se cultivă conștiința de a trăi în libertate și demnitate… Nu i se va reproșa mâine nici renegarea și nici infidelitatea față de cea ce suntem și față de ceea ce aspirăm. întotdeauna. pierzând sumarele cunoștințe de limbă părintească. Din (vânzările) Bisericii Sfânta Treime din Long Point (ridicată în 1913) și a Bisericii Buna Vestire de pe strada Rachel.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL aceste localități. Primul Ministru al Canadei. După 11 ani.P. la Montreal. Metcafe. Ministrul Comunităților Culturale și al Imigrației din Provincia Quebec. În timpul lucrărilor celei de a 51-a Convenție a Uniunii și Ligii au trimis mesaje de susținere Brian Mulroney. Nathaniel. Cu această ocazie s-au primit mesaje de susținere din partea oficialităților canadiene: Primul Ministru al Canadei. care au văzut peste frontierele comunității. de la diferite personalități și familii din localitate și din diferite colonii din Canada și ale Statelor Unite. Cu această ocazie s-au realizat schimburi de informații. în același timp.. în 1-3 august. încât manifestările Bisericii au fost și ale Societății Constantin Brâncoveanu și invers… Când Societatea Constantin Brâncoveanu a trebuit să se manifeste pe plan cultural la Convențiile Uniunii și Ligii de la Hamilton. În cuvântul de deschidere. universitate. Societatea Constantin Brâncoveanu. din urmașii imigranțiilor. în 1975. Societății Constantin Brâncoveanu. Primarul Montrealului și I. societăți similare de ajutor și cultură. Centrul Cultural Român din Montreal și alte organizații culturale s-au înfințat în jurul Biseriicii Române Ortodoxe de Montreal „BunaVestire” de imigranții veniți în 1950. s-au prezentat instituțiile. după ce generațiile urmașilor. Biserica rămâne singura instituție în care se regăsesc și se vor putea regăsi urmașii foștilor imigranți. încercăm să promovăm virtuțile care sunt numai ale noastre din moșistrămoși. Lucrările convenției. animat de gânduri frumoase. Epilog: nu trebuie uitat că. Vom primi Comitetul Executiv .S. atât pentru delegați cât și pentru românii din localitate. ca și în 1975.al Uniunii .. ș-au manifestat entuziasmul înfăptuirilor comunitare. organizată de Societatea Constantin Brâncoveanu..… vorbesc de dor și gândurile lor… La Montreal există un climat în care prezentul pare să se piardă în trecut. a zecea convenție anuală a Comitetului Doamnelor Auxiliare s-a ținut la Montreal.

. lipsită de asemănare și irepetabilă. care de altfel structurează întreaga substanţă a cărţii. de vreme ce orice determinare și orice categorie reprezintă oricum o comuniune de caracteristici. efortul omenesc se întâlneşte cu dragostea divină. Introducerea termenului de persoană în cadrul problemei ontologice a fost realizată de teologia creştină a Răsăritului grec în sec. Omul văzut de Sfinţii Părinţi este veriga care uneşte toată creaţia văzută cu cea nevăzută și faptul că Logosul creator s-a unit cu firea oamenilor. nu pentru că dispreţuieşte trupul sau materia de dragul unei spiritualităţi idealiste. Un al doilea element este libertatea. În spaţiul tainei. transcenderea alienării personale în individ impersonal al naturii comune. care presupune participarea empirică. Teologul Christos Yannaras subliniază faptul că nu este posibil ca noi să vedem și să interpretăm omul ca persoană separat de fundamentul său eclezial. al trăirii. mă aflu faţă-n faţă cu cineva sau cu ceva). Persoana se defineşte ca raportare și ca relaţie și ca relaţie și defineşte o raportare și o relaţie ca ec-stază. și fiecare eros este o posibilitate de durată împlinitoare ca feciorie a depăşirii de sine. fără păcat și o natură dumnezeiască desăvârşită după Tatăl. la nevoia de somn și de confort a trupului. exact. este alteritatea sa absolută. ci transcende individualitatea naturală și aparenţa ontică contrară pentru a face să se manifeste dimensiunea personală a lumii. Paradoxul moral al libertăţii se împlineşte în dragoste. împlinirea universală a scopului său. în unitatea dintre intelect și inimă. cuvânt și faptă. Iar în Biserică găseşte suplinirea prin har a efortului său neroditor. În trupul Maicii Domnului Dumnezeu întreg și omul întreg se unesc în chip neamestecat. În spatele celor mai multe forme ale ateismului occidentaleuropean. există acelaşi gol teologic ce caracterizează și tradiţia metafizică apuseană aproape în întregul ei: ignorarea sau desconsiderarea adevărului persoanei. zugrăvind persoane concrete. Erosul devine o taină a manifestării unirii lui Hristos cu omenire. neasemănător și irepetabil. este unic.2 „Ceea ce e particular“ persoanei. adică încercarea sa zilnică. restaurarea persoanei. ca o relaţie unică. Erosul devine o posibilitatea dată omului de a-și depăşi individualitatea naturală. neschimbat. ci modul existenţei personale. și cel ce intră în ea eliberat ca și când s-ar afla în afara trupului. taina comuniunii existenţiale a omului cu Dumnezeu. Posibilitatea relaţiei personale se referă la definiţia primară a omului. particular“. care este alteritatea personală a naturii. ci pentru a impune trupului și materiei dreptatea modului firesc. să descrie un mod de existenţă. nedivizat și nedespărţit. Ascetul creştin refuză supunerea la nevoia umană. întru totul asemenea nouă. fiindcă este mai presus de orice nevoie naturală și de orice pervertire.3 Relaţia personală constituie realizarea dinamică a modului de existenţă autentic și poate fi cunoscut numai ca fapt al experienţei. Omul aduce cu sine în Biserică voinţa sa liberă. în integritatea lui existenţială. mai exact ideea de relaţie personală. la nevoia plăcerii trupeşti. indescriptibilul fiecăruia. dintre logos. nu se referă aici la sensul etic și filosofic al posibilităţii de a alege. deoarece singurul exerciţiu al libertăţii într-un mod ontologic îl reprezintă dragostea. trup-suflet concretă.. de sfântul Grigorie de Nyssaprosopon (πρóς ωπον: am privirea. faţa aţintită spre cineva sau ceva. Icoana. adică este de-o fiinţă cu noi oamenii după firea Sa omenească. în hotarele împlinirii ecstazei erotice a celor două firi. dinamica relaţiei ca mo d de existenţă. la unitatea cu ceilalţi oameni și la comuniunea cu Dumnezeu. chiar la datul existenţei. de a realiza taina comuniunii. Ce înseamnă Întruparea? Urmându-i pe Sfinţii Părinţi noi îi învăţăm pe toţi că Domnul nostru Iisus Hristos are o natură teandrică. la ceea ce este în principiu omul: posibilitate de autodepăşire erotică și de comuniune plină de dragoste. Conţinutul ontologic pe care l-a dat termenului literatura patristică greacă este. ec-staza existenţială a omului spre lume nu se supune necesităţii și deplasării autoconservării individualităţii și nu supune lumea dorinţei și voinţei individuale. ecstază care este partenică. Un prim element îl reprezintă existenţa integră. ci se referă la lipsa de implicare la orice fel de dat. reuşeşte să imprime sau mai bine. Al treilea element este dragostea. fie și eşuată de a se întoarce la modul de existenţă potrivit cu natura. desfiinţând în el tot ceea ce e parte1. pentru că dragostea este viaţa nesupusă niciunei legi. ci numai trăit ca fapt. singulară și irepetabilă. în timp ce în Ortodoxie este tratată din punct de vedere teologic. Modul de existenţă al fiecărei persoane este cu neputinţă de determinat obiectiv. S-a unit cu toată creaţia. erosul. alteritatea sa. al IV-lea.5 Întruparea Logosului înseamnă că posibilităţile personale Obiectul studiului lui Christos Yannaras Persoană și Eros.4 Experienţa ascetică confirmă că a-și învinge cineva propria fire nu e un lucru din cele posibile (Ioan Scărarul.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 7 Persoana în gândirea lui Christos Yannaras (prima parte) Iuliana Onofrei Persoana este „ceea ce e propriu. răspunsul existenţial universal spre chemarea la comuniunea personală. asceza personală sau eşecul personal și păcatul este suplinit de puterea lui Dumnezeu. Icoana bizantină este o limbă a frumuseţii nu a conceptelor. alteritatea absolută. după fire. întregul om. În general putem observa faptul că în filosofia occidentală persoana este interpretată în cadrele de referinţă ale psihologiei și filosofiei (fenomenologia). Scara). Răspunsul la dragostea lui Dumnezeu nu este numai un fapt sentimental sau moral. ci se împotriveşte autonomiei și autarhiei individualităţii care este împotriva naturii. este ideea de persoană. afirmă teologul grec. Autarhia și independenţa naturală a individualităţii sunt imposibil de depăşit atunci când supunerea voilor autonomizate ale naturii nu se integrează dinamic întrun fapt erotic. feciorească pentru că e liberă de dorinţa individuală insaţiabilă. transcende conceptele consacrate în mod convenţional (cunoaşterea strict intelectuală): transcenderea individualităţii ontice. cea personală adică-n hotarele împlinirii personale-ale relaţiei de dragoste. . de existenţă: pentru ca ascetul să regăsească trupul și materia și frumuseţea lumii în adevărata lor dimensiune. Relaţia omului cu lumea este personală atunci când aservirea lumii de către om. Asceza este refuzul dinamic și practic al omului de a se supune necesităţii și deplasării autoconservării individualităţii. forţează natura pentru a reuşi eliberarea adevărului omului conform adevărului natural al omului. Asceza nu se împotriveşte naturii. dintre caracter și existenţă. nu poate fi determinat. cu alte cuvinte.

eşecul persoanelor de a se întregi. Dacă pomeţii iernii înc-adorm Genunchii plânşi sub rugile ei dalbe Şi doare mersul lor cuneiform. limitări ale timpului. și încă n-am răbdarea chinuită să îmi aşez pe poale un dram de timp și-o oră fericită.6 Întruparea Logos-ului este o nouă realitate existenţială. ale spaţiului. indivizibilă și nedespărţită a naturii dumnezeieşti cu cea omenească-unitatea lui Dumnezeu cu lumea-într-o Persoană. la faptul nedespărţit. DE FIECARE DATA Să mă întrebi de fiecare dată Dacă în somn m-am ostenit destul Dacă-n oglinzi văd vârsta mea scăpată Din primăvara unui peduncul. La sud m-aş apleca să-nghesui un val de clipe în culori. Păcatul este aşadar văzut ca un eşec. liber de limitările individualităţii naturale. Cuvântul persoană a funcţionat astfel. al lui Isaac și al lui Iacov. și temporală: continuitatea timpului este desfiinţată cu durata comuniunii naturale a omului cu Dumnezeu. Nu hotărârea lui Dumnezeu îl judecă. sau când ploaia nu respiră peste doruri tatuate… când tăcerea-mi se preumblă și se pierde prin petunii tu. adică la acel mod de existenţă care-l restabileşte pe om în deplinătatea adevărului lui personal. Christos Yannaras..ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL ale lumii și sintetizarea lor universală în persoana umană. Christos Yannaras. îşi atinge ţelul său natural în Persoana Divin-umană a lui Hristos. Să mă întrebi şoptit. nedimensional al comuniunii erotice. Către apus privesc.7 Părinţii greci refuză să vadă păcatul ipostatic.166 7. tu caută sămânţa Adulmecă-ţi drăgaica. IUBIRE PASTORALĂ Femeie. Ibidem. Teologia ortodoxă răsăriteană nu Îl înţelege pe Dumnezeu ca un pedepsitor sau ca acela care terorizează. p. Totodată literatura ecleziastică a Răsăritului refuză să vadă păcatul juridic-legal. este o alegere greşită. să dai forme. se ocolesc flori pe vârsta degerată aripi lasă-mă să-mi cresc pe-o iubire de-altădată. atunci el este judecat în legătură cu această posibilitate. Nichita Stithatul. de n-ai găsi nici flori. la Dumnezeul lui Avraam. aşa cum și l-a asumat. rău. Ibidem 4. o prezenţă care-l judecă. am să ştiu mai bine dacă ploii-i aparţine cerul pe care îl cerţi Pentru un minut de fericire Mi-aş împărţi sufletul în patru zări. și-atunci. Persoană și eros.doar în silabe.246 5. este și o prezenţă critică pentru om. De gustarea și experienţa acestui timp devenit necoruptibil al comuniunii personale se apropie credincioşii în timpul liturgic al Bisericii. Păcatul este refuzul comuniunii cu Dumnezeu. Editura Anastasia. Să nu mă-ntrebi de fiecare dată Ce-am să mă fac cu jumătatea ta Ce-a uns căuşul palmei mele-odată Şi-a spart în două jumătatea mea. Filocalia. Persoană și eros. ale degradării și morţii. p. în sâni iubiri să-i crească Când mieii adormiţi o să-mi atingă urma. Christos Yannaras. iniţial ca determinare a unei raportări directe. fără sfârşit părând Tulpinile de verde în râvnă or să crească De-atâta verde crud. Editura Anastasia. Relaţia este ceea ce defineşte o persoană. Persoană și eros. Pe flori dac-a mai nins cu primăvară Şi dacă pe cărările cu paşi Topit-a vântul coama lor amară Să-mi vindece pustiul din urmaşi. ci existenţa Lui. ca un pol opus bunătăţii lui Dumnezeu. și prin urmare. eu îţi mai pasc cu turma Tulpinile de verde ce-n mine ţi-au rămas Sloboadă-ţi vise ajunate să mă pască Vântos.. Capete gnostice. care există ipostatic.21 8.. iubirea de nădejde. să nu mă ierţi. p. când se-ating.. ca determinare a unei relaţii. Spre răsărit aş pune ani prăfuiţi de jocuri pe cărări.. De-i şti să-mi ningi cu foc să mă-ncălzească Când tu. La nord aş aşeza în cântec un pumn de-amar și încercări. adevărul existenţial unitar al universalităţii personale către care tinde dinamic orice formă de existenţă.33 3. n-are legătură cu Dumnezeul tradiţiei dreptului roman. n-ai să mai pleci curând. p. să iubeşti crinii sorţii…crinii-s crini peste frunţile cereşti ne botează-n serafimi… eu voi strânge-ntre coperţi mirodenii din stamine și-am să ştiu c-ai să mă ierţi primăvara…iat-o:vine… când mă ierţi. . este ceea ce o diferenţiază radical de conceptul individualităţii statice. Credinţa Bisericii în viaţa veşnică nu se referă la o prelungire nesfârşită a succesiunii temporale. ci la prezentul relaţiei de dragoste.8 Când teologia Bisericii se referă aşadar la Dumnezeu. ci este judecător fiind ceea ce este: posibilitatea vieţii celeia adevărate și a existenţei adevărate a omului. 1. se referă în mod concret la Dumnezeul raportării personale și al experienţei istorice. neschimbată. Întruparea lui Dumnezeu nu mântuieşte numai sufletele. Editura Anastasia. ca păstorul. p. la Dumnezeul și Părintele Domnului Iisus Hristos. sleit de iarna grea. în unitatea neamestecată. p. Când omul pagina 8 se izolează. ci omul întreg. de a se împlini ca persoane în relaţia și în comuniunea lor universală cu Dumnezeu.. vol III 2. sau când toaca nu mai bate.201 6. Ibidem. nu este o natură rea. Dumnezeu fiind totuşi dragoste și împlinire a adevărului Fiinţei. Dumnezeu este judecătorul oamenilor nu în sensul unui judecător ce hotărăşte și impune pedeapsa certificând încălcarea. Nimic nu există în creaţia lui Dumnezeu care să fie.304 Insomniile Mirunei Miruna Ocnărescu FERICIRE ÎMPĂRŢITĂ CÂND NU MĂ IERŢI să mă ierţi când nu mă ierţi. nemijlocite. el un paraipostas. să o legi cu alte funii. se desprinde de bună voie de această posibilitate existenţială. ipostatic și natural. mi se pare că ţi se şterge urma Şi toţi piraţii lumii în fine fac popas De-aceea. Ibidem. și l-a însuşit Hristos în trupul său divin-uman.

Fiindcă. deodată. Era ca o ispită: să-i spun că Dumnezeul în care crede nu este al morţilor. mă adâncisem deja cu gândul în ideea de tihnită vacanţă californiană. o cutremurătoare nedezlegare a lui Dumnezeu de om. într -o formulă grafică de excepţie. directorul Editurii Eikon. 2013) Psaltirea apocrifă a dreptului Iov Zborul spre Statele Unite urma să aibă loc în 21 iunie 2012. cum se . aşa cum există și o înfricoşătoare nedezlegare a lui Hristos de suferinţă (agonia în versiunea lui Pascal). București 2013 / Revista Shqiptari Nr. îi auzea foşnetul de întuneric. de dincolo. Cum spuneam. împreună. în chilia tăcerii mele. Pe scurt. volumul era tipărit. cui să vorbesc? Cum poţi fi. Trecuse o lună de la apariţia volumului. Un drum lung și obositor. minunea: acolo unde demersurile prietenilor eşuaseră. și -i prezint întâmplarea ca pe o marc descoperire a puterii sufletului viu și a împăcării cu noi înşine prin neştiuta taină a cuvântului. Lasă moartea să -și îngroape morţii ei. De la mine dorea doar să mă gândesc cu dragoste la el. A fost o scară de vis la „Romanian Garden”. slujitorul disperării celuilalt și cum poţi dărui celuilalt din ceea ce îţi lipseşte ţie însuţi? Nefireasca tăcere a fost un lung priveghi al inimii. în absenţa mea. pe îndelete. In taină. ideea cărţii luase chipul harului de vindecare și odihnă. și cine și-ar permite să intre cuprins de spaimă în acest templu al făgăduinţei? Părinte. să-și ia rămas bun pentru ora întoarcerii în veşnicie. trufi a desăvârşirii acestui lut. în care un poet îşi odihneşte inima în plin ătatea de lumină a propriei sale poezii. Plecase înaintea lui. să găsim soluţii pentru această fericită strâmtorare a unui rar prisos de laudă în slăbiciuni. rostul căderii lor în lume. dintru început. paharul făcut din lutul tău. la Cina cea de taină. Există în volum. telefonul. Iar promisiunea să fie aceasta: dacă voi avea mâine manuscrisul. Când. am încheiat. fac un popas strategic la New York. totuşi. înfăşată într -o durere de lacrimă uscată. nu atât drama noastră. părintele se afla în faţa morţii. i-am spus. în oraşul îngerilor. să le măsor p ustietatea. din îndepărtata Canada. poeziei nu-i rezervasem nici un loc. cărora îmi este imposibil. „Bucuraţi -vă” este cuvântul învierii. ci de tine mi -a fost sete". 4. celui din gunoi: „nu de apă. blagian. resemnată. poetă și ea. ca și în textul biblic. O scenă memorabilă din carte! Hristos coboară de pe cruce și se adresează lui Iov. Ca o neînţeleasă răzvrătire a suspinelor lui Iov. ca o cenuşă a țărânei. A fost înţelegător. în 20 iunie. In trufia neputinţei de a înţelege. în „moartea” părintelui? Cu siguranţă. iată. pentru întâia oară. Ce să spun. cartea tipărită. lângă Toronto. Pr. Au urmat clipe. Şi mi -am dat seama. Scopul: să-1 aduc în State. urma să traversez două continente și un Ocean. cât „singurătatea ascunsă" a lui Dumnezeu în noi. Puteam să nu-mi joc rolul bunului samarinean până la capăt? Cu sau fără doi dinari. prin jertfa iubirii și a credinţei. Bukuresht. Cât de elementară și. acum. La sfârşitul lui iulie. Avea vocea tristă. Le-am trăit atunci ca pe un imens deşert al minţii. 4. cu umilinţa tulburării tale. Dumitru Ichim A doua zi am primit manuscrisul unui excepţional volum intitulat Psaltirea apocrifă a dreptului Iov. în zece zile.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 9 O poveste adevărată Aurel Sasu (Publicat și în Revista Albanezul Nr. arghezian. de la Hamilton (Canada). Dr. fără vreo intro ducere. a aceleiaşi luni. scoate -le din peştera tăcerii și trimite-le să vorbească lumii despre bucuria preamăririi prin durere. Florica. O vedea. luptă împotriva resemnării. ale Cenaclului „Mihai Eminescu". ci al viilor și că adormirea din întristare este ea însăşi un păcat? Prin urmare. Pe care se află urma sărutului de două mii de ani al lui Hristos. până pe Coasta de Vest. izbuteşte recunoştinţa (toate sunt ale lui Dumnezeu!). Ii explic. când toate în jur păreau să se cearnă. Să mărturisim. Uitasem că în 21. Cele câteva zile de lucru la carte nu mi s-au părut mai lun gi decât o plimbare îngândurată prin anotimpul plin de îndoieli al propriei mele vieţi. Ca un Iov îmbrăcat în trufia nefericirii lui. care avea să schimbe cursul aşteptării mele și a evenimentelor. apoi la New York. cu lumina din tine. trec spre înviere prin pustia rănilor tale și beau. se -mplinesc feluritele slujiri! Ce era să fac? Duc vestea poetului Vasile G. nu de înfrângere. ridicată din temelii la Kitchener. mica dificultate în care mă aflu și -l rog. ca să poată vedea. poetul îmbrăţişărilor de umbre și al cuvintelor de laudă îndurerată îşi făcea drum. cu sufletul bolnav. cum se spune. Acest popas al morţii. în urmă cu doi ani. Doamne. i -am zis. Dorea. gândeşte la veşmintele puterii de sus. trăită mai întâi la Cluj. In 19 iunie. la „întâlnirile de vineri". în drumul spre casă. alături de comunitatea românească din marea metropolă americană. nu la iarba câmpului de jos. decât bucuria de a celebra singurătatea. în astfel de momente. Ce se întâmplase? In 10 iunie. generos și sincer. începutul de speranţă a celor rămaşi să împlinească. părintele Dumitru Ichim. aşa. pentru o ipotetică lansare a lor la „Săptămâna culturii româneşti". Şi. ce altceva era biserica ortodoxă. De vaietele tale vrea să spună versul! Fiindcă. prin bunăvoinţa editurii. pregăteşte-te de biruinţă. Dâncu. eşti poet. ce -nseamnă să fii fericit cu Duhul. într-un final. era 10 iunie. vei primi. cât de sublimă această poveste. părinte. Cu biletul de avion în buzunar. cu o destinaţie în care. cu iz de aventură. părintelui Dumitru Ichim. Expediez autorului primele treizeci de exemplare. Ai nevoie de ajutor? Te voi sprijini să -ţi faci cunoscută pricina împovărării sufletului într-un volum de versuri. îi simţea respiraţia. Celelalte vor fi expediate. ia de pe cuvinte fâşiile de pânză. Se schimbase ceva în viaţa. după aproape două decenii de rugăciune la porţile disperării.

se închină?/ Au e răpită în note înalte de cleştar/ naşterii de lumină?/ «. va fi pâinea euharistică. cum să nu ne scădem lui Dumnezeu prin umilinţă. Epica era redusă./ la amiază. Şi mi-am zis: cât de frumo s ştie înflori. Céline. condescendența pentru literatura reflexivă a unor Thomas Mann sau Milan Kundera. dar nu de greutate. uneori.-F. posibilitatea întoarcerii definitive în țară. Au urmat. cu etapele preliminare tipice contrariere. de trăire spirituală și de vindecare sufletească unii prin alţii.. Volumul Dispoziție depresivă nu mărturisea nici o ezitare de debutant. din 1995. se cuibărea lumina cea neînserată. sentimentul provizoratului și al neaderenței la o realitate fundamental străină. cugete -/ pustiului splendoare de ciulină -/ chiar și din aur buchea de ţi -ar fi. Naşterea de lumină. de cunoaştere. s-a văzut integrat într-o viață din care boema literară cu tot ce implică ea. În intervalele dintre volume a colaborat cu regularitate la reviste și magazine românești din Montreal (Luceafărul românesc. L-ar fi împins către poeții și prozatorii novatori ai generației lui unele dintre preferințele sale literare (H. Duminica. tocmai din Canada./ din crengile singuraticului păr -/ o ciocârlie/ . Producția sa literară constă în patru volume începând din 1994 când a debutat la Craiova. W. Se întorcea în Canada. purta crucea părintelui Dumitru și-i încuraja „gustul de a fi”. Tatăl)./ că nu e sunet./ Nimeni nu i-a zămislit/ cunoaşterii/ clipa ce și-o clipeşte pagina 10 cântarului/ când către tină îşi coboară/ genele de fecioară. Ce mulţumire mai mare puteam avea? Ne-am despărţit spre ora miezului de noapte. Textele se distingeau prin finețe. cu siguranţă.. soţia Florica Baţu. Mi-am amintit un mai vechi dialog cu părintele Dumitru Ichim. L. Pagini românești) și . poate fi. profesională . La ineditul recital de poezie. în negrul veşmintelor. Familia spre seară). spre Golgota./ tot timpul după chipul Lui -/ în străvezimi Lumina/ mi-am limpezit-o strecurând pământul. Bobul de grâu devenit biserică. Ii rodise pe faţă un zâmbet de pustnic pentru care viaţa începea din nou să fie un tot al stărilor de vis. Ch. cu de la sine bucurie. Dilema) . pus ca un Iov. în „eternitatea preexistentă” (D. De câteva luni.. necunoscutul dintre noi! Ironia ca forma mentis : Proza lui Florin Oncescu Mircea Gheorghe De asemenea . de la capătul naşterii din lut. . la vârsta de 34 de ani cu un volum de proză scurtă. Intermezzo cu Maria). Spiritul practic a fost însă dominant și l-a trimis către facultatea de aeronave din București. po ate fi. vedere care vorbeşte și şoaptă care tace. Sunt orele de socializare. orgolioși și vag rebeli (După ora cinci. Acum.. Hristos. premiat de Fundația Ramuri. Într-o singură privință identitatea sa a rămas neschimbată. tineri timizi. bun și mai puțin bun. Acestea par a fi elementele biografice contextuale care explică volumul relativ restrâns al producției sale literare. Un personaj recurent era inginerul care-și detesta profesia și-și găsea salvarea în preocupări Florin Oncescu se definea într-un interviu drept ”un scriitor de timp liber. coincidenţă? Nu ştiuse nimic nici despre improvizatul nostru salon de poezie. îi plecase. totuşi. care scrie în limba română si publică în România si la Montreal ”. Pentru ceea ce. ca „schimbare la faţă”./ Spicule../ iar de-a rămas din el vreun pic. eforturi de inserție profesională etc. Dispoziție depresivă. Căuta „limanul ultim din cuvânt" și ne arăta nouă./ spicul de grâu/ se apleacă argilei/ și nici de povara de rază/ a minutarului. Suna.»/ Taci. am hotărât. în orice caz. a fost răspunsul.. Cum se desena poezia în hieroglifa trupului duhovnicesc și cum se |sculpta vocea./ că inima mi/ mai bine eu mi-o ştiu. de ce se pleacă argilei spicul. ) anticalofilia. După terminarea facultății. are loc. proprietatea stilului și mai ales un mod de a privi lucrurile impregnat de ironie. Bukovsky. să citesc Hieroglifa spicului și La frângerea pâinii. Gombrowicz . părintele Dumitru Ichi m! Intâmplare.” Am fost oprit de sunetul strident al unui telefon. la publicații din țară (Ramuri. ironia. Candela.»/ peste umăr şopteşte duhul din glie/ zvârlind până la cer.. Miller. toate acestea urmate apoi de ”intrarea în rânduri” adică de stabilizarea generală tot pe etape .” A doua (fragmente): „.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL frângeau euharistic cuvintele și cum. sau. într-o fericită lepădare de sine. în acele clipe de tâlhărire a cerului.. acolo./ Numai în clopotniţa paiului/ mai pâlpâiau grelele/ pe care le desferică/ stelele. Dispoziție depresivă. explorarea ei cu. cum întemeiase deja și o nouă familie. Cele de-acum sunt dedicate lecturii din Psaltirea apocrifa. omul a purtat. a devenit asistent universitar la Institutul Politehnic și astfel. Poetul vorbea din adâncul inimii lui Iov. cuvintele lui de despărţire.emoțională./ când bobului dai formă/ și l faci biserică. Iar proiectele nu aveau nici ele cum dobândi urgența și amplitudinea consumatoare de multe ore zilnice petrecute la masa de lucru. Întoarcerea (2003) și Ilustrate din America (2007). a părintelui Theodor Damian. Il întrebasem pe părinte. mereu în minte. Luceafărul./ «Spicul îşi pleacă într-o parte capul/ să audă nevăzute stele în amiaz/ vibrându-şi lacrima -n amar ca roua. Cândva. cupluri aflate în pașnică și amabilă derivă (Magnetism. mai mult sau mai puțin intermitent./ dar vorba e ascunsă de norod. obişnuita liturghie de după liturghie. nici despre minunata-mi pescuire lirică.. domiciliat în Canada. celor mulţi. a trăit experiența emigrației în Canada la Montreal . Prima: „Nu lacrima./ să nu -ndrăzneşti să -mi spui/ că -n lut am fost și -n lut am să reviu. la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel". materială și culturală. ci frământ luminii/ ce-a mai rămas de la potirul Cinii/ când spicul de grâu/ îi slujea cu al inimii rod. în starea lui de început. Stăniloae).»/ Era la ora a noua.. nu putea face parte. „Fericită petrecere în sfinţenia bobului de grâu” au fost. crucea lui Hristos. în sala socială./ nopţilor noas tre zicule. cu adolescenți care încercau cu stângăcie să intre în lumea adulților (Întâlnire pentru mai târziu. literatura beatnicilor etc. prin urmare. stilul autoreferențial ./ Mirelui care te aduce/ să i aminteşti că ne -am cunoscut/ la frângerea Pâinii/ pe cruce./ Ce face atunci ./ e că m -asemăn cu Cuvântul/ ce L -a semnat pe Dumnezeu/ chiar și pe porţile de iad/ cu hieroglifa aplecată-n spic. sensibila poetă a „înaltelor strigări de albastru” și a luminilor înfășurate-n vânt. de ce-și pleacă „genunchiul de lumină” înaintea secerişului! E ultimul gest de reverenţă pentru ceea ce va fi. La umbra unui enciclopedist (1999)./ ci steaua unghiului mă toarce:/ «Pământ eşti/ și în pământ te vei întoarce. fără să sufere transformări majore : identitatea de scriitor Florin Oncescu ar fi putut face parte din grupul optzeciștilor întârziați dacă vocația sa literară ar fi fost mai imperioasă și mai exclusivistă.

ci purtat de curiozitate. E un sfat de care naratorul va ține seama. ”dornic să-și îmbogățească experiența”. cu ideea imposibilității ei. autoamăgindu -se cu improbabile scenarii despre o viitoare prosperitate. naratorul din celelalte volume. În ultima povestire. dint ro altă lume. Dar ajuns în ”lumea nouă” el traversează experiențe minabile care-l vor face conduce încet. impostor și necinstit. Disputele și conflictele lor pentru fleacuri sugerează dispariții care. mai ales când lui i se va adăuga cugetarea unui scriitor celebru. haitian. iar ”colegii” de redacție. o însăilare de clișee plângărețe. (Dan-Silviu Boierescu). proasta funcționare a serviciilor într-o bibliotecă. superioară celei din redacția lui Corade. Diaristul travestit în narator se lasă în voia amintirilor ori înregistrează. Dar noul patron nu este român și viața inginerului reintră pe făgașuri normale. violența șoferilor de pe șosele. Cu toate acestea. de tristețe și animat de personaje viabile. Cel mai util sfat. îi spune inginerului-scriitor Sorin Popescu. mod de a spune că ea nu mai înseamnă un ”acasă” sau că. prosperitatea foștilor securiști. slujbă. umorul și ironia par să fie o forma mentis de la care. în paranteză fie spus. dacă preferința pentru Coca-cola este sănătoasă. Au mai mulți bani. Ei fac parte. proprietarul-director al unei publicații în redacția căreia inginerul-scriitor Popescu lucrează câteva luni. pagina 11 Dar. nu și găsesc totuși rostul la care visează. Mai toți își pun ori și-au pus problema întoarcerii în țară și mai toți sunt resemnați din diferite motive. irizat uneori de melancolie. Lumea literară este o iluzie. redevenit inginer. la sfârșitul volumului îl regăsim pe Sorin Popescu . Și unul și altul sunt iritați de ciudățenia celuilalt și se subînțelege că șocul civilizațiilor” nu e un fapt care țin e doar de marea istorie. la fel ca în țară. ciclul s-a încheiat. după o perioadă de studenție și de expediente . vă rog unde călătorul se confruntă cu excesul de zel. cu iluzia. Personajul narator trece prin toate spaimele ]n timpul unei călătorii agitate în avion și -i promite în gând lui Dumnezeu că va redeveni credincios și frecventator săptămânal al bisericii dacă l ajută să scape nevătămat. Lucrează la o companie de aviație și colegii lui sunt de diferite naționalități. chiar dacă ar dori. nu se consideră emigrant. e văzută cu ”ochi de turist” . cât de mare sau de mic trebuie să fie bacșișul la un restaurant din New York. de ”bursier” pentru câțiva ani. La drept vorbind. așa cum le privește un străin. incompetența și aroganța ofițerilor vamali canadieni și americani. O situație kafkiană. după ani de zile petrecuți în America. O bijuterie desăvârșită de autoironie și observație morală este Să-i spui că asta-i cea mai curată moarte . că și-a găsit în Canada mediul de muncă dintotdeauna visat în România. ci doar un fel de turist. Dar clarificările apar repede: Corade. Tonul este de jurnal și turist fiind. se dovedește a fi grobian. este relatată bufon o mică dramă de comunicare: naratorul nu reușește cu nici un chip să explice unui coleg chinez ce însemnă un spectacol de teatru. personajul narator este tot inginerul Sorin Popescu. cum se întâmplă pentru cuplul Ramona și Marcel din Unde ne este bine. de acum definitiv ancorat în profesia lui inițială. n ar putea să se abată. Singurul semn că autorul se afla încă într-o etapă de căutare și alegere a matricei sale literare era timida încercare din povestirea Moartea lui Andrei Popescu de a se exersa în proza de mai largă respirație. nimeriți acolo din naivitate. În Întoarcerea. Toate povestirile din acest volum se leagă și cu o intervenție minimă ele pot fi transformate în capitolele unui roman despre depășirea unei crize de identitate. platitudinea e aceeași. Uneori apare și câte un ”turist” din România. sub condeiul unui scriitor lipsit de umor. La umbra unui enciclopedist. dar nu o face spre a ”se regăsi” . Inginerul-scriitor Sorin Popescu însuși numele atât de puțin individualizant este ironic -emigrează în Canada. . Și astfel. întâlnim în Biletul și pașaportul.”Enciclopedistul” este Corade. el evită clișeul de a idealiza ori de a se face avocatul vieții din Occident a=a cum ar apărea ea văzută din România. ele nu mai pot fi privite decât superficial.tarifele arbitrare ale taximetriștilor. el scrie pagini savuroase despre colegii ingineri din toate neamurile cu statut de contractori. Singurul pentru care întoarcerea definitivă în țară continuă să fie.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL literare . autorul veleitar al unei enciclopedii a românilor din diaspora. cu congenerii lor din România. o posibilă vocație de romancier și se aștepta ca Florin Oncescu să scrie în viitor un roman. ca și el.oameni care fără să fie de prisos. Rămânerea definitivă în Canada este exclusă din planurile sale. nimic din ce i se întâmplă nu este vesel și evocarea acestor experiențe ar deveni . Oamenii nu diferă fundamental de cei dinainte. privite mai îndeaproape. Criza de la începutul cărții a fost depășită. datorită ei. coada de la oficiul de pașapoarte etc. de diferite profesii. consumă mai multe bunuri și servicii. soția lui. Când autorul renunță la fidelitatea prea ascetică față de realitate. desigur.predecesorul inginerului Sorin Popescu. este ”nu te băga slugă la român”. pitoresc în mândria lui naivă că posedă o carte de credit ”gold” care i se pare un indice de statut social prestigios. aceeași ironie și în următoarele cărți ale lui Florin Oncescu.și distanța care s-a instalat între el și foștii săi prieteni autohtoni. Revenind de la întâlnire spre casă aude replica unui necunoscut. Ca atare. România când e vizitată. Este de presupus că vom regăsi același umor. Fiindcă la el. Întâlnim mai curând un spectacol de ironie și inteligență. e singura soluție practică pentru o viață confortabilă. dar insignifianța caracterelor. potrivit căreia în America revii totdeauna la prima ta. Problemele sunt epidermice și în general trădează efortul de pliere la o normă abstractă: câte dușuri trebuie să se facă zilnic. Unul dintre comentatori i Dispoziției depresive întrevedea. salariat într-o mică firmă al cărei proprietar se consacră și el unui proiect fantezist (aidoma lui Corade). nemulțumit din cauza cuiva: ”Fir-ar a dracului de țară! Firar a dracului ziua în care m-am hotărât să mă întorc”. ]n Teatru. viața devine o adevărată navetă între Canada și România. Sorin Popescu remarcă mai ales măruntele disfuncții din viața cotidiană. Când nu se instalează totuși resemnarea. și care-și duc viața de azi pe mâine. scene din via\a cotidian[ din Canada ori din Statele Unite . Așa de exemplu. În Ilustrate din America. . unele dintre personajele volumului dinainte reapar și aici . iar ingineria. . unul dintre aceste personaje. o eventualitate posibilă este tocmai inginerul. cel puțin imaginar. cu totul asemănători. E o observație care sugerează o cheie de lectură cel puțin pentru volumul următor. dar el este descurajat prompt de Cristina. emigrant și el. (Text publicat cu un an in urma in Contemporanul din Romania) . dar povestită cu un umor decapant. s-ar dovedi dramatice. cu același umor și acuitate pentru detalii. încet către condiția de emigrant pe care nu și-o asumase. Sorin Popescu a ajuns totuși în România unde își reîntâlnește un vechi prieten căruia îi promite vag că o să se întoarcă peste un an. o spune explicit. empatia pentru locurile natale dispare. în primele zile. mitocănia dintr-un compartiment de tren. Nimic de felul acesta la Florin Oncescu. creionate repede și percutant din câteva trăsături. sunt niște bieți inși cumsecade. și Sorin Popescu alături de ei.

Prizonieri între pământ și cer. ca ”Dumnezeu” sau ”Omul”. Tematică. ne ducem existența efemeră. încercând să înțelegem de ce. ”iar nouă ne rămâne sănțelegem/că totul e minune din minune.. Plăcere în cuvinte.. o regăsim în multe poezii.” ”Eu simt că Dumnezeu mă ocrotește/și îmi stropește versul cu AMIN. după măcinări de clepsidre. Poetul George Filip are ceva de spus și o spune bine. Povestea curge. maturizându-se. Cartea de vizită se află pe coperta 4. a lansat trei volume de poezii:  L'ère des poètes (volum de poeme în limba franceză).” Tema biblică. poezia – esență. în care crezul poetic arde la flacăra pasiunii: ”Tulburătoare carte. totul se amestecă și transpare.. În partea a doua a programului. Iar dacă la sfârșit rămâneți cu întrebări. înseamnă că poezia lui George Filip și-a atins țelul.” Legătura cu Divinitatea este percepută în focul creației. ”un prinț nebun al marilor migrene”. cerșind energie de la copaci. Talentul este evident. sala pr. nostalgie. Dată și de Lună. dr. nu vrea încă ”scrumu-n urne”. Este evident că Poetul face parte din această Eră și ne invită subtil să-i urmăm pașii prin labirintul gândurilor. Poezia lui George Filip s-a schimbat.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 12 Era Poeților Miniantologie literară de George Filip Corina Luca Revista Candela de Montreal a organizat duminică 13 ianuarie orele 13:45. creștină. Și mai ales ”enigme prețioase”. ca în final p lacrimă se scurge pentru cel ce în ploaie a pierdut ultimul tren. el arde pe altarul rimei.. este intitulat. Răspunsul sosește. A întinerit.Scriitorii Români Independenți -. mai are încă multe taine să ne deslușească și miracole să ne împărtășească. Aniversarea celor 154 de ani de la nașterea marelui poet național Mihai Eminescu. Din poezia ”Om în ipostază”: ”Dar vreau să simt Pământul sub picioare Și simt cum mor și mușchii roși de șleau. creionul nu trădează Iar eu îl țin în dește și lacom și flămând Zenit al împlinirii – mai vreau să sorb lumină Și să-mi înham în versuri fărâmele de gând. ca și dorința de a fi mereu în prezent. Redând chintesența. dar vă invit să le descoperiți singuri./Când scriu creionu-mi cântă între dește/sunt cele trei – cu care mă închin. dar mai ales răspunsuri. culoare și imagini. Conștient de ”trupul de muritor”. Dumnezeu are un ochi deschis asupra noastră până când ”plecăm cu smirna-n veșnicie. ea ne apără. fiecare idee un mesaj.” Poetul se regăsește în natură. ”Era poeților – miniantologie lirică”. mai târziu de cel ce avea să fie ”un clandestin pe hărțile-amăgirii”. Din poezia ”Hingher”: ”de fapt sunt doar o larvă printre fluturi ce nasc din taina sfintelor săruturi și mai viclean ca un bătrân hingher sugrum în laț și îngerii din cer să-mi spună: de ce-mbracă-n diademe doar pe poeții marilor blesteme?” Tristețe. dorind disperat să-și afle cheia destinului. la Casa Română. Căutări. Tema umbrei... . În lumea plină de viață și culoare în care trăim. volumul de față definește la modul excepțional poezia – creație.” Sunt multe poezii frumoase. Poetul George Filip. poetul reușește o minunată declarație de dragoste plină de metafore și culoare. Ajunși în spatele umbrei. dar ne și pedepsește.  Regala (dialog în poeme cu poeta adolescentă Ana Maria Gîbu)  Era poeților (un volum de poezie) * Volumul de față. (pag 46) Călător prin trenul vieții. Să o respectăm ca pe o identitate pentru că ”umbra-ți șede la picioare/cât ești viu prin calendar/credincioasă ca un câine/stă în lanțul nevăzut”. cristalizându-se în poezia ”Ochi ceresc”. Există acum disciplină și organizare. face paralela între viață și moarte. Fiori de emoție.” Identificând pe Dumnezeu în femeia iubită. umbra inspiră și ”tăinuie poeți și hoți”. poezia – spectacol. adevărate capodopere. căutând nectarul în corola florilor multicolore.” Poezia ”Să ning” (pag 26). închinată mamei. și empatic te simți alături de puștiul cu părul răvășit. iubire. Poezia de început ”Nebănuit miracol” este o prefață bine aleasă. Timpul nu-mi permite să le tălmăcesc pe toate. Fiecare vers este o metaforă. Petre Popescu un dublu spectacol literar. E mult prea trist să fii bătrân de tânăr Și vreau să știți de-a pururi că: MAI VREAU. Conștient că scânteia sacră îi dă voie să fie mai aproape de Dumnezeu. atacată îndrăzneț în poezia cu același nume. dar încet. apărut la editura Destine în 2012. Poezia ”Trece trenul” (pag 54) Cu adevărat. președintele organizației „SRI” . se vede încă la începutul creației ca și poet. poetul își revede parcursul împletind trecutul cu viitorul. S-a prezentat o conferință despre viața și opera marelui poet. George Filip. să vă umpleți de bucuria versului bine ales și pus la locul potrivit. strângând cu patimă creionul ce ”geme între dește. Sufletu -i sprințar nu mai aleargă de colo-colo ca un fluture. cum altfel. răpindu -ne strălucirea: ”iar de supărăm destinul/stăm la umbra lui umbriți. Poezia ”Din Taine” (pag 23). după Slujba din Biserică.

.primarii lumii ies din grote să înregistreze toți copiii le dau auisvaise ..fără taxe și-i invită-n sârba bucurii plutonierul și plutonierasa iar sunt grași c-așa le cade bine doar poetul curții smulge buturi prin pădurea tristelor destine dintru-n avion ne ning afișe la salon va fi un meci de box și-o s-anunțe înconjurul lumii tânărul speranței .colectiviștii recoltau munți de colivă la hectar . motto: o să te iau cu mine prin istorii..manifeste totul.al dracului .fecioare .nimeni .Jerry Fox se va bate o monedă nouă se va naște cea mai bună țară se vor pune-n cruce toți eroii se anunță altă primăvară poimâine voi fi pe Amazoane astăzi stau cu Dunărea la sfadă ieri am traversat Ecuatorul în Carpați miroase-a cavalcadă . fiindcă mi-ai ars în Candele ..maicile preceste n-aveam lăutari măcar pentru nunți prin duzi se coceau doar termitele treceam de-a haiducul prin munții cărunți și-mi adulmeca . CELĂLALT trecea mereu cu o roată pătrată de-a dura că așa era pe atunci pirații ne târguiau femeile iar părinții furau idei de la prunci nimeni nu-și asumase eroarea iar cioclii își revendicau plata timpul supra spațiu nu dădea roade și-n coșciugul strâmt plecase și tata doamna Iapă își renega fătul avocatul o cobzărea în zadar doar grăjdarul știa adevărul: Iapa se iubea și cu-n alt armăsar am compus o baladă despre părinți cu obiceiul lor barbar de-a muri strigoii umblau cu jungherele-n dinți și ce va fi mâine noi nu puteam ști anotimpul târa Sudul spre Nord de obicei .incognito prin vagi tentative băgam în jandarmi o mie de draci cânta cimitirul a Gheorghe cel sfânt groparii n-aveau vreme să cugete drept pentru care zumzăiau în amvon cuvioasele ..și au tras! MOMENT SPECTRAL astăzi spălăm monștrii pe picioare punem în vitrine pâini celeste iar bătrânii noștri cei mai tineri vor ploua prin târguri .cuvântul când se zbătea poetul printre glorii și fumega .toamna pe înserate când eu defilam în straie de lord iar proștii credeau că-s celălalt frate se tocmea sărbători mari și festive sfințite de preoți burlaci și săraci eu .și s-a decorat toată planeta curcubeul va ploua cu broaște regii blestemați vor da poruncă să votăm aceleași sfinte moaște.într-o liniște deplină stâlpii vor fi grei de difuzoare și pe brațe nederatizate arbora-vom steaguri protozoare cei ce nu au liberă intrare vor sta prin barăci cu carnivorii fetele ..copitele toată lumea cânta un imn proletar iar pruncii ni se nășteau prin șanțuri eu o făceam pe Rasputin prin palat și nici la cizme nu aveam branțuri atunci a venit plutonul cu pușca celălalt EU avea imnuri în glas poporul meu cânta tiri-babușca și frații mei au ochit.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 13 Poezii din volumul în lucru "TOP SECRET-2013" George Filip pe urmă au adus rușii Katiușa și noi am încins-o la kazacioc se duseseră dracului speranțele iar țiganii ne vrăjeau în ghioc oprește-mă muza mea trădătoare nu te travesti-n poemele mele vreau să cânt cum n-am mai cântat și din crezul meu să latre șrapnele.Pământul POET ÎN DELIR și-a tăiat pasărea-vultur brațele iar dimineața nu a mai răsărit de atunci pe poeții din mituri Marea Neagră nu i-a mai pomenit orchestra cânta pe o frunză de crin clovnul era mai trist ca niciodată arheologii politici au spus adevărul: un tânăr bătrân sedusese o fată din munte a scoborât floarea de colț odată cu bănuitul om al zăpezii iubita mea fredona la fereastră întroienită de zăpada amiezii un dulău purta Luna-n privire calul meu bătrân cânta la ghitară pe prispă dansau fecioarele dalbe și eu aș fi vrut să nu mi se mai pară nebunul a cioplit un steag de război sub care s-au strâns leprele lumii și când gâlceava era-n toi am știut că suntem mai bătrâni ca străbunii avea dreptate tata când mă-njura că și eu prea eram dat dracului: după ce-am tăvălit polițistele am râvnit și la fata-mpăratului munţii se bronconeau ca berbecii Oziris m-a ademenit prin odăi și-m aflat că cerberii doamnelor sunt mai proști ca o haită de dulăi nimeni nu bănuia că jucam farse vinul nu mi se sfoiegea în pahar pe vremea aceea .repetente le vor medita conchistadorii o mireasă a venit la nuntă matinală și la prima oră proștii mahalalei arși de soare au încins o proletară horă caști .

Pe filiera deschisă de Saussure. poporul fiind mai mult un spectator la acţiunile puterii decât un detentor al puterii. dar cel mai important rezidă în semnificaţiile convenţionale ale practicilor puterii. este limbajul”8. „Adevărul şi falsitatea fiecărei propoziţii schimbă. la reguli şi strategii de argumentare. Dacă privim discursul politic ca acţiune. Raportându -ne la referenţial.. „Enunţurile se opun prin atitudinea faţă de cuvinte şi nu prin cuvinte însele”14. a devenit o filosofie a Cunoaşterii. cea pragmatică. contribuind decisiv la generalizarea cotiturii lingvistice. înseamnă că îl abordăm dintr-o perspectivă mai recentă. în esenţă. (. Analizând semnul lingvistic.. expresia verbală a puterii este definită atât de tăcere. iar cadrul în care este lăsat construcţiei sale prin totalitatea propoziţiilor elementare este tocmai acela pe care îl delimitează propoziţiile total generale”9. În fond. „cuvintele îşi pot schimba sensul după poziţionarea celor care le folosesc”13. şi nu numai. „Rolul limbajului aici este acela de a articula continuu ideologia. În primul caz. Wodak (1989)12. cuvintele polisemantice ca putere. Dacă până în secolul trecut.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 14 Filozofia discursului politic – VI R elaţia limbaj . libertate sunt în mod intenţionat ambiguizate pentru ca fiecare segment de public să recepteze accepţiunea sa. Aşa cum spunea G. iar în condiţiile acestui cuvânt arta tăcerii face parte din arta politicii. În accepţia lui Saussure3. urmare a preocupărilor saussuriene. vădit interesat de limbaj2. de a insista asupra sistemelor de credinţe care legitimează instituţiile de putere”11. este aceea că „sistemul semiotic cel mai important. simultaneitatea şi valoarea semnificativă. diferenţa care apare ca stând la baza existenţei unei forme devine imposibilă). mâncare). cunoscută de la Hegel drept chintesenţa spirituală a unei epoci. în geneză. au continuat cercetările sprijinind întemeierea unei teorii moderne a semnelor lingvistice. rezultând (fără nici un fel de bază materială) din diferenţa faţă de alte forme combinată cu diferenţa de semnificaţie a altor forme”6. ci entitatea deopotrivă negativă şi complexă. signifie) şi argumentează ideea de mare perspectivă. sau asupra acelora spre care este îndreptat. Dar. orice semioză. tăcerea şi limbajul „încearcă să influenţeze subiecţii în timp”10. Saussure face o distincţie riguroasă între imaginea acustică (semnificant din fr. echivalente sau opuse în semnificaţia lor. cât şi de un limbaj specific. René Descartes. formele lexicale abstracte caracterizează relaţiile formale (mesaje instituţionale). forma este „nu o anumită entitate pozitivă. suficientă sau nu. adică sub aspectul relaţiei dintre acesta şi cei care-l generează. subliniem faptul că democraţia europeană se bazează tot pe elemente ca egalitate şi libertate. Balandier. constituite în condiţiile artei dramatice. o emblemă a puterii ce încearcă să fie monopolizată. Odată cu începuturile gândirii moderne (John Locke. signifiant) şi concept (semnificat din fr. Analizând condiţiile limbii. de adaptări discursive emise de reprezentanţii puterii la momentul acţiunii. pentru a putea raţiona măcar un moment asupra formei). devenind. ca o mare schimbare de paradigmă culturală. unei categorii simple. după cum spunea R.) se exprimă prin sistemul relaţiilor stabilite între unităţile lingvistice. numit cotitură lingvistică. centrată mai ales asupra formelor moderne ale acestui tip de discurs. adică relaţia de semnificare. Acesta a tematizat relaţia dintre logica limbajului şi interacţiunile practice. Immanuel Kant) filosofia. Convingerea acestora. Cu alte cuvinte. Wittgenstein concepe o etică comunicativă care implică o viziune asupra formelor vieţii. „termenul forma. pluralitatea de forme (în caz contrar. specialiştii în analiza discursului au evidenţiat diferenţe substanţiale pentru relaţia limbaj/putere. iar cauza să fie gândirea”1. Relaţia5 care Fără a ne propune o incursiune asupra filosofiei democraţiei. preocupat mai mult de modul în care semnele (sau. forma este un element al coexistenţei unor semne diferite. Puterea cuvintelor. fără să aibă un statut autonom: limbajul continua să fie efect. „Limbajul devine putere în mâinile puterii”. Nu mai este pentru nimeni străină înţelegerea faptului că celor două concepte beneficiază. aparţinând unei categorii oarecare. independenţa formei conferă statut de autonomie lingvistică (care va avea ca obiect descrierea coerentă şi exhaustivă a acestei forme)”4. izvorâtă din ideile antichităţii greceşti. o natură semiotică. reformă) sau concretă (spre exemplu. sinonim cu structură. într-adevăr. Saussure. Cert este că democraţia rămâne o formă de guvernare. din reunirea formei conţinutului şi a formei expresiei rezultă semnul lingvistic şi. adevărată sau falsă. „entităţile lingvistice au rămas într-o poziţie secundară. indiferent de perioada istorică. Depăşirea acestei viziuni a început în mai multe domenii ale creaţiei culturale manifestate şi la nivelul cunoaşterii ştiinţifice. cunoscută şi controlată. atenţia asupra semioticii lingvistice se îndreaptă în primul rând asupra manifestărilor limbajului. regăsite încă din Antichitate şi preluate ulterior de regimul comunist drept idealuri naţionale. În prima decadă a secolului XX. începând cu secolul XX. Ca atare. În acest sens. O privire asupra filozofiei politice autohtone aduce în atenţia publică reminiscenţa ideilor din democraţia socialistă „cârpită” cu idei democratice . A vorbi despre formă înseamnă a lua în calcul patru aspecte de înţelegere a conceptului: diversitatea formală (în caz contrar dispare până şi baza.putere în democraţie Daniela Gîfu se creează între semnificant şi semnificat a numit-o apoi semnificaţie. explicit sau implicit formulată. în a doua situaţie. ceva din construcţia generală a lumii. baza tuturor celorlalte. cuvintele) se corelează cu alte semne. o serie de lingvişti7. terminologia uzitată poate fi abstractă (de pildă. după care elementele lingvistice capătă valori doar într-un sistem. formele concrete evocă relaţiile interpersonale (mesaje electorale). Fenomen. În accepţia lui Hjelmslev. principalele curente filosofice indicând ulterior reorientarea culturii contemporane către semiotică. Din perspectiva nivelului de generalitate şi al tipului de comunicare politică. ele având. De aici şi importanţa pe care a dobândit o abordarea limbajului. în contextul analizat de noi. în cazul său. poate să genereze recursul la un lexic specific. limbajul reprezintă mai mult decât un stoc de cuvinte.

în funcţie de diverse semne sau semnificaţii). regulile. Ed. Se servesc de simboluri pentru a da un sens vieţii lor”21. p. toate acestea fiind construite şi modelate cu scopul de a place şi a convinge. Bucureşti. pp. este în primul rând rezultatul statutului omului politic. 112 18. Daniela ROVENŢA-FRUMUŞANI. o acţiune. Saussure (lingvist elveţian. 6. CABIN (ed. Prin urmare. nu însă şi un spaţiu nelimitat de manevră.” Prin urmare. trad. în C. dar şi scena politică cu jocurile. întemeietorul lingvisticii moderne structurale) a considerat legătura dintre semnificat şi semnificant arbitrară (nemotivată. Dictionnaire de la science politique et des institutions politiques . al riturilor. să întărească astfel nevoia de siguranţă. Christian Le BART. 1971. M. Humanitas. fie la ignorarea actorilor cu vizibilitate redusă. Paris. a corpului intermediar. de obicei electorală. p. Iaşi. Robert FOWLER. Dunod. credinţe care configurează o decizie. ed. Cunoaşterea modului de funcţionare a semnelor. 95 10. Cunoscuta formulă a performativităţii austiniane. ceea ce reprezintă pur şi simplu diferenţa dintre idei sau coincidenţa lor în funcţie de semne. Maria CARPOV.). ceea ce înseamnă tocmai diferenţa dintre semne sau coincidenţa lor în funcţie de idei. de Luminiţa Botoşineanu. 292 5. Armand Colin. atitudini. Cultură. Louis GUESPIN. Sciences Humaines. 1985. presupune: semnificaţiile (sintaxa etc.. Problématique des travaux sur le discours politique. „din teza saussuriană rezultă că există un arbitrariu lingvistic fundamental distinct de arbitrariul fiecărui semn izolat. Polirom. Les contradictions de la communication politique. Polirom. care îi conferă o legitimitate indubitabilă. 2004. p. iar semnificantul are un caracter liniar. Michel PÉCHEUX. „Pentru a pretinde la tron în cetatea democratică trebuie să fii telegenic”17. Viaţa politică este structurată în fapte de limbaj – discursuri politice. 39-40). New York / London. p. De cele mai multe ori. Philippe BRAUD. „Limbajul este o structură a gândirii care ar exista independent de formele lingvistice. (v. gândirea pagina 15 la Saussure există înaintea limbajului (deci. 64 12. Dictionnaire encyclopedique des sciences du langage. p. Paris. GREIMAS. elementele vocale ale semnului. L’analyse automatique du discours. Christian Le BART. ceremonii etc. 4. 30). a performanţei politice. conflictual (în cazul dominării. Bucureşti. opoziţie). Societate. 55 16. 2007. care se adresează marelui public în vederea formării sau schimbării unei opinii. sensul înaintea semnului. are rolul de a evalua situaţia comunicării publice. Paris. Cours de médiologie generale. p. Umberto ECO etc. Grenoble. fără structuri privilegiate” (1972. 56 . Desprindem de aici că discursul politic. no. Ferdinand de SAUSSURE. „Puterea legată de interpretarea unui rol dominant are drept corolar supunerea necondiţionată la constrângerile care definesc acel rol”15.. 106 13. speranţele. actorii săi”20.5/ S/63663. acel „How to do things with words” (Cum să faci lucruri cu cuvinte). Ed. de Luminiţa Botoşineanu. 61-82. Mythes et réalités. Comunicare politică. Discourse in society. Ed. Univers. Bucureşti. care beneficiază de un tratament preferenţial în mediatizarea lor. Pierre BIRNBAUM. 2004. Prolégomènes à une théorie du langage. Semiotică. 1999. Limbaj şi comunicare. timpului scurt al evenimentului mediatizat. Problema fundamentală a comunicării politice. 38 2. 28 9. 1978). 1972. programe şi platforme ideologice. 1969. Aceste evaluări sunt din ce în ce mai ritualizate. Deoarece „reprezentarea politicului este corelată unui spaţiu social polarizat – fie tensiv. 2000. adică semnificantul nu depinde de libera alegere a subiectului vorbitor. ca discurs al puterii. 2000. 1998. prin intermediul diferenţelor dintre ele la un moment dat. op. Analiza discursului. reprezintă o durată măsurată cu o singură dimensiune. „Dimensiunea simbolică rezidă în modul în care oamenii îşi reprezintă realul şi stabilesc raporturi de semnificaţie între obiecte cu ajutorul limbajului. constatăm că are o puternică dominantă dramaturgică (actorul politic trebuie să înveţe suficiente roluri pentru a fi capabil „să improvizeze” în funcţie de context). de carisma confirmată deja în spaţiul public. p. 361 20. în Handbook of discourse analysis. Iaşi. Gallimard. comunicare. semantica înaintea semioticii) „ca o masă amorfă. cel mai urmărit şi exploatat de pe scena publică. T. legat de un eveniment. Dumitru. p. 175 11. condamnaţi nu doar la tăcere mediatică. Caietul albastru. 1993. Mulţumiri: Pentru a realiza această cercetare autoarea a primit sprijin financiar de la POSDRU/89/1. Iaşi. Scrieri de lingvistică generală. a militanţilor. În contextul electoral. în P. Louis HJELMSLEV. pentru a le spulbera neliniştile. rămâne temă pentru toţi cei interesaţi de viitorul naţiei române. Dumitru BORŢUN. trad. 176 14. PUF. asistăm în politică fie la impunerea actorilor „grei”. al poziţiei sale în spaţiul politic. 2004. Power. fie cooperativ (în situaţia deliberării. p. 1998. Guy HERMET. Paris. van Dijk. căci există o diferenţă de natură între limbă (la langue) şi vorbire (la parole)” (Oswald DUCROT. best-seller. p. Le pouvoir des médias. Ed.ro. 3. p. Universitară. Ipoteze şi ipostaze.. du Seuil. 4. Este punctual. poate genera sau poate fi generat de anumite evenimente. ca scenă simbolică de înfruntare de discursuri politice (putere vs. implicit. Academic Press. Tzvetan TODOROV. op. La communication. În viziunea lui Ducrot. manipulării). „Prin limbaj se construieşte dezbaterea politică. p. Éd. ca o nebuloasă. 4e édition. este constituit dintr-un ansamblu de acte de limbaj planificate. SINESCU. Gregory DERVILLE. căci acesta din urmă nu are puterea de a schimba nimic din semnul odată stabilit de către o colectivitate socială) pe care oamenii şi/sau societăţile au stabilit-o după voie. rolul liderilor de opinie fiind drastic diminuat18. 1997. fiind de natură auditivă. Ed. Grenoble. a stârni pasiuni şi adeziuni.). cit. a determina la acţiune. istorice. care sunt marginalizaţi sau chiar ignoraţi. vol. limbajul politic reprezintă în aceeaşi măsură o formă de descriere explicativă a realului şi o modalitate de acţiune strategică în contextul dat. negocierii. 127 17. 44). AION. trad. Regis DEBRAY. Georges BALANDIER.). Paris. compromisului)”16 -. p. PUG. în Călin SINESCU. este adăugarea unei dimensiuni antropologice. care întârzie sau împiedică şansele de exercitare a puterii. în Gregory DERVILLE. Éd. A. doctrine politice. al miturilor. Le pouvoir des médias. M. cit. Introducere în semiologia literaturii. Flonta. în Langages. 40 7. Daniela ROVENŢA-FRUMUŞANI. Oradea. Ludwig WITTGENSTEIN. Semiotică. Raportându-ne la viziunea simbolică a puterii. Mythes et réalités . Ferdinand de SAUSSURE. 1991. Julien A. Tritonic. 1997. Bucureşti. Că a existat sau nu o documentare reală făcută de aleşii noştri în aceşti 23 de ani. Le discours politique. forţa şi fragilitatea comunicării politice rezidă în gestionarea celor două scări temporale care constituie politicul: timpul evenimentului şi timpul structurării”19. Bucureşti. État des savoirs . Institutul European. inegalităţile de acces la cunoaştere şi limbaj determină inegalităţile de obţinere a competenţei politice şi. Aşadar. p. p. aflaţi mai mereu în deplasări costisitoare. Scrieri de lingvistică generală. 8. Ed. pp. Minuit. Louis HJELMSLEV. prin urmare diferenţa dintre aceste elemente vocale sau coincidenţa lor în funcţie de forme (altfel spus.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL implementate la mare iuţeală din ţările cu democraţie autentică. p. legitimitatea competenţei şi credibilităţii unei autorităţi politice este din ce în ce mai mult concurată de credibilitatea mediatică. Ed. Paris. Paris. 1963. efect numit de Roland Cayrol. Roland BARTHES. simboluri (embleme. un discurs politic rostit de un anumit actor politic trebuie să ajungă să simbolizeze exact aşteptările electorilor. propulsarea a noi actori este însoţită de schimbarea altora. 1. 136137 19. formele. el desfăşurându-se numai în timp şi având caracteristicile timpului. În prezent. 23 15. Dominique WOLTON. „Altfel spus. Scena puterii. PUG. Bertrand BADIE. 2001. ci la tăcere pur şi simplu. Discursul politic se distinge de alte forme discursive tocmai prin gradul ridicat de contextualizare. Cu privire la contribuţiile relativ recente ale definirii semioticii lingvistice (v.

la Balcic. a rămas doar partea de umbră. să rezolv rezolvarea! „o piramidă de aur ars” plouă nervos.. pe ce ureche te-ai culcat? adie vântul pe un gram de glucide. auzi morţii cum se vaită? îi dor umerii. e doar copia femeii.. îi aud gândul. tot mai îndepărtat! iubitul meu. nu a mai rămas decât pânza unui pictor şi valurile unei icoane cu Regina Maria! pentru un timp pe tavă. Bucureşti. iubitule. Vremea. p. iubitul meu de iarnă. paşii tăi vorbesc de iluziile închise într-un inel de onix... 2006.. de iubire. vise gri.. 216 pagina 16 poeme din „Caracterul este destin” Daniela Voiculescu cât costă un vis cu muza? vis cu vis. umbră. fără strop de lacrimă. ai iubit o durere. ţâşneşte. vino cu secunda! împarte-o la Blue Monday. ca un yoghin.. îi aud gândul..... şi ele au nevoie de alb......... Ed. şi prinde-te în fierbere. îndepărtat..... logica ne uneşte fiecare dor. singurătatea îţi dansează pe inelar.. zero... suntem un tot cu drept la lumina ce luminează rotund.. mi-e o foame nebună de amestec.. el şi-a ucis pasiunea. citind despre un machiaj dark. lasă-te în cutremur. nemângâiat. purtător şi el de blestem... un amestec ce vine din noapte.. ai iubit o eroare..... văd urma ei.. jadul e ca un picnic într-o zi de toamnă. oriunde-ai fi.. odihneşte-te. o închipuire.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL 21. şi beau Luna.. de-atâta aşteptare. şi cărţile karmei miros a şarpe oprit de tinereţea unei lacrimi.. şi caii se plimbă cu barca! bună dimineaţa.. îmbrăţişaţi sub o mare de stele.. tava e neagră... inima ta are ceva din baletul lui Neveh. te aud. uşor. dor şi scrâşnet neuitat... mângâie perna pe care doarme timpul psihologic şi pipăie crezul visului... logica are mirosul meu de femeie! începe ca o naştere. pe care îl mai vreau.... Comunicarea politică: repere teoretice şi decizionale. ele fac parte din fluidul cosmic. ca ultima amintire lăsată de George. urme şi umbre...... în tarot o secundă.. fără os de strigăt. vise. opal şi magnolie.. noapte negustată... chihlimbar şi busuioc logica ţâşneşte! e ca un orgasm. el şi-a ucis iubirea. şi ochiul lui Roberto. nu trebuie să uit că sunt femeie.... iubitul meu. din când în când! vânătorul de vise scrie povestea unui dor nestins! în urmă. vedere şi auz spiritual. şi simte chemarea ce dă ocol pământului! te aud. durere. pocnind în gândul renunţării la roata solară! sulfură de vis. şi lasă-mă să tresar. poetul meu cu degete de fum! îmi scrie pe zăpadă! „osândită la tăcere” moartea. grele! spaime. te simt. dor agăţat de runa albă. eroare. suntem Adam şi Eva. ce crudă e această concluzie...... unde este echilibrul? . de unde vine pierderea? cine dă recompensa? sunt departe. ca şi cum ar curge mustul! dansez cu amintirile. mai am un singur dor. iubitul meu zbuciumat. febră de şantier intelectual..... viţă de vie roşie... şi te acopăr cu zboruri de suspin. apa e fosforescentă şi fumegândă! pune broaştele ţestoase în valiză! şi du-le. cum e şoapta? de unde începe dorul. moarte necrăpată! negru înmulţit cu negru. hexagramă de onix cu vise de perle negre! iubitul meu. ne vom întâlni la ora de nesfârşit.... ceaţă.. vorbeşte-le de piciorul păianjenului.. melcul vorbeşte despre retragerea în singurătate.. ca un strigăt. hai.. doamna cu ochi gri şi muza rămâne. nu mai simt decât scrâşnetul filozofiei. 8 din 63. iubindu-se şi ele! „porumbei albi ca zăpada” iubitul meu.. ştirbită de complexe! priveşte alchimia alergării. sunt a ta şi eşti al meu.. vis fierbinte ca luna august! ... alună vorbind. tăticule... îi simt mirosul de foc indigo. gândurile sunt virusate. sânge neînduplecat! vis de piatră. şi beau Dunărea! te simt. rubin şi trifoi.. şi ei trec. Roberto. ei văd prin carte. cum e gura. şi muza nu mai are lacrimi să plângă ce-i scrie destinul.. Ana BAZAC.. lucide sunt tocurile de la pantofi! fructele mov fac disecţie pe telepatie.. mai e ceva frumos. îmi spun! e linişte şi îngerii respiră. zbuciumat..... sunt pasărea ovală a unui doliu mut.. nu trebuie să uiţi că eşti bărbat! mi-e o sete nebună. iubitule... hei.. în această lume.

o istorie şi o perioadă peste care nu se poate trece uşor. devenit în varianta ultimă „Drăculeştii” (1977. conform politicii oficiale privind minorităţile. . strângându-se ca un laţ. pentru avutul şi viaţa lor şi pentru supravieţuirea lor în pânza de păianjeni a trădărilor. Vodă Vlad îi spune unui prieten : – Roagă-te să păzească Dumnezeu ţărişoara asta de vânzători şi de hicleni. „Toate se leagă în adevăr şi ficţiune. se explică : „Numai fiindcă m-am simţit ciomag al Dreptăţii lui Dumnezeu ăl Sfânt am fost vladnic să curăţ ţara de furi şi tâlhari şi ticăloşi… Numai cu sabia. la urarea unui boier pentru o domnie fericită. din corespondenţa regilor şi boierilor din toate ţările Europei de la Roma până la Istanbul. ca fiind rasist. Editura Albatros. Astfel. cu internetul. s-o îmbrace în hainele. Simţea. i se publică în 1964 cartea cu secvenţe istorice „Pe Argeş în sus” care anunţă interesul ei pentru trecutul naţional. recompun un gen literar contemporan. calitate rareori legată de talentul actoricesc. Poate că. numai cu groaza îi pot îmblânzi pe cei din afară …” În ajun de a fi omorât mişeleşte pe la spate de unul din boierii viitorului domn Laiotă. dar cu detalii. Georgina Victoria Rogoz. Autoarea are capacitatea de a recompune trecutul pe baza documentelor istorice consultate cu acribie filologică. foarte multe imaginate (şi ăsta-i meritul cel mare al biografului. Aşa s-a întâmplat într-o seară. cu parul ascuţit şi cu zăbala în gură îi ţin în frâu pe duşmanii mei dinăuntru. Această doamnă Rogoz este fiica lui George Paul Huber. Nu mă pot mira îndeajuns de viziunea largă a frescei istorice a secolului 15 în plin ev mediu românesc. şi despre a cărei inteligenţă se vorbea mult. urmaşii lui Mircea cel Bătrân. „Să nu afle Aladin” (premiat la Concursul European de literatură pentru copii de la Padova în 1982 şi de Asociaţia Scriitorilor Bucureşti). pentru ocuparea tronului Ţării Româneşti. pe care o cunosc doar după nume. se duce când pe faţă. Rogoz a publicat nenumărate Basme. Aşezarea sicriului (de altfel cu nişte rămăşiţe îndoielnice de a fi din trupul lui) sub o lespede anonimă a bisericii de pe lacul Snagov ca să calce toți peste el. asasinat şi tăiat în bucăţi) e mai sinistră ca un omor din Agatha Christie. Vlad tot mai nădăjduia să-i trimită ceva oaste Papa Pius sau dogele Veneţiei. ce ameninţa dinspre Răsărit întreaga lume creştină …” Multe expresii poetice cresc valoarea (dacă nu istorică dar sigur literară) a acestei scrieri. Realitatea istorică este cadrul şi trama pe care se ţese viaţa acestor generaţii de Domni şi boieri ce luptă pentru putere. A fost în repetate rânduri victimă a regimului comunist. helas!. şi la care încă revin când tic-tac-ul lor răsună în inima mea ca o chemare. „Taina sfinxului de pe Marte” (1967). romanul istoric. fiul Dracului”. Doamna Rogoz creează atmosfera grea a epocii.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 17 D răculeştii de Georgina Viorica Rogoz Livia Nemțeanu . fac din această scriitoare o documentaristă redutabilă. credinţele şi temperamentele oamenilor. Între timp. Iar la pagina 302. când istoria „Drăculeştilor” mi-a făcut semn. peste veacuri. evident multe. care. împânzită de crime şi trădări. Fostă lector la Universitatea din Bucureşti în perioada 1950-1957. Naţional în tinereţea mea. neconformistă şi cu atât mai veridică. sfâşiate între ele de mărunte lupte şi pizmuiri deşarte. lupta dintre familia Dăneştilor şi familia Drăculeştilor. din acea întârziere şi tăcere a tânărului Crai Mattia (care cobora încet. toate sunt determinate. şi vor fi în vecii vecilor). pentru domnie. pentru că interesul meu s-a abătut asupra cărţii „Drăculeştii”. în acele zile. Dar mă opresc aici. mie îmi e dat s-o păzesc şi-mi voi duce lucrul până la capăt. Descrierea înmormântării lui Vlad Dracul (tatăl. şi am tras-o uşurel din raft. gata să-l sugrume. cu multe asasinate. procuror al Curţii de Conturi înainte de 1947 şi a celebrei actriţe Marieta Sadova pe care am văzut-o jucând la Bucureşti pe scenele teatrelor Notara. cu toate ataşamentele verbale şi descriptive ale epocii. în prim rând o domnie vitează şi liberă. cutumele. cu parcă prea multe personaje. Limba veche românească este vedeta povestirii „un murmur nedistinct de voci răguşite … umplând aerul de o stranie aşteptare – ca suflul adunat în golul văilor înainte de începerea furtunii. cu răzvrătirile lor care au fost. Din 1985 scriitoarea s-a stabilit în Germania. În 1970 îi apare volumul „Vlad. nici pe ceilalţi cavaleri ai ungurilor sau ai Apusului. Şi astfel. După aceste experienţe autoarea s-a lăsat atrasă de locuri mai sigure. G. Stepane.Chiriacescu În colecţia ştiinţifico-fantastică i-au apărut cărţile : „Eu şi bătrânul Lup de stele” (1966).” Şi ceea ce este unic între multele biografii ale eroului. face să înghețe creierii şi valvele inimii celor prezenţi atunci. nu găsise răsunetul cuvenit la bancherii şi cârmuitorii cetăţilor italice. că de turci o voi păzi eu. Numeroasele documente citate. care a fost interzis şi dat imediat la topit. bătălii pierdute sau victorioase. aşa încât de la descripţie şi portret până la scene de bătălie. Mi-o dăduse cineva care nu ţinea s-o păstreze. printre puţinii mei contemporani care au o bibliotecă în care mai sunt încă şi cărţi necitite. simţea în aer trădarea. Dar războiul sfânt propovăduit de înflăcăratul pontif cărturar şi poet. ca să pot săvârşi binele aşa cum îl gândesc eu… Cât priveşte fericirea … nu -i menită pentru mine. văzută şi concepută vizionar. La fel de sesizantă ca şi scrierea. şi cărţi care au fost citite nu numai odată. chiar în clipa când ar fi putut fi foarte sigur de izbânda cea mare. din cronici şi letopiseţe. dar care a fost reeditat în 1977 şi premiat de Asociaţia Scriitorilor Români din Bucureşti. extrase cu dibăcie şi rezervă. i-am văzut şi biografia. Compoziţie complexă. nici pe făgăduielile Veneţiei sau ale celorlalţi creştini din jur. arhaisme şi turcisme. fiul Dracului răspunde : – Să-mi doreşti. în 1960. Deşi învingător. Stufoasă la început. căruia i se atribuie Premiul Asociaţiei Scriitorilor Români). împiedecate să vadă limpede primejdia. ca şi acum ale cititorilor. E cartea unei scriitoare. Povestitorul spune tulburat la un moment dat : „M-am pogrăznit într-o Mă bucur că sunt. Am citit-o prima oară prin anul 2001 la Montreal. „Anotimpul sirenelor” (1975). O simţea în jur. mult prea încet şi grijuliu cu banderiile lui regale prin Transilvania) că nu se poate bizui pe el.V. cu adevărat mare. cum e domeniul istoric şi literatura ştiinţifico fantastică. dar capătă o integrare literară. Eu am citit-o pe nerăsuflate şi numai o tragedie familială m-a împiedecat atunci să vorbesc despre ea. când pe ascuns. autoarea ne oferă o imagine nouă a Domnului Vlad Ţepeş. „O deznădejde trează şi înverşunată îl bântuia pe Ţepeş. estetic certă” (Zoe Dumitrescu -Buşulenga). printre care un volum de „Basme Ţigăneşti”.

gândeam eu. știa că nu are scăpare. județul Vlașca. S-a auzit deschizându-se ușa. Mă întrebam oare ce metodă să fi întrebuințat ei. Un frig năprasnic ma cuprins. Am văzut chipul îngrozit al mamei și fața ca de var a tatei.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL nelinişte mult vinovată. am reușit să văd. umbra unor oameni îmbrăcați în haine negre de piele. mi s-a părut ¬inutil. Deodată. scrutează viitorul. trece dincolo de pătrunderea mea. Stoenescu P. de profesie referent tehnic. dar parcă le punea cu furca și nu avea spor deloc. care-şi râd în barbă de publicaţiile debile apărute după 500 de ani. acum doi ani. am văzut niște umbre negre. după atâta plâns. dar ce viitor. Mi-am înăbușit lacrimile. M-am decis.. numai într-un târziu. au dat turcii?“. întrun târziu și astfel. poza tatei. Mă gândeam că se întâmplase ceva rău. Vedeam. Am întrebat-o pe mama când va veni și am aflat că ar fi trebuit să vină. la București. 2006. găsesc fișa personală a tatei unde se consemna: internat la 15. prin deschizătura ei. într-o zi de iulie. În dreapta.. ARESTAREA (fragment) Stau și privesc înmărmurită. casa noastră era de nerecunoscut. Simțeam că îngheț. sau poate tocmai pentru toate acestea. De cărți. Întrun târziu. pentru că am fi strâns lucrurile mai repede. după doi ani. pe hârtie proastă de ziar. o zicală familiară giurgiuvenilor. își dădu seama că eu am început să strâng și a încercat și ea să adune. ce să mai spun? Eram singure. este un dosar colectiv cu nouă volume. Aveam numai zece ani. Când nea văzut. . constatăm că în România lucrurile nu s-au schimbat.1952. ar fi strâns totul și ar fi făcut ordine. ori poate de-nceput”. una câte una. cu coperţile de un carton moale care crapă de la prima lectură. et J. că aș vrea să-mi explice ce s-a întâmplat și să nu mă sperie. Atunci. securiștii n-au minţit-o dacă nu i-au dat voie să-i facă valiza. Îmi era teamă. Fac un salt peste timp și rememorez anii aceia. repede pagina 18 îngălbenită şi cu o literă mică de un negru cenuşiu abia lizibilă. prin ușa întredeschisă. Era târziu în noapte. am putut adormi. Am un Ovidiu şi un Cicero de la 1500 în perfectă stare. Mi s-a spus că. șeful secției administrative (fost avocat și magistrat). parcă nu era ea. De ce? Nu se specifică.04. pentru cercetări. Era greu să le mai putem pune în ordine. iar securiștii și-ar fi meritat pedeapsa. Cred că la asta se referea ea. facem tot lucru prost perisabil şi inestetic. n-am întrebat nimic. Mama i-a spus că am avut „musafiri“ de la Securitate care ne-au făcut percheziție și că tata e reținut la ei. Dimineața. la început. Altădată. dar că poate e pe drum. Prima vorbă a fost: „Da’ ce. de fapt. acum. două interogatorii și acelea denaturate. Am tras păturica până la gât. Vedeam cât de absentă era. Mama privea absent. Puteam să mă grăbesc. fiul ei. ca într-o vâltoare ce mă trăgea afund şi din care nici astăzi nu pot ieşi decât pe cuget cu mătasea nevăzută. ea a realizat o operă valoroasă rară. Mama stătea pe pat. Dar n-a fost așa. în liniște și. Se auzeau zgomote de lucruri trântite pe podea. Întradevăr. Lucrurile se aflau în mare dezordine. Avea fața suptă și ochii roșii de atâta plâns. Corneliu. mi-a spus că nu e nimic grav.. Cât am visat să văd acest dosar? E adevărat. Șifonierul fusese golit. Nu miaș fi închipuit că am să ajung să-l răsfoiesc și să aflu ceea ce nici măcar tatăl meu nu știa. văzând că este supărată. a încremenit. Stăteam încremenită în pătuțul meu din camera alăturată. partea din dreapta acoperă tâmpla și urechea. Au plecat cu tata. Păreau neprietenoși. de nu au pățit securiștii nimic. Altădată. pe măsura eroului ales. da. câinele nostru de încredere croia pantalonii oamenilor răi. Mama parcă se trezise dintr-un vis urât. lucrurile de îmbrăcat și să le așeze prin sertare. de l-au hipnotizat pe Biju. Își dădea seama bine de situație. aruncate peste tot. Mă aflu la CNSAS. dar cu modestie şi onestitate recunoaşte că „fiinţa adevărată a lui Vlad îmi scapă. La rubrica IX — apare data eliberării — 25. Cartea de vizită a Editurii Albatros e rău şifonată. L’histoire est un roman qui a été (Ed. Nu prea am văzut mare lucru din pătuț. când am auzit niște bubuituri în ușa de la intrare. Printre miile de pagini. de parcă nici nu mă vedea.. dar am auzit bufnituri. deabia am realizat și noi că Biju. Atât — „element dubios“. Îmi puneam tot felul de întrebări: „Ce e cu tata? Unde îl duc? Când se va întoarce?“ Plângeam înăbușit și. parcă a fost hipnotizat. inteligentă. din lacuri fără ţărm …” Sau : „în galopul mut şi orb al anilor topiţi ca fulgii ninsorilor …” „Era o linişte de sfârşit de lumi. Gându-mi zboară în copilărie. otrăvită de ştimele tăcerii. apoi. de Goncourt) Un singur lucru penibil : retipărită în 1977. dar.04. Neconcordanță deci cu prima rubrică. un vraf de dosare. Am strâns cărțile. fără speranță. dincolo de Bine şi de Rău …” Cu toate acestea. mama mare. vorbeau tare și repede și gesticulau. hăituiți secole de turcii invadatori. Am făcut cerere pentru a-l studia. Mama mare s-a mirat și a zis: „Da’ Biju nu era în curte?“ Biju. Copii – du ș mani ai poporului (volum de memorii) Lăcrămioara Stoenescu născut la 14 martie 1907 în Giurgiu.1954. Scriitoarea Georgina Viorica Rogoz are un suflu puternic. Ochii luminoși privesc înainte. dar. așa cum era normal pe atunci: Ce-aș putea afla? Poate mi-ar face rău. Pedeapsa a expirat la 15. pe care o recitesc acum cu un nou interes şi mai ales cu plăcere. Probabil pleacă și ne lasă în pace. De ce să cercetez trecutul? La ce m-ar mai fi ajutat? Lucrurile au decurs. Mama mare plecase de o săptămână la unchiul Anghel. ca întotdeauna. Închid ochii și văd camera întunecoasă și pe mine într-un pătuț. și acesta este un caz fericit.04..1954. Zăresc în dreapta — origine socială muncitorească. dându-și seama. probabil. probabil. Privirea pătrunzătoare. iar mama plângea înfundat. deși eu eram destul de speriată. Mă gândeam că ne-ar fi fost de ajutor. a sosit înainte de prânz. Trebuie să caut cu răbdare pentru a găsi documentele tatei. mecanic. sau spre dimineață? Nu-mi dădeam seama ce se întâmpla. răsucită. Motivele internării: „element dubios“. dezorientată și plângea. ceva „de rutină“ și că. Ea credea că nu va sta decât o zi. că tata a plecat pentru niște cercetări..

Pe margine. Acolo. eu fiind centrul atenției. E adevărat că a fost deportat. Acum pot vedea. sau cei care au făcut politică. sau nu și-au petrecut timpul jucând cărți și cheltuind aiurea banii. e adevărat. doar am declarația din 21 aprilie 1952 în copie. umilinţă. indiferenţă chiar. Un timp am ascuns. de acasă. faimoasa listă de sfârşit de an. nefiind înscris în nici un partid și neavând nici un fel de activitate politică. o echipă de muncă sau să avem o familie. Învățătoarea mă urmărea cu privirea. să nu divulge nimic din ce i s-a întâmplat sau a văzut. Acum. Pentru el provocările au luat sfârşit. fiecare cu destinul şi drumul lui în viaţă. Suntem unici. compătimindu mă. în urma unui concurs. care se interesau de educația mea. nu am făcut politică. miezul nopţii. dar tot s-a aflat. pe măsură ce scriu. În caruselul nebunesc în care ne învârtim. ca de obicei. apoi la Tg. și nu a făcut nici o zi de detenţie. cald și primitor. El a ocupat postul de pretor. Acum. nu mai era ca altă dată. va goli până la fund sticla de şampanie scumpă şi va adormi fără vise în pijamaua de mătase încălzită la focul cu lemne din şemineu. strânse. iar aceasta ne dă singularitate. Mereu atât de singuri. Trebuie să învăţ să am vise realiste! Este o mare diferenţă între a te simţi singur şi a fi cu adevărat singur.. tata știa doar că a fost reţinut fără să i se spună de ce și a semnat un angajament la ieșirea din detenţie. Îl văd pe domnul B. privindu -şi stăpânul recunoscător că nu este nevoit să alerge pe maidane. La eliberare. Ocna–Oneşti– Borzeşti și la Spanţov (Olteniţa). A obosit să mai facă planuri pentru anul ce va veni. Mama mare credea că poate cineva ne-a „turnat“ la Securitate. Era preocupată de ce ni se întâmpla. pot citi: tristeţe. La ce se gândeşte domnul B. dar politică nu făcuse. Nu prea des și nu prea mult. Cerşetorii se simt singuri pe lume şi poate chiar şi sunt. Părinţii mei n-au mers în străinătate. mama aproape că nu își mai aducea aminte de mine. mai ales acum de sărbătorile de iarnă. aici. Ţăranii îl numeau „pretorul nostru cel bun“ și. Singura lui avere a fost inteligenţa sa.. cupa de şampanie. nu a ştiut. Cei care îi pot privi în ochi. Mă gândesc nu numai la cerşetorii care au împânzit staţiile de metrou. oriunde ne-am afla. Aştept să vină trenul spre noul an. Tatăl meu a stat în închisoarea de la Rahova. la nimic! Viaţa i se pare fadă şi fără rost. Poate avem nevoie din când în când de momente de singurătate. de dialog cu noi înşine sunt binevenite. nici cât a stat în detenţie. singuri împreună cu frica de a nu -şi pierde bogăţiile şi prietenii cumpăraţi numai cu bani.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Mama mare m-a mângâiat și mi-a amintit că trebuie să merg la școală. Probabil a fost o mare surpriză pentru el când a fost eliberat. gândindu-mă la toţi cei ce se pregătesc să treacă în noul an. parcă. chiar au plâns. unde era pretor. Mă tot gândesc la urarea frecvent întâlnită. Fetițele vorbeau în șoaptă despre mine. dar asta e altă poveste. datorită bunei sale pregătiri. Fusesem crescută într-o familie de intelectuali. Nu aveam nici o știre despre el. avea în schimb pieptul plin de decorații. cea cu trei coloane: realizări şi eşecuri în anul ce tocmai se încheie şi planuri de viitor pentru anul ce se grăbeşte să bată la uşă. Rex îşi face siesta la câţiva paşi. nu? La întrebarea „Ce politică ați făcut înainte și după 23 august 1942“. Momentele de relaxare. Încercam un sentiment de teamă și de neliniște. eram lăsată de izbeliște. Mama m-a sfătuit să nu spun la școală cele întâmplate. în ea. Bănuiesc că. mama și mama mamei. mă plimb singură pe străzile puternic luminate ale oraşului.Chiar dacă ne dorim toată viaţa să facem parte dintr-un grup de joacă. era pagina 19 unită și cunoscută pentru armonia ei. sunt toate dorinţele mele. că. pe pământul Canadei: "Pense à toi!" Şi câtă înțelepciune în această urare. după 23 august. Muzica curge în valuri. zăbovind. și că au mai fost ridicați avocați. în staţiuni. Din când în când. atunci când tata a fost mutat la Drăgăneşti Vlașca. Acasă. îmi amintesc. a activat în Partidul Naţional Popular. dar eu nu aveam chef. și în „Frontul Plugarilor“ din comuna Drăgăneşti Vlașca. fratele tatei. nici n-a bănuit ziua. neştiind prea multe despre noi. Unde oare mă va duce? Ce drumuri voi mai cunoaşte? Mă pregătesc să fac liste. Are tot ce şi-a dorit. suntem singuri. bineînțeles. Va aştepta. neputinţă. era acum rece și neadecvat pentru un copil în creștere. Un an ca oricare altul. Dar. Căminul nostru. aș putea să uit să cobor din tren. Poate mulţi ne invidiau pentru aceasta. Pot verifica și afla adevărul. pentru a fi cu noi înşine. iar eu scriu la o măsuţă din gara Centrală. Ultimul gând de care-şi mai aminteşte este acelaşi: ce soartă fericită i s-a hărăzit! Cei dragi mă aşteaptă cu masa încărcată. Și. relaxându-se întrun jacuzzi înspumat şi parfumat.? Cu lmea. în perioada 1942–1948. văd că se umple mai degrabă decât celelalte. mă gândesc mai ales la cei bogaţi şi singuri în palatele lor strălucitoare. uităm deseori să ne gândim la noi. și nici noi despre el. pentru că așa se obişnuia în acea perioadă. A murit fără să ştie de ce se face vinovat. Nu afla nimic de tata. îl aşteaptă cupa de şampanie aburită. Familia noastră compusă din tata.“ El menționa că. rămâne nebăută. doar e un act. tata răspundea clar: „Înainte de 23 august 1942. sau negustori. Atât de singur Corina Luca 3 E ultima seară a vechiului an. Chiar dacă am încercat să fac mai mică coloana din mijloc. Unchiul. De cele mai multe ori plecăm privirea ruşinaţi că noi avem ceea ce ei vor. Cine ar fi avut? Nu mai auzisem ca tatăl vreunei fetițe să fie arestat. Auzisem că Volga neagră a Securității se oprise și la alte porți. Dar tata ce politică făcuse? El fusese pretor. ca preşedinte și apoi secretar în plasa Comana. "La mulţi ani anul 2013!" .

Comme toujours. les gamins ne songeaient même plus à pleurer. les narines retroussées devant l’odeur peu familière de crème pour l’arthrite. Je vois que tu t’efforces déjà de t’encadrer dans cette belle tradition. Tu verras. 4 –Tu devrais dire ouvriers… c’est plus politiquement correct. Ça empestait les aisselles juteuses. Seule Erin7 avait eu l’audace ou l’inconscience d’enfiler ses fidèles bas de nylon qui se souciaient bien peu de la date qu’affichait le calendrier. articulations plus noueuses que les racines d’un chêne … le pauvre homme était dû pour la retraite depuis une bonne centaine d’années9. Maintenant. Dans un effort soutenu d’allonger de jour en jour ses bénédicités. Chacun empoignait son t-shirt avec l’énergie du désespoir. Erin avait heureusement trouvé une place à la fenêtre. Pendant que les organes nobles attendaient. On pense toujours à sauver sa peau avant celle des autres. Tant pis pour l’écriture moderne! –Tu verras. crâne coiffé en moine. une description hyperbolique.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 20 La descente aux enfers Miruna Tarcău plaque de barbecue.) 6 –Ça pue tant que ça. et l’air de se demander quand est-ce que ce squelette tombera définitivement en morceaux. aplatis comme les autres sur l’asphalte auquel se fondaient les semelles en plastique bon marché. Pourquoi Charon? À cause du « corbillard à quarante-trois places »? Tu crois vraiment que si on le transposait à Montréal dans un décor moderne. –Mais non. comme on pourrait le croire. Montréal était sans doute l’une des premières gouttes à avoir glissé du cornet et à s’être écrasée sur le trottoir cosmique. –Tu secoues personne en disant « cols rouges » au lieu d’ouvriers. Charon et tous ces joyeux petits compagnons d’Hadès que tu veux placer ça et là à travers ton récit… ça risque d’être lourd… Tu veux leur faire un dessin aussi? –Laisse-les lire! On verra bien. les Enfers? –J’imagine. 5 (–Encore la métaphore fécale! –Désolée. gênée. Personne comprendra que tu veux dire « août ». C’est comme ton Juif Bouddhiste dans Eurydice et Orphée. effluves puantes. avec deux personnages? –Disons que c’est le prologue. le titre? –Ils auraient compris par eux-mêmes. tous les héros grecs se retrouvent à voyager aux Enfers d’une manière ou une autre. il faut secouer un peu. c’est foutu en effet. ça c’est différent. la Terre devait ressembler à une boule de crème glacée aux bleuets qu’un gamin capricieux avait laissée traîner un peu trop longtemps au Soleil. mais bon c’est moins poétique. de celles que les glandes sudorifiques redoutent et adorent par-dessus tout. ça saute pas forcément aux yeux. –Ah. laissant ses habitants y rôtir comme sur une 1 –C’est vraiment nécessaire? –Quoi. –Ah. Il faut comprendre. n’est-ce pas? . –Soleil ardent. Il suffisait de jeter un coup d’œil au chauffeur pour mieux comprendre l’allure traînante de son corbillard à quarante-trois places : barbe blanche à la Socrate. le bolide tant espéré avançait à une vitesse qui défiait celle des représentants de la loi les plus zélés. Le mois d’Auguste2 avait repris ses droits. Il aurait pu être que Juif… –Non. nouveaux saints Laurent qui expiaient les péchés de toute une génération de pollueurs3. Ou alors chauffeur de taxi. –On est métaphoriquement aux enfers quand même. non pas pour laisser ses pauvres membres respirer 3 –Bon ça va. Son âge vénérable empêchait sans doute les autorités de le jeter aux oubliettes d’u ne société qui rappelait sans cesse à ses membres qu’ils atteindraient un jour ou l’autre leur date d’expiration. elle pinçait régulièrement le tissu qui s’agglutinait derrière son genou gauche. Je sais plus si c’est Virgile ou l’Odyssée qui parlait de la plaine des Asphodèles… –Les deux. Au-loin. Aux rayons UV s’ajoutaient les effluves des profondeurs de la vie souterraine5. pas besoin d’en rajouter. de peur de paraître ingrate aux yeux d’une divinité qui avait peut être au fond autre chose à faire que de tendre l’oreille aux remerciements infinis 8 –Tiens. le politiquement correct. –Eh oui. À l’heure où on en était. il serait un employé de la STM? –Bien sûr. que les petits ouvriers achèvent de produire à la chaîne cette sueur sans laquelle le corps tout entier s’écroulerait dans le caniveau. l’utilisant en dernière ressource comme un éventail ou une serviette de gym imbibée de transpiration6. on a compris qu’il fait chaud. celui qu’un esprit tordu avait surnommé la couleur du paradis. Je croyais que l’histoire devait se passer en un seul lieu fermé. un peu comme les grands fabricants de jouets accueillent les premiers flocons de décembre en sachant que Noël compense à elle seule pour tous les autres jours où ils ont un peu chômé. apathiques. –Bah. De toute façon. Il faut bien que mon personnage y arrive. –C’est dépassé. Le tapage incessant de cols rouges4 qui réparaient une bouche d’égout en contrebas ne rendait pas l’attente plus agréable. 10 –Sympa. 7 (–Pourquoi Erin? –À cause des érinyes. un personnage principal féminin qui est complexée par son corps. d’un mouvement inconscient – presque imperceptible–. Parce que les héroïnes de James Joyce auraient porté des bas de nylon par une vague de chaleur? –J’ai jamais dit que mon texte serait vraisemblable! 9 –Ah oui. Ces pauvres âmes priaient de tout leur cœur qu’on vienne les repêcher à l’arrêt d’autobus. à paraître prochainement) Il faisait une chaleur épouvantable. espérant qu’il tiendrait encore le coup du moins jusqu’à ce qu’ils descendent10. Cerbère. 2 –Je vois pas en quoi la périphrase est utile ici. Ses passagers affichaient tous la même gueule inquiète. Ne gâche pas le punch!) (LA DESCENTE AUX ENFERS1 Extrait du roman La Chambre noire. on mettra une note en bas de page. Il devient l’esclave d’Eurydice et en plus on le balance dans les flammes et on le force à se convertir. tu verras. –C’est rien. à ce lieu. Pour ce qui est de la vraisemblance. J’ai pas résisté. je serai moderne jusqu’à l’os. Comme c’est original… –Pas complexée. Pas le moindre nuage ne venait adoucir les pointes effilées des soldats du cancer de la peau : le ciel arborait fièrement son plus bel azur. mais plutôt dans une vaine tentative de dissimuler davantage ses jambes que ses collants risquaient de trop mouler8. T’as reconnu Charon au moins? –Bof. d’ailleurs. c’est quand même plus « touchy ». Du genre Irlandaise catholique à la James Joyce.

–Exact. de la mode et de la religion? –Oui. elle entendit la sonnerie caractéristique de l’ascenseur et crut apercevoir un homme en jean et veston noir s’y engouffrer hâtivement 24. Disons simplement qu’il y en a quelques-unes qui se glissent imperceptiblement dans les mailles de mon filet de censure personnel. fraîche. qui avait droit à des boucs et Poséidon à des taureaux. un minuscule écran télé. la canicule et les moustiques15 aussitôt qu’ils devront 11 –Il y a quelque chose qui cloche dans le ton narratif. si ce n’était des plantes mornes dont les feuilles à moitié grises traînaient presque à terre. certes naïvement. Je suis quand même pas tenue d’écrire avec une rigueur encyclopédique. Oui. le pauvre il s’est fait avoir. l’on traversa le fleuve séparant cet îlot des vastes terres inconnues16 du continent auquel il appartenait. plus de la moitié de tes références littéraires sont involontaires? –N’exagérons rien. polluée. ça fait carrément pub d’immobilier. La ville lui offrait tous ses petits miracles : des centaines d’étrangers qu’elle n’avait jamais vus. boude. Qu’il se foutait de sa gueule. C’est sympa. mais on est au mois d’août.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL de ses fidèles 11 (mais on ne sait jamais). les Enfers grecs c’était un peu comme un commerce. là? Tu vas faire de Pluton le chef d’une entreprise? –Penses-y. tu parlerais jamais. Elle détestait le bruit de ses talons lorsqu’ils claquaient bruyamment contre l’imitation de marbre rouge qui était censée donner au hall d’entrée des allures de réception d’un hôtel cinq étoiles. T’es en train de t’empêtrer dans tes mythes. Elle essaie d’être prudente. Puis les immeubles se raréfiaient à l’approche du Saint-Laurent dans lequel la 13 Nord14 trempait tristement ses trois pieds en cure-dents. C’est juste une petite réflexion sur l’obsession du reflet chez la femme. Apparemment. mais je croyais que le narrateur n’entrait pas dans la pensée du personnage. oui?) 19 –Là! Tu vois? Tu reconnais Cerbère? –Je dis plus rien. Il est franchement déchiré. débarquer de leur automobile. Le journal. 20 –Correction : Cerbère était bel et bien enchaîné. –Je croyais que tu ne voulais plus rien dire? 21 –Je sais ce que tu vas dire. lui on lui donnait que du vin au moment de trinquer quand on venait de s’installer à table… N’empêche que c’était comme une corporation qui s’occupait des services publics. 14 –Pourquoi la 13? –Parce que ça traverse le fleuve. c’est ça. –Personne va remarquer. c’est-à-dire les morts. convaincus que nulle condition n’outrepassait la leur dans son atrocité. En plus. 13 –Bon là. les trois gardiens continuaient de faire défiler une plainte après l’autre. 23 –Ah. Elle fut la seule à descendre affronter de nouveau la canicule qui achevait de gâcher un été jusque-là ponctué par d’innombrables averses18. mais ça empêche pas que le narrateur se foute de sa gueule. à l’image de ces passants dont le portefeuille garni permettait une garderobe plus coquette. –Bon ça va. « Made in Italy » contre celles d’immigrants pour qui Le Village des Valeurs offrait encore un éventail de choix parfaitement honorable12. il fait ça tout le temps. ça doit être pour ça que ça ressort inconsciemment dans mes textes. génocides… rien n’y fit. c’est ça la création aussi. Un peu comme dans un strip-tease partiel. À l’entrée. elle se dit que ce coup de chance compensait largement pour l’attente insoutenable et le soleil de plomb qu’elle avait dû supporter en silence une bonne partie de l’après-midi. Faut que je dresse une liste de tous pagina 21 Erin aussitôt qu’elle crut bon de signaler sa présence. Tu voulais pas qu’Erin soit catholique à fond? –Oui. mais ça se passe quand même au Québec. ma petite. là. elle détourna le regard pour éviter d’apercevoir son reflet23. et maintenant il fallait circuler. ils tournèrent leur tête de bouledogue vers les fléaux qui affectent les automobilistes. je suis inutile… –Bon. Et qu’aucun héros n’a jamais amadoué Cerbère avec un rameau d’or. il est tombé sur ce qu’il y avait de moins lucratif en termes de sacrifices – par rapport à Zeus par exemple. Poséidon et Hadès avaient pigé au sort pour savoir sur quoi ils allaient régner. Je me suis dit que les médailles d’or olympiques faisaient un beau parallèle avec le rameau d’or qu’on devait donner à Charon pour traverser le Styx… –Sauf que Charon. quand on reverra le clos de sa pauvre maison17. Pour qui se déplaçait aussi peu. Elle montra craintivement le journal de la semaine dernière où l’on faisait le compte des médailles d’or gagnées à Athènes21 par les champions canadiens. 15 (–Psst! Il y a pas de moustiques sur l’autoroute! –Je sais. C’est ton employé lambda numéro 2. ça tombe bien. dans une cabine exiguë. 22 –T’es vraiment sérieuse. 24 –Laisse-moi deviner. 12 –Elle est vraiment utile. Enfin. D’abord. Elle secoua la tête de côté. ça porte malheur. Poséidon aurait été en charge de l’eau courante. –Pour ça il faut bien qu’il les dévoile un minimum. –Bon alors faudrait que tu penses à le recoudre. ma vieille. Attentats-suicides. Relis Candide. c’est pour amadouer Cerbère. trois gardiens de sécurité19 s’entassaient devant une boîte de beignes Tim Hortons. qui étaient pourtant obligés de frotter leurs marques « Made in France ». des pots de fleurs qui côtoyaient les poubelles. comme pour forcer les mauvaises pensées à être décantées hors de son crâne. profonde. en oubliant peut-être qu’aucune chaîne ne les retenait de force ni à cette cabine. et que j’avais besoin d’un Styx. D’un même mouvement brusque. Le rez-de-chaussée avait bonne allure. comme moi. je trouverai bien un parallèle moderne. On pouvait déjà entrevoir le vieux building au coin de l’intersection. –Exact! Tu vois pas que mon personnage est incapable de penser en-dehors des carcans de la publicité. inondations. –Merci. 17 –Expression piquée à Du Bellay. –Donc en fait. Au bout du couloir. semblait moquer les conducteurs qui auraient peut-être bien souhaité y être engloutis pour échapper à la nécessité d’affronter le smog. il y avait effectivement une offre d’emploi chez Pluto Corporation22. sur laquelle flottaient à l’occasion deuxtrois cadavres repêchés par les autorités. Quand les petits pères Zeus. et elle ressentit soudain ce pincement au cœur que les voyageurs éprouvés appellent parfois la nostalgie du départ. .) 16 –Tant qu’à imiter Voltaire. Il y avait encore une vaste gamme d’immeubles d’autant plus attrayants13 qu’elle ignorait presque toujours ce qu’ils abritaient. ou…? –Non. 18 (–Information utile? –Tu me laisses écrire. Zeus de l’électricité et Hadès… du service funèbre? D’une société de sports extrêmes? Enfin. ta parenthèse sur la mode? –S’il fallait rayer tout ce qui est « inutile »! Mon texte serait vachement plus court. c’était l’employé de la STM. Sauf peut-être ceux qui. L’eau noire. et des cappuccino glacés. c’était au quatorzième étage dans l’aile des arts visuels. t’aurais pu dire : « les quelques arpents de neige »… –J’y ai pensé. ont dû se farcir « Heureux qui comme Ulysse » au moins trois fois dans le système français… Tiens. ni à cet emploi20. et qu’elle ne reverra jamais plus . non. Passant en coup de vent devant une vitre opaque. un trajet à Laval pouvait effectivement prendre l’allure d’une petite odyssée où l’on se demande.

Ou alors. c’est plus très drôle. On va croire que t’es superstitieuse. comme l’a dit Kundera? –Arrête-toi là. En entrant dans la cabine. Sa respiration se calma. Orphée a jamais violé Eurydice. c’est un Oreste… attention de ne pas tomber dans le style d’Eurydice et Orphée. rêvant à sa vengeance ainsi qu’au visage de l’homme qui l’avait violée28. t’as mis un point d’honneur à préciser qu’on est en pleine vague de chaleur. –Même pas y penser un tout petit peu? –Je ne promets rien. –Mouais. Ils vont se mettre à baiser. . –C’est de la triche. la Providence lui fit alors un pied de nez et c’est à ce moment précis que l’ascenseur s’arrêta net –Alors ils vont rester coincés dans l’ascenseur? –Ne gâche pas le punch. souviens toi des bas de nylon : Erin est une fervente catholique. Ou alors les circonstances de son mariage. –Mais non. pas de violence… et tu t’imagines qu’on va te publier un jour… pagina 22 remplaça le cri qu’elle avait imaginé pousser d’innombrables fois. alors qu’elle s’endormait blottie sous ses couvertures. Onze ans plus tôt. Ce n’est qu’à ce moment-là qu’Erin s’aperçut que l’homme était au moins aussi nerveux qu’elle-même – et pour une raison qui ne lui demeura pas longtemps inconnue. D’abord. alors ton violeur. alors Eurydice n’a jamais eu de raisons de vouloir se venger… –Sauf qu’elle a quand même été coincée aux Enfers par sa faute. Si cet imbécile s’était pas retourné au mauvais moment pour la voir. qu’il portait longue et sale. elle va tromper son mari et s’auto flageller interminablement. Sinon. –Pas de sexe. sa tignasse brune. Par esprit de contradiction. il n’allait quand même pas partir sans elle. tout ça. vas-y relie tout au sexe… mais je t’ai déjà dit qu’ils n’allaient pas baiser. –Pas vraiment en fait. je la voyais plutôt comme une Cassandre qui aurait l’occasion de se venger d’Ajax. ses genoux dont les poils noirs dépassaient largement par des déchirures dans ses jeans usés dans un style encore adolescent. alors je vois pas vraiment ce qui peut se passer d’autre… D’autant plus que t’as dit qu’ils allaient pas s’entretuer… –Mais non. Erin se surprit à retenir sa respiration lorsque l’homme qui se tenait derrière elle laissa échapper un juron sonore qui n’avait rien en commun avec ceux des bonnes dames respectables qu’elle fréquentait déjà. tout de même. je vais peut-être faire référence à Troie et au temple d’Athéna… Mais bon. tu vois. c’est les pensées d’Erin. Dans un élan de compassion. sauf qu’Erin. c’est dans un autre épisode. Ses traits affichaient la stupéfaction d’un voleur pris en faute. à être détournée. l’homme tendit le bras pour arrêter les portes et lui offrit un sourire qui se voulait bienveillant. alors. ma vieille. malgré sa petite trentaine… Un hoquet de surprise 26 –La trentaine et elle est aussi prude! C’est pas crédible. on devine tout de suite ce qui va arriver. 28 –Ah-ha! Je te l’avais bien dit! Le sexe. En plus. Aussi. je sens que tu vas tomber dans la dissertation. mais qui formait de petits plis moqueurs à la commissure de ses lèvres. –Oui. en plus. Tu vas pas me dire que tu le fais pas exprès. –Je vais peut-être faire un petit retour en arrière pour raconter sa jeunesse. tu verras. –Mais c’est justement à ça que ça sert. Là. –Normal! Ne suis-je pas en position de narrateur démiurge? Dieu et le romancier ne rient-ils pas de leur création. 25 –C’est la deuxième allusion au chiffre 13. c’est incontournable! –Admets tout de même que tu t’y attendais pas. pleine d’entrain et de perspectives de carrière. alors si elle est mariée. elle serait revenue à la vie. L’intérieur de la cabine d’ascenseur ne faisait guère plus de deux mètres carrés. Erin jeta un regard évasif sur la console et se rendit compte qu’une faible lumière jaune émanait déjà quatorzième étage. Elle tressaillit aussitôt comme parcourue d’un choc électrique et acheva ainsi sans le vouloir dans un volte-face le mouvement qu’elle avait entamé aussi discrètement que possible. 27 –Tiens! Déjà? Qu’est-ce que j’avais dit? Et dans une cabine de deux mètres carrés. Seulement.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Erin pressa le pas. Il n’y avait pas de raisons de s’inquiéter. quelque part entre le douzième et le quatorzième étage. –Et alors? L’autre type peut bien être un méchant séducteur à la Lovelace. et ils ne pouvaient décidément pas attendre aussi longtemps sans échanger une seule parole. –Alors tu vas alterner entre ses pensées à elle et les pensées de l’autre type? Dans un genre de va-et-vient qui préfigure leur coït? –Bon. je sais pas. c’est entièrement différent. –Pas forcément. Erin offrit une courte prière au bon Dieu pour le remercier de l’avoir emmenée jusqu’ici saine et sauve. malgré sa petite trentaine26. Aucun bouton ne menait au treizième : elle fut heureuse de constater que l’architecte de l’époque avait choisi de prendre cette précaution25. Fais gaffe de pas tomber dans le pathétique. –Alors c’est pour ça. Quand je vais raconter la scène du viol. Et si le mécanicien de service ressemblait par malheur aux gardiens de sécurité? Elle devait s’attendre à passer plusieurs heures en compagnie de ce monsieur. son prénom. la situation offre de nombreuses possibilités. elle en vint à frôler le pantalon de l’homme qui se tenait derrière elle27. Elle avala sa salive et tenta de se tourner vers lui du mieux qu’elle le put. –Vraiment? –Évidemment. ignorant le tremblement de sa main qu’elle croyait raide contre son corps. Ça se passera pas en vingt-quatre heures. Sachant cela. Sa mâchoire mal rasée. elle peut toujours craquer sous la pression et se dire : « tant pis! Je vais quand même pas mourir vierge… » –Qu’est-ce qui te dit qu’elle est vierge? –Bon. Je crois bien que tu vas être la seule à rire. une contrainte. Si Erin est une érinye. Elle était encore jeune. j’ai dit! –Pendant vingt-quatre heures? –Oui. si tu t’es mis en tête d’en faire une lecture freudienne. –Tu verras.

pădurile de brazi.. Mai glumește cu noi câte o iarnă cu noapte geroasă și albul lunii . cea blană de urs.. Și au ridicat gulerul mare al șubei peticită din dale seculare.. mustul bătrân… Se sperie gerul de larma copiilor ce copca o taie în gheață ! . iar!’’ . Se sărută prinzându-se-ntr-o horă. Invită – mă. Citesc: . gătită în perle şi diamante. Fereastra-i oprește. Nu-mi bate in geam.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 23 Zăpezi. Stau ca niște copii. Trosnind pietrele Babei pe munte...... Razele lor mai străbat o vreme prin câmpul diafan. albi de smalț. VECHI UL BAST I ON SUB ZĂPEZI În curtea de piatră din vechiul Bastion Se saltă jucăuș pe covorul de vânt Fulgii ușori.. Zgâlțâind negrul pervaz de carton și în geam izbind cu rafale de crivăț. coboară și fierul îndoaie… Pe ușă se zvântă din toamnă.. pe scaunul de afară. Pot ei să danseze ? Înaltul îi ține pe pale de vânt. Atât de diafani. Și alți ochi de stele se-așează-n locul lor. în colț. Degetele ei împletesc ghirlande de fire. cu cireși adormiți. zăpezi. Aşteaptă invitaţia să plece la balul de vară … Acum priveşte galeş la veveriţa care taie muguri.. Fulgii se prind în dantelele lui. Nu-i place să fie văzută când se prelinge înspre palate. Vuiesc sonor.. doar de ea ştiute … Mi-a lăsat o scrisoare – un diamant pe o frunză moartă. Albi.....halou.. Bolborosește.Mi-a plăcut la tine... Cu ochii de jar... Mai glumește cu noi câte o iarnă cu noapte geroasă și ochii de lup.. Leneşă. Târziu... DI N BĂT RÂNI Troienește-n carpatice genuni.. Crenelurile și-au luat partea lor de alb. dincolo de ferestre. (notă : scrisă în Bastionul Cetății Timișoara) MAI GLUMEȘT E CU NOI .... Cu penet de porumbel. Melania Rusu Caragioiu 3 ZĂPADA MEA S-a tolănit.. Înghețând corbul și. Nu stau liniștiți... Se-aude făurarul de arme cum taie. peste lacul roșcat Și îngheață în aer plăsmuirea de fum cu pană de corb. Horbota deasă îi oprește să plece. din orga lor.. Deschid acum ochii de stele Și privesc sus la dansul ce-i ademenește iar. cuibul. Apoi adorm osteniți pe troian. Nici măcar nu-mi cere un ceai … Se pregăteşte să se ascundă.. iar el –bietul.. Şopteşte cu vântul.... Privirea ei oglindește solzi mari. Și-au smălțuit dinții știrbi dăltuiți de vreme. Spațiul mirific e un alb-argint. Răstoarnă din coș paiele de foc – uitate afară Și îngheață creasta cocoșului. Dorința e vie.. Mai strălucitori decât albul zăpezii Fulgii plutesc fericiți. Cochetează cu soarele de martie. se plânge într-un mod prea discret prin ograda galantă. vântul obosit îi lasă pe rând În covorul treptat vătuit cu vălătuci de omăt.. Sufletul se deschide plin de poezie. Pocnind pietre în drum și strângând pumnii –sloi pe lacătul cămării. A deschis ochii încercănaţi cu frunze de arţar. În golul ursuz dintre metereze. alene. Lupul miroase spre vale fum cald de cătun și saivan. Sclipeşte cu săgeata luceafărului… Zăpada mea stă cuminte. Limbi roșii de flăcări se urcă.... Noaptea vorbeşte cu stelele. Prin largile-i nări suflă chiciură-n pomi și fluieră crud și pustiu prin grădina vecină.. pisică de angora. Sunt la antipod..

temple sau cetăţi. am făcut un superb voiaj în Italia pentru a vizita Sicilia şi în special Taormina. fondat de Fenicieni în sec. în urma revoluţiei lui Garibaldi. În schimb. iar poziţia sa geografică. şi apoi la Napoli care mi s-a părut de data aceasta un oraş înghesuit şi murdar.. Sicilia posedă o istorie foarte bogată ale cărei rădăcini coboară în negura timpurilor. este ideală pentru schimburi comerciale între sud şi nord şi între est şi vest. din Republica romană. economică şi turistică a Siciliei. ultimul cuceritor distrugea aşezământul cuceritorului precedent şi întrebuinţa astfel materialele de construcţie anterioare pentru propriile sale construcţii. Excursie în Sicilia – Taormina Angela Faina . despre care mama mea îmi vorbise cu mult entuziasm. Sicilia are numeroase peisaje minunate şi a inspirat mulţi pictori (Fig. 2 şi 3).naratorul cupole arabe şi vestigii ale creştinismului normand. am reluat autocarul care ne-a condus întâi la Agrigente. pe elegante viaducte de o înălţime vertiginoasă.d. vremea a fost mediocră. cu aer condiţionat şi cu fotolii comode şi rabatabile. capitala Siciliei. * Înainte de a descrie Palermo. câteva cuvinte despre Sicilia. Fig. în regiunea epicentrelor lor. Uneori. situate de altfel toate în extremitatea occidentală a insulei. ne aflam în Franţa. Parcurgerea Italiei d in Nord până în Sud a fost astfel foarte agreabilă pentru că traversam Apeninii (un sistem muntos care se întinde pe o distanţă de cca 1300 km) prin nenumărate tuneluri precum şi văile din munţi. o localitate cu importante vestigii antice. Sicilia a fost foarte râvnită de mulţi duşmani care au ocupat-o în diferite epoci : Fenicieni. al VIII-lea î. succesiv. De acolo. Pe vremea aceea. hotelurile în care am dormit lăsau mult de dorit şi mâncarea era cosicosi . contrar imaginii tradiţionale. Palermo. primele locuri în faţă în dreapta. Orvieto a fost la origine un sat etrusc şi are o lungă istorie. În schimb. am tras la un hotel situat pe o arteră zgomotoasă. cutremure devastatoare distrugeau. Pentru excursia în Sicilia. A fost apoi ocupat de Normanzi şi a devenit curând după aceea un regat (din 1130 până în 1816). la poalele vulcanului Etna.1. decoraţii bizantine. această minunată localitate situată la malul mării. Câteodată. la Nisa . Este astfel un mic miracol că anumite temple greceşti. Principala sa atracţie azi este catedrala (Duomo) cu o faţadă în mozaic şi care conţine fresce ale marelui pictor medieval Fra Angelico. tot ce fusese construit înainte. Autocarul ne-a dus întâi la Orvieto. nu mai este decât o imensă adunătură de ruine. unde aveam o mică coproprietate şi de unde am putut face numeroase excursii în Franţa şi în restul Europei. Palermo este astăzi capitala culturală. opera şi catedrala – cât şi prin vegetaţia sa subtropicală. am luat un vaporaş care ne -a dus în timpul nopţii la Palermo. În consecinţă.C. Greci. o excelentă vizibilitate pentru că ocupam. 2 Italia – Sicilia : Arcadă bizantină Angela Faina Tehnică mixtă (30 cm x 50 cm) * Şi acum Palermo şi restul Siciliei. am călătorit în cele mai bune condiţii : un autocar modern. fortificaţii romane.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 24 PARCURSURI ILUSTRATE 3. Burboni şi Teutoni înainte de a fi liberată de Garibaldi şi integrată Italiei. Suzanne şi cu mine. in sudul sărac al Italiei şi apoi ne-am îndreptat spre Nisa cu popasuri la Sorrente. şi la acum bine cunoscuta Roma. . La Palermo. cu vestigiile sale istorice variate şi în sfârşit la încântătoarea Taormina. situat în splendidul Golf Napoli. Deseori însă. sub denumirea Regatul celor două Sicilii. Unit cu regatul napolitan. care ne-a surprins atât prin splendoarea clădirilor sale istorice – palate. un bun şofer şi o ghidă foarte competentă. un oraş medieval situat pe o frumoasă colină ce domina o vale întinsă. au putut supravieţui. Cartaginezi. De acolo. Solul ei este relativ bogat. Dar să le luăm în ordine. Arabi. în 1860. cum ar fi aici bulevardul Décarie. situate în sudul insulei.artista Wladimir Paskievici . în timpul regelui Victor-Emanuel al II-lea. de exemplu. anumite construcţii precum catedrala din Siracuza păstrează urmele construcţiilor anterioare : temple greceşti. în plus siciliană. Romani. În vara anului 1992. în plin bazin mediteranean. În schimb. Normanzi. La întoarcere. Bizantini. moştenite din epoca mussoliniană. Valea templelor romane. apoi la Fig. din Imperiul roman şi din Imperiul bizantin. s-a integrat noului stat Italia. am traversat strâmtoarea Messina pentru a trece în Calabria. a făcut parte. 1 Italia – Sicilia : Peisaj nr 1 Angela Faina Ulei (15 cm x 27 cm) Siracuza. Spanioli.

era cel mai mare construit de grecii din acea epocă. Taormina posedă un microclimat foarte apreciat şi ambianţa generală respiră frumuseţe şi seninătate. templul Atenei. era o onoare să fii « plasat » pe peretele mânăstirii pentru eternitate aşa încât amplasamentele cele mai vizibile. Zăpada eternă începe la 2 500 m. Muzeul Antonio Salina este unul din principalele muzee arheologice din Italia. Lava este bogată în minerale ceea ce permite vegetaţiei. marea şi Etna! Este un loc de vilegiatură ideal care te face să visezi şi să ieşi din timp. Taormina. azi mai mult în ruine. şi o adâncimea de 65 de metri. palatul regal. dar cam macabru. vederi de neuitat asupra coastei dantelate a Mediteranei şi asupra vulcanului Etna al cărui vârf se ridică gradual până la 3400 m de altitudine. templul lui Jupiter. totul într-un decor unic având ca vecini cerul. au îmbălsămat cadavrele. Parcuri şi grădini de flori împodobesc oraşul pe când pădurile din jur invită la excursii pedestre. le-au îmbrăcat cu haine şi au plasat mumiile pe pereţii mânăstirii! În număr de 8 000! La acea vreme. Nu e de mirare că este o staţiune turistică de prim plan. fondată tot de greci. În apropiere de locul excursiei noastre se afla o scurgere de lavă dar culoarea roşu -brun viu a lavei nu putea fi văzută decât noaptea. unele fiind încă destul de fierbinţi la pipăit. Un loc ce merită de a fi vizitat. Grota se găseşte într-o faleză de calcar şi are o intrare ce seamănă cu urechea tiranului Dionysos cel bătrân. cel mai vechi (sec. Ceea ce-l surprinde pe vizitator. sunt catedrala. cel mai bine conservat din toate templele greceşti.C. a fabricat oglinzi concave care concentrau razele soarelui asupra acestor nave pentru a le incendia. în sec.d. apoi livezi.. aceste ultime datând din mijlocul secolului V î. templul Concordiei. de coloni greci. În afară de excepţionala panoramă de care am vorbit. când n -au mai avut loc în cimitirul lor obişnuit ca s-şi îngroape morţii. cu frumoase coloane dorice. de îndată ce lava s-a răcit.C. Centrul oraşului este numai pentru pietoni. palatul (Palazzo dei Normanni) este o construcţie începută în secolul al XI -lea (pe bazele unei antice fortăreţe). o stelă indică toate victimele mafiei siciliene. Fig. datează din anul 734 î.). Legenda pretinde că Dionysos condamna pe duşmanii săi să trăiască în această închisoare naturală pentru a le surprinde secretele : acustica fiind excepţională. în plus de imensitatea bazei vulcanului – 1200 km pătraţi –. Ce dramă! Ce scandal! Printre monumentele de vizitat. totul este integrat într-o catedrală terminată în sec. Unul din cetăţenii săi cei mai faimoşi a fost Arhimede. Construcţiile sun t cochete. impresionantă de văzut. marmură pe pereţi şi pe sol. de hoteluri moderne.C. o grotă celebră numită « Urechea lui Dionysos ». al VI-lea î. în preajma portului.d. cine vorbeşte de Palermo. tavan pictat. de cafenele-restaurante. Azi e în ruine. Taormina posedă şi un fabulos teatru greco-roman. Centrul său istoric este şi el recunoscut ca patrimoniu mondial UNESCO. este cel mai mare edificiu teatral din Italia (1381 de locuri). acoperiş de lemn. viţe .d. de galerii de artă şi de magazine de amintiri. Taormina combină într-un singur peisaj de vis.C. Situl său preistoric conţine cele mai mare număr de temple greceşti din lume. 23 metri. Siracuza. prin locul unde mafioţii au făcut să explodeze bomba care a pulverizat automobilul său blindat care-l ducea de la aeroport în centrul oraşului. este densitatea şi varietatea vegetaţiei sale. 4). se gândește şi la Mafia. el auzea tot ce aceştia complotau contra lui (deţinuţii chiar dacă vorbeau în şoaptă. Aceste temple. construit în sec. putând cuprinde 15 000 de persoane. al XI-lea. construia fortificaţii şi când oraşul său natal a fost atacat de navele romanilor. Situat pe o colină la poalele unui relief stâncos. în faţa hotelului. al V-lea î. preferate de notabilii oraşului. această practică este interzisă. am observat cum vegetaţia se modifică cu altitudinea : întâi măslini. care cuprinde un amfiteatru grec clasic combinat cu o arenă romană. Dintre aceste temple. Azi. Opera (Teatro Massimo Vittorio Emanuele). pagina 25 Fig. Ascensiunea noastră pe Etna prevedea o urcare până la 2 000 m. Urcându-ne pe vulcan. al VII-lea si apoi in biserică. cultural şi arheologic extrem de bogat peste care voi sări aici pentru a mă concentra asupra prezentului. Acest palat conţine o capelă (Capella Palatina) care este cel mai bun exemplu de artă arabonormando-bizantină. 3 Italia – Sicilia : Peisaj nr 2 Angela Faina Ulei (27 cm x 15 cm) Dar. o lăţime variind între 5 şi 11 metri.C. Are o înălţime de cca. Călugării mânăstirii capucinilor. cu mozaicuri. să recrească foarte repede. spectaculoasă şi elegantă. fapt pentru care este recunoscut ca patrimoniu mondial UNESCO. Şi lista se lungeşte în fiecare an! Eram acolo când faimosul judecător anti-mafia Giovanni Falcone a fost asasinat : trecusem chiar numai cu cinci minute înainte. cel mai important (cu coloane de 20 m înălţime) dar azi total în ruine şi templul Junonei cu privire spre mare.d. transformat în moschee în sec. 4 Sicilia – Taormina : Teatrul greco-roman cu vulcanul Etna pe fundal Angela Faina Grafică (23 x 30 cm) Oraşul are un patrimoniu istoric. Acesta. se pot distinge templul lui Hercule. se auzea totul amplificat)… În sfârşit. sunt Catacombele capucinilor. Teatrul său antic. Catedrala este maiestuoasă. Printre vestigiile de remarcat. când nu făcea exerciţii de matematică sau experienţe de fizică. de portaluri antice. De fapt. La Siracuza se găseşte. muzeul arheologic şi opera. Etna este un vulcan enorm care are vreo sută de cratere secundare. Este fără îndoială cel mai frumos loc ce mi s-a dat să vizitez (Fig. fără nici un alt munte la orizont.d. costau scump… Azi. cu un bun amestec de vechi locuinţe. ambele în ruine. sunt localizate într-o zonă numită Valea templelor. al XVIII-lea. de formă sinuoasă.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Agrigente a fost fondat în anul 581 î. se găsesc templul lui Apolo şi templul lui Jupiter.

se împroşcă mereu cu noroi oamenii de bine. materialul preferat de marii sculptori.. ori chiar deloc. Prăznicarul este ca o sală de Cămin Cultural. localitate unde. nimeni nu m-a pipăit. Doamne.cum numai la Betleem există aşa ceva! . pe drumul de întoarcere. urcându-se. pe spate-ne. locuitor al Dej-lui dar. când scriitorul Luchian Gheorghe. cu invitaţii. cu interesul dezinteresat al Preotului.. O altă excursie de neuitat! Notă : Imaginile se pot vedea color la adresa revistei : http://pages.. Din restul voiajului. Inedită întâlnire! Inedită şi fără drept de replică Sfânta Liturghie la care am asistat. Ştiţi ce mă întreb? Câţi din denigratori au contribuit la ridicarea şi amenajarea acestui loc de întâlnire cu sătenii.. fără ruşine. fraţilor. câţi au înţeles simbolistica lor şi. vârfurile şi creştetele ne vor acoperi!?” (Dimitrie Cantemir) Am avut fericita ocazie să cunosc pe părintele Bercaru la Festivitatea din 3 iunie a.. voinduse ştirbirea obştii şi atrăgând.c. Anatema lui Dumnezeu. Unii s-au folosit de târguşorul Răducăneni drept pistă de lansare pentru a-şi afla culcuş cald în inima Iaşi-lor. nimeni nu mi-a făcut avansuri. vulcanul nu este perceput ca o primejdie de moarte ci ca o promisiune de viaţă! Aceasta pentru că Etna nu este un vulcan de tip eruptiv ci de tip curgător de lavă şi pentru că această lavă aduce cu ea elemente nutritive importante. am revăzut cu plăcere operele de artă preferate (statuile Pieta şi Moise ale lui Michelangelo. trebuie să cobori trei trepte . În cursul excursiei. sau mai cine ştie unde.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL de vie. câţi din cei care au trecut pragul bisericii se numără printre împroşcătorii de cuvinte la adresa preotului!? În a doua ordine de idei: Biserica cu hramul Cuvioasa Parascheva din Răducăneni şi-a avut piatra de târnosise acum 23 de ani. cântată de toţi italienii şi unde Winston Churchill şi -a petrecut ultimii ani din viață. 5) precum şi faimoasele cariere de marmură din Carrara. la Roma. oamenii necăjiţi .net/romanblt/ Fig.( noi... Forumul roman şi Coliseul). loc unde. turnul înclinat din Pisa (Fig. pictând şi relaxându-se.infinit.. se amenajează un muzeu popular prin care tineretul. numită « focul Etnei » care se bea cu plăcere la mare altitudine… Contrar aparenţelor. am aflat că localnicii fac din struguri o băutură alcoolizată la 35 de grade. a lansat volumul BOHOTINUL ŞI OAMENII SĂI. eu fiind Mă întreb atunci: câţi din noi au coborât aceste trepte. pe care eu personal nu am văzuto încă şi nici pe Daniela Condurache. 5 Italia – Turnul din Pisa Angela Faina Grafică (23 cm x 30 cm) Nu întotdeauna sămânţa cade pe pământ fertil… Elena Olariu oaie străină în turmă!!! M-a impresionat pictura interioară realizată cu banii parohienilor dar. la Bohotin. nu voi menţiona decât câteva peisaje excepţionale : în Calabria. fiu al satului Bohotin prin mamă şi Moşna. Oare a observat cineva că la intrarea în NAOS. Dacă eu coordonez o echipă de teatru şcolar şi le arăt elevilor cum să pronunţe scenic replicile şi mai ales jocul de scenă care trebuie să aibă efect asupra spectatorilor. muritorii de rând. stâna.. mai ales. numeroasele plantaţii de măslini multiseculari imenşi ce se întindeau cât puteai cuprinde cu privirea – fapt ce ne aminteşte că Italia produce 30% din uleiul de măsline din lume – şi agreabila localitate Sorrente. după tată.. Şi. cu iz vrâncean nu a făcut decât să trezească „instinctul patrioticopopular” al tineretului care nu mai ştie dansurile tradiţionale pentru că nimeni nu are interes. piatra seacă şi plopul.. în capul nostru suindu-se. mici arbuşti şi apoi ierburi diferite. a lăsat pe ei. până la începerea activităţii cultural-literare. roşie şi strălucitoare. păşim când intrăm în Sfânta Casă a Domnului şi am putea să cădem în gol… Aşa cum ne este fad şi neprimenit sufletul… „Până când. loc unde să ne pomenim morţii şi să facem jertfe. Şi nu s-a mai terminat!. Dar am văzut de aproape şi celebra mânăstire MonteCassini de unde germanii au frânat timp de trei luni avansul trupelor aliate în anul 1944. pagina 26 Bineînţeles. după sine. folosit sau nu. prea grăbit. Mi-e ruşine că sunt cetăţean al comunei Răducăneni. . Dansuri. să vadă cam cu ce se ocupau străbunii noştri… În orice caz nu mergeau la discotecă! Ce să mai spun?!. să vadă pe Irina Loghin. chiparosul şi paltinul – copacii fără roadă. Capitoliul. în vreme ce Preotul Bercaru nu a mai plecat din Bohotin: prin activităţile artistice organizate la Hramul Bisericii. înseamnă că de acum sunt lesbiană?! Treziţi-vă fraţilor!!! Să mai vorbesc? În vreme ce la mai toate parohiile există un prăznicar doar cu numele.

cui să spun?… T I MP DESLUŞI T Descătuşat timpul Zornăie argint Clipele desculţe Sar peste ecran.. iar. Rotindu-se-ntruna Acele-ameţind Se îmbrățișează Palid pe cadran. au lăsat o scriitură Moldoveni şi munteni Milcovul l-au sorbit O lumină sonoră a trecut prin natură Şi brusc din inimile lor un imn a ţâşnit Vorbele picurate . dar ţi-am deschide orice poartă.. tăcerea Singurătatea picură clipe-ntâmplate Stinsă treptat. Sub bolta îngheţată Dansează în salturi de balet În spaţiu. Lumina se stinge Pe ţăndări de ger Dintr-o margine în cealaltă De cer. Un dor de mama-. inimile sună. Şiret timpul lungeşte.-mpletesc peste ianuarie Ecouri răsturnate în sunet repetat Iar înfloresc “Unirea” pe a ţării arie Sărbătorind măreţul vis de-atunci. Destinşi. Macină vremea-n tăcere Într-un ritm nebun Şi iar îmi duce Inima. nedumerită descânt stele! Gândind la poezia cea mai bună Stau de vorbă cu Mihai în visele mele: Trimite-ţi harul de geniu într-al nostru timp..Ioan Roată . lumina tremură-n adierea Umbrelor prin aer de aştri inventate. sentiment senin. Mărite Domn. o iau la fugă… ………………. Mărite domn. Crai Nou. luceafăr sfânt şi drag. Mi se lasă. pe Cuza Vodă Amintirea a rămas “bun gravat pe ţară” Şi-n memorie trăieşte cântată în odă. Apoi.un lujer . Noaptea când stelele ies. Ce le reface Cu dor aprins în umbră! Eu asta. în vremuri uitate… Atâtea înţelesuri se leagănă în seară ! Şi sufletu-mi înoată cu braţe luminate… M Ă RI T E DOMN Iarăşi şi iar mă întorc cu faţa spre lună Apoi. Buclat. Unde de răcoare. îngrămădit. de dor ca să ne treacă. realizat… …………………………………. Timpul curge-n viaţă se scurge-n pământ. Cineva din mine M-aduce-ndărăt… MAMA Tot alb Pe ochii lumii din afară… Zăpadă prinde Cerul de pământ. Închipuie trecutul şi din nou îl ascunde Ce blândă-i luna…Seara cu zâmbetul ei dulce Alunecă pe ceasul cu năluciri rotunde… Dezmierdând secunda sărind ca o lăcustă Iar se succed în minte întâmplări de demult Şi gândul meu pătrunde pe o cărare-ngustă Să prindă vorbele pe care încerc să le ascult. clipe limpezite. Şaluri de tristeţe se-ntind. iar şi iar. Fire lungi de-argint din văzduh coboară Înfaşă pământul într-un alb divin Tăcut. Tăcerea spartă-n Cornul unui vânt Îşi cară zilele Cu-aspect de seară. Te rog. ca principe. cu vise. aleargă peste vremuri Armonizând cuvântul în orice anotimp Şi poezia în atâtea feluri. În zăpadă gerul Muşcă iar din gol Se desfoaie cerul În cercuri. Îmi pare că ţara rămâne mai săracă ! Gândul ne arde. Iar. Mi-e atât de dor Că plutesc în rugă Şi înfiorată. în omăt. noi te iubim şi acum Cum te-au iubit toţi oamenii de altădată O. . Aeru-i sălbatic Abureşte zarea În bucăţi de gheaţă Şi-arată mirarea.vibrează-n cuvânt… 24 I ANUARI E 1 859 Cuvintele. Ceasornicul îmbătrânit Cu sonuri elegiace. Adu-ne limba dulce de Ipoteşti Căci lumea noastră sare peste al limbii prag Aruncă vorbe pe jumătate româneşti… ……………………………………. Arde-n dor privirea. Ianuarie-şi-aduce Zăpada suspendată Pe norul violet.bolta-n stele se preface iară Milă şi iluzii.. Totul e iubire aruncată-n lume De un duh.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 27 Tăc ere Lia Ruse T OT UL E I UBI RE Ochiul luminează peste pacea serii Rar se-opreşte-n umbra cu suflet uscat. dulce legănat. în lumi. ca-ntr-o poveste dorinţa lor s-a-mplinit Da! A fost o bucurie pe veci neuitată. Flori de gheaţă mi se topesc Sub frunte! Şi mă opresc în gânduri Ca pe-o punte Prin apa-amintirii Pe mama s-o prind… T Ă CERE Agăţ de seara asta-ntinsă. Paşii în mersul lor Trosnesc în omăt. de te-ai întoarce te-am aştepta în drum Stângaci. s-a refăcut ordinea interioară Clipa prinzând. O vrajă adulmecă iluzia din vară Reintru. RI T M NEBUN Fulgi ninşi. Paşii. Ruga legănată se ridică-n lună Sufletul . azi. La noi coboară. iar timpul e în somn… Mai scrie-ne un vers. aiurit. Iar golul curge pe colţuri De masă… Pe umeri.le-a rostit Sensul lor a deschis România visată O.n suflet. domol. Departe. distanţa şi-o reduce.

îi răspund tatălui peste timp. cu trecutul. Acum. îmi apare un chip străin. sunt alta decât cea care am fost când am plecat din ţară. rămasă cu întârziere într-o lume mai bună. ci mai ales. nu mai contează ce-mi arată oglinda.. ridicând mereu aceleaşi întrebări: când şi cum a venit momentul să spun: "de-acum eu sunt o persoană bătrână"? Când şi cum şi-a făcut apariţia această etapă de viaţă? m-am întrebat de mai multe ori. veselă.. că acum pot să descopăr cu o imensă bucurie că inima nu poate îmbătrâni. De aceea cred că pierderile şi nereuşitele din viaţa mea nu m-au pus la pământ. Cuvântul "bătrân" este atât de străin de mine. despre cele ce vor urma să mai fie. şi mă îndeamnă cu tărie să continui. să fiu plină de speranţă. ori viitor şi la modul optativ. în treacăt. strugurele atunci e mai plin. se reinventează mereu şi mereu. precum aceasta.. zicându -mi cu hotărâre: dacă îmi păstrez tinereţea în spirit. Pentru mine. În acest fel am căpătat înţelepciunea de a crea o nouă scară a valorilor. încât cu greu l-am îngenuncheat să stea acum cuminte pe .ar putea să fie ultima. ca şi natura. Mintea. rolul de bunică şi mai apoi. Când frunza i se zbârceşte şi se îngălbeneşte. Un nou început este un adevărat miracol. cel la care fiinţa mea interioară s-a oprit fără să mă întrebe. să fac debutul în scrieri. sufleteşte. renaşte. în interior are doar unul singur". ori în vacanţele petrecute cu familia.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 28 Privind viaţa la 80 de ani Elena Buică hârtie. spiritual. Mintea mea a sărit mereu în ajutorul inimii. pe alte planuri. Da. Eu. mai roşu. Poate că a venit atunci când am simţit că nu pot să urc sau să cobor din autobuz în ritmul alert al celor ce plecau la muncă. tată. "Da. scrisul a fost şi încă este sursa de energie pentru următorii ani. Îndemnată de asemenea gânduri. traversează cele patru anotimpuri. menţinându-mă activă psihic. aici locuiesc cu plăcere. repetându-mi adesea un îndemn: dacă vârsta îmi aşterne cute pe faţă. dar inima care trăieşte altă vârstă nu crede ce-i spune mintea. despre locul pe care îl ocup acum faţă de ce îmi propusesem cândva. după puterea şi priceperea pe care o am. Parcă mă pregăteşte mai altfel decât până acum pentru decada următoare. eu îmi conjug verbele la timpul prezent. superioare. acceptând să câştig experienţa de a retrăi frumos şi de a reface alte valori. dar repede revin la locul meu. doar vinul roşu din pahare" ori cuvintele tatălui meu: „Bătrâneţea este ca viţa de vie în toamna târzie. Întreaga fiinţă ascultă de inima care îl respinge. spunându-i inimii că în această etapă de viaţă pot să primesc. el este cel care îmi hrăneşte acum starea de spirit. să-mi hrănesc spiritul cu bucuria de a comunica cu semenii mei prin scris. amabilă. omul. în perioada maximei înfloriri a personalităţii mele. spunându-i că în anii de acum trebuie să rezolv acel exerciţiu de acceptare. aici sunt eu. când ritmul meu de mers nu mai era ca în anii anteriori şi degeaba îşi întorceau capul strigând să nu rămân mult în urmă. mai mult dau iama prin anii copilăriei. ani în care mi-au fost publicate scrierile în diverse reviste răspândite în lumea întreagă si am editat şase cărţi. Scrisul înseamnă experienţă şi cunoaştere. cea de-a şaptea fiind în curs de apariţie. dar acum. în funcţie de semnificaţia acestora. constituie esenţa adevăratului triumf al bătrâneţii! Rotunjirea anilor scurşi din viaţă m-a adus şi de data aceasta la un prag de meditaţie despre cele ce s-au întâmplat de-a lungul anilor. în această etapă de viaţă am avut bucuria să îmi îndeplinesc. Când am venit în Canada mi-am asumat riscul de a pierde tot ce am agonisit o viaţă întreagă. Am ajuns în această etapă de viaţă amintindu-mi mereu că sunt atâtea aspecte sublime ale vieţii pentru care merită să lupţi ca să le poţi atinge. Şi iată că acum privesc viaţa de la înălţimea celor 80 de ani. de la o vreme şi-a ales nişte cărări separate de cele ale inimii. de împăcare cu mine însămi. devenind mai întâi colaboratoare la remarcabila revista « Observatorul » care mi-a oferit spaţiul unei rubrici permanente. fiindcă îmi pare că din limpezimile oglinzii mă priveşte o necunoscută. simte că nu -i aparţine… Când. un exerciţiu de conservare a unui spirit liber. cu frustrările. interiorizată şi în linişte. A venit pe nesimţite. În acel timp şi spațiu sufletesc am domiciliul stabil. deşi. asemenea gânduri nu m-au părăsit niciodată. ierarhizând lucrurile nu în funcţie de ceea ce ele reprezintă. Omul ca parte a naturii. la aniversarea celor 80 de ani de viață. Când scriu. el netezind calea spre cumpănire şi înţelepciune. căci a visa la nemurire ar fi o adevărată nebunie. chiar dacă undeva la marginea vieţii şi a societăţii şi să fiu eu însămi conştientă de valoarea mea. Mintea aceasta care se zbate să scoată scântei. Anotimpul meu se află cam pe la 40-50 de ani. cred eu. zice mintea. eu mă adresez oamenilor cu care comunic pe unde nevăzute. deoarece porţile sufletului îmi sunt mai larg deschise şi scânteile de lumină şi căldură îşi găsesc mai uşor calea spre semenii mei. cea de acum. Toate acestea. Ca o trestie gânditoare ce mă aflu şi eu pe lumea asta. mâine. Mintea a insistat. la 70 de ani. ca om. Acum. aici e lumea mea. Pe acestea le-am asemuit întotdeauna cu nişte arcuri gata să mă propulseze azi spre ceva mult mai bun ce se va petrece în viaţa mea. că tot ei renunţau la pasul întins şi veneau pe rând să îmi acorde braţul. s-ar putea. se reface. mai dulce şi mai aromat". măcar să-mi menţin inima fără riduri. Mă mai plimb şi prin anii tinereţii. şi-mi vine pe buze cântecul popular "La noi nu-i nimenea bătrân. care s. dă îndemnuri inimii şi pe de altă parte se chinuie să desluşească taine pe care nu le-a dezlegat nicio altă minte. sărbătoresc si cei 10 ani dedicaţi scrisului. cu toată dragostea. aflându -mă la această vârstă. dar şi să ofer în continuare tot ce am mai bun în mine. ca şi atunci. pragul celor 80 de trepte de viaţă mi se pare mai deosebit. mă uit în oglindă. Tresar. calmă.. cea adevărată. sau când am fost întrebată pe stradă dacă nu am nevoie de ajutor.

Amour”. la care se adaugă impulsul ambițios de realizare a unei exprimări tot atât de sugestivă și cantabilă. Astfel simt eu momentul declanșării inspirației acestui volum. Son image sans cesse ébranle ma pensée. dar numai la acel nivelul subtil. spune ea însăși. Setea de cunoaștere a făcut-o să studieze fizică. eternul îndrăgostit”). dar aceasta era subjugată de iubire. continuă și desăvârșită. fiindcă doar atunci ea dă satisfacția deplină. cercetare. pe un disc. Spre a ne transmite starea de poezie poeta alege două personaje care ni se par caste.. filozofie. redată în versuri bine alese. Poeta face în mod intuitiv întrepătrundere între literatură filosofie.’’ apoi. poate să apropie de acel deziderat.zăpezile de altădată” și pe autoare mi-o imaginez ca pe o profesoară-prietenă. voit sau nu. acel . într-o structură parcă mistică. ca o înțelegere tacită între ea și noi. disimulată în subtil poetic didacticist. Chiar titlul arată o perpetuă căutare și o firavă teamă de a nu găsi răspunsul.. Sunt convinsă că profesoara universitară Daniela Gifu. O iubire interioară răsfrântă asupra a tot ce înconjoară și asupra acelui ins spre care visează . căutând nu numai sublimarea iubirii carnale. am găsit și neliniștea. moldoveanca Lica Paulescu. care ușor și persuaziv ca în Cântarea Cântărilor atribuită Împăratului Solomon.Păcatul neliniștii”și m-a ademenit involuntar. mă face să-mi amintesc și de dulcele grai moldovenesc al lui Mihail Sadoveanu. ( eu ardeleancă iubitoare de plaiul românesc). Cartea ne dă o deschidere spre o mare paletă de analiză filozofică a decantării sentimentului iubirii. Admirația eternă care s-a înstăpânit asupra farmecului literar emanat din Moldova. melodios meșteșugite tainele literaturii române. deși după un timp împlinită. oferind.Toujours lui ! Lui partout ! Ou brulante. Iată de ce cartea . predă în cea mai pură limbă literară românească. la o lecție de literatură. Este o măcinare introspectivă a personajelor. care mi-a încântat adolescența în cursul superior de liceu. Cam astfel mi-o închipui eu pe Daniela Gifu alcătuind aceste poeme din .. Cât trebuie să fim de înălțați deasupra vicisitudinilor. de la o motivație.. corifeul citind din propria sa creație. elevată . ou glacée. pe care l-am ascultat în 1948.. Când scrii pleci de la un punct de referință interior sau exterior ție. intercomunicând cu discipolii săi. dar păstrându-se mereu în limitele purității. îmbrăcată în inefabil. carte încărcată de mirificul poeziei îmi evocă . încât să găsim acel răgaz de plutire în universul esteticului erotic ! Poeta Daniela Gifu reușește această rară performanță. înșiruind instinctual și timid o linie ascendentă în urmărirea acelui fir gingaș de căutare către împlinirea sentimentului.. Al. exemplul modului spiritual de a găsi calea spre fericire în iubire. Păcatul neliniștii” a Danielei Gifu. o și Poemul. dar și sublimarea sentimentului. Nici nu am deschis bine volumul . Cât de fericiți trebuie să fie acei tineri studenți cărora de la catedră le vorbește cineva atât de învăluitor. chiar dacă tematica nu este universul poetic. Despre influența marelui poem biblic asupra poetei. Fils Scriitoarea Daniela Gifu este doctor în filozofie și predă în cadrul Universității Al.. comunicare și relații publice. Cântarea Cântărilor.pentru unii de neatins.lămurit” în procesul de înnoire. împărțit în cânturi este măiestrit alcătuit. Gingășia abordată în versuri reușind până la sfârșitul volumului să păstreze acea nuanță de puritate de la început a relației. Nemulțumit de rezultat o lua de la capăt șlefuind totul cu încăpăținare și talent. sau ideea de bază a acestui volum de poeme este intensitatea sentimentului propriu autoarei. înafara programei. dar și aria umanismului literaturii universale. evocându-ne în fraze calde. c’est selon le verre par lequel on la regarde. ca un aur vechi . Talentul său nativ i-a șoptit. că a fost reală. dar poezia dânsei mă face să-i simt efluviile romantice de poetă și fascinația orelor sale de curs asociată farmecului Ieșilor lui Eminescu și Creangă. nu sentimentul de neliniște ci sentimentul de mistuitoare iubire. I. La acesta se adaugă motivația exterioară care este găsirea prin lecturare a acelei comori impresionante biblice. studii. Lui Zeno. o regală asemănare cu profunda. devine palpabilă. Cuza din Iași. Mobilul.. literaturii franceze – din programa de studii. biblica. licențiată la Sorbona. Citisem odată că Irving Stone. Apropierea de gândirea pură a divinizării sentimentelor. impresionând-o. Aproape că ne convinge că abordarea acestui sentiment trebuie să fie adolescentină.. romancier și poet își ruga secretarul să-i citească rândurile dictate spre a vedea dacă sunt tot atât de măiestrit alcătuite precum Psalmii lui David.Păcatul neliniștii”. bine stilizată. spre a putea aduce o valoare personală în maniera scrierii acestei cărți.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 29 „Păcatul neliniștii” de Daniela Gifu – Răstălmăcire pentru mine Melania Rusu Caragioiu 3 Motto: La vie est charmante. personaje însetate de dorința de a visa împreună. asemenea distinsei mele profesoare. Dumas. . El își asculta atent și critic creațiile și uneori spunea că nu sună atât de frumos ca versurile biblice. a rezultat nu o poezie sfioasă ci o poezie francă. iar cultura și pregătirea multilaterală au îndemnat-o spre multiple activități pe care ni le-a dăruit. Acest volum de poeme ne plimbă întro formă euforică a iubirii. despre care Victor Hugo spune: . Criticii literari i-au acordat mult referințe și tot ei împreună cu ea au găsit cheia acestui volum. formă de contopire reciprocă a unei gingașe iubiri virtuale. în dialoguri între El și Ea. exaltată de frumos. El și Ea.. ( vezi dedicația sugestiva și fină a cărții . să scrie frumos pentru sine și pentru alții o listă lungă de materiale: beletristică. In dânsa văd profesorul modern. a învățat-o și a impulsionat-o să scrie. În cazul singular al acestei publicații fiindcă poeta este un scriitor prolific. pătrunzător și cald.

sau inversiuni ca: . Aici nu este vorba de acel timp limitat doar dintr-un martie până întrun februarie.La joie est en tout. dar neliniștile interioare continuă spre incertitudinea fericirii.încercat-am să fug”. Sentimentul atinge sublimul purificării prin cealaltă ființă Și iată-i.. se vede a fi cea care îl conduce fizic pe dansator.Să putem muri în apele tulburate de regrete”(pag. citez : El : . prozaic este dezbătută ca revelația sufletului pereche. Eu văd o îmbinare de modern și simbolistică creștină.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Întâi neliniștea legată de sentimentul reticent pentru iubire. pe toate acestea le aduc în sprijinul afirmației mele. iar poeta știe să facă acest lucru. nu pentru a știrbi armonia acestei expuneri. de aci o atracție reciprocă perpetuă. teama de a nu recepta gingășia iubirii celuilalt și în felul acesta o întreagă gradație paralelă a iubirii și a neliniștii. spre salvarea acelei fericiri atât de îndelung dăltuite. eroii cărții.Curioase trăiri s-au cuibărit între noi cu acceptul de mai departe” (pag. Pe întreg parcursul micropoemelor. Urmează acestui moment o lună a florilor-luna mai. posedă aceleași sentimente. asfințitul așezat ușor peste noi” ( pag69) Subliniez eu. Dansul are multe variante.Dansez încet. care transpare și în replicile și sentimentele care îl stăpânesc pe . precum: . ducând din ce în ce spre diminuarea neliniștii.66. o relație atât de sublim alcătuită va rămâne mereu pură așa cum a fost la început. în sens uzual.zâmbind” când este pronunțată sintagma . . Îndrăznesc să folosesc acest termen. apoi. dar totuși domnia sa este un viețuitor din mileniul al III-lea după Hristos.. Autoarea reușește în ceea ce privește redarea purității sentimentelor și aceasta este lăudabil. stilului vechi. începe să se concretizeze încet. Este frumos redat momentul reciproc al revelației iubirii.Instinctul iubirii a învins barierele spațiale și temporale. deci poezia iubirii nu se dezminte… Astfel este gândită și alcătuită această întreagă carte care se vrea paralela modernă a Cântării a Cântărilor. Spre finalul cărții aceiași eroi. insular. brusc. ușor . pe aripile gândurilor legănate în ritmul pașilor reggae. pagina 30 Acea afinitate electivă explicată de Goethe. te-am urmat o vreme cu privirea. dar eu nu îi pot departaja decât fizic.El”. ușor impietant. doar că neliniștea se estompează lin în timp ce iubirea devine dominantă peste ființa celor doi. El și Ea.. pașii calmi.. chiar dacă. spre creșterea apropierii dintre cei doi. vremelnică. Dansul reggae.32). ca o odă a bucuriei. el mi-a pus întrebarea : ai citit Biblia ?. mai denumit și dansul popilor evocă incantația gestică. abordată în toate treptele ei. fiecare filă a calendarului aducând alte și alte fațete ale sentimentului reciproc..Ne-am abandonat docil . Creația ne încântă printr-o poezie feminină. sedimentat pentru totdeauna: . îmbrățișați fizic. Acum o putem exprima astfel: . plini de meditație..7o) Constatând.1. așa cum ne-a arătat poeta..: . armonizându-se cu sentimentele personajelor. pag. Cartea .. este incontestabil că poeta Daniela Gifu cunoaște harul răsfrânt asupra sa după citirea Cărții Cărților .. Ea: . adecuată și insinuantă.șopronul adolescenței”frumoasă imagine exprimând sugestiv ceva provizoriu și nu prea stabil. cititoarea : . Într-o discuție pe care am avut-o cu un om de litere. creșterea și desăvârșirea lui. Este o iubire adolescentină. Aproape plutesc virtual . alfa și omega”.Limpezirea cerului după ploaie. Permanența sentimentului iubirii va dăinui în sufletul eroilor El și Ea. Prezentarea grafică a volumului este semnată Vasile DUB. Intre alte motive acesta a fost și punctul meu de plecare spre a scrie eu însă-mi. o lună a bucuriei pentru cei doi îndrăgostiți. dar gândirea exprimată uneori și prin cuvinte. (pag..... unele chiar prea vioaie.. oferind o lecție acestui secol în care oamenii trăiesc prea mult în concret.. Despre neliniștea căutării de data acesta fizică.. urmărită în luni de iubire până în februarie a anului următor. El sugerează o deschidere spre bucurie. traducerea fiind plăcută și atractivă. Cuvintele adecuate scrierii. dar frumos personalizată). ingenios aleasă. Încep chiar și un fel de amintiri.. astăzi. iar harul scriitorilor Bibliei le aparține lor și epocii respective. prin gesturile adecuate. (influență vădită. cumpătați. cu tine...De-ar fi să nu primesc răspuns.Încătușat în crusta rânduielilor existențiale. Aici excelează o filozofie a iubirii profunde.mă nevoiesc. Revenind la autoarea volumului . pe lângă mișcări. înfrumusețând cu sentimente alese existența noastră. fin sublimată și comunicată nouă.40 : .Am fost poftiți acuma la masa îndulcitoarelor merinde așezate de călăuza cerească”. pag. cu o mare finețe și subtilitate. Ex. dar exprimate prin alte noțiuni ale gândirii și vorbirii.. El și Ea și îi îndeamnă la dialog. ci de niște trepte care se repetă ciclic între cei doi..Biblia Idila virtuală între El și Ea. Ce fericire să ne putem ferici” ( pag..frumoșii” mei El și Ea. Fără de tine am existat incomplet…. o carte cu tentă religioasă..Păcatul neliniștii”. Puțin mai departe la pag. Versiunea franceză este semnată de Maria Penzes și îndeamnă și la lecturarea franceză. Grafica este frumoasă. Poeta îi departajează pe cei doi. să ne ridicăm uneori la abstract. neliniștea de a fi departe de persoana iubită. ci pentru a arăta că pornind de la concretul cotidian ne putem și trebuie. dar pentru mine în calitate de cititor acest aspect didactic ascuns spre moralitate și stabilitate în sentimente este relevant. cititoarea. aproape serafică. Dar.. Nu știu dacă autoarea a intuit această latură. sugerând continuitatea până la ultima clipă a existenței. El și Ea se leagănă pe acorduri de muzică medievală.. fiindcă amândoi comunică prin vers la unison.Păcatul neliniștii” mi-a oferit o lectură plăcută și după uzanță îi doresc autoarei cât mai mulți cititori ! . frumoaso”. te-aș căuta până la marginile cerului”( frumoasă imagine originală).53) : . cvasi-mistic. nevolniciei. din marele poem al dragostei este o luptă a descătușării de neliniște și a grijii de a ocroti acel greu de cristalizat sentiment care este iubirea. il faut savoir l’extraire” (Confucius). plasează această creație literară în poezia contemporană modernă a așa zisului secol mistic pe care îl trăim.76) Tematica volumului acesta. cu unduirile evidente dictate de viață. subliniez eu.

a fost admis ca angajat civil. fluviu ce urma să fie traversat. a Batalionului 2 din Regimentul 1. ca armată de ocupaţie. Valentin Lazăr a cunoscut-o pe Erna Ana-Schindler. soldatul fruntaş Valentin Lazăr a deprins munca de birou. te făcea om. alţii în cele opt maşini valide. un narator de excepţie) militare a fost martor ocular la două evenimente importante. prin sustrageri sau alte subterfugii defăimătoare. Tancurile sovietice treceau în viteză prin centrul Bucu reştiului. din apropierea municipiului Târgovişte. la etajul 5 al unui edificiu impunător. s-a anunţat vestea copleşitoare: Suntem încercuiţi. În tolba sa plină se găsesc detalii mirifice. dar. din Târgovişte. luni. să evite stagiul militar. Cel de-al Doilea Război Mondial bătea la uşă. petrecută ca operator chimist. Toţi aceşti curajoşi mergeau cu hotărâre spre hotarul dintre viaţă şi moarte. de mare rapiditate. Începuseră epurările din fosta armată. în efectivele Companiei numărul 8. La 8 aprilie 1948. dar cu origine sănătoasă şi fideli cauzei. la 9 martie 1939. cea mai înaltă construcţie din ţară. în Ministerul de Război. lacom şi flămând. „În comunitatea românească din Montreal trăieşte un nonagenar. la ora trei şi jumătate. zile şi ore. Aproape zilnic era martor la scene de neuitat. a meritat. În final. Deşi trebuia să părăsească România în 1947. Cei mai norocoşi au ajuns între liniile româneşti. ce trebuia cucerit cu orice preţ. pentru a intimida populaţia. un tânăr să nu facă armata. într-o zi de luni. recomandându-se prietenă şi eliberatoare. cu multă emoţie. de 12 etaje şi a altor clădiri istorice. 7. s-a auzit ordinul generalului Ion Antonescu: Ostaşi. Participă la majoritatea manifestărilor. la acea dată. După încheierea perioadei de instrucţie. pentru a înfuleca multe vieţi cu sânge proaspăt. Bucureştiul şi rafinăriile din Ploieşti erau bombardate frecvent de avioanele britanice şi americane. a îmbrăcat haina de recrut. Nu a plecat nimeni cu gândul de a aduna pe piept cât mai multe decoraţii. după care. Peste aproape un an şi jumătate. vă ordon. cu care s-a confruntat de-a lungul vieţii. cu alte cuvinte. Astfel. Ofiţerii cu carte erau înlocuiţi cu alţii fără şcoală. În aer mirosea a praf de puşcă. După ce şi-a completat și înaintat dosarul. cu care s-a căsătorit la 22 decembrie. Valentin Lazăr a ajuns la Târgovişte. pe Câmpul de Onoare. la regimentul din Târgovişte. După aproape doi ani este transferat înapoi. Trenul militar a făcut 11 zile. a fost admis. să se ştie pentru totdeauna cine este stăpânul. a fost selecționat pentru a fi transferat la mari unităţi militare din Bucureşti. care se pregătea de mobilizare. După cunoscutele și grelele lupte. unii pe jos. a avut loc un mare cutremur de pământ. care au avut loc la Odessa. În acest interval de timp. Târgovişte se afla încartiruit la Râmnicu Sărat. tânărul visător s-a prezentat ca voluntar la una dintre unităţile militare antiaeriene. Dar. abia după trei zile de mers într-o incertitudine totală. Valentin Lazăr s-a pensionat. Întors în comuna natală a făcut încă o încercare. dar de altă natură. La 7 aprilie 1943. Erau pătrunşi de un crez măreţ. se află stabilit definitiv la Montreal. structurat pe ani. s-a născut Georgeta Liana şi la 27 iulie 1951. născut la 19 decembrie 1920. cu gândirea limpede. Noaptea ninsese şi dimineața era o ceaţă densă. de un pitoresc aparte. a fost decorat. Mentalitatea timpului stabilea că era o mare ruşine ca. Primul popas a însemnat Direcţia Superioară Moto-Mecanizată. împreună cu soţia şi fiica. treceţi Prutul! Regimentul 1 Care de Luptă a trecut Prutul pe la Moghilev-Bălţi şi Nistrul. o enciclopedie memorialistică. la TighinaTiraspol. are o memorie de invidiat. La controlul medical a fost respins ca fiind deficitar la capitolul greutate. Cu multe peripeţii şi pericole la tot pasul. Satisfacerea serviciului militar era considerată ca o maturizare. ţinerea unor evidenţe de mare responsabilitate şi tehnica maşinii de scris. în Italia. adunate întrun jurnal personal. din nou pe front. a fost Rebeliunea Legionară. un neîntrecut narator. demn de tot respectul. de la Piaţa Chibrit. depănând amintiri. un important punct strategic.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Ion Anton Datcu 3 pagina 31 Valentin Lazăr (Veteran de război. existente pe bulevardul Drumul Taberei din Bucureşti.” Simbolul tinereții fără bătrâneţe se numeşte Valentin Lazăr. care amplifica grijile părinteşti. Care de Luptă. până în regiunea Kiev. fostul comandant. în localitatea Brăteştii de Jos. În cadrul acestei mari unităţi . care i-a călăuzit paşii în viaţă. După o lungă perioadă de timp. deoarece ţara lor fusese desfiinţată de pe hartă. care aveau baza la Foggia. Armata Roşie a mai stat încă 11 ani. Vitejii combatanţi se duceau să-şi facă datoria faţă de ţară şi neam. Începând cu 4 aprilie 1944. ca apoi. obţinând specializarea de telegrafist de mare precizie. După încheierea războiului. în ochii celor din jur. să se apropie de Cotul Donului. Prin faptele lor de arme au scris o istorie reală. În diferite oraşe îşi făcuseră apariţia civili şi ofiţeri polonezi refugiaţi. În aceste condiţii. la 13 mai 1950. Noaptea. Un mare bine i l-a făcut generalul Emilian Ionescu. conform acordurilor internaţionale. regimentul 1 Care de Luptă. Fiecare a început să alerge înapoi. Pentru participarea la u ltimul război. o pregătire solidă pentru vicisitudinile vieţii. era o mare onoare. două zile mai târziu. La 22 august 1942 a plecat. în Piaţa Victoriei din Bucureşti şi înăbuşirea ei de către armată. la Combinatul Chimic Făgăraş. Sunt multe de spus despre veteranul de război. la 9 mai 1945. Al doilea mare seism din acea perioadă. coloana s-a îndreptat către Odessa. de o inestimabilă valoare. până la sacrificiul suprem. În seara zilei de 21 iunie 1941. la 19 noiembrie 1942. declanşată la ora 10 dimineaţa. în noaptea de sâmbătă spre duminică. Este viguros. Asupra adolescenţei sale începuse să planeze un mare pericol. Valentin Lazăr a fost detaşat la Şcoala Superioară de Război. La 10 noiembrie 1940. La auzul acelor cuvinte. De la 1 noiembrie 1991. aplicând un sistem modern. regimentul decimat din care făcea parte şi ostaşul Valentin Lazăr. A fost un moment crucial. În luna decembrie 2012 a împlinit frumoasa vârstă de 92 de ani. chiuind de bucurie. funcţionar public. care au loc cu diferite ocazii. panica atinsese cote maxime. la Făgăraş. din 21 ianuarie 1941. care a răsturnat ecuaţia războiului. Valentin Lazăr. a urmat retragerea spre Tighina. s-a întors pentru refacere. care trebuie respectaţi.4 grade. care s-a mutat pe strada Brezoianu. Au rămas prea puţini astfel de curajoşi. Lucian Valentin. unde a fost lăsat la vatră. cu întârziere. favorabilă ofensivei sovietice. care a dus la prăbuşirea celebrului hotel Charlton. unde a văzut pe viu drama multor ofiţeri.

. Un alt roman ? Al lui Dan Brown ? Iubito. De ar fi tras cu mine... pe la tine. E albă ziua de acum. într-o ureche parc-aud un colpo.. brânza şi floşcotina stau pe masă.. Coline. Miros de iarbă cosită şi scârţâit de roată de căruţă mă aduc din nou la Antoneşti. LUNA ALBĂ Imensitatea-i uneori aproape oriunde-am fi de-i zi de-i noapte dar.. Vântul jucăuş. Cu ciripit de păsări de dimineață m-am trezit. şi vreau un sărutat. Eu te-am iubit. Lumini răzleţe departe eu zăresc. alaltăieri în timp ce nădușeam la sapă şi în ulcior Maria nu-mi aduse vin ci apă o lună mult mai albă decât toate ieşi din lan privindu-mă de-a aproape un calm deplin înlocui paharul de pelin un calm sublim. La juguri diferite. Mă simt mai nou decât. tot tragem amândoi. Preocupaţi cu toţii de ziua de apoi. perechea mea cea dragă. eu sânt la tine acasă. se joacă şi fac zgomot. Afară este cald.. transformându-se în pâraie efemere ce adapă setea pământului dezgheţat. pe la chindie. Diseară trec prin faţă.. Copiii sar. Oricum. Realizez că ţie nu prea ţi-a păsat. line.. VIAŢA LA ORAŞ Mijeşte primăvara în sufletul meu. De mult iubito la tine. eu nu m-am mai gândit... iubito şi poate nu-n zadar. Speranţe mari în inimă îmi cresc. vreau să fac un far. Zăpada moare..ţel. Acum mă aflu într-o altă eră ! De ai fost tu ori eu cel vinovat. Pun cruce acestei nebunii din tinereţe ! Uitării dau acel moment de frumuseţe ! În care eu şi tu formam o sferă. încearcă să ascundă un răsărit de soare timid şi ruşinos ca o fetiţă.. înmugureşte înc-o primăvară. O întrebare îmi dădea cu cotul .Ce-ţi place cel mai mult? . .. Însă la deal ar fi fost doar o şagă. Eu nu mai sânt aici. de grădiniţă.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 32 Poezii Leonard Ionuț Voicu E soare cald. Din pana mea curg lacrimi printre rânduri. Azi vin. ieri a fost neagră. să ştii. mă împinge din spate vrea să mă ridice pentru a te vedea mai bine.... În timp ce Terra se-nvârte ne-ncetat.. nu era azi nu era ieri cred că era.. Tata mare vine de la vie.Îmi place totul! ÎNTOARCEREA LA SURSĂ Urc pe cer devin infinite galaxii nu e întuneric nu e lumină nici zi senină nici frig nici cald ici colo planete emerald departe ? aproape ? timpul ? e totuna totul e una ! devin rostul devin una voi fi fostul zbor întruna din planetele necoapte aud şoapte fiecare vrea ceva altceva câte ceva unul vrea o pâine altul vrea o ţară soarta este chioară totu-i într-o doară unii se mai roagă alţii nici nu cred schitul este şubred cei ce înţeleg şi aşa plecat spre infinit simţind că se încarcă seva mă întrebam unde e eva ea un semn îmi face să mă-ntorc în pat iar imensitatea uite-o ! am uitat.. azi ieşim la resto în downtown ! PRIMĂVARA Îmi tot zidesc un vis cu triste gânduri.. demult eu te-am iertat. Destinul s-a întors cu faţa către mine iară.. Şi le adun pe toate. Însă tristeţea mea în sânge se-ncheagă. mămăliga.

Profesorul părea grăbit. m-a refuzat diplomatic. a adăpostit şi mai adăposteşte Casa Universitarilor. nimic mai mult. cât şi cu trecutul lui auster.timpul shakespearian raportat la textul creației.de ce nu ? . la fel de nepremeditat ca şi descărcatul bateriei. În vara lui 1972. util să spun că tatăl meu era profesor la Universitate şi că. şi-a întrerupt expunerea şi m-a întrebat.chiar să fim indiferenți. Am realizat pe loc monumentalitatea noii mele gafe. la vârsta pe care o aveam eu atunci. cercul de electrotehnică. În timp ce el ne dădea explicaţii referitoare la un circuit electric oarecare. Prin urmare. Altfel spus. M-a sfătuit. cu paşi mari. dinăuntru a ieşit profesorul. mă făcea să resimt o oarecare jenă faţă de profesor. Nu aş fi continuat. Un gest necontrolat. ulterior. imposibil de transmis. M-a lăsat să tac vreun minut. după amiciţii. Tabăra era organizată de Casa Pionierilor de la Craiova. rar. mai mult de cinci secunde. În Regele Lear. încurcat. Mobilizat de maică-mea. Iar în toamnă am evitat să mai frecventez cercul de electrotehnică. după care şi-a reluat explicaţiile. în timpul anului şcolar abia încheiat. ceea ce mi-ar permite să așez textul absolut. Mergeam zilnic. trebuie să spunem ceva”. să nu mai dau banii pe prostii. Un grăsun căruia îi cerusem un mic împrumut. L-am prins cu greu. taicămeu a mers cu mine la Casa Pionierilor. totuși. În acelaşi timp. profană si parțială. probabil.și tot mai mult îngroșat de timp . iar înscrierea mea în tabără a fost aranjată. gâfâind: "Domnu' profesor!" Profesorul s-a întors spre mine şi m-a recunoscut. în ambele sensuri. adică după terminarea clasei a V-a. spațiul liber rămas între înțelegerea de azi. Plecând de la însuși mottoul invocat de Lear . Era ca şi cum mi-aş fi bătut pe umăr un coleg. Cea din urmă. mi se păruse foarte la îndemână. În clădirea care. nu putem decât să ne resemnăm sau . într-o sală de clasă a unui liceu. el însuşi nu s-a numărat printre însoţitorii elevilor. apoi mi-a spus că singurul efect al acţiunii mele este descărcarea bateriei. față de care. am fost în tabără la Călimăneşti. îndreptându -se în direcţia opusă celei din care veneam noi. i-am spus de cine-i vorba şi am început să alerg după el. I l-am arătat lui taică-meu. mergea repede. ceea ce face ca un zid de refracție . Când eu şi taică-meu ne-am apropiat la vreo douăzeci de metri de intrarea în clădirea Casei Pionierilor. Eu şi profesorul aveam aproape aceeaşi talie. reacţia lui era în total acord atât cu profesia. ci de pregătirea ei. a textului shakespearian și ipoteticul arhetip dispărut. ireparabilă. Unul plecat din satul lui. de la o şedinţă a acelui cerc. Deplasarea se făcea oarecum în coloană. taică-meu şi-a exprimat o nedumerire: "Tu-ţi baţi pe umăr profesorul ?" E. sporadic.nimic nu iese din nimic. unul şi acelaşi cu profesorul cercului de electrotehnică. prin discriminarea apriorică a adresării : Shakespeare își crease opera într-un fel specific pentru publicul său elisabetan. Însă el m-a văzut. chiar dacă ar putea fi marcate de ipotetice echivalențe înșelătoare între trecut si prezent. laș putea disjunge în trei intervale: preistorie. mă declarasem dornic să mă înscriu. lumina shakespeariană peste timp este condiționată totuși de un factor de intransmisibilitate. lăsându-mă pradă sentimentului că eram un adevărat idiot. Regele Lear – în istorie – partea I-a . i-am strigat. nu lipsite de interes ar fi aplicarea de procedee descriptive și imaginativul antropologic al căror rezultat ar putea suplini. frecventasem.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 33 O palmă pe umăr Florin Oncescu probabil. primiţi de acasă. În felul acesta putem spera în conexiuni atemporale de valoare. între existent si non-existent. Arhetipul shakespearian este definitiv pierdut datorită înseși condiției imanente a actului creator. chiar valoriza. o modalitate neinspirată de a-mi ocupa mâinile. apoi a trecut pe celălalt trotuar. propriu zis Preambul. ca să vorbească cu profesorul organizator. Taică-meu m-a urmat. Pe acel profesor nu l-am mai văzut de atunci.să ne despartă de ceea ce contemporanii lui Shakespeare puteau înțelege din piesele lui. istorie si post-istorie. O altă întâmplare. de ce fac ceea ce fac. Ne divizam în grupuri mici. de doi-trei copii. ca un adevărat adult. Întâmplarea e legată nu de tabără. Am dormit pe saltele pneumatice. aflat la vreo 40 de km distanţă spre sud. până la întoarcerea la dormitor. din păcate. despre care Hazlitt (William HazlittCharacters of Shakespeares’s plays) scria că orice „încercare de a descrie piesa sau efectul pe care-l produce asupra spiritului este pur și . Am economisit efortul de a-l depăşi bătândul pe umăr. Acasă. înainte de masa de prânz. deci elev internist. el fusese elev într-una din primele clase ale Şcolii Normale de la Câmpulung. în vorbirea despre piesele lui Shakespeare. E de admis că va lipsi mereu un „fond aperceptiv” (remarca lui John Holloway). Aveam bani de buzunar. Din tabăra propriu-zisă nu-mi amintesc mare lucru. Am tăcut. Deşi s-a ocupat de organizarea taberei. plasasem o sârmă între bornele unei mici baterii. la un izvor din parcul central al staţiunii. A privit în lungul străzii. şi ardeam de nerăbdare să-i cheltuiesc. Gestul meu. După despărţirea de el. Florin Romila simplu o impertinență. A vorbit cu taică-meu. dacă nu mai mult.

aș zice chiar prometeică. ci de o logică dramatică a unui parcurs anterior si ulterior acțiunii scenice. Lear pare transfigurat. Să fie oare atunci acest gând tainic. în același timp. Totuși. De aici impresia. secretul lui Polichinelle. după orbire. înainte și după timpul prezent al scenei. accesul la acest ocean. pentru-un copil zburdalnic. . că textul nu ascultă doar de logica scenei. atunci când personajele s-ar regăsi din nou în oceanul primar al tuturor posibilităților. Ceea ce este o dovadă de trufie. Totodată. precum în fața destinului. Lear încearcă să fascineze asistența cu o retorică fastă. Lear: Cum nimic ? Cordelia : Nimic. In fond. peste timpul shakespearian aș așeza timpul prezent al semnificațiilor adiacente. Cordelia pare decisă să taie toate capetele balaurului familial. în timp ce Cordelia îi opusese tăcerea irațională. nimeni nu se întreabă cu cine și de ce și cum și când ajunsese Lear la acest tainic gând al nostru. după cum tentativa lui de a atinge idealul în dragostea filială seamănă cu aceea a unui Dedalus ce-și trimite fiul cu aripi de ceară în înaltul cerurilor. Fie și cu privire la aceasta simplă certitudine și prin această optică a analogiilor. utilizată în analiza de față. Gloucester. pe care dorește s-o dăruiască unei lumi de umbre. Am putea să ni-l imaginăm pe Lear că se vede întorcându-se în grota platoniciană pentru a-și îndemna și ajuta familia sa iasă la suprafață. Opera shakespeariană nu o dată se vădește ca o arhitectură savantă de compoziții triunghiulare ce glisează unele în altele ca solzii unui pește supra-vizibil. Conexiunea celor doua logici este aceea a unor vase comunicante. dar oare lumina zilei nu este difuză. Lear nu apare ca o persoană care să recurgă prea des sau să iubească formulele protocolare. atotcuprinzătoare de public și autor prin viziunea unui alt cititor din alt timp. aprofundate. în fața publicului. Cordelia îl desfide prin afirmația sa nihilistă. și înainte și după accesul lor pe scenă. vorbește . atunci când îl înfruntă pe Lear. dilematic : „Vă vom împărtăși. e aici mai mult decât o simplă formulă protocolară. Ne nimicesc în joacă. . ar fi o nouă forma de libertate. Nimic este echivalent cu desfiderea inflexibilă a autorității celeste. Acest neașteptat protocol (formula cu persoana I-a la plural) ar exprima deci. dat fiind că scena nu ar fi decât partea vizibila a aisbergului unor situații deja existente.” (IV. tot așa este și limpede că nimeni nu știe nimic. o familie solară. în plină furtună la propriu și la figurat. Astfel putem trece de la exaltare la ocultare prin însuși faptul de a pre-judeca si postjudeca în orice chip opera însăși. Lear ar dori să-și împartă regatul din doua motive. toți acceptă consecințele: împărțirea regatului.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL al piesei. adică să fie egală cu el.. de necontestat. Personajele devin autenticizate prin faptul de a fi raportate la pre-judecați și/sau postjudecați atemporale. lumea la rândul ei. De aici rezultă un sentiment de autenticizare. în mod natural. E de subliniat (a posteriori) că. Prin urmare. Așa. bătrânul de 80 de ani ce dorește să scape de tron. Aflați că-mi fac regatul pe din trei !”( I. Prin urmare. ci confirmare a destinului incognoscibil. în spatele formulei protocolare s-ar putea regăsi foarte bine și caracterul unei autorități inflexibile. deși păstrase o aparență de modestie. Iar acest al nostru. constituie indubitabil. Un tainic gând al nostru. unde oracolul dirija destinul omului ca expresie a voinței zeilor. În acest fel. cât și al unor simple impresii de moment. cuprins de o fervoare a protocolului. de orice fel. în viziunea lui Lear. E ca și cum am spune că. precum privirile Sfinxului din Teba ațintite asupra vreunei victime. Lear folosise protocolarul celest și oracular întruchipat în acel gând al nostru. stăpâne. aș zice. de avere și de griji și totodată să rezolve problema zestrei fiicelor – o dovedesc cu prisosință. dacă zeii sunt nepăsători față de om. Tainicul gând nu are nevoie de justificare. Dar dacă ne oprim asupra anunțului. și în mod ireversibil. Lear : Nimic nu iese din nimic . E ca un semnal vestitor pentru uriașul său pas spre dragoste. în timpul ăsta. atât din punctul de vedere al unor exegeze variate. această tratare nu ar deschide decât o anumită versiune a textului shakespearian ce și-ar continua existența imperturbabilă și imprescriptibilă și după ieșirea din piesă. Textul shakespearian este ca un magic arbore ce își extrage seva hrănitoare din oceanul posibilului pe care el însuși îl produce și ni-l sugerează. Tot la fel ca și in mitologia greaca. firea sa este autoritar-egocentrică. Nu întâmplător. . recte a stăpânului de orice rang ar fi. tot așa Lear dorește să producă prin imitație misterul oracular antic. în general. iar la extremitățile sale. 1). anti-poeticul nothing. nimeni nu se miră. . tocmai pentru că înainte de toate este o decizie eroică (chiar daca difuză. Triunghiul celor trei fiice în al cărui centru median se situează Lear. 1) și pe care acum. sinonimă cu desfacerea lumii . in cazul lui. o stare de spirit specială: dorința de consens pentru ce are de gând sa facă. Lear este în primul rând consternat din pricina egalității neașteptate: mai întâi e de subliniat că mezina își permisese să-l contrazică. în prima lui tiradă. aș zice. analiza textului shakespearian poate regăsi aceste triangulații și spune ceva .. imaginativul antropologic cu/și prejudecățile si post-judecățile. dați-mi harta. cu cea mai de temut sabie : logosul. luminoasă și altruistă. în istorie. încât nimeni nu se mai miră de nimic? După cum este evident că nimeni nu este surprins. E maniera prin care el comunică de la înălțimea solară unde se crede ajuns. autenticizată. [„Tăcere Kent! să nu te pui Familia solara și Kent. dacă personajele ar fi distilate dintr-un ocean de posibilități pentru a produce esența gândită de autor. ) din partea celui care a văzut si trăit sub lumina solară. așa precum fusese determinat Oedip să doboare Sfinxul ce teroriza ținutul Tebei.”(I. decizia esențială desfacerea regatului. pe lingă zei. în opoziție cu dictatura sau asceza autorului. Dacă aș încerca să pun balize. printro obediență a pietrelor : „Lear : . re-compusă si comparativă. mai târziu. Lear nu este deloc nebun atunci când se decide să renunțe la regat. Refuzul de conștiință al Cordeliei. parcă anticipându-l. explicațiile sale ce aduc motivații practice – în cazul lui. fie luate fie separat. constatăm ca este totuși. În același timp. ce-ai a-mi spune ? Cordelia : Nimic. ajunsese indiferentă față de zei. Personajele ca apariții efemere și reprezentativ eterne și-ar trai existența.Lear o prezintă drept acțiunea unei stări de conștiință ermetice si ascunse: un tainic gând. aceeași decizie.. va afirma acest crez despre indiferența zeilor si insignifianța omului: „Ca muștele. starea sa poetică. făcut în fața întregii familii și a curtenilor apropiați. în plin paroxism al deznădejdii learesti. în mod perceptiv îi aduce câștigul unei aure morale la gradient maximal : generozitatea din dragoste. Rezultatul constituie întotdeauna o versiune shakespeariană. fie împreună : sa (se) impună și/sau să (se) descarce de responsabilitatea exclusivă a regelui. simulată. care își dobândește viața ei proprie pe scenă. Aș zice că florile acestui arbore i-ar exprima valoarea lui universală. 1). prin urmare. înțelege exasperat Lear. în acest sens. este făcut într-o manieră tot atât de fascinantă. comparative cu întregul univers cultural adus la zi. sunt muritorii. scenică și paralizantă prin consecințe. . pagina 34 Ceea ce contează este însă efectul. devine o pagină în universal.

relația sentimentală cu Albany cade cu repeziciune în platitudine. cu micile răutăți și lașități și trădările de la curte.) ( I. dar fără s-o precizeze și nici să se hotărască s-o acorde. încât ele. cât timp el încă mai participa din plin la vânători și chefuri) de Lear în preambulul ofertei sale („Ca-n tihnă pașii să ni-i îndreptăm. dragostea. așa cum mitul în tragedie nu se explică. nedreptățile. segmentul gri al zidurilor sociale. În schimb. tenace. pentru ca Lear. caracteristică lumii terestre. Cordelia respinge colectivul ca opțiune existențial-apolinică in schimbul puritanismului individualizant. în toate. sub presiunea lui Lear. Și este evident că din cauza acestui caz de conștiință al Cordeliei. mai mult chiar. ca multe altele până atunci. izbucnește Lear în disperare de cauză. mezina rămasă încă nemăritată. Dragostea nu constă în măguleli. pe când Cordelia era născută mai târziu: copil de bătrânețe al lui Lear. efect care. nesăbuit. ceea ce pentru ea devine un chin. printr-un abandon al puterii subsumat dragostei. Odată cu adolescența. pur și simplu. tiranic.așa că ironiile la adresa lui Goneril încep să curgă pe la colțurile palatului. să ducă o viață care să ii ofere plăcerea să se înconjoare și să comunice cu alte domnițe măritate cu cavaleri de ocazie și să-i privească pe ceilalți pe sub gene sau de sus de pe trambulina visurilor sale că într-o zi ar putea deveni ea însăși regină. mentorul ei. și ar trebui să capteze în fond. de unde ar rezulta o fire capricioasă. ci se subînțelege în actualitate ca arhetip. mai de grabă era vorba doar de o nouă manieră de curte. dacă există. trebuie ridicată la înălțimile solare. În fond. rămânând înțepenită într-un realism critic de gheață. Cordelia refuză altruismul și poezia learesti sau zborul lui Icar. trădările venite din partea bătrânului lor tată. de recunoașterea si afirmarea misterului. apărură însă diferențe semnificative între ele. exultată de Lear. mai degrabă înclinat spre comportamentul de puritan. adică pur și simplu. Pe când Cordelia. să cunoască lingușirea si jucăușa intrigă de curte. atât pentru că Albany nu-i acordă prea multa atenție. iar viața ei mondenă naufragiază între ironia și malițiozitatea curtenilor. locul unde ele deveniseră acum soțiile ducilor de Albany și Cornwall. desigur. și pe care nu se mai putea pune nicio bază. scenariul sentimental în care se lansează Goneril și Regan cu o pasiune devoratoare ce va depăși cu mult măsura. Albany. căci prea multe fuseseră tensiunile. Pentru domnițele-fiice-de-rege. refuză sa-l expliciteze . zonei intramundane. sentimentele filiale deveniseră de mult fade și plictisitoare. Iată. însă amândouă nu provin din aceeași sursă: la Lear ar fi vorba de încercarea de a depăși omenescul prin solaritatea-sacralizarea destinului. inteligente. dar și nu de explicarea sau justificarea lui. inutile. era un bărbat lipsit de atracție. singulare: dragostea. din visele cu eroi trubaduri. ușoare. deși nu fusese din dragoste – nimic neobișnuit pentru o fiică de rege constituise pentru Goneril ocazia să iasă definitiv din alveola ingrată a adolescenței și să devină o tânără soție cu mica sa influență la curtea regală. nu reprezintă inocența vreunui un ideal moral si benefic. Refuzul Cordeliei este de același calibru ca și misterul apolinic al tatălui său. În același timp. În copilărie fuseseră aproape de nedespărțit amândouă. Lear pleacă în căutarea absolutului în dragoste (vezi decizia să-și împartă regatul în funcție de dragostea fiicelor) de la un tainic gând : e vorba. la răsăritul tragediei sale apolinice. din labirintul dedalic. unde toți curtenii sunt prinși în jocul mai mare sau mai mic al intereselor și capriciilor. fie prin înfruntare directă cu guvernantele. virili și îndrăzneți. Încă de atunci se deprinseseră cu vorbele frumoase și neadevărate. o umilință care crește zi după zi. Fiind întâia născută și totodată prima moștenitoare a tronului. harnice și abile. destul de timid și rigid în viața intimă. Noi devine astfel familiarul plural prin efectul generos al dragostei solare a lui Lear. izbucnită din nimic. problema zestrei se amânase sine die. decât spre exaltarea virilă pe care Goneril o imagina în fel și chip. și nimic din refuzul ei nu se asociază cu acel misterios și superior al nostru colectiv apolinic. întregii familii. Totuși.1).ar fi veritabilă. le păreau ca semne de slăbiciune și imaturitate în viața de la curte. capabile să-și atingă dorințele interzise de copil. Târâș spre moarte. cat și pentru că. prin urmare. căsătorite cu soți ce sunt și le par insipizi. nu pretinde nimic tainic. menționată cu resemnare (deși este și o ironie subiacentă aici. o lume de-sacralizată. îl disimulează într-o atitudine domestică . fie și în parte.excepția agnostică a Cordeliei. atunci când există. fiica favorită a lui Lear. are o fire mai deschisă și curajoasă. din pricina Cordeliei. Albany este un ins mai vârstnic și de un fizic anemic. Repudierea Cordeliei este o consecință a supralicitării apolinice. Niciuna dintre ele nu (mai) crede că declarația de iubire a lui Lear – pentru ele. false. serbede. ipocrită și galantă. întreaga familie. și echivalată de Lear cu acel tainic gând al nostru . semănând în această privință cu Lear. Obiecția ei este o observație profană ce nu poate reprezenta decât un segment din adevăr. la joacă. poate fi pus pe seama disperării psihanalitice în fața declinului vârstei. Lear dorește. indiferent. Lear dorește să exprime forța și ordinea distinctive primite de la zei. prin urmare. gata să lingușească sau să denigreze până în pânzele albe. sa-și poată permite dorința și visul de zbor solar ? Cine este așadar familia regelui Lear ? Lucrurile trebuie văzute în primul rând de la înălțimea profanului și în modul preistoric de azi. prin urmare. Cauza tainicului gând rezidă în resursele sale solare. precum Dedalus. ci dimpotrivă. capabili de elanul și lupta pentru cucerirea puterii și pe care s-o ofere iubitei în dar. individualizantă. sunt de vârste apropiate.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Între balaur și mânia lui” ( I. departe . recent căsătorite. din moment ce tocmai dragostea le lipsea: sunt tinere. formula protocolară Noi exprimă starea distinctivă de singularitate solarăregală. ci dimpotrivă. plată și obstinată. frivolă și arogantă. nu s-ar putea spune despre Goneril și Regan că nu ar avea nicio inclinare spre dragoste. rege autoritar.1) ]. și pentru care. aroganța ei de până atunci rămâne neacoperită de fapte. o limită cenușie a profanului. rezolvarea ei depindea de bunul plac al tatălui lor: Lear. cu șiretlicurile și păcălelile. să evadeze din labirintul umbrei spre înălțimile solare pe care le visează cu ochii deschiși. Erau ca niște albine. Spre deosebire de Regan. e ca de gheață. gândește Lear. pagina 35 Goneril și Regan. Goneril este mai activă și inteligentă. dat fiind că era lipsit de interes și de imaginație pentru viața de curte.este capabilă însă să răstoarne / împiedice sacralizarea lumii. in fond. misterul trebuie transmis și impus. în timp ce sursa Cordeliei se regăsește în gândirea stoicizantă a lui Kent. galante. unei stări de grație și consacrare. la culcare. prin urmare. în primul rând insatisfacția provenea din faptul că zestrea cuvenită încă nu le fusese acordată: și aceasta. în viziunea lui Lear. ca și Icar. Timpul trece repede și Lear nu vădește vreun semn să împlinească promisiunea maritală a zestrei . cel puțin deocamdată. în singularitate. Odată afirmat. ci ea exprimă doar forța sa proprie. la masă. Această singură excepție . fie prin intrigi.sau atunci când totuși o face. că nu ar visa la dragoste. Dar în ce măsură ar fi familia lui Lear o familie solară și sacralizabilă. Lear o măritase cu fast cu ducele de Albany. este mai curioasă și se exaltă mai repede. și pe care ea. Căsătoria cu Albany.Lear își iese din fire. este dornică de a dobândi mai repede ceea ce își dorește. însă are plăceri prea colorate. orbitoare. mult timp cavaler singuratic și necizelat în maniere. Pentru Goneril și Regan. preaplină cu vorbe frumoase. tânjesc după iubirea în culori. inferioare. promițându-i cu emfază o zestre însemnată. romantică. frumoase. și chiar însuși sentimentul de dragoste. ca și Lear.

în primul rând ca să-și desfidă surorile rele. iluminări fantaste ale eului şi fiinţei. ci își calculează cu atenție șansele. precizând că ea și Goneril sunt de nedespărțit. chiar trădată de propriul ei tată. “Referinţe critice “ semnate de Gheorghe Crivac. În felul acesta va atrage atenția lui Kent. dat fiind că ele gândeau și nu se puteau abține să nu-i reproșeze că. îmbibate de profetism: “Maşez grandios în palmă de gând. ne convinge că Puiu Răducan stăpâneşte bine frazarea şi nu este împiedicat să-şi exprime ideile de chingile versului cu ritm şi rimă. în Serbia şi Chişinău. este produsul unei gândiri vizionare. Întreg vizionarismul lui Puiu Răducan are un sens moral şi metafizic. Regan nu acționează la întâmplare. ceea ce o frustrează și mai mult. Florin Ţene (Membru corespondent al Academiei Americană Română Preşedintele Ligi Scriitorilor Români) Am intrat în posesia cărţii de poezie„ Ispita cuvântului“ prin amabilitatea editorului acesteia Mihai Ganea. mândru şi neliniştit. Puiu Răducan – „Ispita cuvântului “ Al. poetul forţează limitele realului./ acum când fac/ eforturi caudate/ să mă apropii de legendă/(… ) “(Caut). cât şi cele elaborate în vers alb. Cordelia însă nu ajunge la înstrăinare. sau liber. un arheu încărcat de înţelepciune şi carnea realităţii. la fel ca și Goneril. fiindcă ea realizează că nu are alături un soț-luptător.” ( I./poemele-mi fug adesea de sub creion. Mihaela Albu.1). Acest volum. care reprezintă asocierea unui sens. ci la antipatie și dispreț reciproc. Ulterior. nu se află într-o situație mai bună. Florian Copcea.. are o forţă lirică destul de vibrantă şi o frazare a discursului deosebită.crede Goneril față de rege. autor a 22 de volume. de la care va învăța cum să se joace singură și ce să înțeleagă și cât preț să pună pe lumea din jur.”(I. Nici Regan. absent din viața de curte. nici ei nu-i acordase zestrea promisă./ Cu coroniţă de flori dalbe. prin elan vizionar şi înstrăinare metodică. poetul se înalţă în zonele tainice ale spiritului. adică unitatea de bază a vocabularului. este o ispită. exacerbate până la inflamarea lor. la urma urmei. în care resemnarea virilă se deschide ca dintr-o carapace a unui melc. nu cade în reverii cu vise de regină. dar şi o povară ontologică. este mereu binevoitoare și gata de laudă. George Voica. pare că nici nu vrea să-și aducă aminte de chestiunea zestrei dintr-un nemărginit și stupid respect și/ sau mândrie . apăru te în ţară. nu suflă o vorbă: „Dintr-un aluat cu ea sunt făurită Și prețuiesc la fel cu sora mea. iar ele. este o antologie selectivă a scriitorului vâlcean Puiu Răducan. traducerea de Mihnea Gheorghiu. lipsa de atenție va fi însoțită și de un soi de antipatie oarbă. are un temperament preponderent sanguin. Ea își construiește propria ei lume de plăceri și jocuri. poetul e un altul. Declaraţia sa patetică. 1988. nu respinge viața mondenă a curții. Încă din titlu poetul ne avertizează că pentru el cuvântul. fiica mijlocie a lui Lear. îndrăgită și prețuită mai mult decât celelalte două surori. Poezia însăşi e o formă de purificare. precum Lear și Goneril. al impulsului frenetic de a sălta fiinţa în metafizic:”Când/ sculptorul din vis/ a început/ să-mi creioneze sufletul. Dinspre partea ei. zic lui Domnu`. nu cade în excese feministe precum Goneril. care să fie capabil să obțină ce i (li) se cuvine. depăşindu-le progresiv: “Călătoresc cu păsări albe/Prin nori spumoşi. capabil de tărie și bravură. La capătul ei. nu acționează niciodată din primul impuls. fiindcă. apărută la Editura TRANSILVANIA. îngăduitor. care dă și măsura indiferenței : prea mică ca să le poate înțelege. Frisonul e starea obişnuită de tensiune. Florentin Smarandache. cum specifică în “Timpul destrămat “(Prefaţă ) Virginia Paraschiv. dar ii acordă o importanță moderată. Uzând de trăirile sistematice ale eului./ crucea timpului încerc s-o ascund. de la singurătate și umilință. ce întregesc profilul liric al poetului Puiu Răducan. („Tu.Experienţa e o epuizare completă a trăirii. poate de aceea Puiu Răducan este frisonat de “Ispita cuvântului “. Albany. Față de Lear se manifestă cu prudență. este imună la orice intrigă și nu colportează zvonuri./şi atunci el/ s/a repezit/ spre cişmeaua/cu apă vie…“(Când ).“( Plutesc). Atât poeziile scrise în stil clasic. Viziunea personală. (Va urma. este docil. “Cuvântul este umbra faptei “. aţâţată de pulsiuni tumultoase. Spre disperarea ei. Distincția dintre cele două surori față de sora lor mai mica. În general. Baia Mare. o fiinţă îmbogăţită. ducele de Cornwall./ l-au apucat / durerile de mâini. Anatol Ciocanu. Paula Romanescu.) Notă: citatele din Shakespeare sunt preluate din Regele Lear. uneori romantică. cât despre Cordelia. Poetul. București. adică o tentaţie şi o seducţie. Prin percepţia aproape puternică a simţurilor. mezina Cordelia. Lear ezita să le acorde zestrea cuvenită. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor“. selectiv. editura Univers. ambițios. este indiscutabilă şi ea poate fi sesizată întâi de toate în felul de a se raporta la realitate: “Caut prin universal minţii. aşa cum spunea Democrit. . Carte . ca și cum nu i-ar păsa că zestrea este amânată sine die./ veşnicia. își prevede din timp acțiunile./ Cu coşul de cireşe-n mână. dar se gândește la regalitate cu gândul. Alchimia verbului declanşează viziuni deosebite. 2012. tradusă prin viziuni ale splendorii scenariului. se simte nedreptățită.. că lipsea în regat finețea și rațiunea feminină a unei regine. Mihai Cimpoi şi Vasile Morar. Deși Lear îi găsise și ei un soț de rang înalt. Relația ei cu ele este pagina 36 marcată în primul rând de diferența de vârstă. imperios necesare pentru imaginea ei de viitoare regină. atunci când își începe elogiul filial. bucuria noastră cea din urmă. deşi experienţa pare mai degrabă rimbaldiană. precum întrun impuls magic. Regan însă este o fire potolită și rațională. Descoperim în versurile din acest volum o rămăşiţă a titanismului romantic. din cauza ei. nu lipsit de temei./ sub sceptrul de flori. Așa că Regan. destul de consistent din punct de vedere cantitativ mai cuprinde./ Și cea dintâi. prea mari ca să dea atenție unei fetițe. este subliniată indirect chiar de Regan.pardon! “(Umbra ce doare ). prin exaltarea resorturilor vitale. Închei cu ce spunea Lucian Blaga:”Poetul. plini de furtună. înclinat spre așteptare. poezie ce poate fi considerată profesiunea de credinţă a autorului.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL de zbuciumul tinerei sale soții.1) Cordelia este însă.

..ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 37 Poezii Ana-Maria Gîbu o vioară și un buchet de albăstrele (lui Ștefan Luchian) la aniversare am adunat atâtea cuvinte.. doar urmele lăsate în adieri de gând mă sperie sunt o fereastră vreau s-o deschid cu tine palmele împletite leagăn adună în cântec stele galbenul destrămat pe umeri sărută mâna inimii printre degete înfloresc rugăciuni zâmbeşti la fereastra vieţii vreau s-o deschid cu tine eşti cuibul unde Dumnezeu a zămislit veşnicia îi trimit dincolo pe toți arunc tot ce îmi poate afecta judecata fotografii decolorate păpuși cu obrajii topiți oglinzi în două fețe și din amintiri la nevoie nu mai răstorn lacrimi mă ridic din durere cu un scrâșnet în tâmple răstignit pe fața încă umedă șterg machiajul curs și râd ca un nebun în ieriul din mâine ați încurcat viitor cu trecut legându-l nod de nepăsare cineva spunea că iadul s-a mutat în inima soarelui nu s-a uitat în ochii mei cum scot pe bandă rulantă frunze de pelin clădesc din aceleași pietre uitarea pentru iarna inimii ajut zidurile să înmugurească trimit pe apă o dorinţă şi mă întorc îmbrac rochiţa cu dungi merg în parc unde mă ducea tata la 4 ani caut râme în noroi după ploaie înmormântez furnici în sicrie din nu mă uita şi mă ascund de ursitoare sub crucea de la fântână stau pe un balansoar uitat lângă un petic de iarbă adevărată un vultur îmi desenează în gânduri munţi stele nori nisip dur zgâriind albul din tălpi paşi mai siguri mă întind sub brad între roşu şi verde visez cum rădăcinile pietrelor nasc izvoare .. se zbenguiau între soare și iarbă nu știu cine le-a aruncat iau nectarul celor desprinse din luceafăr cunosc sclipirea le ascund într-un cotlon știut de noi nu dau nimănui leg azi într-un colț de batistă puțin presar peste singurătatea amiezii și mă închid în teiul cărunțit o schimb la Ipotești pe un poem privirea aleargă ultima cursă de la fereastra deschisă la icoană ștergarul de in acoperă ochii împrumutați pentru încă o noapte culorile se amestecă cu negrul din marginea serii sălcii îngenuncheate trezesc crângul pentru ultima rugăciune vântul adunat în petale înflorește grăunte de frig şi întuneric penelul a luat locul arcușului am loc în palmele tale am lunecat din marginea timpului în braţele tale trăiesc între două bătăi de inimă la umbra viselor fugare să te pierd nu mă sperii.

Volumul se deschide cu lista incompletă a personajelor cu roluri importante în epocă – 120 la număr. Arghezi. iar de la această dată . a durat aproape o viaţă de om. câteva cuvinte despre autor Lucian Boia (născut în 1944). Iată selectate numele câtorva personalităţi incluse în această listă: . Astfel.Bumbăcescu (Publicată de Editura Humanitas – Bucureşti 2011) dreaptă la extrema stângă şi de la democraţie. dat fiind numeroasele evenimente care s-au succedat în aceşti ani şi care pe rând au zguduit societatea românească. teolog . ca numai într-un deceniu. Despre generaţia tânără. Petreşti. carieră universitară . spune că poezia cuprinde „valori debile”. Lucian Boia spune că trei autori români. Naţionalişti şi democraţi.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 38 Lucian Boia – Capcanele istoriei – Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950 – Doina Hanganu. România . în care nimeni n-a crezut. cartea este structurată în opt capitole. la noi. Legionarii au rezistat patru luni.Crainic Nichifor (1889 . Iată câteva dintre ele: II. O. Forţa personalităţii sale s-a exercitat chiar şi asupra scriitorului Mihail Sebastian. Vorbind în primul capitol despre „ofensiva tinerilor”.Eftimiu Victor (1889 . scriitorii. violonist. Emil Cioran afirma într-un articol: „îi dispreţuim pe „bătrâni”.1986) scriitor şi publicist . Minuleşti. pianist. În schimb. antrenându-i într-o acţiune socială. Legionarii etc. exprimânduse la fel de dispreţuitor. Nu -şi poate stăpâni plânsul la catafalcul „acestui om extraordinar”. cu cercetări pe teren în satul românesc. regimul comunist. Informaţiile au fost extrase din arhive. autorul a urmărit reacţia elitei intelectuale în faţa evenimentelor istorice.1995) filosof şi eseist . nu poate renunţa la admiraţia şi iubirea faţă de acest profesor excepţional. Coşbuc. Iată doar câteva titluri: Istorie şi mit în conştiinţa românească. războiul de secesiune în America . a adunat în jurul său tineri de toate orientările: legionari şi comunişti.1988) poet. epoca regelui Carol II (1938 – 40). Rebreanu. epoca paşoptistă.Sadoveanu Mihail (1880 . Şt. a fi tânăr însemna pentru noi a avea în mod automat şi geniu” .Călinescu George (1899 . publicist . profesorul care predica libertatea şi îndrăzneala creatoare. Napoleon III cel neiubit şi multe altele. ajungând la putere . când s-a proclamat Republica Populară Română. istoric literar. Cezar Petrescu şi Ionel Teodoreanu rămân scriitori reputaţi.1972) poet.Bogza Geo (1908 . intrarea în sistemul comunist.1993) poet şi prozator . la rândul său. să treacă prin mai multe regimuri importante: o relativă democraţie până în 1937.Eliade Mircea (1907 . germană. cu tragedia războiului. mă voi opri însă la părţile cele mai semnificative sau interesante.Blaga Lucian (1895 . urmărind un ţel modernizator. perioada lui Antonescu trei ani.1961) poet şi filozof . Dar „Restauraţia” lui Carol II a ţinut trei luni. Stănoi perimaţi şi de proastă calitate”. cu o mare forţă de seducţie asupra tinerilor l-a avut Nae Ionescu. evrei şi antisemiţi III.Rebreanu Liviu (1885 . ţară de frontieră a Europei. dirijor . scriitor. cu precădere corpul universitar. jurnaliştii.” Al treilea mare „adunător” de tineri a fost Dimitrie Gusti. Regele V.1967) poet şi publicist . Un rol hotărâtor. guvernarea comunizantă Petru Groza) martie 1945 – decembrie 1947).1944) scriitor . şi celelalte din lista menţionată. din jurnale ori memorii. dar şi foarte iubiţi de publicul cititor. În perioada studiată de Lucian Boia. cum notează în jurnal. Acestea dovedise preocupările autorului privitoare la istoria ideilor şi a evenimentelor pe care le investighează. desfiinţează scriitorii ca Vlahuţă. Iosif începându -şi fraza cu vorba „ruşine”. este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. au avut roluri semnificative ilustrând anumite tendinţe. „incomparabil mai cunoscuţi în lumea întreagă decât Perioada cuprinsă între anii menţionaţi în titlu este cercetată şi analizată de tot mai mulţi istorici şi politologi . Două secole de mitologie naţională.Beniuc Mihai (1907 .Enescu George (1881 – 1955) compozitor. De asemenea.1940) istoric şi om politic . A doua maree personalitate cu influenţă asupra tinerilor a fost Nichifor Crainic ce preconiza „împletirea ideii creştine cu ideea naţională. În istoria popoarelor au apărut personalităţi strălucitoare care au dat numele lor întregului secol în care au trăit: secolul lui Pericle.1972) scriitor şi publicist .Cioran Emil (1911 . La început. Desigur că nu le voi putea prezenta pe toate. În volumul prezentat aici. traduse şi în alte limbi: engleză. Adică direct de la sursă. Lezat în demnitatea lui de evreu de către profesorul legionar şi antisemit. citând părerile câtorva dintre exponenţi. Mihail Polihroniade. Eugen Ionescu. etc. sunt evenimente majore a căror importanţă si-a pus amprentele pe vremea când s-au desfăşurat şi multă vreme după influenţând istoria poporului respectiv – uneori şi a altora eclipsând prin amploare celelalte fapte: revoluţia franceză. Profesori şi academicieni IV. Îl demolează pe Camil Petrescu afirmând că”Patul lui Procust este cea mai proastă carte apărută de zece ani încoace”. Referindu -se la Arghezi şi Ion Barbu.Arghezi Tudor (1880 . România a avut parte . Opera sa cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa.Iorga Nicolae (1871 . selectate subiectiv. acuza editurile care mai publicau ”diverşi Topârceni. În afară de capitolul introductiv şi cel final. va dura destul pentru a putea schimba din temelii înfăţişarea şi structura ţării . din volumele publicate de cercetători în ultimii ani. epoca Regelui Soare. Cerna. în volumul NU. Zece ani şapte regimuri „ de la extrema . statul naţional – legionar (1940 – 1941) etapa mareşalului Ion Antonescu (1941 1944).1965) critic. În ciuda acestor manifestări extremiste şi teribiliste Sadoveanu. scurtul interval democratic (august 1944 – februarie 1945). Teodoreni. Lucian Boia menţionează lupta dintre generaţii. din presă. Având un serios simţ al organizării şi al acţiunii.1961) scriitor Toate aceste nume. la totalitarism” Fiecare „orânduire” a avut convingerea că. etapa guvernului Petru Groza câteva luni.

Radu Rosetti – membru al Academiei . Rosetti. Referitor la perioada comunismului. Elementul românesc era puternic influenţat de naţionalismul înrădăcinat în conştiinţa românească în timp ce minorităţile se îndreptau spre stânga dorind autonomia. Mircea Eliade. foarte puţini legionari. evrei. Mihail Sebastian) din partea Casei Regale. Carol II a vrut să fie şi „rege al ţăranilor” . Vorbind despre ponderea evreilor în viaţa culturală. dinspre Bulgaria pentru Dobrogea. prin intervenţia la Rege a generalului Condiescu. Un capitol întreg intitulat Profesori şi academicieni se ocupă de cadrele didactice din învăţământul superior arătând apartenenţa sau măcar simpatiile politice ale acestora precum şi originea lor etnică: liberali. ba îşi românizaseră şi numele. sanitar. ziare Neamul Românesc al lui N. Apar formaţiuni politice. Iată o foarte sumară listă cu numele celor care au pierit în închisori: . Mă voi opri mai mult la capitolul IV Regele. Iată câţiva: Tudor Arghezi (pentru care suveranul avea o specială admiraţie). N. În timp ce ungurii se autoizolaseră şi nu voiau să se românizeze. aceștia mai cu seama lingviști. Rezultatul peste ani a fost înfiinţarea în 1936 a „Muzeului Satului” din Bucureşti. dinspre Rusia pentru Basarabia şi Bucovina. Mulţi scriitori au primit ajutoare băneşti (Arghezi. bulgari. în mare parte dispărută acolo. pagina 39 potrivit Constituţiei – sunt intelectuali de renume. are unica ţintă … întărirea ţării prin întărirea elementului românesc”.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Eminescu şi Caragiale”. Conducând ani de zile „Dimineaţa copiilor” a scris şi în Universul articole în care susţinea ideea naţionalismului afirmând: „mişcarea naţionalistă . spune Lucian Boia. Călinescu precum şi numeroase ediţii definitive. Roller şi Răutu au fost exponenţi ai culturii româneşti şi îndrumători. Basarabia şi nordul Bucovinei erau cedate Uniunii Sovietice. T. Regimul Antonescu şi războiul şi celelalte sunt pagini de istorie şi dramatică şi tragică. asasinarea primului ministru Armand Călinescu şi apoi lecţia dată de regim. ajungând în mişcarea socialistă. Datorită numeroaselor minorităţi . sau ocupă slujbe temporare prost plătite. mare editor care a publicat cărţi fundamentale: Istoria românilor de C. Perioada întemniţărilor masive este între 1950 1955. Ca principe moştenitor înfiinţase Fundaţia culturală ”Principele Carol” în scopul ridicării satelor pe plan intelectual. Istoria literaturii române vechi de Nicolae Cartojan. Nu doresc să mă mai opresc asupra capitolelor următoare. în urma unui ultimatum. Dorinţa lor. Primul. Matei Socor. (este vorba de Carol II) personaj caracterizat chiar din primul rând „ca având în egală măsură mari calităţi şi mari defecte”. chiar spre extrema stângă. executarea celor 252 de legionari. Ucideau dar îşi sacrificau şi propria viaţă. Era inteligent şi avea darul de a întreţine raporturi fireşti cu oamenii. este de a schimba România dar şi de a-şi modifica starea lor materială. Intelectuali evrei de dreapta erau mai rari. În 1939 când se convoacă noul Parlament. Satele erau esenţial româneşti spre deosebire de oraşele care erau cosmopolite. Batzaria. în 1940. Axele principale ale vieţii politice din anii ’30 erau democraţia şi naţionalismul. Incontestabil. după care ţara noastră a cedat Ungariei jumătate din Transilvania şi Bulgariei Cadrilaterul. câţiva comunişti. Acel comunism în longevitatea căruia nimeni nu crezuse. În ciuda scurtului interval. scrie Lucian Boia. a băgat în închisori intelectualitatea. De prin 1932 începe alunecarea spre extrema dreaptă. Partea hotărâtoare în această politică editorială îi revenea însă Regelui care avea ultimul cuvânt. Giurescu.. evreii vorbeau româneşte. scriau româneşte. Iorga. etc. nu trebuie uitate unele figuri care au populat societatea română. ţărănişti. Maxy.. mergând cu dorinţa până la despărţirea de stat. se îndreptau spre stânga. dar şi în artă: Marcel Iancu. Vianu. Nu era un ignorant şi voia ca domnia lui „să fie şi o mare epocă culturală”. După asasinarea „Căpitanului” (30 nov 1938). Legionarii. E. fostul său aghiotant şi secretar al Fundaţiilor Regale. În 8 iunie 1940 s-a sărbătorit fastuos ziua Restauraţiei. Ca orientare politică. ruşi. H. dar în numele Regelui. o adevărată noapte de Sfântului Bartolomeu. Eliade şi Cioran. luându-şi-l colaborator pe Dimitrie Gusti. Dimpotrivă. şi-a luat misiunea de istoric stabilind o nouă interpretare a istoriei României. Ion Călugăru. Cariera lui Carol II este umbrită însă de perioada sângeroasă a confruntării cu legionarii şi s-a încheiat în condiţii tragice pentru ţară. Autorul se opreşte asupra unui „personaj aproape exotic”.în aceea ce priveşte funcţiile de decizie în materie de ideologie şi propagandă. Dar nu numai atât. Temerile s-au adeverit. G.C. Bacovia. o parte dintre senatori – numiţi direct de rege. nu pentru că ar fi lipsite de interes. Lucian Boia arată că numărul acestora devine semnificativ nu numai în literatură: I. romani. Aşa dar. Cei mai mulţi erau în Basarabia şi Moldova. Jules Perahim. Eliade şi Vulcănescu. Dar la sfârşitul aceleiaşi luni. Păstorul Teodoreanu. Neavând acces în instituţiile statului – până la Primul Război Mondial puţini beneficiaseră de cetăţenia română – s-au îndreptat mai de seamă către profesiunile liberale: medici. Stânga radicală era compusă din numeroşi unguri. Garda de Fier. cei zece ani ai lui Carol II – cu bune şi cu rele – a fost o mare epocă culturală „probabil cea mai efervescentă şi cea mai densă pe care a cunoscut-o România”. M. fiind fundaţia sa. și evrei. economic. elita românească. Relaţia sa cu scriitorii a fost bună de-a lungul întregii domnii şi există în arhiva Casei Regale lista celor propuşi în 1938 pentru acordarea ordinului „Meritul cultural”. cultura era pusă la loc de cinste. M. Elita intelectuală era orientată mai ales spre dreapta. era autoritar şi cu izbucniri pasionale Lucian Boia insistă asupra rolului pe care suveranul l-a avut în încurajarea culturii „singurul capitol fără umbre în cariera” lui Carol II. Frontul Românesc. din păcate.” Cei dintâi premiaţi fiind Arghezi şi Bacovia. stabilit în România. Lovinescu. care a devenit cel mai prolific autor de literatură pentru copii şi adolescenţi sub pseudonimul Moş Nae. Leonte Răutu era numărul doi – după Iosif Chişinevschi . român macedonean.6%. Roller şi Leonte Răutu – îndrumători ideologici şi culturali. Această fundaţie. jurnalişti. apoi comunistă. În 1933 s-a întemeiat Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol” cu director Al. avocaţi. Istoria limbii române. Peltz. a urmat replica lor. acorda anual un „premiu naţional de literatură. Tristan Tzara – inventatorul dadaismului – Saşa Pană etc. socoteau că pentru România. promovând însă şi tineri la început de carieră.. Depreciind motivaţiile naţionale şi înglobându-ne în lumea slavă. 13. Un loc important l-au avut evreii care. A fost de asemenea protector al Academiei. Situaţia multora dintre ei fiind precară n-au leafă. primejdiile veneau din afară: dinspre Ungaria pentru Transilvania. Dar totul s-a năruit într-un mare dezastru naţional care l-a obligat pe rege să abdice. inginer comunist. Ralea. Istoria literaturii române de G. publică în 1947 celebrul manual Istoria României Despre cum a interpretat el marile evenimente ale trecutului este suficient să arătăm că Unirea Principatelor este văzută ca un simplu eveniment pus la cale de boierime cu ignorarea revendicărilor sociale ale maselor. sunt Ionesco. „Rege al culturii”. şi a celorlalţi din detaşamentele următoare. A pierit atunci floarea intelectualităţii legionare. Camil Petrescu.mulţi cetăţeni români de dată recentă – unii exponenţi ai vieţii noastre. în mediul citadin atingeau un nivel semnificativ. Idealism şi violenţă au fost cele două feţe ale legionarismului. religios şi moral.

Păstorul Teodoreanu. Leonte Răutu şi Mihail Roller. cu efect întârziat. Roller. şcoala fusese puternic politizată. Sunt repuşi în drepturi Şerban Cioculescu – după ce fusese dat afară din Universitate. Conform observaţiilor mele. din republicile zise unionale. şi îndreptarul Exprimarea corectă. redevine şef de catedră.Alexandru Marca – profesor universitar . După decembrie 1989.Radu Cioculescu – eseist şi traducător Au trecut prin închisori şi au avut şansa să şi iasă. în acest sens. Zaharia Stancu prozatori. în Georgia. Armenia sau Azerbaidjan. nu puteau rezista comparaţiei nici scrierile. nici academicieni. În fond. apropiat nouă. o pasiune. Vor emigra evreii. desigur... La impactul – şi acesta. Încet-încet. văzându -se în aceasta dorinţa regimului de a crea o nouă elită universitară. Totuşi. îndreptarele similare editate în alte republici ex-sovietice.. conducerea partidului va fi aproape exclusiv românească. să se mai ocupe şi de evoluţiile din cadrul limbilor naţionale vorbite în respectivele spaţii etno-geografice.. Moscova a permis lingviştilor „minoritari”. . Pleiada scriitorilor este compusă din: Mihai Beniuc. asemenea).M. Cum. scrie şi publică un şir de cărţi. Constantin Noica. basarabenii ajunşi la marginea disperării (rusificării. cam întârziat – al valorosului îndreptar ne vom referi ceva mai la vale. pentru noi. tot pe atunci.S. Alexandru Jar. în republicile neruseşti. cum spuneam. membru al Academiei etc.Nichifor Crainic. Sorin Toma. în deceniul al şaptelea „gheaţa s-a spart”. inclusiv în cele în care demnitatea naţională era mai puţin terfelită decât la noi. ba chiar şi din cele autonome. se înregistra acolo o remarcabilă acuitate a simţului limbii corecte. După 1950 se produce treptat „romanizarea” tot mai accentuată a României. * Cartea lui Lucian Boia dovedeşte o muncă de documentare extrem de grea. cel mai mult au perseverat. Aspectul cel mai delicat – cel mai dificil! – al problemei consta în faptul că a cultiva / a corecta exprimarea. Veronica Porumbacu. Este cunoscut faptul că o habă. Se aduc oameni tineri sau foarte tineri. nimeni n-a fost dat afară. În postcomunism au trecut cu toţii. apoi Chişinevschi. S-a început recuperarea vechii elite – a pagina 40 supravieţuitorilor. din 39 de cadre. Or. În presă. pentru că în 1975 „bomba” apare în forma unei ediţii completate. retipărită în 1987. Constantin Motăş. Dan Deşliu şi alţii. în U. la Chişinău. surprins. XX. Mai important decât numărul. Eliberaţi. Sunt eliminaţi liderii neromâni: Ana Pantea (evreică).S. desfășurată cu deplină competenţă şi de o superioară calitate. la cultivarea limbii materne. În literatură este zodia realismului socialist care promovează opere inspirate din viaţa muncitorească. nici universitari. scrierea.. cu regret. din cadrul Rusiei.S. În 1964 se golesc închisorile şi se petrece relativa detaşare de Uniunea Sovietică.. amplificate şi cu un titlu mai inspirat: Cuvântul potrivit – la locul potrivit. Mai târziu. celebru avocat . Ion Petrovici. Vasile Luca (ungur). Aurel Mihale. sub Ceauşescu. Mândâcanu. în 1967. Şi unde nici dragostea pentru limba maternă nu se atrofiase în halul în care se ajunsese în R. Nic Steinhardt şi mulţi alţii. Constantin Noica. Mihail Davidoglu. precum Tataria. Aurel Baranga dramaturgi. deznaţionalizării). „mai puţin dezvoltate” etc. astea nu puteau rezista vreunei comparaţii cu lucrarea lui V. Tuva. Victor Papacostea. Vladimir Streinu. în terminologia imperială) nu putea să aibă o înrâurire decât benefică asupra „limbilor-surori” („mai mici”. Radu Gyr. parţial în Ucraina sau chiar în unele republici autonome. am constatat. dânsul reprezintă un fenomen în lingvistica naţională şi. Petre Ţuţea. – puţine naţiuni s-ar putea mândri cu şansa de a avea un lingvist de talia lui V. C.C. Personalitatea lui Valentin Mândâcanu Vlad Pohilă A murit un mare lingvist basarabean. de V.. poeţi. în primul rând.Ş. studiile. a celor marginalizaţi. apoi germanii. apărător al limbii române Valentin Mândâcanu (Vlad Pohilă) Nu este la mijloc nicio exagerare. că în niciuna dintre cele 15 foste republici sovietice nu a existat ceva similar: o muncă. Atunci. devastatoare a limbii ruse. Başkiria. care n-a ştiut niciodată bine româneşte.R. studiind existenţa / lipsa acestui fenomen într-un spaţiu istoriceşte (politiceşte) familiar. Catedrele erau ocupate de universitari inventați ad-hoc. când demagogia „bilingvismului armonios” cauza fisuri tot mai alarmante. Nichifor Crainic şi Radu Gyr au fost puşi să scrie articole de propagandă în „Glasul Patriei” pentru românii din străinătate. un impact asemănătoare celor dăruite nouă de lingvistul-practician. pe când celelalte idiomuri trebuiau să vegeteze la umbra colosului lingvistic rusesc. a prins a apărea şi serialul de fascicule Cultivarea limbii. lituanienii: ei au scos de sub tipar în anii . romane cu ilegalişti. aceasta contravenea flagrant politicii oficiale. destul de îndelungată. sub auspiciile Institutului de limbă şi literatură al A.. iar din autonomia universitară nu mai rămăsese nimic.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Istrate Micescu – profesor la Facultatea de Drept. numărul unu. însemna. controlul activităţilor intelectuale: Iosif Chişinevschi. Profesorii vechi erau înlocuiţi cu alţii noi ca Leonte Răutu. în primul rând. Alexandru Paleologu. Marcel Breslaşu. Mândâcanu. de intelectualul şi patriotul Valentin Mândâcanu. un fel de bombă.Gheorghe I. Emil Haţieganu. Mândâcanu. Mă refer.Mircea Vulcănescu – filosof şi eseist . Relativ întârziat. Maria Banuş. un mare patriot. fost întemniţat. Alice Voinescu.S. Giurescu. A fost acea carte. 29 erau evrei.. a le feri de influenţa masivă. potrivit căreia „marea şi viguroasa” limbă rusă („veliki i moguci”.M. dimpotrivă. procesul de transformare a agriculturii şi istorie dar evocând „trecutul de luptă”. dar. Cu bune şi cu rele. * Elita intelectuală formată în comunism arată autorul a rămas intactă în urma prăbuşirii comunismului.. de altfel. nici nu se punea problema cultivării limbilor naţionale: se bucura de acest privilegiu doar rusa. Abia prin anii ’60 ai sec. este faptul că ei ocupau funcţii de decizie în ideologie şi propagandă – aşadar. Brătianu – renumit istoric . ferită de influenţe „binefăcătoare”: în Republicile Baltice. În această perioadă creşte puterea de decizie a intelectualilor evrei. a văzut lumina tiparului. După 1948..

astfel punând bazele limbii noastre literare unice. editând primele cărţi româneşti.. De fapt. pur şi simplu intelectuali. desigur – că îşi vor corecta la maximum vorbirea şi scrierea. care. consăteanul lui Valentin Mândâcanu [din comuna Mihăileni. o lucrare frumoasă. mare. de lenevie. c) o şansă unică de a contrapune un limbaj îngrijit. diabolic în limbajul nostru – numai acest ridicol „se primeşte” (în sensul de „îmi / îţi / ne / vă reuşeşte. Moldova. La drept vorbind.. fără a duce la bun sfârşit opera: care din lene. muntean din Târgovişte. Din păcate. în ultimă instanţă sfidarea normei având consecinţe fatale: chiar dacă nu asigură naşterea. aşezând temeiurile „tripartite” ale limbii române.. în acest sens. Finlanda. revenim la gândul amintit mai sus – cartea lui V. Ideea de unitate lingvistică este esenţială în acest splendid eseu cum este. articolele care au prins a apărea la Chişinău după 1989 au putut contracara valul de minciuni. perioada aflării Basarabiei în componenţa României (1918-1940. dureros de adevărată. am impresia. d) un memento că „străinismele”. sub redacţia lui Dumitru Matcovschi. dense.. care au muncit cu pasiune la ocrotirea şi îndreptarea felului cum vorbim şi cum scriem. soluţiile fireşti de exprimare. care din laşitate. efectele ocupaţiei ruseşti. dar la noi.. româna. în cazul basarabenilor. de altfel. de gospodar. dacă noi eram ceva mai atenţi. în măsura posibilităţilor oferite de timp şi de pregătirea autorilor. b) o garanţie – pentru cei care îl citesc. La modul practic însă. cum spunea celebrul nostru conaţional Eugeniu Coşeriu (şi.. falsuri. Mândâcanu rămâne extrem de actual şi după câteva decenii de la apariţie. de fapt. Pur şi simplu. solide îndreptare de exprimare corectă. mai bădărăneşte. Dând dreptate ambelor părţi. mulţumindu -ne cu un jargon ruso-român. menţionăm că în Cuvântul potrivit. iese”) cât face! Avem. Coresi a selectat ce era mai bun din fiecare. calchieri. tipărindu -le. în această ordine de idei. în genere infectat. Scopul acestor „critici” devine explicabil dacă ne amintim că ţările care şiau re-dobândit independenţa – Polonia. în orice familie cu copii – din întreg spaţiul nistroprutean şi est-nistrean) şi să ajungă încă unei generaţii. frumos. Cu regret însă. iar în ultimă instanţă – salvatoare de vorbire / scriere corectă.. Mândâcanu care a bulversat societatea românească din Basarabia. s-a falsificat în sensul denigrării anilor de independenţă şi acolo. în Basarabia. nu a avut dânsul concurenţi nici la noi.. sincer şi în cunoştinţă de cauză preocupaţi de destinul limbii române aici. se îndepărtează de la normele limbii literare unice. de la un standard. În linii majore. Aceste cărţi erau nişte traduceri. a alfabetului latin. Pe deasupra însă.. V. Mândâcanu Cuvântul potrivit – la locul potrivit? Cu siguranţă: a) un model de „gestionare” (depistare. poate şi mai perfide greşeli. a Tricolorului. cred că nimeni nu ar mai fi putut face ceva similar Cuvântului potrivit. nu e aşa: există în vorbirea (dar şi în scrisul) basarabenilor greşeli care persistă fatal.) a greşelilor de limbă. explicare / comentare etc. chiar dacă au şi au avut buna intenţie sau poate că s-au şi apucat să facă ceva similar. poate la fel cum a putut să o facă reapariţia. îl studiază. judeţul Bălţi]). diamantele limbii române. de altminteri. Mândâcanu se poate . studiile. s-a întrecut orice măsură.. un şir – poate chiar şiruri întregi! – de greşeli etalate. Totul a început de la diaconul Coresi. realizate în toate trei provinciile istorice româneşti: Muntenia. perfect construită şi. 1941-1944).. pe la mijloc de cale. atât de necesare în tendinţa. la mijloc sunt şi impactul nefast al ruperii noastre de la matca românească.. Este cu adevărat memorabil acel aprilie 1988. nuanţat urâţeniei vorbirii „de mahala”. mai criminal Marea noastră Unire cu Ţara. nu respectă. care este. mai sensibili la sfaturile autorului. nedorite. În acest sens. Respectarea normei unice stă la baza evoluţiei fireşti a fiecărei limbi. Din fericire. adeseori şi „deocheate”. având şi o trăire vibrantă a existenţei prin limbă a naţiunii din care se trag. Mândâcanu. a inserat incendiarul manifest. să expună o pagina 41 axiomă bine cunoscută. e) o dovadă în plus că o limbă poate funcţiona nestingherit. Unii lingvişti sau filologi. izbuteşte. care a trăit şi a activat la Braşov. desigur. întâmplător sau nu. a imnului Deşteaptă-te române!. aici. prin „ukaz”) cu litere ruse şi cu mici concesii făcute graiului moldovenesc. limpezi. Iar altul că între timp au apărut noi. nu pot decât să ne „infecteze”. pe lângă multe altele. Astfel încât putem spune că V. dintr-un motiv sau altul. oricum se conţine „principala bază de greşeli / abateri / anomalii” din limbajul românilor basarabeni şi. apoi sovietice. s-au oprit. elegant. aceste minunate scrieri lingvistice păleau în faţa cărţilor lui V. Mândâcanu nu are concurenţi. fiind lipsite de accesibilitate şi de comoditate. de indiferenţă. al „imperiului relelor”. insulte privind recentul nostru trecut românesc – da. în Veşmântul fiinţei noastre. Letonia. Veşmântul fiinţei noastre este acel eseu al lui V. exemplară. care din teamă. în partea stângă a Prutului. mai ales. grupare. Nu obligatoriu pentru că nu i-ar fi dus capul. sau exemplare. elegantă.. „macaronice”. Mândâcanu „nu a făcut decât” să enunţe. combătute în cartea cu pricina ar fi trebuit de mult şi definitiv să dispară din uzul nostru. Numai să nu fie cu supărare altor lingvişti şi filologi. însă care deţin şi un simţ aparte al limbii materne. cel puţin. ce a însemnat – ce mai înseamnă încă – pentru noi îndreptarul de exprimare corectă al lui V. Nu ştiu alţi ocupanţi decât ruşii („ajutaţi” de unii dezrădăcinaţi „de pe loc”) care să fi denigrat mai intens. de numeroase calchieri din rusă. un instrument desăvârşit de combatere. dar.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL ’60-’80 numeroase. adânci cunoştinţe în materie. pentru că. Desigur.. în stânga Nistrului. să ne urâţească limba. în primul rând. ample. cu un total de două secole. aspiraţia sau chiar necesitatea cărţilor de a deveni maximum utile unui număr cât mai mare de beneficiari. primordială unitatea şi pentru dăinuirea însăşi a limbii române. lămurite. în Transilvania. să ne „strice”. orice abatere de la normă conduce la apariţia unor deosebiri inutile. pentru că asemenea cărţi se scriu de către oameni cu solide. Ne-a amintit autorul acestui manifest de anvergură paşoptistă că în ceea ce priveşte limba noastră totul a început nu de la poetaşii din Transnistria şi nici de la felul cum se vorbeşte la Ocniţa... Estonia – au izbutit să o facă şi graţie tăriei nostalgiilor pe care le aveau pentru perioada când au trăit fără „fratele mai mare” de la Răsărit. scrisă (forţat. iar mai larg – să ne dezvolte o lenevie a spiritului. o lehamite în a căuta cuvintele necesare (şi existente). vorbit şi în dreapta Prutului. de vină. în loc să căutăm formele corecte. afirmarea unei limbi noi (cum şi-au dorit-o ocupanţii şi acoliţii lor). poate fi utilizată fără a te ruşina cum / că o vorbeşti numai dacă ea (această limbă) evoluează fără abateri de la norme. Mândâcanu ar trebui reeditat (cu un tiraj suficient pentru fiece casă de intelectual. îndreptarul lui V. Lituania.. Tocmai de aceea considerăm că îndreptarul lui V. şi partea noastră. nu poate fi decât limba română literară. debarasându-se de o serie de greşeli tipice provinciei noastre basarabene. Spun „din păcate”. mai penibil. formarea. neglijente. prin această contrapunere oferind beneficiarilor bucuria de a re-descoperi splendoarea limbii literare. în cazul nostru – rusismele.. când revista Nistru. dar şi intransigente. V. Cineva poate insista că între timp vorbirea românească din Basarabia s-a mai îndreptat. care din comoditate. Mândâcanu nu a avut concurenţi în întreg spaţiul plurilingvistic. la Băşcălia sau la Poşta Veche. prin formularea de soluţii judicioase. cărţile. cu certitudine contribuie la mutilarea limbajului celor care.. dar care era tabuizată în anii de ocupaţie străină: că aşa-zisa limbă „moldovenească” este. Transilvania şi. respectiv..

. fie ele şi comuniste: bunăoară. atât de firească: «E un norocos. cu caracter memorialistic. în context. convingător. nimeni însă nu a scris ceva la cota recunoştinţei la care s-a ridicat V. dar totul rămâne înde noi. prin grădinile conaţionalilor săi din stânga Prutului.. se pare. cu atât mai puţin să-i atingă inepuizabilul izvor cu vorbe de duh. găsesc timp pentru cele mai diverse îndeletniciri.». care au prins a promova energic. şi ne iubim naţiunea. sensibilităţii puţinilor businessmeni cu simţire românească? Admit că oamenii de afaceri. literar-artistic etc. Zbuciumul. că ar avea în colecţie şi un ou de. referinţe şi aprecieri ale unor înaintaşi ai românimii. „Chiar mai deunăzi am auzit la un post de televiziune spunând cineva: «S-a născut în cămaşă. E o selecţie – extrem de riguroasă – de cugetări. şi ieri. inclusiv. nu are o impresie clară despre cele mai recente scrieri ale lui V. Sunt nişte comentarii şi precizări atât de importante într-o epocă prea de tot grăbită. «S-a făcut de pomeneală. pe care nu toţi tinerii noştri au şansa de a le primi. Nu ştiu dacă. a fost subapreciată. Din acest unghi de vedere. aflat..». la noi. la un post de radio.. suntem cehi. îmi stăruie în memorie o spusă a distinsei lingviste de la Bucureşti. pentru a se documenta. mai cu o nouă scriere.. nici sclipitoarea inteligenţă. acumulând.. lingvistic.. atât de necăjiţi şi de nedreptăţiţi. Mândâcanu. Mândâcanu prin scrierea eseului amintit. depinde foarte mult de faptul câți vor înţelege ce mult a făcut Valentin Mândâcanu pentru voi. crâmpeie din memorii. Mă refer la serialul Surse de lumină. avem şi noi unii businessmeni. Mioara Avram: „Destinul limbii române din Basarabia. După o pauză. de V. sau comentariul făcut de antologator? Căci. cărţile Domniei Sale – şi mă refer. Mândâcanu „a mers pe urmele lui Iorga”. în calea relelor.. . găsim multe precizări de ordin istoric. «S-a făcut (a ajuns) de pomină.. români. de care lumea se săturase.. dar cel mai puţin găsesc vreme pentru a citi. Şi ar mai fi nişte superbe lecţii de românism. surescitând un viu interes faţă de acest compartiment al creaţiei marelui nostru cărturar şi în genere al literaturii române şi universale.... adeseori îţi vine greu să apreciezi ce are mai multă pondere: spusa „pescuită”. când folosirea amintitelor paronime ar trebui să fie tocmai inversă: «Nici pomeneală (nici vorbă.. norocos completată de comentariile şi precizările autorului nostru. al lui Jaroslav Hašek: „Da. Însă chiar să fi secat izvorul generozităţii. nu sponsorizează chiar orice carte. Datorită acestei lucrări. inserând exclusiv cărţiculegeri de aforisme.. are avantajul de a fi. Surse de lumină ar fi o minunată carte de învăţătură pentru toţi basarabenii noştri. cele mai diferite „laturi ale scânteierii” uriaşei minţi a lui N. în cazul sponsorizării acţiunilor culturale cu subliniat caracter naţional. că celebrul nostru cărturar şi mare mucenic nu numai a scris Cugetări. se află mai mult la discreţia străinilor care nici de cultura proprie nu le pasă... mai cu o vorbă de spirit la o manifestare publică. cert este că această superbă colecţie. Deşi a tipărit în ultimul deceniu câteva cărţi. familială sau colegială. V. a colecţionat cugetări. Deşi au trecut de atunci două decenii şi ceva. Nu ştiu de ce mi se pare că publicul nostru cititor. filologic. Elogiu interbelicului românesc şi Surse de lumină – se cer a fi editate sau reeditate. pe cât de consistent. spectacol.. Menţionăm. V. s-a produs la noi. în asemenea caz. dar şi de origine etnică străină – au beneficiat din plin de avantajele acelor ani interbelici.. unii – ciudaţi de tot..ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL mândri cu un obol admirabil. ca motouri sau „suduri”. săptămânal. considerate de specialişti veritabile capodopere. chiar dacă nu este răsfăţat de o presă de limbă română prea bogată. nici din bogăţia memoriei nu au fost în stare să-i ştirbească ceva. iată că maestrul Valentin Mândâcanu a ajuns şi la cea de-a optzecea aniversare. mai ales. a veneticilor şi a mancurţilor locali. ceva mai domol.. dar mai ales pentru minţile şi sufletele tinerilor noştri ar fi acest volum ca o adevărată mană cerească. când mulţi. după acest eveniment editorial. la noi. expoziţie. punându -se accentul pe cele ideologizate. Or. de cele mai diferite păsări. că un nenorocit s-a înecat în. uneori du rere. Însă cam ciudaţi sunt oamenii aceştia. Trecerea tot mai grăbită şi mai agitată a anilor nu i -au putut schimba nici tăria leonină a firii.». Da.. iniţiind rubrica Surse de lumină. căci.»”. cei care ştiu poate cel mai bine cât de greu se face banul. curcan! Iar cu nevoia aceasta de inundaţii. evoluţia ei în bine. tinerii mai ales. credem. televizate. pentru ocrotirea limbii române din acest spaţiu. Unii jurnalişti confundă substantivele «pomeneală» şi «pomină». declaraţii. pe atât şi de tulburător: eseul numit Elogiu interbelicului românesc.». specia cugetării.. şi suportând în tăcere atâta agresivitate. după cum am mai menţionat. a aforismului. par a se ţine de sucita optică a „patrioţilor” ceia cehi. despre românism în genere vorbeşte cu acelaşi elan şi cu aceeaşi căldură... am aflat. porcoasă. din romanul cu bravul soldat Švejk. număr de număr. respectiv. în Basarabia sub ocupaţie sovietică. Poate era la mijloc şi o reducere intenţionată a ariei tematice a maximelor. Nicolae Iorga a şi cules. o adevărată „nicolaeiorgizare” a multor emisiuni radiofonice. comediile lui Caragiale etc. La fel de bine e cunoscut faptul că finanţele. Un timp. despre aceasta mai bine să nu ştie şi alţii. maxime. dincolo de impresii personale – din care răzbate multă admiraţie.”.. De parcă nu ar fi auzit de această frază atât de simplă.. puse alături de poeziile lui Eminescu..». Editura Prometeu din Chişinău a reeditat Cugetări de N. şi azi. un gospodar din zona Codrilor se lăuda la televizor cu o colecţie de ouă. la Cuvântul potrivit – la locul potrivit.. foarte mulţi intelectuali şi gospodari de frunte din Basarabia interbelică – şi nu numai localnici. nici adiere) de democraţie. Iorga. cred că maestrul ar trebui să fie rugat să i se publice scrierile.”. pe care ne-o propune (deocamdată numai) în ziarul Flux. Cum am notat într-o recenzie. nu că de a noastră. iată. alteori şi revoltă.. de pildă: «Nici pomină de democraţie la noi!». vorba cronicarilor. etic. civic. Dar când e vorba de Valentin Mândâcanu. Şi asta în condiţiile când Dunărea nu e numită decât «râu»!”. Ştiu – o ştim cu toţii! – în epoca aceasta a nesfârșitei noastre călătorii spre economia de piaţă intervin probleme de ordin financiar. Mulţi. pentru noi. pe care dânsul le publică. inclusiv la capitolul „parte de carte”. nici măcar dacă ar urma câteva facultăţi. s-a mai şters din ruşinea ce se adunase pe capul nostru. poveştile lui Creangă. din aceste comentarii. Iorga.. purtătoare de vlagă.. dar şi ale unor contemporani. aforisme ale unor autori notorii. nu are decât să zică: «S-a născut într-o zodie norocoasă» ori chiar: «S-a născut cu tichia în cap. despre înălţarea şi dramele Neamului. se mai înviorează: „A propos.. Gândurile culese sunt judicios comentate. „Fluviul” Valentin Mândâcanu. într-un colţ de pagină al gazetei „Flux”. scriind. nu dânsul să aştepte pagina 42 predispoziţia sau mila nu ştiu cărui (com)patriot! Unde mai pui că. decenii la rând. gânduri. «fluviul Bâc.». (Spre deosebire de alte ţări.Dacă însă cineva ţine cu tot dinadinsul să se exprime mai «sofisticat». pretindea omul. Mândâcanu. în primul rând. s-a editat cu un constant succes colecţia „Cogito”. adică de râsul găinilor. gândurilor. documentat... Mândâcanu nici pe departe nu este un răsfăţat al editurilor. atât de generos şi atât de limpede prezentate. necazurile se fac simţite în sufletul Domniei Sale mai ales când se referă la corectitudinea limbii vorbite şi scrise la noi. Despre limba română. oricum îşi poartă în continuare apele limpezi. reflecţiilor date publicităţii.) În 2005. în România anilor ’60-’80. a unor scrieri publicistice din presă..

dar ne-a iniţiat şi în viaţa de zi cu zi. Gândul îţi era la fete Şi prin cârciumi seara beai. l-o purta cu stimă....douăşcinci grame de cafea !” Ce uneori.... (Redacția) Seara. Rufele-se întindeau din pom în pom. De la începuturi. A absolvit un liceu industrial în București.. Am trecut un pic şi eu Dar acum nu-ţi stau în cale........ şi praline Nu lipsea zahăr candel din buzunare pline. Ea cu sor-sa. Este o poezie de dragoste.... Chiar de nu cunoaştem.. Carmen Ionescu s-a născut in anul 1963 și a crescut in București... la mama fiind fată.. Ci m-ascund în portmoneu. C-atâtea .. Şi la barul Zissu.... Nu e alta-n lume c-a Mariei Tănase! Și când Fărâmiţă-i la acordeon. şi-o nouă mercerie.... Nu-ţi păsa că-i cald afară N-aveai niciodată toane.. ţinându-ne-n picioare.. Întreg neamul nostru (fost şi ce-o să vină) Şi-n imagini şterse i-aducem ‘napoi Pe cei care-n lume. Doar Zaraza....... Tinereţe-n portofel Pe la poarta dumitale. mare..... Iar mai târziu pe “Haşu” avut-am profesoară.... zău.. două. zice Cristian. ni se face dor..... . poreclă pe care i-o dăduseră generațiile anterioare şi dânsa nea impus să o respectam)... Toate-aceste stele... Căci pân’ la Dorobanţi nu mergea troleibuzul. Un chioşc de remaiat... e un păcat Că-n sufletul nostru. Dar în curte-ţi râd nepoţii Tinereţea-n portofel... La Complexul trei... la Tineretului.. fumat-am cu Mariana. Unde băteam maidane. Ai o fată-acum la şcoală Ce o aperi de golani. „La-ntors.. Însă Economia o răsfoiam-ntr-o doară.... toți i-am fredonat! Spitalul 9 de nebuni avea maternitate. ca la Odeon. cu Camil Petrescu. poate... Treci pe la Telefoane și ia cartofi din piaţă”! * Acesta mi-a fost raiul – cartier de-altădată..ne mărturisește Carmen. din strada Brâncoveanu Mergeam după sifoane. toţi am auzit Că la Bonaparte-i un taraf vestit......... pe Metalurgiei. de toţi adulată. cu Lili-a lui Birceanu.... Când erai ştrengar acasă Şi-alergai pe străzi nebun. Deşi i-am luat cu mine ..... A fost o persoana căreia astăzi îi port un imens respect . iar pentru copii "Raţa" am compus-o pe când eram însărcinata cu fiul meu ...zicea mama . Mâncam la „ţigarete” şi-amande... o profesoară la superlativ... Aveai părul de mătase Şi bomboane într-un pumn.. Strada Secuilor avea o mică frizerie.ne trebuie azi nouă! „Şi nu uita ..... are un fiu de 26 de ani.... la Cenaclul Flacăra...... la nişte bruni vecini.. cică. la Cultural în faţă....... pe bloc... Iar la etajul trei era şi-un cal.... Ne aduce-aminte de tot ce am iubit.... Azi în portmoneul ros Ţii o poză-ngălbenită Şi gândeşti la ea duios La femeia ta iubită....n-a fost o fată! Anii trec în grabă şi fire-argintii Ne ies pe la frunte ..o filă într-o carte... Sunt la Oteteleşean... Cântă Zavaidoc........ cântam în gura mare Cu toţii ca nebunii. Ioana ne mai cântă de te-ntrebi ce-i aia.. dacă ai noroc.... ce preda ecuaţii.. cu Magda....... Eu « Iubesc femeia! ». La unşpe ani. Este mai frumos.... Ne-a deschis gustul nu numai pentru literatură și artă . Doar spre seară într-o doară Simţeai că îţi este foame. Prima poezie "Decembrie" am scris-o la vârsta de 13 ani.. Se află în Canada de 15 ani....”.. fără ţel.. „unde se făcea carte!” Profesoara de română era dna Horhoianu (“Hașu” din poezia mea. de nu ştiam la fracţii… ....... pe care l-a evocat in creațiile sale literare cu o duioşie ușor ironica. scumpa. Era o femeie de excepţie. Acum toţi anii duşi îi simt așa departe.. când îţi bei berica.. luam autobuzul.. Iar jos........ bărbaţii jucau table şi beau rom... Tu pe nori mereu pluteai....ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 43 NOI TALENTE Poezie Carmen Ionescu Şi mustaţă şi fumai...... Pe-Olteniţei mergem cu bicicleta la Cocioc... La Alimentara mergeam să iau cinci ouă.. Mai apoi aveai amantă.... A ta era lumea toată Chiar când bani nu mai aveai! Nişte ani trecură iară Azi ai burtă şi-ochelari.nu suntem copii! Însă gramofonul. precum Călinescu..” .. în parc. Nu-l uit pe Boerescu. prăfuit. Însă Dom’ Dinicu -i la Continental! Dar de vrei o voce care-ţi intră-n oase...... E locul unde m-am născut pe înserate! .. Mai târziu ţi-ai lăsat plete În bloc la noi.. Omagiu Amintiri dragi din Berceni Anii trec în grabă şi zilele mor Ne uităm aiurea.. O!... Te simţi singur. Cu creta ne ţintea. Dar tu ştii că roata vieţii Se învârte-ncetişor E-acum rândul tinereţii Să te tulbure uşor. Asculţi pe Mascopol sau pe Zavaidoc...... Iară la Berbecu şi la Cireşica. Zeci de ani trecu ră sorţii. când de bilete-aveam noroc.. cu Fina o-mpărţea.. n-au fost încă doi! Iar de nu-i cunoaşteţi...am scris-o pentru el... Dar mama si nea Gigi ne-au dat pe loc dojana! La Sudului.. chiar şi patru ore! Însă scriitori. Unde vin guriştii şi se joacă hore Pentru una. mama ținea-n balcon găini. Da! Chiar cu Mia Braia.

afarensis. despre care nu se ştie prea multe decât că probabil a produs specia Homo heidelbergensis descoperit în Germania lângă oraşul Heidelberg. vechi de cca 3. printre care şi primatele. Apoi faptul că observaţiile pe teren sau în laborator trebuie interpretate şi că există diferite interpretări posibile de la un autor la altul. Din acest gen. acum cca 14 Ma. Fig.80 Ma. Descoperă şi întrebuinţează focul cu care se încălzeşte şi prepară alimente. apare egyptopitecul – « pitec » înseamnă maimuţă.80 Ma. care a existat în perioada 2.13 Ma si Homo erectus (omul care se ţine drept).ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 44 SERIA ŞTIINŢE – 10. Din ramura Homo erectus se crede că provine specia Homo ancestro descoperit în Spania. conform studiilor cele mai recente. fiind prezent acum 0. aetiopius. geologie.03 Ma (adică între 300 de mii şi 30 de mii de ani). geografie fizică şi istorică. După altă perioadă fără fosile de cca 10 Ma de ani.30 – 0.0-1. La începutul celei de a treia perioade a erei terţiare. tarsieni şi protosimieni (strămoşii maimuţelor şi al oamenilor).600. se dezvoltă mai multe specii (anamensis. Uneltele lui sunt mai perfecţionate (pietrele – în general silexul – sunt tăiate pe ambele părţi). Se distinge de australopiteci printr-o capacitate craniană mai mare şi este omnivor. întâi au apărut – în prima perioada a erei terţiare numită paleocen (care a existat între acum 65. numărul de oase .20 Ma. s-a crezut că Lucy – care putea să se ţină în picioare dar care se putea cocoţa şi în pomi – era strămoşul comun al oamenilor şi al maimuţelor. oligocenul (33. în Africa orientală) datând din jurul anului 1. morfologie comparativă. maimuţele fără coadă şi oamenii). boisei si robustus) din care cea mai cunoscută este austalopithecus afarensis (în regiunea geografică numită Afar) din care face parte faimoasa Lucy al cărui schelet. botanică. 0. care au dat naştere. Devine mai independent de natura înconjurătoare.0 Ma). climatologie. acum cca 4 Ma.5 Ma. se descoperă două grupuri : cercopitecoizii (maimuţele cu coadă) şi umanoizii printre care se găsesc strămoşii marilor maimuţe de azi şi al oamenilor. Multă vreme. pentru o bună primă aproximaţie. egiptopitec. şi care a dispărut fără să se ştie din ce cauză. africanus. Este de notat că s-a descoperit o altă specie. 1. Se bănuiește că din Homo habilis.80-1. ceea ce dă o bună măsură de progresul realizat. dar această specie nu pare fi legată de niciuna alta. Despre originea o mului – partea II-a Wladimir Paskievici maimuţă ale cărei fosile au fost descoperite în Egipt –. descoperit în Olanda. în special în dinamica geografică a evoluţiei. Primii strămoşi apar acum cca 16 Ma. Pentru ceea ce urmează este important de reţinut două consideraţii.833. Evoluţia lui Homo este greu de precizat din trei motive principale : numărul de fosile este foarte redus. care a început acum cca 65 Ma (1 Ma = un milion de ani).350. Întâi faptul că descrierea evoluţiei în general şi a omului în particular este bazată pe o combinaţie impresionantă de cunoştinţe din nenumărate discipline : arheologie.8 Ma) – mici mamifere arcaice.17 Ma. la veveriţă. a fost descoperit în 1974 (Figura 1). se descind două specii ce derivă direct una din cealaltă : Homo ergaster (omul artizan). Din acest grup. animale care au o dentiţiune completă şi membre ce pot apuca : lemurieni.9-23. În cele ce urmează. purced Homo neanderthalensis. Prima specie cunoscută este Homo habilis (omul abil). cu timpul. savant) a apărut acum cca 250 000 de ani . biologie şi genetică. pe când ceilalţi. el deci este contemporan cu omul Evoluţia umanoizilor Evoluţia umanoizilor poate fi urmărită începând cu epoca arhaică a mamiferelor. datele dau o idee generalà. După o timp îndelungat în care s-a pierdut urma evoluţiei. antropologie. În era terţiară. Dar această specie nu este în linia care conduce la omul de azi. genul Australopitecus (maimuţă din zona australă a Africii). numite archonta. acum 20 Ma. Din această specie. ceeace creează zone importante de incertitudine. dar azi este considerată ca făcând parte dintr-o specie diferită.0 Ma şi foarte complet (52 de oase).5-55. Nu mai trăieşte în pădure ci la limita ei cu savana. vegetaţia era foarte bogată pe glob şi majoritatea mamiferelor din acea epocă trăia în arbori. 1 Scheletul lui Lucy (din Wikipedia – Lucy) Genul Homo apare mai târziu. numită eocen (55. adică într-o ordine bine definită. bahrelghazi. cea mai călduroasă. Acesta din urmă este primul care se ţine bine în picioare. un animal care pare să fie strămoşul tuturor simienilor (maimuţe cu coadă. Acesta este Homo Sapiens (Omul care cunoaşte.9 Ma) archonta a produs marile grupuri de mamifere moderne. la liliac şi la marmotă. Datând din 0. numiţi omenizi. Omul Neanderthal îngroapă morţii. În a două perioadă. Are capacitatea de a crea şi de a folosi unelte în piatră. Homo rudolfensis (descoperit lângă lacul Rudolf în Valea Riftului. din fiecare fosil este extrem de redus – câteodată chiar un singur os – şi evoluţia speciilor n-a fost neapărat lineară. apare. 1. Ce urmează este deci o sinteză a acestor cunoştinţe.

botezată de el Austropithecus sediba (« sediba » însemnează izvor sau puţ în limba bantu) reprezintă strămoşul comun al oamenilor şi al maimuţelor. Lee Berger cu un schelet A. « À la recherche de l’origine de l’homme ». politica. Acest specimen are suficientă imaginaţie şi gust artistic ca să poate picta pe pereţii grotelor în care trăia. etc). diferenţele considerate « clasice » între noi şi « ceilalţi » s-au estompat. Fig. Internet « First of Our Kind ». * Recent. la nord-vest de capitală. Primul specimen cunoscut. bineînţeles) : întrebuinţează piatra lustruită şi dezvoltă agricultura (acum 6 000 de ani). Descoperirea craniului acestei specii a fost fàcută de fapt din întâmplare de un copil a lui Lee Burger. conştiinţa de sine . tributuri ca « bipedia » (mersul pe două picioare) . umerii sunt apropiaţi. în Peşterea de oase. deci contestabile. În perioda « istorică » a omului modern. viaţa socială . ce se juca cu câinele familiei în fundul carierei examinată de tatăl său care o studia pentru a determina data formaţiei sale geologice… * Concluzii. După doi ani de studii. africanul (3. Pascal Pick. 2005. Prima concluzie se referă la diferenţa dintre om şi celelalte animale. apoi bronzul (acum 2000 de ani) şi în sfârşit fierul (acum 700 de ani. Denumirea Cro-Magnon provine din faptul că a fost descoperit într-un adăpost natural (« cro ») pe ferma unui individ denumit Magnon. mai exact în comuna Eyzies-de-Tayac. O sinteză între evoluţie şi creaţie divină este posibilă cu două condiţii : Creatorul universului – şi deci al vieţii pe Pământ – a determinat legile naturii cu partea de hazard care le este incorporată şi care determină întreaga evoluţie ulterioară a acestui univers din momentul creaţiei sale (prin Big-Bang ) . 2 Craniul omului din Cro-Magnon (din Wikipedia – Cro-Magnon) Apariţia exactă a speciei Homo Sapiens este greu de determinat pentru că acesta este rezultatul unui proceds evolutiv şi critelele de identificare pot fi multiple. Lee Berger. Volumul creierului este redus (420 cm3) dar loburile frontal şi olfactiv sunt dezvoltate. şi că omul este o consecinţă al acestor legi şi al hazardului. un număr impresionant de fosile umanoide provenind de la doi indivizi (Figura 3). lângă judeţul Caras Severin (35-40 000 de ani). în Franţa (Figura 2). comportamentul războinic . Kate Wong. Ce rămâne deci ? Cea mai evidentă caracteristică este arta (muzica. http:www. ajunge la concluzia că aceste fosile aparţin unei noi specii având caractere comune şi intermediare între Australopihtecus Fig. morala şi minciuna . Scientific American.com/apr2012/sediba (articol cu video) « Australopitecus sediba ». Dar şi capacitatea de a gândi conceptual. sculptura. 264 pagini. Progresul indivizilor din aceasta specie este fulgerător (în termeni geologici. vânatul şi împărtăşirea alimentelor . Fosilele “cele mai vechi” în Europa ar putea fi însă în România. fabricaţia şi întrebuinţarea de ustensile . . 4. Reconstrucţia capului (din National Geographic. tabuurile sexuale .scientificamerican. Sapiens ar fi apărut în Africa. 3. un băiat de opt ani. sediba (din Wikipedia – Lee Rogers Berger) Fig. Pe măsură ce cunoştinţele noastre asupra animalelor se precizează. CNRS pe Internet « Human Evolution ». A. se regăsesc atât la om cât şi la alte animale (în special la cimpanzei cu care avem în comun 98. evoluţia lui nu mai este biologică ci culturală. April 2012. Mai exact. el consideră că această specie. adică în anul 2008. de a inova şi de a crea rituri. Stăpâneşte scriitura de acum cca 3 500 de ani în Sumeria (sau poate chiar acum 4500 de ani în actuala Transilvanie). După anumiţi cercetători. May ) Referinţe : « Les Origines de l’homme ». încrucişări şi impasuri. A doua concluzie este că există probe din ce în ce mai puternice că omul este produsul evoluţiei – ca de altfel toate pagina 45 celelalte animale ce există azi pe glob – o evoluţie ce nu merge în linie dreaptă (ascendentă sau programată) ci prin ramificaţii.5-2.5 Ma) şi speciile Homo. de a planifica. omul « Cro-Magnon ». comunicaţia simbolică. Astfel. H. şi braţele permit deplasarea în pomi dar degetele mari sunt opuse celorlalte ceea ce favorizează construcţia de unelte . ca la maimuţe. Voi da totuşi principalele caracteristice ale acestei specii (Figura 4). semn de dexteritate . Wikipedia. Deci o diferenţă structurală a creierului. în capacitatea lui de a trata informațiile venind din exterior. sexualitatea .98 Ma. a fost descoperit în Europa. descoperă într-o cavernă din fundul unei mine. după alţii în Palestina (acum 400 000 de ani). Această ipoteză revoluţionară este însă prea recentă pentru a fi unanim acceptată. pelvisul (bazinul) are un volum important – ca la oameni – .ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL Neanderthal. oasele gleznei sunt moderne pe când călcâiul este primitiv. Éditions Tallendier.). şi râsetele şi plânsetele. şi nu o finalitate (produsul unui « design »). un savant paleontolog de la Universitatea Witwaterland din Johannesburg. agresiunea şi reconcilierea. Africa de Sud. sediba datează de acum 1. gravura. Ultima concluzie este că evoluţia naturală descrisă în acest articol nu trebuie fi pusă într-o opoziţie simplistă cu ipoteza miraculoasă. Wikipedia « Cosmogonie».4% din gene).

Un lup tânăr nu este niciodată solitar. Căci.. Şi mereu cu gesturi brutale. în perfectă stare de veghe. Spiritul Rău. Culcă copilul la intrare. Chiar atunci când Agaguk uzase de toate simţurile sale – auzul extraordinar. Nu îşi lăsa copilul să se joace unde nu-l putea supraveghea. * Babiș – sfoară rezistentă. controla capcanele. Lupul Alb nu era un animal de pe tundră. ce reprezintă cursa umană a lui Agaguk – un biped prea încet – faţă de un asemenea animal iute? Spre ce destin sângeros vrea Lupul Alb să-l ducă pe Tayaout? Tayaout – bucuria. Lupul Alb o făcuse. Simţea acea mânie imensă. vor ele să-l înhaţe pe micuţ? Nu se îndoia. Agaguk. eu nu pot vedea totul. Pentru un rău comis de inuk? Ce rău anume? El nu comisese decât o faptă îndoielnică pe care nu o considera faptă rea. lumina se stinse. Dacă el însuşi credea aceasta cu adevărat. Lucra cu un fel de îndârjire turbată. Voi lua măsu rile corespunzătoare. Dintr-o grămadă pusă pe pământ. agiortok. Iriook se uita la el. singura bucurie. Nu putea veghea astfel zile şi nopţi în şir. lumina lăsa o penumbră moale pe tundră. El îşi puse în spate pielea de ren şi se lungi la pământ. În timp ce mâncau îi spuse lui Iriook: – În noaptea asta îi voi veni de hac acestui lup. manifestând o vigilenţă trează. un fel de cimitir de trofee. Moartea lui Brown? Dar acesta a încercat să-l fure. Nu departe de iurtă avea un morman de coarne de ren. dar supraveghea în acelaşi timp şi tundra. În picioare. sacadate. Lupul Alb însă este. Rămas alături de foc. dar îndoiala în el sporea şi o dată cu îndoiala sporea şi furia. nu putea spune. el luă o piele de ren. zise el. – Acesta nu este ca alţii. Dar pentru ce Tayaout? Pentru ce micuţul lui? Iriook îşi petrecea ziua întreaga cu puşca în mână sau pusă pe coapse atunci când lucra aşezată. Iurta îmi acoperă o parte din spaţiul pe unde lupul ar putea veni fără ca să-l aud. luase chipul lupului şi va fi mai puternic decât el. unde se mai prindea câte un peşte. Lupul Alb. dacă putea să înşele.. chinul fricii ce se cuibărea înlăuntrul lor ca o fiară. animalul venise atât de aproape în căutarea lui Tayaout. mirosul care putea distinge la trei sute de metri vulpea ori lupul. trage dacă lupul îşi face apariţia! – Toată noaptea? – Da. din faţa iurtei. Femeia văzu bine nesiguranţa în privirea lui. la rândul său. Agaguk turba de mânie. cea mai mare bogăţie a lui! Tayaout pentru care Agaguk şi -ar fi dat pielea de pe corpul său. Vorbea tare. Apoi trage pielea şi lasă o crăpătură. Observă tundra acolo. micuţul dormea calm şi surâzător. Lupul putea să sară în orice moment din orice parte. dacă trebuie. Pe patul de muşchi. Tu să stai de paza în interior. la orizontul dinspre est. Agaguk îşi calcula şansele. Din iurtă venea lumina fumegândă a lămpii. înainte de toate. – Aceasta era puterea de care Agaguk se temea cel mai mult. Câteva clipe mai târziu. Astfel împopoţonat. Soarele miezului-de-noapte decupa siluete pe câmpie. O furie inutilă care. lupul totuşi venise numai la doi paşi de el şi doar puţin îi lipsise să-l înhaţe pe micuţul lui! . adaptate de Raluca Pilat Situaţie fără ieșire. Un lup nu vine niciodată să adulmece locuinţele stabile ale oamenilor. Şi o presimţire nemaiîntâlnită în inima eschimosului îi spunea că într-o zi Lupul Alb va reuşi. – Cum îi vei veni de hac acestui lup? – îl întrebă într-un târziu Iriook. iar Tayaout va pieri. Mergea pe mal în susul apei. Nu a fost la mijloc decât o răzbunare normală. Lupul Alb îi dădea târcoale lui Tayaout. o revanşă pe care conştiinţa eschimosului o aproba din plin. în locul liniştii aduse de malurile molcome ale râului. – Ia copilul cu tine. sângele venelor sale. – De aici. În partea opusă. afişa o bravură. care încălca legile firii. Oare un lup este o putere invincibilă? Un singur lup?… Totuşi. forţa şi chiar viaţa sa. luă o pereche de coarne aproape intacte. Banda luminoasă cu scânteieri fantastice nu dispărea din nici o noapte de vară. Afară rămase numai liniştea tundrei şi pânda imobilă a lui Agaguk. venit să-l hărţuiască pe Agaguk. La orizont soarele era imobilizat. el îşi făcea planuri. un animal creat de natură. Când Agaguk crezu că îşi făcuse pe deplin datoria în decursul acelei nopţi. Se petrecea pe tundră ceva misterios. scotea câte un animal prins în capcană. nu-l lăsa în urmă. Atunci. în comparaţie cu fuga lupului. Sub piele ţinea în acelaşi timp puşca în poziţie de tragere. continua să prindă peşte în râu. se instală marea nelinişte. Agaguk se simţea derutat. ţinându -l sprijinit de şold şi veni spre grămada sumbră de coarne de ren. Sosi noaptea. doar un singur glonţ putea omorî fiara. de un traficant necinstit? Nimeni n-a venit să-i reproşeze gestul. se dovedeşte de obicei vătămătoare. în timp ce în interior veghea Iriook. cu ţeava abia vizibilă. care îi ascundea soţul. rezultată din prelucrarea intestinelor de balenă. unde eu nu pot! Ai puşca ta.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 46 Agaguk ( XI ) Roman de Yves Thériault. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor Ilustraţiile după Siasi Irgumia. în fericita sa ignoranţă. în definitiv. De ce Spiritele Rele s-au îndârjit împotriva lui când el scăpase lumea. simula. vederea de pisică. fixându-le bine cu ajutorul unui babiş* solid. – Ai grijă de micuţ! – strigă Agaguk. stelele străluceau pe un fond negru. (va urma) amarsiogok – vânătoarea de lupi Pentru Agaguk şi Iriook. Ea reintră docilă. vizonul ori şobolanul musc. furia care îl cuprindea de fiecare dată în faţa unei puteri invincibile. în timpul luptei. îşi organizase paza nocturnă. de unde lua câte un corn când avea nevoie. Se duse acolo. Şi toate nopţile. un ren culcat pentru noapte. Dar ea dădu din cap fără să răspundă şi se întoarse în iurtă. Se ridică. un agiortok. Pentru prima dată în viaţa lui de vânător. bogăţia. Era un Spirit Rău. revenea la pripoanele din râu. Atunci când. La căderea serii. Era smintit. Apoi îşi puse perechea de coarne. – Iriook! La suprafaţa pământului umbra începea să devină mai groasă. Pe copil îl vroia. Femeia îl ridică pe Tayaout. – a câta mia oară îşi punea eschimosul această întrebare! – cum se explică prezenţa acestor Spirite Rele pe câmpie? Şi pentru ce.

în cele trei limbi. A. generozitatea. Dr. iarna 2013:  Sambata 12 ianuarie. proprietara imobilului Anun ț urile co munităț ii Bibliotec a „Miha i Em in e scu” Programu l a Biser icii „ Buna Vest ire” Slujbelor relig ioase Biblioteca a fost în renovare. Dreptul de a reproduce și de a difuza din revista „Candela de Montreal” este rezervat numai redacției. Daniel Constantin Manolescu (doctorand):  Locul II. Dr. Mare Mucenic duminică 24 martie Gheorghe Scopul şcolii duminicale este formarea Duminică 5 mai – Sfintele Paști micului creştin. scoase din sărbătoare marcate cu roşu în rafturi și dezinfectate. Rafturile au fost calendarul creştin: demontate și recondiționate. Se transmit copiilor iubirea de semeni. Montreal  Premiul de excelență Ph. CIHR 3. de Sève (QC)  Medalia de argint. oficiază Slujba Acatistului şi Taina stau din nou la dispoziția publicului. 14:15 . 2. i n i mă și cul tu ră Tel:514 316-7368. Univ. Univ. Pe lângă religie. Winnipeg  Medalia de argint..Ziua Culturii Nationale. Montreal  Premiul de excelență Ph. De conținutul articolelor din revistă este răspunzător autorul.. Costul anual este de 25$. Aurelia sima (doctorand):  Locul I. Centrul Univ. Donaț ii pentru revista Candela de Montreal în 2013 Prof. Bosoi Rodica (doctorand):  Bursă Ph.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 47 grupaj realizat de Victor Roșca NOTĂ: Toate activităţile care se desfăşoară la Sala Parohială „Pr. de Montreal 2. 13:00 . Dr. franceză şi engleză.D. până la 31 noiembrie 60 $ 40 $ Ju n i mea Ro mân ă d i n Mo n tréal Șco al a p en tru mi n te.. Mocheta a o Orele 9:30 – Utrenia fost înlăturată și în locul ei s-au montat o Orele 10:30 – Sfânta Liturghie dale de gresie. Med.bunavestire. Mihai Eminescu.) –Drept imobiliar (defecte ascunse de construcție ori vicii de sol.Intalnire cu scriitoarea MIRUNA TARCAU  Sambata 12 ianuarie.D. În fiecare vineri la orele 18:00 se 20 de mii de volume. D.net/romanblt/ sau www. omologări testamentare etc. Spovedaniei Şcoala dumin icală Evenimente relig ioa se pentru copii comun itare a Biser icii Buna Vest ire Duminică 24 martie – Banchetul Școala funcționează în fiecare duminică comunitar de Hramul Biseriicii. integri. Bureau 3. Univ. Sorin Sonea Prof. Montréal Tel. Copiii sunt pregătiţi să devină oameni de caracter. Cărțile au În fiecare duminică şi în zilele de fost catalogate pe computer. concurs burse  Premiul de excelență Ph.infinit. Lecţiile se predau în limbile română. Univ.  Duminica 31 martie. Să ne cunoa ștem profesioniș tii din comunitate Me CEZAR CATALIN MIHAI Avocat (Québec) H3V 1G6 5022.–FESP. copiii învaţă obiceiurile creştine ale sărbătorilor româneşti. Fund. St-Eustache J7P 2H4 Cell: (514) 567-4619 Courriel: info@violeta. Antoine Soare Constantin Boboc Adriana Fonta Înmormântări 2009 – 9 2010 – 4 300 $ 2011 – 4 200 $ 2012 – 4 100 $ Total – 21 decese 100 $ Notă : 2012.D. : 514-341-5330 –Imigrație –Drept matrimonial (separări. Montreal  Alte 5 premii și suport financiar. J. chemin de la Côte-des-Neiges. la sediul Universitatii Concordia din Montréal Concurs international Kangourou en mathématiques 1. divorțuri. copiii pregătesc serbare Luni 25 martie – Buna Vestire pentru Hramul Biseriici ce se va ținea Marți 23 aprilie – Sf.. concurs burse  Premiul de excelență Ph.ca Retrospectivă științifică 2012 Ab onamen te Vă rugăm să vă abonaţi la revistă.violeta.ca/RO/ (butonul Candela) Cercetătorii științifici canadieni de origine română sporesc an de an. harnici spre bucuria părinţilor. concurs pancanadian. Cell: 514 884-6530 Activitati.ca Cele mai bune condiții pentru clienții români la www. Univ. pensii alimentare. Centrul Univ. respectul faţă de părinţi. 1. Med. garda copiilor. între orele 11:00-12:00 Vă rugăm să aduceți Duminică 24 martie – Prima duminică copiii cu dumneavoastră când veniți la din postul Paștelui biserică.Spectacol dedicati poetului Grigore Vieru. În prezent. recuperarea comisioanelor datorate agenților imobiliari) – Régie du logement  VIOLETA PÎRVU Courtière immobilier agrée Servicii re lig ioase Botezuri: 2009 – 113 2010 – 124 2011 – 128 2012 – 101 Total – 466 copii botezați Cununii 2009 – 19 2010 – 17 2011 – 19 2012 – 15 Total – 70 căsătorii 333 Champagne.D. Wladimir Paskievici Lia Ruse Prof. * Candela pe internet: pages.  Sambata 16 februarie. 14:15 . Petre Popescu” sunt suportate financiar de Biserica Ortodoxă Română „Buna Vestire” din Montreal. litigii testamentare. pentru Quebec  Trei burse de Congres / CRCHUM .

dar romanul nu este propriu-zis un roman despre emigrație. Canada H2R 2S9. Psalti rea ap ocri fă a dreptulu i Iov – Dumit ru Ichi m Preot român din Canada..Bibliothèque nationale du Canada.. poezia Liviei Nemţeanu. O poetă care se descoperă în permanenţă.o lume mai bună decât cea de acasă . despre identitate. 1997 . vinovăție și moarte. dragoste. Québec. Liviu Alexandrescu Secretar de redacție: George Filip Colectiv de redacție : Ortansa Tudor. Cuplul Paul și Maria este aidoma unui cuplu de peregrini plecați în căutarea Graalu -lui vremii noastre . din pudoare. un volum poetic remarcabil cu ţintă de misionariat (post-apostolic). Montréal.. cu dramele. De aceea. Un sarcasm de excelentă calitate polarizează sensibilitatea acestei poete. li se aplică acelaşi bici neiertător al analizei. este vorba pe larg despre dialogul dintre Canada și Quebec pe fondul tragediilor din alte părți. Astfel. mie aproape mi se „sperie gândul" faţă de cutremurările semiotice induse de o astfel de carte. Dépôt légal .[. la „scânteile lui Iov". Eliade De d ragoste și de moart e – Livia Nemțean u . Doina Hanganu Ilustraţiile : Angela Faina. căutându-le şi ascunzându-le în acelaşi timp. fiecare cu caracterul și istoria lui personală. mizând pe inspiraţia poesis. [. cartea de faţă fiind. …Cum îmi spuse mai anţărţ (.ianuarie – februarie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 48 Apariții editoriale (scriitori canadieni): Clepsid ra – Mircea Gheorgh e Clepsidra e un roman paradoxal. fals determinism” Mircea Ciobanu C A N D E L A D E M O N T R E A L Redacţia şi administraţia: 8060 Christophe Colomb. obiect cultic în noua paradigmă a creştinismului şi lucrării sale pe meridiane. Telefon:(514) 736-0950 Redactor Şef : Victor Roșca Consilier de redacție: pr. cartea se cere şi poate fi primită. mă rezum aici..] Căutării individuale îi corespunde în plan global.ca să obțină acel rar şi preţios. Zeci de personaje pitorești traversează viața protagoniștilor Paul Iulian și Maria. poezia unei inteligenţe glaciale. Preotul-poet Dumitru Ichim. la fulguraţia scânteierilor iute-arzătoare. În roman. așadar.] Sunt emigranți. care-şi scrutează propriile gesturi.Chi riacescu „E dificil să încadrezi undeva. iluziile și ciudățeniile lui.. strict feminine. pusă în mișcare de mari evoluții identitare. în sensul înnoitor al eternei reîntoarceri V..) cronicarul. într-o anume familie sau modalitate. Dépôt légal . necesară mensurii ce ne-o dăruie. recomandându-le drept „cuvinte cheie" pentru o lectură mai elevată.care descoperă însă la sfârșit cu totul altceva decât voiau să descopere.. Emigrația nu e decât un accelerator al existenței lor. determinismele . Radu Deca Tehnoredactare: Marius Neaga ISSN 1495 – 8929. Dumitru Ichim ne oferă în modalitatea evangheliilor apocrife de la Marea Moartă şi Nad Hammadi (parcă 33 la număr). cuminecant-comunicant. nu apocrific şi evanghelic. până şi viselor sale. distante. din fosta Iugoslavie a lui Milosevici sau din Africa masacrelor rwandeze. marea istorie. cu Har..Bibliothèque nationale du Québec. scris cu umor și gravitate. desigur. şi atât de propriu poeziei.