FACULTATEA DE AGRONOMIE SI FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC MODULUL I REFERAT LA PSIHOLOGIA EDUCATIEI SUCCESUL/ESECUL SCOLAR

Coordonator: Prof. Asis. Adriana Badea

Student Grigoras Ioana

Bucuresti 2012

formulate şi prezentate elevului prin diverse metode instructiv-educative. an). Eşecul de tip cognitiv atestǎ niveluri scǎzute de competenţǎ. o expresie a concordanţei între capacitǎţile şi interesele elevului. • insuficienţe la nivelul operaţiilor logic-abstracte ale gândirii. Succesul şcolar poate fi considerat în mod schematic. subiectiv”.obiectivǎ” a elevului are şi reversul ei . pe de o parte şi exigenţele şcolare.. dar şi printr-o serie de neajunsuri în plan motivaţional. poate sau nu satisface trebuinţele sau motivaţia care se aflǎ la baza conduitei. trǎit de elev sub forma sentimentului succesului/insuccesului. . nerealizarea obiectivelor pedagogice la sfârşitul acestui ciclu se considerǎ eşec la învǎţǎturǎ. La matematicǎ.Succesul / insuccesul şcolar Reuşita/nereuşita elevului la învǎţǎturǎ este în funcţie de exigenţa normelor şcolare. Rǎmânerea în urmǎ la învǎtǎturǎ este acea neîndeplinire a cerinţelor didactice care se observǎ la sfârşitul unei etape a procesului instructiv (capitol. voliţional şi operaţional de genul: • • un nivel scǎzut de aspiraţii în raport cu activitatea şcolarǎ şi cu propriul eu. În cazul analizei unui ciclu tematic. provocând rezultate slabe la învǎţǎturǎ. rǎmânerea în urmǎ se explicǎ prin întârzierea în dezvoltarea intelectualǎ. insuccesul şi rǎmânerea în urmǎ la învǎţǎturǎ sunt simptomele unei discordanţe dintre posibilitǎţile elevului şi exigenţele impuse de şcoalǎ. pe de altǎ parte. • absenţa unor deprinderi de muncǎ sistematicǎ şi a obişnuinţei elevului de a-şi autoevalua rezultatele şcolare din perspectiva unor criterii obiective. promovate de şcoalǎ.. Dacǎ succesul exprimǎ o potrivire. semestru. Aceastǎ reuşitǎ/nereuşitǎ . disponibilitǎţi reduse de voinţǎ necesare formulǎrii obiectivelor de învǎţare şi depǎşirii obstacolelor (dificultǎţilor) care apar în mod inerent pe parcursul activitǎţii de învǎţare a matematicii. Performanţa poate fi sau nu în acord cu ceea ce elevul aşteaptǎ de la acţiunea întreprinsǎ.

. deoarece succesul: • fortificǎ voinţa. mişcǎrilor. Mijoacele de depistare a rǎmânerii în urmǎ la învǎţǎturǎ se bazeazǎ pe o îmbinare particularǎ între observare (a comportǎrii. Învǎţǎtorul trebuie sǎ depisteze la timp dificultǎţile întâmpinate de elev pentru a preîntâmpina stratificarea şi consolidarea lacunelor. Metodele active de învǎţare sunt singurele care pot transforma posibilitǎţile latente ale creierului în instrumente mentale reale. care presupune obligativitatea asimilǎrii conţinuturilor matematice în unitǎţi temporale unice pentru toţi elevii. în care sǎ primeze însǎ sarcinile individuale de lucru. • suprasolicitarea intelectualǎ şi nervoasǎ a elevului prin exces de sarcini didactice (de exemplu zeci de exerciţii şi probleme cerute de la o zi la alta).Randamentul optim al acţiunii educative din şcoalǎ este în funcţie de formula urmǎtoare: unei psihologii diferenţiale sǎ-i corespundǎ o pedagogie individualizatǎ”. • abordǎrile educative de tip exclusiv frontal. pe grupuri de elevi.Orice investigaţie a eşecului şcolar va evidenţia şi cauze care ţin de activitatea didacticǎ: • rigiditatea ritmurilor de învǎţare. de rezistenţǎ la efort existente între elevi la vârsta şcolarǎ micǎ impun organizarea diferenţiatǎ a procesului de predare-învǎţare. Activitatea de înlǎturare a eşecului şcolar este mai dificilǎ decât cea de prevenire şi presupune elaborarea unor strategii de tratare diferenţiatǎ şi individualizatǎ a elevilor aflaţi în situaţie de eşec şcolar. Poate cǎ nimeni nu a exprimat mai bine decât Emile Planchard (1976) acest deziderat al individualizǎrii pedagogice: . ingnorându-se dificultǎţile pe care le întâmpinǎ cei cu ritmuri mai lente de învǎţare. mimicii elevului în timpul orei de matematicǎ) şi control permanent. Variaţiile mari de ritm intelectual şi stil de lucru. care ştim cǎ individualizeazǎ actul perceperii şi prelucrǎrii informaţiilor. care nu acordǎ prioritate particularitǎţilor psihologice ale elevilor.. Rǎmânerea în urmǎ la învǎţǎturǎ presupune un proces de acumulare a unor lacune în îndeplinirea sarcinilor. Un alt mod de prevenire a eşecului şcolar este crearea unor situaţii speciale de succes pentru elevii cu dificultǎţi şcolare.

1972). lecţia caracterizându-se prin seninǎtate. oferǎ bucurie..Aşa cum în medicinǎ existǎ boli numite . fǎrǎ intenţia acestuia. Şcoala se ocupǎ oare în mǎsura necesarǎ de natura şi gradul satisfacţiilor/insatisfacţiilor elevului ? Nu se uitǎ oare cǎ uneori absenţa calmului psihic echilibrant poate submina eficienţa întregii activitǎţi pedagogice? Omul nu poate trǎi fǎrǎ satisfacţii psihice. pe colaborare şi aprecieri încurajatoare creeazǎ o bunǎ dispoziţie în clasǎ. alimenteazǎ neîncrederea în propriile capacitǎţi.• • dezvoltǎ încrederea în forţele proprii.. influenţând din plin reuşita în orice activitate. defecte. descurajeazǎ. mobilizator asupra resurselor interne. acea stare de supraîncǎrcare.. provocate de medic. tensionare dezadaptare care duce la scǎderea performanţelor şcolare. genereazǎ stres.didascogene”. Relaţiile dintre dascǎl şi elev. bazate pe afectivitate. Învǎţǎtorul devine astfel responsabil. voioşie. .. farǎ sentimentul succesului. Învǎţǎtorul este cel de care depinde la aceastǎ vârstǎ. .iatrogene”. Aprecierea negativǎ fǎcutǎ de învǎţǎtor este uneori însuşitǎ de elev. adicǎ provocate fǎrǎ voie de educatori.V. graţie prestigiului de care dascǎlul se bucurǎ în ochii copilului. încrederea sau neîncrederea în forţele proprii. sindrom de descurajare”. eşecuri . demobilizeazǎ elevul. interesul sau dezinteresul în timp ce insuccesul: • • • elevului faţǎ de şcoalǎ. mai precis distres. tot astfel în educaţie existǎ vicii. de aplicarea unei etichete. care are un efect stenic. Ele se datoresc mai ales lipsei de informaţie în ceea ce priveşte reacţia elevului la atitudinea profesorului sau învǎţǎtorului şi neglijarea repercusiunilor acestor trǎiri asupra dezvoltǎrii întregii personalitǎţi a elevului” (Pavelcu. a unui stigmat în mǎsurǎ sǎ determine un şir întreg de eşecuri. O asemenea notǎ de inferioritate se fixeazǎ în conştiinţa elevului dând naştere la ceea ce unii psihologi numesc .. spontaneitate cu efecte pozitive asupra randamentului şcolarilor. adeseori farǎ sǎ-şi dea seama.

Iacob. Băban. (2002). P. A. P. Didactica modernă. (1978). Suporturi teoretice şi metodologice . L. (1995).. (2003). ClujNapoca 7.. Consiliere educaţională. ediţia a II-a.Succesul este acela care ajutǎ la depǎşirea situaţiilor . Polirom. Kulcsar. Ed. A. la restructurarea atitudinilor negative. A. BIBLIOGRAFIE 1. E. T. Dacia. Cosmovici. (1996). (2001). D. Bucureşti . M. S. Psinet S.. D.. Atitudinea elevului faţă de aprecierea şcolară. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. E. Ionescu. Cluj-Napoca 5. S. Opre. Cercetarea pedagogică. Vrabie. C. L. Ed. Iaşi 4. C.). Radu.penibile”.. A. D.... R. M. (coord. Casa Cărţii de Ştiinţă. Psihopedagogia personalităţii. R. E. fiind o cale eficientǎ a prevenirii formelor de inadaptare socialǎ. M. Ed. D. Stoica. Bocoş. (1975). Psihologie şcolară. Ed. la dizolvarea inhibiţiilor psihice. Cluj-Napoca 3. I. ClujNapoca 2. (1999). Bucureşti 6. P. Bucureşti 8.. Noi tendinţe în psihologia personalităţii .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful