You are on page 1of 6

61969J0048 Cauza 48/69 Impérial Chemical Industries Ltd.

împotriva Comisiei ComunităŃilor Europene Tipul şi obiectul: acŃiune în anularea Deciziei Comisiei din 24 iulie 1969 privind o procedură în temeiul articolului 85 din Tratatul CEE (IV/26.267 — Materii colorante) SituaŃia de fapt În perioada ianuarie 1964 - octombrie 1967 au avut loc trei creşteri generale şi uniforme ale preŃurilor materiilor colorante în Comunitate. Ca urmare a faptului că societatea ACNA nu a participat la creşterea din 1965 pe piaŃa italiană, celelalte întreprinderi au renunŃat la creşterea anunŃată a preŃurilor pe această piaŃă. La jumătatea lunii octombrie 1967, cu excepŃia Italiei, aproape toŃi producătorii au aplicat o creştere de 8 % în Germania, łările de Jos, Belgia şi Luxemburg şi de 12 % în FranŃa. Prin Decizia din 31 mai 1967, Comisia a iniŃiat, în temeiul articolului 3 din Regulamentul nr. 17/621, o procedură din oficiu pentru presupusa încălcare a articolului 85 alineatul (1) din Tratatul CEE împotriva a 17 producători de materii colorante stabiliŃi în interiorul şi în exteriorul pieŃei comune, precum şi împotriva a numeroase filiale şi reprezentanŃe ale acestor întreprinderi. În Decizia din 24 iulie 1969, Comisia a constatat că aceste creşteri erau rezultatul unor practici concertate între acele 17 întreprinderi, prin încălcarea articolului 85 alineatul (1) din tratat. Comisia a sancŃionat întreprinderile respective cu 50 000 de unităŃi de cont, cu excepŃia ACNA, a cărei amendă a fost stabilită la 40 000 de unităŃi de cont. Împotriva acestei decizii a Comisiei, întreprinderea Impérial Chemical Industries Ltd. din Manchester a introdus o acŃiune în anulare. Argumentele părŃilor şi motivarea instanŃei comunitare Motive referitoare la procedură şi la formă Motivul referitor la procedura administrativă a) Semnarea „comunicării obiecŃiilor” de către un funcŃionar al Comisiei Reclamanta susŃine că respectiva comunicare a obiecŃiilor, menŃionată la articolul 2 din Regulamentul nr. 99/63 al Comisiei, prezintă nereguli deoarece este semnată de directorul general pentru concurenŃă „prin delegare”, deşi o asemenea delegare de competenŃe din partea Comisiei nu ar fi permisă. Curtea a arătat că acest motiv nu este întemeiat, întrucât directorul general pentru concurenŃă s-a limitat la semnarea comunicării obiecŃiilor pe care membrul Comisiei responsabil cu problemele privind concurenŃa a aprobat-o în prealabil. Acesta a acŃionat în cadrul unei simple delegări de semnătură pe care o primise de la membrul Comisiei responsabil, şi nu în cadrul unei delegări de competenŃe, această procedură fiind regulamentară.

1

Primul regulament de punere în aplicare a articolelor 85 şi 86 din tratat.

iar rectificările aduse de decizia atacată cu privire la desfăşurarea exactă a acestor fapte în urma elementelor pe care părŃile interesate le-au furnizat Comisiei în cursul procedurii administrative nu pot fi invocate în sprijinul acestui motiv. întrucât. c) Încălcarea dreptului la apărare Reclamanta aduce acuzaŃii Comisiei referitor la faptul că. cu toate că decizia de deschidere nu se referea decât la procedura de constatare a încălcărilor. Din textul comunicării obiecŃiilor rezultă că faptele reŃinute împotriva reclamantei erau indicate în mod clar în acesta. dar cu patru săptămâni înainte de adoptarea deciziei. constituie actul care stabileşte poziŃia Comisiei cu privire la întreprinderile împotriva cărora a fost iniŃiată o procedură referitoare la încălcările regulilor de concurenŃă. la eventuala aplicare a amenzilor. şi nu decizia de deschidere a procedurii. dreptul la apărare nu este afectat de luarea în considerare. 17. în comunicarea obiecŃiilor. a faptelor care vin în continuarea acŃiunilor anterioare. prin urmare. Curtea consideră că acest motiv nu este întemeiat. Respectiva dispoziŃie urmăreşte să garanteze persoanelor audiate conformitatea procesuluiverbal cu declaraŃiile lor esenŃiale. Curtea a arătat că nici aceste motive nu sunt întemeiate. comunicarea în cauză referindu-se. Curtea a arătat că acest motiv nu este întemeiat. este suficient ca întreprinderile să fie informate cu privire la elementele esenŃiale de fapt pe care sunt întemeiate obiecŃiile. Comisia a comunicat procesul-verbal după câteva luni de la întocmirea acestuia.b) DisparităŃile existente între „comunicarea obiecŃiilor” şi decizia de deschidere a procedurii administrative Reclamanta susŃine că respectiva comunicare a obiecŃiilor face trimitere la creşteri ale preŃurilor care s-au produs după decizia de deschidere a procedurii. 99/63 al Comisiei se prevede că procesul-verbal al declaraŃiilor esenŃiale făcute de fiecare persoană audiată trebuie aprobat de respectiva persoană după lectura acestuia. . În ciuda lipsei de rapiditate a Comisiei. deoarece numai comunicarea obiecŃiilor. cu toate că face trimitere „în special” la articolele 3 şi 9 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. întârzierea de care se plânge reclamanta ar putea avea efecte asupra legalităŃii deciziei numai în caz de îndoială cu privire la exactitatea reproducerii declaraŃiilor sale. întrucât la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. şi articolul 15 privind amenzile. în decizia atacată. în perioada cuprinsă între decizie şi respectiva comunicare. dar nu este aceasta situaŃia în speŃă. În cazul în care. aceasta se referă la fapte care nu au fost indicate în comunicarea obiecŃiilor şi în privinŃa cărora Comisia nu ar fi putut să adopte o poziŃie în cursul procedurii administrative. de asemenea. întreprinderile continuă sau reiau acŃiuni precum cele împotriva cărora Comisia a decis să iniŃieze urmărirea. pentru a proteja dreptul la apărare în procedura administrativă. În ceea ce priveşte decizia de deschidere a procedurii. d) Procesul-verbal al audierii Reclamanta obiectează că pârâta a luat o decizie înainte ca aceasta să-i fi putut aduce la cunoştinŃă observaŃiile sale cu privire la procesul-verbal al audierii părŃilor interesate. aceasta se referea la regulament în ansamblu. incluzând.

s-a stabilit că reclamanta a luat pe deplin cunoştinŃă de textul deciziei şi că aceasta şi-a exercitat dreptul de a introduce o acŃiune în termenul stabilit. principalii producători care aprovizionează piaŃa comună să fi majorat. în lipsa acesteia. a depăşit orice limită rezonabilă de timp. chestiunea privind eventualele nereguli de notificare devine nerelevantă. Motivul referitor la prescriere Reclamanta susŃine că decizia atacată este contrară tratatului şi normelor referitoare la aplicarea acestuia. determinate de necesităŃi economice obiective şi. Articolul 173 ultimul paragraf din tratat prevede ca termenul introducerii acŃiunii în anulare împotriva actelor individuale ale Comisiei să înceapă să curgă de la notificarea deciziei către reclamant sau. În prezentul caz. prevăzând la articolul 4 al deciziei atacate că notificarea acesteia poate fi efectuată la sediul filialelor reclamantei stabilite pe piaŃa comună şi procedând în acest mod. Curtea a arătat că neregulile din procedura de notificare a unei decizii sunt exterioare actului şi nu pot. preŃurile unei serii importante şi identice de produse. identificând-o pe aceasta cu comportamentul în mod conştient paralel al participanŃilor la un oligopol. chiar inexistent. Curtea a arătat că nu este plauzibil ca. Motive de fond referitoare la existenŃa practicilor concertate Reclamanta îi reproşează Comisiei faptul că nu a dovedit existenŃa practicilor concertate. . să îl vicieze. Astfel. este suficient ca părŃile interesate să se pună reciproc la curent dinainte cu privire la atitudinea pe care intenŃionează s-o adopte. din ziua în care acesta din urmă a luat cunoştinŃă de aceasta. pentru niciuna dintre creşterile menŃionate de decizia atacată. nefiind relevante. Curtea a arătat că acest motiv nu este întemeiat. Reclamanta susŃine că decizia atacată se bazează pe o analiză insuficientă a pieŃei produselor în cauză. precum şi pe o concepŃie greşită cu privire la noŃiunea de practică concertată. de nevoia de creştere a nivelului nesatisfăcător de rentabilitate a producŃiei de materii colorante. Această majorare s-a aplicat şi produselor speciale. Cu toate că cerinŃa fundamentală de certitudine juridică nu îi permite Comisiei să întârzie pe termen nelimitat exercitarea competenŃei sale de a impune amenzi. iniŃiind la 31 mai 1967 o procedură cu privire la creşterea preŃurilor din ianuarie 1964. al căror grad de substituire este foarte scăzut. în mai multe rânduri. cel puŃin. practic în acelaşi moment. astfel încât fiecare să poată acŃiona având convingerea că şi concurenŃii săi adoptă un comportament asemănător. întrucât dispoziŃiile care reglementează competenŃa Comisiei de a impune amenzi în cazul unei încălcări a regulilor de concurenŃă nu prevăd nicio prescriere. iar motivele menŃionate anterior sunt inadmisibile. aceasta având loc în mai multe Ńări în care condiŃiile pieŃei de coloranŃi sunt diferite. comportamentul acesteia în prezentul caz nu ar putea fi considerat o împiedicare a exercitării respectivei competenŃe cu privire la participarea la practicile concertate din 1964 şi din 1965. prin urmare.Motivul referitor la notificarea deciziei Reclamanta susŃine că. Comisia a încălcat tratatul sau. Comisia a susŃinut că. în sensul articolului 85 alineatul (1) din Tratatul CEE. cu procente identice. normele fundamentale de procedură. deoarece Comisia. fără o concertare prealabilă. în special. însă acest comportament se datorează unor decizii autonome ale fiecărei întreprinderi. pentru a exista concertare.

Pentru a stabili dacă a existat concertare în prezentul caz. Este evident că fiecare piaŃă naŃională prezintă caracteristici oligopolistice şi că. Caracteristicile pieŃei coloranŃilor 80 % din piaŃa materiilor colorante este reprezentată de aproximativ zece producători. Curtea nu a analizat izolat dovezile invocate în decizia atacată. dar poate să rezulte. atunci când duce la condiŃii de concurenŃă care nu corespund condiŃiilor normale de piaŃă. pentru diferiŃi producători şi pentru diferite pieŃe. sunt conexe şi nu pot fi izolate unele de altele. aceeaşi gamă de produse. 1965 şi 1967 Creşterile din 1964. dar poate constitui o dovadă semnificativă a acesteia. piaŃa tinde. Ńinând seama de caracteristicile pieŃei produselor în cauză. Pe teritoriul ComunităŃii. Un comportament paralel nu poate fi identificat cu o practică concertată. pe de o parte. Curtea a analizat faptele în litigiu în acest context specific funcŃionării pieŃei materiilor colorante. De asemenea. aceste întreprinderi au eliminat temporar. în general de dimensiuni semnificative. NoŃiunea de practică concertată Curtea a arătat că articolul 85 deosebeşte noŃiunea de „practică concertată” de noŃiunea de „acorduri între întreprinderi” sau de cea de „decizii ale asociaŃiilor de întreprinderi”. Partajarea pieŃei comune în cinci pieŃe naŃionale. în ceea ce priveşte preŃurile. anumite condiŃii de concurenŃă pe piaŃă. cu niveluri ale preŃurilor diferite. practica concertată nu prezintă toate elementele unui acord. şi ale întreprinderilor elveŃiene şi engleze. Aceşti fabricanŃi au structuri de producŃie şi structuri de costuri foarte diferite. face puŃin probabilă o creştere spontană şi egală a preŃurilor pe toate pieŃele naŃionale. în majoritatea acestora. Creşterea generală şi uniformă pe aceste pieŃe diferite nu se explică decât prin intenŃia convergentă a acestor întreprinderi de a ajusta nivelul preŃurilor şi situaŃia care rezultă în urma . cu niveluri ale preŃurilor şi cu structuri diferite. menŃionate de decizia atacată. fiecare membru al oligopolului care a decis să efectueze o creştere a preŃurilor sale putea în mod rezonabil să se aştepte să fie urmat de concurenŃii săi care aveau aceleaşi probleme de rentabilitate. respectivele creşteri vizau. în special între creşterile de preŃ ale întreprinderilor germane. în anumite cazuri. dintr-o coordonare care se exprimă prin comportamentul participanŃilor. Prin însăşi natura acesteia. în special. ci în ansamblu. prin modul lor de a acŃiona. fără a se putea explica aceste diferenŃe prin diferenŃele de costuri şi taxe care se aplică producătorilor în aceste Ńări.łinând seama de caracteristicile pieŃei şi de fenomenul generalizat de eroziune continuă a preŃurilor. pe de altă parte. către o situaŃie de oligopol. deşi nu s-au desfăşurat în condiŃii identice. cele trei creşteri consecutive demonstrează o cooperare progresivă între întreprinderile în cauză. Considerate în ansamblu. ceea ce îngreunează cunoaşterea costurilor producătorilor concurenŃi. 1965 şi 1967. piaŃa materiilor colorante se caracterizează prin izolarea a cinci pieŃe naŃionale. În ciuda unor diferenŃe minore. nivelul preŃurilor se formează sub influenŃa unui „price-leader”. În ceea ce priveşte produsele speciale. Creşterile din 1964.

urmărind să păstreze fragmentarea pieŃei. rezultând din personalitatea juridică distinctă a acestora. sub formă de rabat. consumatorii au preferat întotdeauna să îşi efectueze cumpărăturile de coloranŃi în propria lor Ńară. de comun acord cu celelalte întreprinderi împotriva cărora s-a introdus acŃiunea.concurenŃei. este contrar regulilor de concurenŃă din tratat ca un producător să coopereze cu concurenŃii săi în scopul stabilirii unei linii de acŃiune coordonate referitoare la o creştere a preŃului. Curtea a respins acest argument. şi dacă acŃiunile pentru care s-a impus amenda în litigiu constituie practici realizate direct în interiorul pieŃei comune. asigurându-se că întreprinderile nu vor pierde clientela. inerente oricărei creşteri a preŃurilor. în ciuda diferenŃelor semnificative existente între preŃurile practicate în diferite state. Efectele concertării asupra comerŃului între statele membre Reclamanta susŃine că respectivele creşteri uniforme de preŃ nu puteau afecta comerŃul între statele membre. în detrimentul libertăŃii efective de circulaŃie a produselor în cauză pe piaŃa comună. Caracterul uniform şi simultan al creşterilor a servit. puteau afecta condiŃiile în care se desfăşoară comerŃul cu produsele în cauză între statele membre. CompetenŃa Comisiei Reclamanta. al cărei sediu social se află în afara ComunităŃii. a urmărit să înlocuiască riscurile privind concurenŃa şi reacŃiile spontane. cu o cooperare care constituie o practică concertată interzisă prin articolul 85 alineatul (1) din tratat. şi a contribuit astfel la păstrarea caracterului „cimentat” al pieŃelor naŃionale tradiŃionale ale mărfurilor. dat fiind că. Reclamanta deŃinea la momentul respectiv toate acŃiunile sau majoritatea acŃiunilor filialelor sale şi putea influenŃa în mod decisiv politica preŃurilor de vânzare ale acestora pe piaŃa comună. Faptul că filiala are o personalitate juridică distinctă nu este suficient pentru a exclude posibilitatea ca acest comportament să-i fie imputat societăŃii-mamă. reclamanta invocă faptul că motivarea deciziei era incompletă. comportamentul reclamantei. pentru justificarea competenŃei Comisiei. arătând că practicile concertate. la păstrarea status quo-ului. susŃine că nu este de competenŃa Comisiei impunerea unor amenzi acesteia numai din cauza efectelor produse pe piaŃa comună de acŃiuni pe care le-a desfăşurat în afara ComunităŃii. Curtea a analizat mai întâi în ce măsură comportamentul reclamantei s-a manifestat pe piaŃa comună. Astfel. De asemenea. întrucât aceasta nu menŃiona legătura existentă între societatea-mamă şi filiale. reclamanta a reuşit să se asigure că decizia sa privind creşterea preŃurilor a fost aplicată pe această piaŃă. Separarea formală între aceste societăŃi. nu putea să se opună unităŃii comportamentului acestora pe piaŃă în scopul aplicării regulilor de concurenŃă. în special. utilizând această competenŃă cu ocazia celor trei creşteri de preŃ în cauză. Prevalându-se de atribuŃiile sale de conducere în ceea ce priveşte filialele cu sediul în Comunitate. reclamanta este cea care a realizat practica concertată în . În aceste condiŃii şi Ńinând seama de caracteristicile pieŃei produselor în cauză. Deşi îi este permis fiecărui producător să îşi modifice în mod liber preŃurile şi să Ńină seama în acest scop de comportamentul concurenŃilor săi. precum şi de a evita riscul unei modificări a condiŃiilor de concurenŃă. fiind vorba de o practică concertată.

Prin urmare.interiorul pieŃei comune. întrucât lipsa unui argument referitor la justificarea acestei competenŃe a Comisiei nu poate împiedica controlul temeiniciei deciziei. precum şi de consecinŃele acesteia cu privire la realizarea pieŃei comune a produselor în cauză. Curtea a considerat neîntemeiată această excepŃie. cuantumul amenzii este considerat corespunzător gravităŃii încălcării regulilor de concurenŃă comunitare. Curtea a respins motivul privind lipsa de competenŃă invocat de către reclamantă. SoluŃia instanŃei comunitare 1) Respinge acŃiunea. Cu privire la amendă InstanŃa a Ńinut seama de numărul şi de importanŃa intervenŃiilor reclamantei în practicile ilicite. . Astfel. 2) Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.