You are on page 1of 32

Noiembrie 2012

ISSN 2248 – 1915 Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret / Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului / CASA DE CULTURĂ A STUDENȚILOR - GALAȚI Revistă culturală de critică și creație literară editată de CENACLUL LITERAR „CERCUL”

în 5 directii ,
Frontal
Pentru timpul din fiecare dintre noi

Temporal
Idei de dincolo de granița gândirii

Parietal
Cuvinte ce-ți pot echilibra destinul

Occipital
Cu avangardismul în frunte

Cerebel
Miezul simțirii din care ne-am născut

www.avangardaliterara.tk

Sumar
DIRECȚII CAPITOLUL IV - OCCIPITAL CAPITOLUL I - FRONTAL Carnivori în Carnaval (Daniela Ionică) Obscurantism (Beatrice Cristina Condrea) Păcate (Marina Alexandra Stan) Cicatrici (Alina-Alexandra Bârcă) Poem Hibrid (Alina Constina Bocăneală) La suprafață (Cătălina Elena Deca) În serie (Cătălina Elena Deca) Drift (Cătălina Elena Deca) Un el și-o ea stăteau într-o valiză (Ioana Andrada Tudorie) Tulbure (Florentina Hariton) CAPITOLUL II - TEMPORAL Azi... (Marina Alexandra Stan) Haine (Marina Alexandra Stan) Fatum (Alina-Alexandra Bârcă) Câte cuvinte are viața ta? (Alina-Alexandra Bârcă) Planuri pentru începutul lumii (Daniela Ionică) Unii ar numi-o „generația pierdută” (Beatrice Cristina Condrea) Când au murit toate întrebările (Ioana Andrada Tudorie) Peron adiacent (Alina Constina Bocăneală) Moartea, trofeul ironiei (Cătălina Elena Deca) Tradiție (Cătălina Elena Deca) Te aștept (Florentina Hariton) Copilărie (Iulia Istrate) CAPITOLUL III - PARIETAL Oamenii (Marina Alexandra Stan) Echivoc (Alina-Alexandra Bârcă) Când un om se hrănește (Daniela Ionică) 12 Angry Men (Alina-Alexandra Bârcă) În cocon toată lumea doarme (Daniela Ionică) Fatalitate (Alina Constina Bocăneală) Iris (Alina Constina Bocăneală) Rutina (Cătălina Elena Deca) Plicuri goale (Iulia Roman) Omul clepsidră (Iulia Roman) La ceai cu Picasso (Iulia Roman) Toți (Marius Cornescu) Exercițiu (Iulia Istrate) Până-n iad și înapoi (Daniela Ionică) Babel - sau drumul pavat cu bune intenții (Alina-Alexandra Bârcă) Eirtemoeg (Daniela Ionică) Paradisul e doar o aromă (Daniela Ionică) Păsările erau ultimul mod de a fi (Daniela Ionică) Străin (Beatrice Cristina Condrea) Răspântia sângelui (Ioana Andrada Tudorie) Actul IV (Iulia Roman) Tangoul mării la mal (Ioana Andrada Tudorie) Dirijorul de vânt (Cătălina Elena Deca) Viitor (Cătălina Elena Deca) Mozart (Iulia Roman) Recurs în instanță (Iulia Roman) Aripi fără culoare (Florentina Hariton) Palatul lui Făt-Frumos (Alina-Alexandra Bârcă) Exotic (Ioana Andrada Tudorie) Taj - Dragoste în Orient (Alina-Alexandra Bârcă) Sens unic - sau drumul lui Don Quijote (Alina-Alexandra Bârcă) La o aruncătură de brațe distanță (Ioana Andrada Tudorie) An album a day keeps the doctor away (Victor Udreș) Reuniunea Naţională a Cenaclurilor Literare Studențești Pitești, 2012 Cenaclul Literar „Vox Napocensis” Cluj Napoca CAPITOLUL V - CEREBEL

EDITORIAL
Florin Chiriac „A word is dead when it is sad, some say I say it just begins to live that day” Emily Dickinson Despre cuvinte și oameni S-a stabilit că unii oameni sunt certați cu ele, că stau tăcuți și liniștiti sau că le confundă și le amestecă între ele. De multe ori asta se întâmplă tocmai fiindcă nu sunt prieteni cu înțelesul lor. Este greu să stabilim cu exactitate ce este mai bine pentru aceștia: să mențină distanța de cuvinte sau să le folosească fără habar, creînd confuzii mai mult sau mai puțin savuroase. Cred că depinde de fiecare caz în parte. Sunt și oameni care le așează în jurul lor ca să se apere de semeni sau ca să ademenească. Aici ele sunt unelte, par că au mânere în partea dinspre vorbitor, iar în partea cealaltă devin niște arătătoare pe care le întinzi cât de mult vrei sau ghidezi cu ele în direcțiile dorite. Când le folosești ca să îndepărtezi oameni sau să aduni mai mulți în jurul tău cuvintele au mai întotdeauna valențe însemnate. Știm că sunt și oameni care se scaldă în cuvinte fără nicio substanță. Așa zisele cuvinte goale. Aici zic eu că intră majoritatea. Cei pentru care cuvintele sunt simple sunete golite de înțeles. Când stai în preajma lor nu simți cuvinte de la ei, ci doar cojile acestora, care se lovesc de tine și cad pe jos, le ia lumea în picioare până se zdrențuiesc și dispar. Risipă. Dar unde unii risipesc alții încearcă să adune și să valorifice. Aici putem aminti oamenii care preferă să folosească cuvintele altora pentru a se exprima. I-am întâlnit cu toții pe cei care folosesc citat după citat din oameni celebri, ca și când ei reprezintă o cantitate (sau o calitate) insignifiantă și se ascund după vorbe mari celebre. Sau nu se pot folosi de propriile cuvinte să meargă și folosesc citate pe post de cârje. Alți oameni le folosesc pentru a exterioriza ființe încătușate în interiorul lor. Ființe care nu pot ieși altfel la suprafață, poate doar prin mâini înspre picturi sau sculpturi. Aici sunt cei pentru care cuvântul este o artă, el este instrumentul muzical sau pensula cu care se adună opere. Operele care rezonează inimile celor cu care intră în contact și lasă urme. Cu cât mai adânci urmele cu atât mai amintite și operele. Pentru cei mai mulți oameni cuvintele reprezintă drumul către exterior, către lume. Cât de drept este acest drum depinde de fiecare, la fel și unde duce acest drum. Important este să prețuim cuvântul pentru că ne ajută să construim acest drum; să nu uităm de cei care nu au acest instrument. Că ele sunt importante pentru oameni este lesne de înțeles, știm cu toții cât de mult ajută cuvintele oriunde le pui. Începand de la un mic și simplu „Da” în fața altarului poți alege să îți schimbi viața pentru totdeauna. Când sunt prea puține se creează tensiuni sau neînțelegeri, când sunt prea multe plictisesc sau agasează, când sunt rostite prea încet

lumea este derutată, iar când sunt spuse prea tare încruntă frunțile și cresc pulsul și tensiunea arterială. Nimic pe lumea asta nu influențează omul mai mult decât cuvântul. Este arma, aliatul, dușmanul, bogăția și sărăcia, boala și leacul; cuvântul este ca și stăpânul: plin de înțeles sau gol, fad, amuzant sau dușmănos, posac sau plicticos. O simplă silabă poate schimba universul, ca atunci când silaba primordială „om” aliniază chakrele yoghinului. Și un cuvânt de rămas bun poate face să apună un soare sau să răsară altul, în funcție de direcția în care este spus. Nu puține sunt cazurile în care cuvintele au început războaie mondiale, noi religii sau au deschis noi ere de perspectivă științifică. Printre toate aceste puteri de necontestat, cuvintele mai au o însușire pe care unii din noi o caută, anume că ele rămân în urma noastră după ce sunt scrise. Devin extensia vieților noastre, cel mai apropiat lucru de starea nemuritoare la care putem încerca să accedem. O însușire a cuvintelor ce este de luat în calcul când te pregătești să așezi primele cuvinte pe o hârtie. Gândul tău se pregătește să intre într-o nouă dimensiune, aceea a cuvântului scris. Deodată devine mult mai greu. Acum atârnă greu în mâinile oamenilor, face raftul bibliotecii să scârțâie și apasă fruntea dacă lectura este obositoare și cartea devine cozoroc pentru somnoroși. Dar greu, o să fie mai greu să moară. Și asta reprezintă identitate.

Capitolul I .

FRONTAL .

Doar în basme monştrii se ascund sub pat. egale.... paralele. Și în zadar încearcă să mai nască emoții. ca noaptea ce-ți închide mintea Iar sufletul meu? rămâi nebun cu ochii izgoniți în vis Sufletul meu a rămas captiv porilor din pagina albă fanatic de ceară.. chiar dacă lama nu e de acord cu tine.fără să știu.. Păcate Hârtia albă refuză să mai danseze Marina Alexandra Stan un vals al sentimentelor. ce cară în fiecare zi (. mi-am vândut sufletul unei poezii Și-acum o văd plimbându-și mândră trupul pe aleea cu castani fugi! dar vezi pașii să îți fie drepți recunoscătoare ploii că a încetat spre viața fără viață. până la urmă. înainte să-i conduci la eşafod. Aseară pe-nserat. ca să poţi să numeri picăturile.. Beatrice Cristina Condrea Cine eşti tu.. în fiecare dimineaţă? Că ai timp? E vremea ca monştrii să-ţi joace şotron Obscurantism printre vene. cu o locomotivă cu nume Cuvântul-ultim îmi zdrobește şi nişte vagoane din carne irisul... e bine în ignoranță. Și schingiuit de sentimente nu poți acoperi cu vorbe ce e putrezit! într-o metamorfoză continuă. Cât să aştepţi? Ce-ţi zice oglinda. vise și suspine. Abandonat în această cavernă a imposibilului Mă doare spatele Simt cum se stinge ușor. de când mi-a crescut din şira spinării Se întoarce către sine și refuză un tren devenirea.. până la ultima treapta a scării să ne pierdem în labirint mucegăit erodat de vremea fără ghete ce-și bagă coada în al nostru „sper” 6 . Recunosc.Carnivori în carnaval Daniela Ionică păpușile scot zgomote de unghii false perucile blonde se întind cu disperare pe scalpul fierbinte și rotund țipă după oameni vor copii carne fragedă și miros de levănțică vor carusele care taie corpurile de la mijloc cerșesc lacrimi de țipete țipă uită-te sub pat pune-o mână la ochi și așteaptă Cicatrici Alina-Alexandra Bârcă Drepte. de câteva tone. tu îi ţii în tine şi-i îngrijeşti ca pe copiii tăi.) câte-un cuvânt Aseară pe-nserat.. rămâi acolo! Văd cum se zbate pe margini de cuvânt miroase tămâia și ascultă cum sângele vânăt al cernelii apare și dispare minciuni scuipate printre dinți în umbre tot mai sinistre. să iei deciziile în locul tău? nebun în ochi închis nebuni întru Hristos Poem hibrid nebuni și noi.. primisem nemurirea. hai sus. spre cerul fără gri să-i mai șteargă pașii. nu ne căim cînd trăim viața fără rost Alina Constina Bocăneală Am făcut un pact. Câte două pe fiecare încheietură... în schimb...

cad ca nişte bube cu mucegai. Ne vedem la următoarea. Tulbure Florentina Hariton purtând între gene purpuriul crepuscular strig negrul ce-mi pulsează sub piele. şi aş vrea să-mi vomit roşul arzător din suflet dar se ţine cu colţii ascuţiţi de visul meu şi rânjeşte cu botul plin de pene căci îmi mănâncă aripile şi zborul mi-l spulberă iar verdele mă roade pe interior făcând gropi în amintiri. Ai păstrat instrucțiunile primite la naștere? Închide ochii. Un el şi-o ea stăteau într-o valiză Ioana Andrada Tudorie ea îşi ascunde privirile în valize mari pe care numai el e în stare să le târâie pe asfaltul murdar de indiferenţă de gropi de neiubiri ea se ascunde toată acolo unde ştie că doar el o va găsi 7 .La suprafață Elena Cătălina Deca Pentru ei. Râsul învie gânduri moarte de înțelepți. ce-mi umple venele de puroi şi-mi ucide speranţele şi ele cad. încerc să smulg ghearele păsării din pieptul meu. noaptea e tânără și goală Și-o lase să-i ude cu roua grăbită. îmi ţii în cămaşa de forţă visele. şi moare în mine cea de ieri purtând între gene purpuriul crepuscular. În lumea second hand nimic nu te conduce spre nou. şi mi le mestecă scuipând fărâme de priviri şi jumătăţi de zâmbete. tot mai sus. Unde ți-e gândul zeu? Libertatea o poate striga oricine Conform filosofiei burții. Alternativele haosului sunt în construcție între ramurile corpului adevărul bruiază Și gesturile minții se lipesc de buza paharului. În serie Elena Cătălina Deca Conduși de superstiții socialiste. mă zbat în albul ce-mi orbeşte privirea şi-aş vrea să fug de ceea ce devin. dar lanţul mă ţine şi ca o statuie privesc la fumul gălbui ce iese din mine Elena Cătălina Deca şi se ridică. Facem troc de termeni Și ne îngrămădim precum oximoronii în două guri certate Dornici de gusturi de mare. lăsând viermii să mă termine. Drift Venele îți bâzâie nervos Iar ochii-ți cad în colțurile viselor Ești a zecea variantă a ta Din a zecea dimensiune a lumii tale Cu granița în talpă și limită în glas.

Capitolul I I .

TEMPORAL .

pe când eram stâncă. pui punct lumii. Din timp m-am născut. când vă doreaţi să fiţi „tari ca piatra” şi v-am adăpostit ca pe pruncii mei în casele pentru care vă rugaţi când suflaţi în lumânări. cum mă roade timpul! Câte cuvinte are viața ta? Haine Alina-Alexandra Bârcă Marina Alexandra Stan Ieri. Am fost de-atunci armă pentru Om. M-am folosit de David să îl înving pe Goliat şi am încriptat istoria în hieroglife pe Tablele Legii din muntele Sinai. trăiesc timpul până port haine de străbunică Dacă tu închizi ochii. Doamne.Azi. azi şi mâine. când Britania şi-a găsit regele şi am zăcut ani şi ani în deşert până când soarele. Nimic. am fost suportul lui Excalibur. dar.... v-am fost jucărie vouă şi copiilor voştri.. am fost obiect în mâna legii. fie şi pentru o secundă cât să-ţi odihneşti peniţa... muză lui Nichita.. V-aţi închinat mie. la fel cum se-mbracă păpuşile la teatru.. şi muritoare. s-a plictisit să mă privească. ca să-ţi facă ţie-n ciudă! Mă-mbrac în vorbe ca să diger vremea Dar închide ochii. şi colind lumea. o clipă doar şi-ai să vezi că Mă-mbrac în mamă şi tată nimic nu va mai fi la fel. M-am sfărâmat în mii de bucăţi. prin stomacul anotimpurilor. Marina Alexandra Stan Vreau să-mi lipesc tălpile într-o poziţie filosofică din care să pot dezlipi din fiecare colţişor visele cele mai ciudate cum după colţ era o umbră şi tu o prindeai şi-i sărutai talpa piciorului sau visul în care am dat genunchi în genunchi şi am căzut amândoi pe podea lângă un pahar cu vin sau să trag de visul în care o leoaică fără pui îşi apăra leul ca pe un copil şi nu rege ori visul din oglinda din hol când eram întinsă pe tavan îmbrăcată în piele şi nu singură şi nu doar eu vreau să trag visele în piept să le mai am odată! Fatum Alina-Alexandra Bârcă La început. la fel cum tratează îngrijitorul blana animalelor Ca şi cum lumea stă în loc sălbatice. Iar lumea.. în epoca ce mi-a purtat numele. am fost hrană călugărilor din chilii din munte. nu va mai fi. în Biblie.. lumea nu începe la fiecare capăt de rând! 10 . Mă-mbrac în haine de vreme îngustă la fel.

În sacul ăsta plin de firișoare subțiri de sânge o să-mi ascund totul. Dacă treci printr-o mare de oameni. Universul literar. Acțiune. uite încă un simț care ți se dezvoltă. poți să faci din tine un ochi închis. Fragilitatea e o stare de spirit.. astupă-i cu mâinile și concentrează-te pe coapse. cu atât mi se pare mai cald. închide-i. o să fac totul în interior. Dacă simți că începutul e prea mult pentru tine. Ploile nu sunt bune pentru inimile sensibile. Să fiu atent la schimbările bruște de vreme. poet decadent. Te lingi pe buze.. tehnologie și bunăstare. acesta a devenit un aprig critic al persecuției culturale de la momentul respectiv. fără a se şti că la limba română a rămas repetent. Șerban Cioculescu îl considera „poetul cel mai înzestrat dintre tinerii iviți în ultimii cinci ani”. scrie despre fantome. Cuget clar etc. Fapta. Umezeala te îngroapă.3. Singurul volum antum de poezii „Plantații” a primit în 1945 premiul „Editurei Fundației Regale pentru literatură și artă”. ăsta e Tonegaru. Începutul lumii.. Să am grijă de pielea mea.. 3. Omulmasă a preluat controlul și în România. a bătut cinstit pentru oricine a fost în apropierea ei. o să-mi implantez cercei chiar lângă mușchiul inimii. Nimic nu lipsește omului comun de astăzi. Repetă 1. În martie 1949. Închide ochii atunci când trebuie. Conceptul de „ce va fi va fi” a înăbușit orice urmă a spiritelor luptătoare ce au modelat istoria. Constantin Tonegaru a fost condamnat la doi ani de închisoare la Aiud pentru „conspirație împotriva siguranței statului”.” Un alt nume asociat poetului Constantin Tonegaru este Ben Corlaciu. Acum ne este mult mai ușor să credem în soartă. restul se rupe. 3. pe valurile de grăsime. Ceva ca o ruptură. suferind de grave afecțiuni ale plămânilor. 1. În tăcere. Încalci prima regulă. „inima mea. prin convingeri ce nu-mi aparțin. Dacă ești destul de deștept.2. „Goya a spus odată că somnul rațiunii naște monștri. Tăcere. precum și la revistele Preocupări literare. 2. O sămi fac tatuaje sub piele. La scurt timp după ieșirea din închisoare acesta a decedat. 1.Planuri pentru începutul lumii Daniela Ionică Cu cât mă trezesc mai devreme.. de asemenea membru al grupării ce a dat naștere 11 . închide-i doar pe jumătate. Această condiție a impus subconștientului uman o limitare ce nu îi dă voie să-și depășească mediocritatea. și ne-au dat ocazia de a trăi în aceste condiții. constelaţii şi alte drăcii. implicându-se și susținând asociația „Mihai Eminescu” de apărare a culturii. Dacă vrei tăcere. E singurul strat care mă înțelege și se adaptează pentru mine. în afară de provocare. pe forma unghiilor. Dacă vrei mai multă lumină. Unii ar numi-o „generația pierdută” Beatrice Cristina Condrea Confort. dar e la fel de străin ca zăpada. Ceva o să se întâmple. primul cadru.. Poți să-ți rozi unghiile și pe întunericul cel mai adânc.” Născut la data de 26 februarie 1919. Cîteodată. poetul a contribuit la revista Albatros a lui Geo Dumitrescu până la desființarea acesteia de către regimul lui Antonescu. stabilitate. 2. Ai simțit vreodată aerul atât de fierbinte încât degetele ți se lipesc unele de altele? Îți amintești cum nările ți se descompun? I se zice poziție de fetus. Nu am vrut s-o trec prin contrabandă. Dacă tremuri de dorință când vezi un trup gol. fiindcă nimic din ce trebuie să se vadă nu e real.” În epoca în care rațiunea era adormită pentru binele sistemului au existat niște oameni care au reușit să folosească acești monștri. Ceva ca o naștere. pielea îți tremură. Și așteaptă. Iluzia unei vieți perfecte. adică nu mi-a stat în fire să fac circ din poezie pentru a-mi câștiga bucata de pâine. Dar eu voi crește în ea. după două decenii în care iluzia libertății ne învăluie mintea în ignoranță. După ocuparea României de către URSS. „(. A colaborat cu revista Kalende a lui Eugen Lovinescu și Vladimir Streinu. Ți se scurge pe buze un lichid pe care-l recunoști ca fiind al tău. Democrația. încă o durere în plus. Realitatea mea e în mușchiul care încă se contractă.)Uite. 4. Acum e doar o membrană transparentă și moale care nu suportă decât atingerea lichidului. ca o gaură fierbinte trecută prin carne. închide-i de tot. eu mă întreb dacă monștrii noștri nasc artă.

a mare.. și a fost recunoscut pentru cariera sa de poet.. concurăm involuntar să căutăm pietre noi Și astfel devenim toți învingători de să legăm de ele ocazie.. cu o atitudine de revoltă față de societatea românească din acea perioadă. acest regim într-adevăr a inhibat spiritul artistic al individului sau a fost de fapt combustibilul unei epoci în care arta s-a dovedit a fi înfloritoare tocmai datorită faptului că „nimeni nu era poet și totuși toată lumea scria”? Peron adiacent Alina Constina Bocăneală 12 .. Redactor al revistei Flacăra. Parcă mai colorează puțin atmosfera....... și Ieri-ul dinaintea lui. ca niciodată chiar... a fost o plecare... Bagajul mi l-am așezat în mijlocul peronului... o iubire. la nesfârșit.. Și ca să nu arunc timbrele în vânt... sau... Din când în când mai urc în vagonul ruginit. Îi dă un parfum arhaic. Apoi ne strigăm nevoile de nuanțe şi nu mai putem să aruncăm străine împreună Până la ultima când ne cresc flori în pietre în apă. tată... unde în 1975 dobândește azil politic și se stabilește definitiv.. Pfff..le-am dus pe toate la poștă să ți le trimit . . ca nu cumva să vină clandestin vreun hoț de sentimente și să plece cu emoțiile mele cu tot. și tot așa. tu și gara drumurile-s toate îngropate mea sunteți de vină. poate e NICIODATĂ. Nu-ţi scriu scrisori.... două romane și patru nuvele. lăsînd în urmă opt volume de poezii. Ben Corlaciu moare la Paris în 1981.. Ha! pe cinencerc să păcălesc? A fost chiar Ieri.. revistei Albatros. oricum nu am ce face în vagonul ăsta părăsit... buzunare și obligații în piatră dar mai avem încă multe zile Pentru negru. Și miroase a prăjitură și-a Când au murit toate fum de țigară.. timpul să ne jucăm în continuare.. de nenorocirile vieţii şi poştaşul agonizează într-un bar de provincie.. „Eu sunt poetul Ben Corlaciu.... Moartea... .. Dar nimic nu funcționează în gara asta pustie.. Un an mai târziu acesta intră în greva foamei.În gara mea pustie... miroase parcă a tine! Ah! Aș fugi până la colț să cumpăr o savarină..acolo... un zâmbet... le-am lipit aici.. a fost o scrisoare... sau pleacă. dar. a dor de ducă. Acesta s-a născut la data de 6 martie 1924. tată... care-am crescut prin mlaştini clocite.. ce prostuță! Ioana Andrada Tudorie Am uitat că în gara mea..? Îmi așez valiza de lemn pe care zac semnele poștale deasupra capului.... pofta de soare e aproape noapte. .în nemărginire. să vă spun povestea semnelor poștale? Da. pe valiză. Însă apare un semn de întrebare. mai e încă timp...... iar indicatoarele scrâșnesc pe direcția NICĂIERI. trenuri nu mai vin.. O generație chinuită de constrângerile unui regim prea strict și distrugător. teamă-mi e că trenul o să plece... să-mi amintească poate că încă mai am un suflet. sau.. tată.. Mi-am adâncit fața în pielea ridată a banchetei. scriitorul își formează un stil anticalofil cu tentă anarhistă. . Culorile s-au șters de mult.. Am să degust totuși o savarină. Cer am avut un fund de apă răscolit de trestii prea învechite” Atitudinea sa îl împinge să plece în Franța. trenuri nu mai vin. Ah..... A fost odată de mult.. Elena Cătălina Deca s-au spus demult toate laudele părinteşti Ce frumoși suntem toți în prima lumină între rime cochete Când ne împărțim culorile și ne facem şi e târziu. întrebările Cu valiza mea și cu parfumul tău cu tot.. nici nu mai pleacă.. nicicând o venire. vă povestesc.. prozator și traducător român. în speranța de a convinge autoritățile române să permită emigrarea soției și copilului său.. trofeul ironiei Nu-ţi scriu nici versuri..

Te aştept! să mă piște țânțarii și poate.. Fă tu ca frunzele lor să adie în vânt asemenea destinului meu care pluteşte spre un tărâm necunoscut. așa cum făcea bunica odată. dicţionar al sufletului meu! 13 . s-aud cum trosnesc lemnele și cântecul bunicii. Te aştept să acoperi cu roua Spală-mi fața.Tradiţie Elena Cătălina Deca Aștepți vântul sau ploaia? Geniul tău trăiește din impuls și inspiră din îmbâcseala altora. în mii de locuri. Pierduți prin termeni de dicționar. Spală tu cu şiragurile lacrimilor care îmi inundă fiinţa toate acele urme duble de paşi care se încolăcesc în locurile umbrite de trecut. Copilărie Iulia Istrate Înfașă-mă în dragoste și lasă-mă să stau lângă sobă. Lasă frunzele să fie metamorfoza speranţelor mele şi să cadă neputincioase din înălţimea vieţii lor şi lovindu-se de pământ să fie călcate în picioare de mii de suflete nepăsătoare. Te aştept cu nerăbdarea unui copil. sufletului meu cu apa curată de ploaie locurile în care aievea mă plimbam și crede-n continuare de mână cu fericirea. toamnă. Atinge cu mâna ta viaţa din jur şi adu pe buze o fărâmă din moartea care îmi sugrumă fiinţa. că-i apă de la Dumnezeu. Te aştept să vii… Tu. împreunate într-un strigăt tăcut al zbuciumului meu lăuntric. Copacilor dă-le astfel o parte din mine. Florentina Hariton o furnică vitează. Colorează cerul la asfinţit cu culorile sufletului meu însângerat. Soarelui fură-i din strălucire ca să se asemene cu ochii mei în care lumina păleşte cu fiecare clipă. până când se vor risipi în mii de bucăţele.. mângâie-mă și să faci natura să-mi semene. Descalță-mă de ghete și lasă-mă s-alerg prin răcoare. Lasă copacii cu crengile goale îndreptate spre cer. Strecoară peste tot o parte din briza răcoroasă a privirii care mi-a îngheţat speranţa. Te aştept să vii şi să mă prezinţi lumii. Libertatea scuipatului rămâne veșnică. dă-mi să mănânc agude coapte. Împletește-mi părul în cosițe lungi.

Capitolul I I I .

PARIETAL .

procesul hotărâtor pentru destinul unui copil. Povestea pe care Reginald Rose a supus-o atenţiei cinefililor din lumea întreagă îşi găseşte eroii în fiecare Se plâng şi cer ajutor dintre noi. societăţi. Alina-Alexandra Bârcă precum Jack Warden. Viitorul unui copil se scrie în fiecare secundă în şi merg în mâini. filmul apărut în 1957. sub regia lui Reginald Rose vine ca răspuns la nedreptatea epocii sale şi ne Se coc la minte. nu cântăreşti consecinţe. Vizionare plăcută! te vor răni şi te vor lăsa să te gândeşti la ele. noi înşine. le vei uita. I just have a reasonable doubt” sunt cuvintele şi puţine care merită cu adevărat atenţie. vei auzi altele. trecut.Why are you so sure he is not guilty? Goale. de iarnă. atunci când căutăm vinovaţi pentru greşelile din aşa cum le vezi prin revistele mondene. nedrepte şi bete. O lecţie despre răbdare şi perseverenţă. ca sumă a defectelor umane ce intervin în care merg în patru labe. Un bun considerent să ne întoarcem din când în când spre valorile trecutului. lascive. care ar trebui să ne determine să ne îndreptăm atenţia spre Vulgare. găseşte într-un final victoria în faţa îndoielii. cu personaje interpretate de actori consacraţi. în cocon toată lumea Iar când. a orgoliului şi oamenii care sunt.I am not. demonstrează tuturor că orice idee bine argumentată îşi în minte şi mint vremea. miroase-a iarbă aici subțire și translucidă coconii și-au retras amprentele hrănește mănâncă din ce în ce mai puțin Daniela Ionică vor să moară sinuciderea lor e ca răsăritul galbenă și lucioasă aproape de ochi și de fiare sinuciderea lor e un alt capitol n-are rost fluturele e un om mort își spun omida e o iluzie Daniela Ionică când un om se își mai scapă câte o gură pe partea cealaltă a corpului care-l întoarce inevitabil către foame 16 . indiferent de origini. în sfârşit. Trecutul oamenii care n-au labe.Oamenii Marina Alexandra Stan Se coc pe asfalt oamenii care merg în patru labe îmbrăcaţi în haine groase. am putea spune. pătrunse de mulţi . “. cuvintele. Nepăsătoare de cele mai multe ori. Joseph Sweeney sau John Fiedler. în realitatea sistemului juridic al fiecărei oamenii care nu-s oameni. urlând în cor. Rădăcinile trăsăturilor comportamentale se regăsesc în Se plâng şi zâmbesc orice hotărâre pe care o luăm în favoarea sau în detrimentul oamenii care stau în cap celor din jur. cel mai aprig duşman al fiecărui om. înarmat doar cu o îndoială întemeiată. care eroul interpretat de Henry Fonda luptă pentru dreptate. legată de vinovăţia Echivoc acestuia. 12 Angry Men (recenzie film) Alina-Alexandra Bârcă Mânia – motivul pentru care iei decizii pripite. nu eşti obiectiv. doarme Parşive. tradiţii sau valori. a superficialităţii.

urcat într-o altă barcă. Să zac pe o insulă pustie. fără ochii accentuați de negrul minciunii..încă.. pereți creați în graffiti. la capăt de linie. la parterul mondenului un nostalgic artist cu aer de școală franceză răspândește lumânări cu levănțică și foșnește zâmbete într-o poveste.. din semi-umbră. La ceai cu Picasso Iulia Roman degete rezervate în anonimul unui separeu recreează imagini populare. nu am murit. alarma de „ Bună dimineața! ” îi găsește pe toți niște copii. preschimbând gravitatea în intimitatea libertății de exprimare. de azi mă mut în Paradis! Omul clepsidră Iulia Roman indiferent de expresivitatea corpului uman în felurite etape ale vârstei. uimirea o privește cu alți ochi... leucemice și o autostradă cu linie continuă. acum doar în mansardă. 17 Rutina Oamenii spun aceleași lucruri unii despre alții Și se transformă pe rând în cei de lângă ei Pământul continuă să se rotească căci nu există piedici noi Sunt doar cele vechi purtate de câte cineva pentru prima oară. galbene.. Sunt vie și totuși atât de cadaveric îmi pare începutul. multe lumini fantomatice trec în curent pe lângă persoane insipide. Iris Alina Constina Bocăneală Adesea mi-aș tatua un gând pe irisul tău ca să-ți amintești că aripile mele nu vor atinge nicicând Edenul.. cerșesc căldură frumuseților cântate.. citind imaginația sub pleoape. unde doar parfumul perfid al valurilor să-mi amintească . plicuri goale Iulia Roman naționalismul muzicii își pierde zâmbetul dincolo de frontiere. degetelor! spălați-mi ochii în reverie.. noaptea își eliberează vestalele. . cu iz de amărăciune.. Vie. cât de prezentă. Ți-aș scrie în ochiul care nu mai plânge acele cuvinte pe care buzele le transpiră uneori în lenjeria cu gust de lămâie. Aș scrie cu vârful peniței îndoit ca să-ți amintești cât de demonică ți-am fost. ori șarlatania dintr-un cuib de viespi..Fatalitate Alina Constina Bocăneală Îmi doresc uneori să fi murit rațional. . P.S ( Paradox Sentimental) Azi mi-am luat aripile și penița ți-am furat irisul și DA. Să mă fi închis ca o scoică în pântecele timpului..cât de absentă... acoperite în valuri albe ca de ceață. lumini slabe. Cătălina Elena Deca cea mai mică agitație ropot de praf stârnește care face bungee-jumping în pânzele de păianjen.

18 . Gălăgioși își povestesc probabil ontâmplare nouă… sau vorbesc de cineva. Faceți cunoștință cu Madison Spencer.Toți Marius Cornescu Mă uit la ea. Poate că sunt în iad pentru că-s grasă . cu părinți celebri. Despre asumarea greșelilor. zeul mexican al răului. Mă uit la tine. Madison nu intră în categoria adolescentei tipice americane care e ironizată în aproape fiecare carte semnată de Chuck Palahniuk. să purtăm o pancartă cu „sunt înțelegător” sigur tot pe noi ne-am înțelege. Te macini și te frămânți pentru că nu știi ce va fi. acumulând furie până când le vine rândul să tortureze: “ dând din niște aripi de pe care se prelinge ceară topită.. neînțelegând de fapt. Căci înțelegerea nu durează mult și înțelegătorul rar îl găsești. mai întâi și nu să ceară înțelegere. Tocmai am ajuns aici.” Inventarul creaturilor continuă cu puternice imagini vizuale: de la Marea Campie de Sticlă Spartă. Cu gândurile ei pășește repede spre viitor. Iadul văzut prin ochii ei prinde dimensiuni realistice. că pentru a fi înțeles trebuie să se înțeleagă pe el. iadul strânge resturile lumii. Fiecare flegmă scuipată vreodată pe jos ajunge pe undeva pe-aici(. Chiar și Darwin șchiopătează. Cu mâna sprijinindu-se de-o balustradă privește-n gol prin geamul de tramvai Mă uit la ei. dar nu-i vina mea. de-asta sunt eu aici. Mă uit la voi. printre câmpiile nesfârșite de unghii și popcorn caramelizat. filmele porno creează același efect pe care îl are încălzirea globală pe pământ. în iad.Chuck Palahniuk (recenzie carte) Daniela Ionică „Ești acolo. sunt demonii japonezi Oni. crede-mă. Mă uit la noi. oameni și deșeuri. personaje celebre precum Hitler sau Caterina de Medici.născuți. Dacă poți ajunge în iad doar pentru că ai o părere proastă despre tine. foști rasta. cu formele de relief create din absolut toate secrețiile rezultate pe pământ : Iulia Istrate „Fiecare lacrimă. e Troian. o puștoaică normală de 13 ani. Comparând experiențele trăite aici cu cele din timpul vieții. Mă uit la ele. Până-n iad și înapoi Blestemați. Nimic nu e de înțeles și chiar dacă ne-am preface înțelegători. demonul nopții în civilizația rusă. scrutând aerul de sub el cu un cap mare și niște ochi luminoși de bufniță e Tlacatecolototl.” Demonii sunt de fapt zeități înlocuite de-a lungul istoriei. Acceptarea suferinței. în afar ă de faptul că am murit din cauza unei supradoze de marijuana. nu vă mai răzvrătiți atât în încercarea de a ieși de sub anonimat și chinuiți-vă să vă-nțelegeți voi și după poate vă voi înțelege. Mă uit la el. Aș vrea să mint și să-ți spun că sunt slabă și blondă și am țâțe mari. Așa că neînțeleșilor. aventura ei este mai mult o lecție de viață.” Exercițiu Neînțelese chipuri plâng neînțelegerea celorlalți la colțuri de stradă. iar acest lucru o face un personaj atipic.o Adevărată Scroafă de Prăsilă. lasă-mă să ma prezint. Își șușotesc una spre alta uitându-se la un alt băiat. care trăiesc în mod normal în centrul uraganelor. înnebunit. Iadul nu mai pare atât de înfricoșător dacă iei în considerare părinții foști hippioți. Zburând pe o altă traiectorie. extrem de bogați.. că nimeni nu are cum să-i înțeleagă. Dar. Pentru început. Ne mai trimitem câte un salut sau poate doar un zâmbet. ușor de îndrăgit și cu care cititorii să se identifice. Și mai sunt eu. Care adoptă copii din părți sărace ale lumii numai să-și facă reclamă noilor filme( iarăși un deget îndreptat asupra stilului de viață american). Pentru o clipă parcă sunteți toți cuprinși de nepăsare. Satan? Sunt eu. ajungi să-i dai dreptate. Înveliți în cicloni de ploaie și praf. direct din iad. pentru o zi s-avem înțelegere în sânge. foști punkiști care-ți fac cadou de ziua ta un stoc de 5 metri de prezervative cu Hello Kitty și nu-și prea bat capul cu faptul că e aniversarea de 13. neînțelegînd de fapt neînțelesul. până la Deșertul de Mătreață sau Mlaștina Avorturilor celor Aproape. Exceptând faptul că e moartă și relatează de la fața locului.) În iad. nu 8 ani. uitate de oameni. Lui Madison însă cele mai înspăimântătoare priveliști din iad i se par chiar amuzante. sunt grasă dintr-un motiv foarte bun. Madison.

nu trec de la sine. punkistul criminal și fotbalistul).aproape de genialitate al lui Chuck Palahniuk. „Cine mă cred? într-o mie de cuvinte. în stilul aproape bolnav.. în raport cu restul lumii. Până supraviețuirea în iad devine un mod de a trăi. nu-și plânge clipele pierdute pe pământ sau tinerețea terminată brusc. Personalitatea ei puternică se reflectă în stilul alert cu care relatează traiul din iad. Te rog.Dar Madison e o fată deșteaptă. E conștientă că e singura calitate pe care o are. Până recuperează aproape totul. Dependența ei de speranță.Habar n-am. Madison nu se luptă cu demoni.dar o să încep prin a renunța la orice speranță. dar învață să le folosească în beneficiul ei. E o lecție despre viață. prin care fiecare idee despre existența după moarte îți este exploatată. tocilarul.Asta m-ar face atât de fericită. Cartea e mai mult decât o aventură. Și cu puștoaica asta care trece de la a experimenta sărutul franțuzesc până la dorința de a da niște șuturi într-un fund satanic.ajută-mă. în dorința arzatoare pe care o simte față de o posibilă întâlnire cu Satana. Mulțumesc. într-un fel. . teama. Ajută-mă să trec peste dependența mea de speranță..” Nevoită să-și petreacă veșnicia cu o gașcă neobișnuită ( adolescenta tipică cu pantofi contrafăcuți. Satan. până și o maturitate care o face să-și accepte lipsa de maturitate. călătoria fictivă prin iad devine chiar amuzantă.

Capitolul I V .

OCCIPITAL .

Aici peretele nu-i alb.Palatul lui Făt-Frumos Alina-Alexandra Bârcă Aici colţul nu-i pedeapsă. Taj Mahal-ul ne aşteaptă încă! Sens unic sau drumul lui Don Quijote Alina-Alexandra Bârcă Drumurile de piatră sfărâmată din mica Vienă numără mai puţine vise zdrobite sub tocurile cui decât palma-ţi care sugrumă pacea până la ultima suflare. În schimb soarele nostru. Nimeni. cu stofele ei fine şi evantaiele din lemn de cireş e demnă de mitul iubirii noastre.. fără oglinzi. sunt clipe de rezervă.toate . iar lumea se pune straşnic pe cântat. iar visele. Sub patul meu nu-s monştri. „perfect” nu e cuvânt aici. cum îl avea şi Făt-Frumos în basm. e amintire în mişcare. Doar India. sidefiu. să vezi cum arată orizontul de deasupra.. ci e pictat în speranţe de copii. dragul meu. în camera în care m-am jucat cu Dumnezeu. e ordinea de zi. visele tac.. e elixir cu praf de stele. străluceşte departe. unde m-ai dus de-atâtea ori în promisiunile tale... în vis. în Asia. Aici în pahar nu-i apă. ştii bine. deci gambele tale rămân goale de priviri. Taj – dragoste în orient Alina-Alexandra Bârcă Dragul meu.. Exotic lasă-mă să-ţi fiu o africă de zi cu zi mânjită de petrolul din subsolurile minţii fără diamante în braţe bogată cu milioane de paşi strâmbi ucişi de călători ce-au blestemat cândva furtuna de nisip ce zăbovea cu lunile între mine şi neputinţa lor de-a invoca ploi anotimpuri fericiri 22 . până se face cald afară. Doar Agra. Drumurile lor .. Să mergem.. Ochi formaţi anume Ioana Andrada Tudorie să depisteze fumătorii din pipa păcii rătăcesc aici printre fustele care se opresc deasupra genunchilor. ca să iubeşti iar şi iar şi iar cum ai iubit atunci viaţa. e moment. Dar trenul nu te aduce aici prea des. să nu te-nchini degeaba. e fermecat tărâm. ci ard cazane cu dispreţ şi ură. înnebunesc şi mor. poate doar Eliade să ştie ce simţeam noi.duc la Roma... Aici în şemineu nu arde flacără. să nu îţi vezi păcatele şi fără coji de nuci. Aici în ramă nu-i icoană. unde am fost de-atâtea ori . că ceasul meu nu stă în loc şi-ar fi păcat să pierd apusul.

Păi albumul ăsta e atât de bun încât nu are tobe. Vă invit cu drag și spor să-l ascultați! Black Country Communion – „Black Country” – 2011 O trupă nouă.1970 Nick Drake e unul din cei mai talentați artiști ai anilor ‘70.. nu mai iese și v-ați nenorocit! John Mayall – „U. n-ai ce-i face. Vocea lui Hughes e la fel ca pe vremea Deep Purple. i-am văzut și live la Stufstock în 2008 și mi-au prăjit creierii. Trupa e fondată în 2010 mai mult dintr-o întâmplare. deloc.cum altfel decât „Zeppelinești”. Ei bine. John Mayall.tobe. genial mânuită de domnul Don „Sugarcane” Harris. Din păcate. peste niște armonii calde de chitară și câteodată tobe și chiar saxofon. Nu e neapărat ceva nou. Se numește „Black Country Communion” și e formată din Glenn Hughes .al doilea album al său și considerat de mulți cel mai bun. Vioara face toți banii. să nu mai pot asculta nimic altceva. De altfel.. culmea ALB!. despre albumul ăsta și de atunci nu mai sunt om.S. De la Opeth la REM. bazându-se foarte mult pe ce transmite și nu pe modul de expresie neapărat. te relaxează și te face să te gândești la lucruri frumoase. Încadrat la folk. aproape diafană. De ascultat neapărat.La o aruncătură de braţe distanţă Ioana Andrada Tudorie vama mea e la o bătaie de aripi distanţă de vama de la Oancea în vama mea se odihnesc în soare corturi din care răsună rock şi poeme în dulcele stil clasic în vama mea marea râde draconic malurile se surpă sub greutatea fiecărui răsărit mahmur hoinar visător în vama mea sufletele pierdute ale hippioţilor se leagănă-n bărci de lemn negru ca tricourile piraţilor care beau black sabbath în pahare mari de bere în vama mea iubiţii-şi ard săruturile iar vama mea rămâne Veche An album a day keeps the doctor away Victor Udreș Nick Drake -„Bryter Layter” .clape (ex Dream Theater) și fiul legendarului tobar Led Zeppelin. muzicican legendar de blues. am fost dintotdeauna fascinat de blues. Cu o voce melancolică. n-a fost de acord și a scos în 1970 o capodoperă. e genul muzical care are cel mai mult feeling.S. vă spun doar să-l ascultați. Păi sincer vă spun: așa ceva n-am mai pățit de mult. Deci. că eu sunt din fier? Dar cel mai mult mă enervează că nu știu ce să scriu despre „chestia asta” pe care voi cu aroganță ați intitulat-o album. toată lumea a fost influențată de acest trubadur singuratic și neînțeles la acea vreme. ce versuri. tocmai pentru că merge pe un număr clar și redus de instrumente. Sper să vă placă! Deus – „Keep You Close” – 2011 Ajuuuutoooor! Băieții ăștia de la D EUS îmi mănâncă zilele! Îi știu de ceva vreme. că se opresc. Ce stil. chitară și voce. Dacă e să-i găsesc vreo hibă. dar ce să vezi. Joe Bonamassa . total atipică pentru gen numită „U. Drake avea un stil unic de a compune și interpreta care se pare că nu era deloc pe placul publicului vremii. n-am ce să scriu.iar chitara lui Bonamassa e incredibilă. e rock cinstit ca-n anii ‘70 care însă sună foarte actual. ce armonii. deși e în esență trist. E un album melancolic. „Bryter Layter” e o părticică din cele trei pe care le-a lăsat.. I know it's only rock n' roll but I like it! 23 . ar fi faptul că e de multe ori prea structurat. e citat ca influență pentru foarte mulți artiști. Jason Bonham . le-am ascultat albumele. are în schimb vioară. „Bryter Layter” este cel de. Îl ascult ca un turbat în continuu de parcă n-ar mai exista altă muzică pe lume. un sunet și un feeling combinate cu tehnica perfectă. care parcă te mângâie pe interior și în mod ciudat. mă simt ca unu’ mic pus să meargă pentru prima dată.Deep Purple). dacă aveți curaj și nervii tari. Nick Drake a scos doar trei albume. foarte reușită. După părerea mea.. riscând mânia zeilor inventatori. neajutorat cum mă aflu în aceste momente grele.chitară și voce.. deși formată din muzicieni cu mare experiență pe scena rock și blues. De menționat că pe album apar domnul John Cale la pian și diverse alte instrumente și Dave Pegg. clapele lui Sherinian sunt extrem de psihedelice. nu se face.. Să mă țineți așa în transă de la prima la ultima piesă. Drake a murit la doar 26 de ani din cauza surplusului de medicamente anti-depresie. pe care a făcut cea vrut el cu blues-ul. considerate printre cele mai influente pentru muzica de astăzi. credeam că încetează. pe o progresie armonică fixă și repetitivă. Cel puțin mie senzația asta mi-o oferă. membrii au deja 2 albume și au fost recent declarați cea mai bună trupă nouă din ultimii 10 ani.A Union”. tare drag mie. păi ce credeți. Stilul împrumută din influențele fiecăruia și iese o struțocămilă foarte. tobele . are clape. Se pare că Mayall a scris tot albumul pentru fata de care era îndrăgostit la vremea aceea. liniștitor. dar feriți-vă că dacă vă intră pe sub piele. făcând din acest album ceva nemaiîntâlnit la momentul acela și foarte greu de egalat după. Dar ăsta e blues-ul. Derek Sherinian . vreo două din ele chiar mi-au plăcut foarte tare. Cel puțin așa credeam până am ascultat albumul ăsta de care vă vorbesc.bas și voce (ex . basistul de mai târziu a lui Jethro Tull. și între noi fie vorba.A Union” – 1970 Deși nu sunt neapărat un cunoscător al genului. ei bine nu! Acum vreo săptămână am citit pe blogul unui artist. cu un sound ireproșabil și cu niște compoziții extrem de năstrușnice.

eveniment organizat de Casa de Cultură a Studenţilor din Piteşti (referent de specialitate: Dora Ion). Invitaţi la această reuniune au fost tinerii: Tania Şerbănoiu. Au participat reprezentanţi ai caselor de cultură a studenţilor din Reşiţa (Silviu-Cristian Bistriceanu). Andrei Dullo. Amfitrionii reuniunii au fost poeţii Mircea Bârsilă şi Allora Albulescu-Şerb. de către lect.a. Editura Sim Art. Craiova. Cenaclulul „Juventus” a premiat câştigătorii pe anul 2012 la Concursul Naţional Studenţesc de Poezie cu acelaşi nume: Andra Gabriela Prodea – Bucureşti (locul I).. în Municipiul Piteşti. Adrian Sămărescu). reprezentat de Adrian Călin. Roman (Carmen Luca). În prima seară (vineri). dr. Ioana Andrada Tudorie) şi Piteşti. Marius Marian Ionescu. Remus Ştefan. în colaborare cu cenaclul „Juventus” (înfiinţat la 29 februarie 1996. Ioana Andrada Tudorie – Galaţi (menţiune) şi Carmen Ştefania Luca . Ploieşti (Amalia Lavinia Mitrea). univ. Sâmbătă. 2012). Victor Constantin Măruţoiu – Cluj Napoca (locul II). Poetul Gabriel Nedelea a prezentat ultimul număr din revista de cultură „Mozaicul” şi recentul volumul „Faun” (Antologie de poezie. s-au adus argumente pro şi contra.. invitaţii s-au prezentat şi au citit din propriile creaţii. Maria-Patricia Birtocean). Mircea Dinescu. Marius Zinca. Costel Ionescu. Octav Pârvulescu şi multi alţii.Reuniunea Naţională a Cenaclurilor Studenţeşti Piteşti 2012 Sorin Dănuț Radu În zilele de 20-22 iulie 2012 a avut loc. S-a discutat. s-a citit. Emil Brumaru. Alexandru Mărchidan şi subsemnatul. Cluj-Napoca (Victor Constantin Măruţoiu. Andrei Dullo – Cluj Napoca (locul III). Alba Iulia (Valentin Sorin Macaveiu). Galaţi (Cristina Beatrice Condrea. Reuniunea Naţională a Cenaclurilor Studenţeşti. Mulţumiri organizatorilor şi sperăm ca următoarele reuniuni să fie la fel de poetice! 24 . Ziua a fost completată fericit de un colocviu cu tema: vocaţia poeziei în era socializării virtuale şi lansarea unor reviste literare.) şi ansamblul feudal al Goleştilor (conacul Goleştilor şi Şcoala Slobodă Obştească a lui Dinicu Golescu). cu poeme cunoscute şi inedite din opera lui Alexandru Macedonski. Alexa Leonard.. Au fost vizitatate secţia în aer liber a muzeului (case tradiţionale din Muntenia ş. re-citit şi recitat poeme din.Roman (menţiune). Lucian Pârvulescu şi Flavia Jinga. Craiova (Gabriel Nedelea). tinerilor poeţi le-a fost oferită o excursie la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii de la Golești.

oraşul precum un cimitir al amintirii arse un trei şi unu doi călători în spatele Mureşului 25 . Petre. in aeternum Ecoul Pandorei Frunzele anotimpurilor cern tăcerea râul cenuşiu durerea din piatră umbra lacrimei ultima pasăre speranţa arde în inima smulsă din piept Arad Victor Constantin Măruțoiu pentru P.Cenaclul Literar Vox Napocensis Cluj-Napoca Înainte de Andrei Fischof nesfârşit flux-refluxul vremii între un solstiţiu şi altul imensa respiraţie a firii Din nou albastru Mi-ai luat agonia în mână Între degetele tale se zbătea Ca o muscă legată de aripi I-ai rupt picioarele unul câte unul Avea şaisprezece În lipsa de tine I-am turnat absint în suflet Agonia mea a zbierat a purificare A exorcizare Şi în loc de picioare i-au crescut şaisprezecimi pe vioară Un bulgăre de lumină În palmele noastre A devenit albastru Andrei Dullo doar pacea din niciodată atârnă precum pânza corăbiei îngropate-n străfundurile mării omului acest animal de nedresat cum pierind pe nesimţite piere fără să ştie de ce şi de ce totul ameninţă până şi visele în care cei plecaţi revin niciodată nu ne spunem totul înainte de Remember Persida Rugu fratelui meu.

Capitolul V .

CEREBEL .

își pun automat creierul în mișcare. te-ai omorât de 64 de ori. Daniela Ionică Camera aș prefera-o-n vid. bâzâie alți ochi dați peste cap. Răspântia sângelui Ioana Andrada Tudorie în umbre te desluşesc mai mereu tânăr aromă mai mai bine ascuns Daniela Ionică pe sub riduri ori mâini tremurânde lumina îţi vorbeşte din dreapta iar tu desenezi fluturi de ceaţă până te înghite somnul eu uit să te mai ating şi soarele apune Paradisul e doar o centrul universului e-un vas cu apă caldă o cadă uriașă în care se scaldă trandafiri cu oameni secreția parfumată inundă baia de jos și iadul se umple de petale Păsările erau ultimul mod de a fi o înclinare absentă peste ecranul color e de ajuns gaura din oase plesnește la fiecare reclamă dacă lobul temporal e în flăcări dacă jumătatea de oră de audiență maximă a trecut astupă-ți urechile cu degete clare cu miros de spaime la miezul nopții Actul IV Iulia Roman Daniela Ionică în living. strâmte în spaima de-a fi singură printre oameni. Te-ai închiat la temelii. chiar și pe cei nervoși. în noaptea cu luna ascunsă. Tavanul alb. șifonat. o poză alb-negru pe ultima filă. inspiră un corp inert dându-și ochii peste cap. Pereți aș prefera să-mi fie cîntecele unor menestreli nebuniplăsmuiți anacronic.. ai ales să construieşti un turn. corăbiile pline se întorc cu detergent la proră și-l varsă în mijlocul oceanului spuma mortală cade peste ecran și acesta se sparge the end finalul se scrie singur 28 . copii şi neveste. Dar cel mai mult l-aș prefera absent.sau drumul pavat cu bune intenții Alina-Alexandra Bârcă Pentru că ţi-au dat piatră. Sau pereții goi. Izolată în forme strâmbe.Babel . cel mult albastru. lumina de la stâlpul din stradă îl mușcă de gene. materialul canapelei e monoton. Prefer câinii. cum te-au învăţat elenii. Străin Beatrice Cristina Condrea Eirtemoeg e arșiță-n genele lui așa cum o geană se preface că vede și văzul orbit se întoarce la 360 de grade să vadă dincolo de N-aș fi putut vreodată să mă strecor printre reproșuri. piatra-mi rănește gîndurile. ai zidit mame. la cărarea draperiilor. ţi-ai înălţat gândurile până la cerurile lor. lăsând în urmă o față caldă și boțită. în loc să redai zeiţe prin statui. ei se-nchid somnambuli în demență. iar la sfârşit ţi-ai numit turnul: Babel. L-aș prefera roșu.. Nu vreau să aruncați din nou cu pietre.

Ar fi trebuit să-ţi dai seama că ploaia nu se va opri. draga expresie se dă la ziar.. de o nerușinată expunere suferă Cătălina Elena Deca fără măcar să fie consultată. în toată fâstâceala tehnică.. în diverse alcătuiri lexicale. în funcție de anotimpul dorit de privitor îmbrăcată. ci de naftalină. Marea-şi plânge mereu cu disperare morţii: pe Nichita şi toate tinerele leoaice.. că mă vei lăsa goală de forţa iubirii învăţată de-o tânără precoce din fiecare poem al lui Nichita. cum mi-l smulgeai pe Nichita din braţe. ireală. Mozart Iulia Roman Despre ce ai vrea să-mi cânți azi? tai partitura cu zcarcenie.. Recurs în instanță Iulia Roman îo expresie măruntă pentru formele ei drăgălașe se caută. inovație în mesele principale ale zilei. azi sunt amintite senzații uitate. a privirii laser către tavan. inteligență.. În genunchi. Tot verdele foșnăie și cântă În aceeași direcție: Spre griul care gătește o nouă lume de apus Când plouă peste praful gâzelor în creștere. ploaia ştirbă din mine şoaptele tale frânte. povești cu monștrii speriați de soare Închiși în cercul dintre dealurile ochilor. împărtășite inconștient de toți. nu de solzi. imatură. Pielea udă lipită de pământ Tremură cu fiecare briză Și-și înalță câte o mână Să-și mai lipească un zgomot Pe urmele lăsate de iarbă. în reviste și cărți mai slabă ori bine făcută. i se recomandă alimentație bogată în pește Proiecțiile noastre așteaptă la umbră "Domnule doctor " pentru anemie”. golul din stomac ce aduce a dezarmare. cum se simte nisipul ud printre degete.Tangoul mării la mal Ioana Andrada Tudorie Simţeam ropotul ploii în mine dincolo de vama din mine. Plictisite de aceeași stradă gri declarată verde care duce spre paradis. rupând în două o optime și-ncepi a lăuda momente particular speciale. Morala ambiției e noua invenție. cântec renaște din foile arse sub radieră.. Şi eram aşa de fragilă. Viitor 29 .. în freamăt. dar începe să capete miros în schimb. încredere înainte de culcare să dea. să respecte foamea de frumos. îți dai seamă că nu atitudinea de sârmă ghimpată este în acord cu muzica. ori măcar. Locul lipsit de rațiune. Dirijorul de vânt Cătălina Elena Deca În nori.. marea jeleşte-n cântece iudaice nunta noastră inacceptabilă. o respirație caldă în apropierea urechii.

avar pion al sorţii.Aripi fără culoare Florentina Hariton Trăind în alb şi negru eşti doar un simplu trecător şi în acest decor funebru te prăbuşeşti în plin zbor. Dar tu. să furi din profunzimea nopţii. Trăind absent. ca fluturii ai vrea să zbori. fără culoare de visul monocrom orbit încerci să furi de la petale culorile. dar fără aripi ai să mori! 30 . ce-n palmă ţi-au murit.

.

orele 18.00 în Sala „Centru” la sediul Casei de Cultură a Studenților din Strada Științei.MEMBRII CENACLULUI „CERCUL” Alina-Alexandra Bârcă Alina Constina Bocăneală Beatrice Cristina Condrea Daniela Ionică (corector) Elena Cătălina Deca Florentina Hariton Florin Chiriac (coordonator) Ioana Andrada Tudorie (redactor) Iulia Istrate Iulia Roman Marina Alexandra Stan Marius Cornescu (redactor tehnic.avangardaliterara. nr. grafică. fotografie) Victor Udreș www. 115 Persoana de contact: Florin Chiriac.tk Echipa Cenaclului Literar „CERCUL” vă așteaptă la ședințele de cenaclu în fiecare joi. referent cultural al Casei de Cultură a Stdenților autoritatea națională pentru sport și tineret CASA DE CULTURA A STUDENTILOR GALATI cultura | educatie | distractie ROMANIA MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI .