1

♦ Tehnica amenajărilor la irigarea prin
picurare şi tipuri de instalaŃii
♦ Picurătoarele
♦ Tuburi de udare pentru picurare
♦ Tuburi pentru conductele de udare
♦ Elemente componente ale unei amenajări de
irigaŃie localizată
2










CAP.3. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ŞI FUNCłIONALE
ALE COMPONENTELOR REłELEI DE ADUCłIUNE-DISTRIBUłIE
PENTRU IRIGAREA PRIN PICURARE.

În componenŃa amenajărilor de irigaŃie prin picurare ca şi în cazul altor metode
localizate se include atât materiale comune tuturor reŃelelor de conducte cât şi
materiale dispozitive, echipamente specifice metodei de udare. PoziŃionarea acestora
în cadrul schemelor hidrotehnice se face Ńinându-se seama de considerente
funcŃionale, rezultând astfel variante de amplasare în funcŃie de calitatea apei de
irigaŃie, panta terenului, caracteristicile solului, tipul de picurător folosit, dimensiunea
amenajării, presiunea disponibilă etc.

3.1. Tehnica amenajării la irigarea prin picurare şi tipuri de instalaŃii.

3.1.1. Conductele de udare.

În prezent se utilizează două tipuri de amenajare:
♦ cu picurătoare (udare semifixă care foloseşte picurătoare);
♦ cu rampe (udarea localizată prin conducte perforate).
Materiale utilizate şi caracteristici fizico-mecanice, hidraulice. IrigaŃia
prin picurare depinde, în cea mai mare măsură, de industria materialelor plastice. În
această metodă se folosesc debite mici de apă încărcată cu îngrăşăminte, pesticide şi
insecticide, care nu pot fi distribuite decât numai prin materiale rezistente la acŃiunea
substanŃelor chimice.
Tipurile de conducte flexibile folosite la udarea localizată sunt următoarele:
♦ conducte din polietilenă extrudate, folosite pentru instalaŃiile fabricate în
Israel, Anglia, Australia, Republica Sud- Africană, SUA, FranŃa, Italia;
♦ conducte din polietilenă cu o fâşie poroasă pe generatoare, prin care se
face distribuŃia apei (D
n int
= 14,4 mm la sistemul micropor, SUA). Se folosesc
îngropate la circa 30 cm, presiunea de lucru fiind de 0,14÷0,70 kg/cm
2
;
♦ conducte din polietilenă subŃiri şi perforate (D
n orificiu
= 0,91÷0,89 mm),
folosite în Noua-Zeelandă, în gama de diametre D
n
= 5,1-12,7 mm;
♦ conducte din folii de polietilenă, lipite pe generatoare şi cu distribuŃia apei
3
prin tuburi D
n
= 1÷3 mm;
♦ conducte cu pereŃi dubli şi perforaŃi.
Determinarea diametrelor conductelor se face în baza următoarelor
consideraŃii: debitul de scurgere al conductei se stabileşte din schema de amplasare,
iar presiunea în conducte trebuie să satisfacă în orice punct presiunea necesară.
Pentru conductele extrudate se recomandă următoarele relaŃii:
♦ conducte din polietilenă extrudate (t = 10
0
C);
λ =
25 , 0
18 , 0
033 , 0
Q
d ⋅
;
100j = 0,027
82 , 4
75 , 1
d
Q
;
♦ conducte din PVC (t = 10
0
C):
λ =
25 , 0
35 , 0
04 , 0
Q
d ⋅
;
100j = 0,032
65 , 4
75 , 1
d
Q
;
Q – debitul conductei (l/s);
d – diametrul conductei (dm);
λ - coeficient de rezistenŃă liniară;
j – pierderea de sarcină unitară.

DistribuŃia apei la plante, începând de la hidrant, se face printr-o instalaŃie
alcătuită din următoarele părŃi componente:
1. “Capul” construit din filtru, aparatură automată de măsurat apa şi controlat
presiunea de legătură la rezervorul de îngrăşământ lichid.
2. Conducte de transport, dimensionate corespunzătoare distanŃei şi debitului
de transportat.
3. Conducte de udare, cu diametre mici, legate la conductele de transport.
4. Dispozitive de udare (picurătoare), amplasate pe conductele de udare.
5. Dispozitivul pentru aplicarea îngrăşămintelor.
În figura 3.1 se poate observa o instalaŃie de udare prin picurare cu “cap”,
conductă de transport şi conducte de distribuŃie pe o platforma experimentală.
Conductele de udare (furtune) sunt paralele cu rândurile de culturi şi poartă pe ele
picurătoare. Conductele de udare pot fi şi cu pereŃi dubli din material plastic. Dacă la
conductele cu picurătoare lungimea nu depăşeşte 60 m, conductele cu pereŃi dubli pot
depăşi lungimea de 75 m şi chiar 210 m. Conductele pot fi aşezate la suprafaŃa solului
sau îngropate.





4





5

În figura 3.2 este prezentată schema instalaŃiei de irigaŃie localizată
automatizată.




6



3.2. Picurătoarele

ComponenŃa importantă a instalaŃiei de udare prin picurare, picurătorul preia
apa din conducta de udare şi o distribuŃie la plantă.

3.2.1. CerinŃe funcŃionale

Debitul minim necesar pentru o cultură, considerând o udare continuă în
perioada (luna) de consum maxim, este de cca. 0,4 l/h şi m
2
la valoarea consumului
mediu zilnic de 7 mm şi de aproximativ 1 l/h şi m
2
,considerând variaŃia diurnă
corespunzătoare variaŃiei acestui consum mediu.
Debitul maxim (limită) se stabileşte în condiŃia unei bune circulaŃii a apei în
sol. Băltirea poate conduce la o circulaŃie a apei în sol cu pondere gravitaŃională.
Mărind valorile debitului se produce o şiroire care trebuie controlată pentru a evita
distribuŃia defectuoasă. Veschambre şi Vaysse prezintă valori ale debitelor limită în
cadrul cărora nu se produce băltirea iar Drăgănescu valori limită pentru evitarea
şiroirii (tabel 3.1).

Tabel 3.1. Valori ale debitelor la picurător în funcŃie de textura solului (după
Drăgănescu).
Debite (l/h)
Textura
Nebăltire Neşiroire-nepercolare
Nisipoasă 2-3 6-8
Lutoasă 1-2 2-6
Argiloasă 1 1-3

Presiunea de lucru minimă este impusă de cerinŃele de uniformitate ale
udării (3-10 mCA), în funcŃie de dimensiunile amenajării. Valoarea maximă se
limitează Ńinând seama de rezistenŃa materialelor şi eficienŃa economică. RelaŃia
dintre debit şi presiune se exprimă printr-o ecuaŃie de forma:

q = KH
x


q – debitul picurătorului (l/h);
H – presiunea de lucru (m);
x – parametru caracterizând regimul de funcŃionare al picurătorului;
K – parametru depinzând de caracteristicile constructive ale produsului.

3.2.2. Tipuri constructive de picurătoare.

7
łinând seama de lungimea trasului de curgere şi de valoarea parametrului x
picurătoarele se împart în următoarele clase:
Picurătoare cu traseu lung şi 1>x>0,5 (fig.3.3).








































8



Fig. 3.3. Tipuri de picurătoare


În cazul acestui tip de picurătoare, pierderea de sarcină necesară asigurării
distribuŃiei unui debit cât mai redus apare în procesul transportului pe o secŃiune de
0,7-1,2 mm
2
şi pe o lungime reprezentând cel puŃin de 50 ori diametrul secŃiunii. Fac
parte din această clasă microtuburile, picurătoarele cu transport pe traseu elicoidal
(cilindrice sau plate) precum şi cele cu traseu şicanat. Regimul de curgere este în
general laminar, valoarea exponentului de debit fiind de 0,65 ÷ 0,9, în funcŃie de
valoarea numărului Reynolds. Fac excepŃie picurătoarele cu traseu şicanat al căror
parametru exponenŃial este cuprins între 0,5÷0,65 întrucât prin şicanare mişcarea
laminară se transformă în mişcare turbulentă.
Lungimea traseului se calculează cu relaŃia Darcy-Weissbach:

l
c
=
2
2 5
q K
d g H
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
λ
π

în care:
l
c
– lungimea traseului (m);
K – constantă, K = 617;
λ - coeficient al pierderilor de sarcină.

Pentru curgerea în regim laminar (Re < 2 000):

λ =
Re
64


În cazul curgerii în regim prepatratic şi conductă rugoasă (picurătoare
şicanate) valoarea lui λ se calculează după relaŃia Colebrok-White:


|
|
¹
|

\
|
+ ⋅ = =
λ λ Re
35 , 9
log 2 14 , 1
1
d
s

în care:
s – rugozitatea absolută (mm);
d – diametrul microtubului (mm).

Pentru alte secŃiuni decât cea circulară, în locul diametrului d se ca folosi raza
hidraulică (R):

R =
P
S

9

în care:
S – secŃiunea transversală a canalului (m
2
);
P – perimetrul acestuia (m);

Re =
υ υ
V R d V ⋅
=
⋅ 4

V – viteza apei în conductă (m/s);
υ - vâscozitatea cinematică: υ = 1,0 × 10
-6
m
2
/s la 20
0
C.

În tabelul 3.2 sunt prezentate (după Veschambre, Vaysse, Mayer, Belcov şi
Ivanov) cîteva tipuri de picurătoare cu traseu lung, mai cunoscute, utilizate pe plan
mondial.
Coeficientul de variaŃie prezentat în tabel caracterizează uniformitatea de
fabricaŃie a produsului şi se calculează ca raport între deviaŃia standard a debitului
testat la presiunea de referinŃă (σ⋅q) şi valoarea medie a debitului testat la presiunea
de referinŃă (qr):

Cυ =
r
q
q ⋅ σ


Tabel 3.2. Tipuri de picurătoare cu traseu lung.
Caracteristici
Tipul
łara
producătoare
Regim de
curgere
Constructiv Montaj
Parametru
X
Coeficient
de variaŃie
CV%
Capilar
FranŃa
Austria
Anglia
SUA
Laminar S = 0,6 mm
2
Lateral 0,7÷0,8 2,5÷5
Pluidor FranŃa Laminar
S = 0,4 mm
2

(tub+şurub)
Lateral 0,65 16
Gana FranŃa Laminar
S=0,8 mm
2

traseu elicoidal
cilindric
Lateral 0,75 3÷5
Kπ4,6 Bulgaria Laminar
S=0,8 mm
2

traseu
semişicanat
cilindric
Lateral 0,70 3÷5
Cameron Anglia Laminar
S = 0,6 mm
2

(tub+şurub)
Lateral 0,75 10
Key-Emiter Austria Laminar
S = 0,4 mm
2

traseu elicoidal,
plat
Lateral 0,95 6÷11
Lego Israel Tranzitoriu
0,8÷1 mm
2

traseu şicanat,
cilihdric
În linie 0,6 5
Naan Israel Tranzitoriu 0,8÷1 mm
2
În linie 0,6 5
10
traseu şicanat,
cilihdric
Netafim Israel Tranzitoriu
0,8÷1 mm
2

traseu şicanat,
cilihdric
În linie 0,6 5
Netafim-
buton
Israel Tranzitoriu
0,6÷0,8 mm
2

şicanat plat
Lateral 0,6 6÷8

În tabelul 3.3 se prezintă după Keller şi Karmeli coeficienŃii de corecŃie c
1
ai
debitului în funcŃie de temperatură (consuderând valoarea unitară pentru temperatura
de 20
0
C).
Valoarea debitului la temperatura t
0
C a apei, rezultă din relaŃia:

C q q
C C t
⋅ =
0 0
20
(l/oră)

Tabel 3.3. CoeficienŃii de corecŃie ai debitului în funcŃie de temperatură.
Coeficient de corecŃie (C) Coeficient de corecŃie (C) Temperatura
0
C X=1 X=0,8 X=0,6
Temperatura
0
C X=1 X=0,8 X=0,6
5 0,63 0,87 0,94 30 1,28 1,10 1,04
10 0,75 0,92 0,95 35 1,43 1,14 1,05
15 0,87 0,95 0,98 40 1,56 1,19 1,08
20 1,00 1,00 1,00 45 1,70 1,24 1,10
25 1,15 1,05 1,02 50 1,85 1,29 1,12

Picurătoare cu traseu scurt şi x = 0,5 (fig. 3.3).
Pierderea de sarcină necesară asigurării unui debit mic se realizează prin
trecerea printr-o secŃiune foarte redusă (mai mică de 0,2 mm
2
) la picurătoare şi
moderată (1,0÷2,5 mm
2
)la tuburi perforate. Curgerea se face în regim parŃial
turbulent.
łinând seama de relaŃia dintre Re, q şi d, în tabelul 3.4 se prezintă valori ake
diametrului orificiului considerând curgere în regim laminar (t=22
0
C)precum şi
presiunile corespondente.
Calculul s-a făcut pe baza relaŃiei dintre debit şi presiune la scurgerea prin
orificii înguste:

q = KSm ⋅ qH 2 [l/h]
în care:
K – constantă de transformare, egală cu 3,6;
S – secŃiune transversală (mm
2
);
m – coeficientul de scurgere m ≈ 0,7 funcŃie de forma orificiului;
q –acceleraŃia gravitaŃională, 9,81 m/s
2
;
H – presiunea de lucru la picurător (m).

11
Din datele prezentate în tabel rezultă că pentru un domeniu de presiuni de 3÷10
mCA folosite curent în amenajările de irigaŃii prin picurare şi debite de 1÷10 l/h,
diametrele orificiilor picurătoarelor vor fi de 0,15÷0,4 mm. Se apreciază sensibile la
înfundare dimensiunile mai mici de 0,7 mm, mediu sensibile la înfundare cele
cuprinse între 0,7÷1,2 mm şi puŃin sensibile, orificiile având diametre mai mari de 1,2
mm. O siguranŃa mai mare în funcŃionare se poate realiza prin adoptarea unor debite
de distribuŃie mai mari şi redistribuirea în două sau mai multe puncte cu microtuburi.



Tabel 3.4. Debite, diametre şi pierderi de sarcină la curgerea prin orificii
(m=0,7)
Parametrii funcŃionali la limita
maximă de curgere în regim laminar
Diametru (mm)
Debit (l/h)
Pierderi sarcină
(m)
Debit (l/h)
(H = 10 m)
Re
(H = 10 m)
0,1 0,57 42,00 0,27 945
0,2 1,14 10,50 1,10 1 925
0,3 1,71 4,66 2,49 2 905
0,4 2,28 2,62 4,43 3 876
0,6 3,42 1,16 9,97 5 815
0,8 4,56 0,65 17,72 7 752
1,0 5,71 0,42 27,70 9 695
1,2 6,85 0,29 39,90 11 637
1,4 7,99 0,21 54,29 15 834
1,6 9,13 0,16 70,91 15 511
1,8 10,27 0,13 89,75 17 451
2,0 11,42 0,10 110,80 19 390
2,2 12,60 0,08 134,00 21 318
2,4 13,70 0,07 159,55 23 267
2,6 14,80 0,06 187,25 25 206

Picurătoare cu autoreglare (x < 0,3). Din punct de vedere al lungimii
traseului, acestea pot fi atât cu traseu lung, cât şi scurt, (orificii). Până la presiunea
nominală relaŃia debit-presiune este aceea a picurătorului de bază. Pentru presiuni
mai mari decât minima domeniului de reglare, auto-reglarea debitului poate fi
asigurată prin:
a) modificarea formei şi mărimii orificiului, datorită diferenŃei de presiune
amonte-aval;
b) presarea traseului imprimat (elicoidal sau şicanat) pe o membrană clasică;
c) astuparea temporară a orificiului de ieşire, durata închiderii fiind
proporŃională cu durata de anulare a diferenŃei de presiune dintre intrarea în picurător
(care provoacă deformarea unei membrane de cauciuc şi închiderea orificiului de
ieşire);
d) presarea pe orificiul de ieşire elastic a unei bile (tip ventil cu bilă) având la
12
bază tipul de picurător cu traseu scurt.
În tabelul 3.5 sunt prezentate câteva tipuri de picurătoare cu autoreglare mai
cunoscute. Valorile parametrului exponenŃial, diferenŃiate datorită modului de reglare
sunt cuprinse în limitele –0,3 < x < 0,3. ExecuŃia şi folosirea unor picurătoare cu x<0
trebuie evitată, din considerente legate de comportarea în exploatare a amenajării.


Tabel 3.5. Caracteristici constructive şi funcŃionale ale unor picurătoare cu
autoreglare
Caracteristici constructive
Denumire
picurător
łara
producătoare
Regim curgere
Debit de
reglare
Exponent de
debit
Coeficient
variaŃie (%)
Plastif Israel TranziŃie 2; 4; 8 l/h X=0 5÷10
Netafim Israel TranziŃie 2; 4; 8 l/h X=0 5÷10
Eternomatic SUA Turbulent
4 sensibil la
înfundare
X<0,3 8÷21
Key Emiter Australia 4,8 X<0,3 3÷10
Subterain SUA Turbulent 4
4 ieşiri FranŃa Tranzitoriu 12(3×4)


3.2.2. Alte tipuri de picurătoare.

În această grupă se include picurătoarele ciclonice (de tip Vortex sau Tirosh)
şi picurătoarele cu impuls (picurătoare cu orificiu mare, x = 0,5 şi cu funcŃionare
intermitentă).
Picurătoare ciclonice. La acest tip de picurătoare parametru exponenŃial (x)
este aproximativ 0,4. Pierderea de sarcină se creează prin repartiŃia vitezelor
tangenŃiale şi a presiunilor, de la perete spre centrul de rotaŃie în mişcarea centrifugă:

p – po = ) (
2
2
2
2
1
V V −
ρ

în care:
p – po – diferenŃa de presiune dintre intrare-ieşire în picurător;
ρ - densitatea apei (ρ = 1 kg/dm
3
);
V
1
, V
2
– viteza tangenŃială la intrare şi ieşire în camera ciclonică.

Raportul maxim de reducere al presiunilor intrare-ieşire obŃinut experimental
este de 3/1, corespunzând unui raport al diametrelor de orificiu ieşire-cameră
ciclonică, de 1/4÷1/7.
Pentru acelaşi debit de aceeaşi presiune, diametrul secŃiunii celei mai reduse al
picurătorului ciclon este de 1,73 ori mai mare decât al picurătorului tip orificiu.
Aceasta conferă o mare siguranŃă în exploatare. Abaterile de la valoarea medie a
debitului sunt mari (cca. 30%), invers proporŃionale cu mărimea diametrului de
intrare-ieşire. Gabaritul redus al acestor picurătoare şi faptul că nu au părŃi care se pot
13
agăŃa în timpul mutării, au făcut să fie mult folosite în legumicultură şi în general la
culturile anuale la care conductele se strâng la sfârşitul sezonului.
În fabricaŃie, sunt cunoscute picurătoarele Vortex (denumire pentru produse
SUA şi FranŃa) şi Tirish (produse în Israel). Debitele acestora sunt mai mari sau
egale cu 4 l/oră (având diametrele de intrare şi ieşire mai mari sau egale cu 0,6 mm).
DistribuŃia apei în câmp se face la picurător sau în mai multe puncte (redistribuŃie cu
microtuburi).
Picurătoarele cu impuls. Realizarea picurătoarelor cu impuls (caracterizate
prin curgere în regim nepermanent) s-a făcut prin aplicarea la acestea, a principiilor
irigaŃiei prin aspersiune cu impuls, fundamentată de Callestre. Se porneşte de la
considerentul de funcŃionare şi durata de acumulare trebuie să fie egal cu raportul
dintre debitul specific al picurătorului (raportat la unitatea de suprafaŃă) şi consumul
specific al plantei. Picurătorul este de tipul unui dispozitiv de suprapresiune.
Deschiderea se face la o presiune maximă şi închiderea la o presiune redusă, perioadă
în care se consumă un debit acumulat local. Acumularea se realizează fie într-un mic
rezervor tip hidrofor eferent picurătorului fie prin creşterea în volum a conductei
(PEjd, PVC, plastifiat cu pereŃi subŃiri) în domeniul eforturilor elastice.

3.3. Tuburi de udare pentru picurare.

Tuburile de udare au funcŃie dublă de transport şi udare (fig. 3.4). DistribuŃia în
câmp se realizează prin pori ai peretelui Ńevii, executată din ceramică, material plastic
expandat, sau printr-un sistem de orificii realizate prin perforarea după anumite reguli
a unor tuburi cu pereŃi dubli.

Fig. 3.4. Tuburi picurătoare:
a – concentrice, model “Agrodrip”; b –excentrice model “Chapin” şi
“Biwall”; c, d – grafice de calcul.
14

În fabricaŃie sunt mai cunoscute următoarele tipuri de tuburi de udare pentru
picurare: concentrice, duble excentrice şi poroase.
Tuburi concentrice, având peretele interior riflat şi spiralat iar cel exterior
neted, se poate executa din PVC sau PE jd. Principiile de dimensionare şi funcŃionare
sunt asemănătoare picurătoarelor cu traseu lung. Traseul unei distribuŃii este cuprins
între o perforaŃie a tubului riflat spre interior şi o perforaŃie a tubului neted spre
exterior, traseele fiind izolate între ele. Produsul este realizat în Germania (sistem
Agrodrip, firma Dresbach).
Valorile CV sunt cuprinse între 6÷3 % şi x =0,75÷0,8. Prezintă rezistenŃe la
înfundare (secŃiune > 1 mm
2
). Se livrează în modele având debitul de 2,7 l/h şi metru
linear, pentru tipul cu orificii la 0,33 mm şi 1,5 l/h şi metru pentru modelul cu orificii
distanŃate la 0,66 mm.
Au dezavantajul fragilităŃii (se frâng uşor la nivelul orificiului) cerând
manipulare foarte atentă. Diametrul de înfăşurare este de 1÷1,5 m.
Tuburi duble excentrice. Se execută din folie de PE sau PVC plastifiat cu
grosimea de 0,3÷0,4 mm.
Modelele mai cunoscute: Driphose, Biwall şi Chapin Drip. Tubul principal are
rol de transport şi distribuŃie în tubul secundar. Peretele de separare are un orificiu de
primire cu diametrul de 0,5÷0,6 mm. Tubul secundar distribuie apa în câmp prin
orificii (4÷10 orificii de udare la un orificiu de distribuŃie), orificiul de udare având
acelaşi diametru cu cel de distribuŃie. Raportul dintre presiunea din tubul principal şi
secundar este aproximativ 10. Din acest motiv nu se recomandă ca presiunea în
conducta principală să fie mai mică de 5 m. În funcŃie de presiunea în conducta
principală şi de numărul şi forma orificiilor, presiunea din conducta secundară se
calculează în baza relaŃiei care urmează:

Hs =
1 ) (
4 2
4 2
2
+
dp Cp
ds Cs
N
H
p

sau pentru Cs=Cp şi ds=dp;

Hs =
1
2
4 1
2
2
2
2
+
=
+ N
gHp
ds Cs qs şi
N
H
p
π


în care:
Ns – presiunea în tubul secundar (m);
Np – presiunea în tubul principal (m);
N – număr de orificii exterioare la un orificiu interior;
Cs şi Cp – coeficienŃii de debit pentru orificiile de udare (Cs) şi de distribuŃie
(Cp);
ds şi dp – diametrele orificiilor de udare (ds) şi de distribuŃie (dp).

15
Diametrele mari (25 mm) permit lungimi mari de conducte. Pentru Hp = 1
kg/cm
2
, qs = 1,6 l/h şi orificiu. DistanŃa între orificii este de 0,3÷0,6 m în funcŃie de
varianta constructivă. Conductele sunt relativ ieftine, se instalează uşor şi sunt
rezistente la înfundare dacă sunt protejate (vântul şi precipitaŃiilor accentuează
pericolul înfundării). Sunt, de asemenea, sensibile la radiaŃiile ultarviolete. Se
folosesc pentru cultura legumelor de obicei pentru un sezon de irigaŃie.
Tuburi poroase. Se folosesc de obicei îngropate. FuncŃionând în aer şi cu apă
calcaroasă se înfundă repede. Moser E. indică următoarele elemente tehnice ale
tuburilor poroase:
- presiunea de lucru = 0,05÷0,20 kgf/cm
2
;
- debit egal cu 0,35÷10 l/oră;
- exponent de debit (x) = 0,88;
- secŃiunea porilor = 6×10
-7
mm
2
.
Debitul şi uniformitatea de distribuŃie sunt influenŃate de temperatură.
Realizarea uniformităŃii este o operaŃie pretenŃioasă şi dificilă. Din punct de vedere al
capacităŃii de transport, aceste conducte fac parte din categoria conductelor netede,
diferenŃierea decurgând din imposibilitatea formării stratului limită din apropierea
pereŃilor.

3.4. Tuburi pentru conductele de udare.

3.4.1. CerinŃe

Tuburile din componenŃa conductelor de udare trebuie să răspundă unor cerinŃe
necesare funcŃionării în siguranŃă. MenŃionăm pe cele mai importante:
- să fie opace total în scopul prevenirii dezvoltării în reŃea a microfaunei
favorizată de prezenŃa luminii;
- să poată fi livrate în tronsoane cu lungime mare şi să permită îmbinarea
rapidă şi simplă a tronsoanelor sau tuburilor deteriorate în exploatare;
- să fie uşoare şi rezistente la transport şi manipulare;
- să permită montarea rapidă şi puŃin costisitoare a picurătoarelor;
- să aibă un cost redus şi energie înglobată cât mai puŃină fără a neglija
condiŃiile de calitate;
- să fie rezistente la acŃiunea factorilor de mediu (radiaŃii ultraviolete,
temperatură de stare uscată sau umedă, degradare biologică prin atac de ciuperci sau
dăunători);
- să fie rezistente la acŃiunea factorilor chimici corodanŃi prezenŃi în apa de
irigaŃie şi provenind fie din sursă fie din substanŃele fertilizante sau din tratamente
chimice;
- să asigure transportul apei cu pierderi de sarcină cât mai reduse;
- să corespundă regimului de presiune.



16
Tabel 3.6. Dimensiunile secŃiunii transversale ale Ńevilor din PEjd (Plastro-
Gvat-Israel, prospect 1996)

2,5 kgf/cm
2
4 kgf/cm
2
6 kgf/cm
2
10 kgf/cm
2

Diametrul
exterior
grosime
(mm)
greutate
(gr/m)
grosime
(mm)
greutate
(gr/m)
grosime
(mm)
greutate
(gr/m)
grosime
(mm)
greutate
(gr/m)
12 1,05 40 1,3 50 1,6 55 2,0 60
16 1,35 55 1,6 70 1,8 - 2,7 108
20 1,6 90 1,8 105 2,4 - 3,3 165
25 2,0 135 2,1 150 3,0 - 4,2 255
32 2,0 175 2,6 - 3,9 - 5,3 415
40 2,0 225 - - 4,3 450 6,7 660
50 2,4 335 - - 5,4 705 8,3 1 010
63 3,0 525 - - 6,7 1 110 10,5 1 610
75 3,6 750 - - 8,0 1 550 12,5 2 270

Tabel 3.7. Dimensiunile Ńevilor PEid
6 kgf/cm
2
10 kgf/cm
2
6 kgf/cm
2
10 kgf/cm
2
Diam.
ext.
(mm)
grosime
(mm)
greutate
(gr/m)
grosime
(mm)
greutate
(gr/m)
Diam.
ext.
(mm)
grosime
(mm)
greutate
(gr/m)
grosime
(mm)
greutate
(gr/m)
10 - - 2 50 50 2,8 400 4,7 640
12 - - 2 65 63 3,6 650 5,7 1 020
16 - - 2 85 75 4,3 925 6,8 1 445
20 - - 2 110 90 5,1 1 300 8,2 2 080
25 2 140 2,3 160 110 6,2 1 950 10,0 3 290
32 2 180 2,9 250 125 7,1 2 530 11,4 4 080
40 2,3 265 3,6 400 140 7,9 3 160 12,7 4 970

3.4.2. Caracteristici dimensionale şi hidraulice.

În mod curent, în funcŃie de metoda de udare se folosesc dimensiunile:
- picurare, din 12; 16 şi 20 mm;
- tuburi perforate, metoda CNABRL; dn 20; 25; 32 mm;
- tuburi perforate, metoda mixtă dn 25; 32 şi 40 mm.
Tuburile folosite curent sunt pentru presiuni de 2,5 şi 4,6 kgf/cm
2
. În funcŃie de
modul de pozare (la suprafaŃă sau îngropate) tuburile sunt de preferinŃă din PE id
respectiv PVC.
În tabelele 3.6 – 3.9 sunt prezentate tuburi din materiale plastice ce pot fi
folosite şi pentru alcătuirea conductelor de udare. De menŃionat că, în fabricaŃia
internă, sunt standardizate numai Ńevile din PVC, cele din PE jd realizându-se pe baza
normelor interne de fabricaŃie existente.

Tabel 3.8. łevi din PE id pentru P = 4 kgf/cm
2

Diametrul exterior mm 32 40 50 63 75 90
Grosime perete mm 1,8 1,8 2,2 2,8 3,2 3,5
greutate gr/m 170 230 340 540 750 -
17

Tabel 3.9. Dimensiunile secŃiunii transversale ale Ńevilor din PVC rigid⋅
Tip
D
ext
(mm)
U M G
D
n
tolera
nŃa
grosime
mm
greutate
kg/m
grosime
mm
greutate
kg/m
grosime
mm
greutate
kg/m
Îmbinare la tipul
M
10 0,45 - - 1+0,3 0,045 1+0,3 0,045 Adeziv
12 0,5 1+0,3 0,055 1+0,3 0,055 1+0,3 0,055 Adeziv
16 0,55 1+0,3 0,075 1,1+0,3 0,081 1,2+0,3 0,087 Adeziv
20 0,6 1,1+0,3 0,105 1,3+0,35 0,123 1,5+0,35 0,135 Adeziv
25 0,7 1,3+0,35 0,148 1,5+0,35 0,172 1,9+0,4 0,212 Adeziv
32 0,8 1,6+0,35 0,239 1,8+0,4 0,264 2,4+0,45 0,339 Adeziv
40 0,9 1,8+0,4 0,331 2,0+0,4 0,366 3,0+0,5 0,525 Adeziv
50 1,05 1,8+0,4 0,422 2,4+0,45 0,547 3,7+0,55 0,805 Adeziv
63 1,25 1,8+0,4 0,536 3,0+0,5 0,854 4,7+0,65 1,280 Adeziv
75 1,45 1,8+0,4 0,642 3,6+0,55 1,210 5,6+0,75 1,810 Adeziv
90 1,65 1,8+0,4 0,774 4,3+0,65 1,740 6,7+0,85 2,600 Adeziv
110 1,95 2,2+0,4 1,140 5,3+0,75 2,600 - - Garnitură cauciuc
125 2,2 2,5+0,45 1,470 6,0+0,8 3,340 - - Pn = 7 kgf/сm
2

140 2,4 2,8+0,5 1,840 6,7+0,85 4,160 - - Pn = 7 kgf/сm
2

150 2,6 - - 7,5+0,95 5,260 - - Pn = 7 kgf/сm
2

160 2,7 3,2+0,5 2,380 7,7+0,95 5,460 - - Pn = 7 kgf/сm
2

170 2,8 - - 8,3+1,05 6,594 - - Pn = 7 kgf/сm
2

185 3,2 - - 9,0+1,1 7,766 - - Pn = 7 kgf/сm
2

210 3,6 - - 10,0+1,3 9,800 - - Pn = 7 kgf/сm
2

260 4,3 4,9+0,7 5,650 - - - - Pn = 7 kgf/сm
2

280 5,0 5,5+0,75 7,080 - - - - Pn = 7 kgf/сm
2


Pentru calculul grosimii pereŃilor sau pentru stabilirea eforturilor admisibile în
conductă se pot folosi următoarele relaŃii:
- pentru dimensionare:

S =
n a
n
P
d P
+

σ 2


- pentru verificarea efortului în perete:

σ =
S
S d P
i
2
) ( −


- toleranŃa la diametru:

td = 0,015⋅d + 0,3

- toleranŃa la grosimea perete:
ts = 0,1⋅s + 0,2
18
în care:
S – grosimea peretelui Ńevii (cm);
σ
a
– efortul de întindere admisibil (kgf/cm
2
);
P
n
– presiunea nominală (kgf/cm
2
);
d – diametrul exterior (nominal);
σ - efortul în perete la presiunea de încercare p
i
.

În figura 3.5 se prezintă curbele de rezistenŃă la întindere în funcŃie de durata
efortului a câtorva materiale plastice după determinări efectuate de Diederich,
Richard şi Guabe.


































20
30
40
50
60
70
80
100
150
200
300
R
e
z
i
s
t
e
n
Ń
a


l
a

î
n
t
i
n
d
e
r
e

k
g
/
c
m
2

0,01
0,1 1 10 100 1 000 10 000 100 000
Durata solicitării continuă (ore)
PE 80
0
C
PE 65
0
C
PE 50
0
C
PE 40
0
C
PE 20
0
C
PEAS+PP
compound
PE etirată
PVC 20
0
C
Notă:
1. RezistenŃele pentru PVC, PP,PE etirată după Diederich, Richard şi Gaube
2. RezistenŃele pentru PEAS+PP (compound) sunt valori interpolate (Berar U.)
Fig. 3.5. VariaŃia rezistenŃei la întindere cu durata solicitării pentru
PVC, PP, PE id
19

De menŃionat că solicitarea în conductele de irigaŃii nu este continuă astfel
încât se poate veni cu o corecŃie la presiunea pentru care Ńevile sunt garantate de
industrie.
Pierderi de sarcină pe conductele din materiale plastice. Pierderile de
sarcină în conducte se pot calcula în baza relaŃiei Darcy-Weissbach.

h = λ ) (
2
2
m
g
V
d
l

în care:
λ - coeficient al pierderilor de sarcină;
l – lungimea conductei (m);
d – diametrul interior al conductei (mm);
V – viteza medie a apei în secŃiune (m/s);
g – 9,81 – acceleraŃia gravitaŃională (m/s
2
).

Valoarea coeficientului pierderilor de sarcină, în funcŃie de regimul de curgere
se calculează cu una din relaŃiile:
- mişcarea laminară (Re ≤ 2 300)

λ = 64/Re
pentru 4 000 < Re < 10
6
şi conducte netede |
¹
|

\
|
≈ <
1 Re
d
k
n
δ formula lui Blasius:

λ =
25 , 0
Re
3164 . 0

în care:
k – rugozitatea absolută (mm);
δ
n
– grosimea stratului limită.

Având în vedere domeniul larg de viteze din conductele de udare şi pentru
evitarea dificultăŃilor din folosirea mai multor formule, în dimensionarea conductelor
din mase plastice se foloseşte curent formula Williams-Hazen în care pierderea de
sarcină unitară este:

J = m m d
C
Q h
/ 10 12 , 1
1
87 , 4
852 , 1
10 −

|
|
¹
|

\
|
⋅ ≅
ω

în care:
Q – debitul de transport în secŃiunea de calcul (l/s);
C – coeficientul pierderilor de sarcină după Hazen-Williams;
d – diametrul interior al conductei (mm).


20


Elemente de dimensionare a reŃelei de irigare prin picurare.
Dimensionarea unei amenajări de udare prin picurare porneşte, ca şi la celelalte
amenajări de la elementele de udare. Astfel, se porneşte de la debitul picurătorului şi
de la raportul dintre suprafaŃa totală udată şi suprafaŃa totală cultivată.
Calculul lungimii şi diametrului conductei de irigaŃie se bazează, în general,
pe considerente economice. Un sistem de irigaŃie mai ieftin se obŃine prin reducerea
diametrului şi lungimii conductei de irigaŃie.
Deoarece debitul la duze variază de-a lungul conductei de udare, scăzând din
amonte spre aval, este necesar să se facă o dimensionare a lungimii reŃelei de udare,
astfel încât debitul să se menŃină aproximativ constant, admiŃând însă o variaŃie de
circa 20% între extremităŃile conductei.
Utilizând modelul matematic al distribuŃiei continue a debitului, pe o
conductă cu orificii aflate la distanŃe egale de secŃiuni egale pentru un teren orizontal
şi un coeficient de debit mediu se obŃine:
dy =cq
x
2
⋅dx (3.1)
dy – pierderea elementară de sarcină pe lungimea dx;
qx – debitul care curge printr-un orificiu aflat la distanŃa x faŃă de
extremitatea aval;
c =
5 2
8
D gπ
λ
- termen ce ia în consideraŃie coeficientul de rezistenŃă λ şi
diametrul conductei D.
Debitul elementar pe distanŃa dx este exprimat, în acest caz prin relaŃia:
dq
x
= ydx
b
c
1
(3.2)
în care:
c
1
= µf g 2
µ - coeficient de debit mediu al orificiilor şi are valoarea 0,6 ;
f – secŃiunea orificiului;
b – distanŃa dintre două orificii;
y – înălŃimea piezometrică la distanŃa x faŃă de extremitatea aval.

Integrând (3.2) şi introducând în (3.1) obŃinem:

2
0
2
2
1
] [

=
x
dx y
b
c
c
dx
dy
(3.3)
Din relaŃia (3.3) se obŃine:
y dx y
b
c
c
dx
y d
x
] [ 2
0
2
2
1
2
2

= (3.4)
Dar
21
,
0
1

=
x
x
ydx
q
b
c
iar q
x
=
dx
dy
c
1

RelaŃia (3.4) se transformă în:
y
dx
dy
c
b
c
dx
y d
1
2
2
2 = ,. (3.5)
Notând V =
dx
dy
şi k =
b
c c
1
2
, se ajunge la următoarea ecuaŃia diferenŃială, cu
variabile separate.
d y k
V
V
=
După integrare şi înlocuirea cu K, rezultă:

'
2
3
1
2
3
4
3
2
C h c
b
c
V + =
constanta C

se determină în condiŃiile iniŃiale: pentru x = 0; V = 0 şi h = y
0

;
C

=
2
3
'
0
1
) (
3
4
y c
b
c
(3.6)

Se menŃionează că y reprezintă înălŃimea piezometrică la primul orificiu, iar
y
0

sarcina la extremitatea aval a conductei.
Prin înlocuirea constantei C

, relaŃia care se obŃine este următoarea:
c h
b
c
y c
b
c
V
2
3
'
0
1
2
3
1
2
3
3
4
3
4
3
2
− = (3.7)
Notând cu A raportul dintre sarcina într-o secŃiune oarecare (y) şi cea a extremităŃii
aval (y
0

) Ńinând seama că V = dy/dx şi efectuând unele operaŃii în relaŃia (3.7)
obŃinem:

3
2
2
3
'
0
3
1
2
2
1
) 1 ( 4 − ⋅ ⋅
|
|
¹
|

\
|
= A y c
b
c
dy
dx
, (3.8)
Reunind constantele sub forma: c
1
2
⋅ c ⋅ d = k
1
din (3.8) se obŃine:

3
2
2
3
3
1
'
0
) 1 (
4
− = A
b
k
dx y
dy
, (3.9)
Din
dx
dA
dx y
dy
A
y
y
= ⇒ =
'
0
'
0
, ceea ce permite ca (3.9) să se transforme într-o
ecuaŃie diferenŃială:

3
2
2
3
3
1
) 1 (
4
− = A
b
K
dx
dA

Pentru integrare folosind substituŃia:
t
A
A
=
|
|
¹
|

\
|

3
1
2
3
2
3
1

Făcând unele operaŃii şi integrând relaŃia (3.9) obŃinem:
22

3
1 2
3
3
2
) 1 (
3
1 ln
3
1
2
'
1
3
1
+
+
(
¸
(

¸


+ = +
t
arctg
t
t
C
b
x
aK (3.10)
Determinând constanta din condiŃiile iniŃiale ale problemei şi înlocuind în
(3.10) obŃinem:
3xB = ln 82 , 1
3
1 2
46 , 3
) 1 (
3 ) 1 (
2
2

+
+

+ − t
arctg
t
t t
(3.11)
în care: B =
b
k
3
1
4
.
Cu ajutorul relaŃiei (3.11) se poate determina distribuŃia presiunilor de-a
lungul unei conducte, la care distanŃa dintre orificii, materialul conductei, diametrul
conductei şi lungimea pot avea orice valoare.


3.6.Elemente componente ale unei amenajări de irigaŃie localizată.

Un sistem de irigaŃie localizată cuprinde: instalaŃia de priză (din foraj, râu, lac
de acumulare sau un hidrant al unei reŃele fixe), fertilizare, conducte secundare,
principale, terŃiare şi de udare, dispozitive de udare situate pe conductele de udare,
vane şi alte piese speciale. Dispozitive de filtrare se amplasează atât la intrarea în
reŃea, ca şi între centrul de control şi dispozitivele de udare (acestea din urmă sunt
dispozitive de fertilizare fină). Aceste dispozitive trebuie să aibă capacitatea de
tranzit şi de fertilizare necesare în dreptul său, adică de reŃinere a particulelor solide
peste o anumită dimensiune (diametru) care este ceva mai mică decât diametrul
orificiilor dispozitivelor de udare.

3.6.1. Schema sistemului de elemente funcŃionale.

Aşa cum se arată în figura 3.6 reŃeaua de distribuŃie este formată din conducte
de mai multe ordine de mărime. Conductele secundare asigură gruparea conductelor
terŃiare şi a celor de udare pe zone, al căror număr depinde de forma terenului,
topografia lui, numărul de seturi de udare pe zi, sau în intervalul dintre udări,
lungimile conductelor secundare şi a celor de udare.
Din punct de vedere funcŃional deosebim următoarele elemente teritoriale:
- subunitatea de irigaŃie este suprafaŃa care se irigă simultan în aval de un
punct de control l presiunii (unde se instalează un regulator de presiune). O
subunitate de irigaŃie este, de obicei, suprafaŃa alimentată de o conductă terŃiară (fig.
3.7);






23







































-
-
-
-
-
Regulatoare
de presiune
Vane volumetrice
1
2
C D
B A
Priză
A,B,C,D - unităŃi de irigaŃie;
1,2 - subunităŃi de irigaŃie;

I= A+C unităŃi operaŃionale de
II=B+D irigaŃie

Fig. 3.7. UnităŃile funcŃionale ale unui sistem de
irigaŃie
Clapet de reŃinere
De la pompă
sau reŃea sub
presiune
Rezervor îngrăşământ
Filtru
Conductă principală (CP)
Conductă secundară
Regulator de presiune (vană)
Conductă
terŃiară
picurătoare
Conducte de
udare
Fig.3.6. Schema unui sistem de irigaŃie localizată
24
- unitatea de irigaŃie este suprafaŃa realizată prin însumarea subunităŃilor de
udare ce se irigă simultan, situate în aval de un punct unde se măsoară norma de
udare şi volumul de apă. Se referă la suprafaŃa deservită de o conductă secundară (v.
fig. 3.7);
- unitatea operaŃională de irigaŃie este suma unităŃilor de irigaŃie care
funcŃionează simultan în aval de centrul de control, deci în toată amenajarea.



















CAP. 4. INSTALAłII ŞI DISPOZITIVE PENTRU ASIGURAREA
CALITĂłII APEI.

Înfundarea picurătoarelor constituie principalul risc în amenajările de irigaŃii
prin picurare. Cauza în cele mai multe cazuri o constituie suspensiile minerale sau
organice prezente în apă. Prevenirea acestui pericol se face prin filtrare. Dimensiunile
maxime admise ale particulelor în suspensie ce pot rămâne în apa de filtrare depind
de particularităŃile constructive ale picurătorului şi trebuie în orice caz să fie mult mai
mici decât secŃiunea transversală a acestuia. Sunt mai sensibile la înfundare
picurătoarele cu trasee lungi de curgere laminară. Pentru astfel de picurătoare, chiar
cu 1 mm diametru se folosesc site de 0,075 mm.
În stabilirea modului de separare a sedimentelor trebuie să se Ńină seama de
natura sursei de apă, respectiv de indicii de calitate a acesteia. Sub acest aspect
trebuie avut în vedere nu numai particulele în suspensie ci şi substanŃele sau compuşii
dizolvaŃi în apă.
Pentru separarea suspensiilor minerale sau organice în amenajările de irigaŃie
localizate şi îndeosebi pentru picurare sunt folosite o diversitate de tipuri şi instalaŃii
care se prezintă în continuare.







♦ Echipamentul de filtrare a apei
25
4.1. Echipamentul de filtrare a apei.

Obturarea picurătoarelor este fenomenul cel mai frecvent şi mai grav în cazul
instalaŃiilor de irigaŃie localizată. Amploarea şi manifestarea lui depinde de
concentraŃia de particule în suspensie din apă, de mărimea acestora şi de sistemul de
filtrare adoptat. Fenomenul de obturare poate fi produs de :
- particule de natură organică şi anorganică;
- precipitarea unor săruri;
- dezvoltarea algelor şi bacteriilor.
În raport cu factorul timp obturările pot fi imediate sau potenŃiale (lente). Cele
imediate se datoresc, de obicei, particulelor organice şi anorganice, pe când cele lente
sunt produse în special de precipitate sau de alge şi bacterii.
Apa din puŃuri şi foraje are frecvent particule de nisip, iar cea provenind din
râuri şi lacuri are mari cantităŃi de mal, argilă şi resturi organice. SubstanŃele organice
mai frecvente sunt algele, diatomeelor, moluştele, crustaceele, insectele, resturile
vegetale ş.a.
Tipul de filtru se alege în funcŃie de natura particulelor solide din apa de
irigaŃie (tabel 4.1).

Tabel 4.1. Alegerea tipului de filtru.
Natura
materialului solid
Separator de nisip Filtru cu pietriş Filtru cu sită Alte tratamente
Nisip x - x Sedimentare
Praf şi argilă - x x
Sedimentare şi
floculare
SubstanŃe
organice
- x x
Tratamente
chimice
4.1.1. Prefiltrarea apei.

Este utilizată pentru ape cu concentraŃii mari de particule solide, cu particule de
dimensiuni relativ mari.
Dispozitivele folosite sunt de mai multe tipuri şi anume:
grătare, cu ochiuri sau secŃiuni de trecere late de 3÷10 mm pentru o curăŃire
fină, 10÷25 mm pentru curăŃire medie şi 50÷100 mm pentru precurăŃire. Se instalează
uneori şi mai multe grătare, cu ochiuri având dimensiuni în scădere în sensul curgerii
apei. La dimensionarea grătarelor se consideră viteza de trecere a apei prin ele în
limitele 0,6÷1,0 m/s.
bazine de decantare. Sunt folosite pentru reŃinerea (sedimentarea) unor
cantităŃi importante de aluviuni în suspensie sau pentru eliminarea fierului prezent în
unele ape subterane. Se disting patru tipuri de sedimentare:
♦ sedimentarea particulelor solide care nu interacŃionează cu cele
vecine (nisip sau praf);
♦ sedimentarea particulelor care floculează în timpul procesului
(oxidarea şi flocularea fierului);
26
♦ sedimentarea se produce în suspensie însă există forŃe de interacŃiune
între particule, încât masa de particule se depune, în unitate se
formează o interfaŃă între lichidul decantat şi masa sedimentată;
♦ când concentraŃia este ridicată, încât formează o structură care se
comprimă şi se sedimentează. Acest mod de sedimentare se observă
în straturile inferioare ale masei de sedimente.

4.1.1.1. Separatoare de nisip.

Sunt dispozitive ce au rol de prefiltrare, care se instalează în aval de priză, dacă
apa are concentraŃie nare de nisip. Mişcarea apei de formă elicoidală (vortex) în
aceste aparate permite reŃinerea şi eliminarea particulelor peste 100 microni în
proporŃie de 98%.
Mai frecvent utilizate în acest scop sunt hidrocicloanele şi separatoarele de
nisip propriu-zise. Principiul de funcŃionare este acelaşi la amândouă, însă diferă
geometria camerei filtrante care este conică la hidrocicloane şi cilindrică la
separatoare.
Hidrociclonul constă dintr-o parte cilindrică unde se realizează mişcarea
rotaŃională a apei, o parte conică unde are loc separarea particulelor solide şi o intrare
tangenŃială a apei (la partea superioară), un tub de colectare şi ieşire a apei curate
situat în axul vertical al hidrociclonului tot la partea superioară a sa, şi o secŃiune de
descărcare a nisipului colectat în partea de jos a aparatului (fig. 4.1, fig. 4.2.).
Pentru dimensionarea unui astfel de dispozitiv, se impune diametrul porŃiunii
cilindrice D
c
, funcŃie de care se adoptă:
- lungimea hidrociclonului, L = (5÷8)D
c
;
- diametrul conductei de intrare D
i
şi diametrul tubului de ieşire D
o
a apei
limpezi D
I
= D
o
= (0,15÷0,33)D
c
;
- diametrul colectorului pentru descărcarea părŃii solide D
s
= (0,15÷0,20) D
c
;
- lungimea colectorului de apă limpede L
a
= (0,33÷0,5)D
c
la aparate mici şi
(0,16÷0,25) la cele mari.
Unghiul de conicitate θ al părŃii inferioare se adoptă până la 45
0
С.












27




Tabel 4.2.
D
i,
D
o
1” 1
1/4
” 1
1/2
” 2”
Dim A (mm) 762 762 762 914
Dim B (mm) 539,8 539,8 539,8 660,4
Dim C (mm) 152,4 152,4 152,4 203,2
Dim D (mm) 85,7 85,7 85,7 127
Dim C (mm) 139,7 139,7 139,7 139,7

Pierderile de sarcină ale hidrociclonului se menŃin constante în timp şi depind
de numai de debit şi de diametrul lor, fiind prezentat în abaca din fig. 4.3. În cazul
separatoarelor de nisip pierderile de sarcină sunt redate în fig. 4.4 funcŃie de debit şi
de diametrul secŃiuni de intrare.










Fig.4.1. Schema unui hidrociclon, cu
fluxurile apei limpezi şi particulele
solide
Fig.4.2. Schema unui
separator de nisip, cu
dimensiunile părŃilor sale
28








4.1.1.2. Filtre cu pietriş şi nisip.

Filtrele şi materialele granulare sunt folosite la tratarea apei pentru irigarea
localizată în principal în scopul reŃinerii vegetaŃiei acvatice şi cu efect mai redus –
pentru reŃinerea fracŃiunilor minerale.
În procesul de filtrare nu se folosesc produse coagulate în scopul eliminării
fazei coloidale şi obŃinerii unei limpeziri avansate a apei.
Fig. 4.3. FuncŃionarea hidrociclonului
Debitul (m
3
/oră)
Debitul (m
3
/oră)
P
i
e
r
d
e
r
i

d
e

s
a
r
c
i
n
ă

(
b
a
r
i
)

P
i
e
r
d
e
r
i

d
e

s
a
r
c
i
n
ă

(
d
m
)

a
b
Fig. 4.4.
a – pierderile de sarcină în cazul hidrocicloanelor, funcŃie de debit şi diametrul părŃii
cilindrice; b – pierderile de sarcină pentru separatoare de nisip
29
Se amplasează între priză şi filtrare cu sită şi sunt destinate reŃinerii
substanŃelor organice dar cu o eficienŃă mai mică reŃin şi nisip. Ele nu se pot substitui
însă filtrelor cu sită.
Constau dintr-un rezervor metalic sau din material plastic ranforsat, capabil să
reziste la presiuni statice şi dinamice din reŃea în care este aşezat materialul filtrant.
Materialul filtrant se aşează în mai multe straturi, fiecare cu o anumită grosime
şi granulometrie (fig.4.5).

ProprietăŃile nisipurilor folosite pentru filtrarea apei sunt granulometria (se
determină prin cernere cu site de mai multe dimensiuni ale ochiurilor, după uscarea
materialului timp de 4 ore la 120
0
C), diametrul efectiv (diametrul sitei care permite
trecerea a 10% din totalul probei de nisip), coeficientul de uniformitate (raportul
d
60
/d
10
din curba granulometrică), forma granulelor şi friabilitatea lor.
Fig. 4.5. Filtre cu materiale granulare:
a - filtru cu granule de polistiren expandat; b – filtru cu nisip şi pietriş tip
Netafin; c – filtru combinat cu material granular şi cu sită
30
Diametrul efectiv determină calitatea filtrării deoarece diametrul porilor
materialului este aproximativ 1/7 din cel efectiv. Coeficientul de uniformitate pentru
nisipuri comerciale este uzual 1,5 şi nu trebuie să depăşească 1,6. Forma granulelor
poate fi colŃuroasă sau rotunjită (la nisipul de râu). Primele se apropie mai puŃin unele
de altele (faŃă de cele rotunjite), încât, pentru aceiaşi granulometrie, mărimea
pierderilor de sarcină este inferioară la nisipurile cu particule colŃuroase. Friabilitatea
se determină în funcŃie de cantitatea de material care se mărunŃeşte în urma operaŃiei
de centrifugare şi frecare a particulelor între ele şi în contact cu bile de oŃel. Pentru
determinarea acestea se iau 35 cm
3
de material, care se cântîreşte exact şi se introduc
într-un cilindru metalic cu diametrul interior de 40 mm, şi înălŃimea de 100 mm.
Cilindrul se aşează radial pe un platou de 34 cm diametru care este rotită în jurul
axului său cu viteze de 25 rot/min. În cilindrul se introduc şi 18 bile de oŃel de 12 mm
diametru. Pentru evaluarea fiabilităŃii se fac determinări ale curbei granulometrice a
materialului respectiv după 15 minute (adică după 375 rotaŃii) şi 30 minute (750
rotaŃii). Dacă se reprezintă curba granulometrică după aceste operaŃii alături de curba
iniŃială (fig. 4.6) se determină friabilitatea cu relaŃia:

f =
9
10 ) 10 ( ⋅ − x


x – procentul de material cu diametrul inferior diametrului efectiv iniŃial.

Cu caracter orientativ în tabelul 4.3 sunt prezentate date privind granulometria
şi stratificaŃia la filtre rapide.

Tabel 4.3. Granulometria şi stratificarea filtrelor pentru apă industrială.
Tip filtru
Diametru eficace (d
10
)
(mm)
Grosime strat (m)
Filtru rapid, strat filtrare, omogen cuarŃos 0,9÷1 0,8÷1,2
Straturi suport 3,5÷10÷25
Degrosisor, strat filtrare, omogen cuarŃos 2,5÷2,5 0,8÷1,2
Strat suport 3,5÷10÷25

Aprecierea friabilităŃii funcŃie de valorile friabilităŃii determinate după
modificările granulometrice suferite de probă după 15 şi respectiv 30 minute de
agitare se efectuează potrivit tabelului următor:




31




























Tabel 4.4
Friabilitatea (%)
Calitatea
15 minute 30 minute
Foarte bună 6÷10 15÷20
Bună 10÷15 20÷25
Mediocră 15÷20 25÷35
Total necorespunzătoare >20 >35

Un material friabil trebuie refuzat în cazul, mai ales, al filtrelor care se spală cu
apă care este tratată.
La materialul filtrant se mai determină pierderile în greutate în cazul unui
contact a probei timp de 24 ore cu o soluŃie de acid clorhidric cu concentraŃie de
20%. Ele trebuie să fie sub 2%.
Caracteristicile materialelor filtrante utilizate mai frecvent sunt redate în
tabelul 4.5.

Fig.4.6. Curba granulometrică. Friabilitatea
32

Tabel 4.5. Caracteristicile materialelor filtrante frecvent utilizate.
Materialul Clasa
Diametrul efectiv
(mm)
Diametrul porilor
(mm)
Echivalentul în
Mesh
Granit concasat Nr. 8 1,50 0,254 70
Granit concasat Nr. 11 0,78 0,111 140
Nisip cuarŃos Nr. 16 0,66 0,094 170
Nisip cuarŃos Nr. 20 0,46 0,066 230
Nisip cuarŃos Nr. 30 0,27 0,039 400


4.1.1.3.Dimensionarea filtrelor cu materiale granulare.

Diametrul granulelor şi stratificaŃia. Considerând că cerinŃele de filtrare prin
picurare sunt comparabile cu cel pentru apă industrială, folosind filtre rapide sau ultra
rapide, în tabelul ce urmează sunt prezentate (după Pîslăraşu, 1981) diametrul efectiv
şi grosimea stratului filtrant.

Tabel 4.6. Granulometria şi grosimea straturilor filtrelor pentru apa
industrială
Stratul Diametrul efectiv (mm) Grosimea (m)
Strat filtrare, omogen, cuarŃos 0,9÷1 0,8÷1,2
Strat suport 3,5÷10÷25
Degrosisor 2÷2,5

Filtrele cu nisip-pietriş ale unor firme producătoare de echipamente de irigaŃie
prin picurare au granulometriile şi grosimile din tabelul 4.7.

Tabel 4.7
Granulometrie (diametrul efectiv - mm) Grosimea stratului (cm)
Suport Suport
Producător
Filtrare
Superior Inferior
Filtrare
Superior Inferior
Netafim
(Israel)
1÷2
3
6
9
3
6
9
30
10
5
5
5
5
10
Pluidor
(FranŃa)
3÷8 6÷10
6÷10
12÷25
50 15
15
15
Plastro
Gvat
(Israel)
1÷8 - 3÷5 40 - 55

SuprafaŃa de filtrare se determină funcŃie de viteza de filtraŃie recomandată şi
de debitul de filtrat:

S = Q
f
/V
f
(m
2
)
33

Se recomandă viteza de filtrare de 10÷12 m/oră pentru filtre cu granulometrie
de 0,8÷1,5 mm. Debitul pe metru pătrat de suprafaŃă filtrantă variază între 50÷70
m
3
/h, după Regadios Center – Spania, deci viteza de filtrare între aceste limite. În
cazul filtrelor cu granule plutitoare din polistiren expandat, au fost considerate viteze
mult mai reduse, de 0,6-1 m/h.
Diametrul particulelor cele mai mici care sunt reŃinute în filtru sunt funcŃie de
debitul filtrat şi de granulometria materialului. Dacă filtrul lucrează cu debitul
specific de 60 m
3
/h⋅m
2
, el poate reŃine particule de 1/7 mai mici decât diametrul
efectiv al nisipului din el. Mărind debitul, scade eficienŃa filtrării, încât nu se
recomandă a se depăşi în nici un caz 70 m
3
/h⋅m
2
de suprafaŃă filtrantă.
Stabilirea înălŃimii filtrului. ÎnălŃimea filtrului este suma înălŃimilor stratului
de filtrare, stratului(lor) suport şi a înălŃimii spaŃiului suplimentar pentru înfoierea la
spălare a materialului filtrant.
FuncŃie de natura materialului filtrant şi granulometria lui se recomandă
următoarele înălŃimi de înfoiere:
Tabel 4.8
Nisip cuarŃos
Debit de spălare (l/s⋅m
2
) 10 12,5 18 27
Granulometrii filtru (mm) 0,3÷0,4 0,5÷0,6 0,7÷0,8 0,9÷1,0
Înfoiere 18÷25 %

Pierderi de sarcină prin stratul filtrant poate fi calculată cu relaŃiile
recomandate de Mintz şi anume:
- pierderea de sarcină iniŃială

h
0
= s
0
⋅ L ⋅ v
f
(m.c.a.)
în care:
s
0
= 0,188 – rezistenŃa specifică;
L – vâscozitatea dinamică (102,2 × 10
-6
kg⋅s/m
2
la t = 20
0
C);
v
f
– coeficient de formă al granulelor.

- pierderea de sarcină după un interval de funcŃionare t:

h
t
= h
0
+s
0
⋅ k ⋅ v
f
2
. t

k – coeficient care se determină experimental funcŃie de turbiditatea apei.

Dacă în relaŃia de mai sus se înlocuieşte h
0
cu expresia dată anterior se deduce
durata ciclului de funcŃionare al filtrului:

t
c
=
2
0
0
f
f s
v s k
Lv s h



34

h
s
– pierderea de sarcină maximă admisă (m), care nu trebuie să depăşească 6
m.c.a.

Se observă că durata ciclului de funcŃionare între 2 spălări succesive ale
filtrului creşte proporŃional cu dimensiunea granulelor filtrelor şi scade cu creşterea
vitezei şi mărirea concentraŃiei apei la intrare.
Caracterizarea stratului filtrant în procesul de filtrare se face funcŃie de
valoarea indicelui de penetrabilitate, calculat cu relaŃia lui Hudson:

B = v
f
⋅ d
3
⋅ h/L

în care:
B – indicele de penetrabilitate;
v
f
– viteza de filtrare (m/oră);
d – diametrul echivalent al particulelor stratului filtrant, calculat cu relaŃia:


i
i
ec
d
a
d
l
=

a
i
– cantitatea de material filtrant în % din greutatea pentru fracŃiunea cuprinsă
între 2 diametre ale curbei granulometrice;
d
i
– media aritmetică a acestor diametre;
L – grosimea stratului filtrant (m);
h – pierderea de sarcină în stratul filtrant (m).

ConstrucŃia filtrelor şi amplasarea lor. Stratul filtrant poate fi conceput în
mai multe variante:
strat filtrant unic şi eterogen. În urma operaŃiilor de spălare particulele de
nisip mai fin de la suprafaŃă se amestecă cu cele mai mari din partea inferioară şi se
transformă într-un material care se colmatează repede în primii cm de la suprafaŃă.
strat filtrant unic omogen. Este tipul cel mai frecvent datorită eficacităŃii
lui. Materialul are aceiaşi granulometrie pe toată înălŃimea stratului filtrant.
staturi filtrante suprapuse, cu granulometrie descrescătoare de sus în jos.
Are avantajul colmatării mai lente deoarece impurităŃile pătrund mai în profunzime,
în comparaŃie cu situaŃia când stratul filtrant este omogen. Normal se utilizează două
straturi: unul superior fiind dintr-un material mai uşor (antarcit, granule de material
plastic, etc.) cu diametrul efectiv de 2÷3 ori mai mare decât al stratului inferior.
Spălarea acestor filtre se face prin inversarea sensului de curgere al fluidului,
folosind debite care sunt în funcŃie de diametrul efectiv al nisipului (tabel 4.9).




35
Tabel 4.9. Debitul necesar pentru spălarea filtrelor cu nisip.
Diametrul efectiv (mm) 0,35 0,55 0,75 0,95
Debitul (m
3
/h) pe m
2
de suprafaŃa de filtrare 25÷35 40÷50 55÷70 70÷90

Amplasarea filtrelor se poate face în linie (serie) sau în derivaŃie (fig.4.7). În
fiecare caz sunt prevăzute conexiuni între racordul de intrare şi cel de ieşire, ca şi
robineŃi care permit, prin manevrare adecvată, să se inverseze sensul de curgere şi sa
se execute spălarea impurităŃilor.


4.1.1.4. Filtre cu sită.

Constau dintr-un rezervor metalic sau din material plastic în care este aşezat
elementul filtrant din sită pe suport din tablă sau plastic perforat. Sita poate fi din
nylon sau oŃel inoxidabil.
Sitele trebuie să aibă ochiuri cu dimensiuni egale cu 1/10 din dimensiunea
minimă a canalului de trecerea apei prin tipul de picurător al amenajării şi 1/5 în
În linie
Filtare:
- robineŃi 1 şi 2
deschişi iar 3 şi 4
închişi.
Spălare:
- robineŃi 3 şi 4 deschişi
iar 1 şi 2 închişi
În paralel
Filtare:
- robineŃi 1şi2
deschişi iar 3 şi 4
închişi.
Spălare:
- robineŃi 3 şi 4
deschişi iar 1 şi 2
închişi
Baterie de două filtre
Filtrare:
- robineŃi 1, 2 şi 3 deschişi;
- robineŃi 4 şi 5 închişi.
Spălare
Primul filtru:
- robineŃii 2 şi 4 deschişi:
- robineŃii 1,3 şi 5
închişi.
Al doilea filtru:
- robineŃii 1şi 5 deschişi;
- robineŃii 1 şi 2 închişi

Baterie cu trei sau mai multe filtre
Filtrare:
- robineŃii 1şi 2 deschişi;
- robineŃii 3,2 şi 4 închişi.
Spălare:
- robineŃii 3şi 4 deschişi;
- robineŃii 1şi 2 închişi.

Fig. 4.7. Montarea filtrelor
36
cazul microaspersoarelor. Mărimea orificiilor sitei, impune calitatea filtrării şi se
exprimă în mm, microni sau mesh.
Aria efectivă a unei site (A
e
) se calculează înmulŃind aria totală cu procentul de
goluri. La sitele metalice, acest procent este practic constant, între 50 şi 200 mesh,
având valoarea de 58% din dimensiunea lineară şi 34% din suprafaŃă. La sitele de
nylon, suprafaŃa netă reprezintă tot 34% din suprafaŃa totală, dacă au dimensiuni de
120 mesh, pe când la cele de 155 mesh, suprafaŃa utilă scade la 26%.
Pentru irigaŃia localizată se utilizează mai frecvent site între 50÷200 mesh.
Elementul filtrant are un suport de formă cilindrică, peste care este aşezată
sita. Considerând procentul de goluri ale suportului (p), aria efectivă netă a filtrului
va fi:

A
nf
= A
e
⋅ p = 0,34 ⋅ A ⋅ p

În general, între sită şi suport se aşează o sită complimentară de material
plastic, un element care măreşte distanŃa între sită şi suport, astfel că aria de filtrare se
măreşte.
Debitul care este tratat de un filtru depinde de calitatea apei, aria netă a
cilindrului filtrant şi de pierderile de sarcină admisibile. Viteza de trecere a apei prin
orificiile sitei (viteza de filtrare) se recomandă să fie între 0,4÷0,9 m/s (pentru ape din
surse de suprafaŃă mai încărcate cu alge, să nu se depăşească 0,6 m/s). Aceiaşi
recomandare se face pentru site mai fine (120÷200 mesh) pentru evitarea colmatării
rapide a filtrului. Se poate ajunge la 0,9 m/s în cazul apei mai limpede.
Pierderile de sarcină. Creşterea în timp – în urma colmatării – a pierderilor de
sarcină pentru o calitate determinată de apă este o exponenŃială ce poate fi exprimată
prin ecuaŃia (Anver Adin , 1978):

H = H
0
⋅ e
IV


H – pierderea de sarcină după trecerea prin filtru a unui volum V de material;
H
0
– pierderea de sarcină iniŃială.
I – indice de filtrare, depinzând de caracteristicile filtrului (geometria, tipul de
sită şi de suport).
La filtrele cu sită, pierderile cresc mai repede decât la cele cu nisip şi de aceea
trebuie spălate mai des.
Ca mărime, pierderile de sarcină sunt de 1÷3 m, în funcŃie de debit şi timpul de
sită. Pierderea maximă admisă la un filtru cu sită, după Institutul de standartizare di
Israel, este din condiŃii de limpezire de 2 m.c.a. la debitul nominal. Pierderea
maximă admisă în de spălare a filtrului este de 4,5÷7 m.c.a.
Pierderile de sarcină pot fi determinate în proiectare şi cu relaŃia:

H = .) a . c . m (
g ) k 1 ( a 2
m v
2



37

v – viteza de filtrare (m/s);
a – coeficientul suprafeŃei urile sau nete a elementului filtrant (0,34÷0,5);
k – indice hidraulic de colmatare a sitei (pentru apă curată k=1); densitatea apei
(1 000 kg/m
3
).
Producătorul filtrului trebuie să stabilească caracteristicile acestuia şi anume:
- debitul nominal;
- diametrele secŃiunii de intrare şi ieşire;
- diametrul carcasei filtrului;
- numărul, diametrul şi lungimea cilindrului sitei şi deci suprafaŃa filtrantă;
- tipul de sită şi materialul din care este confecŃionată.
Amplasarea filtrelor cu sită. La instalare este necesar să avem în vedere ca
apa să traverseze sita în sensul sită-suport.
Se amplasează în paralel, dacă este nevoie de mai multe unităŃi pentru ca să
asigurăm capacitatea de filtrare dorită.
Dacă distribuŃia îngrăşămintelor se face cu instalaŃii situate în interiorul
amenajării, se va instala câte un filtru cu sită imediat în aval de fiecare punct de
injecŃie a îngrăşămintelor. De multe ori, la intrarea în subunităŃile de udare şi chiar în
conducte terŃiare (portrampe) se asamblează mici filtre cu sită, ca măsură
suplimentară pentru prevenirea înfundării picurătoarelor. Ele se curăŃă uşor prin
scoaterea elementului filtrant şi scuturarea sau perierea lui.

4.1.1.5. Alte tipuri de filtre.

Filtrele cu discuri au ca element filtrant o serie de inele cu goluri între ele,
aşezate pe un suport central cilindric perforat. DistanŃa între inele este echivalentă cu
a unei site de 200 mesh, sunt mai compacte şi mai rezistente la presiuni peste 10 bari
în reŃea.
Spălarea se face manual prin scoaterea carcasei, separarea inelelor şi curăŃarea
cu jet de apă, sau automat, prin inversarea sensului de curgere a apei.














Fig. 4.8. Filtru cu discuri
38
BIBLIOGRAFIE


1. Bartha I., “Hidraulica”, Editura UniversităŃii Tehnice Iaşi, 1995.
2. Berar U., “Metode matematice pentru rezolvarea problemelor de irigaŃie”,
Ed. Ceres, 1980.
3. Berger B., “Hidraulic side of electrically controlled automatic Systems”,
En II Int. Coinference on Irrigation, Tel Aviv, Israel, 1981.
4. Blidaru V., “IrigaŃii şi desecări”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1969.
5. Blidaru V., “Sisteme de irigaŃii şi drenaje”, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1976.
6. Blidaru V., Bartha I., Leibu H., “Irigarea bivalentă din reŃelele de conducte
prin decalarea diurnă a metodelor de udare”, Hidrotehnica, nr. 10, 1985.
7. Blidaru V., Dobre V., “RaŃionalizări în irigaŃii şi drenaje în cadrul
amenajărilor hidrotehnice complexe”, Ed. Ceres, Bucureşti, 1990.
8. Blidaru V., Pricop Gh., Wehry A., “IrigaŃii şi drenaje”, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1972
9. Cazacu E., Dobre V., “IrigaŃii” Ed. Ceres, Bucureşti, 1989.
10. Cazacu E., Nicolaescu I., “SoluŃii pentru reducerea consumului de apă şi
energie în amenajările de irigaŃie”, Hidrotehnică, nr.8, 1989.
11. Chiselev P.G., “Îndreptar pentru calcule hidraulice”, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1988.
12. Cismaru C., ş.a., “Metodă de prognoză a udărilor şi optimizarea
distribuŃiei apei de irigaŃie”. Al II-lea Simpozion Francofon al apei, vol. II, Iaşi, 1993.
14. Cismaru C. “Metode avansate de irigaŃii” Curs masterat, 1999.
15. Dobre V., Mihăiescu O., “Irigarea prin brazde în sistemele existente cu
conducte îngropate” Rev. Hidrotehnica, nr.1, Bucureşti, 1986.
16. Drăgănesu O., Ariciu V., “Tehnici şi tehnologii de irigare prin picurare”,
Centrul de Propagandă Tehnică ICITID Băneasa, Giurgiu, 1986.
17. Dumitrescu D., “Manualul inginerului hidrotehnician”, vol.I, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1969.
18. Dumitrescu D., “Manualul inginerului hidrotehnician”, vol.II, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1970.
19. Grumeza N., Dăscălescu N., “Planificarea udărilor şi măsurarea apei în
sistemele de irigaŃii”, Ed. Ceres, Bucureşti, 1976.
20. Grumeza N., Dăscălescu O., “IrigaŃii prin picurare”, Ed. Ceres, Bucureşti,
1983.
21. Grumeza N., Klepş C., “Metode pentru creşterea randamentului de
utilizare a apei în sistemele de irigaŃii”, Ed. Ceres, 1985.
22. Gavrilita A.O. “Maşini cu consum redus de energie şi apă pentru irigarea
culturilor pomicole, MDS – 30/275”, Chişinău, 1993.
23. Gavrilita A.O. “Recomandări şi îndrumări privind combaterea secetei”,
Chişinău, 1995.
39
24. Hâncu S., şi colab., “Hidraulica sistemelor de irigaŃii cu funcŃionarea
automată”, Ed. Ceres, Bucureşti, 1985.
25. Keller J., Karmeli D., “Trickle irrigation design for optimal soil wetting”.
En 2
nd
Intern. Drip Irrigation Congress Proceedings, California, USA, 1984.
26. Ionescu-Siseşti V., ş. c., “Irigarea culturilor”, Ed. Ceres, Bucureşti, 1982.
27. Leibu H., Hogea V., Bartha I., “Cu privire la calculul diametrelor
conductelor din reŃele de irigaŃie”, Hidrotehnica, nr.1, Bucureşti, 1987.
28. Luca M., NiŃescu E., “Studii şi cercetări pentru realizarea unui echipament
de microirigaŃie pentru sere şi solarii.” Lucr. Sesiunea Jubiliară a FacultăŃii de
Hidrotehnică, vol.II, Iaşi, 1988.
29. Man T., Klepş C., Barod Gh., “Probleme privind exploatarea optimă a
unui plot de irigaŃii prin aspersiune”, Hidrotehnică, nr.2, 1990.
30. Nicolaescu I., “Metode şi tehnici de udare cu pierderi reduse de apă. Surse
suplimentare şi posibilităŃi de economisire a apei în sistemele de irigaŃie.” Ed. MAIA-
DGEIFCA, Bucureşti, 1980.
31. Nicolau C., Marinovici D., Măgdălina I., “Hidrometria în exploatarea
sistemelor de irigaŃii.” Ed. Ceres, Bucureşti, 1983.
32. NiŃescu E., Leu D., Popescu Şt., Pricop A., Toma S., Vrabie C.,
“Tehnologii şi echipamente noi pentru lucrările de îmbunătăŃiri funciare”. Lucr.
Sesiunea Jubiliară a FacultăŃii de Hidrotehnică, vol.II, Iaşi, 1988.
33. Pârvulescu C., “Economisirea şi valorificarea intensivă a apelor”, Ed.
Ceres, Bucureşti, 1978.
34. Peri G., “Automated computerized irigation”. Handbook of Irrigation
Technology, 77-89, vol.II, CRC Press. Inc. Florida, 1983.
35. PrepeliŃă D., “ContribuŃii la studiul automatizării hidraulice a unui sistem
zonal complex de irigaŃii cu adaptare pentru sistemul gravitaŃional Iaşi (Teză de
doctorat)”, 1988.
36. Popescu Şt., “AplicaŃii informatice în hidraulica sistemelor hidrotehnice”,
Ed. Cermi, Iaşi, 1999.
37. Stăncesu L., şi colab., “Îndrumător tehnic pentru lucrările de îmbunătăŃiri
funciare”, Ed. Ceres, Bucureşti, 1984.
38. Vermeiren I., “Localized Irrigation. Design, installation, operation,
evaluation”. FAO Irrigation and Drainage, Roma, Italia, 1980.
39. * * * “Guide Pratique Irrigation”. Grupe France Agricole, 1990.
40. * * * “La maitrise de l’urrigation sous pression. Aspersion et goutte-a-
goutte”, Encyclopedie Agricole Pratique, 1990.
41. * * * InternaŃional institute for land reclamation and improvement , “The
auger hole method a field measurement of the hydraulic conductivity of soil below
the watertable”, Wageningen - the Netherlands – 1970.