CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. univ.dr.

Liana IONESCU Tema 1

Comunicarea prin media tipărite.
– Tipologia instituţiilor de presă scrisă– Comunicarea umană se poate realiza pe baza a două tipuri de relaţii: 1. Directe: comunicarea se realizează între două sau mai multe persoane, aflate în apropiere (spunem, într-o relaţie de proximitate spaţială). În actul comunicării, ele interacţionează şi se influenţeză reciproc. Aceasta este comunicarea interpersonală. 2. Indirecte: comunicarea este mediată de un suport tehnologic (scrisoare, telefon, calculator) sau de un ansamblu de instituţii, specialişti şi dotări tehnologice (ziare/reviste, radioul, televiziunea, Internetul). În cazul al doilea, difuzarea produse culturale, a informaţiilor fixate pe suport tehnologic se face pe scară largă şi prin tehnologii sofisticate: sistemele mass-media. Vorbim despre comunicarea de masă sau comunicarea prin mass-media. În acest tip de comunicare, emiţătorul este instituţionalizat, iar comunicarea se adresează unor grupuri umane foarte numeroase. Ceea ce îi leagă pe receptori este un singur lucru: consumul aceluiaşi produs cultural, distribuit pe scară largă, prin tehnologii moderne. Între emiţător şi receptor se interpun nu numai instalaţii tehnice sofisticate, ci şi instituţii complexe, cum ar fi: sistemul editorial, redacţiile din presa scrisă, radio, TV şi media online, sistemul de difuzare, sistemul de promovare a produselor (emisiuni, ziare, reviste etc.). Etimologia cuvântului compus mass-media: englezescul mass (masa de consumatori ai acestor forme culturale) şi latinescul media (un plural, care se referă la suporturile pe care sunt fixate mesajele respective: tipărit, sonor, audiovizual, electronic). Caracteristicile comunicării prin media tipărite –Emiţătorul este instituţionalizat, este o organizaţie formală –Comunicarea se bazează pe difuzarea unui produs către mai mulţi receptori –Emiţătorul/comunicatorul oferă informaţie şi divertisment –Comunicarea este orientată către audienţe largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de către comunicator –Deşi extrem de diversificată, audienţa poate fi tratată ca tipuri de public. Vorbim despre target-ul unei publicaţii. El ţine de interese/preocupări, vârstă, grad de instrucţie/cultură, gen etc. –Mesajele sunt transmise în mod public şi se urmăreşte ca ele să ajungă cât mai repede la public şi pe arii geografice cât mai mari –Difuzarea mesajelor se face prin modalităţi de codare şi multiplicare electronice, digitale şi mecanice. Se folosesc tehnologii complexe, care presupun costuri financiare mari –Produsele au statut de mărfuri şi sunt consumate personal, privat, de către publicul lor –Există posibilităţi de feed-back Tipologia instituţiilor de media tipărite Instituţiile de presă scrisă – în principal, ziarele şi revistele – se clasifică după criterii foarte diverse:

1

CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. univ.dr. Liana IONESCU 1.Periodicitatea apariţiilor cotidiene (5 sau 6 apariţii pe săptămână, uneori şi duminica. În ţările anglofone, numerele de week-end conţin numerose suplimente: culturale, economice, financiare, sportive, de lifestyle) săptămânale lunare sau bilunare trimestriale anuale sau bianuale Periodicitatea este corelată cu specificul publicului: cu cât publicul este mai specializat, cu atât mai rare sunt apariţiile publicaţiei. Publicul mai eterogen este mai numeros şi este atras de publicaţii cu un ritm de apariţie mai mare (în special de cotidiene şi de reviste săptămânale). 2.Tirajele: numărul de exemplare tipărite pentru fiecare ediţie. În lume există ziare tipărite şi în peste 10 milioane de exemplare. Cotidianul japonez Yomuri Shimbun - 14,5 mil. exemplare). Relevant este însă numărul de exemplare vândute la 1.000 de locuitori (Potrivit unor statistici, Norvegia ar fi pe primul loc, cu 610 exemplare, urmată de Elveţia, Japonia, Suedia, Finlanda, Franţa etc.) 3.Formatul în care sunt tipărite: Format de ziar cu pagină mare Format de ziar tabloid Format de săptămânal (mărime intermediară) Format de revistă (A4) Formate mai mici decât A4 Prin tradiţie, cotidianele generaliste au format mare. Dar există tot mai multe cotidiane, în lume, dar şi în România, în format tabloid, deşi conţinutul rămâne generalist („Liberation”, „The Times”, dar şi „Evenimentul Zilei”, „Adevărul” ş.a.). 4.Aria de difuzare Naţionale Internaţionale (România nu are aşa ceva). În general, puţine publicaţii produc ediţii internaţionale: Financial Times (Europa), USA Today, Herald Tribune (SUA). Cel mai adesea, o ediţie naţională este difuzată şi internaţional. Regionale. În lume sunt cele mai importante în ceea ce priveşte raportul tirajevenituri. În multe ţări, acestea domină piaţa: în Germania, în Franţa. Locale (În Italia, de exemplu, cotidianele aşa numite metropolitane domină piaţa: Corrierre della Sera, Milano, La Repubblica, Roma, La Stampa, Torino. În SUA: New York Times, Los Angeles Times, Washington Post, Chicago Tribune. 5.Conţinut Generaliste . Răspund unor multiple interese şi aşteptări ale publicului. Ex.: majoritatea cotidianelor. Specializate. În marea majoritate, sunt săptămânale şi lunare, dar şi cotidiane, cu circulaţie mare. De exemplu, cotidiane sportive: Gazzetta delllo Sport, L’Equipe; economice: Financial Times, Wall Street Journal, confesionale. În România: Pro Sport şi Gazeta sporturilor, Ziarul financiar. 2

CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. univ.dr. Liana IONESCU Publicaţiile specializate, săptămânale şi lunare, pot fi: De informaţie politică şi generală. În lume, din această categorie fac parte cele mai prestigioase reviste şi magazine: The Observer (cel mai vechi titlu din Europa, cu apariţie neîntreruptă din 1791!), Stern, Der Spigel, Paris Match, L’Express, Figaro Magazine, Nouvel Observateur, Newsweek, Time, etc. În România: Dilema veche, 22, Foreign Policy. Publicaţii economice: The Economist, Capital Presa pentru femei: Elle, Oggi, revistele de modă Presa pentru bărbaţi Presa pentru copii şi adolescenţi. Reviste ilustrate sau de benzi desenate, reviste cu tematică muzicală, cinematografică, IT, ce se adresează adolescenţilor. Presa de divertisment. Reviste cu tematică sportivă, de promovare a ştiinţei National Geographic, Science et vie - reviste de artă, de hobby, turism, reviste de media (cu programe de TV) etc.. Presa confesională (viaţa spirituală) 6.Calitate (acest criteriu funcţionează mai ales în presa anglo-saxonă): Publicaţii de calitate (quality). Abordează subiecte cu impact social major, au un ton echilibrat, informaţiile sunt bine verificate. În Marea Britanie: Daily Telegraph, The Times, The Guardian, The Independent. În România, multe publicaţii pretind că sunt de calitate, dar tind spre tabloidizare. Publicaţii populare. Abordează subiecte de tip senzaţionalist; informaţiile se bazează pe exegerări, aluzii, zvonuri; afirmaţiile sunt nedemonstrate. În Marea Britanie: The Sun, Daily Mirror, Daily Mail. În România: Libertatea, Click. 7.După momentul apariţiei (Sunt corelate cu ritmurile vieţii urbane). • Publicaţii de dimineaţă (majoritatea) • De seară (tot mai puţine, de când cu concurenţa televiziunii) 8. Scopul activităţii Publicaţii comerciale (vizează obţinerea profitului). Nu depind de o sursă publică de finanţare. Sunt independente de autorităţile statale în privinţa conţinutului celor publicate. Ele depind însă de recaţiile publicului, care pot impune atitudini politice şi conţinuturi, pot impune persoane publice. Influenţa publicului se realizează direct (cumpără sau nu cumpără ziarul) şi indirect (prin valorile munitului de publicitate). Sunt autonome sau integrate (în grupuri economice mai mari). Publicaţii non-profit. Surse de finanţare: structuri guvernamentale (pentru asigurarea serviciului public de informare), partide, ONG (societatea civilă), organizaţii filantropice (pentru sprijinirea unor valori culturale) etc. 9. Poziţia politică Neutre. Nu aderă în mod exlicit la o anumnită doctrină sau grupare politică. Sunt mai echilibrate şi echidistante. Partizane. Promovează în mod evident anumite valori, partide sau persoane. Când concepem o publicaţie, trebuie să avem în vedere toate aceste criterii.

3

CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. univ.dr. Liana IONESCU Aplicaţii: 1. Arătaţi în ce constă feedback-ul în cazul presei scrise. 2. Comparaţi ştirile economice dintr-un cotidian şi cele dintr-o revistă de specialitate. 3. Analizaţi ziare şi reviste, publicate în România, potrivit criteriilor: periodicitatea apariţiilor, formatul, aria de difuzare, conţinutul, calitatea.

4

CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. univ.dr. Liana IONESCU Tema 2

Ziarul/revista – o creaţie colectivă
– Realitate, context, mesaj. Obiectivitate şi manipulare. Funcţiile presei scrise – Orice publicaţie este o creaţie colectivă. Ea încorporează munca unor echipe – redacţionale, tehnice, manageriale– şi a fiecărui om în parte, angajat într-o instituţie de presă. În acelaşi timp, ziarele, revistele sunt parte a unei realităţi culturale. Presa oferă, în principal, informaţii despre realitate – evenimente, persoane, locuri – şi opinii cu privire la acea realitate, moduri în care o putem desluşi şi înţelege. Dar, realitatea este întotdeauna complexă, ţesută din mii de nuanţe, cu neputinţă de înfăţişat exhaustiv. De aceea, informaţia de presă propune un „decupaj” din realitate, pe baza unor criterii jurnalistice consacrate, care dau valoare informaţiei brute. Vom vorbi despre ele la timpul potrivit. Deocamdată, observăm că modalitatea presupusă de această operaţiune nu este niciodată neutră. O asemenea abordare naşte ample dezbateri privind obiectivitatea jurnalistică, bazate pe un lung şir de argumente pro şi contra. Poate exista obiectivitate dacă nu există neutralitate? Răspunsul este da, în condiţiie în care obiectivitatea se referă la adevărul celor relatate, la concordanţa ştirii cu faptele/evenimentele prezentate. În ansamblul unei publicaţii, obiectivitatea se bazează pe separarea clară a opiniilor de faptele şi evenimentele prezentate. Există pagini şi rubrici consacrate informaţiilor propriu-zise, şi rubrici, chiar pagini în unele publicaţii, rezervate exprimării opiniilor. Din punct de vedere jurnalistic, noţiunea de obiectivitate poate fi definită ca transpunerea onestă a unei realităţi verificate. Verificarea informaţiei, deopotrivă cu credibilitatea surselor, fac diferenţa între jurnalism şi activitatea de propagare a unor zvonuri. Pe de altă parte, dacă pentru jurnalist prioritatea fundamentală este de a obţine şi difuza informaţii verificate, o reflectare absolut fidelă a realităţii, ştirea ca „oglindă”, nu poate exista. Din această perspectivă, obiectivitatea a fost şi rîmâne un mit. Întrucât obiectivitatea absolută nu există, spunem că presa trebuie să fie „cât mai obiectivă”. Practic, acestea sunt aşteptările pe care un cititor trebuie să le aibă în raport cu o publicaţie, şi totodată acestea sunt obligaţiile pe care fiecare publicaţie şi fiecare om de presă sunt chemate să le satisfacă. Presa nu oferă informaţie pură, ci îi asociază un mesaj. A trata un subiect înseamnă a prezenta informaţia, dar şi a da, direct şi/sau indirect, un sens acelei informaţii. Mesajul ţine de modul în care jurnalistul abordează subiectul, de unghiul ales şi de concluziile ce se degajă din acel articol. Cititorul percepe informaţia împreună cu acel mesaj. În acest punct intervine credibilitatea unei publicaţii sau a unui jurnalist. De remarcat că, credibilitatea se referă nu numai la conţinut, la mesaje, cum s-ar putea presupune, ci şi la stilul editării, care, pentru a avea impact, trebuie să fie adecvat receptării,. Lingvistul Patrick Charaudeau consideră că toate actele de comunicare presupun un „contract”, iar în cazul comunicării mediatice, acesta vizează captarea atenţiei, această adevărată „obsesie” a jurnalismului, dar şi credibilitatea produsului jurnalistic. Comunicarea mediatică ar avea, în opinia sa, o dublă finalitate: „A fi cât mai credibil posibil, atrăgând cel mai mare număr posibil de receptori” . Mulţi autori consideră credibilitatea drept cea mai de seamă datorie a jurnalistului de ştiri. Ea se bazează, în opinia lor, pe convingerea publicului că informaţiile prezentate sunt obiective, corecte. 5

Consecinţa suprainformării este pasivitatea în rândul cititorilor. având misiuni (roluri) generale. Tipuri de informaţii oferite de presă – Informaţii generale: ştiri privind evenimente importante. ca întreaga mass-media. În terminologia americană se cheamă şi funcţia de supraveghere (are în vedere statutul de instrument de control al realului). Informaţiile „instrumentale” (cum se numesc în presa anglofonă) sau „de serviciu” (în presa franceză) sunt o zonă 6 .dr. 1. Presa este. Manipularea prin presă se manifestă sub o multitudine de aspecte: de la selecţia şi ierarhizarea informaţiilor. Şi aici intervine responsabilitatea jurnalistului şi a publicaţiei respective. anticipează unele tendinţe ale vieţii sociale. Manipularea stă şi nedelimitarea opiniei de informaţie şi prezenţa nefastă a elementelor de comentariu în textele de informare. De multe ori informaţia este distorsionată. starea delicvenţei. Pe de altă parte. dar care nu sunt situate în apropierea noastră şi nu ne influenţează în mod direct. pe lume nu există nimic mai important decât acele ştiri. iniţiative legislative etc. apoi. ea influenţează acţiunile indivizilor şi ale grupurilor Spunem că influenţează viaţa socială. Ex. politice şi iau decizii în cunoştinţă de cauză. un instrument de persuasiune. Ei evaluează. Ne ajută să ne formăm o concepţie generală. amplasarea lor în pagină şi comentariile care le însoţesc (legenda). Funcţiile presei scrise Presa scrisă. Funcţia de informare – Presa scrisă. consecinţele globale şi influenţe precise. univ. cotaţii bursiere. Responsabilitatea presupune evitarea pericolului manipulării. Ea oferă o anumită versiune a realului. are rol de „narcotizare”. transportul în comun. fără îndoială. de constrângere psihologică şi cognitivă a gândurilor cititorilor. selectarea citatelor. un premiat Nobel. formularea titlurilor. oamenii nu mai au timp de reflecţie şi preiau ce li se dă fără a gândi critic. – Informaţii de utilitate imediată. o descoperire ştiinţifică + evoluţia inflaţiei. pe baza informaţiilor primite. Exemplu: starea vremii. evenimentele care ar putea să-i afecteze direct. Termenul generic pentru toate aceste aspecte în care este implicată presa este cel de funcţii.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. – Oamenii depind tot mai mult de informaţiile difuzate de media. pe baza căreia vom lua. dar nu trebuie să devină şi un instrument de manipulare. o ambalează în forme accesibile şi o difuzează. ci şi de capacitatea acestuia de a fi convingător. modul lor de tratare jurnalistică. răspunde nevoii indivizilor şi grupurilor de a controla mediul înconjurător. ca formă a mass-media. până la alegerea fotografiilor/ilustraţiilor. manifestări culturale. decizii punctuale. situaţia preţurilor. de priceperea de a trezi în fiecare consumator de presă sentimentul că informaţiile îi sunt adresate numai şi numai lui şi că. o lovitură de stat într-o ţară îndepărtată. răspunde unor nevoi şi aspiraţii ale oamenilor. Liana IONESCU Credibilitatea nu este obligatoriu legată de seriozitatea jurnalistului. În acelaşi timp. o selectează. cantitatea de informaţii vehiculate de presă este uriaşă. în acel moment. Se poate spune că funcţia de informare generează şi o disfuncţie. – Presa adună informaţia. economice.

în timp ce în lumea continental-europeană se acordă o mare atenţie comentariului şi presaei de opinie. stabileşte priorităţi. milioane de oameni sunt legaţi prin nenumărate fire nevăzute. relatarea. reportajul. roşu). pamfletul. Marshall McLuhan. catastrofe naturale etc. „Faptele sunt sacre. de „legătură” sau liant Presa realizează o comunicare de predominant informativă. şi responsabilitatea socială a presei este foarte mare. Pentru ca presa să fie obiectivă. 3. Aceste ierarhii influenţează judecăţile publicului. gândesc aproximativ la fel. crize bancare. principii. Pe de altă parte. Media crează un public. Există apoi diferite tradiţii privind ponderea pe care o au diferitele genuri jurnalistice. oferă o interpretare a realului în funcţie de un set de norme. dezbaterile au mare audienţă. Ştirea oferă informaţii despre un eveniment. accidente. o comunitate imaginară. ştirea ierarhizează evenimentele. în lumea lumea anglo-saxonă se pune accentul pe informaţia pură. Este dimensiunea anticipativă a presei. ancheta) şi genuri jurnalistice de opinie: editorialul (care exprimă poziţia ziarului). comentariul (exprimă un punct de vedere personal al autorului). De exemplu. De exemplu. De exemplu. iar aceasta la chemarea media. Se referă la ceea ce s-ar putea întâmpla.P.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. este important ca opiniile să se delimiteze clar de relatările despre evenimente. presa scrisă. editorul ziarului englez The Guardian). simboluri. Altfel spus. punctele de vedere. interese etc. 2. reprezentări. în „Galaxia Gutenberg” a creat sintagma de „sat global” cu referire la acţiunea de informare realizată de mass-media. Este şi o viziune asupra unor informaţii. ca parte a massmedia. Pentru o delimitare mai clară. De aceea.Funcţia educativă şi de culturalizare 7 . Consumând acelaşi produs. Funcţia de interpretare O ştire nu este numai o sumă de informaţii. Oferind subiecte comune de dialog. oamenii au nevoie de a li se oferi o interpretare a evenimentelor. împărtăşesc aceleaşi valori şi reprezentări culturale. şi anume o viziune cultural-determinată. Liana IONESCU prioritară de interes pentru public. bazate pe judecăţi de valoare. fiind expuşi aceloraşi mesaje.galben. Ei posedă cunoştinţe asemănătoare. Informaţiile nu sunt însă întotodeauna luate în serios (vezi avertizările privind codurile meteo. Apoi.. evoluţii financiare. – Informaţii de prevenire/de avertizare. tot mai multe publicaţii pun accent pe acest tip de informaţii. în anii 90. univ. Ei caută sensuri ale acestora. cronica. puterea de mobilizare a mass-media este foarte mare. Opiniile. un subiect tratat de media poate genera un dialog între persoane care nu au nimic în comun.Scott.dr. 4. dar şi înţelesuri ale acestuia. şi pe cea de „tribalism planetar”. se apelează la distincţia dintre genuri jurnalistice de informare (ştirea. se poate solidariza. portocaliu. Spunem că presa plasează evenimentele în contexte semnificante. în cazul unor apeluri umanitare. „leagă” oameni diferii şi aflaţi la depărtare. interviul. Funcţia de socializare. De aceea. G. Exemplu: informsaţii privind evoluţia vremii. comentariile sunt libere” (afirma. dar ea este şi creatoare de reţele sociale.

Implicit (prin aluzii simbolice).CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Şe pune tot mai mult accent pe ceea ce se numeşte „dramatizarea” ştirilor. presa scrisă continuă să deţină un rol important. Liana IONESCU Presa transmite valori şi modele culturale. Chiar dacă supremaţia la acest capitol o deţine televiziunea. formează gândirea şi comportamentul oamenilor. iar audienţa creşte. dar şi explicit. 8 . univ. Funcţia de divertisment Nevoia omului de relaxare. trebuie să avem în vedere ce funcţie predominantă urmează să exercite aceasta.Daţi exemple de texte sau imagini din ziare/reviste care afectează obiectivitatea actului jurnalistic. Când concepem o publicaţie. 3.dr. Informaţiile sunt „ambalate” în aşa fel încât să devină spectacol.Arătaţi care sunt „mărcile” obiectivităţiicu referire la două cotidiane din presa românească actuală. 2. Problema care apare în legătură cu această funcţie este acela că multe publicaţii tratează toate subiectele în forma divertismentului. 5. Procedaţi la fel cu referire la trei reviste. Mesajele devin mai accesibile.Comparaţi trei cotidiane de mare tiraj din România din punctul de vedere al funcţiei predominante pe care o exercită. 4. Aplicaţii: 1. Iar acest tip de divertisment este accesibil la preţuri destul de mici. presa generalizează şi întăreşte normele unei societăţi. de evadare din grijile cotidiene se implineşte şi prin lectura ziarului sau a unei reviste.

9 . valoric. educaţionale.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Grila culturală acceptată în societate la un moment dat. preponderent audio – ca în „Galaxia Marconi. Ştire. preponderent audiovizual. interese şi aşteptări). În cadrul presei scrise.dr. Raportul faţă de actualitate: teme de actualitate – teme cu „bătaie lungă”. sau o dată cu apariţia new media . locală). Procesul de comunicare la nivel naţional. Acesta determină preponderenţa abordării unor teme: politice. dar şi factori specifici care influenţeză structura şi conţinutul mesajului comunicaţional. Situaţia în presa occidentală. 4. Profilul publicului (apartenenţă educaţională. capacitatea de înţelegere şi asimilare. profesională. revistă săptămânală. nivel de cunoştinţe. trimestrială). ponderea fiecărei media în procesul comunicaţional. Procesul de comunicare global (preponderent scris – aşa cum a fost în perioada cunoscută sub numele de „Galaxia Gutenberg”. de specificul media. în reviste. Caracteristicile lor ţin. sociale. Critica valorilor în cadrul aceluiaşi sistem sau cu schimbarea sistemului. există factori generali. Genuri jurnalistice preponderente: ştire şi relatare. Conţinutul mesajului mediatic se configurează în raport cu mai multe elemente. raportarea la actualitate şi ponderea informaţiei media. comportamentale. anchetă. problematica dominantă (informaţia politică. morale.: liberatatea de exprimare). 3. interviu. audiovizual. stil de redactare. reportaj. 2. regională. comentariu. lunară. aşadar. Liana IONESCU Tema 3 Mesajul comunicaţional mediatic – Structură. Periodicitatea mass-media (cotidian. dezbaterea civică). Momentul istoric. construcţia textelor. relatare: de interes naţional sau local. conţinut. evenimentul social. Text şi ilustraţie – Mesajele publicistice se diferenţiază în funcţie de tipul de media: presă scrisă. 4. istoric. Repartizarea geografică (naţională/publicaţii centrale. atitudinale. univ. radio. Impunerea şi „consumarea” valorilor. cronică de carte. Valorile şi sistemul politic. competenţe lingvistice. Contextul istoric. bilunară.: pluralismul politic). 3. 5.online). politice (ex. Presupune un anumit sistem de valori: instituţionale. dar şi în raport cu strategiile editoriale şi cu modalităţile de tratare jurnalistică. Iată câteva dintre aceste repere: 1. electorale. de ordin cultural. media online. socială. Gradul de elaborare a textelor jurnalistice: genuri jurnalistice. reportaj. (de exemplu: atitudinea faţă de proprietate). modalităţi de transmitere. 2. ideologice (ex. fiecare având o pondere variabilă în ansamblul mesajului: 1. de eveniment. Contextul cultural. Structura mesajului mediatic depinde de mai mulţi factori. limbaj. pentru cotidian.

se consideră că aproximativ 50% dintre cititori revin asupra ziarului de două-trei ori pe parcursul unei zile. în lucrarea „Sociodinamica culturii”. Tipul de lectură şi tipul receptare pe care le practică consumatorul de presă reprezintă constrângeri extrem de importante pentru „producătorul” de mesaje şi texte jurnalistice.35. titlurile. La nivel de informare generală. Titlurile ocupă o mare parte din spaţiul tipografic. Romina (coord. concept creat de sociologul Abraham Moles. cititorii parcurg cam 1/5 dintr-un ziar. mai ales în căutarea unor informaţii utilitare (programe TV. ataşate actualităţii. sau dimpotrivă. Luminiţa. constând în reprezentări şi obişnuinţe ale cititorilor privind consumul de media tipărite. Luând drept criteriu modalitate de lectură. A se vedea Luminiţa Roşca. În funcţie de criteriul proporţii ale lecturii. În funcţie de criteriile conţinut şi public. 2007: Producţia unei reviste. poveştile de larg interes uman (human interest stories). 2. ziarele Libertatea şi Click dirijează lectura pe nivelul I. (people magazine). Ele sunt receptate mai greu. 45. mesajul se poate transmite pe trei niveluri (vezi „piramida culturală”. La nivel de informare specializată. necritice. în anumite domenii. tabele. subtitlurile şi intertitlurile sunt culese cu corpuri de literă mari. propunându-i-se tipul de selecţie pe care s-o opereze. contextualizarea informaţiei. şapouri şi texte Când este concepută publicaţia. receptarea textelor jurnalistice este parţială şi ierarhizată. există următoarele tipuri de lectură: 1. despre lecturi continue şi lecturi „globale”. De exemplu. statistici. Caracteristicile mesajului realizat la acest nivel: largă adresabilitate. În acest sens. La nivel de informare accesibilă. Crearea unei publicaţii. Strategii editoriale în presa specializată. Se au în vedere interesele cititorilor pentru adâncirea unui domeniu sau pentru abordări interdisciplinare. Texte sunt lungi. Surugiu.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Concepte fundamentale. 3. 1 10 . Informarea este asemănătoare unui proces didactic: presupune iniţiere în anumite domenii. bolduite. Se consideră că. 46 . în Roşca. 1967): 1.). despre lecturi rapide şi selective. de informare largă şi continuă. se vorbeşte despre strategii de lectură. instruire. Se recurge la scheme. Se au în vedere nevoile cititorilor de informare curentă. Lectură continuă. Sunt mesaje conformiste. pp. Pe de altă parte. iar textele articolelor sunt foarte scurte. în general. meteo etc.). liniştitoare. Liana IONESCU Modalităţi de transmitere a mesajului în media tipărite1 Sunt avute în vedere stereotipii de receptare. Nivelul III : lectura vizează deopotrivă titluri. strategii editoriale şi tehnici de lucru. Editura Universităţii din Bucureşti. Pe de altă parte. în funcţie de capacităţile şi interesele destinatarului. se procedează la o selecţie a nivelurilor de lectură: 1. definirea termenilor. multe ilustraţii. Mijloace: gradarea informării. Este ceea ce face presa de popularizare sau „de senzaţie”. se limitează din start opţiunile cititorului. cultivă faptul divers ca gen jurnalistic. De aceea. Nivelul II : lectura titlurilor şi şapourilor 3.dr. Nivelul I : când lectura vizează mai ales titlurile 2. univ. compacte.

inedită are mare efect în pagină. Lectură discontinuă . simbolică 2 Funcţia narativă a fotografiei este consideră ca fiind foarte importantă. desene. Pagina conţine reclame. 2 Vezi Sorin Preda. De pildă. are acţiune şi un personaj. 2. narativă.dr. caricaturi etc.Analizaţi comparativ mai multe ziare şi reviste cu scopul de a pune în evidenţă tipul de mesaj comunicaţional transmis. rezumativă. Texte şi imagini Articolul nu este un text de sine-stătător. texte în chenar. Grupaje de ştiri scurte. În paginile unui ziar sunt de evitat fotografiile simbolice. 11 . 4. pp.Arătaţi care dintre publicaţiile alese sunt în măsură să atragă un număr mai mare de cititori. Fotografiile sunt un suport al textului şi asigură o vizualizare eficientă. Iaşi. ilustraţii. care par ieşite din actualitate. El face parte dintr-o pagină. Aplicaţii: 1. Ele sunt mai potrivite pentru o revistă. O fotografie reuşită povesteşte. decorativă. anunţuri. Liana IONESCU 2. 3. Polirom. 2006: Tehnici de redactare în presa scrisă. 3. starea vremii etc.Identificaţi şi comparaţi codurile textuale şi vizuale caracteristice cotidianelor Adevărul şi Libertatea. univ. fie sugestivă. necesită mare atenţie comentariile care le însoţesc.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Alte publicaţii pun accent pe fotoreportaj. Se recomandă alternarea în pagină a textelor mai lungi cu texte supuse lecturii discontinue şi celei globale. Lectură globală . nivelul de informare şi tipul de lectură propuse cititorilor. O fotografie expresivă . Funcţiile îndeplinite de imagine sunt: informativă. Comentaţi consecinţele în planul acceptării şi consumării produselor mediatice pentru fiecare dintre cele două publicaţii. fie informativă. fotografii).Analizaţi cum funcţionează modalităţile de adecvare a mesajului la aşteptările şi obişnuinţele de receptare ale publicului în cazul săptamânalului Dilema veche. de divertisment. explicaţia care însoţeşte o fotografie trebuie să fie corectă (nu manipulativă). Fiecare publicaţie are propria politică de ilustraţie. Explicaţi de ce. „Legenda”.129-132. care cuprinde pe lângă texte. şi imagini (ilustraţii. În legătură cu fotografiile. unele exclud fotografia şi o suplinesc prin desene. grafice. documentară. 134.

informaţia de presă este numită adesea subiect. Acest criteriu este ilustrat de celebra frază „Nu este ştire informaţia că un cîine a muşcat un om. Liana IONESCU Tema 4 Modalităţi de tratare a informaţiei –Criterii de ştire. În redacţiile de ştiri. de aceea. ceea ce i se întâmplă unei persoane publice este mai relevant. există şi o proximitate în timp. pur şi simplu. o profesie. neobişnuite sau. Informaţia este. sau mai pe scurt. se vorbeşte despre o proximitate socială sau simbolică. univ. Criterii de ştire Selecţia şi ierarhizarea informaţiilor se face potrivit mai multor criterii. o vedetă din show-biz sau din sport vor asigura întotodeauna proeminenţa unei ştiri. Nu în ultimul rând.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. inundaţiile din India. în special cu cele de proximitate şi larg interes. ceea ce înseamnă „nou”. Proximitatea (apropierea) se referă. precum şi aspectele neobişnuite ale unui fapt sau eveniment. un impact larg. care se referă la apropierea producerii evenimentului de momentul relatării. informaţia este perisabilă şi se „învecheşte” foarte repede. elementul de noutate trebuie tratat în strânsă legătură cu alte criterii. relevantă. Proeminenţa sau notorietatea. O informaţie despre un accident în lanţ de pe o şosea naţională din România este mai importantă pentru cititorul unei publicaţii româneşti decât să spunem. care asigură valoarea de ştire (în engleză: newsworthiness). organizarea şi prezentarea informaţiei. alegerea subiectului. editorii trimit echipa să realizeze un subiect şi întreaga muncă este încheiată o dată ce „subiectul” îşi găseşte locul în pagină. În mod tradiţional şi mult timp unanim recunoascut ca primordial. materia primă şi produsul finit. să aibă semnificaţie pentru un număr cât mai mare de cititori. Ceea ce interiorizăm ca fiindu-ne apropiat: naţionalitate. Ştirea trebuie să releve neobişnuitul din viaţa cotidiană. în cazul presei. un domeniu particular. Să reţinem că anumite informaţii fac înconjurul lumii nu pentru că sunt importante. Un parlamentar. informaţia brută trebuie să satisfacă anumite criterii jurnalistice. Pe lângă proximitatea în spaţiu. în principal. Ea evoluează într-un continuu prezent: cel al cotidianului. Spunem că este relevantă şi are. colectarea informaţiei. ci aceea că un om a muşcat un câine”. din punct de vedere textual. actualitatea informaţiei furnizate. dată fiind notorietatea persoanei. cel mai important criteriu pentru ca o informaţie să devină ştire este noutatea. un candidat la preşedinţie. la distanţa geografică la care s-a petrecut evenimentul faţă de zona de receptare a ştirii. O informaţie este cu atât mai importantă cu cât satisface mai multe criterii de selecţie. Presa este mediul actualităţii. De exemplu. ştire. Bruxelles este departe. 12 . Jurnaliştii propun subiecte. amuzante.dr. Ineditul. De exemplu. Mijloace de acroşaj. Interesul public presupune ca informaţia să fie importantă. dar de când România a intrat în Uniunea Europeană. Pe de altă parte. un alt criteriu de ştire se referă la eveniment. o decizie guvernamentală privind salariile sau pensiile interesează un număr mare de persoane. termenul de ştire este cel de news. De exemplu. Pe scurt: „Ciudăţeniile fac ştire”. De aceea. ci pentru că sunt ciudate. Citatul – Conceperea şi realizarea oricărui material jurnalistic presupune. îl percepe ca pe un reper apropiat. În media anglo-saxonă. dar mai ales la persoana din centrul lui. Nu orice informaţie este informaţie de presă. Rigori redacţionale. Pentru a deveni ştire. decât ceea ce i se întîmplă unui anonim.

ştiri cu un aport practic/aplicativ dens. şi nu doar în cea tabloidă. observă cunoscutul realizator TV Larry King. jurnalistul. Regula de aur este: decât să emitem mai multe mesaje într-o manieră confuză. L. sportive. de obicei. Bucureşti: p. Utilitatea. Iar cititorii vor. Liana IONESCU Dimensiunea conflictuală este un criteriu care se referă la tensiunea care face evenimentul demn de atenţie. evenimentele cu mare valoare spectaculară îşi fac adesea loc în paginile ziarelor şi revistelor. univ. corectitudine logică şi gramaticală. mai bine supunem atenţiei felul în care lucrările de construcţie a unui bloc afecteză cursurile unei şcoli. starea vremii. M.dr. Jurnaliştii recurg adesea la relatări simple. În aceste condiţii. la informaţii complexe (apud. de vocabularul folosit. Ea ţine atât de conţinut (densitatea informaţiilor). Publicaţiile generaliste nu se adresează unui public specializat. mai bine tratăm un singur subiect. lungimea şi topica frazei. segmentarea ideii în mai multe subidei). Jurnalistul trebuie să se întrebe şi cui i se adresează (cu un termen la modă. Sunt ştirile despre scumpirea unor produse de bază. asemenea interogaţii operează o ierarhie. într-un limbajul comun. persoană competentă pe subiectul tratat. Înainte de a comunica. Cât este ceasul?.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. de la informaţii simple. Orice conflict între persoane. grupuri. 13 . cu pregătiri diferite şi cu interese multiple. Giraud. cât şi de formă/stil (alegerea cuvintelor. De exemplu.). să afle esenţialul legat de un eveniment. Unii autori vorbesc despre criteriul utilităţii în selectarea informaţiilor pentru a crea o ştire. Presa nu se pretează la dezvoltări teoretice. „nu e uşor să fii concis. Claritatea în expunerea ideilor asigură receptarea corectă a informaţiilor. Concizia este necesară şi pentru că oamenii au o capacitate limitată de a recepta informaţii. alimentarea cu apă sau gaze.135). probleme legate de trafic. claritatea ţine şi de stil. Dar. expresivitate stilistică. accesibilitate în conţinut şi formă. 1991). Numărul informaţiilor pe care trebuie să le prelucreze zilnic creierul uman este estimat la circa 1500. Accesibilitatea asigură înţelegerea mesajului de către un număr cât mai mare de telespectatori. Pentru aceasta. în loc să prezentăm exhaustiv greutăţile pe care le întâmpină şcolile. Unde sunt cheile?. sunt irelevante. Textul de presă trebuie privit cu seriozitate. cursuri academice. jurnalistul nu are de ales. exprimate concis. recomandări privind spectacole şi alte manifestări artistice. Dincolo de această dificultate. Iar răspunsul este: cât mai clar cu putinţă. de modalităţile de frazare. Trebuie să „distileze” informaţia până la esenţe şi să ofere ceea ce este cu adevărat semnificativ pentru subiectul tratat. Rigori redacţionale Regulile de bază ale unei bune comunicări a informaţiei de presă sunt: idei clare. jurnalistul trebuie să se pună mereu în locul cititorului. Spectaculozitatea este un criteriu care se impune tot mai mult în presă.Bourdon. jurnalistului trebuie să-i fie clar ce vrea să spună (să-şi definească mesajul) şi în ce fel va spune. Chiar dacă. în esenţă. uşor de înţeles. naţiuni trezeşte interesul consumatorului de media. este cel chemat să ierarhizeze informaţia şi selectează ceea ce consideră că este important. politice etc.” (Secretele comunicării. într-o manieră clară. Almatea. de toate vârstele. Inevitabil.1999 (trad. ci unui public divers. fără informaţie redundantă. Apoi. despre evoluţiile bursiere. mai ales cu un subiect despre care ştii foarte multe. Este ceea ce americanii numesc news to use (ştiri bune de folosit). care este targetul) şi care sunt aşteptările cititorilor.

nici metaforice în exces. Este recomandat un stil cât mai expresiv. Argumentele să nu se bazeze pe sofisme. atacul la persoană. clişee. Sofismul este un raţionament aparent corect. este vorba despre combaterea violenţei. Limbajul în care sunt redactate mesajele trebuie să respecte regulile gramaticale. analogii absurde etc. Ele ierarhizează şi valorizează informaţia. fără prescurtări. un discurs clişeizat. Titlurile interogative trebuie folosite cu măsură. eventual. îmbinări previzibile. structuri rigide. cu multe propoziţii subordonate. chiar şocante. trebuie respectate sensurile cuvintelor. citatele extrase din text şi. intertilurile. a fost înlocuită cu o limbă „de cauciuc”. adică un limbaj bazat pe înflorituri lingvistice. după compunerea textului Cunoaşterea funcţiilor pe care le poate îndeplini titlul ne ajută la găsirea unui titlu bun. Totodată. relatând despre renunţarea unei persoane de a candida în alegeri. groaie şi imprecisă. ale proverbelor. Concluzia trebuie să decurgă din premise. Titlurile se dau. Mijloace de acroşaj Sunt elemente folosite într-un articol cu scopul de a atrage atenţia cititorului.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Liana IONESCU Corectitudinea logică este o altă cerinţă esenţială pentru un text jurnalistic. excesul de exemple. fără fraze complicate. Fireşte. Mijloacele folosite ţin de limbaj şi/sau de demonstraţia propriu-zisă: stilul prolix. echivocuri. Toate aceste „tehnici” nu-şi au locul într-un text jurnalistic. nici foarte scurte (formate dintr-un singur cuvânt). Titlurile trebuie să fie „inteligente”. Toate acestea sunt piedici în calea unei bune comunicări. Între elementele de acroşaj se numără: titlurile. premise false. Trebuie evitată exprimarea în aşa-numita „limbă de lemn”. adverbelor şi adjectivelor inutile. Au şi rolul de a facilita lectura. abrevieri. Unii autori sunt de părere că „limba de lemn” de “ieri”. Lipsa de logică este pusă în evidenţă de exemplul următor: „Violenţa în familie trebuie să treacă pragul de la teorie la practică”! Fireşte. discursul clişeizat este lipsit de conţinut şi trădează schematismul gândirii celui care îl foloseşte. Titlurile nu trebuie să fie prea generale. iar premisele să fie corecte. date. 14 . Un alt exemplu. specifică regimurilor comuniste. nici mai mult. o limbă nouă.dr. în general. ale locuţiunilor. În titlul se poate recurge la un calambur (un joc de cuvinte). fără aglomerări de cifre. plasate în chenare. subtitlul rezumă mesajul principal. o asemenea „trimitere” nu poate viza o persoană aflată în viaţă! Stilul în care sunt redactate textele jurnalistice trebuie să fie simplu (nu simplist!). De exemplu. în locul demonstraţiilor. Titlul Cel mai adesea. construit astfel pentru a induce în eroare. şapourile. la un paradox. Trebuie evitată „limba de lemn” (sau „de cauciuc”). originale (nebanale). un jurnalist a afirmat. bazat pe formule fixe. univ. la un element umoristic. pe utilizarea excesivă a perifrazelor. La fel titlurile cu puncte de suspensie. titlul şi. Pentru ştiri scurte pot fi folosite itluri formate dintr-un singur cuvânt. eventual. nici abstracte. şabloane. Nu trebuie să fie nici foarte lungi (pe trei rânduri). „De lemn” sau „de cauciuc”. generalizări nefundamentate. apelul la autoritate. pe aceeaşi temă: „De la violenţa în familie trecem la protecţia acesteia de către stat”! Corectitudinea gramaticală a textului este absolut obligatorie. nici mai puţin decât că aceasta „s-a dus să se odihnească în loc cu verdeaţă”.

trebuie evitată suprapunerea cu elemente/cuvinte din titlu. Intertitlul nu rezumă mesajul. 5. Are rol de credibilizare a informaţiei vehiculate în text. Reprezintă o informaţie generală. Liana IONESCU 1. Subliniază noutatea sau originalitatea articolulul.dr. 2. Enunţă esenţialul despre ceea ce este scris în articol. Titlul-rezumativ. cu trimitere la articolul din interior. Nu trebuie să fie neclar. de idei. Trebuie să stârnească atenţia cititorului şi să faciliteze lectura articolului. Poate conţine un cuvânt-cheie al naraţiunii din articol. În formularea subtitlurilor. Este un text scurt. Subtitlul Este mai lung decât titlul. Titlul-incitativ. Este folosit pentru a atrage atenţia. Stârneşte dorinţa de lectură. aducând detalii informative. tendenţios sau purtător de informaţie redundantă. Intertitlul Este elemente de titrare în interiorul textului. Presupune inspiraţie. de regulă un paragraf. eventual în chenar. Şapoul Este un text de sine stătător. Este ceva mai lung şi sintetizează mesajul sau noutatea articolului. Şapoul poate plasa în context subiectul articolului sau poate indica de ce este necesară abordarea sau actualizarea temei. dar şi pentru pentru a „sparge” un text prea lung. Este redactat într-un stil alert. Este uşor reperabil. „sare în ochi” înainte de a-l citi în întregime. (Nu este o frază. Folosit mai ales în cazul inetrviului. Titlul-anunţ (titlu-informativ). Invită la lectura grabnică a articolului. ci accentuează un element al informaţiei prezentate în text. 6. Exigenţe: 15 . în care sunt rezumate ideile principale ale articolului. Poate apela la cuvinte-cheie. un enunţ). Titlul-rubrică. Este lipsit de predicat.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Titlul-declaraţie. Poate fi plasat pe prima pagină. Se bazează pe combinaţii de cuvinte. Indică obiectul articolului. Semnalează evenimentul. univ. sau este sintetizat mesajul principal. 4. 3. Dacă titlul este foarte lung (pe două-trei rânduri). Sugerează o opinie. şocant. motivele pentru care articolul merită citit. maximum două. direct. Titlul-citat. Subtitlul nu trebuie să fie metaforic. subtitlul îşi pierde din impact. o nemulţumire. Rolul citatului Citatul oferă dinamism şi autenticitate unui text.de oicei este scurt. Poate consta în enumerarea ideilor principale şi marcarea lor prin elemente grafice (bumbi).

– Autorul citatului nu trebuie să fie un personaj colectiv.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. – Poate fi folosit ca element de titrare.dr. – Citatul nu trebuie rupt din context. – Să nu fie prea lung sau neclar. (ca în exemplul: „... 3. – Nu este recomandată folosirea lui în şapou. – Se poate foloşi un citat cu agramatisme. mai ales în interviuri. 16 . pornid de la un articol dintr-un ziar. Faceţi exerciţii de compunere a şapoului. chiar dacă nu este făcută cu intenţie... Aplicaţii: 1. Analizaţi cotidiane şi reviste din perspectiva tipurilor de ştiri publicate. Liana IONESCU – Citatul trebuie să fie relevant în raport cu subiectul. – Citatul nu trebuie să fie banal. neau declarat profesorii). generator de confuzii. dacă foloseşte mesajului. foarte general sau previzibil... univ. Analizaţi diverse publicaţii din punctul de vedere al titlurilor articolelor.. Ar însemna o manipulare.”. 2.

Trebuie găsită o „poartă de intrare”. ce?. delimiate de răspunsurile la cele cinci întrebări fundamentale presupuse de o ştire. în care faptele/evenimentele sunt expuse potrivit derulării lor în timp.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Structura în trepte poate urma ordinea cronologică. pentru că ar fi prea „stufos” şi greu de „digerat”. Comparaţia cu perspectivele oferite de camera de filmat sau de aparatul de fotografiat ne ajută să înţelegem mai bine rolul unghiului de abordare în procesul de planiifcare a redactării. Un subiect nu poate fi tratat sub toate aspectele. de exemplu: descriptivă. Liana IONESCU Tema 5 Tehnici de redactare a textului jurnalistic – Unghi de abordare. Structura temporală se poate baza şi pe cronologia inversă: ordonarea ideilor în funcţie de timp. De multe ori. este vorba despre focalizarea informaţiei şi a intersului cititorului pe o „felie” de realitate. Structura textului jurnalistic Jurnalistul fixează cadrele temporale şi spaţiale ale informaţiei. Unghiul de abordare Este noţiunea centrală în procesul de construire a textului jurnalistic. Cel de-al doilea tip este cel recomandat pentru un text jurnalistic interesant şi adecvat lecturii rapide. continuând cu trecutul (sau contextul) şi sfârşind cu aşteptările. Ambele au în vedere mesajul esenţial şi aşteptările publicului vizat. succesul unui text jurnalistic depinde de unghiul de abordare propus şi de modul de derulare a ideilor. În primul rând. Luăm ca exemplu un subiect privind poluarea. În funcţie de modul în care sunt prezentate informaţiile în raport cu importanţa lor. de ce?/cum?. problemele respiratorii pe care le generează poluarea sau degradarea faţadelor locuinţelor. O structura temporală poate fi şi cea de tip clepsidră. Elemente de scriitură – După alegerea subiectului şi culegerea informaţiei urmează organizarea şi tratarea informaţiei. cu accent pe noutatea evenimentului. bazată pe evidenţierea „componentelor” evenimentului despre care se relatează. Apoi. explicativă. univ. cei „5W” cum sunt numite aceste întrebări în presa anglo-saxonă: cine?. Se referă la perspectiva din care sunt relatate faptele şi pe care jurnalistul o propune pentru „citirea” acestora. În esenţă. o perspectivă de a trata unul sau două aspecte. pentru că materialul ar fi prea lung. analitică. axată pe cauze – fapte – consecinţe. când?. textul poate fi construit „în trepte” sau „în cascadă”. în care se enunţă pe scurt problema. Pot fi prezentate. jurnalistul alege şi propune un singur unghi de abordare. centrată pe punctele de vedere ale 2actorilor” implicaţi. unde?. de exemplu. începându-se cu acţiunea prezentă. Să mai reţinem că unghiul de abordare dă originalitate materialului. Într-un text. Este o formulă comodă pentru jurnalist. trebuie alese unghiuri diferite pentru fiecare material. O explicaţie ştiinţifică bazată pe multe date ar fi inaccesibilă cititorului nespecializat. Dacă este vorba de un dosar tematic. 17 . Structură. Perspectiva poate fi. Unghiul de abordare relevă adesea semnificaţia majoră a unui eveniment. dar nu suficient de atrăgătoare pentru cititor.dr.

univ. poate fi dată informaţie de background sau poate fi amplificată informaţia din lead. să releve un alt aspect al problemei. lead-ul. Liana IONESCU după care se prezintă cronologia apariţiei acesteia. În aceste paragrafe poate fi prezentat cadrul de desfăşurare a evenimentelor. să surprindă. paragraful introductiv . A doua secvenţă este corpul textului. citează o declaraţie. constituie cea mai importantă structură textuală. Harold Pinter a luat Premiul Noberl pentru literatură”. pentru că ar fi greu de urmărit. cunoscută şi sub denumirea de „piramida inversată” se referă la prezentarea informaţiei în ordinea descrescătoare a importanţei ei. Ultima frază trebuie să pară firească în ordinea expunerii şi. Elemente de scriitură Fraza. comparaţii. o situaţie. perspective care nu fost tratate în paragrafele anterioare. o sinteză a ideilor prezentate. piese de teatru. Paragraful iniţial sau prima frază (lead) conţine mesajul principal. prea categoric. iar a treia – fraza sau paragraful final. anecdote) şi (b) cel care-l deschide spre alte unghiuri (dacă subiectul se pretează la o tratare mai amplă). Exemplu: NU „După ce a scris poezie. Latura care în mod normal este baza piramidei. Leadul sau fraza de atac descrie o imagineforte. dar nu la toate! În general se face referire la întrebările: cine? ce? când? sau unde? Paragrafele următoare fac precizări privind cele 4 întrebări precedente şi răspunsul la întrebările complementare: de ce? cum? . Este indicat ca fraza de final să prezinte o extindere a unghiului de abordare. Sunt recomandate fraze scurte. Importanţa/relevanţa se stabilesc în raport cu evenimentul şi cu aşteptările cititorilor. De asemenea. Este vorba despre o piramidă situată cu vârful în jos alcătuită din trei secvenţe textuale. întrebări. ci cu propoziţia care conţine ideea principală. indiferent de complexitatea subiectului. o anecdotă.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. poate fi o comparaţie. Leadul trebuie formulat în maximum două fraze. 18 . fraza finală poate nuanţa un mesaj prea frust. romane şi a revenit acum la poezie. Finalul este de două tipuri: (a) cel care închide materialul (citări. Prin atac se răspunde la câteva din întrebările jurnalistice de bază (cine? ce? când? unde? de ce?. Atenţie însă! Repetarea întocmai a acestui model duce la monotonie. un ecou în mintea telespectatorului. Paragraful/fraza finală are rolul de a pune în valoare informaţia ca o unitate închegată. în acealşi timp. un loc. El anunţă tema articolului sau pur şi simplu atrage atenţia cititorului. predicat. complement direct. îi stârneşte curiozitatea prin ceea ce se numeşte frază de atac. Fraza nu trebuie să înceapă cu o propoziţie secundară (cu o subordonată). frazele scurte sunt mai percutante. Un paragraf trebuie să acopere convingător o idee.dr. Fraza nu trebuie să conţină mai mult de o idee. Structură în cascadă. Structura în trepte poate urma şi relaţia cauză-efect. cum?). Această frază va rămâne ca o concluzie. ipoteze. Fraza este recomandabil să fie construită pe structura: subiect. Într-o lume saturată de comunicare.

La fel. par a da mai multă greutate textului. Ele sunt un semn de şcolire (prea)sumară a jurnalistului. un jurnalist a spus că „merită remarcate şi câteva new-entry-uri”. la poezie”. care a absolvit o superşcoală”. „iubeşte să cumpere”. Sunt de evitat termenii generali. în altă ordine de idei.000 de cuvinte uzuale.dr. fie rescrise ca propoziţii separate. Sunt recomandate şi aşanumitele cuvinte de tranziţie. „impas total”. Nu trebuie interpuse în mijlocul unei fraze propoziţii ce conţin detalii nesemnificative.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. termenii în jargon sunt folosiţi în exces. Folosirea unor cuvinte/expresii din argou este nepotrivită. a cuvintele „goale”. în sfârşit. Liana IONESCU DA „Harold Pinter a luat Premiul Nobel pentru literatură. Adesea. despre cel fel de intermediari ar putea fi vorba?). întreabă.”. Nu este recomandată nici folosirea expresiilor din registrul colocvial: „Pe bune. piese de teatru. suport.. şi din jargon (limbajul specializat). încercăm să folosim termeni cât mai pe înţelesul publicului larg. cel puţin ciudate. Există un „vocabular al ştirilor”. Se consideră că vocabularul pe care îl înţelege o persoană cu nivel mediu de pregătire atunci când citeşte este de trei ori mai mare decât cel pe care îl foloseşte atunci când vorbeşte. ceea ce îngreunează înţelegerea mesajului de către marea majoritate a telespectatorilor. cuvintele polisemice (cu mai multe sensuri). cum ar fi : „este debutul sfârşitului”. în plus etc. Exprimările pleonastice trebuie. bogat în anglicisme: training. asocierile. „prima întâlnire tête-a-tête fără intermediari” (dacă este „în doi”. care nu adaugă nimic conţinutului mesajului: „o inovaţie majoră”. cum ar fi cel ştiinţific. în presă este preluat şi imitat limbajul corporatist. tocmai. în ultimii ani.. care fac legătura între idei: azi. în loc de „a vedea” sau „a privi”. de tipul „Nu e sigur că el n-a dorit acest lucru”. planing. Cuvintele plasate la începutul unei fraze sunt mai bine percepute. La fel. „a vizualiza”. team-building . pentru că nu vor fi înţelese de toată lumea: „Este un tip cool. după ce s-a afirmat ca autor de poezie. circa 1000-2000 sunt considerate fundamentale). prioritizare etc. pe de altă parte. Se recomandă ca ele să fie plasate la sfârşitul frazei. „îmbunătăţiri dramatice”. (Din circa 20. ca şi a asocierile stranii de cuvinte. a „upgrada” în loc de „a îmbunătăţi”. „o anumită unanimitate”. cuvintele împrumutate din limbi străine se pot folosi ca atare. evitate. 19 . Spunem: „Se pare că el a dorit acest lucru”. trebuie explicaţi termenii specifici unui anumit domeniu. de asemenea. target. prin urmare. Vorbind despre persoanele recent alese în conducerea unui partid. Spunem „a printa”. în loc de „a tipări”. de cuvinte: „este debutul sfârşitului”. neinspirat. De exemplu. Un altul afirmă: „Primarul vrea să microcipeze câinii Capitalei”. un jurnalist. Sunt de evitat cuvintele din argou (limbajul de cartier. univ. Dacă nu au echivalent în limba română. . Termeni din jargon. „o anumită unanimitate”. romane şi a revenit. abstracţi. cum ar fi cei împrumutaţi din limbajul IT. Exemple: „co-există unul cu altul” („co-există” înseamnă că ceva există împreună cu altceva). Nu sunt recomandate construcţiile negative. ce ar trebui să facă locuitorii confruntaţi cu această problemă?”. „impas total”. focusare. Vocabularul. „a fost ofertat” Se recomandă şi evitarea expresiilor vagi. de exemplu). „spaţii dedicate. numai că trebuie traduse sau explicate. într-o ştire despre o recentă tehnică chirurgicală. care presupune alegerea cuvintelor potrivite: care desemnează evenimente concrete şi pot fi înţelese de un public larg. În mare măsură.

El era foarte emoţionat”. pentru a ne imagina dacă ele reprezintă puţin sau mult. nu se dau în detaliu. o realizare „excelentă” nu sunt binevenite într-un text jurnalistic. Nici folosirea exagerată a lui „deci”.?” Un jurnalist bun nu apelează niciodată la clişee. Liana IONESCU Stereotipurile sau ticurile verbale nu comunică de obicei nimic şi obositoare. ci rotunjite. „una la mână” nu este recomandată. fostul premier X. de genul „cel mai mare. Exemplu: „Trei ziarişti au fost răpiţi în Irak”. DA! „Parlamentul a adoptat legea…” NU! „Legea…. mai ales cele mari. Cu ocazia inundaţiilor. „primul”. Calificative cum ar fi: „briliantul”. „peste 1000 de persoane”. Aceasta este regula. Utilizarea unor termeni de comparaţie facilitează înţelegerea mesajului. Verbele se folosesc. A spune că „x mii de metri cubi de solvant au fost deversate într-o zonă”. univ. Trebuie evitate formulările standard. Cine era emoţionat? Paul sau Petre? Cifrele. sunt trecătoare. Se poate spune. decât. Adjectivele trebuie folosite cu grijă. De exemplu. Dacă însă este vorba despre victimele unui accident. şi „din cauza” atunci când efectul este ceva neplăcut sau nedorit. s-a prezentat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie” şi nici „În plină criză de nervi. estompează mesajul. s-a pronunţat împotriva votului uninominal”.000. „păi”. Ce să înţelegem din enunţul: „Paul i-a strâns mâna lui Petre. nu ne permitem să rotunjim numărul acestora. în loc de „1037”. relaţii între mărimi. În aceeaşi manieră. nu reprezintă nimic decât pentru neiniţiaţi.dr.” Întrebările lor erau de genul: „Ce au făcut autorităţile pentru dvs. spunem: „Restructurarea fabricii afectează 10 la sută din cei peste 1000 de angajaţi”. trebuie folosite cu precauţie. De aceea. Trebuie evitată aglomerarea textului cu cifre. A adăuga că „acesta este volumul unui bazin de înot”. Se recomandă folosirea verbelor care desemnează o acţiune. pentru că. „cel mai bun”. până la sfârşitul acestei luni pachetul legislativ privind combaterea corupţiei” NU! „Pachetul legislativ privind combaterea corupţiei va fi promulgat de preşedinte până la sfârşitul acestei luni”. Dar sunt şi excepţii.329 de locuitori. nu spunem: „Negru de supărare. Ele pot afecta obiectivitatea. care le-a răpit oamenilor agoniseala de-o viaţă. Trebuie evitate şi abaterile gramaticale frecvente: „ca şi” în loc de „ca”. reporterii invocau „furia apelor. ajută la o mai bună reprezentare a situaţiei. pentru a le ironiza. după cum nici superlativele. la diateza activă. „Suma alocată reprezintă 50 de km de autostradă”.a fost adoptată de Parlament”.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. în exces. „monstru sacru” etc.Y. Cifrele pot fi relativizate. proprii unui limbaj schematizat: „dezvăluiri incendiare”. Verbele. Cifrele.adică mulţumită. poate. decât 498. 20 . „pe care” şi nu „care” la acuzativ. „eu ca student” şi nu „eu ca şi student”. de regulă. senatorul Z. Exemple: DA! „Ioana a scris ştirea” NU! „Ştirea a fost scrisă de Ioana” DA! „Preşedintele României va promulga. pot fi sugerate proporţii. „datorită” . Reţinem mai uşor 500. „regele fotbalului românesc”. Spunem „12 persoane au fost rănite” şi nu „ peste 10 persoane au fost rănite”. Pronumele personale pot fi factori de confuzie.

care ar putea fi înlocuiţi cu cuvinte în limba română. De exemplu: „Soldatul Vasile Popescu a dezertat ieri de la Unitatea militară la care îşi efectua stagiul. De exemplu.Redactaţi texte informative complete şi credibile utilizând piramida răsturnată. într-o presă de calitate. finanţe..Găsiţi în presă cinci cuvinte în jargon şi cinci cuvinte în argou.. Abrevierile pot fi folosite numai dacă instituţiile/organizaţiile sunt foarte cunoscute.dr. ONU. când numele este al unui personaj obscur sau nesemnificativ.. mai ales dacă este vorba despre persoane cunoscute. nu poate fi acceptat.Rescrieţi un text jurnalistic preluat din presa actuală. univ. Aglomerarea acestora creează dificultăţi de receptare a mesajului. Soldatul a fost prins…. bănci din Camera Deputaţilor…” poate fi enunţat doar: „Preşedintele Comisiei de finanţe.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf.. Nu se folosesc prea multe titulaturi şi nume într-o frază. Liana IONESCU Titulatura. la a doua referire titulatura poate fi eliminată. deputatul XY”. Aplicaţii 1. De exemplu. se poate folosi şi apelativul „domnul”. Traian Băsescu” sau „Preşedintele Băsescu….”. Titulaturile prea lungi trebuie reduse la esenţial. Găsiţi în textele de presă 10 termeni în limba engleză. „Preşedintele Comisiei de bugete. spunem: „Preşedintele României. Dacă referirea la identitatea persoanei respective se repetă. Ceea ce.. În nici un caz nu spunem doar „Băsescu”. Uneori numele nu se rosteşte. schimbându-i unghiul de abordare.. 3. Repetarea dezinvoltă a unor greşeli gramaticale frecvente arată lipsa de responsabilitate a jurnalistului faţă de cuvânt.. 4.”.. Siglele şi prescurtările trebuie evitate.Exemplu: „Şeful statului a declarat că.”. Limba română folosită în textul jurnalistic reflectă nivelul de instrucţie şi cultură al autorului. Cazuri: când titulatura este mai importantă decât numele. În cazul repetării. ci doar titulatura. convingerea acestui că „merge şi aşa”. Denumirile de instituţii se dau integral cel puţin o dată în text. 21 . Nu însă şi dacă este vorba despre înalte oficialităţi ale statului sau despre oficilităţi ale bisericii. Explicaţi care le este înţelesul.”. 2. Şi nu „Vasile Popescu a fost prins. ca de exemplu NATO.

mărturii. Documentarul vine în completarea ştirilor şi a relatărilor. textul nu trebuie să fie rece sau insipid. opinii. portrete. o paradă a modei. descrierea locului unde se petrece evenimentul şi chiar portrete ale protagoniştilor. vecini. comentariul. ca gen jurnalistic. Tratarea unui subiect într-un anumit gen jurnalistic ţine de deciziile redacţionale. pe lângă informaţii. genurile interferează. fără a intra în detalii. Genuri de opinie sunt: editorialul. 22 . oferind informaţii compacte despre un anumit subiect sau persoană. Ştirea hard este despre evenimente noi. Poate conţine citate. Principalele genuri de informare sunt: ştirea. Interviul este bazat pe dialogul dintre jurnalist şi interlocutorul său. ştirile hard sunt „provocate” pentru a fi de larg interes. Ştirile sunt hard sau soft. pornind de la întrebările: Cum s-a întâmplat? Ce motive ar putea fi? Există suspecţi? A mai fost vreun caz similar în zonă? Pe de altă parte. atunci când aceasta abundă în statistici. univ. Reportajul poate interveni în completarea unei anchete. cronica. dând culoare conţinutului unei publicaţii. declaraţii de la părinţi. documentarul. – interviu cu şeful echipei de poliţişti angajaţi în căutarea copilului.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. conferind dinamism unei publicaţii. Genurile jurnalistice se clasifică în genuri de informare şi genuri de opinie. Uneori. Chiar dacă obiectivitatea este scopul principal al acestui gen jurnalistic. prezintă motivaţii şi cauze. luări de poziţii. ancheta. Reportajul reuneşte. dar care nu presupun prezentarea lor imediată. Ancheta abordează teme bazate pe demersuri investigative proprii. relatarea. Unui „dosar” tematic auster îi sunt asociate declaraţii. jurnalistul alege genul jurnalistic în care urmează să fie „ambalată” informaţia. – relatare: detalii privind contextul dispariţiei şi declaraţii ale autorităţilor. un spectacol. prezintă informaţii. impresii. la un subiect de interes uman. – anchetă. însemnarea. analiza. interviul. informaţia despre dispariţia unui copil poate fi prezentată sub formă de: – scurtă ştire: anunţarea dispariţiei. procente. este prezent şi în reportaj şi anchetă. unde poate fi inclus ca atare. sondaje. microinterviuri. elemente de atmosferă culese de pe teren.dr. Liana IONESCU Tema 6 Genuri jurnalistice – Genuri de informare şi genuri de opinie – În procesul de organizare a informaţiei.Uneori. reportajul. Ştirile soft sunt o informaţii importante. în general. care. Se referă. Ştirea Se interesează de fapte lăsând cititorul să judece situaţiile. Genuri jurnalistice de informare Ştirea transmite informaţia de bază. ştirea soft este latura umanizată a ştirii hard. importante şi de larg interes. De exemplu: un accident de maşină cu urmări deosebit de grave este o ştire hard. Relatarea oferă explicaţii. Interviul. Genurile jurnalistice se referă la forma de tratare jurnalistică a subiectelor. Acelaşi fapt poate fi tratat în genuri jurnalistice diferite. cum ar fi: o lansare de carte. la rândul lor. De exemplu. – reportaj la domiciliul copilului. sunt în concordanţă cu specificul şi politica redacţională ale publicaţiei.

Jurnalistul este un intermediar între public şi eveniment. care solicită explicaţii. comportament. în funcţie de mesajul esenţial pe care jurnalistul doreşte să-l transmită. oferind informaţii. precum şi întrebările care presupun un răspuns exact: Cine?. univ. relatarea trebuie să fie obiectivă. după o conferinţă de presă. Jurnalistul are astfel posibilitatea să comunice mai bine cu interlocutorul. Fiecare ştire are un titlu. mod de adresare. Liana IONESCU Ştirea soft. ca măsură de prevedere în cazul în care memoria i-ar juca o festă. Redactarea unei ştiri se face după schema clasică a piramidei inversate: se începe cu ceea ce este mai important. O dată încheiată documentarea. Jurnalistul pune întrebări pentru a obţine răspunsuri. Precizare: interviul este un gen jurnalistic. se referă la profesia sau preocupările victimelor. Cele mai bune întrebări sunt cele cu final deschis. Sunt acceptate întrebările care formulează o alternativă: „Veţi susţine proiectul de lege al guvernului privind … sau veţi iniţia un alt proiect?”. De exemplu. ce scandeză. Acest tip de interviu poate fi programat dinainte. o dezbatere. Unde?. disponibilitate către confesiuni. de comun acord. argumente şi la care nu se poate răspunde cu da sau nu. şi anume una lineară şi exahaustivă (cuprinzătoare). De subliniat că opinia jurnalistului nu apare în ştire. Relatarea Alături de ştire. Ce?. cine au fost vorbitorii. nu îşi dă cu părerea! Interviul nu este o discuţie şi.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Modul ideal de a realiza un interviu este întâlnirea faţă-în-faţă a reporterului cu interlocutorul. Relatarea este de fapt o naraţiune. relatarea este o reconstrucţie a informaţiei. relatarea este un gen jurnalistic mai des întâlnit în presă. oferă unele elemente de culise. În raport cu ştirea. dar şi explicaţii. Pe parcursul documentării. Asemenea ştirii. de obicei scurt. vecini etc. Răspunsurile la întrebările închise sunt adesea irelevante. relevante în raport cu subiectul. „Ce este interesant?”. dar şi o tehnică jurnalistică de a obţine informaţii de la un interlocutor calificat pe subiectul abordat. o scurtă discuţie preliminară. cu atât mai puţin. Interlocutorul trebuie să deţină răspunsuri la întrebările pe care şi le pune publicul. O condiţie obligatorie pentru succesul unui interviu este ca reporterul să se documenteze temeinic înainte de a sta faţă-în-faţă cu interlocutorul. reporterul schiţează întrebările pe care le i le va pune interlocutorului. prin intermediul jurnalistului. precizează ce pancarte poartă manifestanţii.dr. câştigarea încrederii. în acest caz. sintetizarea informaţiilor prezentate sau pur şi simplu din dorinţa jurnalistului de a avea o exclusivitate. prezintă conţinutul discursurile rostite. 23 . în legătură cu un subiect sau opinia interlocutorului în legătură cu subiectul să intereseze publicul. Ca tehnică de redactare. pentru clarificarea unor declaraţii. la locul producerii unui eveniment. jurnalistul-reporter descrie locul producerii acţiunii. sau poate fi realizat ad-hoc. el va întocmi o listă de întrebări şi le va memora pe cele mai importante. dacă relatează de la un meeting. Lista de întrebări o va păstra la îndemână în timpul interviului. relatarea conţine mai multe detalii. Trebuie avut însă grijă ca detaliile să fie semnificative. la rude. să exploateze anumite aspecte ale întâlnirii directe: ambianţă. Interviul Presupune a obţine informaţii şi opinii de la o persoană care acceptă să le facă publice. Răspunde la întrebările „Ce este nou?”. estimează numărul manifestanţilor.

oameni care practică meserii pe cale de dispariţie. Pe lângă reportajele de informare. este un gen jurnalistic în care subiectivitatea reporterului este permisă. Totodată. Este de asemenea important să fie menţinut ritmul. a auzit şi a simţit. jurnalistul trebuie să evite comentariile explicite. după care se lansează ofensiva. adresând întrebări care nu se aflau pe listă. destine ale unor oameni. să prezinte personajele. înfăţişează oameni legaţi prin aceleaşi pasiuni sau care au trecut prin aceeaşi suferinţă. bine realizat. Întrebările nu trebuie să fie confuze. să prezinte exact locul acţiunii. religioase. pentru ca interviul să capteze atenţia pe toată durata lui. Dar plăcerea pe care o avem când îl degustăm depinde de talentul cu care jurnalistul ştie să le îmbine” (Famery. univ. nu prea dură. În ceea ce priveşte ordinea întrebărilor. specificul unor comunităţi . Leroy 2007: 22). poate să nu repecte întocmai lista de întrebări concepută anterior. profesionale ori care conservă anumite obiceiuri. pe loc cursul interviului. „Reportajul este «bucătăria» jurnalistică.etnice. reporterul nu trebuie să adreseze dintr-o dată un pachet de întrebări. El trebuie să culeagă informaţii din mai multe surse. astfel. Este recomandabil ca înainte de a pleca pe teren. Reportajul se relizează pe teren. foarte bine primite de cititori sunt reportajele cu subiecte de interes uman. Un reportaj se pregăteşte. o anumită tensiune. O condiţie a realizării unui reportaj reuşit ţine de creativitatea reporterului şi de spiritul lui de observaţie şi de simţul detaliilor. nici prea generale (de tipul „Ce impresii aveţi din călătoria la Bruxelles?”). Sunt necesare numeroase ingrediente pentru reuşita reţetei. Pentru aceasta trebuie să colecteze cât mai multe elemente despre eveniment. Reportajul A realiza un reportaj înseamnă a culege informaţii din imediata apropiere a evenimentului. Se spune că un reportaj este asemenea unei reţete culinare. Reporterul se înarmează cu multe informaţii. Acestea prezintă un loc sau o zonă neexplorată.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Un interviu dinamic. Totodată. reuşita unui reportaj nu ţine de subiect. solicitând exemple. Dar. pentru a da sens reportajului. reporterul să aibă o idee despre cum va aborda subiectul. să se „impregneze” cu evenimentul. Reporterul trebuie să vină „înarmat” cu întrebări la întâlnirea cu intervievatul. El poate schimba. jurnalistului trebuie să-i fie clar mesajul esenţial pe care vrea să-l transmită şi ce elemente îl vor ilustra cel mai bine. Liana IONESCU Întrebările trebuie formulate în aşa fel încât să stimuleze răspunsuri interesante. să le portretizeze. un meci sau o expoziţie. Când realizează reportajul. Cu toate acestea. ci de unghiul de abordare. De multe ori. El trebuie să selecteze informaţia. El poate să-i împărtăşească cititorului opiniile şi impresiile sale generate de subiectul tratat. O primă întrebare şi un prim răspuns îi pot sugera reporterului o altă abordare a temei decât cea preconizată. Un reportaj oferă elemente de citit şi de simţit. unghiul de abordare poate fi ales şi după colectarea 24 . dar asta nu înseamnă că trebuie să rămână „încremenit în proiect”. fie că este vorba despre o întâlnire politică. reporterul nu trebuie să se abată de la regula de aur a jurnalismului: să prezinte faptele observate şi să nu inventeze faptele. se poate începe şi cu o întrebare „de încălzire”. În nici un caz. „Cum comentaţi?” este cea mai simplistă întrebare pe care o poate pune un reporter. Nu sunt recomandate nici întrebările care sugerează răspunsul („Nu-i aşa că vă veţi adresa justiţiei?”). un spectacol. Rezultatul este adesea mult mai bun decât dacă reporterul ar fi respectat ordinea iniţială a întrebărilor. La fel de banală şi de nepotrivită într-un interviu este întrebarea „Ce părere aveţi?”. să existe un anumit joc al întrebărilor şi răspunsurilor. Misiunea jurnalistului este de a povesti ce a văzut.dr.

De asemenea. subiectul ales nu trebuie să fie prea general. 25 . o referire la un personaj. ca gen jurnalistic. se poate constata că unghiul de abordare cu care jurnalistul a pornit la drum nu corespunde realităţii. Ancheta presupune găsirea de răspunsuri la întrebările ridicate de un subiect precis. (c) Formularea cât mai multor ipoteze posibile asupra subiectului: „Ceea ce vreau să ştiu”. univ. (d) Verificarea tuturor ipotezelor pe teren. Liana IONESCU informaţiilor pe teren. sănătate publică. după caz. (b)Reunirea tuturor informaţiilor privind subiectul: „Ceea ce ştiu deja”. Unghiul este poarta de intrare în eveniment. un fenomen amplu poate fi disecat în funcţie de mai multe domenii de importanţă socială: delicvenţă. Este imposibil să spunem totul. Subiectul trebuie să fie un „decupaj” din asemenea teme. (e) Formularea unei concluzii: „Ceea ce pot spune”. Documentarea trebuie făcută minuţios. Dacă sunt prea multe ori prea „vaste” şi nu există timp pentru aprofundarea lor. chiar o întrebare. trebuie parcurse mai multe etape: (a) Definirea problemei: „Ceea ce caut”. În linii mari.dr. o anecdotă. fiind verificate mai ales detaliile. jurnalistul intenţionează să facă un reportaj într-o comunitate de rromi. Structura anchetei. Acestea „deschid” unghiul. De exemplu. „corupţia în România”. „Cum este posibil?”. drogurile şi recuperarea toxicomanilor. se spune că. a primitivismului. finalul reportajului trebuie construit cu mare atenţie. Sau schimbat. iar cercetarea de teren este uneori extrem complexă. evidenţierea sărăciei. o anchetă despre drogurile în şcoli poate trata această gravă problemă din mai multe unghiuri: drogurile şi delicvenţa juvenilă. „Câte documente ar trebui parcurse?”. Se mai consideră ca subiectul reportajului este spectacolul unui eveniment. Adesea. mai mult ca sigur. Astfel. iar subiectul anchetei este o problemă. Sarcina jurnalistului este de a aduna informaţia din cele mai bune surse. este asemănătoare demonstraţiei ştiinţifice: problemă – ipoteză – verificare – concluzie. drogurile şi starea de sănătate a tinerilor. „educaţia astăzi”. Unghiul este. De exemplu. În legătură cu scrierea reportajului. unghiul trebuie restrâns. sunt întrebări pe care jurnalistul şi le pune atunci când alege unghiul de abordare. o „imagine” puternică.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. nici a unei morale. El poate fi şi o informaţie suplimentară. şi alte clişee asociate. strategii de ajutorare. ”Cât timp vor lua aceste operaţiuni?”. coloana vertebrală a anchetei. în funcţie de un anumit unghi de abordare. La faţa locului jurnalistul descoperă însă că lucrurile nu stau chiar aşa şi atunci alege să prezinte ceea ce este inedit. Ancheta În limbaj jurnalistic. Paragraful final nu trebuie să îmbrace forma unei concluzii. realizarea unei anchete trece prin aceleaşi etape ca oricare gen jurnalistic. Pentru reuşita anchetei. dacă reportajul arată. De exemplu. pentru că punctează mesajul principal şi rămâne ca un ecou în mintea cititorului. potrivit tuturor interlocutorilor cunoscători ai problemei: „Ceea ce am aflat”. „soarta” acestui gen jurnalistic se joacă încă din titlu şi din primele fraze. ci să ofere o deschidere către alt subiect sau către un punct rămas în suspensie la momentul redactării reportajului. „statutul aleşilor”. ceea ce decide succesul anchetei sunt ipotezele de lucru. După documentare. Pentru a realiza o anchetă demnă de acest nume. sunt teme mult prea vaste pentru o anchetă. ancheta demonstrează. pozitiv şi merită cunoscut. „De ce este astfel?”. un subiect de meditaţie. „Câte persoane ar trebui chestionate?”. pentru a ajunge la un răspuns. Durata şi volumul de muncă subsumate fiecărei etape sunt însă mult mai mari.

– Stilul: acurateţe. un citat. care trebuie formulat cât mai clar cu putinţă. documente de arhivă.. dar şi internaţională. menită să pună în lumină mesajul. eventual. sunt prezentate poziţiile care s-au confruntat în timp. Totul se organizează în jurul mesajului principal. Enumerarea unor poziţii în raport cu faptele. – Structura: Atac (o afirmaţie. înregistrarea răspunsurilor. social.într-un anumit domeniu sau în influenţarea istoriei. Documentarul Vine în completarea unei ştiri sau a unei relatări. Pot fi reamintite anumite declaraţii făcute de un lider politic.dr. detaliu semnificativ. cultural. După publicarea unei anchete. Ea trebuie să furnizeze exemple. Dacă este o problemă controversată. la o conlcuzie integratoare. Informaţiile pot avea caracter istoric sau biografic. scriitor. Documentarele istorice vizează lămurirea unei probleme controversate din istorie. pictor. Concluzie. Acesta poate fi o minianchetă. eveniment. Inevitabil. pot fi de tip economic. Opinia personală (sau a publicaţiei). Pe teren. documente pentru fiecare etapă a demonstraţiei. un paradox). Precumpănitoare sunt documentarele cu tematică politică. Genul jurnalistic documentar se bazează pe cât mai multă informaţie referitoare la un subiect. mărturii. angajamente pe care acesta nu le-a respectat.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. – Toate apelează. Genuri jurnalistice de opinie Elemente comune genurilor de opinie: – Toate pornesc de la un fapt. O anchetă de presă nu este un expozeu abstract. clarităţii şi coerenţei. o relatare sau o simplă ştire. informaţia prezentată într-un documentar este stufoasă şi de aceea trebuie organizată după criteriile logicii. la argumente. metoda de lucru presupune: întrebări clare şi precise. Se porneşte de la un subiect de actualitate şi se „sapă” pentru a vedea care este istoria problemei. pentru a spori cantitatea de informaţie oferită cititorului. revenirea asupra temei cu un follow-up. lider politic . Liana IONESCU Documentarea bine făcută nu numai că asigură informaţiile de pornire. – Toate exprimă judecăţi de valoare (e bine. Argumente care susţin poziţia. Stabilirea unei ierarhii a ideilor este absolut necesară pentru ca documentarul să-şi atingă scopul. politic. pentru a preciza contextul desfăşurării unui eveniment sau a prezenta o problemă în evoluţia ei. univ. credibilitate. o mai bună înţelegere a problemei. o întrebare retorică. de obicei de politică internă. în felul acesta. muzician. Se bazează pe fapte. provenită din surse cât mai obiective. afirmaţii contradictorii. unde jurnalistul trebuie să transmită un mesaj puternic: să arate că „ştie” despre ce este vorba şi să fie credibil în ochii interlocutorului. dar este utilă jurnalistului la întâlnirea cu sursele. Se asigură. într-o măsură mai mare sau mai mică. acte oficiale. Recapitularea faptelor (de la ce anume se pleacă). adecvare 26 . e rău) şi o opţiune a semnatarului în legatură cu subiectul tratat. consemnarea cu grijă a detaliilor. se recomandă urmărirea efectelor pe care aceasta le-a avut şi. – Toate pornesc de la particular şi ajung la general. în timp ce documentarele de personalitate relevă rolul pe care l-a avut o personalitate publică – om de ştiinţă.

Editorialul manifest apare în primul număr al publicaţiei şi prezintă politica editorială sau principiile deontologice după care se va conduce publicaţia. Apreciază. în timp ce autorul comentariului se bucură de mai multă libertate în exprimarea opiniilor. Acest tip de editorial mai intervine şi atunci când publicaţia se restructurează. şi mai personală în cazul comentariului. Evenimentele prezentate sunt ordonate. face predicţii. la stabilirea agendei (a temelor importante ale momentului) şi la plasarea publicaţiei în actualitate. Vor fi probleme cu energia?. afirmă poziţii. Autorul comentariului este o persoană cunoscută. dar care se bazează pe examinarea obiectivă a faptelor sau ideilor supuse analizei. univ. o previziune. prognoza. Este un gen inevitabil subiectiv. În editorial contează întrebarea. – Raportul dintre semnalarea unei probleme şi lămurirea ei. explicate. o replică. în cazul revistelor. Editorialele din cotidiane se împart în două categorii: cele care propun o nouă lectură a evenimentului luat în discuţie şi cele care semnalează o primejdie. prezenţa eului şi a altor elemente de subiectivitate constituie un defect. a unei probleme de actualitate. exprimarea subiectivităţii este mai limitată. cerând măsuri de prevenire sau de limitare a efectelor. specialist într-un domeniu. În analiză. integrate într-un context şi situate într-o perspectivă. În analiză. Analiza impune un dignostic. Editorialul este semnat de o persoană din conducerea publicaţiei. Editorialul comentează informaţii deja cunoscute de cititori. Editorialul semnalează o problemă. analist. emite judecăţi de valoare. verdictul. Editorialul Este acel text de opinie care susţine punctul de vedere al publicaţiei într-o problemă de actualitate şi de larg interes public. Editorialul propriu-zis este centrat pe eveniment. Dezvoltă idei. 27 . Cititorul aşteaptă verdicte: Unde să-şi plaseze economiile?. statistici. comentariul încearcă să o lămurească. Subiectul comentariului este de mare actualitate şi de interes pentru cititori. – Amprenta subiectivităţii. politolog. Formulează reflecţii personale. În editorial. în timp ce în însemnare ea poate fi un detaliu surprins de autor. Este mai sobră în cazul editorialului. formulează aşteptări. În editorial. face lumină. o concluzie valorizantă. identifică riscuri. prin apel la documentare şi la bagajul cognitiv al autorului. date comparative) predomină. Analiza conţine foarte multă informaţie. În analiză. În editorial. face recomandări. propune soluţii. Analiza Analiza constă în examinarea unei situaţii. furnizează opinii. informaţia este de larg interes.dr. informaţia este minimă. este un pretext.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Sunt furnizate explicaţii în vederea unei mai bune înţelegeri a problemei şi este precizată clar poziţia autorului faţă de subiectul în cauză. Liana IONESCU Elemente care diferenţiază genurile de opinie: – Proporţia dintre informaţie şi opinie din interiorul textului. un lider de opinie. Comentariul Comentariul propune o lectură nouă a faptelor. în cazul ziarelor. interpretează faptele. sau pe o temă din conţinutul publicaţiei. o gafă a cuiva. informaţia (cifre. hotărâtor este răspunsul. – Scriitura. Editorialul este necesar în structura unei publicaţii deoarece ajută la ierarhizarea informaţiei.

Alegeţi un reportaj şi rescrieţi-l sub forma unei ştiri de 10 rânduri. În jurnalismul american cronica se numeşte columnă. 2. Analistul politic este mai curând un comentator. Autorul are un nume şi o scriitură care îl individualizează.Redactaţi trei ştiri pe baza informaţiilor din comunicate de presă. o constatare personală a autorului. Aplicaţii: 1. Este de dimensiuni mici (30-40 de rânduri). cu ce persoane intenţionaţi să vorbiţi. Este un text în care amprenta subiectivităţii este puternică. Poate avea accente ironice sau umoristice. 3.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. cum veţi culege informaţia. o persoană cu autoritate. plasată în acealşi loc pe pagină.Formulaţi un subiect de anchetă şi precizaţi de la ce ipoteză de lucru porniţi. Conferă culoare unei pagini. de o întâmplare produsă în cotidian. şi prin documentare directă. univ. 4. iar autorul columnist.Scrieţi un comentariu pe o temă de actualitate 28 . un dialog suprins de acesta. ştirilor de agenţie. care stăpâneşte domeniul despre care scrie. în aceeaşi zi a săptămânii. Liana IONESCU Autorul analizei este un specialist. termenul de specialist este folosit în exces. În presa română. Cronica Propune cititorului gânduri ale autorului provocate de un fapt de viaţă. Însemnarea Porneşte de la un detaliu.dr. Cronica aparţine unui condei cunoscut şi are o apariţie constantă: apare într-o rubrică permanentă. mai ales cu referire la domeniul politic.

spre nevoile şi aşteptările acestuia. cititorii au un venit care le permite achiziţionarea unui ziar. în care se confruntă oferte şi cereri de bunuri şi servicii. Piaţa este orientată cu precădere spre consumator. Profitul se obţine din satisfacerea cerinţelor consumatorilor. legislaţia. Se ia în considerere modul de gândire şi acţiune al agenţilor economici existenţi. Strategiile iau în considerare oportunităţile interne: resurse financiare. Când se lansează un nou produs. de producţie şi umane. competitorii (relaţiile concurenţiale). au dorinţa. aşteptările societăţii. univ. şi nu: „Se vinde ceea ce se fabrică”. altfel spus viziunea lor managerială. – Se fac strategii pe termen scurt (1 an) şi pe termen lung (5-10 ani). prin media scrise. Poziţionarea înseamnă „Ce face produsul şi cui îi este destinat” (David Ogilvy). De ce? Pentru că produsul (ziarul/revista. 29 . nivelul tehnologic. Este o piaţă în care statutul demografic. Se identifică breşe. nevoile pieţei (comportamentul şi aşteptările consumatorilor de presă scrisă). produsul este vândut pe o piaţă primară (adică acolo unde este şi fabricat. de exemplu) influenţează volumul de publicitate din paginile ziarului. Studiul pieţei se bazează pe metode şi tehnici specifice de cercetare. educaţia şcolară şi capacitatea de a se informa prin lectură.dr. Potenţialul segment de public trebuie să fie adecvat profilului pieţei şi sub aspectul publicităţii pe care ziarul o poate atrage. Având în vedere nevoile de informare ale cititorilor. analiza de piaţă. Marketing este ştiinţa care studiază specificul pieţei şi realizează analize de piaţă. ca şi modul lor de viaţă (obişnuinţele de a cheltui banii. şi oportunităţile externe: condiţiile economice de pe piaţa presei. şi care este supus unor restricţii şi constrângeri. concurenţa. Liana IONESCU Tema 7 Piaţă – produs – competiţie – Precondiţii în conceperea unei publicaţii – Poziţionarea pe piaţă Prima întrebare pe care ne-o punem atunci când vrem să lansăm un nou produs se referă la publicul căruia îi este destinat. Noţiunilecheie sunt: piaţa. Modul de abordare este de tipul: „Se fabrică şi se vinde ceea ce se cere” . şi eventual în împrejurimi). stabilitatea/instabilitatea condiţiilor general economice. Caracteristicile pieţei media tipărite Piaţa este un spaţiu economico-geografic. educaţional. informaţiile din cotidian interesează.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. economic al cititorilor. Ziarele se poziţionează după cât sunt de utile unui public potenţial. În general. spunem că se pliază pe o piaţă coerentă din punct de vedere economicogeografic. În cazul media tipărite. guvernarea. se identifică noi pieţe şi se creează noi cerinţe la nivelul consumatorului. Activităţi de marketing în vederea conceperii unui ziar: – Se studiază dinamica pieţei media tipărite. informaţia) este perisabil.

). obişnuinţe de consum etc.). Criteriul 1: femei/bărbaţi – Un ublic constituit preponderent din femei sau din bărbaţi. – Identificarea pieţei servite în mod curent de ziare: titluri. 30 .dr. promoţionale (cadouri). cât şi publicitate. potenţialii consumatori: număr. – Presa periodică destinată femeilor este diversificată şi cunoaşte. – Analiza structurii competitive a pieţei prin luarea în considerare şi a altor massmedia (non-tipărite). stiluri de viaţă. în lume. nu lansezi un nou ziar. volum (nr. Vezi presa destinată femeilor în raport cu presa consumată preponderent de bărbaţi). cotidian local: circa 40%). Să le analizăm pe rând. Public-ţintă reprezintă persoanele care consumă acelaşi produs. – În raport cu o piaţă dată (deja existentă) se stabilesc noi strategii de atragere: strategii informaţionale. Criteriile avute în vedere sunt: sexul. Exemplu: publicaţii culturale. ponderea publicităţii (pentru a putea vorbi de eficienţă. Liana IONESCU Piaţa media tipărite este o piaţă duală: cititorii consumă atât informaţie.: Elle. Publicul-ţintă Este un concept introdus în marketing în 1950. publicaţii ale ministerelor etc. publicitare. constituirea de trusturi media. – Identificarea „locului” unde se va plasa viitoarea piaţă. În România. a devenit valabil şi cu referire la media. poziţionarea noului produs. Dar şi cuplului (presa familială). de impunere a unor stereotipuri culturale. piaţa media tipărită este liberă (adică permite afaceri private. cotidian naţional: 70-80% venituri din publicitate. practice (Femeia). sentimentale (Poveşti adevărate). publicaţia este vândută. conform legislaţiei în vigoare. Altfel spus. trebuie un prim pas îl constituie identificarea grupului de consumatori care ar putea constitui audienţa pentru noul produs. De aceea. Cosmopolitan etc. Avantaje. iar economia zonei este „în suferinţă”. practic. putere de cumpărare. – Relevanţa noului produs în raport cu piaţa (tipul de informaţie oferită.). univ. Apoi. Dacă este vorba despre o publicaţie locală. Din această perspectivă. româneşti sau străine) sau reglementată (subvenţionată de la bugetul de stat. vârsta.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. – Publicaţii elitiste (Ex. specializarea. dar şi „compensatorii” (De exemplu. Studiul pieţei presei scrise presupune: – Cunoaşterea „pulsului” economic. – Publicaţii care se adresează în mod expres femeilor sau bărbaţilor. Într-o perioadă de criză economică. Ce efect de atracţie au acestea? – Identificarea zonelor (de interes) încă neatinse de presa tipărită. Criteriul 2: categoriile de vârstă – Persoane active. aflate la maturitate. nu le propui locuitorilor un nou cotidian local. Marie-Claire.pagini) tiraje. mentalităţi. aria de difuzare. de două ori. numărul şi profilul cititorilor. cele mai mari tiraje. sub raportul imaginii promovate. grupul social.

– Vârsta a treia (peste 55-60 de ani). jurnale. Este un public mare consumator de produse media tipărite: ziare. cognitiv. segmentul nu este reprezentativ. – Adolescenţi (14-18 de ani). film. portrete. dezvoltarea sferei afectiv-emoţionale. De asemenea. interes pentru lectură. grădinărit. difuzare gratuită şi/sau sponsorizări de la asociaţii.culinare-gospodăreşti. lansări modă etc. memorii. de scandal. informatică. îngrijirea câinlui/pisicii. educatori. 31 .Explicaţi care sunt motivele pentru care presa pentru copii nu interesează în mare măsură instituţiile de presă din România. ilustraţii. Această categorie nu interesează în mare măsură întreprinderile de presă (costuri mari. Grafica este marcată de culori.Analizaţi diferite publicaţii din punctul de vedere al poziţionării pe piaţă şi al publicului-ţintă. finanţe. Publicaţiile pentru copii au ca publicu-ţintă copii. firme interesate. părinţi. volitiv. Tematică preponderentă: muzică. – Profesii – Hobby-uri: pescuit. educaţia copiilor. Publicul-copii este imatur afectiv. reviste. economie. Liana IONESCU – Copii. dependent de grup. univ. de fapt divers. comunicare etc. Sprijin financiar: subvenţii. axată pe povestire) Tuturor acestor potenţiali cititori trebuie să li se satisfacă interesele. Tematică preponderentă: solidaritate. Această grupă de vârstă are nevoie de socializare. pentru căutarea unor modele de viaţă. Posibilele conţinuturi trebuie să se bazaze pe interactivitate. cuvinte încrucişate etc. prob. compasiune.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. strategii editoriale şi de promovare elaborate. staruri. trebuie procedat în sensul creării de noi nevoi/cerinţe. preturi preferenţiale la hârtie. manifestă interes pentru diverstisment. problemele familiei. Această grupă de vârstă este de interes pentru întreprinderile de presă scrisă: cititori care au timp liber şi un confort material. piaţă relativ stabilă).dr. Criteriul 3: specializarea – Specializări: sport. vânătoare. publicitate insuficientă. dependent financiar. 2. iar presa consacrată acestui segment nu este dezvoltată. Criteriul 4: grupul social – Publicaţii elitiste – Publicaţii umoristice – Presă „quality” – Presă populară („People Magazine”) – Presa de senzaţie (tabloidă. În România. implicarea statului. sănătate. scutirea de taxe. Aplicaţii: 1.

– Liderii. – Relaţiile umane şi profesionale dintre angajaţi au un rol important. Structura unei instituţii de presă este birocratică. La acest nivel se 32 . în sensul că grupurile informale pot eficientiza activitatea redacţională. asumarea responsabilităţilor.Armonizarea resurselor existente – materiale. o instituţie de presă) poate fi făcută performantă. inteligenţă. Nivelul de vârf (top management): Redactor-şef/redactori şefi.Gestionarea publicităţii. precum şi la relaţiile profesionale dintre departamente. tehnologie. la numărul de angajaţi al fiecărui departament şi competenţele lor. Comunică supervizorilor politica editorială majoră. încredere în sine. preşedintele Consiliului de Administraţie. flexibilitate în gândire. Rol important în implementarea politicii redacţionale.dr. Organizarea structurală se referă la managementul resurselor umane. tipografie. presupune stabilirea formulelor de conlucrare între aceste segmente 2. Calităţi: profesionalism. hârtie. – Resurse umane: au o pondere importantă în managementul unei instutuţii de presă. la locul şi ponderea fiecărui departament în politica redacţională. şeful/şefii departamentului de publicitate. stabilirea cu precizie a atribuţiilor şi sarcinilor angajaţilor. Structura departamentală se referă la organizarea propriu-zisă a unei redacţii. computere şi aparatură electronică. Stabileşte: poziţia fiecărui angajat în structura de organizare a instituţiei de presă şi atribuţiile fiecărui loc de muncă din schemă. univ. Resursele pot fi grupate în următoarele categorii: – Resurse financiare: private. editori coordonatori. financiare şi umane. – Resurse materiale: echipamente. De asemena. consecvenţă. piramidală. Există trei niveluri manageriale: Nivelul operaţional: şefi de departamente. director onorific al publicaţiei. reale sau potenţiale. cu finanţare (totală sau parţială) de la buget. armonizarea echipei şi funcţionarea ei eficientă. Presupune: 1. impulsionând şi eficientizând activitatea în grup). Nivelul mediu: redactori şefi adjuncţi. – Trebuie făcută distincţieîntre sistemul managerial (care constă în ierarhiile de conducere şi de decizie) şi structura redacţională. abilitate şi promptitudine în luarea deciziilor. Gestionarea publicităţii – Managementul desemnează metodele prin care o întreprindere (în cazul de faţă. Trebuie făcută distincţia între lideri formali (care ocupă poziţii ierarhice de vârf în schema de organizare) şi lideri informali (care sunt un model. Liana IONESCU Tema 8 Organizarea structurală a ziarului – Managementul resurselor. Sunt supervizori: responsabili cu supervizarea activităţii/performanţelor fiecărui angajat. capacitate de a comunica. secretari generali de redacţie. stabilirea unor ierarhii profesionale şi a unor niveluri de autoritate. cu finanţare provenind exclusiv din afaceri de media. director. Sunt personalităţi puternice. Resurse proprii sau atrase. cu sau fără subvenţii.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf.

cât şi ca număr de persoane implicate în conceperea. (traducători). În acest caz. fotoreporteri corespondenţi. personal tehnic.Secretariat tehnic (corectori.Redactori. –Număr de angajaţi şi calitatea acestora: redactori.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. tocmai schimbate. poate ajunge la câteva sute de angajaţi (redactori. – Atribuţiile tuturor acestora. Simpla citire a organigramei ne dă posibilitatea să anticipăm 33 . echipa redacţională poate fi formată doar din câţiva angajaţi permanenţi (director/redactor şef. de la dreapta la extrema dreaptă) jurnalistul îşi poate prezenta demisia. numărul de pagini. unu-doi redactori). reporteri.Şefi de departamente . Ea se referă la ziariştii angajaţi cu contract. componenţa echipei şi numărul membrilor acesteia sunt diferite. În practica redacţională poate deveni operaţională şi o instituţie juridică specifică presei: clauza de conştiinţă. organigrama este mult mai cuprinzătoare. În situaţia în care redacţia. În funcţie de periodicitatea şi aria de difuzare a publicaţiei (ziar sau revistă).Redactor şef . Vizează: tipul de mesaj şi angajamentul contractual. alt tip de mesaj. în contractul colectiv de muncă (acolo unde există) sau în contractul individual sunt/pot fi specificate şi anumite principii şi norme comunicaţionale (obiective informaţionale. să zicem. univ. întemeiată pe libertate şi onestitate profesională. promovarea. după cum liber este refuzul de a opta pentru un ziar sau altul. atât pe compartimente. – Deontologie profesională. analişti. moral. Opţiunea de a lucra la un ziar este liberă. secretari de redacţie. În cazul unui cotidian de mare tiraj şi acoperire (teritorială). elaborarea şi difuzarea ziarului.dr. lansarea. – Recomandări: redacţia este bine să fie concepută ca: (a) structură funcţională. (b) o echipă ce-şi asumă răspunderi individuale. colective şi instituţionale. secretar de redacţie. de la stânga. reporteri.). îşi schimbă profilul comunicaţional (promovează alte idei. ponderea publicităţii etc. Organigrama este componenţa echipei redacţionale. Tipuri de organigrame Structura standard a unei organigrame: .Secretar general de redacţie . Persoanele de la acest nivel au vizibilitate publică. care devin obligaţii pentru părţile contractante. publicaţia se realizează. Structura redacţională – Se stabileşte în funcţie de: resursele financiare şi materiale ale publicaţiei. invocând clauza de conştiinţă: incompatibilitate a convingerilor sale cu cele. în principal.Fotoreporteri . ale redacţiei. economic-administrativ. cu ziarişti/colaboratori (permanenţi sau ocazionali). machetatori) În cazul marilor cotidiane. Pentru un periodic. aria de distribuţie. mesajul etc. corespondenţi. auxiliar). organigrama (organizarea umană). echipa redacţională este mult mai numeroasă. – Număr de colaboratori. reporteri . Se iau decizii privind: periodicitatea.Directorul publicaţiei . tirajul. de obicei. tipul publicaţiei. (c) o sumă de individualităţi complementare. în general acceptate. fotoreporteri. stipulate în fişa postului. profesional. spre exemplu. trece la extrema stângă. comentatori. difuzarea. Liana IONESCU stabilesc: strategia majoră a ziarului. în aria comunicării publice.

În practică.Documentare . Deosebirile sunt de stil de conducere.Consiliul de administraţie . câştigurile din publicitate sunt de circa 40%.Secretariat de redacţie. Redacţia unui cotidian are o organigramă de tipul următor: . azi) sau corespunde unei tradiţii redacţionale (ca de exemplu în Franţa). Vizează aspetele legate de raportul dintre preţul de cost şi preţul de vindere a publicaţiei respectie.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Politică. modalitatea de prezentare (color sau alb-negru). redactorul şef. Liana IONESCU relaţiile şi responsabilităţile intra-redacţionale. concomitent cu mărirea numărului lor.dr.Foto .Redactorul şef .Servicii administrative. Internaţional (Externe).Şefi departamente: Eveniment. redactorul şef adjunct. Sport. în care directorul ziarului are un rol important (întâmplător este şi preşedintele Consiliului de administraţie). estimate sau vândute. dar se nominalizează preşedintele Consiliului de administraţie sau directorul executiv. În presa din România întâlnim denumiri. cifra optimă dovedindu-se a fi cinci.Corectură . acesta este format din directorul executiv. precum şi domeniile de maxim interes investigate şi comentate de ziarul vizat. Preţul publicităţii variază în funcţie de tipul de publicaţie (ziar sau revistă). Publicitatea este diseminată în toate paginile ziarului. univ. şefii de secţie. fie că este ziar sau revistă. secretarul general de redacţie. în caseta tehnică nu este specificată existenţa şi componenţa “Comitetului” sau a “Consiliului”. La unele ziare. Economie. Ceea ce nu înseamnă că ziarul respectiv nu are un organism operativ de lucru. “Comitet de redacţie” (semnalat şi pentru Franţa). De exemplu: unele ziare sunt conduse de “Consiliul director”. secretarul de redacţie coordonator şi. 34 . cum sunt: “Comitet director”. . Societate. pagina pe care este amplasată reclama. Diferenţa este acoperită din încasările rezultate din publicitate (spaţiu publicitar). Servicii tehnice . după caz. Servicii comerciale (distribuţie) Comitetul/consiliul de redacţie Redacţiile sunt coordonate operativ de un organism colectiv format dintr-un număr restrâns de persoane (3-5-7).Directorul publicaţiei . Cultură. redactorul şef. La alte ziare. La un cotidian central. locul reclamei în pagină. Gestionarea publicităţii Ţine tot de organizarea structurală a publicaţiei. rolul cel mai important îl are “directorul executiv al Societăţii X”. Este important de amintit că numărul paginilor unei publicaţii este fixat şi în funcţie de numărul de pagini publicitare. “Consiliu director”. Problema etică: un anumit tip de publicitate afectează independenţa ziarului sau contravine liniei politicii redacţionale? Recomandări: calcularea ponderii financiare a clienţilor şi diversificarea clienţilor.80%. Denumirea organismului coordonator respectiv diferă de la redacţie la redacţie (la noi. adjuncţii.

A se vedea şi compara casetele redacţionale ale cotidianelor de mare tiraj din România şi ale unor reviste glossy. univ.dr.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf.Explicaţi cum credeţi că ar trebui depăşite dificultăţile create de un tip de publicitate care contravine polticii editoriale a publicaţiei. 35 . Liana IONESCU Aplicaţii: 1. 2.

socială. fie prin renunţarea la punctele-slabe. Se alcătuieşte o bază de date cu profilul cititorilor.Resursele 2. – Tipul de informaţie şi calitatea scriiturii trebuie să corespundă nivelului educaţional şi intereselor cititorilor. – Consistenţa actului editorial. – Trebuie să fie atractivă pentru publicitate. imaginea publicaţiei. raportul text-fotografie). Verificarea consistenţei vizează şi evidenţierea rubricilor fixe şi a celor de evenimente-la zi. 36 . Se referă la integrarea publicaţiei în standardele perceptive ale publiculuiţintă. – Identificarea avantajului competitiv al publicaţiei (bazată pe analiza de conţinut a ziarului şi a publicaţiilor concurente). cea naţională şi cea regională/locală. Tehnici de analiză: se monitorizează secţiunile editoriale şi se face analiză de conţinut. care trebuie să asigure lizibilitate şi o lectură eficientă. Aceasta este o metodă statistică: presupune analiza cantitativă şi calitativă a mesajelor. civică. alocarea spaţiului editorial. Fidelizarea publicului-ţintă. aspecte mondene etc. Liana IONESCU Tema 9 Organizarea procesuală a ziarului – Managementul editorial – Ori de câte ori se lansează pe piaţă o publicaţie se iau în considerare: 1. precum şi felul în care este gestionată şi tratată informaţia. De adaptat strategia editorială în raport cu acestea: fie prin adoptarea unor puncte-forte noi. – Trebuie avută în vedere relaţia dintre informaţia internaţională.Publicul-ţintă 3. pe cea economică-financiară.dr. rubrici. Opţiunile redacţionale/editoriale – Convergenţa conţinutului informaţional cu interesele cititorilor. Atragerea unor potenţiali cititori.Conţinutul mesajului global Management editorial Presupune o concepţie pe termen lung asupra publicaţiei (relaţia dintre latura editorială şi cea financiară în cadrul publicaţiei. se verifică dacă sunt oferite informaţii numeroase. – Trebuie să fie avuţi în vedere cititorii din toată aria geografică vizată. raportul articole-publicitate) şi o strategie corespunzătoare acesteia (număr de pagini. se modifică strategia editorială. univ. cu accent pe problematica politică la zi. poziţia ei pe piaţă. Vizează întărirea reputaţiei publicaţiei şi lărgirea numărului de cititori. tipul de informaţie publicat. tipul de ilustraţie. Managementul editorial se referă la gestionarea conţinutului mesajului global al publicaţiei. Concepte-cheie legate de managementul editorial: – Calitate. Sunt importante şi designul şi tehnoredactarea. De văzut care sunt punctele-forte ale competitorilor (publicaţiile cu aceeaşi piaţă şi cu aceeaşi frecvenţă de apariţie). Presupune crearea de dependenţă pentru achiziţionarea publicaţiei respective.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. În cazul unei publicaţii de informare. Se monitorizează felul în care se realizează politica editorială a publicaţiei (perspectiva din care este tratată informaţia.). La nevoie.

Ambalarea informsaţiei în diverse genuri jurnalistice. Separarea. Modalităţi de tratare a informaţiei.Verificaresa informaţiei (din trei surse sau din cel puţin două surse) . 2. . univ. 37 . din punctul de vedere opţiunilor editoriale.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf.Limbaj . a textelor de informare de cele de opinie. Standardele profesionale vizează în acest sens: – Aspecte legate de obiectivitate şi de evitare a manipulării.Actualitate şi proximitate (dacă e vorba de o publicaţie cotidiană). atât în paginile publicaţiei. cât şi în cadrul fiecărui text.Proeminenţă . . – Verificarea tuturor informaţiilor publicate şi raportarea la surse credibile (autenticitatea informaţiei). Criterii de selecţie şi ierarhizare .Analizaţi patru publicaţii (două cotidiane şi două reviste săptămânale).dr.Unghiul de abordare şi mesajul prioritar. – Delimitarea clară între informaţie şi opinie.Evidenţiaţi punctele-forte ale unor publicaţii săptămânale cu aceeaşi piaţă. Aplicaţii: 1. Liana IONESCU Politica editorială se referă şi la gestionarea şi tratarea informaţiei. – Acurateţea textelor şi corectitudinea relatării. în interiorul ziarului.Raportul opinie-informaţie .

Este concis. Exemplu de slogane: „Nimeni nu este mai presus de lege”.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Este un ghid pentru tipul de informaţie promovat. slogan. adevărul contează”. ponderea publicităţii. personalitatea ziarului. desemnează două dimensiuni: format mare şi format tabloid. – Titluri care trimit la conţinutul general al publicaţiei (Ziarul financiar. (Dreptatea) – Titlul care trimite la publicul-ţintă (Lumea femeilor. comportamentală. globală). dimenisiuni) De asemenea vizează structura paginii I (sau a copertei. Vizează mai întâi titlul şi sloganul. Proiectarea conceptului este în strânsă legătură cu tipul de lectură pe care îl propunem potenţialilor cititori (Selectivă: niveluri I. Libertatea) – Titlul care face trimitere la o valoare: profesională. Este un vehicul de imagine al respectivei publicaţii. structura paginii I – Conceptul Proiectarea conceptului este de domeniul managementului de vârf şi este rezultatul evaluării resurselor existente. Liana IONESCU Tema 10 Proiectarea conceptului unei publicaţii – Format. III. Conceptul asigură marca. 38 . Un concept bine găsit creează o marcă foarte căutată. Curentul). discontinuă. în cazul revistelor). preţul. numărul de pagini. grafică. tirajul. Formatul În limbajul jurnalistic obişnuit. calitatea grafică. Capital) – Titlul . căutat).atitudine faţă de realitate (Adevărul. – Titlu . al estimării publicului-ţintă. Elle).publicaţie în slujba cititorilor (Avantaje) – Titlul care reflectă modalitatea de tratare a informaţiei (Story.dr. – Titlul asumat prin tradiţie (Adevărul. cu referire la ziar. Lectură a textelor: continuă. Formatul mare are dimensiunile – lăţime şi înălţime – pe care le constatăm la marile cotidiane din lume şi la cele care se respectă (înţelegând prin aceasta că au resurse financiare). România liberă. din România. II. Cancan) Sloganul Concentrează obiectivele prioritare ale publicaţiei. „Pentru noi. Ziua). distribuţia. univ. titlu. Cuvântul. Apoi: formatul. Star. format din cel mult două cuvinte. etică. Cotidianul. Titlul publicaţiei trebuie să corespundă tipului de discurs mediatic şi de mesaj comunicaţional promovat. al poziţionării pe piaţă (să fie util. Are un potenţial simbolic. Tipuri de tiluri: – Titlul . caracteristici tehnice (hârtie.periodicitate (Evenimentul zilei.

Drept urmare. “flash”. o anumită proporţie între titluri39 . există rubrici aproape nelipsite din ziare. fotografiilor. “coşul zilnic”. este a săptămânalului “Formula AS”. în general (pagina întâi pregnant) a suportat. al publicităţii etc. Poate avea. sau 49 cm înălţime şi 32 cm lăţime. locul şi mărimea spaţiului publicitar. În multe pagini există mai puţine sau mai multe coloane. Concomitent cu structurarea tematică. La fel. – predominant infomativă-comentativă (Exemplu: Adevărul. tipul de ilustraţie. atenţia a fost acordată mai ales paginii întâi. “meteo”. mai ales. pot fi şi “rubrici de autor”. În stabilirea conceptului unei publicaţii se are în vedere şi structura paginii I. Ziarul. unele cotidiane au optat pentru şase coloane (≈ 5 cm lăţime). Formatul optim este considerat a fi ≈ 38 x 14 cm (“lumina paginii”). la puterea de atracţie a titlurilor şi imaginilor. Formatul tabloid urmează aceleaşi reguli privind dimensiunile. ponderea text – imagine. în cazul revistelor. ca pagină de prim contact cu cititorii. “flickflack”. recurgând. înălţime şi 39 cm. influenţele şi presiunile mediei audiovizuale (televiziunii). rubrici şi pagini tematice. în ultimul secol. despre care se mai spune că reprezintă obsesiile zilnice: “soarta”. Lăţime. De asemenea. practic fără nici un text informativ sau comentativ.dr. ziarele au căutat soluţii de vizualizare noi.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. astfel. O apreciere de ordin cantitativ este necesară. pagina vitrină tipică. altele pentru şapte coloane (≈ 5 cm lăţime). Dimensiunile rămân sunt impuse de parametrii tehnici ai tipografiei sau pur si simplu ţin de alegerea echipei redacţionale. Pentru reviste. în cazul ziarelor.). Dimensiunile sunt orientative. punere în pagină etc.). “ultima oră” (referitoare la evenimente/fapte/opinii de interes general şi de mare actualitate). S-a stabilit. Adevărul şi Formula AS: ≈ 25 x 36 cm. amplasarea unor titluri de articole (alinierea titlurilor. stil. Este vorba despre: poziţionarea numelui publicaţiei. “tabletă” sau “comentariul zilei”. Structura paginii întâi Pagina întîi este considerată oglinda comunicaţională a ziarului. S-au conturat anumite reguli de elaborare a ziarului. În acest context. Un format standard este cel de A4. în care prevalent este stilul personal. univ. Dar pot fi şi rubrici ca de exemplu: “la închiderea ediţiei”. 51 cm. În funcţie de opţiunea redacţională (orientare. “curs valutar”. pagina întîi poate fi: – predominant comentativă-informativă (Exemplu: România liberă). În privinţa revistelor. Pagini şi rubrici Formatul se referă şi la structurarea ziarului pe coloane. de exemplu. “vremurile”. apropiate de aceste dimensiuni sunt Libertatea – 26. aproape în fiecare pagină există rubrici permanente. cât de mare va fi corpul de literă etc. Evenimentul zilei). Paginile tematice sunt întâlnite mai ales în cotidianele de week-end. Pot fi rubrici de ştiri complementare tematicii/domeniului comentat în pagină. Liana IONESCU Formatul mare nu este considerat şi obligat să se supună unor dimensiuni stricte. De exemplu. fixe. în funcţie de formatul textelor. şi a copertei.5 x 39 cm–. formatul este şi mai diversificat. cu o fotografie de mari dimensiuni. însoţită de titluri şi imagini care trimit la paginile şi textele din interiorul revistei. Unele rubrici sunt comune mai multor ziare şi curpind informaţii utilitare: “horoscop”. – pagina vitrină (De exemplu: Jurnalul naţional).

Liana IONESCU texte-imagini.Procedaţi la fel în cazul unor reviste. expresivă. În şedinţele de machetă. evenimente definitorii pentru intenţia informaţională a zilei respective – sunt numai câteva dintre deciziile care se iau în fiecare zi cu referire la prima pagină a unui cotidian.Comparaţi mai multe mai multe publicaţii cu apariţie zilnică din punctul de vedere al structurii paginii întâi. univ. 40 . în care repartizarea spaţiului imprimat (“lumina paginii”) să se facă astfel: cel puţin 50% să fie ocupat de titluri şi imagini. astfel încât cititorul să fie atras “de oferta evenimenţială”. prin ele însele. Evidenţiaţi elementele care le apropie şi cele care le deosebesc. Acesta presupune: – Alegerea formei grafice potrivite. – Asigurarea unităţii stilistice a publicaţiei. 2. un mesaj clar. de obicei în finalul întâlnirii. de vreme ce această momentele cele mai importante zilei. Aplicaţii: 1.. din dimineaţa zilei de apariţie. Se precizeză dacă imaginea are o poziţie prioritară sau este doar complementară textului. – Caracteristici tehnice (tipul de hârtie) – Elemente de tehnoredactare. – Ponderea imagine–text şi armonizare celor elemente principale ale unei publicaţii. Distincţie între text şi imagine atunci când fotografiile nu se intersectează cu textul.dr. coerent. Fotografii ca background pentru porţiuni de text (grijă ca textul să fie lizibil). cu puternic impact la public. exactă. Şi este normal să fie aşa.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. fotografiile şi amplasarea lor. Întâlnim o asemenea proporţionalizare şi în presa română. Ar fi de dorit ca spaţiul menţionat să ajungă până la 70-75%. ca şi a fiecărei pagini în parte. mai ales la publicaţiile informativcomentative. dar şi maxima tensiune profesională: faptele. corpul de literă. opiniile considerate cele mai importante din punct de vedere al echipei redacţionale. Ilustraţiile. evenimentele. opţiunile privind cromatica. Alternanţa dintre articolele cu (multe) imagini şi cele fără imagini. Conceptul grafic Este la fel de imporatnt ca şi cel editorial în crearea unei publicaţii. pe lângă forma grafică în care aceasta este prezentată. Conceptul mai presupune stabilirea ponderii publicităţii în ansamblul ziarului/revistei. imagini care să completeze sau care să fie. printr-o structură grafică unitară. o scriitură concisă. tipul de scriere. O titrare sugestivă. alcătuirea paginii întîi se discută separat.

Stabileşte codul deontologic (adică normele etice ale jurnaliştilor care scriu la acea publicaţie). analitică. (Ex. amplasarea informaţiei pe pagini.dr.46-61. Luminiţa. Se ţine seama şi de contextul socio-politic şi cultural. Editura Universităţii din Bucureşti. Stabileşte perspectiva predominantă de abordare a temelor. Este sintetizată în ceea ce se numeşte Carta editorială. Vezi Luminiţa Roşca. Aplicaţie: 1. pagini speciale de informare. cu ofertantul de reclamă. mai ales.3 Vizează concepţia generală. Pagini tematice. Strategii editoriale în presa specializată. Exemplu: ştiri scurte. –Relaţia dintre opinie şi informaţie (vezi distincţia: genuri de opinie şi genuri de informare). cu sfera politică etc. rubrici. Crearea unei publicaţii. Liana IONESCU Tema 11 Opţiuni şi strategii editoriale – Carta editorială – Politica editorială se referă la principiile şi punctele-forte ale unei publicaţii. organizează conţinutul publicaţiei: tipuri de pagini. subtitlu. 2007: Producţia unei reviste. Carta editorială stabileşte modalităţile de tratare a informaţiei: –Selecţia şi ierarhizarea informaţiilor (criterii). –Tehnici de colectare a informaţiei (verificare. De exemplu. Aceasta poate fi: descriptivă. Aspecte legate de limbaj. Principiile pe baza cărora sunt selectate şi orientate mesajele spre publicul-ţintă. –Construcţia textului.). pentru un public mai „superficial”). de interes monden. univ. text.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Stabileşte domeniile de interes (temetica generală care va fi abordată): teme de actualitate şi proximitate. de informare economico-financiară. din perspectiva interesului public. ponderea şi tipul imaginilor etc. Carta editorială face şi referiri cu privire la alocarea spaţiului editorial. Concepte fundamentale. clarificarea şi înţelegerea faptelor sau generarea de controverse. Romina (coord. 3 41 . explicativă. chenare etc. suplimente.). Dar. Arătaţi cum se concretizează politica editorială în fircare în caz în parte. strategii editoriale şi tehnici de lucru. Stabileşte valorile generale promovate de publicaţia respectivă. Stipulează problema independenţei editoriale (în raport cu patronatul. pp. grafice etc.: prioritate acordată problemelor cetăţeneşti. Tematica este aleasă în funcţie de publicul-ţintă şi de poziţionarea pe piaţă a publicaţiei respective.Realizaţi două studii de caz centrate pe politica editorială a unui cotidian şi a unei reviste săptămânale. rubrici fixe (permanente) şi variabile. din câte surse). Precizează cum sunt structurate materialele: titlu. – Precizări cu referire la raportul dintre text şi imagine: lungimea articolelor. filosofia publicaţiei. comparativă. „ambalarea” informaţiei: unghiuri de abordare şi mesaje prioritare. tipul şi mărimea imaginilor (fotografii. cum ar cele care vizează accesibilitatea. Surugiu. şapou. Ponderea temelor se concretizează în strategia editorială.). Altfel spus. bogat ilustrate. prin alocarea spaţiului editorial: pagini. în Roşca. casete.

Sunt sublinate.dr. atribuţiile de sinteză ale secretariatului de redacţie şi obligaţia acesti departament de a asigura coerenţa întregii publicaţii. lăţimea coloanelor.Într-un “format” de dimensiunile: 1. La periodice sau alte publicaţii cu tiraje mici sau cu o periodicitate lunară.Fireşte.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. În timp. Important este să avem un reper în funcţie de care să putem aprecia raportul “spaţiu-text”. imagini.5 cm lăţime intră 2. dacă se utilizează un corp de literă mai mare. în funcţie de organigramă. s-au conturat anumite constante ale muncii redacţionale în competenţa secretariatului şi a secretarului de redacţie În special la marile cotidiane. Lucrul direct în calculator rezolvă cu multă uşurinţă şi acest detaliu de machetare. Carta grafică –Punere în pagină. Despre secretarul de redacţie se spune că este “eminenţa cenuşie a redacţiei”. prelucrate şi definitivate pentru tipar se vor regăsi în macheta realizată de specialişti în vizualizare ai redacţiei (angajaţi permanenţi şi/sau colaboratori). se poate stabili o relaţie “de referinţă” (convenţională) în felul următor: . titluri. numărul de coloane. astfel că raportul de care vorbim se rezolvă operativ). intră aproximativ 3 rânduri culese. raportul dintre mărimea textului şi spaţiul din “lumina paginii” în care va fi repartizat. dar căruia nu-i poate lipsi dimensiunea creativă.7. Secretarul de redacţie face parte şi reprezintă un “organ de execuţie şi coordonare”.8 cm înălţime şi 4. machetare şi tehnoredactare – Textele. coordonat de un secretar general sau secretar principal. În fapt. univ. 10. cu un personal relativ numeros. prin mijloace specifice. Punerea în pagină şi machetarea Machetarea şi punerea în pagină sunt operaţiuni ce se situează în munca de prezentare a informaţiei sub formă de texte.5 rânduri culese. când corpul de literă este mai mic (“corp 7”). Punerea în pagină urmează o geometrie “vizuală”. cules cu “corp 8”: . secretariatul de redacţie este constituit în serviciu sau compartiment tehnic. şi ţine seama de stilul publicaţiei şi de publicul-ţintă. în structură şi conţinut. La ziarele de mare tiraj. Munca secretarului de redacţie este succesivă actului de creaţie publicistică şi-i poate spori valoarea comunicaţională. în limbajul redacţional: “statul major” al redacţiei. atâta vreme cât “litera electronică” poate fi redimensionată continuu (se lucrează şi cu corpuri “intermediare”: corp 6. titlurile şi imaginile selectate. “artera principală” a ziarului.8. Rolul secretariatului de redacţie este subliniat şi de expresiile (sintagmele) sugestive ce-l definesc. Punerea în pagină are în vedere imaginea de ansamblu a ziarului: formatul. fie şi aproximativ.5 sau 9. trimestrială munca secretarului de redacţie poate fi făcută de redactorul şef sau de unul dintre puţinii redactori angajaţi. Liana IONESCU Tema 12 Vizualizarea mesajului. cu 65 de semne pe fiecare rând. acest moment al conceperii şi elaborării ziarului activează în mod deosebit compartimentul secretariat de redacţie. astfel. în “formatul” (“dreptunghiular”) vor intra ≈ 2 rânduri. O atenţie specială acordă specialiştii în materie calităţilor şi profesionalismului obligatorii pentru secretarul de redacţie. 42 . În legătură cu relaţia text-spaţiu.

numite „semne grafice”). sunt structurate pe secţiuni. la celelalte secţiuni renunţă să le citească sau pur şi simplu le aruncă la coş. Paginarea pe coloane: . . ca importanţă. locul cel mai important al fiecărei pagini). „Diagrama lui Arnold” nu este obligatorie. Machetarea şi noile tehnologii Presa asistată de ordinator (PAO) a schimbat în mare măsură ideea de machetă. (Pierre Duplan şi Roger Jauneau stabilesc o serie de reguli de care se poate ţine seama în momentul realizării machetei şi punerii în pagină).Pătratul geometric este pentru ochi mai larg decât înalt. urmează structurarea pe pagini şi rubrici a ziarului. univ. de exemplu cea financiară/bursă/curs valutar. Modele grafice de punere în pagină: . Este un fapt curent acela că multe persoane cumpără ziarul numai pentru una dintre secţiuni. Liana IONESCU Criterii de punere în pagină: Diagrama lui Arnold – construită pe baza rezultatelor obţinute în urma observării “traseului” urmat de cititori pe pagina de ziar.egale.Model „aerisit”.la stânga.două. după cum şi observăm în ziarele româneşti (“format mare” sau “tabloide”). tehnicile de machetare şi punere în pagină sunt. cu deosebirea că secţiunile sunt adevărate “ziare în ziar” şi pot ajunge la numeroase pagini fiecare. în funcţie de natura lor: politice. Ultima oră (sau “la închiderea ediţiei” . trei. se subordonează mesajului. de aceeaşi mărime. Centrul optic (puţin mai sus de centrul geometric). unde se pot publica. opiniilor. inegale . coloanele pot fi aşezate „în oglindă” Alinierea textelor în cadrul coloanelor: . ca un principiu de lucru şi o soluţie de ultimă instanţă.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. oricât de neaşteptată şi riscantă. printr-o atentă prelucrare grafică şi tipografică – chenar. însă.dr.justificată/justify (oferă claritate şi lizibilitate) Observaţie: jocul de alinieri elimină monotonia Macheta.Modelul segmentelor egale . Marile cotidiane occidentale. Fantezia vizualizării. Contrafond (dreapta sus. Machetarea se realizează efectiv pe calculator. dar şi periodicele în multe cazuri. la dreapta (pentru texte scurte) .în cazul paginilor faţă în faţă.Verticala neagră pare mai subţire ca acea orizontală. la ora actuală. cu precădere. În ciuda unui aparent “haos grafic”. faptelor. 43 . în datele ei principale. al doilea. sociale etc. în structurarea paginii). Traseul este: Fond (locul din stânga sus.Modelul ondulatoriu . Pătratul optic trebuie înălţat puţin. Cotidianele. literă mare şi pregnantă – informaţii de mare interes şi de mare actualitate). Trei exemple: . tot după natura evenimentelor. (delimitarea imaginilor de text prin mici spaţii albe. stabilesc o repartizare precisă “pe pagini” a evenimentelor. . de mare rigoare profesională.Orizontala neagră „striveşte” partea inferioară. economice. publicului ţintă şi politicii editoriale.. patru . Rămâne.

cu rol complementar. Ea poate fi simultană sau ulterioară calibrării Calibrarea şi cotarea textului privesc: dimensiunea exactă a textului (numărul de rânduri. programe de paginare: Page Maker. Un bumb sau litere îngroşate va marca o ştire scurtă. chenarelor.Tipuri.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. recursul la plumbul topit pentru tot ce însemna literă culeasă. nici pe cele bazate pe o găselniţă („trouvaille”). şpaltul. presa tabloidă publică doar un titlu şi o fotografie. Importanţa şi dificultatea titrării a făcut ca la unele mari ziare. să existe un ziarist care se ocupă tocmai cu formularea de titluri pentru textele la zi. culegerea la linotip. concis. iar termenii au ieşit practic din vorbirea şi practica secretariatului de redacţie. caratere şi corpuri de literă 5. format pdf. Cotarea textului. Este un text complementar articolului. în special americane. care mizează mult pe titluri. Quark XPress sau Photoshop (pentru fotografii) etc.Culorile 1. Un vocabular nou s-a impus: printare (în loc de şpalt). eventuale inserţii de imagini.Calibrarea şi cotarea fotografiilor 4. focalizează atnţia.dr. se referă la dimensiunile textului. Presa modernă nu exclude titlurile lungi (care dau informaţie cât mai completă). Orson Wells).Calibrarea şi cotarea titlurilor 3. Adesea. procesare (în loc de machetare). caracterul şi corpul de literă. expresiv. scanare. Editorialul va fi bine valorizat grafic prin chenar şi poziţie. date sau expresii sugestive ”decupate” din textul în lucru. literei de text şi de titlul. Uneori. subliniind ideea principală sau mesajul. caracterul. datele profesiei: au crescut viteza şi mobilitatea secretariatul de redacţie. au devenit istorie. 2. pe prima pagină. metaforic. „calibrarea” fotografiilor. “punere în pagină”. aluziv. sublinierile în text. formatele. Cotarea şi calibrarea textelor ţin de stilul publicaţiei şi de mesajul comunicaţional.“Titlul important face ca ştirea să fie importantă” (replică în filmul “Cetăţeanul Kane”. firesc.Calibrarea şi cotarea titlurilor Titlurile au un impact vizual foarte mare. întâlnim chiar titluri cu litere de afiş. 44 . În tabloide. bold (în loc de aldin).Calibrarea şi cotarea textelor 2. Riscul este ca un titlul să nu reflecte exact mesajul principal al textului jurnalistic. univ. Structurarea machetei presupune: 1. tip banner. Schimbările tehnologice au schimbat.Calibrarea şi cotarea textelor Calibrarea. corpul şi tipul de literă. încadrările în chenar. Titlul trebuie să fie informativ. adică stabilirea traseului textului de la „manuscris” la tipografie. clar. care nu se găsesc în text. de întărire a celor scrise sau poate concentra informaţii esenţiale. Ea presupune stabilirea lungimii textului (număr de rânduri pe pagină) şi raportul cu tipul. titlul trimite la contextul momentului şi conţine cuvinte des folosite. Casetele. traseul de la paginare la calandru şi la rotativă. “peria”. Titlul poate fi eliptic. numărul de semne pe rând). opinii. font de literă (în loc de probar). Liana IONESCU “Desenarea” riguroasă a coloanelor.

– Pe înalt. deasupra textului – Centrat în “capul” textului. tipul şi corpul de literă. de fapt. eventual. corpuri şi tipuri diferite. titlul. în aşa fel încât fiecare parte să-şi păstreze o anumită autonomie de sens. Subtitlul încearcă să detalieze cauze. iar coloanele 1 şi 4 îl flanchează. Cum nu sunt fixe nici cele cinci întrebări pentru componentele titlului. nuanţări). caracterul. în stânga textului. fie fără subtitlu. caracterul şi corpul de literă. Este recomandată utilizarea. cu spaţii albe egale. cu caractere. de o parte şi de alta a titlului – Îngropat. între supratitlu. Formele grafice ale titlurilor sunt practic nelimitate. Cum vedem. c) subtitlul. Frazarea titlului se referă la “punerea în pagină”. în stânga şi în dreapta. cu efecte grafice sigure). pentru titluri. o succesiune de “bumbi” (detalii. acolo literele fiind adevărate desene.dr. mobiluri. cu deosebire în cazul cotidianelor de informaţie şi comentariu de mare tiraj şi audienţă. consecinţe. aceasta. sau când s-a întâmplat. corpul de literă pentru supratitlu şi pentru subtitlu este mai mic. în mod semnificativ. nu sunt obligatorii cele trei componente. în partea de sus. Relaţia text-titlu se referă la familia. pot fi însoţite (sau pot însoţi) o fotografie. astfel încât cititorul să afle ce s-a întâmplat. decât cel pentru titlu. Lungimea titlului. acelaşi caracter. cine şi/sau cum s-a produs. spre exemplu. Ca regulă generală. în spaţiul tipografic. pentru a înlesni redactarea unei ştiri cât mai complete). cu obligaţia diferenţelor de corp (de mărime). Dispunerea titlului în pagină poate arăta astfel: – Pe întreaga lăţime a textului. Exemplu: un text paginat pe patru coloane: titlul este dispus în coloanele 2 şi 3. titluri şi subtitlu. Regula frazării impune împărţirea titlului pe rânduri. dar şi poziţionarea/dispunerea unui titlu faţă de text. În legătură cu familia/caracterul/corpul de literă. Se poate stabili o diferenţă de mărime pentru litera supratitlului faţă de cea a subtitlului. titlul poate fi “îngropat” pe cele două coloane din mijloc (2 şi 3). fie numai titlul. în care primul rând se aliniază la 45 . utilizate pentru elaborarea/scrierea ştirii: cine? ce? de ce? când? unde? uneori plus cum? (“cum” a fost adăugat ulterior. care „umple” în întregime spaţiul destinat titlului. – În “burta” (mijlocul) textului. dar şi pentru ziar în ansamblul său. univ. în întregul său. dar complementare. regula este impusă de imaginaţia şi profesionalismul secretarului de redacţie. Calibrarea şi cotarea titlului se fac pe baza dimensiunilor titlului: număr de cuvinte. poate fi supus canonului celor cinci întrebări jurnalistice. titlurile sunt: „rând unic plin”. În tehnoredactarea franceză. b) titlul propriu-zis. precizări) din cuprinsul textului. familia.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. În stabilirea titlului. Apar titluri fie fără supratitlu. utilizarea unei singure familii de literă. mod de operare etc. – Aliniat la stânga sau la dreapta. Liana IONESCU Părţile componente ale titlului: a) supratitlul. fie pe o coloană îngustă (cuvintele unul sub altul). Fireşte. în text. puţin mai sus de centrul geometric. Mai ales atunci când subtitlul este. – Titlurile pot fi “impresionate” pe o fotografie. Cele trei componente ale titlului conţin informaţii diferite (eventual. posibilitatea de frazare corectă se află în raport cantitativ cu dimensiunea spaţiului din lumina paginii destinat titrării evenimentului vizat. “două rânduri decalate”. caracterul şi corpul de literă. În privinţa dispunerii şi a formei grafice. fie chiar unul sau două cuvinte scrise literă sub literă (tehnică frecventă în presa japoneză şi chineză. pe două sau mai multe rânduri. În cazul unui text paginat tot pe patru coloane. este bine să fie din aceeaşi familie şi. a declarat ceva.

să limpezească. a cadrajului – procedeele tehnice clasice pot fi necesare şi utile. în fotoreportaje. univ. fotografiile pot avea funcţii informaţionale diferite: – informativ-exemplificative (în sprijinul textului publicistic – “proeminenţa textului”) –predominant informative (de exemplu. pentru a avea o idee cât mai precisă asupra efectelor reducerii sau măririi fotografiei. portretul robot etc. al doilea la dreapta. “fereastră” etc.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf.dr. de selectare a unor “entităţi” informaţionale din fotografie (decupaj. 3. . unde textul însoţeşte fotografia – “proeminenţa imaginii”. un detaliu revelator) –fotografia-titlu (când conţinutul imaginii este definitoriu prin el însuşi. odată cu răspândirea tehnicii Gutenberg de tipărire a cărţilor şi publicaţiilor.).De divertisment . când imaginea vorbeşte de la sine) –fotografia-informaţie (când numai imaginea singură este suficientă pentru a face cunoscut un fapt. Fotoreporterul trebuie să aibă un acut simţ al faptului cu relevanţă publică.Ilustrativă/decorativă. “mai multe rânduri în cadru” (“au carré”). fotografia are mare putere de impact asupra publicului. grafice. încât un titlu adăugat poate părea pleonastic) –fotografia artistică (în care prevalează mesajul estetic – “cunoaşterea emoţională”) Dincolo de orice clasificări funcţionale şi informaţionale. de lăţime. faţă de celelalte simţuri. înainte de a accepta. Liana IONESCU stânga.Formativă . Decuparea din realitate a faptului trebuie să respecte regulile riguroase ale “încadrării”: să nu fie deformat. Totuşi.Simbolică -Documentară (“documente fotografice” sau imagini de alt gen: desene.) În structurarea paginii de ziar.Calibrarea şi cotarea fotografiilor Funcţiile fotografiei: . în care rândurile titlului sunt perfect egale etc. cadraj.Informativă . Marshall McLuhan vorbea de proeminenţa văzului. Omul vrea să vadă. Poate avea loc şi o “pre-vizionare” a fotografiei. Cum se micşorează/măreşte o fotografie? 46 . Cadrajul presupune: (a)Sublinierea ideii ce se vrea exprimată (b)Situarea imaginii în raport cu mesajul (c)Integrarea imaginii într-un context cu alte imagini Aspecte tehnice privind imaginile Presa asistată de calculator a soluţionat radical tehnicile de calibrare şi de plasare în pagină a imaginilor. la dimensiunea din pagină. un personaj implicat. de a-l selecta. să nu omită sau să adauge alte elemente informaţionale (o fotografie retuşată nu trebuie să fie o fotografie deformată). prelucra şi publica. Ea este convingătoare. Scannerul rezolvă şi problemele de înălţime. Şi în cazul evenimentului fotografiat intervin aceleaşi reguli profesionale ca şi în cazul evenimentului scris. nu să distorsioneze etc.

Clasificarea Vox. şi nici valoarea grafică (“vizuală”).Elzevir Clasificarea Thibaudeau şi-a stabilit drept criteriu baza (“piciorul”) literei. O literă accentuată (bold) ar apărea cel puţin excesivă pentru un text care solicită afectivitatea (scrisoare. Micşorarea să nu afecteze valoarea de ştire a fotografiei. 4. Dacă fotografia nu este suficient de clară. dispuse în ordine istorică.Egipţiene . general acceptate de specialişti. Dimpotrivă. obişnuit (folosită rar). cuprinde nouă familii de literă. Caracterele de literă. a revistelor şi a altor tipuri de publicaţii se utilizează: – Familii de literă –Caractere de literă –Tipuri de literă –Corpuri de literă Familiile de literă diferă în funcţie de desenul. Prin procedee tehnice asemănătoare se pot realiza “o fereastră” sau “o crestătură”(encoche) în fotografie. prin desenul său sau printr-o tăietură (floare) care să-i “adauge” detalii supărătoare pentru cititor. procedeele de precizare a detaliilor (detaliului) sunt asemănătoare cu acelea privind micşorarea fotografiei. “Elzevir” are forma triunghiulară. Fiecare “familie” are caractere de literă de mare diversitate. caracterul. de la litera care reproduce caracteristicele desenului manual. cum tot astfel litere italice ar părea cu totul improprii pentru un pamflet sau pentru un articol de analiză economică. pentru un titlu. titlurilor. 47 . logo-urilor. la ora actuală. Litera nu trebuie să pună probleme cititorului.Litera de ziar Familia. familia “Egipţiene” are forma dreptunghiulară. o explicaţie. În mod obişnuit. litera trebuie pusă într-o relaţie simbolică cu textul. În acelaşi timp. Clasificarea Thibaudeau: . Există două clasificări ale familiilor de litere.Antiqua . în tipărirea ziarelor. cu cinci coloane. “Didot” are piciorul literei filiform. iar distanţa între coloane este de ≈ 5 mm) Micşorarea fotografiei nu trebuie să se facă mecanic. se stabileşte numărul de coloane pe care va fi publicată (în cazul unui ziar tabloid.dr. o literă bine aleasă şi compatibilă cu textul dă vizibilitate acestuia.Didot . un detaliu.5 cm. fiecare “caracter” păstrează nota distinctivă a literei ce defineşte “familia”. până la care litera care imită scrisul curent. dimensiunea şi particularităţile “formale”. se recurge la scoatarea “în medalion” a detaliului informaţional pe care vrem să-l relevăm. Prioritar este elementul informaţional (ansamblu sau detaliu) pe care dorim să-l propunem cititorului. fiecare coloană este lată de 4. sau se încadrează detaliul Mărimea fotografiei nu trebuie să estompeze definiţia imaginii. laudatio). Şi în acest caz. “Antiqua” nu are caracteristică anume. De exemplu. Totuşi.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Liana IONESCU Întîi. în comparaţie cu celelalte familii. univ. tipul de literă pot constitui mijloace tehnice de creştere a forţei informaţionale a textelor. realizată în 1962.

Textele de ziar pot avea sublinieri cu altă literă decât cea de bază. univ. “normală”.corp 9 a A . greu de acceptat de cititori. –verzală (majusculă).corp 11 a A . Corpurile de literă indică dimensiunea (mărimea) literei utilizate pentru culegerea textelor.corp 10 a A .dr. rezonabile ca lungime şi coerente (concise şi exacte) stilistic. sintagme. Ex. Atât literele “de rând” (obişnuite). Liana IONESCU Arial Arial Black Arial Narrow AvantGarde Bk BT Book Antiqua Bookman Old Style Calisto MT Century Gotic Courier New Garamond Lucida Console Tahoma Times New Roman Verdana asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG Tipurile de literă –de rând – litera utilizată. un text cules cu “drepte” (obişnuite) poate avea cuvinte. pentru culegerea textelor. Cel mai mic corp de literă utilizat este “corp 6” şi cel mai mare poate ajunge la “corp 72” sau litera de afiş. în general. fraze sau paragrafe culese cu bold sau italice. Pentru un text emoţional/afectiv sunt potrivite italicele.corp 8 a A . în mod obişnuit. legendelor etc. iar textele să fie. mărimea literei (“corpul”) nu se alege la întâmplare. normală) –cursivă (italică) –aldină (bold).corp 12 48 . “de bază”. titlurilor. cum este numită în cadrul serviciilor electronice de culegere a textelor.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Un ziar cules cu “corp 6” şi “corp 7” este greu de citit. Desigur. pentru unul de mare gravitate poate fi potrivit bold-ul. italice sau bold. Utilizarea tipurilor de literă trebuie să se facă în funcţie de natura textului. litera “obişnuită”. Tendinţa generală este de a utiliza corpuri de literă mai mari (10-12). După pregnanţa literei. Nu se recomandă sublinierile cu bold (literă obişnuită) în texte culese cu italice. există trei tipuri: –dreaptă (obişnuită. cât şi cele verzale (majuscule) pot fi drepte. a A . mai potrivite ar fi sublinierile culese cu literă obişnuită (normală).

corp 14 a A . Folosirea culorilor a devenit inevitabilă pentru toate tipurile şi formatele de ziare. un fapt. de profesionalism şi bun gust. 5.dr.corp 26 a A . poate “focaliza”. o imagine sugestivă. Litera poate da şi reda.corp 20 a A .corp 72 Regula de lucru este: corelarea caracteristicilor literelor cu specificul şi valoarea mesajului de comunicat.corp 16 a A . indigo. roşu) –culori complementare Clasificare după puterea de impresionare: –culori calde (roşu. Culoarea poate conferi un plus de strălucire publicaţiei. albastru.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. verde. printr-o potrivită alegere.Culorile Aportul culorii la succesul unei publicaţii este mereu discutat/disputat. în cazul cotidianelor de prestigiu şi mare tiraj). când nu este de-a dreptul contestat (în special. în pagină. pentru a asigura o notă de distincţie publicaţiei. Clasificarea după importanţă: –culorile de bază (albastru. tensiunea şi actualitatea evenimentului transpus în textul publicistic.corp 48 a A .corp 36 a A. Liana IONESCU a A . galben) 49 . se recomandă utilizarea a cel mult două familii de literă (când nu este posibilă o singură familie + caracterele ce o compun). verde.corp 22 a A .corp 24 a A . violet.corp 18 a A . portocaliu. un eveniment. alte mijloace mediatice pe suport de hârtie. Pentru “imaginea” de ansamblu a ziarului. Culorile de referinţă sunt cele şapte culori ale curcubeului (plus alb şi negru): roşu. reviste. univ. galben. portocaliu.

univ. speranţă Albastru: calm. pe principiul “culoare de fond” şi “culoare de contrast”: . Culoarea (policromia) a devenit o componentă obligatorie a ziarului. portocaliu/alb. 30 de îmbinări validate de practica realizării publicaţiilor color. nihilism. bucurie Galben: sănătate. bogăţie. stimulator mental Portocaliu: favorizează digestia. justiţie. odihnitor Albastru: calmant. albastru/alb 50 .CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. gelozie Efectele fiziologice ale culorilor: Alb: neant Negru: repaus (odihnă) Roşu: penetrant. inteligenţă. Liana IONESCU –culori reci (albastru.Fond alb: negru pe alb. liniştitor Violet. verde/alb. cum este şi normal.GALBEN. raportate la viaţa psihică. înţelepciune loialitate Negru: moarte.” Valorile simbolice ale culorilor. ardoare Violet: somn. arte. pesimism. bunătate. culorile trebuie asociate cu textele. roşu/alb. hipnotic. ea micşorează timpul percepţiei globale a informaţiilor până la 65%. În realizarea materialelor audio-vizuale. indigo: calmant Preluate de comunicarea publicistică (ziare. virtute. iar al citirii până la 76% . Contrastele (culoare şi lizibilitate) constituie. hotărâre. albastru şi verde vor fi indispensabile în mesajele adresate femeilor. pasiune Portocaliu: apetit. politeţe. calorific. ambiţie. titlurile şi imaginile ce urmează să fie puse în pagină. putere. stimulator emotional Galben: stimulator pentru ochi şi nervi Verde: sedativ. afectivă: Alb: igienă. verde). tristeţe Roşu: forţă. Sondaj privind preferinţele femeilor şi ale bărbaţilor pentru culorile din spectru: VIOLET – ALBASTRU –VERDE .dr. voinţă. energie. infidelitate Verde: odihnă. orgoliu. noroc. spirituală. elaborarea şi imprimarea ziarului.PORTOCALIU – ROŞU Rezultate: Femei: 0% Bărbaţi: 0% 35% 8% 30% 8% 5% 12% 17% 20% 13% 52% Concluzii Femeile preferă albastru şi verde Bărbaţii – portocaliu şi roşu Se poate spune în concluzie că portocaliul şi roşul sunt indispensabile într-o comunicare destinată bărbaţilor. principiul de utilizare a culorii în conceperea. socială. tandreţe Indigo: vindecare. umanitate. reviste).

evenimentul din “frontul paginii” şi celelalte.Fond roşu: alb/roşu. secretarul general de redacţie şi secretarul general adjunct). Pagina realizată şi “închisă” (“bună de tipar) se transmite digital la tipografiile din ţară. . portocaliu/albastru. şeful de număr (de obicei unul dintre membrii Consiliului director). difuzat de agenţiile d epublicitate. iar pentru fotografii – Photoshop 5. galben/negru . galben/roşu. chenarele vor fi galbene sau portocalii. Procesarea – programul Page Maker 6. Corectura se face “pe print” şi în pagină. univ.dr. relatările. negru/roşu. portocaliu/negru.CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. 51 . galben/portocaliu.) Închidera ediţiei. Macromedia Publisher. Participă Consiliul director. Liana IONESCU .posibile). Exemple: . albastru/galben . (Cele mai utilizate programe pentru procesare sunt Quark X Press.Fond albastru: alb/albastru.Fond portocaliu: negru/portocaliu. albastru/roşu . galben/verde . roşu/galben.. Se discută sumarul şi se stabilesc ştirile. galben/albastru Reguli relative la chenarele color aplicate culorii de bază. Dacă apar modificări după închiderea ediţiei (evenimente cu totul deosebite). se reformatează şi se transmite digital la tipografii.verde şi brun.Fond verde: alb/verde. comentariile etc. se consultă sumarul evenimentelor la zi (certe . roşu/verde.pentru portocaliu – albastru şi verde oliv De la şedinţa de machetă la închiderea ediţiei Succesiunea activităţilor de elaborare a numărului unui cotidian central este.Fond negru: alb/negru. alb/portocaliu. verde/galben. impuse de evenimentele zilei respective. aceasta: Şedinţa de sumar – la ora 11.00 (dimineaţa). pentru a se asigura “acoperirea” tuturor faptelor. Se discută pagina întâi: tema şi autorul articolului de fond. se lucrează doar la prima şi/sau ultima pagină. în linii generale. roşu/negru. roşu/portocaliu. .pentru culoarea de bază albastru.Fond galben: negru/galben. albastru/portocaliu . Page Maker. evenimentelor la zi. negru/verde. verde/portocaliu.pentru roşu .

2001. Iaşi. Iaşi. univ. vol. Jean Francois.P. Danny. Marinescu. Mouillaud. Mihai (coordonator). 1991: Comment créer et animer une publication. Lebedel. Iaşi. Wolf. 2001 (trad. Gheorghe. Tétu. Bucureşti. Hartley. Preda. 2010 (trad.): Ghid de tehnoredactare.): O introducere în presa scrisă şi vorbită. Dumitru Titus. 2006: Tehnici de redactare în presa scrisă.). Norma.13-94. Phillipe. pp. Maurice. pp. Surugiu. Polirom. Dortier. 233-256. Luminiţa. O’Sullivan. Iaşi.): Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studii culturale. I. Polirom. Peter. Strategii editoriale în presa specializată.).CURS Concepera şi elaborarea ziarului Conf. Liana IONESCU Bibliografie Betrand. Polirom.N. pp. Cabin. 2004: Producţia textului jurnalistic. Fiske. Martin. Polirom. ediţia a-II-a. Bucureşti. Jean-Francois. Luminiţa. Peter. Pierre. Iaşi. 2003 (trad. Popa. Polirom.7-153. 2007: Producţia unei reviste. Tim. Eberhard. Sorin. I. 52 .dr. Sorin.J. John. Brielmaier. Punerea în pagină a ziarelor şi revistelor. II. Paul (coord. Tritonic. Roşca. (coord.I. Montgomery. Iaşi. 2006: Jurnalism cultural şi de opinie. Preda. Paris.. Perspective actuale. Iaşi. Polirom. Romina (coord. Tehnici fundamentale de redactare. 2000: Deontologia profesiunii de ziarist.113-175. Saunders. 2000: Elemente de bază în tehnoredactare. Roşca. 2001 (trad. F. 1999 (trad. Bucureşti.): Comunicarea. Editura Universităţii din Bucureşti. Polirom. Claude-Jean. Iaşi. John. Polirom. Guery. 1999: Managementul instituţiilor de presă din România.): Presa cotidiană.). Petrescu. Iaşi. Polirom. Coman. Manual de jurnalism..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful