Inflația distorsionează informația contabilă prezentată prin intermediul situațiilor financiare în două moduri:
subdivizionează patrimoniul întreprinderilor; • supraevaluează rezultatul exercițiului financiar.

Inflația conduce la diminuarea valorică a patrimoniului întreprinderii prin respectarea principiului prudenței și înregistrarea în contabilitate a datelor la costuri istorice. Diminuarea patrimoniului corelată cu supraevaluarea rezultatului financiar este principala insuficiență a aplicării exclusive a contabilității tradiționale în condiții de inflație de unde și apare necesitatea ajustării situațiilor financiare.

Încă de prin anul 1939 profitul era definit ca fiind o sumă maximă care poate fi cheltuită pe parcursul unei perioade având în vedere menținerea intactă a capitalului în perspectivă. Concluzionăm că există două modele de măsurarea a profitului, bazate pe:

menținerea consumului; menținerea capitalului.

valoare de înlocuire .Primul model are în vedere suma maximă de bani care poate fi consumată la un anumit moment. . valoare de piață. Datorită fenomenului inflaționist consumul se modifică atât ca structură cât și ca volum. Conceptul de menținere a capitalului vizează gradul în care o întreprindere poate distribui acumulările din timpul anului fără a-și prejudicia viitorul. cost curent. Al doilea model ridică probleme legate de baza de evaluare utilizată în vederea menținerii capitalului. și anume: creșterea generală a prețurilor. etc.

d – variația prețurilor. dar acesta este exprimat în unități monetare reale. iar cheltuielile ce urmează a fi conectate acestora sunt exprimate în unități monetare nominale (istorice). unde: C – cheltuielile ajustate la inflație. Cn . .Într-o economie inflaționistă prețurile bunurilor și serviciilor cresc în virtutea a numeroși factori.cheltuieli exprimate în unitate monetară nominală. Datorită acestei creșteri se mărește și venitul.

Profitul real(Pr)=Venituri reale – Cheltuieli reale Profitul (cost istoric) = V – Cn De unde rezultă: Profitul (cost istoric) = Pr + d d – câștigul din deținere a activului care a generat cheltuiala. . În concluzie vedem că existența câștigului din deținere determină apariția conceptului de menținere a capitalului. Acest câștig reprezintă suma care trebuie reinvestită în întreprindere pentru a se menține același nivel al afacerii.

există două optici cu privire la măsurarea capitalului: proprietarilor. • .Din punct de vedere al obiectivului urmărit de întreprindere . • întreprinderii.

este mai mare decât valoarea financiară a activelor nete la începutul perioadei.Capitalul proprietarilor este reprezentat de situația netă a întreprinderii. Un profit este obținut numai atunci când valoarea financiară a activelor nete. la sfârșitul perioadei. . Menținerea capitalului financiar are ca scop menținerea puterii de cumpărare a capitalului investit. aceasta fiind valoarea datoriilor întreprinderii față de acționari/asociați.

m. iar uilizarea ei permite calculul pierderii/câștigului din deținerea elementelor monetare. CP va fi corectat de p. nominale u. reale CP0 = A0 – D0 În cazul unei variații a indecelui general al prețurilor (p). . CP0(1+p) = A0(1+p) – D0 (1+p) La sfârșitul exercițiului financiar: Pr = CP1 .m.CP0(1+p) Procedura de ajustare la inflație a situațiilor financiare se realizează prin intermediul indecelui general al prețurilor.Menținerea capitalului u.

În consecință este necesar a se măsura capacitatea de producție a activelor întreprinderii. Astfel se poate asigura continuitatea desfășurării activității întreprinderii.Scopul întreprinderii este de a recunoaște profitul numai în situația în care capacitatea productivă este menținută între două exerciții financiare. Rezervele vor reflecta o parte din tehnicile de ajustare la inflație cu scopul menținerii capitalului fizic. fapt ce se poate realiza prin două modalități: .

Măsurarea capacității productive a grupurilor de active .1. • capacitatea activului de a produce aceeași valoare de bunuri și servicii. Măsurarea capacității productive a fiecărui activ în parte • reconstituirea fizică a activului. a stocurilor și a activelor monetare.D0 . • capacitatea activului de a produce același volum de bunuri și servicii. CP0 = An0 (1+s) + Am0 .urmărește conservarea capacității productive a imobolizărilor corporale. Capitalurile proprii de deschidere se vor ajusta în funcție de indicele specific al prețurilor activelor nemonetare (s). 2.etc.

• obiective pe termen scurt: profitabilitatea (rata procentuală pentru investiții).   • obiective pe termen lung: creșterea vânzărilor.  Există un conflict de interese între proprietari și angajați.  creșterea profitului pe acțiune. în timp ce interesele angajaților sunt satisfăcute de obiectivele pe termen scurt. Interesele proprietarilor pot fi servite cel mai bine accentuând profitabilitatea pe termen lung. .  creșterea avuției acționarilor. profiturile (profitul planificat).

• o combinare a celor două. Obiectivul standardului este de a reflecta efectele variației prețurilor în calculele efectuate pentru determinarea rezultatelor din exploatare și a poziției financiare ale unei întreprinderi.Aspecte legate de tratamentul informațiilor contabile în condiții de inflație au fost tratate pentru prima dată în IAS 15 ”Informații care reflectă efectele variației prețurilor”. . • pe baza costului curent. Informațiile financiare ce iau în considerare efectele modificării prețurilor pot fi elaborate: • pe baza puterii de cumpărare generală a monedei.

Ajustarea la inflație a situațiilor financiare se realizează în funcție de convenția contabilă care a stat la baza întocmirii lor: cost istoric sau cost actual. . • situația fluxurilor de numerar. acestea să fie exprimate la valoarea unității monetare la data de închidere a exercițiului. • situația modificării capitalurilor proprii. î. Obiectivul standardului constă în ajustarea elementelor situațiilor financiare a. • situațiile financiare consolidate. aria de aplicabilitate a standardului vizează: • situațiile financiare primare (bilanț și cont 121).IAS 29 ”Raportarea financiară în economii hiperinflaționiste” .

Prima etapă reprezintă diferențierea elementelor patrmoniale în elemente monetare și nemonetare. A doua etapă este reprezentată de ajustarea la inflație a elementelor nemonetare. ajustarea la inflație are în vedere valoarea reevaluată a acestora. . În cazul în care elementele de activ au fost reevaluate în timp. Ajustarea la inflație a valorii elementelor nemonetare se face prin aplicarea la costul istoric și a amortizării cumulate a indecelui general al prețurilor între data intrării în patrimoniu a elementului respectiv și data închiderii exercițiului financiar ale căror situații financiare sunt supuse ajustării.

.m. astfel aceste elemente trebuie ajustate la inflație în funcție de indicele general al prețurilor pentru a fi exprimate în u. din momentul înregistrării închiderea exercițiului financiar u.m.Elementele patrimoniale nemonetare nu sunt supuse ajustării la inflație. Costul vânzărilor și amortizarea sunt înregistrate la costul curent momentului consumului. deoarece ele sunt deja exprimate în unitatea de măsură în viguare la data închiderii exercițiului financiar. suferă modificări. iar vânzările sau alte venituri – în momentul apariției lor. Totuși. în vigoare la data închiderii exercițiului financiar.

APn-Vd+Cnd .In 1994 s-a elaborat O.G. 70/1994 privind impozitul pe profit.1 Normalizarea contabila nationala in problematica inflatiei .3. calculat cu indice de baza fixa.2.elementele componente ale relatiei erau actualizate la inflatie in functie de indicele pretului de consum. Rf= (AN-On)-(An-1-On-1)+/. nr. . care are drept obiectiv redefinirea modului de calcul al profitului impozabil anual.

1. Elementele patrimoniale vizate de ajustarea la inflatie a) Mijloace fixe - din bilantul de deschidere a anului fiscal se actualizeaza cu indicele de inflatie pentru intregul an fiscal.3. achizitionate in anul curent era actualizata cu modificarea indicelui de inflatie din luna achizitionarii si sfarsitul anului fiscal scoase din functiune erau actualizate in functie de modificarea indicelui de inflatie din luna respectiva si cel de la sfarsitul anului fiscal - - inscrise in bilant la sfarsitul anului fiscal erau reprezentate de valoarea ramasa dupa deducerea amortizarii fiscale .2.1.

c) Cresterea activului (aport la capitalul social. d) Valuta. creantele sau datoriile exprimate in valuta erau evaluate la cursul de schimb valutar existent la sfarsitul anului fiscal. venituri din dividende incasate. actualizata cu modificarea indicelui de inflatie dintre sfarsitul anului fiscal si luna ultimei intrari. venituri inregistrate in avans) se actualizau corespunzator modificarii indicelui de inflatie dintre luna in care se realizeaza cresterea si sfarsitul anului fiscal. . se actualizeaza cu modificarea indicelui inflatiei dintre sfarsitul anului fiscal si luna ultimei intrari in stoc. - Bunurile aflate in stoc se evaluau in functie de metoda folosirii in scop contabil.b) Stocuri Produsele finite si semifabricatele aflate in stoc la sfarsitul anului fiscal evaluate pe baza costurilor aferente obtinerii acestora.

cu exceptia monedelor care aveau o valoare numismatica importanta h) Rezultatul reportat .e) Creantele si datoriile exprimate in lei (exclusiv TVA) erau evaluate in functie de termenii clauzelor contractuale f) Hartiile de valoare negociate public erau evaluate la valoarea cotatiei de piata de la sfarsitul anului fiscal g) Lingourile si monedele de aur si argint erau evaluate la pretul pietei de la sfarsitul anului fiscal. precum si de momentul inregistrarii acestora.cand este reprezentat de pierderile din anii precedenti se actualizeaza cu indicele de inflatie al fiecarui an fiscal. .

2. datele privitoare la situatia neta erau trecute in “Declaratia de impozit pe profit pentru contribuabilii mari”. platile efectuate in contul impozitului pe profit se regularizau in functie de rezultatul obtinut de intreprindere - - - . profitul fiscal aferent anului curent devenea profit previzionat pe anul urmator.2. la sfarsitul anului urmator. Bilantul fiscal - cuprinde date ce vizau atat inceputul. scopul lui fiind determinarea situatiei nete a patrimoniului intreprinderii aferenta exercitiului precedent si curent.3. declaratie ce continea calculul profitului fiscal si a impozitului pe profit.1. cat si sfarsitul exercitiului financiar curent.

Neluarea in considerare a efectelor inflatiei asupra elementelor monetare a condus la obtinerea unui rezultat ajustat fictiv. nu si a altor elemente patrimoniale.1.2. . Creantele si datoriile in lei erau evaluate in functie de termenii clauzelor din contract.3. doarece ordonanta prevedea doar ajustarea la inflatie a veniturilor din dividende incasate si a cheltuielilor nedeductibile fiscal. Datorita neajustarei la inflatie a tuturor elementelor situatiilor financiare a dus la o lipsa de relevanta a informatiilor financiare.3. Rezultate si neajunsuri ale metodologiei de ajustare a inflatiei Rezultatul obtinut de intreprindere era ajustat partial.

Scopul: de a reflecta efectele inflatiei asupra bilantului contabil. Motivatia: deprecierea puterii de cumparare a monedei. Elementele nemonetare: trebuie ajustate la sfarsitul exercitiului financiar cu IGP corespunzator. Proiectul de norma privind contabilitatea inflatiei In 1997 MFP a propus un proiect de norma contabila privind adoptarea unei metode de contabilizare a inflatiei bazata pe conversie.3.2. Obiectiv: reexprima rezultatele si pozitia financiara a tuturor intreprinderilor in functie de rata de inflatie.2. Elementele monetare: nu erau supuse ajustarii la inflatie . prin eliminarea din rezultatul contabil a profitului provenit din inflatie si exprimarea elementelor patrimoniale in puterea de cumarare la data inchiderii exercitiului financiar.

cont de capitaluri proprii cu functie contabila de pasiv. 799 “ Ajustarea pentru inflatie” – tinea evidenta veniturilor inregistrate ca urmare a ajustarilor efectuate asupra elementelor nemonetare existente   . 199 “ Rezerve din ajustarea la inflatie” – urma sa tina evidenta ajustarilor la inflatie a elementelor nemonetare aferente bilantului de deschidere.urma sa tina evidenta ajustarilor la inflatie aduse capitalului social. bifunctional. cont de capitaluri proprii.Proiectul de norma preciza modul de ajustare al fiecarui element nemonetar care urma sa fie supus corectiei si propune introducerea in Planul de conturi a urmatoarelor conturi care vor reflecta ajustarile la inflatie:  102 “Ajustarea la inflatie a capitalurilor” .

2. Ajustarea la inflatie a bilantului de deschidere al exercitiului financiar curent . .1.Etape de parcurs in vederea ajustarii la inflatie 1.2.presupune corectarea valorii elementerlor patrimoniale nemonetare din bilantul de deschidere prin multiplicarea costului istoric al acestora cu variatia IPC intre data inregistrarii lor initiale si data deschiderii exercitiului financiar - este necesara in vederea realizarii comparabilitatii informatiei contabile pe viitor.3.

Ajustarea la inflatie a bilantului de inchidere al exercitiului financiar curent - ajustarile elementelor nemonetare de activ si pasiv se realizeazau prin contul 799 in corespondenta cu debitul sau creditul contului 121. deoarece el urma sa preia toate ajustarile electuate asupra elementelor bilantiere prin intermediul contului 799.2. - - . Ajustarile capitalului social se facea cu ajutorul contului 102 in corespondenta cu 799 Rezultatul exercitiului nu era supus ajustarii inflatiei.

Contul 121 “Profit sau pierdere” nu este supus ajustarii inflatiei Conturile de imobilizari a) Imobilizarile necorporale si corporale Valoarea lor contabila de intrare se ajusteaza la inflatie cu valoarea IPC intre data achizitiei acesteia/data bilantului de deschidere si data inchiderii exercitiului financiar.3.ajustata – amort. Contab. Metodologia de ajustare la inflatie Conturile de capital: Se ajusteaza la inflatie cu variatia IPC intre data inregistrarii lor in contabilitate si data inchiderii exercitiului financiar.2. - Amortizarea cumulata era ajustata cu acelasi indice.2. cumulata ajustata = val. Val. ramasa ajustata la inflatie .

b) Imobilizarile in curs Se ajustau la inflatie prin aplicarea variatiei IPC dintre data intrarii in patrimoniu/ data bilantului de deschidere si data inchiderii exercitiului financiar c) Imobilizarile financiare Erau supuse ajustarii la inflatie asemenea imobilizarilor corporale sau necorporale Conturile de terti a)Datoriile si creantele in valuta Se ajustau in fuctie de cursul de schimb de la sfarsitul exercitiului financiar b) Cheltuielile si veniturile inregistrate in avans Se ajustau la inflatie cu variatia IPC intre data platii/incasarii lor si data inchiderii exercitiului financiar. .

Calcularea indicelui mediu de ajustare IMA=(Stoc Fin. 2. -presupune aplicarea a doi pasi: Pasul 1. anului in fct. Metoda vitezei de rotatie a stocurilor recomandata intreprinderilor care tin contabilitatea analitica a stocurilor conform metodei global – valorice./Cumparaturi in cursul anului)* IPC*1/2 - . Metoda element cu element . fiecarui element este multiplicata cu variatia IPC intre data bilantului de deschidere si a celui de inchidere.Conturile de stocuri 1.recomandata intreprinderilor care tin contabilitatea analitica a stocurilor conform metodei cantitativ valorice sau operativ contabile Consta in :   Exprimarea soldului stocurilor la sf. de vechimea elementelor Val.

Pasul 2.3. derivata din ajustarea elementelor bilantiere Absenta reflectarii influentei situatiei monetare nete asupra rezultatului obtinut prin ajustarea la inflatie.   . contul de profit si pierdere cuprinzand doar o ajustare globala. Limitele proiectului de norma  Lipsa exprimarii cheltuielilor si veniturilor in puterea de cumparare a monedei nationale la inchiderea exercitiului financiar Se ajusteaza la inflatie doar bilantul contabil. val ajust.3. la inflatie a stocului =Sold final (cost istoric)*IMA 2. nu totalitatea situatiilor financiare.

3. Cadrul general actual de aplicare a contabilitatii de inflatie in Romania - Obiectivul contabilitatii inflatiei: De a elimina incidenta inflatiei asupra elementelor situatiilor financiare si de a oferi o informatie credibila urilizatorilor acestora. 2. inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor .Presupune continuarea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea.2. Principiul prevalentei metodelor .3. Atingerea obiectivului aplicarea principiilor contabile 1. fara a intra in imposibilitatea continuitatii activitatii sau fara reducerea semnificativa a acesteia. Principiul continuitatii activitatii Intreprinderea isi continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil.

Principiul independentei exercitiului Luarea in consuiderare a tuturor veniturilor si cheltuielilor corespunzatoare ex.3.se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau pasiv. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv . fin. 5. pentru care se face raportarea fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor. . Principiul prudentei Se iau in cosidereare profiturile recunoscute pana la data inchiderii exercitiului financiar Se va tine seama de toate obligatiile previzibile si de pierderile financiare si de toate ajustarile si de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor chiar daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere 4.

nu numai forma lor juridica. respectiv veniturile cu cheltuielile. 8. Principiul intangibilitatii bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent. 7. Principiul pragului de semnificatie . 9. . Principiul necompensarii Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive.6.Orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilot financiare. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului Informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenomentelor si tranzactiilor.

 Se debiteaza cu ajustarile la inflatie efectuate asupra elementelor neonetare din pasivul bilantului de deschidere. . bifunctional. procesul ajustarii la inflatie a elementelor situatiilor financiare este precedat de intocmirea unei balante de verifiare intermediare. 1051 “ Rezerve din reevaluarea aferenta bilantului de deschidere al primului an de aplicare a ajustarii la inflatie”  cont de capitaluri proprii. cu functie contabila de ct.  Se crediteaza cu ajustarile la inflatie efectuate asupra elementelor nemonetare din activul bilantului de deschidere. Implementarea contabilitatii inflatiei impune utilizarea unor conturi specifice si anume: a) ct. care constituie sursa de informatii pentru intocmirea declaratiilor fiscale dupa efectuarea corectiilor prevazute de legislatia fiscala.Potrivit IAS 29.

Se crediteaza prin trecerea cheltielilor asupra contului 121. Cont de cheltuieli cu functie contabila de activ Se debiteaza cu ajustarile efectuate asupra elementelor nemonetare de pasiv si a veniturilor. 688 “ Cheltuieli din ajustare la inflatie” Reflecta pierderea din situatia monetara. . Se debiteaza prin trecerea veniturilor asupra rezultatului exercitiului. 788 “ Venituri din ajustarea la inflatie” Reflecta castigul din situatia monetara. Se crediteaza cu ajustarile efectuate asupra elementelor nemonetare de activ si de cheltuieli.b) ct. Cont de venituri cu functie contabila de pasiv. c) ct.

. subordonate cerinţelor unei game mai restrânse de utilizatori.Întreprinderi tranzacţionate pe piaţa de capital. regiile autonome. care au interesul să atragă resurse financiare pe calea investiţiilor de capital dar şi a împrumuturilor interne şi externe. .Întreprinderi mici şi mijlocii. precum şi celelalte întreprinderi naţionale.Accelerarea procesului de atragere a investiţiilor de capital Dezvoltarea continuă a sistemului contabil românesc Creşterea rolului sistemului de contabilitate Din punct de vedere al numărului utilizatorilor de informaţie contabilă: .

Implementarea contabilităţii inflaţiei în România Etapa anilor 1999 . Etapele implementării contabilităţii inflaţiei în România Prima perioadă de aplicare - Prima perioadă de aplicare efectivă .1.3. Etapa anilor 1999 – 2005 Implementarea reglementărilor contabile referitoare la aplicarea contabilităţii inflaţiei: Întreprinderile cotate la BVB.2005 Etapa anilor ulteriori 2. conform listei publicate în OMFP nr. unele categorii specifice de întreprinderi ce operează pe piaţa de capital. companii şi societăţi naţionale. unele regii autonome. 94/2001.2.

IAS 29 an de aplicare a ajustării la inflaţie” - - Ajustarea elementelor nemonetare de pasiv 1051 “Diferenţe din reevaluare aferente bilanţului de deschidere al primului an de aplicare a ajustării la inflaţie” . Ajustările la inflaţie aferente bilanţului de deschidere vor fi contabilizate sub forma: Ajustarea elementelor nemonetare de activ Elemente nemonetare de activ = 1051 “Diferenţe din reevaluare aferente aferente bilanţului de deschidere bilanţului de deschidere al primului .IAS 29 = Elemente nemonetare de pasiv aferente bilanţului de deschidere .În primul an de aplicare → pe baza situaţiilor financiare conforme cu legea contabilităţii → implementarea IAS 29.

Ajustarea la inflaţie a elementelor nemonetare aferente bilanţului de deschidere → plusvalori → IAS 29 – alegerea celei mai mici valori între valoarea rezultată în urma ajustării la inflaţie şi cea stabilită în urma unei evaluări independente.01.2001” - - .2000” care prezintă trei serii de egalităţi: Sold IAS la 31 decembrie 2000. Notă! Se recomandă denumirea de “Balanţă iniţială la 01. Sold IAS 29 la 31 decembrie 2000.12. Rezultatele ajustării la inflaţie – conform Ministerului Finanţelor Publice–vor fi cuprinse în “Balanţa finală la 31.Ajustarea la inflaţie aferentă primului an → ajustarea elementelor bilanţiere → elementele contului de profit şi pierdere ( rămân înregistrate la valoarea lor în cost istoric ). Ajustări IAS 29.

ajustate conform IAS. .- - Perioada de aplicare efectivă ( anul doi de aplicare ) → ajustarea la inflaţie a elementelor situaţiilor financiare ale anului curent. Vor avea ca punct de plecare soldurile finale ale primei perioade de aplicare. Evidenţele contabile ajustate la inflaţie → baza de întocmire a situaţiilor financiare. ajustate la inflaţie conform IAS 29. Ajustările la inflaţie aferente anului curent: Se vor efectua doar la sfârşitul anului asupra situaţiilor financiare de închidere ale acestuia. Întreprinderile vor întocmi în cursul anului evidenţe contabile pe baza costului istoric → se va pleca de la soldurile finale ale primei perioade de aplicare.

IAS 29 .IAS 29 •ajustarea conturilor de venituri: 688 “Cheltuieli din ajustarea la inflaţie” = 7xx – Venituri în funcţie de natura lor .- Contabilizarea ajustărilor la inflaţie efectuată asupra elementelor situaţiilor financiare se realizează astfel: Ajustarea la inflaţie a bilanţului de închidere al exerciţiului financiar curent: • ajustarea elementelor nemonetare de activ: Elemente nemonetare de activ – IAS 29 = 788 “Venituri din ajustarea la inflaţie” •ajustarea elementelor nemonetare de pasiv: 688 “Cheltuieli din ajustarea la inflaţie”= Elemente nemonetare de pasiv – IAS 29 - Ajustarea la inflaţie a contului de profit şi pierdere: •ajustarea conturilor de cheltuieli: 6xx – Cheltuieli în funcţie de natura lor = 788 “Venituri din ajustarea la inflaţie” .

Conturile 688 “Cheltuieli din ajustarea la inflaţie” şi 788 “Venituri din ajustarea la inflaţie” reflectă impactul deprecierii puterii de cumpărare a monedei naţionale asupra activelor şi pasivelor monetare → sunt cuprinse în categoria elementelor financiare.12.2000. balanţă ce prezintă cinci serii de egalităţi. . Sold IAS 29 la 31 decembrie 2001. Ajustări IAS 29.- Ansamblul ajustărilor la inflaţie efectuate în prima perioadă de aplicare efectivă va fi reflectat în “Balanţa finală la 31 decembrie 2001”. Rulaje an. Rulaje an IAS. şi anume: Sold IAS 29 la 31.

- - Prin analiza procedurii contabile de ajustare la inflaţie a contului de profit şi pierdere se observă: Ajustarea elementelor de venituri este reflectată prin intermediul contului 688 “Cheltuieli din ajustarea la inflaţie:.1. cont ce reflectă câştigul din situaţia monetară. Limite ale metodologiei de implementare În urma analizei metodologiei de implementare a contabilităţii inflaţiei în România. care se încearcă să fie îndepărtate prin propunerea de diferite alternative: .3. Ajustarea elementelor de cheltuieli este reflectată prin intermediul contului 788 “Venituri din ajustarea la inflaţie”. se pot desprinde anumite neajunsuri ale acesteia.2. 2. cont ce reflectă pierderea din situaţia monetară.3.

• sold IAS 29 la 01. - .2001.01.2001.2001. ajustarea bilanţului de deschidere. Se sugerează utilizarea denumirii de “Balanţa iniţială la 01.2000 = elementele bilanţului de închidere a anului curent. • ajustări IAS 29 la 01.- Utilizarea contului 1051 “Rezerve din reevaluare aferente bilanţului de deschidere al primului an de aplicare a ajustării la inflaţie” – vizează pentru prima perioadă de aplicare.12.01.2001” .01.01. iar seriile de egalităţi prezentate vor fi: • sold IAS la 01. În exemplificările contabile prezentate în cuprinsul Ghidului – sunt ajustate elementele patrimoniale la 31.

- Conform IAS 29 “câştigul sau pierderea din poziţia monetara netă trebuie inclus în rezultat şi prezentat separat”. . Conform OMFP nr. dar nu este prezentat distinct la nivelul contului de profit şi pierdere. Formatul contului de profit şi pierdere cerut de reglementările contabile româneşti nu este conform cu IAS 29. 94/2001 câştigul sau pierderea din situaţia monetară netă este cuprins în rezultatul exerciţiului.

- Începând cu anul 2006. rămân în afara reglementărilor contabile referitoare la contabilitatea inflaţiei numai întreprinderile care se încadrează în categoria societăţilor mici şi mijlocii. . - Etapizarea implementării contabilităţii inflaţiei → vizează cuprinderea unui număr tot mai mare de întreprinderi → are menirea de a asigura perioade de timp suficiente pentru modificarea infrastructurii şi comportamentului generat de tradiţia culturală şi de mentalitate.

pentru a reflecta o imagine cât mai fidelă şi mai corectă a situaţiilor financiare.- - Se consideră necesară aplicarea contabilităţii inflaţiei în România. în condiţiile unui mediu hiperinflaţionist. şi anume: • lipsa de obligativitate a aplicării acesteia. . S-au identificat două probleme majore în ceea ce priveşte aplicarea contabilităţii inflaţiei. • limitarea posibilităţii aplicării contabilităţii inflaţiei doar la nivelul întreprinderilor cuprinse în lista publicată în OMFP 94/2001.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful