1

Coperta: Ovidiu Bădescu, Galleria 28 Fotografie de Tomoaki Minoda

DAN PURIC CINE SUNTEM
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PURIC, DAN
Cine suntem

/ Dan Puric. - Bucureşti: Platytera, 2008 ISBN 978-973-1873-03-

9 Părintelui Atanasie, lumină de om şi de neam românesc Mănăstirea Petru Vodă Urmăriţi-1, citiţi-1 şi-1 veţi înţelege Personalitatea şi activitatea omului de cultură şi a regizorului Dan Puric nu are nevoie de nici un fel de prezentare. Urmăriţi-1, citiţi-1 şi-1 veţi înţelege. Ce prezentare să faci unui om care reuşeşte să trezească conştiinţa unui tineret, să anime un întreg tineret? Intrebaţi-i pe aceşti tineri şi nici ei nu vor găsi un răspuns. Este ceva firesc, este ceva ce sufletul tânărului de iizi recunoaşte în el recunoaşte ceea ce această naţiune, azi, a pierdut, recunoaşte adevărata lui valoare, adevăratul lui rost, adevărata lui identitate - aceea de român creştin. Nu-ţi trebuie nici o strategie politică, nu-ţi trebuie nici o ideologie să-i faci pe oameni să te iubească, să te urmeze. Trebuie numai să fii acordat la undele armonice ale acestui neam, pentru că fiilor unui neam te adresezi şi ei te vor recunoaşte. Domnul Dan Puric are această putere de a te fascina, de a te face să1 urmezi - şi nu o face forţat; pentru că şi tăcând te cucereşte. El nu a îmbrăcat numai arta teatrului mut, lui i s-a dat un dar mult mai mare - arta de a câştiga suflete. De aceea şi puterea lui de a comunica este mare, rar întâlnită, chiar dacă, prin arta pe care o practică dânsul, o face şi fără a vorbi. Acest om îţi dă încredere. Este ceea ce simte acest tineret şi în viitor va simţi şi acest popor. Biserica ar trebui să înveţe de la acest artist, pentru că reprezentanţii ei se ocupă îndeosebi cu pescuirea sufletelor din această mare învolburată a vieţii, cu

2

dobândirea sufletelor; şi aceasta nu se realizează uşor, după norme tipiconale, ci este o adevărată artă. Adeseori, domnul Dan Puric mărturiseşte că menirea dânsului este să măture poteca spre Biserică. Ei bine, a reuşit să facă acest lucru nu numai pentru el, ci şi pentru ceilalţi care îl urmează. El mătură calea pentru viitor. Această artă a Sf. Apostol Pavel, de a te face tuturor toate, ajută cel mai mult generaţia de azi să se întoarcă la Hristos. Biserica noastră de azi nu mai are ureche artistică şi, cred eu, ar trebui s-o redobândească, a devenit insensibilă la coardele sufletului uman. Legătura Bisericii cu oamenii artişti nu mi se pare ceva străin sau nefiresc, atâta timp cât şi unii şi alţii sunt botezaţi, chiar dacă, după mintea unora, canonic înseamnă să te pună imediat la index şi să nu mai lase să iasă de pe poarta iadului nici un artist. Erau într-adevăr canoanele aspre cu artiştii, atâta timp cât viaţa bisericească, pe vremea aceea, era foarte atacată din toate laturile de păgânism; trebuia făcută o distincţie clară între viaţa creştină şi cea laică. Toată arta de atunci era sub stăpânirea păgânismului. Acum este cu totul altă situaţie. Câţi dintre ortodocşii noştri au talentul domnului Puric? Dar să ştiţi că, oricine are un anumit talent, dacă nu-1 îndreaptă spre Dumnezeu, nu are nici o valoare şi nici o putere. Care nu-s cu una, nu-s nici cu cealaltă, nici cu biserica, nici cu arta. Apar, deci, oameni de valoare din lumea artistică, oameni care pot face faţă criticii modernismului de azi. Aceşti oameni trebuie încurajaţi. Vedem cu toţii că asistăm la adormirea unei societăţi româneşti care-şi pierde valorile neamului şi ale creştinismului. Au reuşit duşmanii ortodoxiei să se ajungă la această stare de uitare. Ei bine, faptul că acest actor reuşeşte să trezească în rândul tineretului de azi calităţi nobile, ceea ce pierduseră altădată, dovedeşte că acest tineret este încă însetat după adevăr, însetat de cunoaşterea adevărului. Dan Puric te ajută să te cunoşti pe tine însuţi, mai bine decât credeai tu că o poţi face. El scoate la lumină acest adevăr, prezentat prin filonul lui artistic, prin care ştie să prezinte teoria şi viaţa creştină. Acest tineret murise parcă în puşcăriile comuniste, unde criminalii distruseseră cele mai înalte conştiinţe ale acestui neam: Mircea Vulcănescu, Vale- riu Gafencu... Numai acolo am întâlnit suflete de o înaltă conduită morală, de o autentică spiritualitate. Oameni care ştiau să îngenuncheze, ştiau să plângă, în stare să rabde umilinţa duşmanilor, dar şi să-i iubească; şi, cu toate acestea, ei nu au încetat o clipă să lupte pentru biruinţa neamului şi a ortodoxiei. Văd în această lucrare a lui Dan Puric o renaştere a duhului lor, o refacere a glasului acestui neam, o conştiinţă care strigă, din ce în ce mai cu putere, că acest neam nu a murit. Părintele Iustin PÂRVU Dan Puric, un apologet ortodox
28

Am avut prilejul şi să-1 văd şi să-1 ascult din nou pe Dan Puric. Era la puţin timp după ce apăruse într-un program mai amplu, tot la TVR, dedicat unei binecunoscute ofensive neoico- noclaste. Emisiunea aceea i-a adus lui Dan Puric simpatia masei de credincioşi şi a clerului ortodox din ţara noastră şi a

2

3

relevat un apologet pravoslavnic cum România n-a mai avut de mult; un teolog „nespecialist", din speţa lui Alexei Homiakov, Nae lonescu şi Mircea Vulcănescu. Pentru că Dan Puric aparţine unei tipologii diferite radical de aceea a intelectualului român. Dan Puric gândeşte cu propriul sau cap, inclusiv atunci când vine vorba de Biserica Ortodoxă. Celălalt intelectual continuă să ia cunoştinţă despre Ortodoxie prin filiera occidentală/ catolică sau protestantă. Dan Puric mărturiseşte Biserica în care a fost botezat, şi o face cu simplitate şi încredere, întrucât credinţa se asumă. Celălalt vrea să „discute", pentru că se teme să nu fie tratat de „obscurantism//şi aretrat. De aceea, are mereu o propunere în buzunar, care nu-i altceva decât un calc, un şablon străin, de cele mai multe ori expirat: să facem un Vatican II la noi acasă, să umblăm cu pantahuza protestantă din poartă în poartă, să auzim la predică trimiteri Ia Heidegger sau la Ador- no... Or, ca şi iubirea, credinţa se trăieşte - aşa cum se vede la Dan Puric; se mărturiseşte. Pentru că învăţătura ei este revelată de Dumnezeu şi formulată sub cea mai înaltă egidă spirituală - a Duhul Sfânt - de către Sfinţii Părinţi în Soboarele Ecumenice. Nu prea ai ce să discuţi asupra dogmei, a „adevărului revelat". Tot ce poţi face este să te lupţi pentru ca el să fie păstrat intact când apare tentativa de corupere sau de ispitire. N-ai ce discuta cu ereticii şi cu atât mai puţin despre mistificări grosolane, gen Codul lui Da Vinci ori Evanghelia lui Iuda. Aici nu încape opoziţia vechi/nou, în sensul disputei dintre clasici şi romantici. însă intelectualul „pune botul" prin natura formaţiei sale şi prin teama de a nu fi considerat obscurantist sau demodat. Pe vremuri, mulţi se temeau să intre în biserică pentru a nu fi daţi afară din partid. Nu era „politic" să fii perceput credincios. Astăzi nu este „european" să baţi mătănii şi să te închini la icoane. Şi atunci, cu excepţiile de rigoare, intelectualul român recurge la jumătăţile de măsură: toarnă sifon în vinul mărturisirii şi obţine un şpriţ penibil şi mizerabil. Face hermeneutică şi istorie a religiilor, denunţă lungimea slujbelor ortodoxe şi a parastaselor, concede babei Rada frecventarea bisericii şi asumarea Tainelor, ba îi mai şi sminteşte pe unii clerici cu înclinaţia lui pentru „dezbateri"... Iar teologie nu ştie. Fiindcă teologia nu se deprinde în bibliotecă, tot aşa cum excursiile nu se fac pe hartă. Intelectualul nostru nu are priză la popor pentru că nu-i cunoaşte credinţa. N-o are de 150 de ani şi de aceea n-a avut niciodată dialog cu masele. Din acelaşi motiv n-a putut să existe la noi un sindicat „Solidaritatea". Intre popor şi belferi nu avem decât dialogul surzilor. Dan Puric mărturiseşte. O face firesc şi integral. Şi s-ar putea să facă şcoală, atrăgând prin autenticitatea lui şi prin inteligenţa sa luminată de Duh. Este un apologet strălucit. Unul de care comunitatea de credinţă şi iubire a Bisericii noastre avea realmente nevoie. Dan CIACHIR

Totuşi. mai ritua. priveşti. Afirmaţia ei mi s-a înfipt drept în minte. specifică familiei din care venea.listă.T. eram o inima fugărită.: Privind retrospectiv. C. intri. ca să nu se audă şi răul să se abată asupra noastră. ca foile de pe ceapă. Se dezlipeau minciunile de pe el.P. cică nu există Dumnezeu". a venit pe la noi bunica şi-a spus.4 Mătur poteca spre Biserică" Claudiu Târziu: Cum 1-a descoperit Dan Puric pe Dumnezeu? Dan Puric: Eram elev în clasa a doua. eram un copil înregimentat. în treacăt: „Auzi. faptul că mergeaţi chiar şi rar la biserică dovedeşte că Dumnezeu vă era undeva. pe măsură ce creşteam. Tata a avut pământ destul de mult.: Când s-a petrecut convertirea? Acum vreo şapte-opt ani. Când m-am întors cu faţa spre El. Totuşi. cu o bunătate care nu încape în cuvinte şi de care nu vreau să mă mai lipsesc. dar atunci nu am realizat lucrul acesta. nr. până în 1989 am fost străin de Biserică. în mila lui Dumnezeu. C. Dar am fost. ce tâmpiţi sunt comuniştii. într-o zi. Dar erau speriaţi prea tare de vremuri şi doreau să ne protejeze. an XVII. dar. 754 (5). p. după un impas major al vieţii. Ascultau pe furiş Radio „Europa Liberă" şi se temeau. tata era de o credinţă care şi acum îmi este exemplu. Atunci am realizat că fără El nu pot ieşi din criză. D.T. 5-12 februarie 2007. cred că El m-a mângâiat tot timpul şi mi-a vorbit.: Părinţii dumneavoastră nu erau credincioşi? Ba da.T.: D.: C. Ceva îmi spunea asta şi la acea vreme. era medic şi se temea să nu fie închis pentru originea lui socială. dar era pentru mine un sentiment neclar.P. Eram în faza de turism: la răstimpuri. mă pregăteam să devin pionier. poate îţi place ce vezi.T. Mama avea un fel de credinţă boierească. categoric. dragă.: * Interviu realizat de Claudiu Târziu. D.: Cum anume s-a întâmplat? 4 . Dar. adevărul a început să fie tot mai vizibil pentru mine. nu L-am aflat pe Dumnezeu atunci. 18-19. eram mult prea mic pentru o asemenea înţelegere. să ne dea o educaţie religioasă serioasă. publicat în revista „Formula AS". aproape. îl simţeam ca pe un suspin. dar nu participi. Nu voia să le dea comuniştilor nici un pretext.P. Ca toţi românii. una câte una. m-a primit extraordinar. Ştiam că mai trebuie să fac un pas înainte. probabil. C. pentru care 28nu existau soluţii raţionale. Am trecut printr-o disperare sufletească. dar n-am putut singur şi n-a avut cine să mă ajute. Fireşte. Nu aveam timp. din curiozitate.

Mi s-a dat şi am dat. intram într-un tunel. Fapt este că am cunoscut o serie de oameni care mi-au deschis calea. există şi momente de căutare. Adică. Şi acum sunt în altă etapă. Aveau un caracter labirintic.o putem numi divertisment. ştiu că fără Dumnezeu nimic nu este posibil. inspiraţia îţi vine de dincolo de tine. faţă de cuvântul Mântuitorului.5 Nu vreau să intru în detalii..: A venit de la sine.T. prin artă. C.: C. P. am intrat într-o lumină. am realizat că arta adevărată este arta creştină. Eu mi-am înţeles menirea astfel: să mătur poteca spre Biserică. trăirea credinţei mi-a schimbat felul de a privi viaţa. încercând să mă înţeleg. mă bucuram. Arta lipsită de Dumnezeu nu e artă .: D. m-am lămurit o dată pentru totdeauna. nu mai am teama de răul care mi s-ar putea întâmpla. Când aţi simţit nevoia să exprimaţi în limbaj teatral un mesaj creştin? Şi de ce? D. fără ca prin asta să fie neapărat artă bisericească. Citisem mult până atunci. dădeam de o uşă. N-a fost un gest premeditat.P. găsesc".T. de rătăcire. performanţă.P.. Pe urmă. Totuşi.: C. Trăiesc cu nădejdea creştină că viaţa de aici nu este decât o pregustare pentru viaţa de dincolo. Pe când acum. încerc să-1 sensibilizez pe omul modern.T. dar nu artă. M-am exprimat potrivit sufletului meu. e fals. dar nu prea târziu. mai ales despre religiile orientale. Vreau să rămână în taina inimii mele. într-un târziu. A încetat căutarea mea sfâşietoare. când colo.P. Restul e mimetism. ştiu că prin credinţă poţi muta şi munţii. Dar nu mă odihneam cu ele. gol. Şi cred că viitorul este al ei. Parcă am intrat într-o baie de lumină şi mi s-au limpezit lucrurile. întâi. . D. în ce fel aţi descrie schimbarea din interiorul dumneavoastră? 1. că sufletul meu a început să se aşeze în timpul Liturghiei. pentru că sunt chestiuni prea intime. Arta este mărturisire. Important este că L-am aflat pe Dumnezeu.: Cum aţi reuşit să transfiguraţi mesajul creştin în jocul de teatru? Avea Picasso o vorba bună: „Nu caut.

ci din neatenţie. când eroul ajunge pe tărâmul de dincolo. Vin la teatru şi povestesc cum va fi piesa. ci şi unul anticomunist. îşi păstrează verticalitatea. Le lipseşte ochiul duhovnicesc. mi-a fost uşor să fac o piesă cu mesaj creştin. ascult muzică şi gândesc. T.T. care caută să-şi şteargă amintirea sacrului? D. spre a da ajutor celor mai slabi. găseşti. fugind după un iepure.: Piesa Don Quijote. Ţuţea este unul.T. o trăire ascetică şi o înclinaţie naturală spre a face bine. cea mai recentă creaţie a dumneavoastră. şi un spirit al căutării. îi arăt de unde vine şi încotro se duce. Şi comunismul este un asemenea monstru . nu din curiozitate. P. Până atunci. iar apoi ne apucăm de treabă. dintr-o dată. C. şi în străinătate. Trebăluiesc prin casă. Ca şi cei care au rezistat comunismului. Nu scriu nimic. are nu numai un mesaj creştin. Cervantes a fost esenţialmente creştin şi a pus aici un mesaj creştin. sunt destui şi azi cei care văd adevărata faţă a globalizării. în relaţia mea cu publicul. Don Quijote este un cavaler. C. în acest timp. în contextul epocii sale. Eu nu aplic însă o reţetă. la noi au fost însă şi foarte mulţi intelectuali care au văzut corect ce înseamnă comunismul. Fiecare. un rebel care nu intră în jocul unei societăţi decăzute. în perioada interbelică. care creşte sub pretextul facerii binelui public. Cervantes a vrut să protesteze prin această operă contra „telenovelelor" de la acea vreme. îl dezvrăjesc. altul. C.P.. uşor ridicol. Don Quijote a văzut în morile acelea de vânt nişte monştri disimulaţi. şi a creat acest personaj „nebun". Ele au stârnit entuziasmul şi în ţară. Şi succesul meu cred că înseamnă că publicul îşi redescoperă dragostea pentru Cel care ne-a zidit. în general. îi redau memoria. D. începe să-şi 28 aducă aminte cine este. dar are şi comportament de monah..: Dar am mai văzut şi latura politică. un alt monstru. la fel de singur ca un Petre Ţuţea la noi. la noi.: Lucraţi mult cu tineri actori. nu văd aceste fenomene cum sunt în realitate.: In basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. care erau romanele cavalereşti. când vrea Dumnezeu. care să le arate monstruozitatea lor. eu sunt iepurele. Fiecare vede pericolele care pândesc neamul lui. Sigur. sub comunism. într-o lume aproape păgână. Cum vă explicaţi succesul de care vă bucuraţi ca autor de mesaj creştin.multă vreme ascuns sub masca umanismului. mi se desfăşoară tot spectacolul sub ochii minţii. n-am caiet de regie şi alte chestii din astea. în fapt. Noica. Ce legătură este între cele două mesaje? E vorba despre atitudine. în lumea machiavelică occidentală.6 Dar. El totuşi ajunge acolo. Cum se implică ei în demersul 6 . Don Quijote era. care îi sunt părinţii.: Piesele dumneavoastră sunt foarte gustate de public. Oamenii. Când am citit cartea. la fel ca şi globalizarea actuală. i se spune să nu meargă niciodată pe o anumită câmpie. şi formalisme. există şi metode. Şi. trăise într-o amnezie desăvârşită.

Dar nici să nu ne isterizăm pentru pericole presupuse. Nu mă interesează cum sunt etichetat. Ce v-a împins să vă mărturisiţi credinţa. dar nu am voie să stau cu mâinile în sân.T. D.: România a aderat la U. Unde nu găsesc ecou. în această relaţie. România intră în Europa secularizată. Nu caut să le impun nimic.: Este nevoie să privim detaşat integrarea: ei ne civilizează. Am o relaţie foarte bună cu majoritatea tinerilor care vin să joace cu mine. în avangarda societăţii. ci şi în agora? C. P. Ei înşişi îşi aduc aminte de origini. transmise prin aşa-zisa „societate civilă". le putem noi dărui mai mult.: 1. au ieşit din apă şi au mărturisit credinţa. dar.T. E. D.: Nu sunt primul actor care a făcut asta. Un artist trebuie să fie şi o conştiinţă publică. în timpul Imperiului Roman. măcar în vremuri de restrişte. prin excelenţă. nu insist.P. Să avem puterea de a spune ce merge şi ce nu merge la noi. ci doar să-i dumiresc şi să-i învăţ ce ştiu. trebuie să ne opunem la a fi anexaţi unei ideologii.: Artiştii sunt. în istoria creştinismului există exemple ilustre. în spirit creştin. deschişi la dialog. ei ne aduc administraţie performantă. nu numai pe scenă. încerc să-mi resuscitez neamul cum mă pricep. Chemaţi de împărat să batjocorească Taina Botezului. Până să vină doctorul.: . pentru că eu ştiu cine sunt. Am conştientizat că neamul nostru este în primejdie şi că sunt obligat să trag semnalul de alarmă. A mărturisi este darul pe care ni-1 face Hristos. D.: în ultimii ani. sufleteşte. dacă vă afirmaţi ca un creştin practicant? C. dar în ce măsură va intra Europa secularizată în România creştină? Cu mare discernământ. ca pe unul care a văzut toată lumea: ce înseamnă integrarea din perspectivă spirituală? Vine şi de aici vreun pericol? C. Dragostea nu poate fi simulată. noi îi spiritualizăm. trebuie să fim dezinhibaţi şi să ne comportăm firesc. Nu vă temeţi că veţi fi văzut cel puţin ca inadecvat. aţi luat de mai multe ori atitudine publică. din credinţă? Eu cred că o fac din dragoste. Nu ştiu dacă sunt competent în domeniul acesta.7 dumneavoastră teatral: din obligaţie.P.P. Sfântul Porfirie şi Sfântul Ghelasie au fost mimi. Vă întreb.T.

8

Părintele Arsenie Papacioc spune că trebuie să ne străduim ca toată viaţa să fim prezenţi în Hristos. Mai poate omul contemporan să facă asta?
C.T.:

Cred că da. După mine, înainte de toate, trebuie să punem capăt unui comportament schizoid, manifestat la scară mare în rândul celor care spun că sunt creştini. Adică, după ce- am ieşit de la Sfânta Liturghie, să nu uităm de Hristos, ci să prelungim trăirea din biserică şi în viaţa cotidiană. Mulţi dintre noi nu „îmbisericesc", în sens duhovnicesc, familia, societatea, odată ieşiţi din biserica de zid. Devin strict cetăţeni, străini de Dumnezeu. Este mare păcat. înseamnă că participarea lor la viaţa Bisericii se rezumă la un ritual. Evident, nu vorbesc aici despre instituţia Bisericii, nici măcar despre ierarhia bisericească.
D.P.:

Mă refer la comunitatea de iubire adunată în numele lui Dumnezeu, comunitate care trebuie să rămână în iubire, şi nu poate, dacă îl uită pe Hristos. Apropo de asta, îmi amintesc o vorbă a Părintelui Iustin Pârvu, de la Mănăstirea Petru Vodă. Era într-o duminică, puhoi de lume la mănăstire. Privind la credincioşi, Părintele mi-a spus: „îi vezi ce mulţi sunt? Dacă îi pui să aleagă între Dumnezeu şi vrăjmaşul, se duc la necuratul". Adică, majoritatea oamenilor, chiar credincioşi fiind, nu sunt dispuşi să plătească vreun preţ pentru a alege între bine şi rău, între lumină şi întuneric, între adevăr şi minciună. Şi, de cele mai multe ori, le este mai uşor să aleagă răul.
C.T.: D.P.:

Daţi-ne un exemplu!

De pildă, de o vreme încoace, sunt atacate icoana, educaţia religioasă în şcoli, într-un cuvânt, Biserica. Şi nu prea se opun mulţi creştini. Aşteaptă să ia atitudine instituţia Bisericii. Dar Biserica suntem noi toţi, şi noi slujim - după cum zice Sfântul Apostol Pavel. Este interesul, dreptul şi datoria noastră să ne apărăm. Lenea sufletească şi de gândire însă ne paralizează, ne face iresponsabili. Nu avem voie să fim spectatori la ce ni se întâmplă. De ce nu avem o atitudine fermă şi exprimată rapid? Mulţi se scuză în numele smereniei. Dar smeriţi faţă de ce? Smeriţi faţă de ticăloşi? Nu. Iar trebuie să-1 citez pe Părintele Iustin Pârvu: „Ţara asta are inflaţie de smerenie. Dar uneori este nevoie şi de sfânta palmă a Sfântului Nicolae". Trebuie să fim trăitori şi luptători în ortodoxie. Vorba Iui Nae Ionescu: în ortodoxie nu vii să sforăi, ci să fii treaz. Atacurile care se dau astăzi asupra ortodoxiei reprezintă hârtia de turnesol a creştinului adevărat din România. Recent, aţi participat la o masă rotundă, organizată de revista „Lumea" şi P. N. G. O parte dintre cei care v-au 28 văzut lângă Gigi Becali s-au declarat neplăcut surprinşi, crezând că aţi intrat în partidul lui. Contează contextul în care iei atitudine?
C.T.:

1.

Mi-au ajuns şi mie la urechi tot felul de vorbe. Cei care gândesc aşa au fost atenţi la imaginea lui
P.:

8

9

Dan Puric, nu la mesaj. Ca şi cum e mai important nu ce spun, ci unde o spun. Păstrând proporţiile, e ca şi cum i-ai reproşa Maicii Tereza că 1-a vizitat pe Iliescu, fără să fii atent la ce a vrut să facă prin asta. Eu trebuia să merg la acea masă rotundă, pentru că era o dezbatere importantă, despre creştinism în Uniunea Europeană. In virtutea comportamentului meu de până acum, cei de care vorbeaţi puteau să-mi acorde credit, să fie convinşi că nu sunt un oportunist. Sunt persoane publice care nu iau atitudine, pentru că se tem să nu-şi strice imaginea. Eu, imul, mă duc oriunde, ca să-L mărturisesc pe Hristos, indiferent că sunt înjurat, terfelit sau bănuit de cine ştie ce combinaţii. Pe mine mă interesează sufletul, nu imaginea mea. Mă interesează să fiu onest cu ce mi-a dat bunul Dumnezeu. Dragostea, mai presus de artă1 Alice Năstase: Cum v-aţi petrecut copilăria?
Dan Puric: Amândoi părinţii mei erau medici, la Nehoiu, o comună din judeţul Buzău. S-au întâlnit acolo într-un mod accidental. Tatăl meu a făcut parte din familia de boieri a neamului, din cele 1 000 de familii de boieri, care ţineau pământ; avea şi el vreo 500 de hectare de pământ, nu era un boier mare... Şi, după naţionalizare, ca să nu-1 aresteze, şi-a luat totul într-un geamantan şi a lăsat toate pământurile, pe care, iată, acum, securitatea nu mi le dă înapoi. Am pământuri de la 1870, de la Sultan. Strămoşii mei erau mocani, plecaţi cu oile, cine ştie câte generaţii. Unul dintre străbunicii mei a avut casa unde s-a făcut declaraţia de independenţă de la Padeş, a lui Tudor Vladimirescu; deci, eu pot fi mândru că unul dintre străbunii mei pe linie paternă a avut curajul să-1 găzduiască pe Tudor Vladimirescu şi Tudor a avut încredere să pună capul pe perna lui. Numai lucrul acesta te fascinează!

Tata a fost deposedat abuziv, ca şi alţii; nu a făcut nici un rău în viaţa lui, nu a făcut nici măcar politică. Şi a plecat într-o comună mică, să nu-1 găsească ciuma comunistă şi să-1 aresteze, numai pentru faptul că a avut pământ. Mama mi-a zis că, până să împlinesc eu vreo 6 ani, îşi ţinea otrava în buzunar, în caz
1 Interviu realizat de Alice Năstase, apărut în revista „Tango", nr. 25, iulie 2007, p. 104-113.

10

că-1 ridicau, să se otrăvească, pentru că torturile erau cumplite. Soljeniţîn a spus că în puşcăriile din România s-a. atins maximum de teroare, peste ce a făcut Stalin.
A. N.: Acestei plecări în exil îi datoraţi existenţa, fiindcă aşa a întâlnit-o pe mama dumneavoastră?

D. P.: Mama mea era medic stagiar, o frumuseţe specială, hollywoodiană, o zână blondă. Tatăl meu era mult mai în vârstă decât ea. Avea 53 de ani când m-am născut eu. O diferenţă extraordinară. Cum a dat bunul Dumnezeu să se întâlnească! Eu moştenesc de la mama spiritul comic. Felul în care povesteşte ea cum s-au întâlnit este genial, extraordinar: „Dragă, într-o zi, a venit unul la mine, un sătean bolnav; şi l-am întrebat:
-Cine

v-a tratat? Care doctor?

-Puric.

Am râs o juma' de oră. Cum să-1 cheme pe ăsta Puric?! îţi dai seama, dragă, bine că nu-1 cheamă Ploşniţă! Şi am râs cu lacrimi! Şi-ntr-o zi a intrat o arătare pe uşă, unul slab, aşa, abia se ţinea pe picioare. Şi am aflat că el este doctorul Puric. Dragă, nu dădeam doi bani pe el, dar, la un moment dat, mi-a venit să- i fac un sandviş, dragă, că era aşa slab, am vrut să-i dau să mănânce. Şi am auzit un ţipăt:
-Domnişoară,

dumneavoastră, dacă aţi fi soţia mea, nu v-aş lăsa să puneţi mâna pe nimic! Auzi, dragă, ce mi-a zis, nemernicul, şi după un an de zile mă lăsa să tai lemne cu toporul în curte!". Evident că minţea, tata toată viaţa a ocrotit-o, dar era povestea ei despre ceea ce i s-a întâmplat. Tata avea o nobleţe, o rasă extraordinară; lui i-am dedicat Toujours /' arnour. De la el am învăţat ocrotirea faţă de femeie, el a ocrotit-o toată viaţa pe mama, de-asta se şi răsfăţa ea, care este o tipă enorm imaginativă, este esenţă de feminitate.
A. N.:

Acolo v-aţi născut şi aţi copilărit?

D. P.: M-am născut la Buzău, probabil că acolo erau condiţii mai bune decât în comună, şi pe urmă am copilărit la munte, între râuri, între munţi, ceea ce a fost un mare privilegiu. Am crescut acolo. Apoi m-a luat bunica, ce era un fel de fuhrer, mama mamei, care provenea din familia de boieri Sbiera. Când mi-au dat premiul Academiei Române, am văzut acolo, pe perete, portretul unui străbunic al meu, care se uita la mine! Străbunicul acesta a fost Constantin Sbiera, unul din fondatorii Academiei; mulţi alţii 28 din familia Sbiera au fost avocaţi, unul a fost profesorul de română al lui Eminescu - adică, foarte mulţi de o inteligenţă şi-o tărie românească extraordinară. Bunica mea, care era profesoară de română şi franceză, mi-a transmis un soi de corectitudine a lucrului bine făcut, o corectitudine ţărănească. Pentru ea, nu exista minciună; nu exista lucru prost făcut; era de o autoritate extraordinară. Am crescut aproape într-un matriarhat teribil de frumos.

10

prin credinţă şi prin întâlnirile pe care le ai cu el. Dar tot Dumnezeu te ajută. Nu s-a trăit taina. în care unul din ei fiind de factură mai slabă. Nu negociez cu Octavian nimic. am cunoscut lucrul acesta din interior. P. adulţii. care ne marchează pe toţi. situaţia în care un sistem din afară începe să prăbuşească familia. raportul dintre mine şi Octavian este un raport de o sensibilitate deosebită. Copilul meu ştie asta. devine consum alimentar. pe care. m-a condus la gară. n-au existat nicidecum reproşuri sau lucruri uzuale într-o asemenea situaţie.11 A. Şi-acolo se despărţeau . chiar şi când am să-i reproşez ceva. dintr-o des. P. Niciodată în viaţa mea nu-i voi putea da înapoi fiului meu momentele de singurătate pe care le-a avut. Că nu alţii au ajuns. creează individualismul. Situaţia contractualistă. se merge către o secularizare a societăţii. Eu n-am negociat cu tata nimic. ce garantează? Iubirea nu se garantează. nădăjduind că există. Iubind. către taina Căsătoriei. cu servieta aia de lemn nenorocită. Era de aşteptat ca eu să fiu înţelegător faţă de situaţia lui. către omul contractualist. dintr-o spaimă reciprocă de celălalt. ci oficializarea la sfatul popular. Asta e de la Dumnezeu.: S-a ajuns dintr-o traumă repetitivă. Problema nu e cum de s-a ajuns. Tatăl meu. aşa. din faptul că taina căsătoriei nu a fost trăită aşa cum trebuie. ci noi. Lucrul acesta la noi a fost distrus şi este distrus în continuare. Eu discut cu el adevărat. Un creştin autentic se căsătoreşte altfel şi trăieşte altfel. dar ce facem cu copiii care cresc fără mamă şi fără tată. Şi discret.creştinare lentă. sau amândoi într-o criză. că se lipesc cioburile sparte. E o discuţie vulnerabilă.: Nu mă întreba pe mine. am simţit-o. Banii puşi împreună înseamnă comuniune. O singură dată am simţit. l-am iubit. în care statul garantează. ăştia care vorbim. nu poate să fie de la mintea unui copil de 14 ani. care este o minune.: Şi înţelegerile lui mi-au vindecat suferinţele mele. cum rezolvăm problema asta? D. Pentru noi. am ajuns cu aceste spaime! E nevoie de-o întoarcere către taina Bisericii. înseamnă dragoste. A. Eu am fost în plină furtună şi nu întotdeauna am avut timp de el. mai găsim soluţii. ca pe o tragedie antică. personal.. Credinţa adevărată te-ajută să treci. înseamnă că-i e frică şi atunci cuplul merge pe un interes şi dragostea devine sex. Nu este reproşul care să nu aibă dragoste. în care tu nu încerci să recuperezi ceva. N. ci încerci să dai cu toată inima ceea ce ţi-a dat Dumnezeu ţie. chiar şi când ne certăm. legătura dintre noi: când plecam militar în armată. Când unul pune banii separat. sau necreştinaţi. Trăim o perioadă de schilodire sufletească. în vârstă. dar cu dragoste. sau el mie. simţi că poţi recupera lucrurile.. în puşcăria vieţii mele. ci cum de am ajuns aici. pentru că este copilul meu. El a inversat raportul. N. Nu mă dau sfânt. începe patinajul. că eu sunt cazul! Şi acesta e lucrul care mă doare cel mai tare.: De ce credeţi că în zilele noastre oamenii nu mai preţuiesc căsătoria şi preferă tot mai mult traiul în concubinaj? Cum s-a ajuns aici? D. un contact de cu totul altă factură. banii puşi separat. în care tăcerile şi înţelegerile lui m-au ajutat să traversez anumite lucruri. Şi reciproc.

s-a întâmplat unul dintre cele mai frumoase momente ale vieţii mele: s-a dus în mijlocul sălii. N-am vieţi să-i mulţumesc cât mi-a dat. Avea 72 de ani. a fost asta. că nu putem sta cuminţi 5 ani de zile. în faţa publicului. viscol. Jucăriile le ţinea cu o tenacitate extraordinară. Mulţi s-au sinucis. nu din egoism. abia am prins o maşină.: Cum v-a schimbat viaţa apariţia copilului? Ce valori s-au schimbat? D. Am trăit numai în faţa lui Dumnezeu. eu. el a luat satârul şi a tăiat firul de la telefon. m-am uitat să văd dacă se duce la locul lui. făcea sarmale şi tăia cu un satâr nişte carne. N. pe care aş putea-o transmite Comunităţii Europene. sau securiştilor care ne conduc şi care ne obligă să trăim în România postrevoluţionară.12 iubite de iubiţi. Una dintre lecţiile uriaşe pe care Octavian mi le-a dat. i-am spus că trebuia să mă sune Moş Crăciun. Dar există un lucru care te modifică din mers. ci de o dragoste de frumos: le-a arătat iepuraşul şi ursuleţul. Aşa le putem spune şi noi ăstora. Dar n-a fost vorba de o rebeliune. Şi dintr-o dată a zis: „Uite!".: Eu am fost un tip foarte nărăvaş. Nu către o paternitate în înţelesul comun. Şi în clipa aceea a început o revoluţie! Pentru că educatoarea le interzisese să vină cu jucăriile la grădiniţă. că noi. Atunci a început să-i curgă o lacrimă şi mi-a zis: „Spune-i lui Moş Crăciun. dacă te vezi cu el. Şi a mai avut o chestie extraordinară. sau 10 ani. l-am dezbrăcat. decupând o cutie de bere. I-am spus că nu pot să-1 transport cu tot cu jucării şi el mi-a dat una dintre cele mai tulburătoare lecţii pe care ţi le poate da copilul tău ţie. Se ştia că era o castrare a tinereţii. ca să supravieţuiesc. iar el a spart regula. la 7 dimineaţa. nu putem sta cuminţi un an de zile până vine el cu jucăriile!". economic. care ne obligă să trăim când aderarea. am supravieţuit). dar el. şi n-am să mai pot vorbi cu el. să-mi facă la revedere. până oi muri. curios. A stat aşa şi-am putut să văd că-i curge o lacrimă. când îl duceam la grădiniţă. i-am pus alte hăinuţe şi-a luat jucăriile şi l-am băgat înăuntru. Ca să-1 pedepsesc. Şi. copiii. nici nu ştia dacă mai trăieşte până mă întorc. Şi am ajuns la grădiniţă. P. a venit educatoarea. la un moment dat. până fac ei aderarea. nu e în natura mea (eu şi-aşa am muncit de m-am căsăpit tot timpul. Iar eu. Nu mi-am dorit un copil cu orice preţ. Ger afară. pot să spun. până ne integrăm! Noi trebuie să trăim! Nu e minunat? Un copil te face tată! Nu 12 . Pe la vreo cinci ani a văzut la televizor o reclamă. ţinând jucăriile la spate. Printr-un geam care nu era vopsit. avea vreo cinci anişori. Tot ce-am făcut eu în artă. Şiatunci. pur şi simplu. a apărut. plină cu muncitori. repetând cuvintele din reclamă. Eu. era de Crăciun. când tranziţia. cu copilul în braţe. aşa cum Ceauşescu ne obliga să trăim în epoca de aur. asta da. din infantilismul fiinţei. Nu pot să zic niciodată că în România am trăit. în clipa aceea. foarte greu aveam contact fizic cu fiul meu. a fost într-o dimineaţă. o să spun că am supravieţuit. va trebui să-1 caut şi să-i spun ce s-a întâmplat. Nu credeam că sunt în stare de aşa ceva. care sunt total atehnic. când a luat hotărârea să ia cu el nişte jucării: un iepuraş şi-un ursuleţ. dar l-am văzut cum creşte. A. era armata grea. cu un cuţit care taie tablă. nu ştiam 28 cum să leg firele la telefon. nu ca să trăiesc. să vină cu jucării. Dar social. Şi ştiu că bătrânul boier nici n-a ridicat mâna. zăpada până la genunchi. copii de părinţi. Mama lui era în bucătărie.

Cum te cunoşti pe tine însuţi? Făcând introspecţie. şi i-am arătat ce înseamnă un „one-man show" de o oră şi douăzeci de minute. ca să fim fericiţi? D. Care este relaţia dumneavoastră cu banii? Cât de importanţi sunt banii pentru un artist? D. N. dresoarea care a murit ucisă de tigrul acela pe care 1-a crescut de mic. A. cu toate că eu am cerut un sfert din cât cere un manelist! îţi dai seama ce bolnav era bietul om.: Credeţi că putem iubi în viaţă şi a doua oară cu inocenţa primei iubiri? D. am fost chemat să joc la Palatul Cotroceni pentru un sandviş. este omul care poate fi manipulat foarte repede.13 trebuie să joci tu un rol social. pentru familie. Dar unii au întâlnit-o o singură dată..: Altădată. Omul castrat de trecutul său. puternic.: Citeam undeva că dragostea o poţi întâlni de două. Şi el s-a mirat. Goethe spune că Socrate n-a vrut să spună aşa ceva. dar trebuie să spun. un sfânt. al familiei. N. poate avea o reacţie. ci sunt aşa. al identităţii sale naţionale.. La un moment dat. n-ai nevoie de alocaţii de la stat pentru asta. care spune că mai degrabă cunoaştem cerul şi marea. cât de schilodit interior era. Suntem o taină atât de mare! Socrate zice: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!". i-am spus un preţ cuiva. Să nu înţelegeţi că mă plâng .: Nu sunt un om legat de bani. pentru neam. de la divertisment. Păi. Sub îndemnul „Trăieşte-ţi clipa!" stă şi generaţia politică de la noi. Stai lângă un om o viaţă întreagă şi nu-1 cunoşti.trei ori autentic. ăla trece cu Porsche pe lângă mine şi mă calcă. n-am prea apucat să strâng pentru vremuri grele. P. încerc să impun un preţ al valorii în România. Nu se poate generaliza. la „Actualităţi" sau . P. n-a mai mâncat. Toată ceata asta de handicapaţi sare peste trecut. N.: Nicolae lorga spunea că numai aplecându-ne asupra trecutului putem avea tăria faptelor de astăzi. mă compar eu cu banii unora dintre ăştia de la televiziune. Pe urmă a murit şi tigrul. Să chemi un artist care a fost în toate colţurile lumii şi avut mii de spectatori pentru un sandviş e o dovadă că nesimţirea ţi-a luat şi ultima celulă din corp. A. Chiar acum. o reacţie îngrozitoare. pe ei nu îi interesează că s-a murit în puşcării pentru ţară.Dumnezeu mi-a dat imens -. care au milioane de euro? Eu vin în sandale. a celor care spun că trebuie să ne eliberăm de trecut. dar nici nu am o asceză totală. care m-a invitat să susţin un spectacol. Pentru ei. Eu am muncit tot timpul pentru cât mi-a trebuit.: Credeţi în teoria prezentului. Cum s-a întâmplat cu Lidia Jiga. P. care n-are trecut. ci a vrut să spună că te cunoşti pe tine însuţi în relaţie cu celălalt. istoria a început astăzi la ora două fără douăzeci şi durează până diseară. şi de asta vremurile grele m-au prins aproape disperat. culturale. A. Ăştia sunt cretinoizii care cred în „Trăieşte-ţi clipa!". Şi eu vin şi spun că peste ei este Grigore de Nyssa. exact cum a dat Dumnezeu: să ai câţi îţi trebuie şi să ai acolo strânşi şi pentru vremuri grele. decât să ne cunoaştem taina sufletului. în virtutea normalităţii. să numesc lucrurile corect.

Ei nu mai au viitor. pentru că trebuie să fii în viaţa asta. Oamenii care au un capital autentic nu trebuie acuzaţi. sunt bogăţii care sunt la a patra. A învia înseamnă să trăieşti cu o bucurie nespusă pe această lume. care sare din sistemul de referinţă curent. pentru că budismul nu e o religie. să te bucuri de creaţia asta. în realizare. căci acolo avem de-a face cu o altă cultură. care are alte dimensiuni. pentru că tu ai o vulnerabilitate. Este o bucurie normală a firii. din când în când. Ei sunt cazuri penale. A apărut acum un album cu 300 de inşi care sunt milionari. pentru că lumea cade în „a avea". jeepuri. Toată viaţa asta te pregăteşti. N. Lucrul acesta se obţine foarte greu. pun punct. cu o filosofie budistă.dar nu intrăm acum în comentarii legate de acest subiect. şi alţii care pun virgulă. La noi. cu alte dimensiuni şi alte sinapse. Un preot spunea că „banul e o funie. nu exclude pe „a fi". la a cincia generaţie. nici cu „a avea". „A învia" nu exclude pe „a avea". care ajută.: D. Creştinul pune virgulă. ceea ce n-are legătură nici cu „a fi". ţine de transcendenţă. Şi ăsta e un lucru important. Ii acuzi pe cei cu bogăţii spontanee. pentru ei ţara este circumscrisă între nepoţi şi mama soacră. care-au ieşit din Comitetul Central. ai un pasaj către alte lucruri.: A fi fericit nu înseamnă a te izola de trecut. sau ca meduza. să ne convingă că furtul face parte din business. clonele astea. din perspectiva 28 acestui lucru. El spune: „a trăi pentru a învia". după unii care zic „a trăi pentru a avea". Iar îndemnul creştin este acela de-a te pregăti.: Dar nu avem o datorie faţă de propria noastră fericire? Unde găsim fericirea în viaţa asta. de primate. cu o moştenire genetică fundamentală: sunt nemuritori şi iresponsabili. înainte să punem virgulă? D. care te poate coborî în iad sau urca în rai. din astea care s-au făcut după '89. businessul e o chestie normală. după viaţa asta. P. Sunt oameni care. A fi fericit nu înseamnă a trăi în sensul primar. Nu-i păcat în „a avea".14 când se uită ei la OTV! Trebuie să deconspirăm şi că filosofia lui „Trăieşte-ţi clipa!" mai este altoită. să ştii că eşti trecător pe acest pământ şi. care are simetrie radială şi se duce acolo unde-i hrană. P. Sunt oameni care sunt fericiţi dacă au vile. nu faci rău. Fericirea adevărată este. Alţii spun: „a trăi pentru a fi". să te bucuri zilnic de paharul plin cu apă pe care ţi 1-a dat Dumnezeu. că este ceva normal. depinde ce faci cu ea". Pe mine. maşini. Aşa e. eşti mai puţin obraznic. e o filosofie .: Unii cred în „a fi". au ieşit. Sunt oameni bogaţi care sunt minunaţi. săracele. Noi discutăm din punctul de vedere creştin. pe care a făcut-o Dumnezeu cu tine. să ai o anumită atitudine. N. dar vor să se legitimeze ca fiind normali. adică. care dau. bogăţia. Iar noi toţi tractăm după noi un trecut. A. atât timp cât nu se bazează pe fraudă. şi să retrăieşti din punctul acesta de vedere tot ceea ce-ţi dă Dumnezeu. Creştinul spune un lucru extraordinar. „A învia" înseamnă a redirecţiona toate aceste lucruri în sensul vieţii tale. 14 . mai puţin îndrăzneţ. A. pe ei nu-i mai interesează ce se întâmplă cu România peste douăzeci de ani.

E un foc care te arde. de la 1870. pământul proprietarului a fost luat şi a devenit proprietate comună. încât femeia devenea altar. oameni pe care iam învăţat. dar. Ea invita oameni la masă.: Eu. care numai ea avea răbdare să-i pozeze. au fost debusolate . de instinct. Nichita Stănescu spunea: „soldatul şi artistul nu au viaţa personală". Poate un om care nu e împlinit în dragoste să reuşească în profesia lui? Aceste lucruri se întrepătrund sau trebuie să alegi unul dintre ele? A. Dar niciodată n-am fost egoist. Şi nu numai pentru copilul meu. A. de abstracţiuni. fiindcă oamenii sunt oameni. nu cu orice mijloace. mă refu. făcută de generaţii de oameni care-au muncit. . care distruge. eu sunt slugă la stat. apar frustrări. să-1 spun şi să caut să lupt. dar aici poate să fie norocul sau ghinionul unui artist. să înlătur femeia de lângă mine. N. Când nu are această şansă şi fiecare trage numai pentru el. „soarta unei glume nu depinde de gura care o spune. Gelozia patologică este un lucru care omoară. sunt o mână de securişti. personal. mă interesează. în ceea ce mă priveşte. pentru că el picta atât de greu şi-i lua atât de mult timp. Eu sunt dator să mărturisesc lucrul acesta. dar care n-au ştiut să asculte. dar îl iubea atât de mult. Noi suntem înconjuraţi mai mult de morţi vii. şi poate că din cauza asta am avut de pătimit. cum era soţia lui Cezanne. am atras-o spre mine. pentru că şi cei care au murit în puşcării sau pe front au murit şi pentru prezentul nostru.giam în sufletul marilor mei maeştri. Un om poate să interpreteze acest lucru ca pe-o slăbiciune şi-atunci totul se distruge. spuneau: „Dane. D. unul îl suspectează pe celălalt de lucruri la care nici măcar nu s-a gândit. Pe pământul tatălui meu şi al bunicului meu. Nu era ea un factor de decizie critic. Moştenirea tatălui meu. Şi. ca la Shakespeare. la fel. securitatea a venit şi a împroprietărit alţi oameni. P. Când un artist are o asemenea şansă. Eu sunt născut cu grijă faţă de femeie. cred că mi-am sacrificat viaţa personală iubind foarte mult. Asta înseamnă a fi viu. pentru că. pe care ei o numesc: „prestator de servicii culturale şi artistice". Structurile astea naturale. apar gelozii. ştiu că niciodată nu am pus arta mai presus de dragostea mea.: Apoi proprietatea a fost din nou împărţită. după o viaţă de traume de genul acesta. căci erau proprietari legitimi. Această prea mare grijă faţă de tine şi negrija faţă de celălalt duce la ceea ce se întâmplă acum. ci pentru cei care vor urma. fiecare cu ale lui. dar cel puţin să mărturisesc. ci de urechea care-o ascultă". Nu pot să generalizez. dintr-o dată. autentici. pentru că nu fac eu revoluţie. în momentele de mare tristeţe pe care mi le-au cauzat. dimpotrivă. Lucrul acesta mi s-a întâmplat în viaţă cu elevi de-ai mei. este fraudată legal. să arăt că ei sunt ilegitimi. pe care nu-i poate da nimeni afară. Că poate găsi o femeie. pentru că nu era cunoscut de critica vremii. că-i fugeau toate modelele. al unei maternităţi prelungite. Au murit şi pentru pământul lor.15 Dan Puric. Deci. erau trişti. dar. care. să spună cât e de genial.de ideologie. e o patimă.: După '89. N.: D. feminitatea trăieşte în registrul tainei. P. eu nu am proprietate.

N.: Spuneaţi că v-aţi născut cu dragostea pentru femeie. cu maestrul Dem Rădu. Era medic şi am văzut cum consulta o femeie. care avea şansa să meargă până la capăt. se spune că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. pentru dragoste. o stinge. limitativ? Atunci. luaţi loc!". de la mama lui.: Tu ştii toate acestea. genă. De asta. în clipa în care încep discuţiile. Lucrul acesta trebuie 16 . Chiar în distanţe.uşescu. dar întrebi. Eu am avut colegi. dar sunt oameni. depinde de ce-ţi toarnă strămoşul în cromozom!". dar e ceva mai mult. La asemănare lucrăm toată viaţa. A. De exemplu. De unde învaţă un copil. Ei sunt nişte oameni care s-au născut cu o boală. Pentru că nu contează nici educaţia.. plasat în epoca de azi. râzând de toată chestia asta. printr-un canal dumnezeiesc. l-am văzut şi pe tata cum se comporta cu ea. care-mi conturează şi maternitatea. De obicei. plus că ceilalţi nu înţelegeau nimic. atunci când ne dădeam jos din maşină. om la 70 de ani.: Sunt oameni ca şi noi. suntem contaminaţi de curiozităţi. Ceea ce este frumos este spovedania în faţa unui părinte duhovnic. nu individul care a căzut sub păcat. el. care se face într-un mod surd şi. oameni de o inteligenţă deosebită şi de o sensibilitate extraordinară! Cum să te comporţi cu ei? Reductiv. Cum îmi spunea mie Bibanul: „Gică. E o artă. Este acea contaminare. dincolo de educaţie. Tu. ca femeie. dacă tu eşti născut în altă fire. Dar. Discuţia. Biserica. Eu îl înţelegeam. Eu mă mir de ceea ce mi-a transmis mama mea. dragostea pentru o femeie. în termenii noştri ştiinţifici. N. falsa terapie prin discuţie sunt doar o amânare a sentinţei. era donquijotesc. se mira şi biata femeie. că trebuie să dau locul unei femei. A sta pe lângă un maestru. ca femeie. Lucrul acesta era aberant. care se duceau la serviciu. şi femeia. P. un băiat. dar ne iubeam amândoi extraordinar. A. lucrul acesta face parte din afinitate. O putem numi. la 6 dimineaţa. pe vremea lui Cea. Psihologia este numai o înţelegere reductivă a omului. P. îi întâlneşti peste tot. în înţelepciunea ei dumnezeiască. ar fi o aberaţie la fel de mare cum sunt eu. Tatăl meu. spovedania în faţa iubitei tale. o înteţeşte.. nu-i atacă pe homosexuali. Fără să vrem. într-o maşină arhiplină. Dar există şi chipuri mutilate. Ştii cum se zice: distanţa.lescu n-am discutat de prea multe ori în viaţa mea. în acelaşi timp. un miracol şi un risc pe care ţi le asumi. îngrămădiţi pe scară. Dacă nu. este ca vântul pentru foc. ştii că lucrurile acestea se transmit undeva. şi reciproc. se scula în picioare şi spunea: „Duduiţă. în loc să fim contaminaţi de mirări. a sta lângă femeia iubită. întrun anumit fel. fără să mă-ntrebi. dacă vrei.: Aţi cunoscut asemenea oameni? Cum v-aţi purtat cu ei? 28 D. e o artă. de când eram mic: este acel ceva pe care nu-1 pot descrie în cuvinte. cu oameni reduşi la condiţia lor biologică. fără să-mi explice. pentru că eşti roaba întrebărilor celor din jur.16 câţi am crescut şi câţi au ieşit deformaţi". nu eşti creştin! Biserica se opune şi condamnă păcatul homosexualităţii. Dacă dragostea e mare. într-un fel. lucrurile nu mai sunt bune. tata. Dacă mă uit în spate şi o văd pe mama. de la tatăl Iui? Sau se naşte cu ea? D. noi toţi suntem după chipul lui Dumnezeu.

creştinismul ne-a prins deja nemuritori . că n-are nimeni nimic cu ei şi că trebuie terminat cu terorismele acelea. ca un copil să poată fi adoptat de un cuplu de homosexuali. al morţii şi al suferinţei în mileniul al treilea. martie 2008. al morţii şi al suferinţei2 / înainte de a vorbi despre sensul vieţii. Biserica a reacţionat foarte bine la manifestările lor: nu a ieşit în stradă. dacă erau homosexuali. Nu într-o habotnicie. Şi a venit la el un discipol şi 1-a întrebat: „Maestre. îngenunchezi şi te rogi". al morţii şi al suferinţei în lumea modernă. Când nu mai ascultă. se ştie care este. care sesiza că. Noi nu suntem Europa Occidentală. A. ar trebui să mergem pe urmele savantului Simion Mehedinţi. uriaşul lucru pe care putem să-1 dăm Occidentului se numeşte lecţia normalităţii. Patriarhul Teoctist a reacţionat firesc. cum ar fi: -sensul -care -care -care vieţii. creează 2 Comunicare cu ocazia simpozionului internaţional ortodox organizat de Arhiepiscopia Alba-Iulia. Putem spune că poporul român nu s-a convertit. la manifestări stradale. Marele. Am fost parcă pregătiţi sufleteşte şi anunţaţi avant la lettre de adevărul lumii. se spune că stătea singur sub un copac. Ei nu trebuie băgaţi în norma de viaţă a normalităţii. Meister Eckhart. Iar el i-a răspuns: „Nu eram singur. N. în care oameni de o mare sensibilitate erau băgaţi la puşcărie. să înlocuiască ideea de mamă şi de tată cu o autoritate parentală. de ce staţi singur?". ci cu grijă. ca un bunic care-şi ceartă copiii: „Am un copil care nu mai ascultă. şi. lucrul cel mai important: este raportul României creştine cu sensul acordat vieţii. Ei dizolvă prin legislativ ideea de mamă şi de tată. a fost momentul istoric în care acest sens a fost obligat să legitimeze esenţa de neînfrânt creştină a neamului românesc. este împotriva firii. trebuie să coabităm cu ei. Ca să răspundem la primul punct. iar viitorul acestui copil. prin bucuria lor în faţa morţii. să le explicăm că lucrul acesta nu se poate. morţii şi suferinţei de această lume. pe pământul românesc.prin credinţa de nestrămutat pe care o aveau dacii în nemurire. s-a dus şi s-a rugat pentru ei. . este sensul vieţii. Numai oamenii fără Dumnezeu se simt singuri. cred că ar trebui precizate câteva aspecte fundamentale. din punct de vedere sexual. dar acum sunt". De aceea.: Vă simţiţi vreodată singur? D. Şi Dumnezeu lucrează.17 tratat cu înţelegere. pentru că riscăm astfel să ne distrugem reperele creştine. cu condescendenţă. îmi aduc aminte de o vorbă nemaipomenită. al morţii şi al suferinţei aşa cum se arată el a fi în matricea sufletească a poporului român. Sensul vieţii. te duci în faţa icoanei. de azi. ajungem la schizofrenie. altfel. care-şi propune. Convertirea are zbaterile ei către ceea ce a fost. cu condescendenţă. pentru că.: Nu. s-a luminat. P. în schizoidismul ei comportamental. unul dintre marii mistici ai Europei Occidentale a secolului al XlII-lea.

din când în când ecourile începutului mai chinuie fiinţa. o limpezeşte. reduce gravitaţia excesivă a realităţii care ne înconjoară şi face loc Tainei. Luminarea nu chinuie fiinţa.18 seisme imprevizibile. o scapă de teroarea contingentului. 28 18 . fără să anuleze realitatea acestuia.

în spaţiul cultural românesc. secularizate. a scos-o din sălbăticie şi i-a dat sens. căci el se lasă învăluit de acesta. vizavi de aşa-zisul defetism al românului. creează românului un sens major al vieţii. după tine. „Viaţa-i viaţă!. Comentariile nefireşti. Curios. a vorbi după ce l-ai văzut creează conceptul sensibil spunea acesta. atâta fiinţă". îmi pare şi rău şi bine. adică TAINA. Această calitate a poporului român se numeşte ÎNŢELEPCIUNE DUIOASĂ. Românul. superficiale. nemăsurabilă fenomenologic. nu groaza i se citeşte pe chip. de a se împrieteni cu necruţătorul destin. a văzut moartea. şi din cunoaştere se transformă în înţelepciune. ci curgere. denunţă public sechelele genei comuniste. întru îmbogăţirea fiinţei sale. ci despre înţelegerea fundamentală. O cunoaşte demult. dar nu din dispreţ. aparenţa nu este neglijată. inteligenţa intuiţiei. dispreţul sau indiferenţa romanilor. există „nălucirea" din jur. dar în acelaşi timp precis. Mai există o realitate. care nu-i produce frică în faţa necunoscutului. acea lipsă de precipitare biologică a românului în faţa morţii. ci o decentă împăcare. ar spune fratele nostru apusean Pico della Mirandolla. Şi dacă le-oi împăca Vino.„Câtă aparenţă. De aici. ca acesta să nu mai pară rupere. moarte. Şi mai am vo tri copii Şi-o mie de datorii. mai mult. în ceea ce priveşte percepţia asupra lumii. această „nălucire" nu este interogată. spune ciobanul din Mioriţa . nici fetişizată şi egalată cu sensul fiinţei. preluând un principiu al şcolii neokantiene de la Marburg. După cum putem vedea în minunatele versuri ale unui cântec popular maramureşean despre moarte: Sâmbătă de dimineaţă M-o cătat Moartea prin casă. deci. Patetismul antic al grecilor. Cândva am fost fraţi în felul în care am privit lumea .am putea spune -. Trecerea dincolo se face cu regret pământesc. ci doar constatată şi. Românul vorbeşte firesc cu moartea.detensionând învecinarea morţii. în plină Renaştere. a vorbit cu Ea. răspunde ţăranul. românul. dar şi multă nălucire în jur". Sensul pe care românul îl dă vieţii se defineşte paradoxal. în care filo. Respectul TAINEI. între afirmaţia lui Husserl şi răspunsul ţăranului român este o prăpastie ontologică. a trăit în proximitatea ei clipă de clipă. a responsabilizat-o. precum şi altoiul gândirii noi. aşa cum putem vedea într-un bocet maramureşean: Draga maichii. adică esenţialmente creştineşte. dar nu este. a stat gard în gard cu Ea. „Şi de-o fi să mor". marcat de sfântă mirare şi nu de curiozitate raţională. M-o cătat şi m-o aflat. care nu ne vorbeşte despre fatalism.. respectată. Ce este viaţa?. cine şi când ne-a despărţit este întrebarea sufletului meu! Existenţa poporului român a fost marcată tot timpul de pericolul dispariţiei sale din istorie. afirmă Husserl. . marcate de utilitarism şi eficienţă. dar un concept mort. minimalizându-i tragedia. din ultima vreme. ci dintr-un reflex sublim de a o îmblânzi. a negociat cu Ea. pentru că el. într-un mod paradoxal. 1-a întrebat filosoful creştin Ernest Bernea pe un ţăran român din perioada interbelică (în cadrul unui studiu monografic declanşat de Dimitrie Guşti). în acelaşi timp. Ciudată împletitură. cu viaţa pre viaţă călcând. şi totuşi. frica camuflată a omului modern. Conceptul simţit. matematic etc . Eu de moarte m-am rugat Să mă mai lase un ceas Că mai am şi eu necaz. marcată de activism perpetuu.sofia este vibrată de suflet. fizic. Realitatea vieţii este respectată. dar şi cu bucurie creştină. el nu le cunoaşte. A vorbi fără a vedea despre răsăritul soarelui poate să creeze un concept. şi mă ia.

ispita celor materiale fiind inexistentă. este întunecarea vieţii şi luminarea morţii.a fost humusul existenţial în care a crescut. şi veţi realiza istoria poporului român. este inflaţia de griji. Fugind după un iepure. El caută nemurirea. o găsim concentrată în jurul versului eminescian: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată". împărăţii. Eminescu îl întreba din când în când pe Slavici: „Ce mai faci cu intrarea întru Fiinţă?".al „tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte". considerând-o. în jur. ca o prelungire de lumină. Ajuns cu greu din Eden în locul pământesc al naşterii sale. în expresia lui Noica.o pe aceasta de necazuri. o ladă. Mormântul nu este loc de blestemat. ci sensul nemuririi . din ea iese însăşi Moartea . deci. Citim aici cea mai puternică expresie popular.20 Că eu lumea mi-am urât. în sensul timpului omului căzut. închipuiţi-vă ţara aceasta ca pe obrazul unui copil. împăratul. nu o obrăznicie. povestea spune că iese din poiana uitării şi-ncepe să-şi aducă aminte. Făt Frumos îi cere tatălui său. Ea nu este un duşman al vieţii. un partener al ei. simplă meteorologie. în nici un moment Făt Frumos nu face concesii bogăţiei materiale în care s-a născut. cum trece neîntinat de istorie la acest neam. Este o îndrăzneală creştină.condiţia perisabilă a muritorului. nici pe mine nu mă mai găseai!". este strigătul cel mai acut după condiţia pierdută. Printre resturile trecutului. este o cerere în plan spiritual absolut. perfect conservată în dimensiunea ei. cum ar spune Blaga. la vânătoare. ci. sensul vieţii şi al morţii. pe care curge o lacrimă încontinuu. când oamenii de azi te-ntreabă dacă ştii care este ultima întrebare a poporului român. Atunci se instalează dorul faţă de viaţă în murirea ei. Cuvântul „jale" este neputincios şi neîntreg ca să comenteze această „lacrimă amară" care este sufletul ţăranului român. Expresia lui. Tot Constantin Noica subliniază că Moartea îl pedepseşte pe Făt Frumos că a îndrăznit să iasă din Fire în Fiinţă. Expresia contemporană a acestei stări sufleteşti se regăseşte. . este cerinţa acută după calitatea vieţii. La român. mai găseşte urma tronului distrus şi sub el.îmbătrânită şi ea. Mi-e dor numai de Mormânt.să dea ceasul înapoi. să ducă totul înainte de cădere. ci de iubit. „Care este?". trebuie să respecte regula jocului. la condiţia adamică. Şi acest muritor. implicită atitudinal. creştinismul. paradoxal. ca toţi alţii. o sesizează şi Mircea Vulcănescu. drept coborârea din Fiinţă în Fire. şi nu după cantitatea ei. să schimbe sensul vieţii şi al morţii . Aceasta este pedeapsa . Această atitudine a poporului român în faţa lumii . Iată. ceasul biologic se întoarce. Necazul este tragedia continuă a acestui popor. atunci când spune că poporul român trăieşte esenţial în virtualitate şi numai în cazuri extreme iese în istorie. după Necaz şi datorii.creştină a unui neam.civilizaţii noi.. Deschizând lada. Şi ţi se răspunde: „Dacă există viaţă înainte de Moarte". zici tu. socială. ci stă la coadă. şi îmbătrâneşte în minute câţi alţii în ani. strigându-i: „Dacă mai zăboveai.. Dar moartea este educată să vină doar atunci când omul şia făcut datoria faţă de viaţă. Moartea nu este de capul ei. şi mai puţin în fire. Obsesia trăirii în fiinţă. căci esenţa creştinismului stă în calitatea fiinţei de fiu al lui Dumnezeu şi nu în cantitatea biologică.această grădină sufletească . clădiri necunoscute lui . a individului în societate. în acest dor al inocenţei de început mai găsim o esenţă sufletească a acestui neam.o boicotează. în basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Este o inversare ontologică fără precedent la alte popoare. politică. Nu este dimensiunea cea mai mare. ajunge la locul unde odată era castelul tatălui său şi care acum este plin de ruine. după puritatea ei primară. Este pentru prima oară când Moartea este pusă în pericol să moară. Acest fel de a fi irită mersul istoriei . când a curăţat. Coborârea din Absolut în istorie Constantin Noica o notează excelent. dar care mai are puterea să-i tragă o palmă. Făt Frumos nu acceptă să se nască decât numai dacă tatăl său îi promite că îi dăruieşte nu bogăţii. o lume nouă.

nu din moft stilistic. care şi-a pierdut frunzele. sunt neputincioase. corectitudinea teologică şi..vorba este a oamenilor. Toată intelectualitatea. dar înălţat de Dumnezeu.) Matricea creştină. în numele unei dreptăţi sociale virtuale. în care poporul român şi-a definit sensul vieţii. pe piaţă. dezvoltată până în ultima celulă a omului românesc. istorică. la acest neam. să-i dăm cuvântul: „Mi-ar fi cu neputinţă să alcătuiesc stihuri. spunând că ţine de ordinul MĂRTURISIRII. dacă ne gândim că Occidentul a cunoscut. Mărturisirea nu intră în habitatul intelectual. tot tineretul ţării ucis în închisori.. lumea. E greu.omul modern . când stihul porneşte din suflet. Sincronizările cu Occidentul au fost precipitări de moment. ci să asigure dăinuirea. până când nu simt în inimă ceea ce scriu. Aşa a cuvântat unul dintre cei mai noi sfinţi români şi ai întregii lumi creştine: Sfântul Ioan lacob Românul. de aceea şi cuvintele curg însoţite de lacrimi uneori. necesare istoric. toţi ţăranii gospodari. şi am să argumentez aceasta nu prin neputinţa mea. ei cuvântă. al lumii de azi. pe rând. versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci". ca şi cum stihurile ar fi nişte fărâmituri. simt o durere la inimă. N-a slăbit în timp. instrumentele de lucru ale analizei. Aceste frunze. din Hozeva. Deci. ucis în ceea ce are el mai bun. săraca. Fiecare frunză este o jertfă a copacului. Cred că perioada comunistă se poate compara cu un copac ce-şi pierde frunzele. Aici orice analiză se opreşte. Regina Elisabeta (poeta Carmen Sylva). Numai că. greutatea comunicării cu fratele nostru chinuit . Căci cele două din urmă merg împreună la acest neam umilit de istorie. Aici intrăm în punctul al doilea. Voi schimba. Această jertfă a viului. fie ea antropologică. mutilat sufleteşte în numele unei Idei izbăvitoare. pe care nici astăzi nu ni le explicăm. aici. Citându-1 pe filosoful francez Michel Henry. pe cea politică. Momentul este: TEROAREA COMUNISTĂ. al morţii şi al suferinţei în planul concret-istoric. putem spune că „adevărul creştinismului nu ţine de ordinul gândirii". Căci sfinţii nu vorbesc . ci prin aparenta neputinţă a unui sfânt de a vorbi. desprinse din însăşi inima mea zdrobită. Puşcăriile comuniste au fost hârtia de turnesol.. Frecvenţele sufleteşti şi mentale sunt total diferite. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inimă. ideile se frâng neputincioase. astăzi. Dar rucodelia3 mea nu se-ntreabă aici. ci s-a-ntărit. Cât de mult seamănă această durere a inimii. este tare grăbită". Acum.(Lecţia fundamentală a creştinismului este să te-nveţe cum să mori. Sistemul de referinţă se schimbă şi legea gravitaţiei nu mai funcţionează. România de azi este copacul uscat. ca nişte scântei dintr-o cremene. în salturi tainice. cu ceea ce a răspuns Mihai Eminescu când a fost lăudat de Majestatea Sa. registrul comunicării. Altfel spus: credinţa creştină pusă la lucru. dar asta se-ntâmplă numai atunci când cremenea inimii este lovită de amnarul durerii sau al bucuriei... nu s-a grăbit să semneze în istorie. al mustrării pentru păcate sau al recunoştinţei faţă de milostivul Dumnezeu. ci din necesităţi metodologice. pentru versurile sale: „Majestate. Analiza acestei crime în termenii conceptului devine o impietate. Din gena aceasta ne-am refăcut tot timpul. şi nici măcar în cel sufletesc. dar florile sufletului nostru au crescut rebele. socială etc. care a adus dovada acestei esenţe. Când scriu ceva mai mişcător. toată aristocraţia . rămânând uscat.pare insurmontabilă.anulate. în care analizăm momentul cel mai acut. pe când noi am cunoscut doar INCORECTITUDINEA ISTORIEI şi mângâierea lui Dumnezeu. Mi-aş permite să-1 completez. în căderea lor la 3 lucrul de mână făcut de monahi . deci. acest suspin adânc al inimii sunt tonul limbii care poate vorbi profund despre destinul neamului nostru.

în suflet. în Răsărit. spune Sfântul Ioan Românul. Şi totul pentru o Idee. se mărturisea sensul adevărat al vieţii. Omul format de iadul comunist şi cel trecut prin pustia secularizării: cei doi mutilaţi. şi. Un tânăr bolnav. Căci pe post de panaceu s-a prezentat şi comunismul. O nouă idee sa născut din resturile încă fumegânde ale altei idei. ce schimbare şi răsucire a sufletului a cauzat. în timp ce oamenii se minunau de promisiunile noii mântuiri. că n-au mamă!". în Răsăritul îndepărtat. Părintele fiziologiei. precum medicamentele pentru corp. nu ne mai întâlnim nici în viaţă. umanitatea a mers invers în istorie. Nu dragostea faţă de Dumnezeu şi aproapele tău . „Acum. comunismul. când te gândeşti că totul a început la ei! Joubert spunea. se face din ce în ce mai neauzită. doctrina. Acest sens. compromis şi. Răsăritul şi Apusul se află în contrasens. Şi. promite mântuirea. sensul vieţii. s-au întâlnit şi aleargă prin lumea modernă. al morţii şi al suferinţei în înţeles creştin pare o imensă inutilitate. cu inflaţia de sensuri ale omului modern şi cu marginalizarea sensului lui Dumnezeu! Corabia creştină stă singură pe talazurile înspumate ale unei omeniri furibunde. într-o celulă. pe care Hristos 1-a adus pe pământ. textul acesta poate fi luat şi aplicat în orice ţară în care comunismul s-a declanşat. tot ce au avut România. observa: „Acţiunea şi efectele dezordonate ale substanţelor medicamentoase sunt asemănătoare acţiunii şi efectelor cauzelor îmbolnăvirii". astăzi. Această Idee a coborât în umanitate cu trâmbiţă izbăvitoare. ideologia. când inteligenţa lumii era fascinată de noul Dumnezeu. al morţii şi al suferinţei la care au fost supuse. cu sensurile ei! Mileniul al treilea. De atunci.ci contractul. mai virtuos. tot ce Franţa avea mai virtuos". Claude Bernard. Copaci desfrunziţi de o istorie aberantă. au şoptit în taină sau au strigat. este din ce în ce mai eludată din preocupările omului occidental. I-am ciopârţit pe Ludovic al XVI-lea. Când. e tare grăbită". în sfârşit. Şi totuşi. pe sora lui. Piaţa lumii noi. îşi fabrică la scară industrială sensuri. săraca de ea. Vindecarea aceasta de moment se face prin idei. undeva. îşi produce. pentru că la orizont nu se vede nimic. neauzite. Ce efect a avut acest medicament s-a văzut şi se vede: ce dezordine şi ce suferinţă a provocat în corpul biologic. în timp ce milioane de cărţi erau date omenirii cu noua Biblie. fără Dumnezeu. care ne făcea fraţi. mai ales. Polonia. nu mântuirea. O lume care nici măcar nu se sinchiseşte de sensul pierdut. Mila s-a transformat în furie. El a ucis tot ce a avut Franţa mai virtuos. A vorbi acestei lumi despre sensul vieţii. dublat de omul automântuitor. Acest mers invers al ateismului se altoieşte din mers cu acel mers invers al lumii secularizate. ce mutilare a fiinţei. sfărâmată în milioane de sensuri. Un alt virus.22 pământ. ci este în căutare perpetuă de noi sensuri. „Rucodelia mea nu se-ntreabă aici. ce frizează absurdul. ce ciudat. nici în moarte. iar preţul ei era schimbarea de sens. se-ntemeia cu graţie filosofică legitimarea intelectuală a noii religii. Şi totuşi. se pregătea să moară. la 26 iunie 1806: „Lecţii violente de umanitate au fost urmate de cruzimi îngrozitoare. Rusia. era unicul sens al lumii. Se . într-o ţară devenită toată puşcărie. iar ideile au ceva pervers în vindecare. undeva. mai puternic decât celălalt. a garantat vindecarea în plan istoric de nedreptatea socială. Sensul vieţii noastre este în contrasens cu sensul vieţii lor. Bulgaria etc. a fost distrus. ci vindecarea paleativă. un preot de ţară spunea: „Ideile nu sunt bune. pe piaţă". în timp ce sensul lumii era mutilat. distrus fizic prin tortura aplicată de noua Idee. al morţii şi al suferinţei. spune Apostolul Pavel: „Nădăjduiţi! Dar ce nădejde este aceea care se vede?" Şi tocmai de aceea. pe malul Senei. nici în suferinţă. trebuie să ne rostim şi să ne trăim până la capăt sensurile date de Dumnezeu. în viaţă. lumea. în România şi în tot ghetoul estic. Recenta cruzime a omului asupra omului. Creştinismul era cel care ne unea.

a devenit din ce în ce mai violentă. veşnicia lui Dumnezeu întoarce discret spatele istoriei făcute de om. domnule plutonier. Mai târziu. Acest schimb de replici. cealaltă. mai rapidă. este înconjurată de analgezice. la crucea tâlharului din stânga. în comunism. Aceste sensuri ale creştinismului şi ale omului mileniului al treilea nu se vor întâlni niciodată. Laignel-Lavastine şi Jean Vinchon. istoria n-a murit. arma lor de şantaj. prelungită până la absurd.. Numai că sfinţii noştri din puşcării n-au fost canonizaţi. şi astfel. ţi se propunea colaboraţionismul. Murmurul de rugă al Sfântului din pustia Hozeva şi murmurul de rugă al puşcăriaşilor din închisorilor comuniste se unesc dincolo de „teroarea istoriei" şi refac din lacrimi chipul neîntinat al lui Dumnezeu. prin criogenie. compromisul fiinţei. modernă. dând sens morţii sale. zeci de mii. la Piteşti. spune acesta colegilor de suferinţă. Mii. Plutonierul comunist a devenit. „Despre internaţii la ospiciul Bicetre. Au avut loc sinucideri" (M. Unii vor să se mântuiască de lume. în timp ce scriu. suferinţei sale şi vieţii sale. simple în aparenţă. Şi iată evoluţia lui Darwin. răspunde cu seninătate tânărul muribund. a omului modern. Sensul vieţii lui era cincinalul. arată răscrucea umanităţii de azi. Suferinţa.exerciţiul fusese deja făcut în timpul revoluţiei franceze. (N-a spus: mâine mor!) „Unde te duci. societatea civilă revoluţionară română. hulirea lui Dumnezeu şi a credinţei . Maniacii religioşi fuseseră aduşi la disperare şi cufundaţi într-o adâncă nefericire. Suferinţa lui. ceilalţi. nemurirea lui era atunci asigurată ideologic de Partid. când creştinii au fost internaţi de către revoluţionari întrun spital de nebuni.clipa. nu ochiul raţiunii poate. Astăzi este mai soft: se cere scoaterea icoanelor din şcoli şi. „Istoria a murit". iar în lagărele dure. iar sensul ei creştin.pregătea. (Era glasul istoriei triumfătoare. zdrobite de o Idee. simt o durere la inimă. Nu. Ca să scapi de suferinţă. între timp. ci în cadrul speciei: „Sfântul a devenit mai sfânt şi miliţianul mai miliţian". al morţii şi al suferinţei din ghetoul comunist.) „Mă duc. a creştinului era poartă către Dumnezeu... dispreţuit şi considerat o ratare. lucrurile evoluează: erau puşi să scuipe pe icoane. misticii erau printre cei mai periculoşi. astăzi este asigurată medical. şi inima sfântului român zice: „Când scriu. în timpul revoluţiei. Iar această umanitate parcată pe stânga este cauza sensului pierdut de astăzi. mai necruţătoare şi mai perversă. şi-a lepădat în grabă conştiinţa sovietică pentru cea europeană. dar nu de la o specie la alta. ca şi cum stihurile ar fi nişte fărâmituri desprinse din însăşi inima mea zdrobită". se aude glasul plutonierului. sute de mii. care arestase penibil Veşnicia. adună semnături pentru scoaterea religiei din şcoli.. sensul vieţii „omului modern" este longevitatea. dar creştinul îl roagă pe Dumnezeu să mântuiască lumea. ca scară către Ziditor. în timp ce miliţianul a devenit om modern. ci cu inima.. astăzi . ci ochiul plin de lacrimi. Una cu sens paralizat în biologie. aparţinea celor închişi. Dar despre toate acestea nu poţi vorbi cu mintea. „Mâine mă duc". Căci omul învăluit de dragostea lui Hristos a fost înlocuit de omul mumificat de drepturi. ca să vezi sensul vieţii. Căci. din cauza unei tâmpenii revoluţionare: interzicerea crucilor şi a tuturor obiectelor şi imaginilor de cult şi înlocuirea lor prin cocarde tricolore. mai arogantă. Sensul vieţii creştinului puşcăriaş era învierea. Darwin 1-a . Les Malades de l'esprit et leurs rnedecins du XVI-e au XlX-e siecle). acolo unde o să veniţi şi dumneavoastră". care te va duce mai presus de fire şi-ţi va arăta drumul înapoi spre casă. spune filosoful american Fukuyama. că eu sunt hristosul tău acum!". mă banditule. om modern. Creştinii se-nchină la crucea lui Iisus. milioane de inimi.

ora 20. cu atât ne despărţim. de exemplu acesta al aderării: cu cât ne apropiem. dar asta se-ntâmplă numai atunci când cremenea inimii este lovită de amnarul durerii".: E foarte bună întrebarea. Limba în care noi trebuie să-i scriem lui Moş Crăciun este limba creştină. P. Zodia supravieţuirii4 Robert Turcescu: M-am gândit să începem altfel emisiunea din această seară. deoarece nu avem o limbă comună. T. împreună. R.: Da. eu aş spune: cetăţene. cuvântul ăsta. tu eşti o aripă. dacă vorbim în limba creştină. Domnule Puric. Ne rugăm şi zboară". T. Comunismul 1-a smuls din braţele maimuţei şi 1-a pus în braţele Partidului. înainte. ne rugăm noi şi vine şi bunul Dumnezeu.. împreună?". R. şi zic: „Cum. avem şi sănătate? D. R. şi dumneavoastră aţi spune: tovarăşul Dan Puric. vă spun: frate. şi atunci se întâmplă o apropiere. Ne despărţim lent. părinte..: Mi-a spus un monah: „Trebuie să ne rugăm împreună. Şi scriem: „Dragă moşule".: Dacă avem credinţă. . suntem dimpreună. despre acestea. era o română comunistă. m-am întrebat: cât de mult suntem noi împreună? Şi am observat un paradox. eu nu pot vorbi în limba fără de inimă a lumii moderne. la „Realitatea TV". Ne apropiem vieţile într-o comunitate economică şi ne despărţim sufletele. Foarte ciudat! Ne despărţim aproape iremediabil. în Universalitate şi etnicitate în 4 Convorbire realizată de Robert Turcescu. Cum obţinem credinţa. şi atunci. acum este o română europeană.24 smuls pe om din braţele lui Dumnezeu şi 1-a pus în braţele maimuţei..rea n-a făcut decât să-1 împingă de aici în Neant. este superb.: R. P. Facem o scrisoare către Moş Crăciun. şi la fel dumneavoastră. eu aş spune aşa: tovarăşul Robert Turcescu.: D. Degeaba avem sănătate. Deci. să devină o română europeană. dar este neatentă la ceea ce nu se poate măsura şi care se numeşte suflet. transmisă în emisiunea: 100%. Dar. Spunea Părintele Stăniloae un lucru extraordinar. P. în 26 decembrie 2007. Să scriem o scrisoare.. Ei. adică al unei abstracţiuni. Limba română a început să se rupă în două. da. româna creştină are un duh. uşor. Globaliza. fiule".: înainte: credinţă? D. T. ne-o aduce Moş Crăciun sau o descoperim noi? D. Pe drum. este o distanţă între noi. „căci cuvintele stihurilor izbucnesc din inimă ca nişte scântei dintr-o cremene. Adică. dacă nu avem credinţă. prima dată sunteţi de acord să-i spunem să ne aducă sănătate. o tensiune şi o frică s-ar instala între noi. Păi. Dan Puric: Putem pune înainte: credinţă. desigur. Dar. De acord? Bun. Aţi observat că nu ne mai înţelegem în română? Ne trebuie dicţionar român-român. Dacă vorbim în limba secularizată. T. P.: Vin toate. dar noi suntem capabili să facem lucruri împreună? Sună foarte frumos. zice: „Credinţa e ca o pasăre cu două aripi. Lumea de care ne despărţim este foarte atentă la dimensiunea măsurabilă a vieţii. Suntem pe cale să facem o căsnicie nefericită pe termen lung. dacă noi am sta acum de vorbă în limba comunistă. eu sunt o aripă. şi atunci. E un paradox al limbii.

D. dar a coborât Duhul asupra lor şi i-a unit. Chiar înainte de emisiune am fost la Liceul „Gheorghe Lazăr". tupeu au. pentru spaţiul juridic. Care e proiectul clasei politice la noi? A proiecta este un lucru de civilizaţie politică. Aveau maşini personale. iar româna era pe dinafară. pentru că nu 1-a crezut nimeni. era considerată limbă cu care se vorbea numai la stână. domnitorul grec. în habitatul politic românesc. ci să o punem noi. nu. P. R.. D.: E o diferenţă mare. unde ştiu că aţi fost şi dumneavoastră. R. Deci. cum se aude glasul Poloniei.: Noi trebuie să îndrăznim. la Strasbourg.. tupeu au să ridice mâna în Parlament. ne ducem cu căciula plecată. umilinţa te apropie de smerenie. să zicem. care a îndrăznit. Unde a îndrăznit Gheorghe Lazăr? (Pentru că noi vorbim de trecut aşa. căci iată noi construim acum un turn Babei. pentru prima oară (pe mine m-a cutremurat!). să-şi mărească salariul. nu cred că-şi pune nimeni problema în felul acesta. A fost un moment extraordinar. Nu umili. D. Acum trebuie să se îndrăznească! Să se audă glasul României.: Da. să zică aşa: „Voi face învăţământ superior în limba română". nouă ne lipseşte. într-o formă muzeală. pe la 1815. Hristos a spus: „îndrăzniţi!". Politicienii noştri au tupeu faţă de noi. franceza era pentru geometrie.. R. De unde rezultă că Biserica este inversul Turnului Babei. Ei sunt . Au tupeu să lase mizerie în Bucureşti. dar problema nu este să şi-o pună ei. Când am fost în Oslo. să zicem.: Şi avem vreo forţă să o şi impunem? D. Probleme mari de tot îi stăteau în cale. tupeu au să aibă maşini pe contul nostru. la Bruxelles. deoarece vorbeau în limbi diferite şi nu se înţelegeau. T. Slugi! Adică. P. Numai primul ministru avea maşină luată din bani publici. Au tupeu! Dar îndrăzneala de-a glăsui în numele poporului nu o au. Duhul care să ne unească.: E diferenţă mare. în această construcţie europeană. apare birocraţia Uniunii Europene. tupeu au să se legitimeze. sunt două dimensiuni: dimensiunea de vasal vizavi de celălalt mai puternic şi dimensiunea de brută vizavi de propriul popor. în schimb. toţi s-au despărţit. Este cu totul şi cu totul altceva această îndrăznire. glasul Ungariei. în rest. cu mijlocul frânt. în locurile unde. La Cincizecime toţi vorbeau în limbi diferite. P. nu într-o paradigmă care.: Noi suntem umili în momentul de faţă. când am întrebat: „Voi ştiţi cine a fost Gheorghe Lazăr?" Gheorghe Lazăr a fost un tânăr la 37 de ani. căci faţă de cei de dincolo nu îndrăznesc. T. vorba lui Asachi. tupeu au să fure. Ce îndrăzneală extraordinară! A îndrăznit şi.Biserica română: în Turnul Babei.. Iată că Duhul nu striveşte identitatea neamului şi a limbilor. P. mai ales că la vremea respectivă elina era pentru ştiinţe. T.. practic. am văzut că nici un parlamentar nu avea maşină din bugetul statului. Şi atunci. T. Da.: Umil este un cuvânt frumos. Tupeu au să defrişeze. N-a zis: „Aveţi tupeu!". ne caracterizează!) Acest ardelean de 37 de ani a îndrăznit întrun context în care limba română. R. Şi el a îndrăznit în faţa lui Caragea. s-a auzit pe o scenă limba românească. nu cuvântul umilinţă. să ai acces la grijile lui. italiana. dar ştiţi că. Din zece tineri nouă fug în străinătate. Ăia au glas! Ai noştri nu ştiu să tragă nici măcar o vocaliză. umilinţa te face să trăieşti pe celălalt.

Nu nominalizez. cât trăim. într-un paralelism valoric. Burke se şi revoltă.: Da. ierarhică. domnule. dă extemporal pentru că el nu are un proiect. Există o verticală creştină. de luptător sau de mărturisitor. D. care vine de dincolo. cum să am un frigider plin.: Pentru că există o mare inhibiţie şi proiectele noastre. el nu are o părere. care să te inhibe în proiect. norme sociale sau corpuri politice. Filosoful englez Edmund Burke spune cam aşa ceva. S-ar putea ca. sunt proiecte de supravieţuitor. dar ei sunt minoritari. Comuniştii n-au făcut altceva decât să întoarcă această verticală cu capul în jos şi să pună nonvalorile în fruntea ţării şi valorile în puşcărie. într-o paradigmă a inegalităţii. în chestiunea politică. P. La un moment dat. să zicem. De la cele care sunt cât se poate de pragmatice. că omul a îndrăznit să proiecteze un ideal al egalităţii. nu cred că există om în ţara asta care să nu aibă un proiect pe termen scurt sau chiar pe termen lung.: Aici apare un paradox. zice: dacă sunt drepturi ale omului. dar sunt puţini. mai suflă unul. comentând drepturile omului: de unde. la ora actuală: de inerţia premeditată a clasei politice. este un tăvălug imens. R. fără să avem repere.valoare. El este. constatăm. până la cele legate de viaţa lui. T. poate este de neevitat până la momentul în care acea axă. Proiectele noastre sunt: cum să mă strecor. De unde abstracţiunea asta? Şi atunci.. „ne naştem liberi şi egali şi rămânem liberi şi egali în drepturi?" „Ne naştem şi rămânem liberi. pentru că nu mai riscă nimeni. cum să am o maşină. .. N-am nimic cu Gută. coduri morale. care ne obligă: în familie. în care valorile sunt puse pe verticală. noi intrăm în structuri mai mult sau mai puţin coercitive. în acest sens pragmatic: vreau să văd şi eu drepturile românului! Noi de ce nu putem propune proiectul României pentru Comunitatea Europeană? Proiectul acestei ţări! Nu vedeţi că politicienii români dau tot timpul extemporal? Scriu tot timpul. Această omogenizare. R. în partea cealaltă. T. De ce nu există proiectul în momentul în care oamenii ies dincolo de spaţiul personal? D. Vasile. Ştiţi ce înseamnă un proiect? A proiecta este o dimensiune chiar dumnezeiască.: Poate este o etapă obligatorie. atunci să fie şi drepturi ale englezului! îmi permit să completez. Ceea ce trăim noi acum este aşezarea pe orizontală. este coabitarea nonvaloare . care întreţine această stare.26 necivilizaţi politic. este o aberaţie!" De ce? Pentru că. Sunt. A fost. şi de bombardamentul care vine din afară. apărea Gută. Brâncuşi. Acum nu mai ştim. să fie oameni care gândesc ca mine acum. Nu vreau să acuz în masă.: E superbă imaginea asta cu politicianul român care dă extemporal. R. pe burtieră. noi ştiam cum s-au inversat lucrurile. este o noua ignoranţă în care noi suntem plasaţi. această ciorbă. P. zice el. şi până când murim. dar sunt tot timpul la lecţie şi cu lecţia neînvăţată. Drepturile omului s-au născut din proiect. Naţiunea asta a fost vlăguită şi este inhibată de doi factori. Utilitarişti ca orice englez. de regulă. Noi nu avem proiecte. Deci. în clasa politică. lângă Mihai Eminescu. Toată Europa de astăzi merge pe această paradigmă a egalităţii. este peste ceea ce a făcut Academia „Ştefan Gheorghiu". n-are ce căuta în cultură. de pildă. ca să zicem aşa. de când ne naştem. emisiunea aceea schizofrenică de la televiziunea română: „Cel mai român dintre români". proiectul există.. în virtutea aşa-zisei corectitudini politice. într-o realitate a inegalităţii. T. mai copiază.. m-aţi înţeles ce vreau să spun. Din zodia supravieţuirii noi nu ieşim. M-aţi înţeles? Acest amestec. în care. în spaţiul personal.

truieşti. v-am mai întrebat şi în emisiunile precedente: bun.: Domnule Turcescu. un tânăr? El zice: „Trebuie să mă agăţ de ceva". în a se plânge. pe parcursul istoriei. cum s-ar spune. în ultima perioadă. tu decons. La noi s-a creat o zonă de artificiu. ce paşi sunt necesari? D. Au demolat nu idoli. capacitatea de a proiecta. din punct de vedere al tradiţiei şi al normalităţii. discuţi democratic.: Dar. Dacă stăm numai în spaţiul realităţii. Noi trebuie să învăţăm să gândim limba română să îndrăznească. vă întreb din nou. ci valori! Au creat confuzii. Nu e nici o imagine. Deci. P. care a defrişat orice valoare românească din ultima perioadă. să zicem aşa. Se mimează democraţia. Gândiţi-vă că cel mai ortodox şi cel mai fulminant vers din literatura română: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată". pe acoperirea aceasta. dar cum ajungem acolo. în primul rând. mama dumneavoastră şi tatăl dumneavoastră au dimensiuni suspecte din punct de vedere moral? Eu. în numele spiritului critic. lucrurile aşa cum sunt. pe care ar trebui să ni-1 punem în program.este. „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată!" este jertfelnic. Cum să discuţi democratic cu o valoare? Raportul dintre mine şi tatăl meu niciodată nu o să fie democratic. noi trebuie să identificăm foarte bine ce este valoare şi ce este non-valoare. P. Şi dacă la această icoană tu te închini. la ora actuală. Cu numărul real faci aşa: unul cu doi fac trei. Dacă şi pe astea le distrug. D. R. Realitatea este meschină. nu pot să-mi imaginez aşa ceva. se mimează toleranţe. al interpretării critice şi al deconstruirii. cu ce drept vii tu în intimitatea unui popor şi începi să-i reevaluezi valorile? Şi. cu valoarea pusă la locul ei. „nu credeam să învăţ a mă strecura ca o libarcă printre ăştia". Este icoana neamului în faţa lui Dumnezeu. Şi atunci. acceptăm nemestecate lucruri care vin dintr-o societate străină. al Iui Mihai Eminescu. Nu în a îndrăzni în drepturi. Gândiţi-vă la aportul intelectualităţii româneşti de astăzi.: în primul rând. vorba unui monah. ca un creştin şi ca om cu bună cuviinţă. . a fost transformat. felul trei: mitocanul. să ne mărturisim identitatea. în cadrul echivalenţei. Ştiţi că. Avem alte treburi de făcut! Noi trebuie să construim nu să deconstruim! Noi trebuie să construim pe valorile pe care le avem. Vedeţi. politică. ce vine de dincolo. aşadar.de asta zic că este nevoie de dicţionarul român-român . de ce mă mai agăţ atunci? Deci. Şi s-a făcut tortul sau ghiveciul naţional! Unde să crească. prin tortul ăsta.. suntem pierduţi. la sfârşit. Clar. este dată de Dumnezeu. de ce să vă tulbur.. să identificăm. sună ca un proiect de împlinit. în numele ei se fac tot felul de porcării. se duce din nou pe dimensiunea ei firească. restul vine. aliată cu ignoranţa şi cu domnia mitocanului de la noi. Limba română. această corectitudine. în: „nu credeam să devin şmecher vreodată". acest imaginar. sună foarte bine.despre care povesteaţi. Şi asta. „nu credeam să fur vreodată". care vine cu băşcălia şi cu blasfemia. Asta nu înseamnă fetişizare. acest nou ocean al ignoranţei. s-a reluat ideea de număr imaginar. e dezastruoasă. sună foarte frumos. Să o diagnosticăm foarte clar şi să vedem starea de făţărnicie în care suntem. este instrumentalizată în a se văicări. şi. în fizica atomică. de două ori? De ce să spun eu că. Restul . să mărturisim situaţia în care suntem. Acolo este tonusul neamului românesc şi acolo trebuie să ne întoarcem noi. şi aşa suntem săraci în ele. „imaginea României în lume". al doilea. Eu trebuie să fiu lucid şi să acced la ideea de virtualitate. Asta înseamnă să laşi să meargă. T. Mai vine şi securitatea cu dezinformarea şi cu distorsionarea memoriei şi.

iar la Leibniz era locul unde „se refugia Sfântul Duh". într-o sută de . Şi adaugă un lucru extraordinar: „Dumnezeu iubeşte lucrul acesta şi-1 coboară spre tine. Tineretul nostru este aur. care este divină. Imaginaţia. sau chiar din tineretul de la Bruxelles. ar fi avut un monument şi un memorial. dacă ar fi fost în Germania.: Nu pot să stabilesc lucrul acesta. se găsea demult în creştinism. un matematician dintre cei care au descoperit „numărul imaginar". Tu gândeşte spre Dumnezeu". Avea 9 ani şi se gândea la „România anului 3000". ca să-i educe pe birocraţii de la Bruxelles. ci este capacitatea de a proiecta. care. frământăm altfel mentalul românesc. Ştiţi că limba română. de 18 ani. că ea se rupe. duhul creştin îi va uni. Deşi vor vorbi alte limbi. nu este vorba de alcool. până astăzi la ora 6. aia „de stână". Mare atenţie: dimpreună! De asta am spus că ne unim vieţile pe un statut economic şi ne despărţim sufletele. pe care Gheorghe Lazăr a băgat-o în învăţământ. Gândiţi-vă la visul lui Take Ionescu.. acolo. a fost întrebată. Ea ne ţine într-o puşcărie fantastică. ministrul de Externe. Adică. „Care este aurul?". Eu îmi imaginez că raportul dintre numărul imaginar şi numărul real îmi creează numărul complex. Iată. faptul că noi ne proiectăm. Va fi o ţară foarte puternică! R. Comunitatea Europeană n-are cum să fie o comunitate. că are o cruce de lemn amărâtă pe Valea Robilor. nu este vorba de drog. apropo de păreri. Să vedeţi ce construcţie extraordinară!. şi liturghisită în biserică. suntem bogaţi!". de acest proiect. dar noi suntem într-un plin proces. este doar un agregat de interese politice şi economice. Noi trebuie să fim foarte atenţi în acest proiect. T.Până atunci.) Mircea Vulcănescu a vorbit deci de această virtualitate. care a zis: „în numărul imaginar se refugiază Sfântul Duh". „Tineretul nostru!". Haideţi să gândim o Românie cu faţa spre Dumnezeu şi o să vedeţi că Dumnezeu coboară şi te ajută. Această minte uriaşă.. Nu acelaşi lucru a crezut Leibniz. (Şi el trăieşte tot în virtualitatea neamului românesc. când se vor întâlni întradevăr duh în duh. Noi trebuie să redăm capacitatea de a proiecta în imaginar o Românie extraordinară. P. în fizica atomică se vorbeşte de numărul imaginar. mai ales de Eminescu. apare un i acolo. întrebaţi-i pe ăştia care ne conduc azi: la ce visează acum? Visul lor este ca. Ceea ce spuneam că înseamnă numărul imaginar astăzi în fizica atomică. în timp ce discutăm. să mai fure ceva. Noi îl distrugem. pentru aceşti tineri care vin din spate. acum. Eu îmi imaginez România cu date reale şi lucide. Rafael Bombelli. Ce frumos zice: predefinire! Nimic din realitatea românească de azi nu ne face să ne imaginăm. la 1572. într-un anonimat fantastic.: Când? D. Comunitatea înseamnă: dimpreună. El trebuie să înţeleagă că are datoria să proiecteze. Gingăşia sufletească a unei naţiuni nu poate fi lipită cu pelicanol şi cu scotch între interese. nu este vorba de refugiu. România trebuie proiectată în viitor în conceptul european. din tineretul occidental. Nimic. Nu e vorba de utopie. a spus despre acest număr imaginar că este doar un gând sălbatic. Şi am să vă spun. Preşedinta Indiei a spus: „Avem aur. că. Napoleon zicea la un moment dat ceva extraordinar: „Imaginaţia va conduce lumea". Este ceea ce Dionisie Areopagitul numea predefiniri: o preformulare a gândului divin. acum se lucrează cu probabilităţi.28 Mircea Vulcănescu a vorbit de virtualitatea neamului românesc. la Aiud. nu i-a văzut vocaţia constructivă. frământată de oamenii de cultură. datorită faptului că am îndrăznit. Să vedeţi ce construcţii uriaşe pot să iasă din mentalul unui tânăr de 16 ani. adică o realitate nouă. Chiar şi noi. cu posibile.

unul din eminenţii ortodoxiei româneşti.: Trebuie un înaintemergător! Unul care să spargă această ceaţă năclăită. nu numai pentru mine. eşti luminat de Dumnezeu şi intri. Timpul istoriei este unul şi timpul lui Dumnezeu este altul. cum ar zice Dionisie Areopagitul. priviţi prin şi peste şi o să vedeţi potenţialităţile uriaşe ale acestui neam! Dacă apele s-ar aduna într-un mental? Noi ştiţi ce avem? Avem vârfuri. în metrou. ei pun acest imaginar. Aş vrea uneori să. Când eşti mistic.ani s-a transfigurat.. cum să spun. avem flori care cresc înalte. e cădere în lumină". La noi au omorât grădinarul. Realul îl vedem. cum să zic. văd ceea ce se întâmplă. din egoismul de care pomeneam mai devreme şi să devin un individ ceva mai altruist. n-am timp să mă ocup de ceea ce înseamnă societate civilă. să construiesc un proiect şi pentru ceilalţi. vorbeşte de misticism aşa: „Mistica nu-i cădere în întuneric. acest nemăsurabil. de un curent? D. a îmbogăţit până şi taina ortodoxiei. pentru că. care să dea un suflu de trezire. Vedeţi. în care oamenii spun aşa: nu intru în politică pentru că politica e murdară. şi lucruri. R. probabil. de lucrurile de suprafaţă. Au crezut şi iată că poporul român cade pe un fond creştin extraordinar. Care este nemăsurabilul poporului român? Când s-a descoperit numărul imaginar. după comunism.. î. care te descurajează. nu mai stăm mult pe el. în America. R. văd oameni necăjiţi. I n această limbă noi trebuie să învăţăm să articulăm. într-un timp confiscat de istorie.: D. ele sunt foarte bine organizate şi chiar dau un exemplu bun. cred că e nevoie de generaţii care să înlocuiască actualele generaţii. frământăm posibilităţile. pe care îl supraîncarcă.. totuşi (în calitate de puric îmi cer scuze!). cu ochi deasupra firii. n-am timp să ies. să sculăm limba română în picioare. Nicolae Mladin. care au crezut în continuare. . într-o improvizaţie continuă. toţi au zis: e mistic. Dar poate să fie unul singur. în fizica atomică. Ce înseamnă a proiecta şi a vedea. e fantastică! Deci.: Vă gândiţi la un individ sau vorbim de o mişcare. să întind o mână celui din jurul meu. absolut nenorocită. cum a fost perioada comunistă. P. nu cade într-o derută. au tăiat apa şi-au furat furtunul. să articuleze drepturi şi. văd o clasă politică deprimantă. a devenit fabuloasă. T. l-am identificat.: Pot să fie mai mulţi oameni şi o mişcare se poate coagula imprevizibil. au câştigat cei care nu s-au racordat la acest timp istoric. Ce vedem noi în realitatea concretă? Zilnic. Important este să fim în timpi diferiţi. ceva pe care nu pot s-o definesc. dar nu în credinţa lui profundă. Deci: subtermite.. S. ce facem noi acum? Frământăm mentalul românesc. Poate să fie derutat. Dar cred că lucrurile acestea nu se pot mişca foarte repede. P. E atât de bogată. De ce omul contemporan nu poate să facă lucrul acesta? Pentru că trăieşte în imperiul necesităţii şi din imperiul necesităţii a trecut în cel al lăcomiei. unde se lucrează la proiecte uriaşe. dar n-avem grădină şi n-avem grădinar. trecem mai repede de etapa asta. P.vă că. în piaţă. să fie racordată către această taină. de care am vorbit. Gândiţi. mai ales. peste tot. în Anglia. în condiţiile astea? Trăirea mistică este să vezi prin şi peste-. te deznădăjduiesc. oameni de Mall. T. Vin sărbătorile şi primul lucru pe care îl văd cred că e un stomac foarte mare. Nu vedeţi că avem comportament de termite? îmi cer scuze faţă de termite.

dacă tu încerci să pui puţin pedala pe frână. Mi-a spus un scriitor german. T. . Părerea lui nea Fane multiplicat. a celor din Răsărit. Este foarte simplu.: Aţi sesizat foarte bine: asta este crima opiniei publice. Vedeţi. care m-a emoţionat. eu trebuie să mă încolonez cu nea Fane. te-a terorizat ideologia. „Cum ai făcut spectacolul acesta? Este nemaipomenit! M-ai înnebunit! Eu am văzut peste tot în lume tot felul de mimi. De-asta trebuie să fii cu faţa către Dumnezeu. se poate spune că viaţa este oricum scurtă. pe noi aici ne terorizează tăcerea.: Cum faceţi dumneavoastră lucrul ăsta.. nu e opinie. P. Pentru că opinia publică se crede întotdeauna a fi în drepturi. dar aici este ceva aparte". nu! De ce? Aşteptăm să ne vină sufletul". mi-a spus austriacul. un lucru remarcabil. atât asceza. oamenii de o anumită factură sunt uşor izolaţi. am creat un limbaj". Şi e bine că sunt izolaţi. i-au dat jos de pe cai şi i-au dus cu trenul cu o viteză 50 km la oră. într-o zi. Eu merg pe jos. De fapt. D. Zic: „Exact!" „Ei. ori îl alungăm din timpul nostru? R. mai există şi chestiunea aceasta a reculegerii. nu te mişti la fel de repede ca ei? D. Dacă aţi observat. când cei din jurul tău se mişcă cu o asemenea viteză. te-a terorizat cuvântul". Şi eu i-am zis: „ Domnul meu. R. iar. mi-a zis austriacul. caracterizat de: fast foods. L-au alungat pe Dumnezeu. „Nu pot să-ţi spun dintro dată". Important e: pe ce pui dumneata accentul? Pe lângă sărbătoare. în clipa în care te-a terorizat tăcerea înseamnă că l-ai dat afară pe Dumnezeu. e părere.. se spune: stop. La Viena mi-a zis un domn austriac un lucru extraordinar. De ce mă goneşti? Aşa că. Şi indienii. fast thinkers. atletismul ăsta consumerist? Pierre Bourdieu vorbeşte despre omul modern. fast lovers. este cu totul diferită. poţi fi considerat un outsider.: Superb. că este aşa cum este. au zis: nu. neîncrezători.. se scurtează experimentul ăsta. sunt vămuite. pentru că opinia este un lucru foarte serios. după ce a văzut spectacolul cu Toujours l'amour.30 Asta nu înseamnă să nu faci o sărbătoare! Asta nu înseamnă să nu pui ceva pe masă! Dar faptul că ne lăsăm contaminaţi de o societate a lăcomiei nu este bine.. totul facem repede? Cum să scapi de viteza asta. Au luat nişte şefi de trib. „De ce?" „Mă simt ca indienii ăia. Eu merg pe cal. cât şi sărbătoarea. cu turma? Lucrurile sunt de igienă. un individ din afara sistemului. mi-a zis el. Viteza noastră. Sunt mai altfel. te pun la colţ. ca să nu fii prins de securitate şi să spui şi adevărul". T. Ne facem timp de Dumnezeu. I-au dat jos şi le-au zis: haideţi acum pe cai din nou.. gândim repede". terorizat de cenzura comunistă. un paria. iubim repede. cu Mitică? Vreau să scriu un articol: Misticism nu miticism." Am încremenit! Căci. nu munceşti la fel ca ei. pentru că lumea în care trăim e una. „Ştiu. Sigur că şi sărbătoarea este bine vămuită în credinţa noastră: nu stă nimeni într-o permanentă asceză. Dacă nea Fane urlă de dimineaţă până seara. pe care i-au dus cowboy-ii americani cu trenul. viteza asta e năucitoare. nu gândeşti la fel de repede ca ei.. Sigur. De ce să alerg cu haita. „Deci.: Da. De ce să fim într-un jogging alimentar de dimineaţa până seara? De unde fuga asta. P. în care „mâncăm repede. aşa cum spunea personajul de care pomeneaţi mai devreme. Numai în tăcere te întâlneşti cu Dumnezeu. Am întrebat: „Ce părere aveţi?".

asta este o constatare vizavi de o populaţie care trebuie trezită. noi nu propunem.: E un bâlci înfiorător. ca să vadă cum se spală rufele murdare dintr-o familie. într-un moment tragico-comic. este atitudine. A urcat în mijlocul de transport în comun şi ne cânta... nu este infirmitate fiziologică. nişte orătănii dublu îngheţate: şi de frig. din tăcerea aceasta. pe care-1 iubesc. Şi el." Ei. nu se poate!" „De ce?" „Pentru că oaia mea merge 200 km. Creştinul are intimitatea lucrului. şi de ideologie). De unde rezultă nivelul de mahalagizare. De asta am afirmat că şi Comunitatea Europeană. T../ ascultaţi şi luaţi aminte/ ale Domnului cuvinte". Taci şi spui nu-i muţenie. care a zis: „Pui de năpârci!". fantastic! R.. dă lână. a zis aşa: „Ascultaţi cretinilor. P. cerându-mi scuze. cum să zic. pe care o fac eu celor care au distrus România. unei familii? Ce ferocitate! Ce adrenalină au în sânge./ tineri şi bătrânilor. Şi ce indolenţă şi. Mă nenoroceşte! Cică aşa mi se cere pe piaţa comunitară. şi detaşăm puţin poporul suferind de populaţia asta. Atunci suntem pierduţi! Poporul român are ascendentul tăcerii. dăm dovadă şi de inteligenţă. să iasă lucruri foarte bune. noi vorbim tăcând! Este un lucru uluitor. Se dublează în cretinismul ăsta. P. Era nenorocit de spaimă. Mai degrabă îmi propune ciobanul ăla „nenorocit". să se uite până la 3 noaptea. Nu e a noastră.. domnule!" Şi el ce va face? îşi va aduce aminte că .. domnule Puric? D. îmi bagă ţapul german peste oi. de neam prost la care am fost aduşi. este limbaj. mănâncă iarbă. taci şi spui. ca lumea oaia. S-ar putea ca. Nu. de termite. Urarea aceasta de Crăciun eu am furat-o de la un ţigănuş. ca un construct. lapte.. Ăsta cade în genunchi după 5 km şi nici nu. Să vă ferească Dumnezeu să nu vă regăsiţi în tăcere./ tineri şi bătrânilor.R. din cauză că era frig.: O trezeşte din somn o remarcă din asta. şi chiar a copiilor lor! Acolo fac pauză! în schimb.: E râsul-plânsul aici. te vânează paparazzi! Asta este o infecţie venită din Occident. ca a Sfântului Ioan Botezătorul. pentru că intimitatea mea este sfântă. pe care l-am văzut la televizor. butonează pe toate mizeriile astea. R. Că nu putem fi pe valea plângerii continuu.: Da. şi bătrâni. T. tuturor orătăniilor alea îngheţate (că aşa eram noi pe vremea lui Ceauşescu. Şi asta nu este o insultă vizavi de poporul meu. ăştia îmi bagă ţapul german!" „Unde vă bagă ţapul german?" „Peste oi. Dar noi nu cunoaştem dialogul. domnule! Păi. să fie ţapul german. ce nesimţire acută au să vadă în faţă căderea unei ţări. Nu vedeţi că este o modă să-ţi exhibi intimităţile? Iar dacă nu le exhibi.. prin 1987.: Este! Chiar trebuie! Pentru că râsul trebuie să fie salvator. trebuie să primească un partener de discuţie. A venit cu clopoţelul. Adică. D. asta se poate ura celor care au distrus România. P. Râsul este umorul care ne mai decrispează puţin din starea asta.: Ce o trezeşte. să ne zică un colind: „Ascultaţi creştinilor. Pentru că sunt cretini şi tineri.. „Nu se mai poate. D.. Nu a zis: stimaţi cetăţeni! Ştiţi ce-i trezeşte? E o urare de Crăciun. domnule. neamul ăsta are o virtute nemaipomenită. a unui neam care se prăbuşeşte. să zicem. T. Deci. dar e un lucru necreştin. Devii hrană cu orice preţ pentru opinia publică! Care opinie publică? De ce această opinie publică nu urmăreşte procesul destrămării poporului român cu aceeaşi fervoare cu care urmăreşte procesul destrămării. cum am zis eu.

sau ce sunt. care mi-a zis: vă dau şi eu 7 milioane. să fac Centrul Internaţional de Artă. Pronia cerească s-a îndurat să am la „Rapsodia Română". Este extraordinar! Deci. T. Am spus: „Ce părere aveţi. Mă întâlnesc cu tineri în străinătate. Se trezesc! Dă-le ceva! N-aţi văzut ce ciudaţi suntem. Putea să facă aici cabaret pentru prostituţie. Ştiţi cum sunt cei care mi-au dat mie nota 2? Sunt ca cei din comisia de cenzori de la Comitetul Central. T. Şi chiar public pot săi fiu recunoscător. mi-au căzut scenariile la film. nu m-a primit prin televiziuni. Ştiţi ce mi-a spus un rus . că îi îndurăm pe oamenii politici. Noi coagulăm la stări de spirit. nu la nivel de săptămâni. R. Unde? într-o ţară care m-a refuzat. pe munca mea pentru atâtea generaţii de tineri pe care i-am scos. un spaţiu. m-au sponsorizat câţiva oameni creştini. Din 41 de inşi. Dar a zis: nu domnule. Banul văduvei. care sunt neică nimeni. eu le-am dat textul şi nu l-au înţeles. un lucru. să ne daţi textul de la pantoninăV.: D. Noi oricum suntem obişnuiţi cu haiducie şi economică şi artistică. Jucam la Sankt Petersburg. cred că la nivel de ore. Ce substanţă creştină are neamul ăsta! Mie mi s-au închis uşile la toţi marii sponsori. cineva îmi oferă şi mie. ca să discut. Leo transmit cu această ocazie oamenilor politici. prin domnul Hossu. dacă mâine s-ar da acestei ţări o clasă politică onestă. dar reacţionăm creştineşte? Nu coagulăm la idei şi doctrine. m-aţi înţeles? Pe nivelul ăsta se concentrează. că am intrat în . abia acuma am găsit un spaţiu. creştină. s-au văzut cu o partitură pe care nu puteau să o înţeleagă? Acum îi şi compătimesc. Nu numai eu.32 este traco-get şi-şi va ascunde oile. adică ale lui Puric. o iei dumneata! Eşti sărac. Aşa a zis Petre Tuţea: „O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii". într-o zi. ţara asta s-ar coagula. în tentaţia asta de azi. am vrut să fac contestaţie. pentru că mi-a întins o mână. excepţionali ca gândire. Nu ştim să le stăpânim. pe scara inversă! Vă daţi seama că cei din comisie. trebuie să fiu recunoscător unui om. Eu fac haiducie artistică de 20 de ani. acum.: Termitele se trezesc. Noi trebuie să ne vectorizăm nu pe imaginea României în lume. P. este nemaipomenit!" Şi eu. Sunt gelos. ci pe căruţa aia de ţărani. ci şi alţi tineri.. Uitaţi-vă cum termitele astea amărâte îşi dau hainele de pe ele când este câte o inundaţie. în schimb. am ieşit pe locul al 40-lea. Ştiţi că.: „Pantonină"! Da. m-am pomenit şi cu o doamnă. dar faci lucrul ăsta. La un concurs de scenarii pentru film am luat nota 2. Eu trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. n-avem un program politic în care tot românul să nădăjduiască. P. n-am avut ce să răspund. Aşteptăm. din punctul ăsta de vedere trebuie să analizăm. nu pe valori. care a ţinut în şah imperii. nu ştim să le orchestrăm. către care să se ducă.. n-avem conştiinţă. ori la un cutremur.genial -. ci pe icoana neamului în faţa lui Dumnezeul Nu pe masa de oportunişti. Au fost la o diferenţă de 20 de ani. amoebele alea devin termite şi fac un muşuroi mare de tot. Va începe politica subversivă. E pronie cerească! După 20 de ani.: Credeţi lucrul ăsta? Cu toate termitele de care pomeneaţi mai devreme? D. apropo de Comunitatea Europeană? I-a plăcut enorm de mult cum am jucat şi mi-a zis: „Este extraordinar de frumos ce faci. pentru Centrul Internaţional de Artă. Şi sunt convins că aţi întâlnit oameni care îndură consecinţele faptelor lui Mailat. putea să facă orice. nu realizările lui mai-mic. care mi-au zis: „Tovarăşul Puric. m-a fugărit. şi-am zis o gratuitate. să văd cine este mai imbecil ca mine. R.

: Deci. ci pe martirii români. în preajma sărbătorilor. căuta loc să nască".să spunem: un sovietic. un sovietic a spus. . ăştia n-au îngenuncheat. nici măcar părere de rău nu au.. Eu. R. îmi cer iertare. Moş Crăciun. Aveau ceva sfânt . am începe dimpreună o lucrare extraordinară. Toţi cei care băteau pas de defilare înaintea lui Brejnev stăteau acum în faţa moaştelor sau resturilor ţarului. spune Nae Ionescu. P.T.: Nimeni. ceva. în care ar putea să-şi ceară iertare. a fost un criminal. au jumulit poporul român. e clar. s-a cutremurat fiinţa şi-a devenit sfânt. Asta înseamnă creştinism şi înseamnă sfinţenie: i-a adunat. T. Ăştia nu s-au cutremurat! Nu şi-a cerut nimeni iertare de la poporul român. D.: Nimeni nu-şi cere. Nu mai dă daruri. Suntem. Ştiţi când a coborât Domnul nostru Iisus Hristos pe pământ? La fix!. Au conturi în bancă. să ştiţi. nu da daruri ticăloşilor. văzând cum fugeau termitele pe post de trădători: „N-are Rusia atâtea topoare câte cozi de topor aveţi voi în ţară". spune colindul: „s-a cutremurat.: Dragă Moş Crăciun. a fost educat să fie democrat. La început. Eu îi răspund. a dat punga cu arginţi înapoi şi-a zis: „Am vândut sânge nevinovat". Ei sunt coerenţi cu ei înşişi.şese. în ultima perioadă.: Da. dar i-au crescut în loc mâini de aur.Comunitatea Europeană?" Şi s-a uitat rusul aşa la mine şi-a zis: „Noi vă aşteptăm".ce intimitate feminină extraordinară . aveţi sanctificat ţarul. R. trebuie să ţinem cont şi de alte realităţi. din 1989 încoace. ce-i mai scriem lui Moş Crăciun? Am zis de credinţă.: Pe mine m-a trecut un fior. după 60 de ani. Stăteau toţi drepţi. Iertarea creştină! Dacă oamenii ăştia şi-ar cere iertare. Toată armata. iertare că a distrus poporul român. cu Boris Elţin în frunte.. T. pe perioada terorii comuniste în România. Este un moment sfânt. Iuda. Dragă Moş Crăciun. dacă gre. îi răspund sovieticului. că rusul mă înţelege. Au avut procese de conştiinţă. Crăciun i-a tăiat mâinile.: Le dă. D. pentru că Maica Domnului... Ce lucru tulburător! Preacurata Fecioară căuta loc de naştere şi Crăciuneasa . Aceiaşi! Nu este asta o izbândă creştină? Şi i-am zis rusului: „Vă decideţi?" „Adică ce vrei să spui?" Zic: „Aici. dar de ce mai aveţi pe stradă statui cu Lenin?" Şi-mi spune: „Ai dreptate!". Deci.: Mie mi-au îngheţat genunchii! Deci. uită-te mai cu atenţie şi ai să vezi cine merită daruri aici. R... auziţi ce frumos sună. Al treilea lucru asupra căruia se cuvine să ne concentrăm în proiectul reconstrucţiei româneşti este următorul: noi trebuie să ne concentrăm nu pe călăii care au distrus această ţară. „îngrijorată. că n-are Rusia atâtea mănăstiri şi biserici câţi sfinţi am dat noi. i-a tăiat mâinile Crăciunesei. Şi am să vă spun ceva: un rus . dacă fac o gafă. nu pocăinţă. pe insulă. şi atunci.a zis: „Să naşti aici". P.era ţarul. R. T. D. de sănătate. că s-a cutremurat". după ce a vândut pe Mântuitorul.. Ce ciudat! Crăciun a fost primul sfânt.. P. Rusul şi-a sanctificat ţarul. Pocăinţă înseamnă să te transfigurezi. ca să nu jignim poporul rus -. nu-i aşa. Este net superior comuniştilor! Ăştia nu se cutremură. P. acolo. da! D.

Pentru oamenii ăştia vorbim. M-au surprins. începem de astăzi. Este cumplit ceea ce s-a întâmplat. suntem o generaţie spontanee. Succesul fără scrupule este machiavelic. era un criminal aventurier şi Irod al Iudeii era un vasal perfid. Mai ales pe Apostolul Petru. trebuie să curăţ: acesta este rostul meu pe pământ. Avea Nichita Stănescu o vorbă extraordinară: „Curăţă câmpul. poţi să-ţi dai seama de forţa cu care poţi să mergi înainte. pe ici pe colo.. Ştiţi ce se întâmplă? Aceşti tineri. a coborât într-o lume sângeroasă. Aşa spunem noi de trecutul nostru! Nu-l cunoaştem. Nici nu mai e importantă Comunitatea Europeană. T. în lumea aceasta.: Deci. Dar noi vorbim şi pentru ăia. inerţiile lui. şi pentru ceilalţi. trebuie să fim conştienţi.. care spun: avem o generaţie de copii zănateci. P. Fenomenul de la Piteşti ar trebui spus întregii lumi. Pentru că toţi. noi stăm în zodia fricii.: I-aţi văzut pe tinerii de la Liceul „Gheorghe Lazăr". Dar. nişte inşi care nu înţeleg ce-i libertatea.. P. cât mai apuc. nu ne interesează. într-un moment groaznic. în clasa politică. iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante. Cum să te împaci cu trecutul? Trebuie să ţi-1 asumi. T. Şi asta e adevărat.: împăcarea cu trecutul. O jertfă fantastică! Eu consider că tot martiriul nostru din puşcările comuniste a fost o jertfă. R. Adâncindu-te în această memorie. Ce jertfă a urmat apoi? 40 000 de prunci până în 2 ani. care încă nu pot să dea la o parte mecanismul acesta. Prin ceea ce fac. au această flacără divină neîntinată. Acolo. Ei sunt îngerii care trebuie să aterizeze pe pământul ăsta! Eu trebuie să avertizez.: Tragică! Atâta frumuseţe şi atâta inteligenţă nu credeam să găsesc. împăratul. nu înţeleg ce-i democraţia. cu frumuseţea lor sufletească. Asta este jertfa noastră. Ştiţi cum e. Virusul comunist a însemnat mutarea minţilor. demenţa lui). R. Ce părere v-au făcut puştii ăştia care au 13-14 ani? D.. ne responsabili. ne-au invitat. îi era frică. care i-a marcat şi pe Apostoli. Şi românul să îndrăznească! Să aibă proiectul României în Comunitatea Europeană. sunt oameni de o credinţă extraordinară. D. în inima lor. P. T. R. s-au maltratat. român pe român. prin artă. important este proiectul tău. T. să privim spre viitor.: Au vrut să bage buldozerul peste închisoarea aia de la Piteşti s-o şteargă de pe faţa .zează pe noi în discursul public. Este ceea ce înseamnă reîncreş. R.: Pentru că există voci. un monstru. ca să aibă loc să aterizeze îngerii". şi pe dumneavoastră la o întâlnire cu ei. Să uităm ce-a fost. Şi ştiţi de ce am spus tragică? Unde să se ducă? Unde se duc aceşti oameni performanţi ai sufletului. ai minţii? Ce perspectivă au în ţara aceasta? Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului. noi trebuie să identificăm soluţiile. pentru cei de mâine (şi poate şi astăzi.34 Octavian. îţi faci treaba şi ceilalţi vin după tine. Deci. ci treptele împlinirii sufleteşti.. împlinirea ta sufletească contează. Trebuie reîncreştinată prin mărturisire şi clasa politică. Asta o spun tot timpul. când a spus: „Eu nu-l cunosc pe acest om". şi asta e o dimensiune. să îl rostesc. aud oameni..: Da. prin discursul meu. student pe student s-au chinuit.tinarea unui om de genul acesta. D. ei trebuie recuperaţi. şi pe mine. care poate n-au apucat să-i întâlnească pe aceşti copii.

care a fost pe Lună şi i s-a stricat aparatul. e în centrul oraşului.: Domnule Puric.nunchiat şi maşina a mers. Să ne ierte Dumnezeu. P. T.: Da..cările unde s-a suferit: Aiudul. A înge. ci că a coborât Hristos pe pământ. domnule Robert Turcescu. putem încheia cu un gând bun.. ceva. Doamne ajută! . Alţii au zis: e un teren bun. P.pământului. o cădire de birouri. ca pe un act de reînnoire a propriului nostru popor. R.: Vă spun eu. cu lucruri de care ar trebuie să ne aducem foarte mult aminte în aceste clipe? D. Aţi văzut. pe astronautul acela. toate puş. D. de venire a lui Dumnezeu pe pământ. Nu mai putea să coboare.. la Discovery. Sighetul.. să ne asumăm această sărbătoare creştină. Şi s-a întors şi a mărturisit: important nu este că a mers omul pe Lună. Unii au vrut să facă din ea un monument tocmai pentru a rămâne vie istoria nefericită a acelor clipe. să facem un bloc. Piteştiul sunt cimitire ale demnităţii româneşti. Sunt bine păzite de laşitatea noastră. să băgăm buldozerul peste ea.

Şi. este aşa de beznă. am vedea că ea reprezintă chipul omului în om. aşa. . Socrate respecta legile cetăţii. Din când în când apărea. Dacă am avea o demnitate culturală. ca să ne dăm seama că demnitatea. Cineva a venit să mă felicite la cabină şi mi-a zis: „Măi băiete. noaptea pe stradă. spre Alba Iulia. din zece tineri. este o ţară înbeznată. Dar noi ne-am propus să discutăm astăzi despre acel lucru care a asigurat dăinuirea neamului românesc şi care se numeşte demnitatea creştină. un lucru de arheologie morală. ea a fost distrusă. cu o expresie excepţională: „Până când o să mai mergem cu înbeznaţii ăştia?". Este ca şi cum ea nu ar avea energie electrică. fiindcă. mi s-a întâmplat un lucru nemaipomenit. atunci luptă. Cam asta este situaţia în România spirituală. le rabdă. Dar. Nu pentru că cineva ar fi demolat-o. pe urmă. nu ar avea stâlpi cu lumină.36 Demnitatea creştină* Odată. Altcineva. cum zicea foarte bine un monah. Dacă am încerca s-o definim pe cea dintâi. cu maşina. în 22 noiembrie 2007. demnitatea creştină nu este un subiect de discutat oricum. Platon i-a asigurat un fel de evadare. câte un camion sau o maşină. Aşa că am să vă vorbesc. mergând. După cum vedeţi. Demnitatea creştină ne-a fost dată de Iisus Hristos. Acum. Oricare din dumneavoastră care conduce o maşină şi pleacă noaptea la drum. nu este un subiect de dezbătut oriunde. Am venit la Alba Iulia după un context ceva mai complicat: am avut un turneu internaţional. în bezna asta. astăzi. de regulă. din faţă. dacă am avea o demnitate economică. luptă până când ajunge martir. noaptea. Şi. a omului ca om. trebuie respectate". nici nu se mai discută de aşa ceva. şi puteai să vezi de la lumina ta încă 30 metri mai încolo. ci este demnitatea chipului lui Dumnezeu în om. Nu mai există o demnitate politică. A vorbi. pe autostrăzi. din ceea ce mai găseşte. lumea aplauda. Nu mai există o demnitate economică. în nici un fel de retorism.litatea neamului. şi mai cu seamă creştinul. Socrate a murit demn. dar nici nu mai intră termenul în vocabularul oamenilor politici. dacă aţi observat. un director de teatru de la Chişinău. nu trebuie să intrăm în nici un fel de patetism. dar el a spus: „Nu! Trebuie să rămân aici! Legile cetăţii. la orice nivel. dar nu întunecată de bunul Dumnezeu. mi-am dat seama de întunericul fizic ce există în această ţară. nu ne-ar pleca. după ce am terminat spectacolul. a fost confiscată. încât mi-am zis: domnule. Mă gândeam că demnitatea creştină este. nu ar avea becuri pe stradă. Pentru că este un întuneric fizic îngrozitor. n-am mai avea 3 500 000 de oameni plecaţi în străinătate şi o demografie ameninţată să ajungă la 16 milioane cinci sute de mii. Nu mai există o demnitate naţională. a trebuit să plec spre Braşov. dacă mai ţineţi minte. apoi iarăşi spre Bucureşti şi. nouă în străinătate. Demnitatea creştină nu este a chipului omului în om. o realitate care a existat cândva. dar matale şi vorbeşti. omul. iar el i-a oprit pe toţi şi a zis: „Fraţi români. deci. în cazul lui avem de-a face cu o demnitate pe deplin umană. când i se întâmplă lucruri care-1 afectează doar pe el. nu?". Acest chip al lui Dumnezeu din om este suportul demnităţii creştine. o înbeznarel Uitaţi ce termen extraordinar. prin această ţară. Diferenţa între demnitatea umană şi demnitatea creştină este una fundamentală. Arheologul caută să recompună. mai presus de toate. îşi dă seama că este o ţară întunecată. pentru că lumina este confiscată de întuneric. când se întâmplă lucruri care mutilează chipul lui Dumnezeu din el. a vorbi despre demnitate creştină într-o înbeznare de genul acesta este un lucru cu un risc extraordinar. iată câte poate spune un român atunci când taşe!". în ţara asta. Este ' Conferinţă ţinută la Alba Iulia. eşti foarte bun. sigur. ăştia ne-au stins lumina. după uri recital de pantomimă. care surprinde fiinţia. din nou noaptea. este un subiect tragic.

De aceea şi întrebuinţează Grigore Palama termenul de înomenire. au făcut cele mai frumoase miniaturi. Hristos asta ne-a dăruit. foarte bine hrănit omul ăsta. dar. M-am gândit că ar trebui să identificăm. în clipa aceea. Ne-au dus la miliţie. să nu iei bilet". Se pare că erau nişte vase excepţionale. Şi. Era un spaţiu groaznic. zice: înomenire. ca să nu dea naştere la diferite confuzii. Dumnezeu a luat această dimensiune. se minuna faţă de tramvaie. parcă văd: şi-a luat creionul roşu. cele mai frumoase miniaturi din jad sunt făcute din cioburile vaselor imperiale. de recâştigare a demnităţii. la sfârşit. poziţia bipedă. Este similar unei situaţii care a existat în China. Nepoţelul cu bunica în Bucureşti. care mi-a apărut aşa cum îmi apăreau luminile în drum spre Alba Iulia. au fost sparte. te rog să-mi dai procesul-verbal. pentru că. Hegel spune că poziţia bipedă este poziţia spiritului încreştinat. şi a zis: -Mă nenorocitule. nu. din cioburile care au rămas pe jos. i-a zis: -Dragă domnule. capodopere ale imperiului. am găsit un ciob mic de demnitate. în marea majoritate. care stătea aşa. imens. o crimă ideologică. pe care o dădeam taxatoarei. fără cea mai mică urmă de frică. După cum am spus deja. Acest ciob de demnitate creştină era bunica. cu degetele lui ca nişte mici.. moldoveancă tenace. mi-au povestit următoarele. Nu foloseşte nici măcar termenul de întrupare. Povestea este simplă: un pui de om. Aproape că suntem puşi în situaţia de a-1 reconsidera. să percep ce înseamnă verticalitatea demnităţii. Căutândumi în buzunarele sufleteşti. bunicii.) Atunci. Ştiţi că. Când am fost acolo. mai scuipa în creionul ăla chimic. am simţit atingerea bunicii pe mâna cu bănuţul. cum vă cheamă? sunt tovarăşă.. Era bine hrănit. foarte sigură pe ea. cu o bunică. A luat procesul-verbal. închipuiţi-vă milioane de chinezi făcând lucrul acesta. le-au spart. deci. eu. Am intrat la şcoală şi luam tramvaiul. comuniştii au dat un ordin .aberant. ca să-mi plătesc biletul. pentru că altfel îi împuşcau. demnitatea creştină este un lucru de arheologie. într-o ţară înbeznată. profesoară de limba franceză şi de română. în România de astăzi. In primul rând. cu o diagonală pe burtă. (Atunci am început. termenul. prin clasa I. şi-a scos ochelarii. discuţia în jurul demnităţii creştine are un fond aproape tragic. Cam aşa este şi cu demnitatea creştină românească: s-a spart vasul acesta şi acum alergăm să strângem cioburile. prin toţi porii mă uitam la ea. faţă de blocuri. omul a dobândit şi demnitate creştină. aşa. Ceva plutea în aer. .. în existenţa noastră de zi cu zi. cum se scrie „s-a găsit"? s liniuţă a\ Doi! I-a dat nota pe care o merita. că era profesoară. Şi ce a văzut copilul de 7 ani? A văzut cum plutonierul scria un proces-verbal. fiind crescut la ţară şi dus brusc în Capitală. dragul meu. La venirea lor la putere.. atâta vreme cât nu mai aparţine timpului în care trăim. îmi vedeam bunica: o doamnă. născut într-o ţară înbeznată. Ce s-a întâmplat? Chinezii au luat vasele. Mi-aduc aminte că aveam o fisă de 25 de bani.37 Venirea Lui înseamnă momentul crucial. O aberaţie. toate vasele de jad.. de fapt. clasa Il-a. eu am încercat să caut cioburi de demnitate creştină în propria mea viaţă. Şi bunica mea.. la comuniştii ăştia. A mers o dată. cea mai supusă vulnerabilităţii. de fapt. Astfel încât. Scria el aşa. sunt doamnă! Penelopia Sbiera. a frică: ne-au prins controlorii. ca să se înomenească. Imaginea este una extraordinară! Mie îmi era frică de plutonierul cel gras. să-1 spargă. un copil de 7 anişori. din clipa aceea. în esenţa lui. pesemne.. mi-a zis: „Niciodată. în China. -S-a -Nu găsit tovarăşa. criminal: fiecare familie care avea un vas de jad de pe vremea împăratului era obligată să iasă în faţa casei şi să-I facă bucăţi. astăzi. de două ori.

corect era să plătim biletul. Prin urmare. unde eşti?" La care. unde mii de inşi ridicau cartoane. săracii. Şi-au început să vorbească între ei.38 Din punct de vedere filosofic. alte acte de demnitate creştină. ştiu că m-am dus să cumpăr pâine pentru bunica şi mă întorceam acasă pe străzi pustii. unde erau numai cei „cu ochi albaştri". pentru ca. Căci creştinismul aşa merge: trebuie să vezi modelul. Au crezut că „ Vive la France!" este un cod secret. care în perioada aceea mâncau câte un iaurt pe săptămână. Aceiaşi securişti. „intelectualoidă": eu sunt considerat antieuropean. săracul. dar îl am şi eu. Lipseşte bunica. Cum această femeie extraordinară nu-şi pierduse demnitatea. Un mare critic. să-1 împuşte. la mine. ei au înnebunit. trebuie să aibă dosare. „Ăştia zic că nu există Dumnezeu!". Femeia a ieşit pe balcon şi ei au început să urle prin portavoce: „Cucoană. străzile şi se uitau tot timpul. Atunci. din câteva momente. de frică să nu-1 împuşte cineva cu luneta. comuniştii sunt tâmpiţi!". sigur. fiind marcată puţin şi de o senilitate care îi dădea o libertate totală. un antieuropean". Ea i-a privit atunci din balcon. Mi-a dat cineva de la un post de radio un telefon: „Domnul Puric. bunica i-a privit de la înălţimea balconului său cum se agitau inutil şi le-a recitat în continuare din Odiseea: „Penelope ne pouvait se consoler du depart d'Ulysse". Ca atare. Simţeam cum mă îmbunătăţesc. munţii să fie curaţi. să putem reconstitui imaginea de ansamblu. Nu mi-a vorbit niciodată despre Dumnezeu. 01425. Să fie apa curată. Ce preferaţi dumneavoastră: nişte controlori care stau pe un maldăr de necinste sau o cinste care alungă corectitudinea necinstită? Cine erau controlorii aceia? Controlorii aceia erau părinţii controlorilor noştri de astăzi. şi le-a spus: „Vive la France!". atunci unde doriţi să staţi: la Paris sau la New York?". că toată lumea. până şi insectele! Toţi securiştii ăştia sunt astăzi curaţi. iritră înăuntru! Intră înăuntru. tunşi şi mental. Ei nu mai bagă creionul în gură. ca să vedeţi cum răsare o atitudine dintr-o anumită educaţie creştină. bestiilor ălora! Ei. Am dorit să vă spun acestea două întâmplări cu bunica mea. I-am răspuns: „Măi. dar fără securiştii de acolo. de puric. „Vulturu. am zis: măcar s-o mărturisesc. un ciob de demnitate creştină. mai târziu. şi-au spălat dosarele cu detergent! Pe dosarul bunicii mele scrie „Vive la France!". stăteau cu ochiometrul! De la 01470 se uitau să nu iasă pensionarii. la Siriu. Şi mama a întrebat: „De ce?". Le recita în franceză. Pesemne că acesta era felul ei de a trăi creştineşte firesc şi de a înfrunta politica. după 40 de ani. să vă mai povestesc o întâmplare cu bunica. Urmările atitudinii mele. prin contaminare. Am încercat să identific. ca nu cumva vreun pensionar să folosească o puşcă cu lunetă. sunt antistupid". răspunde!". în contextul acesta. „Păi. o teroristă. de garsoniere. uitaţi ce dosar bun are Puric. Nu sunt nici antiamerican. în grădina zoologică din Bucureşti. Sunt la fel de dezinvolţi. dar: cinstit era ca ei să nu fie la putere. verticala. a ieşit pe balcon. Deci. nu pot fi acuzat că aş fi contra Comunităţii Europene. Atunci.linski. ar fi extraordinar. în contextul în care România a fost o închisoare civilă. n-auzi!". sunteţi un antiamerican convins. eu disecam în cap aşa: controlorii ne impuneau să fim corecţi. erau din ce în ce mai îngroziţi. au laptop. bunica a fost primul europarlamentar. o singură dată am auzit-o. oamenii de pază înconjurau blocurile. din contră. spunea: „Artistului nu-i trebuie concepte. iar pensionara din balcon. un dosar mic. astăzi. bunicămea. din punct de vedere creştin. Şi tot gândindu-mă că m-au declarat antieuropean. toată lumea. O imbecilitate naţională! Era în perioada în care era interzis să fie perdele trase. . Inchipuiţi-vă că blocul în care stătea. Era o grijă naţională. care era la o vârstă avansată. spunând: „Dragă. erau ghetoizaţi. Şi eu tot doi le dau. neplătit. în contextul în care peste 300 000 de români au fost terminaţi în închisorile comuniste. De fapt. el gândeşte în imagini". ea mi-a transmis credinţa prin contagiune. de obraznici. Vreau să stau în munţi. Eu. nu-i aşa. cu deschideri europene. nici antieuropean. în istoria noastră. prin casă. Visarion Bie. dădea exact spre stadionul pe care se desfăşurau manifestaţiile de 23 august ale lui Ceauşescu. la aparatele de emisie-recepţie: „Aici maior Prună. tunşi scurt. eu sunt antistupid. cu o seninătate de peisaj grigorescian. după cum vă ştiu.

hidrocentrale. In situaţia asta a fost şi prinţul Alexandru Ghica. Ei nu mai sunt ai României eterne. Andrei Andreicuţ. Abia când Sfântul Duh se pogoară în Apostol şi zice: „Vreau să fiu răstignit cu capul în jos. e şi o atitudine în faţa morţii. prin cuvintele: „stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica". Acest fel de a fi Biserica noastră l-a dat neamului românesc. Binecuvântarea îi aparţine înalt Prea Sfinţiei Sale. care. căci nu sunt demn să fiu răstignit ca Mântuitorul meu". prinţul. tovarăşe?".39 Imaginaţi-vă altă secvenţă. ci este harismatică. ce . El. un tânăr cu ochii senini. întrebaţi-i pe toţi moderatorii noştri culturali. a răspuns: „Am văzut o salcie înflorită". treaba lor nu este să scrie cărţi. Pentru că atitudinea creştină nu înseamnă numai a trăi. această atitudine. cine este. Acest vers. de regulă. ci datorită unei binecuvântări. când a zis: „Iartă-i. în puşcăriile comuniste. mărturisirea este în acelaşi Duh. sunt anonimi. pesemne. este o harismă care sparge istoria. Au trăit-o şi Apostolii. Doamne. şi ce-ei văzut. De aceea am spus. uzine. A binecuvântat România eternă. au fost unii oameni care au fost convertiţi. cu o frunte lată. Vedeţi. la prezentarea ei: am înţeles perfect ceea ce a vrut să zică Hristos. în clipa aceea. A fost plimbat şi. securitatea timpului său. că e un vip sau o extremă dreaptă a fotbalului. la Editura „Reîntregirea". Atunci eternitatea distrugea teroarea istoriei. alţii erau plimbaţi cu maşinile. el a biruit frica. alt ciob de demnitate creştină. Poate că această carte. politici. ca să refacem vasul spart. Dumnezeu sub presiune umană. După Cincizecime. a făcuto Hristos. Nu s-a ocupat de ea un istoric. ca să vadă realizările comuniste: blocuri. ci l-a mărturisit şi s-a crucificat pentru învăţătura lui şi pentru credinţă. pentru că. după cum zice şi Schelling: „Dumnezeu sub presiune umană". când am prezentat la Bucureşti această carte. în această întâlnire. S-a întâmplat ceva: monahul şi-a schimbat nu vocaţia. şi o să zică. în Bucureşti. Monahii. se numea România. de fapt. de Mihai Eminescu. pentru că purtam după mine România tragică. între ce spune Sfântul Apostol Petru şi Valeriu Gafencu nu este decât o diferenţă de timp. Apostolul nu numai că l-a recunoscut pe „acel om". Starea de groază a Sfântului Apostol Petru. că cel mai ortodox vers care s-a scris vreodată în răsăritul ortodox este: „Nu credeam să învăţ a muri vreodată". Au primit răstignirea în chip firesc majoritatea martirilor din închisorile româneşti. Cartea a apărut undeva. un cercetător. încercaţi să vorbiţi. care a spus: „Nu-1 cunosc pe acest om". Ceea ce vedeţi pe coperta cărţii care i-a fost publicată acum. artistici. i-a marcat pe toţi martirii creştini români din puşcării. eu încerc să adun aceste cioburi. la un moment dat. prima ieşire din istorie. despre Valeriu Gafencu. Prima despărţire de istorie. Securitatea timpului său. pentru că aceea asigură demnitatea creştină. s-a ocupat un monah. despre care nimeni nu vorbeşte. frica este aceea care ne-a marcat pe toţi şi care încă marchează societatea românească. S-a apucat să caute în memoria neamului românesc. este tot una cu frica aceea care ne-a terminat pe toţi şi care ne înlănţuie în continuare. In clipa în care a început reeducarea masivă. un scriitor. nu e o atitudine numai în faţa vieţii. că El aşa a fost. el a avut ochiul demnităţii creştine. pe care o am în mână. ca să vadă lucrarea lui Dumnezeu şi nu şantierul comunist. Eram în Finlanda când citeam cartea aceasta şi nu am mai putut să văd Finlanda. nu s-a ocupat de ea un literat. 1-a întrebat: „Adică. Au învăţat să moară! Atunci eternitatea zdrobeşte istoria. Faptul că a apărut această carte este şi el un act de demnitate creştină. între cei care o confiscaseră şi o mutilau şi cei care nu renunţau să vadă mai departe lucrarea lui Dumnezeu. Românin s-a rupt în două. încă un ciob. L-a întrebat mitocanul ăla pe prinţ: „Ei. este cel mai demn act al Bisericii Ortodoxe române de la 1989 încoace. este un sfânt încă necanonizat. că nu ştiu ce fac!". în situaţia aceasta îţi dai seama că demnitatea creştină nu este un dat al omului. Am mai spus-o o dată. datorită nu numai faptului că a apărut. când s-a întors. deci. ci să se roage la Dumnezeu. la orice emisiune de televiziune. Sfântul închisorilor. de o sensibilitate dumnezeiască. Martirii sunt în trăire hristică. în clipa în care a pogorât Duhul Sfânt. ci ceea ce vocaţia îi spunea să schimbe.

în esenţă.adevăr. construim o normă etică. şi caută bucăţele de mâncare. să ţină cont de drepturile pe care ni le-am câştigat prin suferinţă. astfel încât să nu ne lovim unii cu alţii. O carte cu crucificaţi. In ce aporie rătăceşte mintea omului fără de Dumnezeu! Sau. scoţând drepţii de acolo. Trei zile mi-a luat să citesc cartea aceasta. Drepturile omului vin peste drepturile lui Dumnezeu în România. tot felul de monstruleţi din multimedia românească. Trei zile mi-a luat ca să refac esenţa creştină a poporul român în inima mea. Există un pasaj tulburător la Immanuel Kant. ci. Dar vin şi întreb: unde erau drepturile omului când românii erau crucificaţi. într. domnule. în Critica raţiunii practice (1788): „Morala nu-i un demers al cunoaşterii". Dar. Homo homini lupus. are nevoie de un contract juridic. se trăieşte.tuţionalizate şi cu tendinţă spre puterea politică. sigur. sunt o haină juridică. dacă vreţi. bine. N-au înţeles că templul era trupul Său.struct al raţiunii. Demnitatea creştină este copilul credinţei. avem o alt fel de experienţă. unul care trebuie să-1 apere. care se ocupă de lucruri de felul acesta". Excepţională remarcă! Drepturile omului sunt un contract. care a fost o minte luminată. acum. una care. omul occidental caută să-şi găsească libertatea dincolo de biserică. cum este scormonitor cerşetorul în gunoi. în schimb. că dărâmăm templul şi tu îl faci cărămidă cu cărămidă?". morala creştină este înlocuită cu o morală autonomă. cu sângele acestui popor. pe cei care sunt în carte. Aici este ruptura! Demnitatea creştină se articulează. taina căsătoriei. Un asemenea eveniment nu face parte din istorie. Taina Bisericii. să răspundem globalizării. cum îi spunea Ţuţea. demnitatea umană a înlocuit demnitatea creştină. creştinismul nu numai că nu a falimentat. la moartea creştinului şi la dezvoltarea individualismului. de arhaisme şi de lucruri. în gunoi caută considerând că bucăţica de mâncare este adevăr. românii. în nici un manual de istorie. „omul scormonitor". unde erau drepturile omului când poporul acesta trăia în ghetoul de poliţie civilă? Au întârziat. La noi. omul ca om faţă de bestia numită om. Noi. şi atunci. într-un mod specific românesc. Acesta este un act de demnitate creştină! In lumea în care trăim. Cum ar spune Petre Ţuţea. îţi garantează siguranţa socială. la Biserică. apariţia cărţii acesteia n-o să se vadă. deci: . aceasta este cartea lui Valeriu Gafencu. şi atunci. în Occident. din contră. ne grăbim să fim comunitari. Am să vă spun în două cuvinte diferenţa între demnitatea creştină şi demnitatea drepturilor omului: este aidoma aceleia dintre căsătoria de la Sfatul Popular şi taina nunţii. imediat. deci. Este paşaportul nostru spre Dumnezeu. spune: „Morala nu-i un atribut al cunoaşterii". în trei zile a coborât în iad. nişte cioburi. Omul cu tricolorul pe piept. Dar să revenim puţin la ceea ce înseamnă demnitatea umană în Occident. ceea ce facem este un con. după ce l-au distrus. O să găsiţi. dar era într-o lume care se despărţise demult de Dumnezeu. Acestea sunt. şi a şi înviat. A fost o coincidenţă fantastică! Sunt bucăţi înăuntru. Nu o să găsiţi niciodată. Procesele lor istorice. este viaţa noastră. drepturile omului. Problematica ei nu este o chestiune contemporană. se articulează cu existenţa noastră. vezi pe unul care în viaţa lui n-a avut un micron de trăire. dacă au întârziat. n-avem timp de inepţii bisericoase. După revolta împotriva unei biserici insti. îţi asigură. apără omul. din care se poate reface tot neamul acesta. Kant. Şi. Omul fără de Dumnezeu e scormonitor. nespecifice unei accelerări economice extraordinare. să zicem. Aşa fiind. sunt nişte inşi. de la Oficiul Stării Civile. falimentul creştinismului în Occident au dus la reformă. noi. cetăţenească. „un fel de mers al trenurilor". Aşa este raţiunea umană fără Dumnezeu. nu-i nimic.40 vrei să zici. Mare atenţie. au venit cu 50 de ani întârziere. Mi-am început conferinţa deosebind între demnitatea umană şi demnitatea creştină. aşezaţi lângă Ştefan cel Mare. lucrul o să fie trecut la capitolul: „Da. Un fel de semafor. Aici se reface poporul român.

41

morala umană se bazează pe o certitudine valorică; morala creştină se bazează pe credinţă. Aş vrea să vă vorbesc acum despre axa verticalei, creată de Biserica noastră. închipuiţi-vă, ca să înţelegeţi, pe trei viteze ceea ce s-a întâmplat. Ce a făcut Biserica creştină Ortodoxă? A creat o axă, o verticală, de fapt, în care a ierarhizat, aşa cum este ierarhizată Biserica, aşa cum e ierarhizat Iisus Hristos în funcţie de apostoli, aşa cum sunt ierarhizaţi îngerii la Dionisie Areo- pagitul: este o ierarhie. Ierarhia e una sfântă, ierarhia presupune inferior, superior şi trepte de desăvârşire. închipuiţi-vă că această axă a verticalei, bazată pe o ierarhie care denunţă, de fapt, natura creştină şi sfântă a omului în drumul său către Dumnezeu, a fost răsturnată total invers şi că acest copil al credinţei, cel mai valoros, demnitatea creştină, a ajuns un gunoi, că oamenii de valoare au ajuns nişte bandiţi, că leprele satului, ticăloşii, au ajuns în vârf. S-a schimbat dintr-o dată codul. Ce vedeţi dumneavoastră în confruntarea dintre plutonier şi Valeriu Gafencu? Vedeţi confruntarea dintre bestia istorică şi demnitatea creştină. Bestia istorică niciodată n-o să recunoască demnitatea creştină. Nu-i valabilă. La axa întoarsă de ei, demnitatea creştină s-a transformat în cruce. Deci, din valoare moral creştină, demnitatea pe care ţi-o asigura Biserica, în sistemul comunist, s-a transformat în cruce. Crucea lor s-a numit demnitate creştină. Dacă oamenii aceştia nu aveau demnitate creştină, erau cu toţii cozi de topor. Iar astăzi, dacă suntem terminaţi, dacă intelectualitatea aceasta aservită pomeneşte foarte mult de cozile de topor, este pentru că nimeni nu vorbeşte şi nu-şi asumă riscul de a vorbi despre aceşti martiri. Ei văd cozile de topor; eu am. văzut sfinţii. Pesemne că văd şi eu, asemenea Prinţului Alexandru Ghica, lucrarea lui Dumnezeu. Pentru cei dintâi, trebuie exclusă demnitatea acestui neam, e incomodă. Un om cu demnitate nu poate fi folosit, el nu poate fi instrumentalizat, are verticalitate. Fiindcă creştinul spune: „Tu, omule al lui Dumnezeu, ai o taină"; şi, dacă extrapolăm: tu, popor român, ai o taină; tu, popor bulgar, ai o taină; tu, popor sârb, ai o taină; nu pot să intru cu bocancii peste tine. Dar pe ei nu-i interesează taina, îi interesează aderarea. în vreme ce eu am constatat: aderăm, dar nu intrăm. Deci, închipuiţi-vă ce s-a întâmplat când s-a răsturnat axa: tot ce-a fost mai rău a ajuns sus şi cea fost bun a trebuit să piară. Dar, în clipa aceea, s-a născut o tensiune valorică: lumea ştia, aşa cum cu toţii ştiam, cel puţin generaţia care îmi aparţine, nu mai vorbesc de cei în vârstă, că ceea ce se petrece este fals. Ne-am dat seama că suntem într-o ţară a inautenticului, a minciunii, a imposturii; şi, undeva în sufletul nostru, construiam fiecare câte o cărămidă de biserică: Ceauşescu dărâma bisericile şi credinţa sporea. Paradox creştin! Lucrarea lui Dumnezeu! Şi vine aşa-zisa revoluţie. De la aşa-zisa revoluţie, axa s-a mişcat, mutându-se brusc pe orizontală. Ignatie Branceaninov, marele sfânt, spunea că dracul şi-a dat seama că omul rezistă la marele păcat şi devine martir; aşa că şi-a schimbat metodologia, făcând păcatul mic, ăla care nu se vede. Eu numesc aşezarea axei pe orizontală: ultima şi marea confuzie; fiindcă răul nu mai este opus binelui, ci a devenit o alternativă a binelui. Astfel, demnitatea creştină nu mai este singura valoare morală, ci are şanse egale cu oportunismul şi compromisul; acestea din urmă sunt alternativa! într-o piaţă, într-o marchetizare a sufletului, sufletul însuşi devine o marfă cu diferite valori, cu branduri. Ticăloşia este un fel de a te descurca în viaţă; este un grad de inteligenţă. Sigur, lumea nu face diferenţa între inteligenţă şi înţelepciune; înţelepciunea are în ea dimensiune morală. Şi şobolanii sunt inteligenţi, au inteligenţă biologică fantastică, părăsesc primii vaporul în caz de naufragiu. Suntem înconjuraţi de oameni inteligenţi, oameni care s-au descurcat. „Diunneavoastră n-aţi fost atenţi", aşa a răspuns unul, când a fost întrebat cum de a făcut o avere imensă cu o sută de lei. „Am avut o rudă, m-am împrumutat cu încă două sute...". „Dar ceilalţi de ce nu au fost atenţi?" Dumneavoastră sunteţi un popor neatent! Şi eu sunt foarte neatent, din punctul ăsta de vedere şi sub multe alte aspecte.

42

Pe axa orizontală se creează confuzii, chiar la nivel de stat; vreţi să vă dau un exemplu? Cea mai oribilă emisiune, „Cel mai iubit dintre români", în care Eminescu alerga la 100 metri garduri, în cultura română, lângă Guţă şi Adrian copilul minune, Brâncuşi, Lucian Blaga, Mădălina Manole, Constantin Noica, Gigi. Cu această ocazie, mi-a dat telefon o isterică de la televiziune:
-Bună -Dar -Ei, -De -De

ziua, domnule Puric, am dori, pentru acest concurs, să-1 apăraţi pe Eminescu.

ce-a făcut doamnă, a furat?

nu, dar aşa este jocul, aşa e regula... A fost şi la BBC. unde aţi luat-o doamnă? la BBC.'

-Mai -Ei,

spuneţi, că-mi place, parcă ciuguliţi grăunţe când ziceţi: BBC, BBC. Da, e foarte frumos! Deci, doamnă, eu vă spun sincer: ştiţi ce simt? Că Eminescu nu poate fi apărat, cel mult citit. dacă nu vreţi, atunci pe Nadia Comăneci. Sesizăm aici un creieraş mutant; nu insistăm, că nu avem şanse; acolo numai bunul Dumnezeu mai poate să repare. Ei, la televizor aţi văzut că stăteau cu picioruşele lor pe harta României. Aţi văzut gândaci de bucătărie, care evadează noaptea în baie? Aşa erau picioarele lor pe harta României! Stăteau pe Transilvania, pe Dobrogea, cu picioarele! Sigur! Ei sar apoi şi spun: noi nu avem simboluri, domnule! Aşa e trendy, e cooll O haită intelectuală! în jogging-ul ăsta naţional, cultural, nonvalorile, subcul- tura alergau umăr la umăr cu marile valori. Fiindcă suntem pe pământ ardelean, mi-am amintit că Lucian Blaga vorbea despre „paralelismul valorilor". Fiecare cu sistemul lui de referinţă. (Nu l-au citit şi, pesemne, dacă-1 citesc, nu-1 înţeleg.) Aveam eu un director infatuat la teatrul din Botoşani, care terminase Academia „Ştefan Gheorghiu", şi într-o zi a ţipat la un maşinist: „Mă nenorocitule! Tu să nu te pui cu mine, bă, eu am citit biblioteci întregi!". Şi maşinistul, mic, aşa i-a zis: „Da, domnule director, dar dacă nu aţi înţeles rezumatul, tot degeaba!". Suntem astăzi trăitorii acestei axe orizontale. Pe axa orizontală se desfăşoară linşajul informaţional. Uitaţi-vă la televizor: ştirile au aceeaşi importanţă. De regulă, sunt din astea, cu mama soacră tăiată cu toporul şi băgată în frigider de către un handicapat mintal, ca să-ţi distrugă sistemul nervos. Când nu, îţi prezintă alternative de conducere a ţării, împărţite între un fotbalist, Mutu, Regele Mihai, Coposu şi un securist contemporan, om de afaceri. Toţi, în mod egal; acest amestec sigur că se face deliberat. Comunismul n-a murit! Ştiţi cum trebuie să-i priviţi pe ăştia? Am fost acum vreo lună prin Gorj. Decesul fals al comunismului trebuie văzut cu ochiul gorjeanului căruia i-a murit nevasta. Necaz mare, i-a făcut omul coşciug şi a dus-o la groapă. Şi când a ajuns la cimitir, coşciugul s-a lovit de un stâlp şi ea s-a trezit. Era în moarte clinică. S-au speriat toţi, au fugit acasă înnebuniţi, a venit femeia acasă, au coabitat, iar după 2 ani, a murit. De data asta chiar a murit, nu era în moarte clinică. Şi, din nou, înmormântare, din nou coşciug... Numai că, ajunşi la cimitir, gor- jeanul zice: „Vă rog să ocoliţi stâlpul!". Dacă aveţi inteligenţa gorjeanului, să spuneţi: bine, măi, aţi murit în 1989, dar ocoliţi stâlpul, vă rugăm mult! Acum, sigur, politicienii noştri au alergat după intrarea în NATO, după intrarea în Comunitatea Europeană, lucruri obiective, ale unei istorii contemporane, sunt structuri în care e bine să fim. Dar, cred eu, trebuie să privim toate acestea ca în bocetul maramureşean de înmormântare: „Draga maichii, după tine,/ îmi pare şi rău, şi bine". Dar să ne întoarcem la ceea ce putem numi copilul credinţei: demnitatea creştină. Din această

43

demnitate creştină izvorăşte ceea ce se numeşte atitudinea creştină. Pe lângă multe „fericiri" cu care ne-a izbăvit revoluţia franceză, vă spun eu, ca om de teatru, se numără şi o nouă categorie de spectatori : tri- cotezele. Pe vremea aceea, ele asistau la ghilotinări: tricotau şi se uitau cu sadism cum sunt ghilotinaţi conţi, duci, regele... Erau tricotezele, se ştie cântecul Les tricoteuses! Acolo, în faţa lor, a fost decapitat Lavoisier, cel mai mare chimist. Despre care a spus cineva: „I-au trebuit naturii mii de ani să scoată un geniu şi omului, câteva secunde să-1 distrugă". Acolo, în faţa tricotezelor, a fost ghilotinat baronul de Condor- cet, care zisese: „Matematic, s-a demonstrat că mulţimea este stupidă". Toţi aceştia n-au fost o mulţime. Şi mulţimea i-a omorât. Ei nu au fost persoane, cu faţa către Dumnezeu. Ei n-au fost popor, ci au fost populaţie închipuiţi-vă că această atitudine de tricoteze ni s-a impus nouă astăzi. Asistăm liniştiţi la decapitări publice. Se alternează decapitările personale, cu decapitarea publică a naţiunii, a istoriei, a memoriei, a Bisericii. Şi noi tricotăm uşor, pentru că ne-am pierdut demnitatea creştină. Dacă eram demni, reacţionam. Am fost în Estonia acum o lună jumătate. Are o populaţie de 1 500 000 de locuitori; letonii, la fel, vreo 2 000 000; lituanienii, la fel. Ca să stea în faţa valului sovietic, în 1990, s-au apucat mâini, au făcut un lanţ uman, n-au tricotat! La noi se tricotează. Dacă cei închişi în puşcării ar exista azi, n-ar îndrăzni să facă ceea ce se face astăzi cu poporul român. Se atacă şi ierarhii bisericii, pentru că trebuie să se plătească pentru o anumită atitudine. Noi să tricotăm în continuare. Nicolae Velimirovici a făcut o profeţie extraordinară, când ţipa către poporul sârb : „Ieşiţi din păcat, că praful şi pulberea se vor alege de noi!". Am primit de curând o carte, cu o hartă a mănăstirilor distruse în Serbia, până la cărămidă. (Imaginile astea nu circulă, nu o să le vedeţi pe CNN, nu sunt importante, acolo e important crocodilul!) Ca şi cum aţi vedea, Doamne fereşte, frumoasele mănăstiri din Ardeal, din Moldova sau din Oltenia şi, în jurul lor, un monah sau un părinte, care stătea aşa, ca o frescă, nu ştia ce să facă, nu-i venea să creadă. E plină Serbia de lucrurile astea, fosta Iugoslavie, de fapt, de aşa ceva. Velimirovici a ţipat şi a zis: „,Sculaţi-vă!". Ştia ce spune. Eu vin şi spun (la dimensiunea unui puric, că pe mine, oricum, mai mult decât să mă strivească, n-au altă şansă. Dar vocea va rămâne, la fel ca şi tăcerea mea): e momentul să nu mai tricotăm, e momentul să ne apărăm valorile, nu să le negociem! Vedeţi dumneavoastră, axa verticală, răsturnată pe orizontală, înseamnă şi mutarea polului moral. înainte era Biserica - cum zice Valeriu Gafencu, ea veghea asupra statului. Dar ea conţinea polul moral, al judecăţii, al recalibrării omului faţă de Dumnezeu. Când s-a întors axa, în locul Bisericii a fost pus partidul comunist. Dispărând partidul, forţa monocefală a fugit în toate direcţiile, s-a transformat în partiduleţe şi în mafii economice, care au distrus ce mai rămăsese întreg în ţară. Am ajuns să nu mai existăm pe hartă. Din neam tomberon pentru Europa, am ajuns stat de frontieră pentru cei de dincolo. Nu poţi să le ceri lor demnitate creştină, că nu mai au de unde, sunt altă serie, sunt creaţie spontanee. Comuniştii se nasc brusc. N-au trecut! Sunt născuţi astăzi la două. Ei nu-şi recunosc semenul, n-au ţară, au o zonă, sunt vorbitori de limbă română, asta vă duce în eroare. Vorbesc. Unii vorbesc agramat, alţii vorbesc şi limbi străine. Dar să nu-i scanaţi în zona de demnitate creştină, fiindcă dragostea lor de ţară se reduce la mama soacră şi nepot, ei au alte hărţi, mai mici, de familie. Am găsit ieri un ciob de demnitate creştină: tot căutând printre vase, mi 1-a arătat Dumnezeu, pe o râpă cu noroi, lângă un cimitir civil, nişte blocuri socialiste în partea cealaltă, nişte gunoi în jos, nişte case, nişte bordeie şi o cruce singură, de lemn. Am mers prin noroi, m-a condus înalt Prea Sfinţia Sa, şi acolo am găsit ciobul. Pe cruce scria: Mircea Vulcănescu. Era mormântul celui care a scris, din dragoste de ţară, Omul românesc. Acolo a fost îngropat omul românesc. Dacă vreţi să vedeţi mormântul omului românesc, vă duceţi la Aiud, pe Râpa Robilor, acolo, la marginea oraşului.

luând culoarea şi forma ei? Care este diferenţa între deghizarea caracatiţei şi aceea a cameleonului? Caracatiţa se deghizează. care crede tot..44 E de lemn crucea omul românesc. Părinţii slujeau. din teatru. cu preoţii cu care eram. pentru a pândi şi a vâna. Pentru care nu există trecut. Şi totuşi. totuşi. a. la Târgu Ocna. P. scris pe o pagină de ziar! Constantin Noica. O mare vină faţă de această manipulare o poartă intelectualitatea din România. intelectualii noştri s-au grăbit să deconstruiască. cu părintele protopop. un şmecher din ăştia: .. unde trebuie să fie băgat la strung tot ce nu le convine. După demitizare şi desacralizare.: Este o întrebare. am avut un sentiment cumplit. una dintre cele mai frumoase minţi ortodoxe: Părintele Neofit de la Piatra Scrisă. Acolo este cimitirul demnităţii creştine. d. N. merge mână în mână cu activitatea Securităţii de dezinformare şi de distorsionare a memoriei! Dar mai există o lucrare a unui om al Bisericii. în sensul că ea însăşi este aceea care este implicată. înalt Prea Sfinţia Sa: Aveţi bunătatea să răspundeţi şi la întrebări? Dan Puric: Da. într-un alt tip de manipulare. ieri. motivând că nu putem să rămânem ancoraţi în mentalitatea comunistă. calomniază. Dar cine a zis să rămână ancoraţi în fetişurile acelea. folosind ideea de deconstrucţie critică. Partenerul şi victima lui este Efemeros . şi cred că din suspinele lor şi din ruga lor. într-un fel. mintea lui slabă şi slăbănogită se prinde în mrejele lui Politropos. De exemplu. Legătura între Politropos şi Efemeros este una de lanţ trofic. de demitizare. când. securistul. care nu mai este o intelectualitate creştină. Politropos. curativă. Aceste cimitire ale demnităţii creştine sunt foarte bine păzite de oceanul laşităţii noastre. pe C.şi vorbim aici de manipularea sistemului totalitar -. nu din frică. oameni sfărâmaţi: la Gherla. care diag. Părintele ia o lucrare a grecului Plutarh. informator la securitate! Am văzut eu.cralizare. îi zice grecul . schimbându-şi culoarea şi disimulându-şi forma. când se agaţă de piatră. de demitizare. Am mai spus asta şi vă repet: un om care are părinţii numai în buletin. care băşcălizează şi blasfemiază tot. P. singura care ne poate ajuta să stăm în poziţie verticală? Construcţia europeană este pentru ei un fel de pat al lui Procust. Mi-a întrebat unul.omul cu mii de feţe.. că tot se prinde ceva!". noi avem o tradiţie culturală nemaipomenită. spre osuar. care m-a răvăşit. Demitizarea unei culturi are mai multe etape: prima este deconstrucţia. sunt mii de cioburi. la Sighet. Coborând în vale. de ani de zile. urmează a doua etapă: au făcut urmărirea penală. s-a pavat din nou drumul demnităţii româneşti. mare de tot. la Piteşti. Dedesubt. . Mai sunt cimitire în ţară. ca al părintelui Ilarion Felea. poate mai răsare un nume. care tronează în societatea de astăzi: este mitocanul ajuns la putere. Cu ajutorul ei am să vă răspund.Credeţi că am plonjat dintr-un fel de manipulare .. e un om terminat. fără de nume. cel care a vorbit despre dăinuirea neamului românesc! Iată cum actul de desacralizare. murmurau rugi. cea pe care ne-o impune nonvaloarea? D. ca să-mi văd drepţii.omul fără conştiinţă. cu înalt Prea Sfinţia Sa. în schimb. efemerida.. care intonează aria calomniei: „Calomniază. am avut sentimentul fizic al coborârii în iadul comunist. unde găsiţi cioburi de demnitate creştină. cameleonul îşi schimbă culoarea de frică. Efemeros este cretinul naţional. la Jilava ş. Să nu uităm şi pe cel de-al treilea. m.nostichează situaţia în care ne aflăm. Efemeros te mănâncă. demitizarea lui Eminescu. Constantin Noica a fost. în care acesta se întreabă: de ce se deghizează caracatiţa. în aceea seară. în procesul desa.

Lucrarea despre care vă pomeneam eu nu este literatură. cu telecomanda. Eu tuşeam şi ea mi-a zis gâfâind (avea vreo 89 de ani): -Respiră adânc! Zic: -Cine. în anonimatul puşcăriei care era întreaga Românie. rostite într-o dimineaţă la curs: „A gândi înseamnă a te compromite". Atitudinea mitocanului faţă de valoare este băşcălia. Ăsta e cel mai bun film românesc. întorcându-ne cu faţa spre Dumnezeu. E un plămân sănătos. N-am avut ce să-i răspund. este posibilă o a doua răsturnare de situaţie? D. Ceea ce e ciudat. ne vedem mâine. lucrurile ni se vor întoarce împotrivă. Eu îi trimit la Efemeros. unde sunt foarte cunoscut. Acum trebuie compromisă.: Da. Se găseşte o copie la policlinica cu plată. din cauză că sunt multe toxine. imaginea lui s-a făcut cioburi şi aşa a apărut icoana.Cineva spunea: „Mai demult erau cruci de lemn şi suflete de aur. când scoţi o literatură aberantă. Sigur că este o manipulare: când premiezi în teatru aberaţii. Cei care au rămas aici. Biserica trebuia anulată. într-un stat comunist. eu sau dumneavoastră? . ci sufletul lor. Nu eram pregătit. pleacă tot poporul român. pentru că. N-a zis să avem tupeu! Trebuie să îndrăznim. Sufletele acelea de aur au fost distruse. Dar vă spun eu: asta nu e literatură. Ţuţea s-a compromis. care să avertizeze: „Treziţi-vă. era o doamnă doctor pensionară. Vă spun o glumă ca să ne detensionăm. El ne-a lăsat moştenire icoane de întrupare a adevărului. la popii ăia?".45 „Băi. care ne spun că nu e bine să te laşi călcat în picioare. Sufletele acelea de aur trebuie refăcute fără frică. vreau şi eu să ştiu: ce le zici tu. nu o premiază nimeni. dar pesemne că voia să-şi mai adauge ceva la venit. foarte avansată în vârstă. se pare. Credeţi că este întemeiată afirmaţia? Dacă da. Să stea cu creierul în canale şi televiziuni (şi-n canalele de pe stradă. situaţia este adevărată. m-a rugat cineva să vorbesc. -Ce filme ne recomandaţi pentru întărirea caracterului şi a demnităţii creştine? D. Creierul lor se mută. pe care am făcut-o acum doi ani. La policlinică. că sunt egale cu celelalte).: M-am întâlnit ieri cu nişte tineri minunaţi. oameni buni!"? Ei nu vor să „se compromită" cu creştinismul! Când s-a inaugurat statuia lui Petre Ţuţea. dar nu creieraşul e important. Sufletele de aur cred că se pot recâştiga mărturisind. asta este rugăciune. de-a mea. Tot ceea ce vă spun eu acum raportez la generaţia de tineri interbelică. mă. acum sunt cruci de aur şi suflete de lemn". mă duc acum. M-au întrebat şi ei ce film le recomand şi leam răspuns că le recomand o radiografie la plămâni. şi de aceea lucra. când premiezi în cinematografie aberaţii. cei care s-au salvat au scăpat fugind din ţară şi trăind altă cruce groaznică: a exilului. trebuie să îndrăzniţi. Să dea Dumnezeu să ne compromitem şi noi la fel. Cu ei nu trebuie să vorbeşti. nu mi-au găsit nimic. în curtea unei biserici din Bucureşti. toată forţa de muncă. fiindcă în Bucureşti mori sufocat pe stradă. Cea mai compromisă persoană a fost Iisus Hristos. Ei cred că este ceva ce priveşte doar pe un monah şi pe popii ăia. atunci mi-au venit în gând cuvintele marelui filosof Heidegger. P. Acum nu mai pleacă în exil personalităţi. Hristos aşa le-a spus celor ce se agitau inutil: „îndrăzniţi!". am fost obligat să improvizez. Sunt experienţele de la vecini. Zic: bine. altfel. Unde sunt creştinii intelectuali. că pierd maşina. doamnă. au fost distruse fizic. . Creieraşul lor atâtica e. nu o s-o găsiţi la Uniunea Scriitorilor. P. gândind liber. In perioada comunistă. El n-a avut imagine. precum canalele TV.

din centrul Capitalei. ce paradox în cultura română! După avântul paşoptist. se duce. ce i-a apucat pe cei pe care Mircea Vulcănescu îi numeşte „generaţia de foc". sigur. Pe urmă. i-au apucat brusc reacţionarismul şi aristocraţia. doi. de ce l-a apucat ideea de elită. a venit „Junimea". domnule! Respiră! Apoi a venit cu stetoscopul: -Aşa! Şi: unu. ciobanul m-a ghicit. Eşti vopsitor? vopsitor! -Aa. -Ce părere aveţi despre demitizarea istoriei româneşti? Trimiterea se face la lucrările lui Lucian Boia şi complementar. care erau nişte oameni de-o inteligenţă rară. aceştia s-au ancorat atât de „penibil" într-o instituţie care „ne trage înapoi. O să ziceţi: aristocraţia. Negruzzi. înţelegem. Dar Titu Maiorescu era burghez. Mai departe. şi m-am întâlnit cu un cioban. cum afirmă unii? Toate aceste mari personalităţi? . Cesianu.. acum. Deci. Eminescu era ţăran. pe la ţară. De ce pe ţăranul Eminescu l-a apucat aristocraţia. spre evul mediu"? Erau toţi stupizi.46 -Dumneata. Ioan loanide. să caute mântuirea prin ortodoxie şi creştinism? De unde. doamna de vizavi de teatru. în frunte cu Nae Ionescu.. erau boieri. astfel încât să ne folosească? D. gândirismul şi ortodoxia. că le spui pe nume. Astă vară am fost prin creierul munţilor.: La prima întrebare pot să vă răspund că am citit numai titlul şi am plecat mai departe.. P. numai cuvântul demitizare îmi spune foarte mult. La teatru. s-a întors către mine: -Cum te cheamă. am fost pus faţă în faţă cu eternitatea). Sigur că. Am un soi de reducţionism. probabil. Vedeţi dumneavoastră. Paradoxul e că. şi mai cum? lucrezi? Lucrezi în mediu toxic? Puric. dacă oamenii te lasă. o armată de intelectuali o să sară în sus şi o să susţină că fac afirmaţii aberante. ce credeţi că ar trebui să facem pentru a fi din nou uniţi? D. îşi găseşte acum locul potrivit: ce cărţi ne recomandaţi nouă. nu te lasă Dumnezeu. că număr eu (îmi era teamă că. Zic: -Puric -Puiu -Nu. tinerilor de 18 ani. Zic: -Nu mai număraţi. erau acolo Petre Carp. mă? Dan. care mi-a zis: „Să-ţi dea Dumnezeu sănătate. P. Te-am văzut eu la televizor!".. de ce erau reacţionari? în sensul în care erau ei reacţionari sunt şi eu. nu! -O întrebare care. liniştit.. pe cei de la „Junimea". -Da. pe la mine.: Sunt multe cărţi: Ion Ianolide. pe stradă. vă rog. Ion Gavrilă Ogoranu.. -Unde Zic: -Da. într-o Europa care a evoluat faustic. dacă numără până la 10.

mi-a zis: „Tata. e un tot. măicuţele şi părinţii cu icoană. dar demnitatea creştină e cu faţa spre Dumnezeu. O secundă în viaţă te poate maturiza. fiindcă am văzut o emisiune. să-i analizeze pe cei ce organizează mese rotunde. De la corectitudinea liniei de partid la corectitudinea politică nu e nici un pas. există secunde în viaţa asta când te poţi maturiza. Eu m-am trezit într-un anumit fel. de fals. mi-am adus aminte de părintele Stăniloae. cu vreo două luni înainte să moară. Discursul ar fi fost altfel dacă mă aflam în faţa parlamentarilor români.: Eu am spus când a fost demnitate: am început cu bunica şi am terminat cu Mircea Vulcănescu şi cu marii creştini din puşcării. Nu este o imagine păşunistă aceasta. este o impostură. un gândac". iar cinstea creştină nu poate fi înlocuită cu corectitudinea politică. făcând diferenţa între demnitatea umană şi demnitatea creştină. v-am răspuns cu durerea mea. prin „admiraţie". Mi-aduc aminte că fiul meu a găsit o insectă foarte frumoasă. ia uite ce frumoasă e!". ăştia nu cred că trebuie să poarte un nume). am venit din dragoste. Cinstea creştină dă omului valoarea fiinţială: nu vreau să mă fac că exist. fiindcă chiar n-are nume. Nimeni nu face un studiu de antropologie. am văzut şi avioane supersonice pe sus. Pentru aceasta trebuie să ne rugăm. Tocmai atunci. la Darvari. da. te poate lumina. P. limba română se liturghiseşte. care zicea: „Eu exist.: în primul rând. un fel de semafor.Aţi spus că în ţară nu mai este demnitate. abia ne ridicăm din patru labe. A fost ca un strigăt. n-am murit". din experienţa dumneavoastră. cum am mai spus. să o arate şi altora. la dragostea pe care mi-aţi oferit-o. Cineva ar trebui să-i amintească obrăznicăturii ăleia cuvântul cuviinţă. dar esenţa era aceeaşi. cinstea este o trăire. în curtea bisericii. Noi astăzi încă mai facem vocalize.Domnule Dan Puric. care. e acelaşi lucru cu altă formă. P. este o imagine care-ţi intră în suflet. Mă întorc iarăşi la corectitudinea controlorilor şi cinstea bunicii mele. ca o lumânare. i-a zis: „Nene. Important este să-ţi dea bunul Dumnezeu ochi să vezi. creştinii care aşteptau. am văzut România eternă. Atunci. De aceea corectitudinea politică este o ipocrizie. Dacă o recunoşti. Ierarhii respectivi erau surprinşi. un şofer trecea pe acolo. Fiindcă el l-a sărit din tiparul limbii române. şi. eu alerg pentru redobândirea demnităţii creştine. Numai că ei m-ar fi tratat ca pe Sfântul Apostol Pavel. cu nişte antene. stătea. Atât a durat. Vorbea cu nişte ierarhi ai bisericii. este sfinţită. Şi s-a dus. Apropo de secunda aceasta: ieri. Eu n-am venit aici să judec. în bucuria lui. Pe urmă. şia zis: „Să-mi traducă cineva cuvântul cuviinţă". niciodată. a spus acesta. în spaţiul acela înconjurat de munţi. care consideraţi că este elementul esenţial în dobândirea sau redobândirea demnităţii umane? D. nu este o imagine semănătoristă. invitat de Prea Sfinţia Sa la ritualul de tundere în monahism. şi ei i-au răspuns: „Despre asta discutăm noi mai târziu". care mă înţeleg. Dumnezeu lucrează. pentru că nu este cinstit. . Aşteptăm să crească pruncul ăsta sau pe cei tineri. pentru că nu sunt obişnuiţi cu golănia civilă. Sigur că e bună cea omenească. Cuvântul cuviinţa nu se poate traduce prin „respect". când Ie-a zis atenienilor că învierea se va face în trup. . când a fost? Mai sunt capabili intelectualii români să mărturisească demnitatea? D. în . pe un anumit post. la Remetea.47 Iată ce le-aş recomanda eu celor ce face asemenea afirmaţii. important e să nu lăsăm lucrurile aşa cum sunt. cu un obraznic din ăsta (nu-i dau numele. de o frumuseţe extraordinară. din contră. Intelectualii de astăzi sunt terminaţi. cu nişte culori nemaipomenite. Important e ca noi să mărturisim. într-o fracţiune de secundă. nu vreau să mai intru dintr-o zonă de inautenticitate. când era mic. „Ei. Limba română este o taină. uite ce frumoasă e!". având ceva din miliţianul care o controlase pe bunică-mea (numai că bunica-mea era mai tare decât ei!). care treceau şi brăzdau munţii. când m-am dat jos din maşină şi am văzut biserica. corectitudinea este o normă morală. eşti ceea ce recunoşti.

S-a murit în puşcării. Dezorganizaţi. de multe ori schilodiţi. datorită experimentului acestuia. Vin dintr-un turneu la Sankt Petersburg. Sufletul rusesc creştin a pătimit îngrozitor. Occidentul politic a făcut un experiment ideologic asupra noastră. la un moment dat. cum ziceţi dumneavoastră. poate să fie o punte către Dumnezeu. vopsite. te substitui Lui. au fost de decoruri. mai vedem. comportamentale. pentru că ar fi făcut compromisuri cu securitatea. dar să nu fiţi îngrijoraţi. acum este atacată Biserica. Mizeriabilitatea este altceva. ca la Mărăşeşti: „Pe aici nu se trece!". o înţelepciune a Bisericii. Diferenţa între trăirea noastră şi cea occidentală a văzu t-o foarte bine un medic creştin. Compromisul se face cu compromisul. . pentru că tragedia se întâmplă ca un spasm existenţial. e diferenţa între medicina alopată şi de acupunctură. dă puţin de la tine. dar că nu mai vrem alt experiment. Cum au fost magazii? „Da. După acest experiment. la noi. Şi am întrebat: ce v-a apucat? „Păi. domnule director. în sensul acesta. Trebuie să le spunem lucrul acesta. La noi. care s-a numit comunism. nenorociţi. A fi un popor necăjit are două consecinţe: unii oameni se imbecilizează de suferinţă. facem. Orientul observă". Şi. Ştiţi că şi Neagoe Basarab spunea: „Dacă vine duşmanul şi-ţi cere pământ. situaţia este peste tragedia greacă. a populaţiei din Est. Dar noi. unele au fost grajduri de vite". nu numai noi. dar trebuie avut curajul de spus public.Spuneaţi cândva: e bine să aveţi griji. A fost o atitudine faţă de care nu se poate oricine pronunţa. Totuşi. care se numeşte: necazul de zi cu zi. lucrurile astea nu s-au întâmplat. Eminescu a spus: „Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile. cât se poate. nu trebuie căzut în purismul ăsta intelectual. a ajuns lagăr pentru deportaţii români. şi că ar fi cazul să spunem. întrebarea este: a făcut compromis cu Dumnezeu? Nu aţi întâlnit niciodată un şef idiot. Oranki a fost mănăstire. de a lua atitudine. dar tot el stabilea şi limita. Vedeţi. criminal. . în clipa în care eşti îngrijorat.: Grijile sunt umane. atunci îţi iese sabia creştină din teacă". Experimentul a fost cinic. nu e neapărată nevoie să se organizeze lumea în partide. Că am scăpat. la fel ca şi boala. P. Lasă prostul să treacă. am ajuns cu faţa către Dumnezeu. mai dă-i puţin. Fiinţa mea spune nu şi fiinţa dumneavoastră spune nu. Asta înseamnă trăire creştină: ţi s-a dat ca să-ţi aducă aminte. nu cu valoarea. ca şi necazul. dar fiecare să respingă. alţii sunt sărutaţi de Dumnezeu. ni se iau dimensiunile craniene. cum se poate. să se facă nişte compromisuri. vizavi de Hristos? A zis Părintele Arsenie Papacioc: . trebuie să trăim creştineşte. biologice. dacă mai vrea. Cum ne vindecăm de îngrijorare? D. dar. a fost o abilitate. cu care am ieşit din lagăr. numai să iasă. care mai devreme sau mai târziu ne face rău tuturor. cei care fugeam prin munţi. şi neamul". nu mizeria. A zis: sărăcia. la noi. până acum 3 ani au fost magazii". parcă tragedia s-a transformat într-o doză zilnică. A trebuit. înmormântările. pentru prizonieri. Am văzut bisericile nou-nouţe. acolo a scris Tolstoi romanul învierea. care a zis: „Occidentul experimentează.48 altă zonă. Compromisurile se fac cu compromisul. Ideea nu a fost a noastră. Lucrurile acestea trebuie gândite sub o alta optică. Spuneţi-mi şi mie: care e compromisul pe care l-a făcut Biserica română vizavi de neamul românesc.3-abotezat. s-au făcut toate ritualurile. care te freacă la creier să faci ceva? Zici: da. bisericile existau. dar. ca să existe". după care urmează consecinţele. dacă vrea să-ţi ia tot şi să îţi ia şi familia. Nu-mi aduc aminte ca noi să fi avut un ideolog cu care să dăm cancer tuturor naţiunilor lumii. să boicoteze zona aceasta de inautenticitate. Sărăcia. Eu ziceam că poporul român s-a născut cu griji. nu-i mai dai voie lui Dumnezeu să lucreze. Neagoe Basarab te îndemnă spre compromis: tratezi cu răul.

Există acum. dacă mai exista vreuna. în ultimă instanţă. credinciosul creştin este o armă electorală de temut. metoda este mai parşivă. Datoria noastră este să nu ne lăsăm supuşi unui alt experiment. Cât este fals şi cât este adevărat în atitudinea lor? Cât folosesc religia ca instrument de manipulare? Dan Puric: Mai întâi. care vin în public şi-şi spun tot sufletul. de aparatul coercitiv. un artist şi un director de revistă de politică externă. chiar fac câteodată lucruri împotriva acelui jurământ. Mizeria aceasta nu ne caracteriza pe noi. în confuzia asta infernală după '89. Că va ieşi. Dar experimentul acesta nu mai are valoare ideologică făţişă. Astăzi. cu gândul ca-n Orwell. adică nici una". că nu va ieşi. îl spun public. dacă înainte intimitatea era urmărită. cel puţin în sistemul de referinţă al României. Mahalagiul. Citez: „între teatru şi literatură este aceeaşi legătură ca între teatru şi arhitectură. din '89 încoace. este în zona falsului. dar discernerea lor trebuie făcută de o conştiinţă creştină. Deci. plutonierul care era semenul meu. în 18 decembrie 2007. politicienii. Specularea este astfel făcută. Dar nici dezinhibant. mie trebuia sămi fie frică. trebuie să fim cu toţii conştienţi că a fost făcut un experiment asupra noastră. şi Marian Oprea. care intră în viaţa intimă. Trebuie să identificăm diferenţa între creştin şi omul politic. Acum este exhibiţionism. mai mult sau mai puţin penibil. Nu putem să o măsurăm. De aceea se spune că face „baie electorală" tot timpul. nu mai este totul coercitiv. de aceea se vorbeşte despre spectacolul pe care omul politic îl face. Este o mizerie care vine de dincolo. este exhibant. De miliţianul gras. Sunt două linii paralele. ca popor. Nu-l spun duhovnicului. ţoapa ordinară îşi fac din viaţă repertoriu. între politică. 5 Interviu realizat de Bogdan Gamaleţ. în primul rând. spun: „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". ţi-era frică de securitate. Vin şi lucruri valoroase. la postul de televiziune „N 24". nu mai este totul inhibant. dar încercăm să răspundem la întrebarea: ce legătură este. trebuie să precizăm conceptele. Domnule Puric. Deci. au apărut nefericiţii ăştia. mai nou. Comunitatea Europeană este un experiment pe care îl trăim cu toţii. tendinţa de a amesteca lucrurile. ţi-era frică de semenul tău. pentru că ea de la început este în zona imposturii. . difuzat în cadrul emisiunii „Cauză şi efect". ora 20. dacă este vreuna. încât. a fost înlocuită cu spaima de semen. N-am prea constatat ca în manifestările domniilor lor de după aceea să-şi dorească acest lucru. tu. Cauză şi efect5 Bogdan Gamaleţ: Invitaţii mei din această seară sunt: Dan Puric. n-am făcut ceva nepermis? Omul fricos. chiar şi când depun jurământul de miniştri. asta bunul Dumnezeu ştie! Dar nu căuta sămi dizolvi mie. artist. Apare scandalul public. Intimitatea este scoasă în public. ca la tramvai. religie şi cultură. Nu mai este autocenzura. te urmăreai pe tine: oare am zis bine? Nam făcut o gafă? Cum am vorbit? N-am supărat. pe vremea cenzurii. Era autocenzura. directorul revistei „Lumea".49 Să experimenteze în altă zonă. are preponderent una economică. şi nu religia manipulează politica! între politică şi religie este aceeaşi legătură despre care spunea Caragiale că ar fi între teatru şi literatură. ni se propune să ne facem publică viaţa intimă. Dar noi trebuie să le delimităm foarte clar. mare atenţie. Deci. Lumea sigur că se poate amăgi. ceea ce mi-a dat rezistenţă şi dăinuire.30. politicienii manipulează religia. îl trăieşte şi Occidentul. omul înspăimântat! Frica de Dumnezeu. apropo de frică. Poate părea ciudată această asociere. sentimentul religios este manipulat de omul politic. îţi era frică de tine. aşa cum spunea Voltaire. între ei este o ruptură ontologică. Ştiţi că. care. metoda face parte din cabotinismul politic obişnuit. acum a apărut Big brother. Rezultatul cel mai sinistru al acestui experiment este prostul aluat uman care s-a creat. Sigur că se speculează de către omul politic zona aceasta de sensibilitate. acum au apărut camere de luat vederi peste tot. ajunge dragoste faţă de Dumnezeu.

A avut şi el o revelaţie pe ultima sută de metri. fiind falimentat sau compromis (nu mă refer aici la Biserică Catolică. Dar să nu credeţi cumva că fiara politică este convertită: doar foloseşte substanţa asta emoţională. de sectarism şi de secularizare? Secularizarea este deja consumată. vede.: E foarte bine sesizat. dacă un creştin poate şi trebuie să facă politică. Mai mult decât atât. spune aşa: Biserica are datorii şi drepturi. iar clasa politică e ultima. este zona aceasta care a rămas de recucerit. şi atunci apar tot felul de lucruri de genul acesta. Deci. dar populaţia ştia adevărul.. Şi atunci. fără mister. cu termenii Părintelui Stăniloae. Ce datorii are Biserica?. ca să-1 citez pe Nae Ionescu. ci aş spune neam. ci mă refer la societatea secularizată). cum am spus. G. ci una naţională". Marian Oprea: Spunea d-1 Puric că există o ruptură între creştin şi omul politic şi că nu ar fi normal ca politica să se amestece cu religia. dar un om cu conştiinţă trebuie să nu intre într-un asemenea joc. o distanţă mai detaşată şi puţin umor. trebuie să identificăm foarte bine alte două realităţi: în ce măsură fac ei un compromis cu valorile religioase şi în ce măsură te driblează un om politic în zona asta creştină? Să lămurim apoi.. Am observat că nici lumânarea nu le stătea dreaptă. naţiunea. Şi totuşi. cu sacoşele alea de plastic în mână. De ce? Pentru că miturile fondatoare ale postmodernismului sunt moarte. Nu mai discutăm de iluminism. „teocratică. dacă ai. a ştiinţei care ne rezolvă totul. chiar dacă o ia împotriva statului. creştinismul. Te gândeşti. cade în genunchi. nu mai discutăm de acea superstiţie a progresului continuu. S-au prăbuşit miturile fondatoare. nu are o aşezare. De exemplu: Occidentul s-a văzut dintr-o dată fără taină. Cred că-i simplu: în orice sondaj de opinie veţi vedea că instituţia care se bucură de cea mai mare încredere în ochii populaţiei este biserica.) Este într-adevăr o întoarcere puternică a spiritualului. (Dar asta nu 1-a împiedicat să exerseze stânga.. cenuşie cum era ea îmbrăcată (inclusiv eu fac parte din această populaţie cenuşie). inclusiv cele politice. şi mai are un drept fundamental: să se suprapună cu naţiunea . ca pe o armă electorală de temut. s-a trecut la artificialul acesta al neopăgânismului. o sesizăm nu numai în religia creştină. se ştie ce spunea Malraux: „Secolul al XXI-lea va fi religios. erau destul de penibili! Dar ei văzuseră cum trebuie să pozeze! Pe margine era populaţia Bucureştiului. prin 1991-1992. . un contrapunct extraordinar! Ei pozau în virginitate politică şi pietism religios. liderii politici de atunci stăteau în genunchi.. biserica. peste tot în lume s-a intrat pe acest culoar al sensibilităţii religioase. mare atenţie. întreabă Nae Ionescu „Are datoria să amendeze toate noţiunile. Concluzia e clară! Ca să mergem de la început pe un diagnostic clar. Iar în România.50 îmi aduc aminte o imagine. într-un articol din perioada interbelică (e foarte interesant că sunt similare situaţiile!). care ne-a dus unde ne-a dus.mi-na-lii! Crimi-na-lii!". Era un contrast. este un spectacol de-a dreptul felinian să-i vezi! Lumea se duce. şi atunci.. de aceea face botezuri. La un moment dat. nu naţiune. care scanda aşa: „Cri. trebuie să răspundem la o întrebare: de ce oamenii politici de azi fac tot mai mult apel la religie. în clipa în care se îndepărtează de morala creştină". Nu numai în România. D. Şi iată că delimităm alte categorii: statul. dacă îmi permiteţi. creştinismul. P.. întrrun fel. cere mister. nunţi. ori nu va fi deloc". omul politic foloseşte religia. pentru că ne aflăm totuşi în România şi trebuie să vorbim de creştinism. acesta devine teren de speculat din punct de vedere politic. de pildă: de ce este atacată acum religia creştină? De sincretism.mare atenţie! -.. Şi are dreptul să susţină chiar formaţiunile politice care susţin etica creştină.. la starea spirituală? B. la crucea de la Universitate. un contrapunct cinematografic. Şi atunci. ci peste tot. analizând. Eu aş spune însă. aşa. însă şi-a dat seama că există un segment în societate care cere taină.

în India. şi vocea aceasta trebuie să se facă auzită în cetate". niciodată! Pentru că există o morală (nu o disciplină) creştină. nemaiavând unde să se ascundă de poliţie. omul politic era legat de conştiinţă. Primul lucru pe care-1 face creştinul e să se jertfească. Dar eu vorbesc aici despre un ghetou criminal. Acum vorbim de un alt metabolism al omului politic. s-a ascuns printre ei. stând între ei. să devină creştini. în cetatea ideală. Când cineva intenţionează să distrugă un popor. Creştinul adevărat are însă ceea ce aş numi un instinct creştin. dacă cedez. aici şi acum. România există pentru ei atâta timp cât se poate fura. atunci când acesta pune în pericol fiinţa neamului. facem o analiză regională. Pentru ei.: Da. în Comunitatea Europeană? O mână de oameni. Nae lonescu a surprins extraordinar de bine această mişcare. directe. neavând încotro. Biserica asigură neamul. că. ca să-1 aducă pe rege. S-au dat sume imense pentru mănăstiri. Aici are dreptate d-1 Marian Oprea. ţara se declină între mama soacra şi nepoţel. în sensul acesta. Dă de la el. la Aristotel. Omul politic are responsabilitate. în România. D.: Asemenea se vorbea în perioada interbelică despre politicianism. până la urmă. Nu. M. este politicianism. nu construiesc. pentru că ea este punctul de rezistenţă al neamului. deci nu putem lupta împotriva Bisericii. Dar astăzi creştinul are fragilităţile lui.51 Dacă statul a luat-o razna. P. să fure. judeţeană. Ei construiau. el era conştiinţa cetăţii. care zice aşa: te primim şi pe matale. săltaţi din pepiniera Comitetului Central. în vreme ce. la a doua sau la a treia generaţie. să lupte pentru cetate. ca animalul care te atacă noaptea. a devenit budist.. nu idealizăm. în care politicienii de azi au transformat ţara. îi numiţi. Dacă ne gândim bine. Ce se întâmplă în judeţul numit România. D. istoria s-a născut o dată cu ei. cărora nu trebuie să le punem conştiinţa naţională în spate. nu era perfectă. frecventând bisericile. La noi nu mai există politică. Hoţul. sperăm ca oamenii politici din România. în Omul politic. Aceştia se opreau din când în când şi se rugau. O. că nu-i jigniţi. De aceea Biserica e atacată prin croşee puternice. omul politic e altceva. M. EI construia. Identificaţi-i. poate. când a afirmat că Biserica poate să o ia împotriva statului. era una. Neamul şi toată naţiunea se retrag în Biserică. Numai omul are voce. politicianul. Este mişcarea care se face acum. care îl ajută să-şi dea seama care om politic este în zona autentică şi care este în zona falsului. Iar fiara politică se lasă condusă de instinct. Sigur că şi aceea era o societate cu contradicţii. unde ei fură instituţional. făcea la fel. că-i jignim. Să ne gândim la un Brătianu. Numai că statutul omului politic. Ăştia sunt generaţie spontanee. sau prin doze homeopatice şi repetitive. Sfântul Ioan de Kronstadt a profeţit situaţia asta: „în clipa în care se vor construi biserici . văzând un grup de budişti. Aristotel. îmi reproşez mie.: Atunci. şi-a vândut moşia. fie că este ţăran. se jertfeau. Brătianu. fie că este boier. să ne gândim la Take Ionescu. Noi suntem Biserica. O. Ei n-au trecut. ce atacă mai întâi? Linia lui de forţă! Şi ultima citadelă de coagulare este Biserica. Păi. noi nu mai avem oameni politici. fură legal. să distrugă. chit că faci figuraţie creştină. că şi aşa suntem pe regiuni în noua structură. P. Din punct de vedere politic. spune o chestie extraordinară: „Toată lumea are glas. de frică să nu fie descoperit. Cei de azi dărâmă. tocmai pentru ca să se câştige electoratul. Lui n-am ce să-i reproşez. pentru biserici. erau inegalităţi sociale. în disperarea lui. noi considerăm acum că suntem o efemeridă pe harta Europei. Se sacrificau. s-o prinde ceva. Politicul trimite individul să apere cetatea. Să ne gândim cum stau lucrurile la noi.. noi ne aflăm într-o stare de degradare. Nu putem să le cerem ierarhilor din Biserică: daţi-i afară pe politicienii care vin şi pozează în Biserică în faţa electoratului. După mai mult timp. un hoţ.

cetăţeanul este produsul politicului. P. scade credinţa". n-aţi văzut cum stau. Omul îl bate pe cetăţean cu drepturile. B. pe care o avem? Este o constituţie din aia la extemporal. D.: Superb spus! D. O. exerciţii impuse şi liber alese? Să vedem care erau impuse: dreptul reprezentării politice. făcea politică nobilă. Comunitatea Europeană şi-a zis aşa: omul. Oamenii nu mai au repere! E un popor năucit! M. Individul este produsul drepturilor omului.. îl respect. atunci când îl ajuta pe sărac. O grilă morală. G. trebuie văzut gunoiul ăsta naţional al nostru. această Biserică fugărită. Biserica are forţa să se autometabolizeze. la gimnastică. Noi nu putem forţa procesul. şi-au făcut mănăstiri. P. există un limbaj de lemn de la Academia „Ştefan Gheorghiu". sunt zăpăciţi. Biserica a fost în defensivă. când îi numea pe farisei „morminte spoite". care ne-a marcat. Acum se fac paşi. Nu vedeţi ce paradox? Ceauşescu dărâma biserici şi creştea credinţa. cetăţeanul dispare. atunci când îi dădea afară pe speculanţi din templu. Asta nu înseamnă că nu trebuie făcută Catedrala Neamului. dându-şi seama de aceasta. săraca. numărul este compromis calitativ. N-aţi văzut că legea lustraţiei e deja instru. copiată pe genunchi şi făcută ca o haină pentru unul care n-are legătură cu poporul român.52 foarte multe şi aurite. Deci. Şi nu numai la nivel naţional. este ameţită. Ştiţi.: Noi suntem cu toţii. în sociologia contemporană. să se facă! Dar e important să vezi şi cum se mişcă politicul. unul de la Howard. Mulţi şiau făcut biserici şi s-au pus acolo. E pericol! Asta nu înseamnă că Biserica Română nu trebuie să construiască.: Ce trebuie să facă Biserica: să stea în defensivă sau să treacă la ofensivă? D.. noi folosim cuvântul individ. dar Biserica este un sistem de referinţă în care nu intră termenul politic. în concluzie.: E remaiată de două ori. acum. Ne-au marcat anii de comunism.. Noi discutăm în termeni politici.. care. dar tot în sensul lor. atunci când îl numea pe Irod „vulpe". că este terminată după 55 de ani. Prin urmare. şi spunem: Biserica trebuie să stea în defensivă. G. Aici. sechelari. să vă feriţi. Deci obligo e politicul.. Nu. pe post de ctitori. La libere. P. există un limbaj de lemn de la Bruxelles.: E remaiată de două ori. B.: Nu s-a născut din prostia ierarhilor! Ei trebuiau să se apere. De fapt. la nivel internaţional. Eu sufăr ca cetăţean al României datorită majorităţii. . Ai dreptul reprezentării politice. Aţi văzut. domnule? Să nu se mai construiască?". după un sistem de genul acesta. O. Dacă vreau. este dreptul libertăţii de conştiinţă. Dă-mi voie să fur legal. va suporta o inflaţie de drepturi şi astfel va dispărea cetăţeanul. nu vreau am preşedintele ăsta. votul este rezultatul unui număr. De exemplu. Am început-o cu ierarhii! Ştiţi cum e în nenorocita asta de constituţie. bănuiesc. cei cu minte de efemeros trag concluzii: „Ăsta ce vrea. Nu poţi să zici: sunt idioţi.: Iisus Hristos. M. Şi există un limbaj de lemn ortodox. Problema se pune aşa.. ca să ajute dăinuirea neamului. Biserica trebuie să se implice în cetate făcând politică nobilă. creând acea grilă prin care trebuie să treacă toţi oamenii care îşi asumă responsabilitatea cetăţii. cu cravată aia de Academia „Ştefan Gheor. Vreau. eu consider că este patriarhul meu sau nu. Politicul este rezultatul unei mase de vot. Dintre cei care ne ascultă. Există termenul creştin.mentalizată? Am început-o invers!. Limbajul de lemn ortodox s-a născut din autoapărare. pe stânga la intrare în biserici? Da. nici asta nu trebuie acuzată. drepturile omului vor fi mai puternice decât constituţia cetăţeanului. Acum se construiesc foarte multe biserici. dar şi anii aceştia de neocomunism. individul.ghiu".

. Doamne". înseamnă că un creştin are o altă existenţă.53 Biserica va recupera imens. aţi observat. Dar Biserica Ortodoxă nu e monofizită. sau încearcă să fie lovit major. se sacrifică. în ultimă instanţă.că El a fost tot timpul ispitit. este o cumplită improvizaţie. „Atunci.. nu e cu capul prin nori. omul. şi nu numai la noi. S-a văzut clar: avea respiraţie plenară. într-o chestiune de demnitate creştină. Dacă vă amintiţi de Iisus Hristos. de 19 ani încoace. Şi toţi au. Gândiţi-vă. pentru că demnitatea umana înseamnă chipul omului în om. Intelectualitatea noastră de azi. Dar demnitatea creştină înseamnă chipul lui Dumnezeu în om şi. o structură administrativă. Suntem integraţi într-o Comunitate Europeană. cum se zicea la un moment dat. creştinul răbdă toate ale lui.mocrat.. pentru că ea cunoaşte o altă realitate. pentru toată ţara. nu putem vorbi de un concept politic. cu forţa lui politică. în mare parte. voievozii au fost creştini. El nu poate să facă altfel. se respectă. Să analizăm lucrul acesta. al instituţionalizării şi al colaborării în sensul politic. Da. pentru că. politică. daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu". totuşi că noi astăzi trăim. între ele nu se poate face o conciliere. în clipa tentaţiei politice . D. un creştinism. Dar nu asta e important. în spate cu mecanisme rodate de multe sute de ani. îşi ţinea oştenii în post şi nu le dădea voie să spună: am câştigat datorită lui Ştefan cel Mare. Noi trăim cu toţii astăzi un proces. Spune Valeriu Gafencu un lucru extraordinar: „Biserica veghează". care este un corp politic nedeterminat. astea sunt sechelele. în clipa în care te atingi de chipul lui Dumnezeu în om. în esenţă. persoana. creştinul reacţionează. Biserica nu se poate politiza. deci politicul. pentru că un creştin are grijă de celălalt. B. Este un proces de reformulare a ei. în fiziologia lui. la toate popoarele care au acest sentiment. în mare parte. de duminică. noi o duceam extraordinar. fără să fac păcatul unei . din 1989 până acuma. această sensibilitate. în această nedeterminare. a fura continuu. că asta e trecătoare. el asimilează politicul. cred eu. în metabolismul lui nu are gesturi de politician: a prăda.: Există partide care şi-au pus titulatura de creştin-de. am fi avut o adunare de oameni creştini. care a fost un creştin. Când chipul lui Dumnezeu din neamul românesc va fi lovit. să ne gândim la Corneliu Coposu. atunci se va reacţiona major. ţine cont foarte mult şi de realitatea concretă. să nu forţăm mâna Bisericii Ortodoxe să intre pe păcatul occidental. se întâlneşte acum. Acum nu prea mai are pe cine să vegheze. P. în perioada interbelică. terestră. Prelungirea humusului acestuia creştin a avut momentul maxim când. la noi. Gândiţi-vă la următorul lucru: dacă în toate guvernele. G. ceea ce mi se pare important e întâlnirea între o Europă secularizată şi o Românie creştin-ortodoxă. sau din faptul că se bâlbâie. Poţi să-i faci tot ce vrei. Toţi martirii au ajuns în faza aceasta când chipul lui Dumnezeu în ei a fost atacat. plătim impozitele?" Nu cred că există şopârlă mai urâtă ca asta!. s-a născut acea intelectualitate de trăire şi de atitudine creştină extraordinară. cu o improvizaţie politică. nu se ştie dacă nu este determinat din premeditare. Astea sunt rezultatele. Şi atunci Iisus a răspuns: „Are cineva o monedă? Ce e pe ea?" „Chipul Cezarului". Azi nu mai avem norocul unei asemenea intelectualităţi. la noi. cu structura lui. era respectat. Trebuie să fim foarte atenţi. Cezarul. Ce înseamnă să fii voievod creştin? Ştefan cel Mare făcea câte o mănăstire acolo unde câştiga bătăliile.. ajunge la martiraj. care reprezintă taina dezmărginită de politic. ci datorită lui Dumnezeu. ritualist. a fost urmărit tot timpul i-au zis fariseii: „Ce facem învăţătorule. care se va face.. dar nu înseamnă că Biserica nu este puternică. dar a făcut şi acolo unde n-a câştigat: „Aicea a fost voia ta. numai să nu-1 atingi în credinţa sa. este deschis politicului. La noi..

Vedeţi unde este diferenţa faţă de noi? Deci. care are dimensiune de vasal şi fuge în virtutea porţilor care se mişcă. i-am spus: „Nu vă supăraţi. Chelnerul care fuge la bucătărie să întrebe dacă n-au în meniu dicţie este politicianul român de astăzi. Au fizionomie de turişti. Au o atitudine de chelneri: „Ce vreţi? Ciorbă de burtă. recent. dar tocmai asta vorbeam şi eu. iar astăzi o spune şi Pierre Manent: „Biserica s-a rupt de stat în zona occidentală.. ce diferenţă! Deci. Oamenii noştri politici." B. nu are de-a face cu conştiinţa.navetişti între idei europene. o conjunctură.. se duc fără definiţie. Aţi văzut ogarii ăia care aleargă după iepuri virtuali? B. Conceptul Bisericii Catolice era unul de universalitate . mi-a răspuns el. când se duc la Bruxelles. noi mergem cu posibilităţile. Nu.. celălalt zice: „Doamne ajută!". „O clipă. nu mergem cu meniul.P. să întreb la bucătărie". imperiile erau forme suprastatale şi.: Foarte interesant şi totuşi acum se propovăduieşte societatea cunoaşterii? D. G. Vom cunoaşte totul fără să înţelegem nimic. Biserica Catolică era suprastatală. se cuvine să fim nu îngăduitori. numai că sociologia de acum nu mai ţine cont de România. P. Ca în întâmplarea următoare. a fost un demers istoric. şi întreabă: „Ce vreţi dumneavoastră să facem?". P. că noi ne ducem la bucătărie.: Nici măcar nu cred că mergem cu meniul. Să încercăm să înţelegem de ce în perioada interbelică am avut o intelectualitate profund creştină: pentru că noi trăiam atunci un moment când lumea respecta naţiunea. dar. . B. avem de-ailaltă. Iată. noţiunea de neam. de fapt. O.". ci să avem spiritul critic foarte bine îndreptat. în acest context. sunt transfrontalieri . Fiţi atenţi. când a apărut conceptul de naţiune". zicea: „Domnule.: Da. pleacă cu bagajele intelectuale pe trasee de „cultural exchange" şi-şi confundă ţara cu bursa din străinătate. Eu aş adăuga: n-au nici conştiinţă.. la noi. a fost voia lui Dumnezeu. n-aveţi dicţie!". nu mai este o intelectualitate creştină. Omul politic. ca să le spunem şi altora cine suntem. N-aţi văzut? Unul zice: „Baftă!". înainte.: Norocul face parte din toaleta ateului.: Da. D.era suprastatală. Constantin Noica ar spune despre ei că „au cunoştinţe. ciorbă de perişoare? Spuneţi dumneavoastră ce să facem. Un chelner. dar.: Ştiţi unde s-a întâmplat despărţirea Bisericii de stat? Mi-aduc aminte că Nae Ionescu este cel care a sesizat. ci una destul de marcată de sclipiciurile Occidentului. ne-au băgat şmecherii ăştia o altă zâzanie: dosarele la securitate. M.: Ce are a face norocul aici? D. De aceea. Biserica s-a rupt de stat în clipa în care naţiunea a devenit de sine stătătoare.: Am înţeles.54 generalizări. G. până şi cele mai cumplite absurdităţi.: D. în aparenţă.. Ce trebuie să facem noi acum? Trebuie să ne definim. dar nu au cunoaştere". P. Intelectualii de azi n-au nimic românesc. cum vorbea foarte prost. care este în stare să facă orice. ca să ştie şi ei cu cine stau de vorbă. cum sunt acum companiile multinaţionale. odată. aparţine unui gânditor român şi aparţine sociologiei de acum. G. numai ca să supravieţuiască în faţa şefului. nu norocul explică apariţia acestei elite intelectuale. Remarca este absolut uluitoare. B. Creştinul nu are noroc. în România nu s-a întâmplat lucrul acesta. avem aia. pentru că naţiunea n-a intrat niciodată în contradicţie cu Biserica.. ca să vedem prin ce trece Biserica. G.

: Cam asta este ocupaţia lor acum: ne dau sportul naţional de „100 metri garduri libere".: Piaţa comună.: Primul reper normal şi de simplă toaletă este credinţa.. concret. în războaie. S-ar putea ca din România să vină nişte semnale în acest sens. când a zis: „Eu nu-l cunosc pe acest om". Vorbeaţi de repere. cutremurătoare.deocamdată cuvântul comunitate nu are acoperire. vor fi măturaţi de istorie. D. Ci m-aş uita la imagine. ci şi pentru o Europă care-şi caută identitatea. sub marcă. trei piloni: piaţa comună. aş vrea să stăruim puţin asupra felului în care ne privesc pe noi politicienii occidentali. ci că trebuie să ne privim unii pe alţii. şi aici este o ruptură fantastică. G. Este ca şi cum eu nu m-aş uita la dumneavoastră ca la un om viu. G. meschină. n-au reuşit să ajungă la concluzia. cu acea frică pe care a avut-o Sfântul Apostol Petru. „autohtone".. care mă priveşte. mercantilă. să fiţi principalele puncte de atracţie ale României. Nu orgolioase. Acolo. . Nu ne mai întoarcem Ia memorie! Deci. nu habotnice. La Frankfurt.: De unde frică?. acum. Nici nu ştie ce este: o federaţie. nu că trebuie să ne înţelegem. în această privinţă. Important este că noi trebuie să fim responsabili. Va deveni o forţă. Spectacolul este copios. B. ci de o mare fineţe sufletească. tăcând. cu acel Toujours l'amour. de inteligenţă creştină intelectuală.nişte din punctul de vedere al Occidentului.: D-le Puric. trecem cu capul prin garduri. pe care ei nu-l simt sau n-au nici un interes să-1 simtă. pentru că noi construim România. care ne examinează cu superstiţia ideologiei lui. din chiar nămolul ăsta. P. o marcă. B. căci securiştii ăştia hazlii. P. la liber. când noi ne aflăm pe un traseu destul de autolimitat şi sufocat de „ai noştri cu ai noştri". Acum vorbiţi. Sub „brand". şi nu cred că mesajul este diferit. unor terminologii determi. mai devreme sau mai târziu. o chestie de genul ăsta. s-ar putea ca. închistate. mărturisesc că v-am văzut în 1998 la Leipzig. D. văd acea imagine a României de care au ei nevoie. intelectuală. Şi ne spun: tu trebuie să fii pe piaţă.: Sunt trei factori. împreună cu fanfara „10 Prăjini". Ştiţi ce mi s-a părut interesant? Ei au grijă de viaţa cetăţeanului. de viaţa individului. E o paradigmă politică contemporană idioată. Şi totuşi. care ratează întâlnirea reală a Occidentului cu omul răsăritean. dar n-au grijă de suflet. tot de frică faţă de memoria apropiată a neamului românesc. până în anul de graţie 2007. „destul de limitate". tânăra generaţie a României să ofere nişte lecţii de dezinhibiţie politică. Şi asta. acolo v-am şi filmat. Or. sub imagine. pe front. e un construct artificial. „Nu cunosc acest popor!" Acest popor. este clar. Ca să fii pe piaţă. aţi reuşit. Ei nu văd România. în sensul de trăire. care a dat o jertfă uriaşă în puşcării. P. ceea ce este fals. Aşa ne dezicem şi noi astăzi. Iată. trebuie să ai un „brand".şi va deveni! Tânăra generaţie nu mai stă la discuţii cu flăcăii ăştia. Noi ne dezicem de memoria cinstită a acestui neam. creştinismul are grijă de suflet. Pentru ca să nu fim tributari unor terminologii din astea. iată. Şi nu numai pentru România. paradoxal. unde România era pilonul central. pe alte repere. o comunitate? Nu-i o comunitate . Biserica are grijă de suflet. Al doilea ar fi recuperarea memoriei. dar reperele trebuie puse. credinţa şi această memorie.55 D. o confederaţie. cu forţa tăcerii. Adică.. nu asta este important. Şi ei stau şi râd cinic. Prin forţa tăcerii aţi făcut lumea să se uite şi mesajul vă asigur că a ajuns. vă întreb. am avut din nou prilejul să vă văd. acel mesaj tăcut. B. era un festival internaţional de carte la Leipzig. securitatea şi juridicul. e pulsul unui popor. G. Din nămol cresc nuferi.. la Varşovia. Societatea civilă din România trebuie să devină o forţă fantastică . Este un agregat de interese economice şi politice.

acum. care te distruge cu propriile tale celule. Păcatul mic..e doar un exemplu că „este de Muzeul Antipa".: D.. nici măcar securitatea nu s-a ocupat. care erodează în doze homeopate. ca să dăm o dimensiune de umor ultimelor . Biserica importantă? Pentru că ea rememorează. Ce frumos mi-a răspuns Grigore Vieru. Ştiţi cine 1-a atacat pe Eminescu prima dată? Intelectualitatea noastră. şi din zona criticii româneşti s-a spus . fraţii noştri de dincolo de Prut ne acuză. Ni s-a spus că suntem fixaţi.. acolo e vorba de raport ierarhic. în loc să ne ia lupii (securiştii) de pe cap. suntem suferinzi de scenarită! Dar dumneavoastră de ce suferiţi? Lasă-mă să-mi cânt Mioriţal Nu îmi mai daţi voi partituri. Ni s-a luat şi această grijă faţă de modele. de exemplu. Tragem cu ai noştri în ai noştri. a cultivat trecutul. Şi atunci. Raportul democratic este un raport politic în alt sistem. E ca la cancer. cum să spun. Astea sunt lucruri foarte simple. Gândiţi-vă ce soartă a avut şi are Eminescu. De ce să tac? Pentru că m-au inhibat şi spun că poporul român suferă de scenarită? Da. face parte. Adică...: Ei. A întors axa invers. ea este distorsionată. ideea de tată. a memoriei şi chiar a credinţei este poligonul de tir al forţelor autohtone atee şi poligonul de tir al celor de dincolo de graniţele României. se dau chiar la Mioriţa. mai. cu desacralizarea. nu nvam ocupat eu. la naştere şi la căsătorie. Ignatie Branceaninov spunea că „Dracul şi-a dat seama că omul rezistă la ispite mari şi chiar ajunge să fie martir. ci din memoria vie. Numai că noi. Nu a zis nimeni să fetişizezi. interesant. nu pot să-1 am cu părinţii mei. pe memoria lor. ai nevoie de poveste. să cazi în genunchi. Nu este nici un fel de problemă.: Frica ne-a fost inoculată. ci a tradiţiei înseşi. această compromitere a trecutului. le faci o generaţie spontanee. Nu poţi să trăieşti numai din buletin. Democraţia dispare. trebuie să-i compromiţi ideea de familie. care m-a învăţat. tentant. când am fost în Basarabia: „Frate Dan. în cadrul Liturghiei. Noi n-avem voie să accedem la această memorie. îi cumperi. P. îi converteşti. Ai şi tu un reper: Mihai Eminescu. iată unde am ajuns: România e poligon de tragere. Această întoarcere către trecut ne dă nouă forţa faptelor de astăzi. că ai nevoie de mit. este poluată. actualizează. noi trebuie să identificăm lucrurile astea şi să le diferenţiem. trebuie să-i rupi reperele.. este intoxicată. este un truism ceea ce spun eu. Ei nu ştiu că nu poţi să trăieşti numai cu acte. că am rămas fixaţi. „Cine eşti?" „Dan Puric" Astfel apar şi eu pe post de cetăţean: la deces. Deci. Spunea Nicolae Iorga o chestie extraordinară: „O dată cu tine mai mor încă o dată toţi morţii tăi". ăştia.. Ca să decerebrezi un om.. Nu pot să-1 am cu maestrul meu. Ei spun că noi am rămas la Eminescu.vă ce bombardament s-a făcut în România asupra modelelor culturale. suntem reeducaţi. ideea de mamă. Cu demitizarea şi desacralizarea s-au ocupat intelectualii. modelele culturale au fost nimicite. de critică? Ei sunt bine apăraţi. ăştia ne iau oile! Asta aşa. România nu o faci din acte. ai nevoie de sacru. Să priceapă că noi am înţeles şi asta. şi noi le răspundem că la Eminescu abia dacă se ajunge". şi atunci a scos ultima perfidie. Nu ştiu. nu pot să-1 am cu Constantin Noica. este un Piteşti mai edulcorat. din contră. Iar acum ni s-a inoculat altceva: indiferenţa. nu pot să-1 am cu o valoare. Modelele morale. Noi nu suntem o cultură foarte bogată şi tocmai din cauză că nu suntem o cultură foarte bogată avem câţiva şi trebuie să-i păzim. decât două manevre: Deconstrucţia nefiind a fetişizării. de diversiune.. Dar eu nu pot să am un raport democratic cu Eminescu. Acolo. Cu demitizarea. Nu aţi văzut că sunt bine învăluiţi sub ideea de deconstrucţie. mai frumos. Gândiţi. care se respectă. de fapt. săracii. Apropo de transhumanţă. de izolare. O. ca să-1 manipulezi. evocă. Altfel. aceasta nu are cum să facă parte dintr-un plan? M. nişte acte. acum. Ea s-a ocupat de dezinformare. păcatul mic". P. să zicem.. De ce este. pentru compromiterea lor...56 D. Toate marile naţiuni trăiesc pe memorie. ci doar să respecţi valorile. Orice naţiune mare. mai nou. Interesant.

în manifestările organizate s-a început cumva cu memoria neamului românesc? Nu. „Memorialul durerii" este un lucru bine venit. în vreme ce politicul şi statul vor fi la liberul ei arbitru. Fac filme documentare cu Katinul. care se desfăşoară în buclă. oricum. pentru că. Este vorba de o toaletă identitară. care să spună: „Ăştia suntem noi. sau care este? . Oamenii noştri politici au uitat trecutul şi s-au grăbit să întrebe: „O luăm de la început? Spuneţi ce avem de făcut. E. tânăra generaţie e o atitudine. a responsabilizat vreunul pe cineva? Nu-i vorba să culpabilizez şi să victimizez în neant. oricum. ce aduce România la constructul european. doarme. să le explici. Că. polonezii au altă atitudine faţă de trecut.. Nu trimit europarlamentari (pe care îi dresează din România. de puşcărie comunistă! A spus vreunul ceva. După 55 de ani de puşcărie. dar televiziunea I-a programat la 11 noaptea. La noi. că noi suntem gata spălaţi!". împrospătarea cadrelor din acelaşi nucleu. mă"?. în cerc închis: se face rotaţia cadrelor. o minte dezinhibată. Haideţi să vedem care este atitudinea poporului român în toată construcţia asta. atât spui: „Ce vreţi?" . Dar s-a început vreun discurs politic cu cuvintele: „Sunteţi vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat în România"? N-am declanşat noi flagelul mondial." etc. ci „tânăra generaţie" -. dar despre ele n-a vorbit nimeni. decât în clipa în care se va găsi unul care să spună ce înseamnă România în Europa. domnule? Care a fost atitudinea poporului român?". o legare de morala religioasă. ei nefiind decât vorbitori de limba română) să-mi spună ce vrea Europa de la România! Să-mi spună ce vrea România de la Europa. Noi am avut doar victime. Dacă te întorci la lume zici: „Ce vreţi. luând conceptul de la Mircea Eliade. dar n-am văzut această atitudine! N-a venit nici unul de dincolo să întrebe: „Ce-aţi făcut. care se construieşte şi despre care marii sociologi ai lumii spun că va fi forţa numărul unu. şi după aceea vedem şi ce vrea Europa de la România! Nu vedeţi? Este din nou ca în Caragiale: „Europa este aţintită cu ochii asupra noastră. O minte liberă. Haideţi să începem să desţelenim pe cont propriu. dumneavoastră sunteţi o identitate. De aceea am zis că persoana şi creştinul stau cu faţa spre Dumnezeu şi cu spatele la lume. că tot sunt mândri că am intrat în U. P. Ea chiar nu mă mai interesează. asta am pătimit!". nu e vorba de bigotism. Pe mine mă interesează o societate civilă. Aşa şi cu noi.. Mircea Vulcănescu nu spunea: „generaţia tânără". Se întorc cu faţa spre el. S-a făcut „Cântarea României" cu „Cântarea Bruxelului" la un loc! Noi îi felicităm pe organizatori. când populaţia. ca să înţeleagă că putem avea şi noi o atitudine. B. Vedeţi. Nu putem aştepta mântuirea nici de la europarlamentari. clasa politică nu are nici un fel de atitudine. Aţi văzut vreodată aşa ceva într.: Aţi spus foarte bine. cu taina şi cu misterul dumneavoastră. în viitor. E o diferenţă! Generaţia tânără este un dat biologic. nu primim totul pasiv. eşti copilul lui Dumnezeu.: Nici nu mai are importanţă. şi aici nu e vorba de fanatism. pentru că nu putem sta tot timpul în orizontul de aşteptare al unor alegeri electorale. M. cu care trebuie să gândeşti şi cu care trebuie să te duci dincolo.e suficient.57 imbecilităţi economice ce ni se impun...im discurs politic? Anul trecut. Dar care este soluţia? Este cumva această implicare a politicului. G. în afară de vasalitate continuă şi de interes. Nu putem aştepta mântuirea de la generaţia tânără de politicieni.: Şi cui spun nu-ul ăla? D. O. Raportul dintre noi trebuie să fie un raport tainic şi plin de cuviinţă. ci este o asumare a trăirii creştine. Eu sunt o identitate. Eu asta aş fi făcut. strivită de muncă inutilă. a fost „capitala europeană" la Sibiu.

nu ştiu dacă 6 Convorbire realizată de Robert Turcescu. din alte vremuri. ora 22. In concepţia post-mo. R. identitatea este ceva imaginar. Dan Puric: Nu se pune problema sub forma fricii de Dumnezeu sau sub forma evlaviei. T. de undeva. aşadar. nu numai creştinismul se discută acum. Se discută ideea de naţiune. Deci.. Pentru că omul. cele de care vorbiţi acum sunt mai importante decât problema icoanelor din şcoli. creştinul în general. acum. eu îmi imaginez că sunt Dan Puric. a vorbi despre credinţă. într-adevăr. neobservabil.dernă. când. adică. cum să spun. Dumnezeu trebuie articulat de către fiinţa noastră în aceea dimensiune a omului „de taină". Aţi fost întotdeauna un individ evlavios. aproape criminală. . în ultimă instanţă. noi suntem cei cu sechele. dacă observaţi. în care lucrurile se amestecă. Biserica Ortodoxă nu are noutăţi teologice şi n-o să aibă niciodată. am avut prezenţa undeva. discursul ortodox către societatea civilă se va schimba. creează. firesc. de reflex simplu. Este un paradox. problema e că tinerii sar gardul şi se duc în străinătate.. nu se poate schimba. ele să vorbească despre asta. Ne asumăm cu linişte acest proces. însă nu trebuie să-1 biciuim. contextul ăsta de relativizare. Adică. acela este sfânt. ci sub forma unei deschideri şi a unei bucurii de viaţă extraordinare. Cele trei priviri6 Robert Turcescu: Recitind câteva dintre interviurile pe care le-aţi acordat în ultima perioadă presei scrise. a lui Dumnezeu. D. dogma e precisă şi nu putem noi interveni în ea -. un punct de cotitură? Cred că a fost un lucru care s-a întâmplat treptat. dar şi acolo există. chiar şi în perioada comunistă. de punere în discuţie a termenilor. credincios. Pesemne că discursul ortodox faţă de societate .: Domnule Robert Turcescu. ţi-a dat o libertate extraordinară. tinde spre 16 milioane cinci sute. s-a mai deschis un Mall în oraş. mai mult sau mai puţin concretă. pentru că a fost un experiment care s-a făcut asupra noastră. a dezmărginit. ele să ţină post. Şi. sau s-a produs. de la 21 milioane. Problema e că pensionarii mor de foame. Ceea ce este clar este că niciodată nu am avut pedeapsa de a fi ateu.babelor. la un anumit moment în viaţa dumneavoastră. fără să faci anumite lucruri care i-ar face rău celui iubit. în care trăim. o numim noi de tranziţie.. T. de identitate. pare un lucru. Din punctul ăsta de vedere. Aici e vorba de tradiţie.şi nu vreau să jignesc pe nimeni . E o societate. în contextul în care trebuie să înţelegem două lucruri. Şi atunci. am să vă spun următorul lucru. vorba aia.: Problemele acestea nu au nişte grade de importanţă? Poate că. A vorbi despre creştinism. Da. ca să grăbim schimbarea aceasta. rezervat . nu este o frică de a nu depăşi nişte norme. în 10 august 2007. puternic laicizată. la „Realitatea TV". ele merg la biserică. o criză socială artificială. Fericitul Augustin spunea: „Iubeşte şi fă ce vrei!". care este libertatea dragostei. P. nu are un comportament stresat. transmisă în emisiunea: 100%. Problema e că ţara s-a depopulat şi. pare o chestiune aşa. Spuneţi: „Mătur poteca spre Biserică". ştiţi ce se întâmplă? Se vorbeşte inflaţionist despre creştinism. creştinul adevărat. atunci când iubeşti faci tot ce vrei. în lumea modernă. de fapt.: După un experiment de 45 de ani în comunism. nu cel al Bisericii. am găsit într-unui din ele o propoziţie foarte interesantă. despre biserică. P. cu frică de Dumnezeu. Problema României nu sunt icoanele din şcoli. iar oamenii politici trăiesc cu inconştienţa tuturor lucrurilor. Asaltul Occidentului secularizant şi reflexele lui de tip intelectual astea sunt: să discute încontinuu. Dacă observaţi. Problema e că specialiştii noştri dau semnale de alarmă.58 D.deci. R. Adică. pentru că Hristos.

în momentul în care au vrut să dilueze o entitate sau o identitate. în capul scării. un om în vârstă. cu societatea secularizată. de fiecare dată (desigur. înainte.: Ştiu ce spuneţi. România dă Comunităţii Europene o emigraţie îngrozitoare. R. P. R. torţionarii pe care îi folosea securitatea. care-i dădea. sentimentul de siguranţă. sunt puşi special să facă lucruri din astea. m-am uitat la gardian şi i-am zis: „Dumneata ştii să citeşti?" Şi gardianul a avut.: Crizele artificiale sunt create de aceiaşi oameni care le-au creat pe parcursul istoriei. „Da. fie să-1 electrocuteze sau să bage o pisică pe dedesubtul hainei. erau cu probleme psihologice. Eu vorbesc de România asta ascunsă. Mizerabilitatea României de astăzi este una flagrantă. Din punctul de vedere al contingenţei. familii disperate. T. artistul se ocupă de dăinuirea României. să-ţi facă inundaţie. Ştiţi unde este drama? întâlnirea noastră. O puteţi observa la bloc. este ca în povestea aceea. întâlnirea între Evanghelie şi regulament este întâlnirea dintre România şi Europa secularizată. dar de ce?" „Ai citit matale regulamentul?" Deci. al istoriei şi al politicului. uneori mi se pare că. A trecut odată prin faţa zidului Kremlinului şi a văzut un cerşetor. aveţi foarte mare dreptate. ştiţi ce sentiment am cu clasa politică din '89 până acum? L-am prins. şi atunci. l-am simţit cutremurat. Dar. aproape clinice. ci şi inconştientă . spune Tolstoi. în raport cu alte ţări. o clasă politică/ sigur. cum spuneam. Urmăresc vulpea până în vizuină. nişte interviuri şi mi se pare. Adică. erau psihopaţi. spune el. nu de contingent. şi el este vectorul de transmisie a unei infecţii. cum să zic.: Nu cumva idealizaţi.: Adică? . dar există un diferend. Dacă este vreun vecin cu dimensiuni patologice. Chiar acum câteva zile am avut o întâlnire. dintr-o dragoste foarte mare pentru România. care se duc şi muncesc în Occident. Să ştiţi că. „Păi. de artist. nu numai neputincioasă. normal. sau undeva foarte bine. întâlnirea noastră cu Occidentul. Numai că eu am alte reflexe.o improvizaţie. încercaţi să puneţi România undeva foarte sus. începe să dea drumul la robinet. aşa. P. dintr-un patriotism foarte mare. şi. o economie de subzistenţă. era un ţigan care cerşea. De regulă. după care o lumină total nouă a venit în ochii lui. pentru că toţi jurnaliştii buni au reflex de foxterier. nu spune acolo ca omul să fie milos. D. în clipa aceea. ca să-ţi curgă prin casă. probabil. Şi eu. fie ca să prindă mâna omului în uşă sau să-1 lovească cu vergeaua peste testicule. ca să n-o scape. am luat metroul şi. l-a întrebat gardianul pe Tolstoi. La un moment dat. spusă de Lev Tolstoi. să dăruiască?" Şi.59 o problemă. Un ţigan genial prin felul de a cerşi. apropo de biserică şi apropo de ceea ce se întâmplă acum. totuşi? Am recitit. Apropo de clasa politică (şi am să mă întorc la întrebare). vedem noi cum se suprapune imaginea României peste viaţa ascunsă a României. la scara rulantă. arunci un psihopat din ăsta. lume care fuge dincolo. „Dar dumneata ştii să citeşti?". a ieşit foarte fercheş gardianul şi bietul bătrân a fugit. T. ca să zicem aşa. D. au creat scandaluri artificiale. reflexul dumneavoastră este unul foarte bun. şi se întreba acolo ce dă România Comunităţii Europene (acum suntem la schimb!). dar de ce mă întrebi?" „Ai citit Evanghelia?" „Da". o clipă de cutremurare şi a zis: „Da. e foarte mult adevăr în ceea ce spuneţi sau e o observaţie extrem de pertinentă asupra a ceea ce se întâmplă cu România). a băgat mâna în punguţă să-i dea doi bani. Oameni cu probleme de genul acesta. duc o idee patologică. aşa. şi am să vă spun de ce. „Pentru o secundă. într-o imagine extraordinară. spune Tolstoi. cred. şi. când predam la Viena. să-i zic internaţională.

şi dăinuieşte. din comuna Cuca. Eu pot să fac o serie de fapte bune aici. pentru că ea denotă o mentalitate românească. în România. Termenul de naţiune este unul contingent. atitudinea creştină este mai importantă decât fapta bună. judeţul Argeş: Se făcea că mor. Mergeam către Sibiu şi am trecut pe lângă comuna Cuca. precum şi credinţa noastră. că i-am observat impostura. El tot timpul îşi acorda vioara. care îi spune: „Ştii de ce eşti aici?" Şi ţăranul zice: „Poate oi fi făcut vreo faptă bună. ca să vezi că ai făcut lucruri bune. Şi acum. care. iar ţiganul ăla este guvernul. aveam tifos. Este extraordinar ce i se răspunde: „Nu. în această vedenie. P. dar era ca în clasa politică românească. nu ştie să cânte. este exact ca omul ăsta. P. să mă întorc la: ce dă România Comunităţii Europene? România dă o economie de subzistenţă. care nu ştia să cânte un cântec. şi să nu sesizez răul. ca şi ţiganul. cum stai acum. la noi. zice părintele Stăniloae. de dăinuire. dar nu ştia să cânte. clasa politică. că eu mă duc!" Şi a dispărut muierea. Nu au nici o idee politică. îl arunc! Deci. Naţiunea este un construct istoric şi unul politic. Aici. Blestem demonul. şi a apărut Sfântul Arhanghel Mihail. Asta este România contingenţă. vreau să vă spun povestea asta. Şi îl duce la Iisus Hristos. ei nici nu ştiu să cânte. în ţara asta? Nu! în familie? Nu! în copilul meu? Nu! Faţă de iubita mea? Nu! Eu blestem demonul.un raport de vasalitate.60 D. am o atitudine creştină. după 20 de minute. Povestea este minunată. ca şi cum ar urma să cânte dublul concert de vioară al lui Bach. Tot austriacul. iar ţiganul reprezintă impostura celor care ne conduc. ce poate să ofere poporul român Comunităţii Europene? Ce dă el Comunităţii Europene? El are ceva de oferit. dar trebuie să te duc la Iisus Hristos. şi am zis eu nevestei: „Fă. Şi atunci. Adică. ci pentru că ai blestemat demonul". Nu. Neamul. am ceea ce se numeşte „furie sfântă". Popa Gheorghe. că eu. numai păcătoşenii am făcut". Orice popor are o virtualitate. am atitudine creştină. Deci. Iată una din achiziţiile de toaletă creştină excepţionale. nu pentru fapte bune. Mâine dimineaţă vei fi sub pătură. Nimeni nu apuca să-1 asculte cum cântă. căci toată populaţia trecea pe lângă el şi se ducea pe scara rulantă. ca şi cum ar fi urmat să asculte un Hăndel. ascultă ordine? Sunt într. T. Fapte bune fac foarte mulţi. pentru că denunţă mecanismul fiinţialităţii neamului românesc. prin meteologia istoriei. cei care sunt pe scara rulantă sunt poporul român. era onest în ceea ce făcea. stătea cu o vioară în mână şi se făcea că o acordează. dar n-are nici o partitură şi. Iertaţi-mă. Ei ştiu numai atât: să mimeze. care se iroseşte în zadar.: Adică. care ar putea regla poziţia României faţă de Comunitatea Europeană. Nu vedeţi că ei tot timpul sunt pe cârpeli.: Ce putem să oferim? Eu m-am gândit să le trimit la Bruxelles un document. Şi a zis ţăranul: „Unde mă duci? Am murit?" „Nu. . muiere. care este plin de muzică şi care are un respect faţă de muzică extraordinar. Scara rulantă este viaţa noastră. du-te şi adu lumânarea. un ţăran român a avut o vedenie. orice popor are o dimensiune şi o identitate care ies din contingent. acesta este raportul. un Haydn. în felul lui.: D. îi dădea bani. de care Comunitatea Europeană nu are nevoie deocamdată. se acordează tot timpul. nemernicul de mine. când m-am întors. cu mâinile deasupra ei. de fapt. Dar există o altă Românie. pe la 1920. In clipa în care eu mă opun răului şi-1 numesc. se uita la mine şi mă ura. de care dumneavoastră vorbiţi şi pe care o simţiţi şi o trăim cu toţii. R. Pentru că nu vei sta în iad. Ei nu au nici o partitură. Trece prin istorie. n-ai murit. Ţiganul. L-am văzut pe urmă. în contextul acesta. nu! Neamul are origine transcendentă. o să stai în rai". Era ţăranul Ion C. în sensul acesta.

61 Arhanghelul continuă: „Acum o să te duci să vezi unde o să stai. altfel. ţara asta trebuie să aibă o improvizaţie.inţialitatea şi la taina lui . „Şi atunci ce se întâmplă?". am acces la sinceritatea. este conjugată la: „ce e România". Vine îngerul de Lumină în iad?" „Da!" „Şi ce se întâmplă?" „ Atunci pentru prima oară. Este omul a-dimensional. fi. T. ca ei să aibă capacitatea să-l vadă şi pe celălalt. în rai şi nu în iad. dar întâi îl duce să vadă iadul. întreabă omul. este cel care controlează guvernul nostru. acest super guvern. cum spuneaţi mai devreme. dacă aprinzi lumânări. deci.. răspunde Arhanghelul Mihail. Atunci. ultima întâlnire europeană s-a soldat cu un compromis total. Iar acum şi-au vectorizat întreaga politică pe interesul economic. „Şi ce se întâmplă? . fără să sufăr de scenarită şi nu mai ştiu ce. e ca ţiganul cu vioara dezacordată. prima cădere a Occidentului a fost din creştinism. România nu mai e o problemă. sunt un teren de colonizare. Şi zice: „Sfinte Arhanghel Mihail . dar noi nu putem să-i scoatem pe necăjiţii ăştia de aici?" „Ba da. Nu al Occidentului! . sau. Deci. D. vor avea acces la taina ei. că sunt incapabili să se articuleze politic. ca să zicem aşa. bine.suferinţa.: Da. dar cu lumânarea aia nu se văd decât pe sine". domnule Turcescu. capul. cu multă inteligenţă: „Dar. Nu mai este omul unidimensional al lui Marcuse. P. desfiinţează atitudinal pe celălalt. venit de la Bruxelles. unii se bucură şi spun: iată. cu frigiderul plin. întrebă ţăranul. Am zis că mai putem da un lucru extraordinar: capitalul de suferinţă. Adică.: Cum nu mai este o problemă? Am avut. dacă te duci la biserică. Când o să întreb: cine este d-1 Turcescu. am zis eu. Ce este domnul Dan Puric? Prestator de servicii cultural-artistice la Teatrul Naţional. pentru că. Eu.ro. Această vedenie. numai acolo stau prinşi. ni se dau note. îşi vede fundul. Eu pot să întreb mâine: ce este d-1 Robert Turcescu? Este jurnalist. Adică. au înlocuit Duhul Sfânt cu morala.era întuneric beznă -. suntem evaluaţi. Cu deplasare de geometrie radială. într-o lăcomie fantastică. care dă cu stânga în dreapta. Este frumos să stai în rai. pe societatea omului de consum. societatea lui a supra-avea. nu mai e în raport cu Dumnezeu. Deci. Au luat-o înapoi. nu la: „cine este România". eurosceptic. Atunci.) Trebuie băgat în ecuaţie şi mecanismul acesta cinic al politicii occidentale. ne mai şi convine un guvern de genul ăsta. pentru ei. Când vor întreba: cine este România. zice. pragmatic. Sfinte Arhanghele Mihail. sub nici o formă. dacă te rogi. a doua oară.. im lucru extraordinar! Şi ţăranul român întreabă. pe care noi nu-1 putem da la gunoi. deunăzi raport de ţară. fiecare se vede pe sine. ci societatea lui a „supra-avea". El nu mai are identitate. România. îl apucă mila şi compasiunea faţă de cei care sufereau acolo. oricum nu ştie să facă nimic. mai bine-zis. ei nu au murit cu câte o lumânare fiecare? Ei nu au o lumânare?" „Ba da. de Pateric. dacă faci pomelnice. Dumnezeu trimite îngerul de Lumină". care este demnă de o poveste a lui Borges.celălalt! Deocamdată. şi atunci. Stă aşa şi fuge în toate direcţiile după hrană. Dacă aţi observat. toate ritualurile bisericeşti". din metafizică în raţiune. pe piaţa comună. repoziţionează atitudinea noastră colectivă. picioarele. de la statul federal. Dacă vor să acceseze pe www. toţi păcătoşii se văd între ei". Şi în iad. Nu-1 vede pe celălalt! Poporul român trimite un înger de Lumină la Bruxelles. pentru că ţara asta nu trebuie să aibă o construcţie. guvernul nostru. Deci.cât pot. vor vedea că aici este un capital de suferinţă extraordinar. că am făcut bine. R. România. Nu numai la „a avea". de meduză. deoarece ai avut această atitudine". prin Kant. n-am făcut rău. dar noi trebuie să apreciem faptul că guvernul de la Bruxelles este un incubator foarte bun pentru guvernul nostru. Pentru că creştinismul asta înseamnă . şi s-au oprit. în loc să-1 apuce frica pe bietul ţăran român. pun şi eu un semn de întrebare: cât bine se vrea? (Fără să fiu din ăsta. m-am gândit.

nu Occidentul. nu ăsta a „super-avea".62 Să fim foarte atenţi. Răspunsul dat de o babă la televiziunea română a fost fundamental şi lămuritor.: Acum. P. în care copiii se sinucid sau trăiesc cum trăiesc. care nu avea nevoie de nici o ideologie. Aşa este normal să discutăm. aţi spus. De fapt. Printr. care îmi omoară mie găinile". ce se ocupă de doctrine şi de lupte intraspecifice. Asta este extraordinar! Nu vedeţi că s-a creat un comportament schizoid între clasa politică. Eu am spus aici de un anumit paradox al relaţiei noastre. regională. una socială şi politică. Sunt 16 etnii acolo. T. greci. dintre omul de tip răsăritean şi omul occidental. care trăiesc fără plăcuţe identitare. spaimele tuturor celor care. O fandacsie din asta. Adică. şi că oamenii ăştia au plecat de disperare. îţi mai băgăm un microb.: Mi-a spus că actul de emigraţie este normal. Centralismul comunist a încercat să-i egalizeze (monoculturalismul făcut de societăţile comuniste nu l-am inventat noi. pe dedesubt. Noi n-aveam nevoie de mul ticul turalism. Dacă vorbesc cu un om. şi om simplu. Acum se discută de un fel de identitate multiplă. Dar în sensul politic. de multe ori. românii). se distruge. au o mentalitate extraordinară. nu este altceva decât întâlnirea cu omul răsturnat. A zis Papa: „Biserica soră". sau chiar imaginaţia tuturor celor care spun: Occidentul. albanezi. acum. De exemplu. naţionalistă. au întrebat-o: „Măicuţă. în care se fac hemoragii economice. că românul nu e dus. de pe stradă. P. bulgari. vor să ne ia gazele şi petrolul şi fabricile. era o fibră comunicaţională extraordinară. Eu nu am nimic cu ei. armeni. ştie foarte bine ce am spus eu acum. Românul are un echilibru extraordinar. la Iaşi. cum să zic. vine peste noi. Mai mult. sunt 11 000 de familii fără părinţi. Stau acolo şi trăiesc împreună. ce-i gripa aviară?" Şi baba a spus: „Sunt doi oameni în alb.. întâlnirea mare dintre România şi Comunitatea Europeană. familii distruse. şi atunci. aşa e normal. El nu punea în ecuaţia gândirii lui sociologice faptul că se rupe familia. Omul bun. cum să zic. Cum te duci de la Bacău la Iaşi şi lucrezi. românul. El ştie că socialul şi politicul sunt o improvizaţie istorică. el ştie că nu ele mântuiesc. am citit acum. ei nu mai ţin cont. omul cu echilibru. o să alimentaţi. au o limită. sufletească. Nu în sensul ăsta mă refer. şi oamenii care fug la muncă? Oamenii fug la muncă. Eu vin şi spun specialistului ăstuia în multiidentitate: un model care se poate da Europei este modelul dobrogean. R. uite. eu zic: fratele meu occidental. are o dimensiune creştină. şi în ultimă instanţă. D. Am fost în Asia şi. aşa te duci şi la Madrid. Excepţional! Deci. Ca să nu mai fiţi voi concurenţiali cu găinile voastre. mă . T.: Nu. politica occidentală. în Dobrogea sunt tătari. El ştie că de la consumator ajunge cerşetor şi ajunge dependent economic. a despicat ce se întâmplă cu o intuiţie fantastică. Pentru Comunitatea Europeană primează dimensiunea politică. Dar. nu mai ştiu câţi alţii. printr-un ziar. L-a avut şi Spania. ei caută săracii să se salveze singuri. cea socială şi în ultimă instanţă cea morală.. Adică. Ştiţi care este argumentul unui specialist când i-am spus că am rămas cu 16 milioane jumătate în ţară? R. Ei stau cu picioarele la capul nostru. Şi că. Ziaristul spunea altceva: că ne mai schimbă nouă mentalitatea asta ţâfnoasă. Omul de tip contractualist al lui Jean Jacques Rousseau are o singură dimensiune: viaţa socială. cum să spun. evrei.: Care? D.un metabolism de asimilare istoric. ei pot să gestioneze mult mai bine statul. vorba lui Caragiale. ăia sunt o extremă. Dar eu vroiam să-i spun specialistului în materie de emigraţie şi de migraţie că nu-i tot una să pleci de la Iaşi la Bacău cu să te duci în Spania şi să laşi în spate pustiu. o chestie uluitoare: că e bine că vin asiaticii la noi în ţară şi că mai vin şi alte populaţii. vrea să ne facă rău. Omul nostru. el ştie că a ajuns consumator. lor le convine să creeze enclave de improvizaţie. Uniunea Europeană trebuie privită ca o ţară. care. Ce-ar fi să trimitem noi Europei un articol şi să întrebăm: puteţi trăi fără plăcuţe identitare? Cum? Uite aşa: după modelul nostru.

şi brusc mi-a zis o chestie extraordinară: „Mă. şi mântuieşte-te. sunt nuanţate altfel. T.. englezii. polonezii au vocalize. Şi atunci. are vreo şansă să se realizeze şi altfel decât sub raportul acesta economic? Ştiţi că. Am întrebat: ce e cu sarcofagul acela? „Este mormântul Sfântului Ioan Botezătorul". fără nici un fel de ideologie. Noi ne-am împăcat.: Nuanţate altfel şi avem posibilitatea de a ne îmbo- gătiRomânul nu judecă la nivel de concept.la un moment dat sunteţi de acord sau nu sunteţi de acord . T.: Nu suntem pe poziţii antagonice. A venit unul şi a numit chestia asta folclor".: D. fiinţialitatea totală. e un „ceva" în interior. sau idei poate. T. Iată şi aici nişte capilare ale credinţei. spunând că vrem să ne păstrăm. întreb dacă. Iată .. moneda.: Vor să rămână fiecare cu ce are acolo. nu suntem singuri în această poveste. sau cum? Frământări? Polonezii. pe care musulmanii puneau mâna. cum să spun. iată ce vocali sunt acum în Uniunea Europeană şi ce supăraţi sunt. la Opera Naţională.: R. şi zice: bine. imnul. Şi atunci. dar el este mai blând. D. R.. Românul lasă lucrurile să se unească firesc. iar conceptele nu pot să acopere fiinţa. un metabolism fără de nume. P. P.. Deci. Ele vor funcţiona.: Vedeţi. Există. ci în sensul că avem nevoie de diferenţe pentru a dialoga. în mijlocul moscheii era un sarcofag mare. cu ideologia ta. un sfânt al creştinilor adorat de musulmani. românii nu? Românul autentic are.. tu trebuie să faci naveta între concepte. Să vă dau un exemplu. Eram în Canada şi vorbeam cu Grigore Leşe. în tratat simt eludate drapelul comunitar. Mă întreb de ce nu intră în Europa modelul dobrogean. Există o tensiune a diferenţei. îl adorau. M-am dus acolo. P. mă! Du-te tu. când ne-au trimis comisar pentru multilingvism. Nu în sensul de. el se uita la catedrala aia mare. Paradox. Totuşi. că eu nu aştept nici un fel de mântuire de la voi! Acum. atât. ci suntem pe poziţii în care avem păreri.. în momentul de faţă. e cam greu să facem vocalize. femeia dădea sân copilului şi cânta cântec de leagăn să-1 adoarmă. care au interferat unul cu celălalt. Am jucat acum o lună jumătate în Damasc. e bine că le pui în paranteză.: Să fiţi foarte atent la următoarea transformare: tot limbajul de lemn de la Academia „Ştefan Gheorghiu" a fost înlocuit cu limbajul de lemn de la Bruxelles sau de la Harward.. dar nu mai sunt trecute în tratat.. unde unul mânca pasca lui cu celălalt. Dar de ce numai olandezii. D. Europa: noi . verde. subconştientul e mai tare decât noua identitate. aşa.. cehii. de la statul federal s-a trecut la o piaţă comună. oul de la Paşti îl împărţeau. D.. Eu dialoghez cu dumneavoastră pentru că există o diferenţă. Deci.să le numim. ea funcţionează? Sau: mai funcţionează încă acel vis al Europei unite.63 faci navetist.: Bun.. Această diferenţă . A gândi în mentalităţi cu totul şi cu totul diferite este a avea grijă de celălalt. R. T. P. conflict... dar poate-s exprimate altfel. îl numeşti. o fiziologie. au fost foarte drăguţi: m-au dus să văd Moscheea Umayyad.este plăcerea întâlnirii noastre de aici şi este şi capacitatea îmbogăţirii reciproce. dar numirea nu acoperă toată fiinţa.ei. să spunem. nu sunt neapărat diferite. şi era minunat. plec dintr-o cultură într-alta. Jung spunea: când foloseşti cuvântul cal. am zis: domnule. dincolo de construcţia asta economică. avem şi pe bulgari. fără probleme ideologice. R. să zicem aşa. care trebuie cultivată. chiar pe Uniunea Europeană. care probabil traversează aceleaşi „drame" .

şi să intrăm în Uniunea Europeană. totuşi. A. ci abstracţiile. istorice.64 modele. bietul de el! Ştiţi că el nu simţea ca om chestiunea cu identitatea naţională. Ea este trecută la marginal. are o experienţă de împrumutat. Şi nu numai românul. acum. 600 ani de turci. R. Să luăm chiar perioada de după ieşirea din comunism. Am fost striviţi. P. unde am ajuns. în sensul acesta. trebuie să vedem cu luciditate şi să asimilăm cu luciditate. la noi comunică.: Atunci. T. la părintele Stăniloae nu. Am mai găsit eu acum o frază. am intrat. civilizaţiile se ciocnesc. repet. când îl întreabă o doamnă din Occident: cum staţi cu drepturile omului? El zice: „Cucoană. Comunitatea Europeană. România este ştearsă de pe harta achiziţiilor politice. de fapt. tot într-o emisiune a dumneavoastră. judecat generic. e ca o căsătorie forţată. spune Petre Ţuţea acelaşi lucru. Am intrat administrativ: este un proces de colonizare. românul. Eu nu pot să vorbesc despre om generic. T. concurenţială. care a exersat greşit ideile nobile ale marxismului. în gândirea franceză de stânga. Este normal? Cu structurile astea politice nu m-a mântuit pe mine. E un dat de antropologie: noi suntem alţii. am aflat că există şi persan. Noi ne racordăm în altă parte. Este o întâlnire totală. important este un antagonism. R. datorită lui Montesquieu. cred. dar care sunt şi propunerile mele? Eu nu pot să vin peste dumneavoastră şi să vă impun fără să ascult şi ceea ce spuneţi. Eu ştiu că există francez. din judeţul nu ştiu care". Care sunt consecinţele. nu ştiu ce este omul acesta. P. sunt în monolog social.: Nu. Dacă noi. e nevoie de lucrul acesta. înseamnă că eu nu sunt în dialog social. P. Eu am mai spus. pentru că am parcurs nişte etape cu toţii. cum că poporul român este un popor primitiv. la dimensiunea voievodală. T. Este bine că am intrat în Uniunea Europeană. T. Nu familia. eu vorbesc despre om ca persoană. ne-a strivit istoria. Marx creează crime împotriva umanităţii. care sunt urmările. că nu ne e în fire? D.: Avem practică. comunismul a definitivat-o! De-asta vroia Eminescu înapoi la Muşatini. Ne-am închipuit şi ne-am dorit foarte multă vreme două lucruri: să intrăm în N. de ciocnirea civilizaţiilor. Ducând abstracţiunea în ideologie. poporul român este un popor-punte între civilizaţii. La fel.: Da. Genul de gândire anglo-saxonă. O personalizare de genul acesta îţi dă identitate. La noi nu se ciocnesc. Sigur. Nu sunteţi dumneavoastră important. odată realizate. tot omul răsăritean îşi va căuta identitatea. Asumându-ne că suntem alţii. cu simţ critic. domnule Puric. de tot. unde am ajuns de fapt. O. dar dincolo de acest lucru am pierdut multe altele. este o crimă. ca legislaţie şi ca administraţie. parafrazându-1. nu avea reflexul acesta. Inima ţi-e în altă parte. dar nu aderăm. că există italian şi. ale noastre.: Comunismul? D. după Huntington. Este o abstracţiune. o să trăim administrativ. Asta înseamnă persoană: cu faţa către Dumnezeu. sau suntem pe cale să pierdem foarte multe alte lucruri importante. La domnia sa. foarte bine ceea ce se întâmplă. suntem într-un punct de evoluţie? D. Săracul Marx.: Dar cum oare am devenit noi aşa de tăcuţi. . Omul. Zicea că nu e importantă. eu nu sunt om. în improvizaţia economică şi în furtul îngrozitor din România. e genul de gândire separatistă. ale tuturor. Joseph de Maistre (iată altă gândire occidentală!) a zis despre omul din cartea drepturilor omului: eu nu cunosc acest om. R. ci importantă e lupta de clasă. în hemoragia asta de bani. eu sunt Petrică al Valericăi. ele vor fi marcate ca nişte performanţe. Şi ni s-a promis că. am atins aceste obiective şi dumneavoastră veniţi şi spuneţi ele sunt sub nivel administrativ.

T. mai supravieţuim. Sunt scandalagii de ocazie. care fac asemenea lucruri. din maimuţă sau de la Dumnezeu sunt lăsaţi? A răspuns că cei care cred că se trag de la Dumnezeu se trag de la Dumnezeu.65 Ştiţi ce se întâmplă? Ca să vă deblochez identitar. când toţi banii umanităţii ar trebui alocaţi pe chestii de boală. Că sunt din aceştia. iar cei care cred că se trag de la geto. copiii terminaţi. . o problemă a lor. Adică. cei care cred că se trag din maimuţă se trag din maimuţă.. Avem probleme mari. Altul îţi pune un incendiu. dar sunt câţiva din maimuţă. Dar. pentru că are sută la sută dreptate.. Dacă te uiţi la oamenii politici. T. Aşa poate fi şi aici. ca vectori de transmisie a infecţiei. pe acolo. şi sunt folosiţi. P.: E chiar mai fixat. la un moment dat. Haideţi să ne bucurăm împreună că suntem cumani! A fi cuman înseamnă a fi în neant. fără nici un fel de viitor.. este făcut clar. Ăştia vin cu invazia pe 4 ani. Eu le urez cumanilor drum bun! Rămân cu identitatea mea. sau se trage din maimuţă?" Şi i-am zis: „Pe om 1-a făcut Dumnezeu. R.: Nu! M-a distrat copios.. despre asta este vorba. eu chiar am mai spus într-o emisiune.: V-a supărat rău povestea asta. se moare de SIDA. cu cumanii: românii care cred că se trag de la cumani se trag de la cumani. când sunt spitalele pline. eu îi simt migratori pe ăştia în propria lor ţară. vai de capul lor. care dă drumul la robinet. pe om 1-a făcut Dumnezeu.. Jocul de-a identitatea nu este făcut arbitrar. De ce să mă ocup de lucrurile astea. P.: D. altul îţi bagă un gunoi prin faţă. ţi-i arată tata mâine la teatru". ştiţi care e povestea aici? E un rus care. asta care o mai am. a fost întrebat: din ce crede el că se trag oamenii. într-o lume care trebuie să se relativizeze şi să se rupă repede. fiul meu m-a întrebat. este o lume inegală. Pe ei nici nu-i interesează. ca să te ameţească.daci se trag de la geto-daci. R. care au. D. De ce să ne ocupăm noi de toate lucrurile astea şi de ce să nu ne ocupăm de celelalte? V-am mai spus de nebunul acela.. Este făcut aşa. latine. pesemne. în care comunicăm. Deci. Pot să-1 contrazic pe domnul istoric respectiv şi să-1 anunţ că mai sunt câteva enclave geto-dacice. are perfectă dreptate istoricul şi biata populaţie a României emigrează. subspecii. Nu au identitate.. Deci. au faţă de cumani. când avea vreo cinci anişori: „Tata. vă creez şi o identitate falsă. De ce să mă ocup eu de lucrurile astea. v-am mai spus eu. este gestionat.. domnule Turcescu: se moare de cancer.

la un moment dat. m-a împiedicat pe mine să-mi dezgrop regii din mormântul lor. ci să aduci acuză unui virus care a intrat pe bietul popor. am avut şi noi damblalele noastre. R.. în care ei au nişte valori şi noi alte valori. care şi-aşa vor dispărea la un moment dat. cum să zic. european trebuie să ţină cont de întâlnirea lui cu lagărul est-european. dacă ne referim la cele sfinte. P. învelită în dantelă. Or. cum aţi facut-o voi la Saint Denis. Lasă lucrurile fireşti. asta fac! Ca să te inhibe! Şi ei n-au nici o treabă. şi diferenţa de mentalitate între noi şi ei este una uriaşă. dacă rămâi numai în administrativ. unor moaşte.: Pun etichete. domnule! f 126 .Ar trebui schimbată paradigma politică. care au rămas şi au pătat istoria omenirii. Să nu se mai coabiteze cu foştii securişti.curenţial. şi atunci. La noi s-a clădit numai în paradigma politică. Şi noi ne poziţionăm: eu vreau mâna aceea. numai în economic şi numai con. că. învelită într-o dantelă. ăsta este mai ştiu eu ce. în Biserica de pe Dealul Patriarhiei. Dar. ca de maimuţă. care are o mână uscată. ăsta este naţionalist. Ar trebui să li se facă un duş extraordinar oamenilor politici. a scris despre România frumos. ca la radio Erevan: mâna aia. Ştiţi că Paul Morand. pentru că omul.: Pun etichete? D. (Asta nu înseamnă să aduci acuză poporului francez. aşa. Ei şi-au dezgropat toţi regii în furia revoluţiei. ale unuia. Acolo nu s-a făcut nici un fel de evoluţie. vei trage consecinţele. este mâna noastră. O laşi acolo. Dimitrie Basarabov.) Iată. diplomatul francez. Adică. T. Să vă dau un exemplu. este o întâlnire nefericită. Vezi-ţi dumneata de treabă! Ei nu au curajul unei toalete identitare. ştiu de lucrurile sfinte! M-a împiedicat tainic! Eu nu fac lucruri de genul ăsta. scrie că românii au o dambla: se închină. imediat.. umblă cu etichete: ăsta e taliban religios. Asta a înţeles el! Putem răspunde. ca de maimuţă.

şoselele. cu tobe. să privească la Brâncoveanu . să o faci. când pun astfel de etichete. dar cine este România.lucru pe care ar trebui poporul român să şi-1 reamintească.. vine Al. Pe urmă le-au tăiat capul.: Dar. şi chiar avea un comportament bun. având în spate toată educaţia grecească. „România este platformă pentru avioane". închipuiţi-vă un „show mediatic". cu capul gol: un puşti de doisprezece ani. „Gazette de France" a scris: „A fost decapitat un domnitor valah.le-a zis: „Staţi tari. Bătrânul a zis: „Staţi tari. privindu-1 pe Matei şi privind şi pe împăratul Constantin (care. în sensul că nu voia să judece el... A fost. după trei luni de zile de tortură. Ştiţi cum sunt comisarii europeni vizavi de fiinţa românească? Sunt ca obtuzitatea lui Pillat din Pont vizavi de Hristos. . A fost un „mega-show". într-un fel. o gaură neagră). (Aş face filmul ăsta!) Un sfert de oră. A plecat. P. T. când a zis: „Părintele meu. Privindu-1 pe Brâncoveanu. Şi atunci. care în ziua aceea împlinea 60 de ani. nu luaţi seama la moarte!" A fost o pauză. Bătrânul Brâncoveanu. ăştia nu întreabă.67 R.. înainte să înceapă decapitarea . Fiţi atenţi unde este frumuseţea creştină a crucificării româneşti! Copilul acesta. la micuţul Matei.: Exact! în fiinţă! Noi am mai fost căsăpiţi istoric. şi nici n-a aşteptat răspunsul. cu ambasadorul Rusiei. a fost: „Ce este adevărul?". Iar întrebarea pe care o rosteşte Pillat din Pont (el. loveşte]". sau acea nelinişte pe care a avut-o însuşi Mântuitorul. nu luaţi seama la moarte! Priviţi la Mântuitorul nostru. D. i-au aruncat în Bosfor.un scurt-circuit care a făcut coloana vertebrală a dăinuirii neamului nostru Matei s-a uitat la călău şi a zis: „Vreau să mor creştin. i-a spus: „Neam de neamul nostru nu s-a dezis! Dacă e să mori de mii de ori. decapitat de ziua lui. un sfert de oră a durat. tatăl lui. un simplu funcţionar. pentru ce m-ai părăsit?". D. pentru că nu şi-a plătit datoriile". Martiriul lor a fost făcut spectacol. Vedeţi ruptura? Ei discută la nivel de concept: „Ce e România?" „România este un market". să ni se arunce în aer gările. cu fraţii lui şi cu bătrânul lor tată. staţiile de metrou. ambasadorul Austro-Ungariei. El a ratat întâlnirea.: Nu trebuie intrat în dialog cu asemenea concepte. dar să nu te dezici!". Pillat din Pont era un funcţionar al Imperiului Roman. Şi a zis. ne dau şi senzaţia că există un pericol iminent.Quaeda. tremuratul fiinţei. la un moment dat: „De ce ai venit?" Şi Hristos a răspuns: „Am venit să mărturisesc Adevărul". e sărbătoarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni. riscăm foarte multe lucruri: să fim atacaţi. A zis: „Nu pot!". pentru că Hristos a spus: „Eu sunt Calea. Adevărul şi Viaţa". bătrânul voievod. dacă nu se procedează rapid la această etichetare. să pătrundă în fiinţă. practic. ambasadorul Franţei.. în august. R. făcut de Ahmed al III-lea. Ei n-aveau nici o treabă cu mărturisirea creştină! Bătrânul şi-a văzut copiii decapitaţi. Iisus Hristos!" Din clipa aceea a început masacrul. căruia i-a fost frică. dacă nu se extirpă răul reprezentat de aceste categorii etichetate.. a avut un balans hristic. cu trâmbiţe. ştia că a vorbi despre adevăr este o aporie. în clipa aceea . Matei.: Ratează. asta este justificarea etichetărilor. Apropo de Paul Morand şi de imaginea prin care ne văd apusenii: gândiţi-vă că acum. Şi. P. Mergeau desculţi. După această crimă. o mizerie istorică. T. „România este gubernie rusească". că.

prin suferinţa pe care o am. P. Un copil mă întoarce pe mine. Mai şi încreştinează ei. acest Matei. prăpădiţi cum par. îţi transformă omul într-o nenorocire. discuţia s-a dus în zone destul de triste. De ce-i sărbătorim pe Brâncoveni? Putem să-i scoatem din fiinţa noastră? Haideţi. dacă stai în genunchi în faţa lui Dumnezeu.: Dar cine le spune. Ei sunt mutilaţi de istorie. D. Matei Brâncoveanu a zis: „Vreau să mor creştin. cine le spune: neam de neamul nostru nu s-a dezis? Nu o să apară nimeni să ne spună.: Vedeţi! Şi Cel de Sus. Statele Unite. care acum ne toacă pe toţi.: Şi vine din acumulări materiale. abundenţa şi identitatea europeană.toţi avem copii. în firea lor. Iată că nevoile astea . A zis: sărăcia. este o dimensiune duhovnicească.aducând această imagine în prezent -. T. vorba părintelui Nicolae Steinhardt. cum să zic. domnule Puric .: Pe post de concluzie. niciodată. cu o cochilie. Eu.: Da. loveşte! Acesta este testamentul poporului român şi aceasta este condiţia dăinuirii lui. pe-acolo. T. sărăcia poate să fie sfântă. Şi. care este o asceză. Ştiţi cum spunea Arsenie Boca. să-i relativizăm şi pe ei şi să ne luăm după „Gazette de France"! Eu nu pot să o iau după „Gazette de France". Mizeria. avem nevoile şi. îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru sărăcie. şi să zic aşa: vreau să mor creştin. interioară. Nu le dai deoparte. supărările vieţii . R. . şi îmi trăiesc şi nevoile şi neamul. îmi asum suferinţa bătrânului meu tată şi prin ea ajung la Dumnezeu. R. o iau după Brâncoveanu! Şi asta este foarte bine. firea aia adâncă a românului tot va izbândi. In supa asta intrăm şi noi. care pleacă în Occident. Şi. pleacă în spate cu o mică biserică. este mult mai mare". Nu zici: tata e bolnav şi. cred că a fost un ton destul de amar al discuţiei sau. Astea sunt! Restul este o figuraţie istorică destul de penibilă. îţi fac scară către bunul Dumnezeu. de economie. nu faci o anestezie. îmi trag şi eu o cocaină în venă. avem taţi. Bun. P.îţi gestionează drumul. asta este modalitatea dumitale. un mare părinte: „Omul. în genunchi în faţa lui Dumnezeu. pe undeva. pentru că nu suport. Călătoresc peste tot în lume şi îmi dau seama că omenirea s-a transformat într-un ocean de suferinţă. încâlcită în concepte. Sărăcia nu este mizerabili.: R. lumea. Dar avem şi noi achiziţiile noastre de adus. Sărăcia. avem mame. vor reacţiona ca Matei Brâncoveanu. amărâţii ăştia. Când eşti sărac. R. domnule Turcescu? D. Eu pot să privesc Europa. P. care este sfânt. Nevoile. Şi să ştiţi că românii aceştia. T. nu răspunde la apeluri telefonice: „Alo? Am cancer!".: Ăl de Sus! D. loveşte!". plec cu un soi de amărăciune din emisiune asta. Este o vorbire tainică cea care le va spune. de mâine. fiindcă este punte spre Dumnezeu. pe undeva. N-a zis: eu îmi apar bogăţia. Coboară El! Important e ca tu să te rogi. Cel mai creştin vers este acela al lui Eminescu: „Eu îmi apar sărăcia şi nevoile. mizerabilitatea. şi neamul". îmi fac şi datoria de fiu. poţi să te ridici în picioare în faţa lumii şi să o înfrunţi. T. vorba lui Dostoievski.tate. a văzut pe cer o cruce şi a auzit un glas: „Prin acest semn vei izbândi!") iată cele trei priviri ale neamului românesc.în ajunul unei bătălii. care sunt acum la căpşuni. Mie cine mi-a spus.

Iar ei. nul întreabă: „Numai unul s-a întors? Dară ceilalţi nouă nu s-au curăţit şi ei?".:. care-i înfrânge propria tristeţe. dar şi lumina credinţei. unde este.: E tristă.. P. Babuinul. eu mă bazez. care arăta exact precum clasa politică românească. această cădere în putrefacţie a trupului de viu. deopotrivă. Tristă şi asta. orbirea necredinţei. E. Domnul. iubirea lui neasemuită de oameni. dar. Erau nişte oameni 7 Predică rostită la Mănăstirea Petru Vodă. D. se întoarce şi. adică s-au vindecat. cu imaginea. Deci. în drum spre Ierusalim. „Marea asta de amar" era neamul românesc. şi în U.: Ce bine aţi surprins. T. intră într-un sat. R. La marginea satului stăteau leproşii. miluieşte-ne!". Numai unul s-a întors şi acela de alt neam: „Sco. Iisus Hristos. căzând în genunchi. 10 leproşi ridică braţele şi strigă: „învăţătorule. A. cu glas mare. vrând să treacă printr-însa ca printr-o fereastră. T. R. vedeţi. a aruncat oglinda. la Discovery. Unul dintre ei. dar le-o lăsăm lor. era rânduit. T.ală-te şi du-te. P. intră într-un sat. domnule Puric? D. această descărnare. în 20 ianuarie 2008. la cel ce-1 privea. această cumplită boală a trupului. Eu nu mă ocup de imagine. Vă aduc o ultimă imagine a ei. Nu aveau voie să trăiască decât departe de comunităţile omeneşti. credinţa ta te-a mântuit". trecând prin ţinutul Samarei şi al Galileei. pe drum s-au curăţit. tristeţea Mântuitorului. prin însăşi Legea lui Moise. Au filmat. Domnul nostru. îi aduce slavă lui Dumnezeu. într-un minut.. să prindă volumul imaginii.? Se pupă! Asta este imaginea clasei politice româneşti.: în Biserică. a doua mişcare: a început să palpeze spatele oglinzii.: Fereastra aceea prin care priviţi cu speranţă spre România. spune atât: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!".cotizantul. şi a patra: s-a pupat! Ăştia nu se pupă. în drum spre Ierusalim. P. pe sensibilitatea asta a coexistenţei. când a văzut ce urât este. care-ţi aduce pace în suflet atunci când îl vezi pe Dumnezeu. cu nar. T. deopotrivă. D. Aşa este. Pentru lepră. deopotrivă. O. că am intrat în N. un babuin cu o oglindă. o umbră de optimism. Dom-. . mai mult decât atât. ca cei bolnavi să fie departe de comunitate. ducându-se. Eminescu a scris aşa: „Dumnezeul geniului m-a smuls dintr-o mare de amar". hidoşenia nerecunoştinţei şi lumina recunoştinţei. Din ea se citesc.: Un pic măcar.69 D. P.. tonul a fost amar. Ţâşneşte. a treia: a dat cu capul în ea.: Cu asta se ocupă clasa politică. Zece leproşi7 Domnul nostru. Tulburătoare Evanghelie! Scurtă şi tulburătoare. Iisus Hristos. către Dumnezeu. Să-1 îndulcim? Ce să facem acum? R. văzând minunea.. La marginea acestui sat. pe care l-a simţit. ca de fiecare dată.

„Fie-ţi milă. şi s-a vindecat. dar. Atunci. învăţătorule!" Şi învăţătorul are milă. ne învaţă mila.răţeşte-te!". numai că nu suntem atenţi. pe vremea Imperiului Roman. totuşi. pe care îi mai avem încă. dacă voieşti. Impozitele. fără să se apropie. Teodosie cel Mare. având nevoie de bani. sora lui Moise. Au mers la episcop. Mai rău decât atât. care se pedepsea prin moarte. să fim atenţi. să fim foarte atenţi. timpul bolii care te scoate din viaţă. pentru că nu putem descifra cu de la noi putere această Evanghelie. Iisus Hristos. Disperaţi.de altfel. în această ţară şi-n acest locaş. suntem linşaţi de vorbărie! Numai Domnul nostru. a spus Mântuitorul. Dar. aşa şi ei. pentru ca să întâmpine cu o armată de asceţi . că nu au de unde plăti. Am putea vorbi de un timp al leprosului. cum a putut. este dată creştinului şi credinciosului. săracii de ei. au zis „învăţătorule!". mare căinţă!" în Evanghelie poate să fie şi lepra sufletului. pentru că Teodosie cel Mare . în Antiohia. Ce spune un Sfânt Părinte. oamenii s-au dus la Sfântul Ioan Gură de Aur. Se spune că Miriam. ce este timpul bolnavului care nu mai are nici o şansă. care trăiau în alt timp. Şi acum. poţi să mă curăţeşti!". Oamenii erau disperaţi. A distruge statuia împăratului însemna un sacrilegiu. le luau tot. Aşa cum lumea. disperată. Forţa a fost instantanee. căci din glasul leproşilor se vede că cereau milă. în furia lor. Nu L-au recunoscut! Să fim foarte atenţi! Nu L-au recunoscut. chiar aveau un clopoţel. împăratul a hotărât să radă Antiohia de pe suprafaţa pământului. se cuvântă creştineşte. Ce ne învaţă Evanghelia? în primul rând. se duce la părintele Iustin Pârvu. iar această puterea a cuvântului. trăia Sfântul Ioan Gură de Aur. omul are vorbe. ci doar boala lor. Cu câtă seninătate Iisus Hristos trece peste lucrul acesta şi vindecă de la depărtare. A anunţat. pentru că nu i-au spus „Doamne!". Atunci. s-a îmbolnăvit de lepră şi Moise s-a rugat şapte zile ca ea să se izbăvească. Mai târziu. aşa cum disperaţi venim la sfinţii noştri părinţi. oamenii din Antiohia au fugit la guvernator să-1 roage să intervină la împărat. erau cumplite. prin cuvânt. a pus impozite uriaşe.de data aceasta ^puterea este extraordinară! Să fim foarte atenţi la puterea cuvântului! Dumnezeu cuvântă. Aşa făceau legiunile romane. Grigore Palama? „Lepra trupului. Dar .vroia să sărbătorească 50 de ani de existenţă a imperiului şi. au distrus statuia împăratului. A mai fost o vindecare făcută de Mântuitorul. Prin forţa cuvântului dumnezeiesc vindecă! „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor". N-a zis „învăţătorule!". să vorbim de forţa cuvântului. a trecut printr-o mare urgie. în Evul Mediu. a păcatului. De data asta. în acelaşi timp. A spus: „Doamne. Dumnezeu cuvântă. care era un centru spiritual. Antiohia. creştinului profund. împărat creştin . nu vorbeşte! Omul vorbeşte. Intrau peste oameni.condamnaţi. pe toţi asceţii şi monahii care erau prin pustie. cu. din glasul lor ţâşnesc necunoaşterea şi necredinţa. Erau obligaţi să strige: „Necurat! Necurat! Necurat!". săracii. Speriaţi. învăţătorul nu este Dumnezeu. Pentru ei. cu care-şi anunţau venirea. le spune. vindecarea este de la depărtare. i-au zis: „Ce facem părinte?". pe vremea unui împărat creştin. pentru că suntem într-o lume plină de vorbe. Iar părintele a avut un gest atipic. Şi-n ţara asta. a cuvântat. ca să-i ierte de impozite. i-au spus „învăţătorule!". revoltaţi. Ca să vedeţi cum se moşteneşte forţa hristică a cuvântului de către sfinţi şi de către oamenii credincioşi. Guvernatorul fugise. când orbul L-a recunoscut şi-a zis „Doamne!". la Arsenie Papacioc. veneau şi rădeau un oraş întreg pentru acest sacrilegiu. îi schingiuiau. timpul istoric nu mai conta. timpul cetăţii nu mai conta. acum şi aici. „Voiesc. pentru ei. Episcopul fugise şi el.Hristos este instantaneu .

decât Sfinţii Părinţi care au primit Evanghelia cu har de la Dumnezeu. De ce? Pentru că preoţii erau singurele instanţe abilitate să spună când un lepros devenea un om sănătos şi putea să reintre în societate. Iar ascetul le-a spus: „Duceţi-vă şi spuneţi-i împăratului vostru . din strategie. Au descălecat şi au zis: „Să vedem ce ne spune". Căci preoţii. celui care s-a întors. căzând în genunchi. un om slab. mai mult decât atât. s-a terminat. Un om de mare sfinţenie. nu este o paranteză. care erau mercenari. un om bătrân. nimic. Şi totuşi. îi aduce mulţumire lui Dumnezeu. Prin întâlnirea aceasta cu ascetul. din pustie. Deci. uşor. parcă într-o mână avea sabia şi într-o mână crucea". nu imediat. acum. samarinean . Cât de minunat lucrează Iisus Hristos! Iată că ei. La Hristos. vor mărturisi. pe drum. Pe cerul ac^ta tulbure. care a spus atât: „Descălecaţi!". văzând că s-au vindecat.. Să ne întoarcem la Evanghelie şi să vedem că Iisus. era lecţia lui Hristos.că va putea să ucidă un om atunci când va putea să dea viaţă altuia". de fapt. s-au vindecat? Şi întreabă Iisus Hristos: „Unde strnt?". lucrează imediat. şi au plecat spre guvernator. Antiohia a fost salvată. Hristos nu dărâmă legea. şi mai ales un ascet. Leproşii devin trezire. cu toate acestea. Monahul Atanasie este flacăra veşniciei neamului. în această Sfântă Mănăstire. de la depărtare. respectă legea care era. oameni bătrâni. pare un lucru prostesc. pe care o dădea preoţilor care îşi pierduseră credinţa. Au nu şi cei nouă s-au curăţit. este o lecţie. care abia se mişcau. acum două săptămâni. de mare curăţenie sufletească. la rândul lor. gata. în . Unul singuri Recunoştinţa! Unde sunt cei nouă? Există aici o tristeţe hristică înfiorătoare. Dar numai unul se întoarce şi cu glas mare.cum trece printr-o mare încercare). Vedeţi forţa cuvântului Dumnezeiesc. cuvântul a lucrat mai târziu. dată prin leproşi. s-au curăţit. îmi spunea aşa: „Am ascultat la radio. îl cunosc! Da!". care totuşi erau creştinaţi atunci. Pare o copilărie. Sau vindecat cei nouă.. n-a zis în şoapte. să înfrunte miile de soldaţi. Şi. aici (şi poate că trebuie să ne rugăm pentru această lumină de monah. preoţilor necredincioşi. închipuiţi-vă o armată romană şi în faţa ei un bătrân ascet. nimeni nu-şi dă seama. Mare atenţie! Pe ceilalţi. pare un lucru neadevărat. forţa cuvântului a fost extraordinară. Iar romanii. Adame?". dar. nevoia neamului românesc de-a auzi cuvânt sfânt. deci nu al lui! . în tăcere. au descălecat. s-a auzit vocea lui Dumnezeu: „Unde eşti.de fapt. tăiau. Romanii au încălecat înapoi. asceţi. Acesta de alt neam. pentru că nici pentru ei nu era o onoare să treacă prin sabie un biet monah. al ortodoxiei româneşti de astăzi. Dar. tot politicos. samarinenii erau asirieni -. De aceasta am făcut această mică. Atunci când Adam a căzut în păcat. Cum poate un monah. Zic: „Ştiu. Dumnezeu i-a dat peste vindecare Mântuirea. ci cu glas mare. De 50 de ani nu s-a mai vorbit în România aşa. spune: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!". este din Petru Vodă. ci este o prelungire a puterii Cuvântului lui Dumnezeu. s-a întors şi. voinţa lor de a ucide a scăzut. i-a pedepsit la lipsa de mântuire. acum. de la Petru Vodă". pe părintele Atanasie. rugându-se pe drum. Ce înseamnă sănătate fără credinţă? O să vedem noi. erau pe vremea lui Teodosie cel Mare. crezând că. Uitaţi ce moştenire! Haideţi să redăm puterea cuvântului. aici. care a. nu s-a mai cuvântat. îmi dădea sentimentul că ne cheamă la luptă. uşor. un capitol pe care istoria 1-a marcat. din Bucureşti. nu vedeau nimic? Erau educaţi în sensul acesta.71 şi de monahi legiunea romană. îmbrăcaţi cu o piele de capră pe ei. la chemarea sfântului Ioan Gură de Aur. au început să vină monahi. s-au vindecat. „De 50 de ani n-am auzit un om vorbind aşa.împăratului vostru.

dar nu se spune nimic de martiraj. cu veşnicia. I-a vindecat Dumnezeu. a spus: „Domnule plutonier. Şi ne întoarcem şi spunem că acest act al samarineanului. a dat slavă lui Dumnezeu. fiule!". Cel care n-a căzut din vederea lui Dumnezeu. într-o stare terminală. spune Sfântul Nicolae Velimirovici „Iisus Hristos îşi împarte bogăţia cu săracii. Vedeţi. este mântuit". Grigore Palama spune: „Numai un părinte poate să vadă. cu toate acestea. Iată ce înseamnă actul de recunoştinţă. nici nu 1-a condamnat. tu ţi-o schimbi. ni le cere. Vedeţi cât de cumplit. nu se spune nimic de suferinţa din închisori. Şi. este pacea sufletească. eu mâine mă duc". că este bun numai să fie vasal. s-ar fi dus la doctori să le mulţumească. Aici este unul din lucrurile minunate. spune Nicolae Velimirovici. total izolat. a zis: „N-avem noi atâtea topoare. Să reţinem: unul s-a întors. se împacă cu Dumnezeu. pe vremea ocupaţiei ruseşti. Dacă i-ar fi vindecat doctorii. Dacă neamul acesta a rezistat. lucrul acesta 1-a făcut firesc marele Gafencu. nu schimbă El firea. Hristos a zis: „Ceilalţi nouă unde sunt?" şi a tăcut. mă nenorocitule. îşi împarte slava cu cei umiliţi şi îşi împarte bucuria cu cei mâhniţi". atunci a intrat plutonierul şi-a spus: „Unde te duci. Şi iată cum un lucru de genul acesta. că această Evanghelie este una dintre cele mai concentrate pilde. care pare puţin abstract. Şi ne spune că. bolnav de tuberculoză. pentru că ceilalţi au fost oameni care şi-au pierdut credinţa. copilul sporeşte! Din recunoştinţă creşte mila. se împacă cu ceilalţi. şi de altă parte. câte cozi de topor aveţi voi în România". Recunoştinţa. credinţa ta te-a mântuit". că nu este demn. Poporul român n-a rezistat datorită oportuniştilor. Iată că un Om părăseşte plutonul. a samarineanului care-I mulţumeşte lui Dumnezeu. ca să te rogi şi să ai recunoştinţă. acest act al întoarcerii inverse . îşi împarte vrednicia. dacă nu înţelegem lucrurile mari. ca mulţumirea faţă de Dumnezeu. să învăţăm de la cele mici. Ce face Iisus Hristos? Nu spune: „Te-am vindecat". ca recunoştinţa faţă de Dumnezeu. când a văzut câtă trădare. la un moment dat. are nevoie de recunoştinţa copilului? Are nevoie? Nu! Prin actul de recunoştinţă. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ţii cont de istorie. nouă nu. Vă spun cum este. şi-am să vă spun cum . Nu i-a condamnat. ci 1-a păstrat pe Dumnezeu în vedere.genunchi. este tot o rugăciune de mulţumire. Ce-i trebuie lui Dumnezeu recunoştinţa noastră? Are Dumnezeu nevoie de recunoştinţa noastră şi de rugăciunea noastră? Nu! Şi. a spus în celulă: „Fraţilor. nu-şi arogă puteri. cât oportunism. că un sovietic. o să mă duc acolo unde o să veniţi şi dumneavoastră". Fiţi foarte atenţi: poporul român este acuzat că nu poate să facă nimic. pe care Sfântul Nicolae Velimirovici îl remarcă. de tragic şi de actual este lucrul acesta! Căci. care pare un lucru mare. iar omul cu milă merge slobod în viaţa aceasta. care stătea cu faţa spre veşnicie şi nu spre istorie. E ca şi cum îţi întinde o scară şi zice: „Urcă.este tot timpul acelaşi.nouă au plecat?'unul s-a întors . de fapt. nu i-a blestemat. un sfânt îl desface şi ni-1 aduce nouă în biserică. „Scoală-te şi du-te. a rezistat datorită celor care au părăsit plutonul şi s-au întors la Dumnezeu în genunchi. pentru că este putere dumnezeiască. Ce minune! împarte! Este un lucru de smerenie hristică uluitor! Fiţi foarte atenţi. Care sunt cele mici? De ce un părinte. Dumnezeu. eu vin şi spun sovieticului: „N-aveţi voi în Rusia atâtea mănăstiri şi biserici câţi sfinţi vă putem da noi!". unde te duci?". De ce? Spune Sfântul Nicolae Velimirovici: „Dacă nu putem înţelege lucrurile mari. Valeriu Gafencu. credinţa ta te-a mântuit". peste timp. este salvat. Am auzit. că eu sunt hristosul tău. Iar el. să învăţăm din lucrurile mici". ci datorită martirilor şi sfinţilor. este această hidoşenie a nerecunoştinţei. Ne vorbeşte despre smerenia hristică. Când Sfântul închisorilor. este această lumină. O treaptă este recunoştinţa. în câteva cuvinte: „Scoală-te şi du-te. se împacă cu sine. de o parte. i-a lăsat să se ducă. să-I mulţumească. Şi din clipa aceea n-a mai spus nimic. acest act de împăcare cu Dumnezeu.

sau au fost trimişi în închisori. îngenunchind şi mulţumind leprei că i-a izbăvit? Aţi văzut dumneavoastră aşa ceva? Eu nu! Eu am văzut pe părinţii sfinţi din România. care spune o altă poveste despre poporul român. Aţi fost vreodată la Aiud să vedeţi cum se înalţă blocurile socialiste peste oasele martirilor noştri? Ce forţă a fost din partea părintelui Iustin Pârvu şi a foştilor deţinuţi politici. să orbească". Vedeţi orbii? Acei orbi sunt milioane de români. care. o mână de oameni. Uitaţi orbirea! Nu ne vedem tradiţia! Poporul nostru are o tradiţie şi nu ne interesează. Ţie îţi mulţumesc!". Nu ne vedem ortodoxia. a lui Mircea Vulcănescu. Nu vedeţi că nu ne mărturisim sfinţii. să facă un monument! Monumentul este mic. îngenunchind în faţa lui Dumnezeu. Ţie îţi mulţumesc!". care vfAe şi zice: „Doamne. numai cu faţa spre sfinţi. Ce forţă fantastică ar fi în acest neam! Aţi văzut dumneavoastră vreun Sfânt Părinte pe care îl avem. nu le vedem. sunt ascunse sub pământ. cât a mai rămas din autenticitatea acestui neam. în capelă este un Monah din Petru Vodă. este o insulă. Securitatea. că e nebun. ne este ruşine de istoria noastră! Ne este ruşine de sfinţii noştri care au murit în închisori! Au apărut aici. Vorbeşte această Evanghelie despre orbire. în această mănăstire. pe monahi. ar întoarce spatele istoriei şi-ar spune: „Doamne. închipuiţi-vă dumneavoastră că acest popor ar îngenunchea. întotdeauna a avut metode foarte subtile. acum şi aici. Acolo este o cruce mică. Atacuri la adresa ortodoxiei o găsiţi în toate gazetele „intelectuale": este religia care „ne-a tras înapoi. Izolare! Şi tocmai acea mănăstire şi tocmai acel om reprezintă credinţa samarineanului. recunoscându-i. şi cele trecute şi cele prezente. în poporul român. student la drept. Suntem orbi! Nu ne vedem sfinţii! îi izolăm. acesta este samarineanul. Nu ne vedem eroii. Orbirea aceasta este acum în noi. Fiţi foarte atenţi! Orbirea aceasta i-a făcut să nu vadă dintru început că este Hristos. „Şi-am venit pe pământul acesta ca pe cei care nu văd să-i fac să vadă. slavă ţie. să simţiţi tăria recunoştinţei. că cei de acolo nu sunt cum trebuie". care au uitat să-i mulţumească. deci. Pentru că fariseii văd. nu vă duceţi la mănăstirea respectivă. să lupte cu arma. care a fost un tânăr de 33 de ani. să te duci şi să mărturiseşti: „Doamne. Şi astfel este posibil ca eu. nu ne vedem valorile! Uitaţi-vă la televizor şi-n ziare! Peste tot nonvalori! Valorile noastre. Au spart zidul închisorii prin rugăciune. Tu m-ai mântuit". câţiva. dar au plecat orbi. de lemn. iar pe cei care văd. Milioanele de oameni sunt cei nouă. s-au întors să-i mulţumească lui Dumnezeu. nu ne vedem credinţa izbăvitoare. Vreau să vă traduc această Evanghelie. să aflu şi să vorbesc despre Va Ieri u Gafencu. la coada istoriei". c-am scăpat de comunism ca de lepră. ca să simţiţi tăria credinţei. Cei care se duc acum dincolo. la Petru Vodă. Şi este sfântul. Dumnezeu dezgroapă. drumul invers. aceea care a rămas în picioare. deci. şi care a murit pentru că şi-a iubit prea mult ţara. după ce au scăpat de comunism (închipuiţi-vă ce lepră a fost comunismul!) -.73 se traduce lucrul acesta: când ţara a fost invadată de lepra comunistă (şi este încă invadată). Unde sunt ceilalţi. Numai cu faţa spre Biserică. Aici. Acei samarineni s-au dus în munţi. dar sunt orbi. această lepră a sufletului. în anul 2008. facem cerc în jurul lor. e o capelă. îţi mulţumim!". Cea la care mă refer se numea „agent de izolare": „Nu vă duceţi la ăla. amintirea acestora? Omul îngroapă. este „ceea ce ne împiedică să ne civilizăm". nu este cineva de la guvernul României. îngenunchează şi aşteaptă mântuirea de acolo sunt orbi. . nu s-au rugat şi-au zis: „învăţătorule. atâtea cărţi despre sfinţi. pentru că pe cei nouă Hristos i-a vindecat de lepră.

Căci. este o lepră de tip nou. Sunt doi care stau în picioare şi mărturisesc sfânta credinţă. mai ales că era şi el polonez. Noi stăm în genunchi aici.comunist a fost o improvizaţie politică. nu din intoleranţă. şi i-am spus: „Părinte. Iar Bismarck zice: „De ce ai îngenunchiat când ai spus în poloneză?" „Aşa m-a învăţat mama". inclusiv împăratul. că datorită lui Dumnezeu am trecut prin istorie. cu monahul. ci gândiţi-vă la toate etapele care sunt acolo: să-ţi recunoşti valorile. aşa cum Dumnezeu a întrebat pe Adam. n-are decât picioare de lut. în partea cealaltă. Poporul român încă suferă. Au fost doi care au stat drepţi şi-au mărturisit. E de ajuns unul să se întoarcă! Există o lepră care intră în sufletele noastre şi-n viaţa civilă. Poporul român are putere să mântuiască şi alte naţii. în poziţie de drepţi. ce lumină! Dacă ne-a găsit în poziţie de drepţi. şi să-ţi recunoşti. aşa cum Mântuitorul a întrebat: „Dar cei nouă unde sunt?". student al papei Ioan Paul al II-lea. Şi. Este aceeaşi situaţie în România. înălţimea voastră. Pe vremea lui Grigorie Teologul şi Vasile cel Mare. li se spune: Marş! -Acestora. se opreşte în faţa unui soldat şi spune: „Tu ştii să te rogi?". tot Imperiul de Răsărit era plin de arieni. dar au fost iubiţi de popor. „Polonez. spune în germană Tatăl Nostru. „Spune-mi în poloneză". n-au stat în genunchi în faţa tuturor mântuirilor ideologice care vin astăzi peste noi. în care erau amestecate mai multe popoare. nu din talibanism. Să ştiţi că a intrat lepra şi în Biserică. la Petru Vodă. de asta sunt şi eu aici: ca să mărturisesc. Au mai existat globalizări de genul acesta. Şi-n clipa aceea el îngenunchează şi spune Tatăl Nostru. „Să-mi spui Tatăl Nostru". Amin. oamenii care te-au ajutat să scapi de lepră. întoarceţi-vă şi rugaţi-vă. ştiţi cum sunt globalizarea şi Comunitatea Europeană faţă de creştinism?". De asta sunteţi dumneavoastră aici. Se aleargă către tot felul de concesii politice. cum trebuie să vorbim cu cei care nu ne respectă credinţa. Ce lumină extraordinară. în a cărui armată erau multe naţionalităţi. Cine suntem -Părinte Atanasie. sufletească. atunci când a căzut în păcat. Ghetoul acesta neo. El răspunde: „Da. Şi părintele a înţeles. M-am întâlnit zilele trecute cu un preot catolic. într-o zi. Şi-am să vă spun că va veni clipa unei mari întrebări. Să stăm în genunchi în faţa lui Dumnezeu şi ne vom izbăvi! Dumnezeu să ne ajute. neamul. dragostea de ţară? Dan Puric. Imperiile erau nişte forme din astea suprastatale. dar dincolo stăm drepţi. ştiu Tatăl Nostru". Bismarck se uită mai atent la el şi zice: „Ce naţie eşti?". cancelarul de fier. să-ţi recunoşti sfinţii. Bismarck. religioase. Adam?". diplomatice. să trăiţi înălţimea voastră". Nu luaţi Evanghelia ca pe un lucru depărtat. Şi el. . să binecuvânteze neamul românesc şi această Sfântă Mănăstire. cu tristeţe adâncă: „Unde eşti. pe vremea imperiilor. stă tocmai în această întoarcere din pluton. ţineţi minte că va veni clipa în care Dumnezeu va întreba: „Unde eşti. Se numeau Vasile cel Mare şi Grigore Teologul. ne-a găsit datorită celor care au stat în genunchi. forţa noastră. mai ales acum şi aici.Aş vrea să înţelegeţi că forţa credinţei. în inspecţia armatei. N-au stat în genunchi în faţa Partidului Comunist. toţi fugeau cu episcopul. O să vedeţi că întotdeauna marii sfinţi au fost izolaţi de autorităţi. popor român?". întoarceţi-vă cu faţa spre Biserică şi o să aveţi forţă să faceţi curat în ţara aceasta. să-ţi recunoşti tradiţia. rugându-se la Dumnezeu. ci din credinţă autentică.

care. acest strigăt a devenit lămurire a specificităţii naţionale. exaltaţi!". prin surprinderea creştinismului ca dat ontologic în neamul românesc. Mitică este identitatea veşnic versatilă. prin marii reprezentanţi ai culturii române din acea perioadă. ca strigăt identitar. a fost continuat de către paşoptiştii obligaţi să se definească faţă de lumea modernă şi civilizată. a unui fenomen. prin sinteza. au murit cei din poporul lui Eminescu. Căci. La Mărăşeşti. Intuiţiile lui vizavi de acest popor n-au fost egalate şi nici depăşite până acum. culminând prin cristalizarea unei direcţii sociale. în închisorile comuniste. prin înălţarea ortodoxiei la rangul de principiu metodologic şi principal predicat identitar al fiinţei româneşti. acest adevărat arheolog al etnicului. O lucrare rămasă total izolată în contextul epocii sale (apare în 1907). Câtă înţelegere profundă. ca o definiţie clară. Răspunsul lui Eminescu vine prompt: „Lasă-i aşa. care şi-au adus contribuţia din perspective disciplinare diferite: prin Nicolae Iorga. a Iui Mircea . pe frontul din Răsărit etc. a apărut pentru prima oară. cea descrisă de Caragiale. prin Dimitrie Guşti. Pagini despre sufletul românesc. se întreba: „Cum evoluăm şi cu ce mijloace?". politică şi istorică. B. cu scop de trezire a conştiinţei naţionale. Hasdeu. de către Lucian Blaga. a lui Mircea Eliade. prin cristalizarea în sistem filosofic. a vârfului de conştiinţă naţională care a fost Eminescu. există şi o populaţie. a lui Dumitru Drăghicescu. fără precedent în cultura noastră politică. a lui Ovidiu Papadima. tot ei. cei care mai suferă pentru ţara aceasta provin tot din această sumă lirică de voievozi. cu Şcoala Ardeleană. îi aduce acestuia din urmă o dimensiune simfonică. Rădulescu-Motru. a particularităţii etnicului românesc. Alecu Russo. la Simion Mehedinţi. Lucrarea Din psihologia poporului român. prin bogăţia documentară istorică despre români. marcată însă profund de o decepţie vizavi de rostul nostru şi de felul nostru de a fi. faţă de naşterea conştiinţei naţionale în rana Ardealului! Maternitatea firii lui Eminescu faţă de neamul său n-o s-o mai regăsiţi decât la cei care au fost martirizaţi în închisorile comuniste.75 Cine suntem. dar care închide în ea gustul amar al intuiţiei destinului tragic al românilor. P. la Nae Ionescu. Gândirea lui Eminescu despre poporul român având în acest sens valoare de destin. a firii româneşti. creatorul şcolii româneşti de sociologie. la vremea respectivă. Oituz. pentru prima oară. în România. în cultura noastră socială. la Eminescu. în lucrarea lui Constantin Noica. Rămâne antologică discuţia lui cu Titu Maiorescu. care. care a fost Eminescu. cu Titu Maiorescu. a lui Mitică. parazitul de serviciu al neamului românesc. Acolo a fost crucificat poporul lui Eminescu. care culminează în Dimensiunea românească a existenţei. printr-o „viziune românească asupra fiinţei". este o încercare de a surprinde structura psihologică a poporului român. iar astăzi. revoltat de exagerările lingvistice şi exaltările Şcolii Ardelene. prin regândire în esenţa sufletească a spiritului românesc. prin viziunea etnopsihologică a lui C. prin gândirea de atitudine asupra identităţii. de către Mihail Kogălniceanu. a gândirii ei. în surprinderea vulnerabilităţii lui. apoi. Examinarea ideii de identitate atinge o fineţe analitică inegalabilă în perioada interbelică. Temperatura morală şi culturală creată de Societatea „Junimea" face posibilă manifestarea.

ca dimensiune anistorică (Ce ni s-a întâmplat?Ce-a păţit neamul acesta?). cultural şi de conştiinţă politică şi naţională. abia crescuseră florile de cultură. din punctul de vedere al fiinţialităţii româneşti. ca Memorie. prizonier al ghetoului comunist.). de artă şi de viaţă normală. de măsurare al identităţii prin noi înşine. a identităţii. ne aflăm în faţa unei expresii autentice. au reuşit să contureze la vremea respectivă dimensiunile autentice ale acestui neam. A fost silit să abdice de la gândirea Omului Răsăritean. în faţa unei măsluirii deliberate. prin definirea fără precedent a ortodoxiei româneşti şi a Omului Răsăritean. cine suntem nu este egal cu cine sîntem. din punct de vedere ortografic-lingvistic a expresiei Cine suntem?. iată. în al doilea caz.identitar în propria-i ţară. care se impun de la sine şi care ar ajuta mai bine şi mai onest la depăşirea labirintului identitar în care ne zbatem astăzi: -clarificarea -precizarea. în lucrările părintelui Dumitru Stăniloae. de fertilizare majoră a inteligenţei şi sensibilităţii româneşti. Ca să avem o coerenţă metodologică eficientă. Cincizeci de ani. ci în cele ale unei abstracţiuni. ca întruchipare a spiritualităţii creştine ortodoxe. în această poziţie ne-a surprins. derutaţi şi distruşi sufleteşte. şi anume: globalizarea. ca naţiune şi ca neam. Nichifor Crainic. Abia se articulase neamul acesta într-o dimensiune mai civilizată. şi alături de ei încă mulţi alţii. am spune noi. identitare. Pe acest context. la un demers identitar. pentru un timp nedeterminat. -identitatea -identitatea -Memoria credinţei ca reînviere identitară.Vulcănescu. avem de-a face cu un act atât de corectitudine lingvistică. cât şi unul de sinceritate ortografică. mai bine zis: Cine mai suntem? Acesta este strigătul de alarmă al timpului pe care îl trăim. Astfel. vizavi de noi şi prin prisma altora. la mentalul de supravieţuitor al omului estic. ca statut gnoseologic. cu scopul de a . de valoare (Traian Brăileanu. Cine suntem? Sau. Primele consecinţe ale acestei catastrofe au fost tocmai decapitarea identităţii sufleteşti a românului şi mutilarea. acestui fel de a fi prin catastrofa comunistă. în primul caz. amănunt de importanţă vitală. cu garda jos. „Filosofia este o luptă împotriva vrăjirii intelectului nostru de către limbă"(Ludwig Wittgenstein). şi nu în ultimul rând. românul de astăzi a ajuns să trăiască non. trebuie făcute mai multe precizări. o întâlnire faţă către faţă cu morala limbii române. de început de cheag identitar. vine catastrofa comunistă. românul n-a m-ai fost în hotarele firii. Şi astfel. în urma acestei traume. că a venit ciuma roşie. Vasile Băncilă etc. a gândirii libere. în ceea ce priveşte clarificarea din punct de vedere ortografic-lingvistic. o nouă abstracţiune. suntem obligaţi. -identificarea -mutilarea -actul felului de a fi autentic românesc. oare a câta oară. în faţa acestui nou neant. Nicolae Petrescu. Aceştia.

să o respecte. taine". în contextul acesta a vorbi despre identitate înseamnă a face dintr-o taină o problemă. Nu daţi importanţă amănuntelor. respectul faţă de taină nu înseamnă paralizia cunoaşterii. deci. şi nu în iscodirea lui Dumnezeu însuşi. taina este un demers nefiresc. care spun că prevalarea de embrion se poate face până în 14 zile. ci către desăvârşirea ei. ca şi aceea a unui om.. Altfel. apare cu mult mai mult timp înainte ca ea să devină „observabilă". pentru român. dar a întreba incognoscibilul. atâta preţuieşte. iar principala proprietate a unui muşchi este faptul că noi nu-1 înţelegem. Cu cât ştim mai mult despre ele. sunt cuvintele unei mari personalităţi a medicinii secolului XX. spune filosoful francez Gabriel Marcel. „reforma ortografică din 1953"). dar şi prin credinţă. şi se pare că vom şti totul şi nu vom înţelege nimic". ci o altă cunoaştere. ca şi un popor. în acelaşi fel. mirarea nu este tot una cu curiozitatea iscoditoare. Căci. Iar taina. Atitudinea lui în faţa lucrării lui Dumnezeu şi a vieţii s-a manifestat prin mirare. Căci „î din i" a fost introdus cu forţa în limba română. ci este plină de necunoscute. până la frontiera incognoscibilului. românul a ştiut instinctiv. dar greu de înţeles". de fapt. iar omul Răsăritean refuză instinctiv această confuzie. „în cetatea în care se vorbeşte despre virtute înseamnă că virtutea nu există" (Lao Tse). iar Răsăritul. vorba lui Evdokimov.. ca şi a unui popor. Cu alţi termeni. cu cât e cunoscută mai mult. „Argentina este o ţară uşor de studiat. A sări peste aspectul acesta este o eroare de început de drum. rămâne o taină. o altă cale de abordare şi un salt. ci te trăieşte. Puneţi în locul inimii identitatea şi veţi avea acelaşi răspuns. fără să o discute. Obişnuit cu taina ca dimensiune fundamentală a existenţei sale. trăit de Hamlet în limitele şi angoasa omului renascentist. A egala viaţa cu apariţia sistemului nervos denotă un reductio cinic. pe Dumnezeu însuşi. şi „tu poţi să fii" ca dezmărginire creştină a omului înseninat de prezenţa permanentă a lui Dumnezeu. cu tancurile sovietice (v. spunea Martfnez Estrada. A discuta. el ştie că nu poate şi nici nu vrea să o facă. pe Creator.77 estompa originile. că acolo se ascunde diavolul! (Michelangelo BuonaiTOti) 0 Diferenţa dintre Hamlet şi Don Quijote este. ca orişicare altă taină. „Proprietatea de bază a inimii este structura sa musculară. cu perspectivă utilitaristă. cu atât înţelegem mai puţin. Şi dacă „a fi conştient de procesul istoric pe care-1 parcurgi este o legitimare către civilizaţie" (Vasile Pârvan). De aceea. A întreba necunoscutul îi stă în fire. cât a înţeles din Evanghelie" (Simion Mehedinţi). deoarece după această dată apare sistemul nervos şi el începe să simtă. în dimensiunea ei profundă. Identitatea unui neam. în aceeaşi măsură ar trebui să fim conştienţi că identitatea unui om nu se legitimează numai în vizibilul istoric. „Occidentul are probleme. nu către evoluţia speciei. . identitatea unui om. care. tensiunea ireconciliabilă dintre existenţialismul avant la lettre al lui „a fi sau a nu fi". am coborî la cinismul acelor minţi medicale (contemporane). aşa după cum adevărul nu este egal cu exactitatea. a asimila identitatea profundă a unui popor cu cristalizarea ei istorică presupune de la sine un risc amputatoriu. nu se trăieşte. fundamentală. „Un om. Şi pe acest raport invers proporţional intră şi România. existenţa nu este egală cu aparenţa sau cu apariţia. cu atât riscă să fie mai puţin înţeleasă. căci ştie că Dumnezeu i-a dat această putere şi datorie de a cunoaşte creaţia. şi că ea creează o nouă perspectivă asupra lumii. Căci.

românul. acea plângere dincolo de fire. O Românie creştină. de turnătoriile celor care cădeau disperaţi. Mergând pe urma comentariilor filosofului Constantin Noica. Dragostea este im limbaj. nu acelaşi lucru se-ntâmplă în sufletul creştin. face parte din repertoriul tuturor tehnicilor spirituale. care a secat lacrimile. constatăm că tăcerea. iar această socoteală. deasupra firii. Traseul iniţiatic. Aproape tot acest traseu l-au făcut întocmai martirii puşcăriilor comuniste. o dăinuire participativă. frica înnebunitoare de orele de anchetă. luni. iar această frică aduce smerenia. zile. De aceea. iar treptele identificării neputinţei noastre cresc prin frică . în ore. Rupându-se de gravitaţia contingentului. Tăcerea soţiei sau a soţului. „Că mai întâi de toate este tăcerea. Constantin Noica defineşte conştiinţa românească a secolului al XVI-lea ca având o dimensiune anistorică. ca atitudine care opreşte mersul lumii. Şi apoi plângerea. Este alt limbaj decât cel obişnuit. A avut ceea ce putem numi. iar acea socoteală face dragoste şi dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. . Tăcerea unui popor pe care l-au iubit şi pentru care s-au crucificat. Theodosie. cred eu. face dragostea. oprirea face umilinţă şi plângere. Vin apoi umilinţa şi plângerea. smerenia face socoteală de c^le ce vor să fie. atimci pricepe că nu este departe de Dumnezeu. ţara era o Biserică vie. este limbajul sufletesc. treptele desăvârşirii sunt descoperite de către Neagoe Basarab fiului său cu un fior de Pateric. iar tăcerea face oprire. care nu ştia dacă îşi va mai revedea vreodată fiul sau fata. omul apusean îşi exersa demult automântuirea. deşi contemporane. este o propedeutică. Tăcerea şi spaima mamei. ne arată dimensiunea întru totul creştină a fiinţei româneşti.Cugetul românesc din secolul al XVl-lea. fără Dumnezeii -. ferecată în tăcere. acea plângere cu disperare. mii de tăceri. ci şi ca atitudine concretă în faţa vieţii. Iar acest dar pe care ti—1 face Dumnezeu necesită parcurgerea. Prin el. Este canalul de comunicare cu îngerii. Numai că aici ruptura între creştinism şi celelalte spiritualităţi este mare. Dar Dumnezeu vedea şi le-a făcut din ochi icoane. de acuze mincinoase şi calomnii. ani. conştientizarea şi pătimirea personală a întregului drum. tăcerea capătă dimensiune de asceză. De la ţăranul român la Domnitor. care nu ştie dacă îşi va mai revedea părinţii. devenit între timp ne-român. pentru care s-au jertfit şi s-au rugat. zeci de ani. a făcut creştinismul să dăinuiască în istorie. şi pentru ei. omul. cristalizat în învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său. Tăceri. Şi frică. şi învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său. comentează mai departe Constantin Noica. îngropată în tăcerea puşcăriilor. ca urmare. de bătăile şi torturile cumplite. Comentând acest paragraf în lucrarea Pagini despre sufletul românesc. între II Principe." în aceste cuvinte ale lui Neagoe Basarab se află portretul esenţei creştine a neamului românesc. pentru care au luptat. când omul vorbeşte cu îngerii. Şi numai de pe pragul smereniei omul face socoteala de cele ce vor să fie. Şi. religioase sau filosofice. conştiinţa creştină e cuprinsă de umilinţă şi plângere. devenit între timp ne-om. Tocmai această dimensiune.frica omului singur. în faţa tăcerii. frumoasă şi cinstită. Omul Răsăritean îşi consolida biserica fiinţei sale în faţa istoriei. cum ar spune Dionisie Areopagitul. Cuvântul este suspendat şi. a fost la început tăcerea. tăcerea iubitului sau a iubitei. Dacă la cele din urmă tăcerea face loc spiritului să vorbească. De partea cealaltă. Numai că dragostea. Atunci va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu. lucrarea lui Nicollo Machiavelli. Umilinţa din partea semenului lui. creştinismul s-a manifestat ca atitudine fiinţială în orice împrejurare nefericită a acestui neam. Tăcerea cruntă a copilului. Theodosie se ridică o prăpastie de netrecut. paradoxal. Inima ţării. Tăcerea unei Românii în care ei au crezut. Umilinţa din partea fratelui lui. aici. iar plângerea face frică şi frica face smerenie. A urmat apoi tăcerea impusă forţat celor dragi. Dar bătăile ei le auzea Dumnezeu. definindu-se nu numai ca tradiţie. Căci.

tot noi vom fi. Tot noi vom curge zi de zi. ca şi ieri. ^ Ne vom întoarce neapărat. Ne vom întoarce ca un fum. Acolo. Toţi cei de ieri în cei de-acum. ţinându-ne de mâini. re-ntorşi din zări. Netiapoiem şi-n disperări. ca noi să-i pomenim şi să-i purtăm . Şi cei de azi. Pierdutul cântec pe viori. poporul acesta are o tristeţe hristică. Şi-n răni ce-n piepturi se ascund. tremurat. Vor fi apusuri aurii. a suferinţei. Căci tristeţea hristică nu e deznădejde. Nu ne-or vedea. au putut învăţa dragostea cea adevărată de Dumnezeu şi aşa s-au însfinţit cei ce au crezut.79 Nu. nu ne-or simţi. puşi fiind în lanţuri. Statutul fiinţial al românului ca tristeţe ontologică nu-1 paralizează pe acesta în credinţa sa. Cei vechi ne-om strecura. Cum apele se-ntorc în nori. este doar suspinul lui Dumnezeu privind către omul căzut. în singurătatea celulei lor. Creştinismul omului românesc s-a născut dintr-o lumină aparte. Acolo. Şi astfel. în toate dragostele noi şi-n cântecul pe care şi-l vor spune alţii după noi. au învăţat limbajului îngerilor. Cum au mai fost când am plecat. cei care. printre zăbrele. îl întăreşte. Ca o sămânţă-n taina lor. tiptil. Noi. Cu vechiul nostru duh fecund. Va sângera sau va iubi! Radu Gyr După atâta pătimire. Căci adevărata nădejde creştină nu înseamnă suspendarea necazului prin aşteptarea optimistă. Omenia. ca dat strămoşesc al acestui neam. Felul acesta de a fi al românului adevărat a spart zidurile închisorilor comuniste. cuvintele durerii lor au trecut nevăzute printre zidurile reci. Şi-n lacrimi ori în mângâieri. Tot noi vom sta. ci din contră. şi abia atunci Dumnezeu şi-a deschis braţele şi i-a primit ca pe nişte copii. ci folosirea acesteia. a spulberat piatra uitării ce se aşezase pe memoria cinstită a acestui neam.cruci vii . Uşor. cei ce-au crezut. şi s-au întrupat pe nesimţite în inimile noastre. Sau cum sentoarce. aici era frica de omul căzut. batjocoriţi fiind în credinţa lor. cu paşii grei. Ne vom întoarce neapărat. în braţele lui Dumnezeu. Ne vom întoarce într-o zi. în tot ce mâine.în inima noastră: Ne vom întoarce într-o zi. într-o noapte. fără de veste. cei care au ajuns acolo. a fost aeroportul pe care a aterizat lin credinţa creştină şi din această îmbinare . Cum vom pătrunde-ncet în ei. ca poartă ce-1 duce spre pragul mântuirii. în zâmbetul ce va miji Şi-n orice geamăt viitor. au crezut în ceea ce o lume întreagă nu mai credea sau era ispitită să nu mai creadă. în braţele Tatălui. aici nu mai era frica de Dumnezeu. paradoxal. cei pierduţi. Cum trecfântânile-n fântâni.

Ăştia. şi nu o anumită demnitate morală. se temeau că ne-ar fi fost prea uşor să plecăm aşa. nu fiara din om". devenit între timp un simplu pensionar paşnic. deoarece acolo chinuiţii plăteau infamii reale. spunea. Aşa că Dumnezeu n-are cum să mă ierte" (interviu cu torţionarul Ţandără). într-un regim de exterminare atât de bine pus la punct. depăşind natura în datele ei. probabil. prea eroică jertfa noastră totală. pură. Această dublă căderea omului din omenie şi din umanitate a atacat drept în inimă fondul sufletesc al poporului tomân.. în întâlnirea . între creatorul gramaticii generative. fără să ne supună acestui regim de exterminare lent. sigur. istoria. Acest comunism este rana neînchisă a poporului român. moartea noastră trebuia administrată lent.dintre zidurile Mănăstirii Royau. rezultatul fiind. Desăvârşită era fapta urii lor" (Aspazia Oţel-Petrescu.de rai şi de înger al lui Dumnezeu s-a născut Grădina Maicii Domnului. cu mult în afara ei. foame. coborât mult sub bariera omenescului. aşa cum desăvârşirea o asigură numai harul lui Dumnezeu. Sub teroare. Călăul născut din propriul popor nu este un act de involuţie. picătură cu picătură. dimensiuni care n-au corespondent biologic. -Părinte -Să Atanasie. căci fiara nu ucide de dragul de a ucide. inuman. degradare.. Noam Chomsky. imund. ci unul de cădere din mâinile lui Dumnezeu. iadul nostru era mai infernal decât infernul dantesc. „Nu mă duc pentru că pe mine nu mă poate ierta Dumnezeu! N-are cum să mă ierte! Eu omoram zilnic opt sau nouă tineri după ce îi torturam. organizatorul conferinţei pentru o „Nouă ştiinţă a omului". morţi pentru cei dragi. de exemplu: tăieturi. fără nici o tortură. de chinuiri diabolice şi de tot arsenalul de degradare inumană la care eram supuşi ceas de ceas. comunismul. ci prin cele de desăvârşire şi cădere. Dan Puric. şi să ne îngenuncheze în spirit. Viaţa noastră urma să fie un vagabondaj perpetuu prin închisorile cele mai dure.nu sunt cei ce se pot aproxima prin conceptele de evoluţie sau involuţie. şi cel al psihologiei şi epistemologiei genetice. şi ar fi fost. nedrept şi barbar. ca. Peste ea a căzut necruţător. Ţuţea. fricţiuni etc. îşi punea întrebarea: Ce face omul să fie om? Altfel a sunat această întrebare între zidurile puşcăriilor comuniste din România: Ce face omul să devine neom? şi. Jean Piaget. agonizând în frig. Jean Piaget afirma că. pentru nu ştiu a câta oară. şi. Probabil. zdruncinături. chiar mai mult: a mers dincolo de limitele naturii. sunt nimic pe lângă tinerii şi personalităţile de valoare pe care le-am omorât. ai creştinului ortodox .. care a mai fost sensul vieţii în puşcărie? învăţăm să murim. deopotrivă: Ce face omul să devină sfânt? „Arta eliberează omul din fiară.ai omului ortodox român . cu cea mai mare precizie. un fost torţionar. Parametrii existenţiali ai Omului Răsăritean. experimentat în Rusia. Coposu. filosoful Jacques Monod. Adusu-mi-am aminte).. atunci „când un sistem de înaltă complexitate este supus unor procedee radicale. mizerie. „Mă întrebam. uitaţi de lume.mont. spunea părintele Dumitru Stăniloae. de ce prigonitorii noştri nu se mulţumeau să ne ia pur şi simplu viaţa. ba. iar dincolo de istorie. părţile componente sunt . respectul de sine. „Eu nu pot să mă duc la Biserică". Ca să ne distrugă personalitatea. fără a fi întinată de umiliri josnice. numită România.celebră . Comunismul a făcut invers. mai ales. firesc.

într-un acvariu cu peşti fitofagi. şi când nimic nu se mai poate reface? Ce se-ntâmplă. să-şi tortureze fratele în chinuri inimaginabile. să se asambleze din nou. pentru a retrograda în peşti" (ieromonahulprigorie. când viaţa ca viaţă este distrusă. Aceasta este o posibilă involuţie. decât sistemul iniţial". totuşi. tot fito. ducea la ipoteza că viaţa are capacitatea de autoreglare. în dezvoltarea ontogenetică. genetic-biologic. este diabolică. transfigurează suferinţa. Dar. cât de vinovat e dracul? tot răul vine de la diavol. în două zile.. a cărei forţă s-a concretizat în curajul şi în seninătatea de martiri creştini. fără să fie ucisă. pe scurt. în plin secol al XX-lea. Ceea ce în termeni biologici ar însemna lanţul trofic. „între timp. Aceştia. pe baza unei necunoscute. peşti răpitori. şi numai astfel Aseară Iisus a venit în celulă nu a mai fost doar un vers de Radu Gyr. Să nu-l nedreptăţim pe diavol că păcătuim în faţa lui. atunci când natura ca natură este răpusă şi. . în felul acesta. urmărit tot timpul de peştele cel mare? Să-nveţe să zboare!" (Vivekananda) Zborul acesta s-a numit rugă. având mai întâi caractere de amfibieni. şi când programul genetic de autoreglare este dat complet peste cap. cum ar fi unele specii de peşti. Ca un român.. singură. atât fizice cât şi sufleteşti.81 susceptibile să găsească o nouă reorganizare. Pesemne că şi plutonierul de la Gherla sau Aiud a fost la început om şi a retrogradat în fiară. tu. undeva. ing. este chiar o realitate biologică. prinde puteri nebănuite. după reguli inedite şi neaşteptate. care este omul. chiar mai mult. embriologia a furnizat argumente zdrobitoare contra ideii evoluţioniste. chinurilor insuportabile şi inimaginabile. dar mult mai lacomă. celula. Una dintre remarcile etologiei este că agresivitatea nu apare între specii. ea este intraspecifică. Căderea este dincolo de datul naturii. care. printr-un nou grad de ordine. de dragul „evoluţiei politice". într-o zi. la rândul ei. ce te faci. puşcăria? Care este mecanismul ce-l face pe om să devină sfânt? Care este programul genetic ce poate să sară peste datul biologic şi să iasă din orizontala existenţei pe verticala fiinţialităţii? „Ce poate să facă peştişorul cel mic. Involuţia biologică. în curând. Mai tare ca munţii. -Părinte -Nu Atanasie. ci sângeri neînfrântă. dr. se desfăşoară în cadrul aceleaşi specii.fagă. Natura însăşi a fost trimisă să se odihnească. Konrad Lorenz a făcut într-o zi o experienţă. a scos specia de peşti răpitori şi a înlocuit-o cu alta. Constatarea. s-a născut sfântul din Omul Răsăritean înlănţuit. pe care apoi le pierd. au mâncat toată hrana speciei băştinaşe. Sub talpă îmi eşti ca o treaptă de stei. a murit. îngerul care ducea ruga la Dumnezeu nu putea fi văzut de paznicii închisorii. care. dar nu este o cădere. să renunţe la identitatea lui de om şi de creştin. Nu luneci. când acest sistem de cea mai înaltă complexitate. să ducă la formarea unui nou sistem. aceasta nu se mai explică prin mecanismele naturii. Gheorghe Sandu). nu tremuri. A pus. Acest grad de ordine poate deveni tot atâta de ridicat. ci o realitate. este o altă natură. omul rezistă. prof. într-o ţară din estul Europei. parcurg filogenia în sens invers evoluţiei. Dar. mai înaltă ca ei. făcută la nivelul microbiologici. mai vine şi de la om. dar ea nu explică CĂDEREA. Numai tu. este supus torturilor. Aceştia din urmă se hrăneau cu cei fitofagi atât cât să-şi asigure existenţa. dragoste sfântă.

şi decimarea populaţiei băştinaşe de către o specie autohtonă. a adus cu sine nesocotirea valorilor transcendentale. devenită. ci o cădere demonică. Astfel. paradoxal. Marea deturnare de la umanismul teocentric la cel antropocentric. dar ele nu explică cinismul. în propria ţară. ca şi acum. dintr-o dată. considerat de aici înainte un câmp al incompetenţei ştiinţifice şi un ocean al necunoaşterii în general? Geometria exista şi înainte de Galilei. dar nu căderi. dar. dar înălţat de Dumnezeu. valoare metodologică de studiu. Mult s-a chinuit ştiinţa să iasă din propria-i izbândă. Această superstiţie s-a întins pe durata mai multor secole. Lipsa de înţelegere a tragediei răsăritene din partea lumii libere denotă o fixitate mentală ce se pregăteşte de pe acum să recidiveze. o diagnosticare cel puţin ciudată pentru reflexele medicinei clasice europene: o altă perspectivă asupra funcţiilor organelor interne. o eroare ideologică. Deci o disfuncţie a intestinului gros poate să ducă la o constipaţie. în sensul clasic al cuvântului. care n-are nici o legătură cu cea a vieţii noastre. tocmai pentru a-1 avea sub control. în medicina chineză tradiţională. românul a fost multă vreme învecinat cu „omul aşa cum nu trebuie să fie". corpul ştiinţific. . La un moment dat însă. că a voastră e lumea!" (Jean Jacques Rousseau). Decizia intelectuală a lui Galilei de a face acest mare reductio asupra naturii avea. prăbuşiri. intuiţia lui majoră a fost să o extindă. desigur. vecinătatea aceasta nu i-a distrus omenia nativă. corectitudine ştiinţifică. întro postură diabolică. pe care o surprinde citatul de mai sus. comunismul nu este o greşeală. român. în aceeaşi măsură. Această extracţie a sensibilului din om are drept consecinţă faptul că legile vieţii devin cele ale unei realităţi străine. calculaţi. când „decizia lui Galilei de a instaura o cunoaştere geometrică a universului material nu întemeiază numai ştiinţa modernă. sărutarea pe care şi-o schimbă între ei iubiţii nu mai este decât un bombardament de particule microfizice" (Michel Henry). există erori. în ştiinţele exacte. între timp.culmea! mult mai lacomă. greşeli corectabile. la vremea respectivă. Pentru omul care trăieşte perpetuu în prejudecata progresului continuu. Şi astfel. ci duce la substituirea corpului sensibil cu un corp până atunci necunoscut. o realitate oarbă. Obsesia măsurătorii. comuniştii. Dar. Cam astea ar fi mecanismele biologice. dar păcatid său fundamental a fost să o transforme într-o superstiţie a cunoaşterii totale. dar mai este responsabil şi cu eliminarea deşeurilor mentale care blochează flexibilitatea mentală. pentru Omul Răsăritean. Acest câmp mic devine unul al competenţei ştiinţifice. Orice ştiinţă îşi reduce premeditat câmpul de observaţie. în vreme ce. poate să ducă şi la o constipaţie mentala. „Socotitorilor. s-a văzut faţă în faţă. Există. socotiţi. ci i-a întărit-o. care nu simte. mult i-a trebuit să iasă din această zodie a măsurabilului. transformându-se din metodologie a cunoaşterii ştiinţifice în dictatură gnoseologică.Situaţia aceasta pare similară cu plecarea sovieticilor din ţara noastră. începe o dată cu critica radicală a lumii sensibile. ţara fiind acvariul. într-o asemenea stare mentală se află lumea civilizată de azi. incapabilă să înţeleagă tragedia fără precedent a Omului Răsăritean. intestinul gros este responsabil cu transportul şi eliminarea deşeurilor preluate de Ia intestinul subţire. dar . Un popor umilit de istorie. cu propriu-i frate. care nu gândeşte. ura în sine şi căderea în neant. dar cum rămâne cu celălalt. Pe parcursul istoriei.

ar trebui să ne angajăm la într-o asemenea activitate . -Meseria întreabă un reporter de la BBC pe un şef de trib aborigen. în acest sens. . după deces. cu bună ştiinţă. Trăim într-o lume nu din ce în ce mai măsurabilă. metafizica. ci din ce în ce mai supusă penibil măsurabilului.cu cei care ne anchetează ciclic. măcar să o lăsăm. dacă n-avem bunul simţ şi onestitatea să lăsăm identitatea în mâna lui Dumnezeu. Măsurăm orice. şeful de trib pe reporterul BBC. -Şi fost vreodată prin pădure?.. care nu s-a sfiit să măsoare. de materie gazoasă! Oare cât o fi cântărit sufletul neamului românesc înainte şi după comunism? Pesemne că în acestea este sensul la care s-a gândit Auguste Comte. înrădăcinării acesteia orgolioase a spiritului faustic. răspunde aborigenul. în final. putem spune că era măsurătorii. incertitudini ştiinţifice. (materie gazoasă). Un muribund a fost cântărit cu câteva minute înainte să moară şi. o metodă epistemologică din care îndepărta deliberat nemăsurabilul metafizic al lui Bohr. se ocupă de fenomene care nu sunt tangibile şi care sunt. Ducan MacDougall. calculaţi. în fond. dar este consecinţa imediată a spiritului ştiinţific castrat de credinţă. S-a constatat la cântar o diferenţă de 56 de gr. ca o ultimă încăpăţânare nu în credinţă. neobservabile.83 „Există anumite procese fizice şi mărimi fizice determinate.. asupra identităţii. -Ai -Da. românii. în 1907). paradoxal. răspunde şi mai mirat reporterul. poate. obsesia ei. Karl Popper opune acesteia. cel puţin. mea este să-ţi aduc aminte. Experienţa este macabră. se-mplineşte sub ochii noştri. Dar tocmai aceste elemente metafizice ale teoriei sale l-au incitat pe Heisenberg la o nouă obsesie a măsurătorii. este probabilistică. Şi totuşi. despre care spunea Einstein că o are fiecare om de ştiinţă. Construindu-şi. iar dacă adăugăm acestora şi reflecţia lui Bergson asupra a ceea ce el a numit o metafizică a cunoaşterii. sufletul. când i-a numit pe toţi aceştia „veterinari umani"\ Şi. îl întreabă. Există în spiritul uman această pulsaţie de diastolă şi sistolă a raţiunii care se crede când atotcuprinzătoare. şi-a găsit sfârşitul aporetic. -Care este profesia ta?. răspunde surprins acesta. el descoperă o altă metafizică. le-ai uitat la copaci? -Da!.exerciţii de anamneză . sublinia Niels Bohr. în ultimă instanţă. pe care natura reuşeşte să le ascundă observaţiei şi să le facă inaccesibile unor teste experimentale". la alte câteva minute. fizicii cuantice. Omul Răsăritean îi răspunde: „Metafizica este ratarea mântuirii" (Nae Ionescu). nu ne e jenă de nimic! Secolul XX a debutat cu experienţa unui doctor american (dr. Dar rezultatele la care ajunge sunt. când îşi trăieşte febril criza limitelor ei. Cred că noi. Heisenberg porneşte la lucru în zona strictă a măsurabilului. din Contractul social: „Socotitorilor. Nostalgic după obsesia cauzalităţii. profeţia genială a lui Jean Jacques Rousseau. cea a incertitudinii. că a voastră e lumea!". socotiţi. din minim instinct. a fost cântărit din nou. că aceasta. Concluzia a fost rapidă şi precisă: sufletul unui om cântăreşte 56 de gr. o altă metafizică: metafizica cauzalităţii. istoric. Să le aducem aminte ce au făcut cu noi şi din noi. de data aceasta. ci în surogatul ei.

(casă. în perioada celui de a-1 doilea război mondial.ousia . poate se va găsi şi vreun mărturisitor.-Şi n-ai observat că şi copacii se uită la tine? E timpul să ne întrebăm: cine pe cine priveşte. pom). cu ce ochi? O doamnă. Iar celălalt. Toate familiile fericite se-aseamănă între ele. şi a mai măsurat o nemăsurabilă. pe ea nu se poate pune mâna. făcea un studiu de la distanţă asupra poporului român. putem vedea răsturnat felul de a gândi şi de a simţi al celui care ne observă. Pesemne că cele nefericite se încarcă şi cu istoria netrăită a celor fericite. „superstiţia creştină" a poporului român vizavi de dezastrul naţiunii în război. sunt singurii care pot da măsura adevărată a identităţii neamului românesc. Dimensiunea temporală nu este tangibilă fizic. Francezii spun că popoarele fericite n-au istorie. a măsurat sensibil: temperatura scăzută a apei. mai ales. cu distanţă obiectivă. face un demers de metodă fenomenologică asupra conceptului de naţiune. şi. a măsurat şi alte măsurabile decât cea iniţială. fără nici o conotaţie de altă dimensiune. Naţiunea este acest mod de a fi. în concepţia lui Aristotel. antropolog american. temeiul ei nefi. pe o punte aşezată la distanţă. La acest microscop. printre altele. îl împinge în apă. este făcută din perspectiva reflexului gândirii de tip limitativ-evenimenţial. nu numai cu o altă forma tnentis. Ochiul antropologului observă. ca în cazul ousiei (casă. Acest „la distanţă" îmi aduce aminte de o poveste orientală. ci se gândesc la păcate. sau are dimensiune temporală (ziua. războiul). cel aruncat în apă. printre ei. ceea ce ne translatează rapid din domeniul realităţii în cel al semnificaţiei. Unul dintre călugări. în care doi călugări budişti traversau un râu furtunos. viteza periculoasă a râului. pe mai mulţi observatori de la distanţă-. ar fi mai meditative. din Serbia. ci dimensiunea temporală. cărţile despre istoria noastră s-ar scrie altfel. ci vor deveni victime. subliniază că naţiunea se circumscrie în zona existenţei temporale. fost elev. unul dintre marii noştri filosofi. în ultimă instanţă. Ei. a Piteştiului. pe lângă adâncimea râului. cine pe cine măsoară şi. Alexandru Dragomir. care este caracterizată prin veşnică schimbare. Sfântul Nicolae Velimirovici. Aruncaţi-i de pe acest pod la distanţă. dovedind mereu altceva şi conţinând. pe cei care fac astăzi studii de la distanţă asupra totalitarismului şi-o să vedeţi că nu vor mai fi specialişti. în 1943.dev Tolstoi) Cerându-i-se să definească conceptul de naţiune. Ce este interesant este faptul că analiza interpretativă a reacţiilor poporului român. Şi anume. nu dau vina pe Dumnezeu.ind ousia („substanţa"). îl întreabă pe celălalt dacă ştie ce adâncime are râul. mai preţioasă ca toate: frica de a nu se îneca. istoric şi politic. în apa periculoasă a istoriei noastre. Naţiunea ca existent aparţine acestei dimensiuni. sub ale cărui lentile „obiective" se desfăşoară pulsul emoţional şi tainic al unui neam. dar şi cu un alt suflet. în loc să-i răspundă. şi atunci. Fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. a Sighetului. mai profunde şi mai drepte. Lectura strict „ştiinţifică" şi politică a unor evenimente este total opusă firii româneşti. Lăsaţi-i să înoate în apa de iad a Aiudului. Ea este făcută din timp şi în timp. Reamintind că. Istoria contemporană are nevoie acum mai mult ca oricând de mărturisitori. pom). nemaifiind la distanţă. Abia atunci. straturi de existenţă. şi al lui Heidegger. mărturisitorii. iar esenţa a- . curios. existenţa este formată din substanţă . spunea despre români că sunt un exemplu de credinţă: îi mulţumesc lui Dumnezeu când au recoltă. iar atunci când n-au.

filosoful făcând o analogie între cele două atitudini . o suită de evenimente. O săgeată care devine indicator nu mai este săgeata pe care o slobozesc din arc. „trimite la ceva. ele devin sub-iectum. dar. ţară.85 cestei dimensiuni ţine de domeniul semnificaţiei. ceea ce înseamnă că eu mă aflu dedesubtul lucrului care mi se-ntâmplă" (Alexandru Dragomir). să-ncerci să o îmblânzeşti. Nietzsche spunea undeva că „nu poţi cere fiarei să nu fie fiară". ca o continuare a gândului filosofului. Această raportare a unei realităţi obiective la MINE devine intraductibilă şi netransmisibilă. Raportul dintre cei doi trebuie analizat mai profund. Istoria poate să fie. încercând să ducă judecata la nivel de imagine. Am văzut această vocaţie ratată. adică să cuantifice în alt sistem de referinţă ceea ce e greu de cuantificat la nivel de concept . Alexandru Dragomir descoperă. astfel. gândeşti că pot Ca întreg Aliotmanul să sempiedice de-un ciot? Ciotul fiind prezenţa în istorie a lui Mircea cel Bătrân. pentru că el denotă atitudini diferite. îmi permit să reamintesc şi să comentez raportul întâlnirii. nu poate fi vehiculată în termeni raţionali. Baiazid trăieşte uimirea opoziţiei din partea unui nimic istoric: Cum. spune Alexandru Dragomir. de Mic Prinţ încercând perpetuu să îmblânzească ceea ce nu era de îmblânzit şi să se împrietenească cu neprietenii din fire. această graniţă dintre ousia („substanţă") şi dimensiunea temporală. adică ceva care trimite la altceva decât la sine însuşi". Orice semn. adăugăm noi. ţara este „tot ce-am investit material şi sufleteşte de-a lungul timpului într-un anumit teritoriu geografic. De aceea. Şi astfel. Şi cam aceasta a fost îndeletnicirea poporul român de-a lungul veacurilor: s-a ocupat cu îmblânzirea celor din jur. . Şi poate că lucrul acesta 1-a făcut pe Gheorghe Brătianu să spună că singurul prieten al poporului român este Marea Neagră. dar acest teritoriu întreit m-a investit pe mine ca român" (Alexandru Dragomir). naţia se defineşte şi ca investiţie a omului în timp. Demonstraţia se încheie metaforic. o îndură. plecate din substanţe umane diferite. devine PENTRU MINE patria mea. măsurabil şi cartografiabil. a doctorului care consultă şi a bolnavului care pătimeşte boala. un teritoriu fizic oarecare. pe care o ilustrează cu fragmentul eminescian din Scrisoarea a Ill-a.mă. din credinţe diferite. cu detaşare. adică pot fi văzute din afară. dar trecutul comportă în substanţa lui o suită de semnificaţii ale acestor evenimente. semnificaţia acestora: limbă. al întâlnirii dintre Baiazid şi Mircea cel Bătrân. trecut. Un fenomen lingvistic devine PENTRU MINE limba mea. O istorie oarecare devine PENTRU MINE trecutul meu. rămânând astfel una subiectivă şi iraţională.ob-iectum şi sub-iectum . când lumea mi-e deschisă a privi. în spaţiul realităţii. un spaţiu geografic. Vulpea îi spune Micului Prinţ: de vrei să ne împrietenim.şi aceea. cel puţin. cel din urmă este sub-boala sa. în consecinţă. „devine pentru mine ob-iectum. se raportează la ceva. mai bine zis între vizibilul puterii istoriei şi invizibilul puterii lui Dumnezeu. a poporului român. istoric şi lingvistic. în felul acesta. îmblânzeşte.o imponderabilă -. ci un semn. şi. aş spune că acest popor are o singurătate istorică de dimensiuni tragice. în chip minunat. în ultimă instanţă. tragem concluzia. Intrând însă în domeniul de semnificaţie. total diferită. ca ceva aruncat în faţa ta şi care poate fi considerat şi contemplat ca atare.

înarmaţi cu arcuri şi săgeţi. ceasul bate. şi domnitorul Mircea şi indianul american. obişnuit să-ngenuncheze lumea cu sabia. timpul trece. pentru prima oară când sultanul. să reamintim că acesta din urmă îi opune inamicului său nu numai seninătatea dincolo de marginile firii. poate. Prin urmare. disperarea şi groaza celui strivit de forţa vizibilă a sa. peste sute de ani. Alexandru Dragomir aminteşte numai un singur răspuns dat lui Baiazid de Mircea: . îşi are prezenţa ei limitată istoric. dar nu ca fatalism. într-un tot imponderabil.mişcare! Fiinţa neamului în mişcare către Dumnezeu. vremea stă şi vremuieşte. spune poporul român.. brusc. dară iubirea de moşie e un zid. iară ţie duşman ţi-este.De-o fi una. de-o fi alta. este o forţă uriaşă. cred eu. Şi. Pe harta lumii cotropite de el a văzut şi a întâlnit numai spaimă şi groază concretă. este fiică a timpidui. ramul. dintre fiinţialitatea ontologică a naţiunii şi cea a neamului. de fapt. spunând: „Ce zi frumoasă de murit este astăzi!". Este. Şi unul şi celălalt. se întâlneşte cu o seninătate dincolo de curaj. dar. ci ca trecere în nemurire. era provocat la un alt fel de confruntare. întorcându-ne la confruntarea dintre Baiazid şi Mircea. va cunoaşte.tot ce mişcă-n ţara asta. un şef de trib indian. de e pace. fără a prinde chiar de veste. privea dincolo de miile de soldaţi colonialişti înarmaţi cu puşti şi tunuri. aflat în fruntea alor săi. de-i război! Este răspunsul dat de Mircea lui Baiazid. contemplând istoria. care nu are teamă. Mai târziu. făcută din timp.. în vreme ce naţiunea./mi-e prieten numai mie. Alexandru Dragomir îşi încheie demersul fenomenologic arătând că naţiunea. cea mai frumoasă definire a neamului. Baiazid. adunaţi să-şi apere ţara cotropită. Bucuroşi le-om duce toate. undeva în America de Nord. Am putea spune că substanţa neamului este formată din privirea calmă a eternităţii. ce e scris şi pentru noi. Fiinţa neamului iese din virtualitate în concretul istoric. pe care fiara istorică nu poate să-1 adulmece: râul. ca un construct. fiind făcută din timp şi în timp. Duşmănit vei fi de toate. . Instinctul de conservare biologică este anulat cu un firesc incredibil. Mi-e prieten numai mie. Va fi fost. ramul. După masacru. râul. Acum i se propune să lupte cu o imponderabilă . Căci naţiunea.iubirea de moşie -. răspunsul popoarelor veşnic crucificate de o istorie barbară. fizică. dar invizibil. Dar. i se propune să lupte nu cu o armată. Adversarul se aştepta la frica. Aici trebuie făcută distincţia. neamul este copil al vremii care vremuieşte. Este aceasta. ci şi o confruntare atipică pentru fiara istorică: N-avem oşti. Este o alianţă fără precedent. vrând nevrând. probabil. precaritatea pe care o presupune acesta. ci cu o stare de spirit. anulează agresivitatea şi puterea vizibilă a istoriei printr-o atitudine neaşteptată: o împăcare cu moartea. Care nu se înspăimântă de-a ta faimă. venită din senin şi marcată de prietenie. fiind proiectată în timp. s-au scris şi se scriu mii de tomuri despre identitatea indienilor. coborât în mişcarea istorică: ACATISTOS .

O autoizolare în prezentul total ar fi. 1-a forţat să se lepede de credinţă. Tocmai de aceea se fac astăzi atâtea eforturi pentru a se crea golul de Memorie. „Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi" (Nicolae Iorga). se adorm. sub forma făgăduinţei. Şi în sensul acesta putem spune că identitatea înseamnă şi memoria inimii. celor care au acţionat criminal asupra propriului neam. pentru că „rădăcinile amărăciunii duc la pierderea Memoriei". paradoxal. a cărui pedeapsă va fi uitarea de sine. ea are nevoie de spaţiu. în lacrima ascunsă a celor rămaşi în „libertate". unul foarte puternic". sau neantul. uitarea. se încurajează spre nicăieri. este creată prin accelerare continuă. ca manifestare. şi încă. stă cu capul în pământ. o sinucidere fără precedent în istoria lumii. dar să nu ne lăsăm biruiţi de ea. spune părintele Ghelasie de la Fră. Neamul. dacă naţiunea este făcută din timp şi în timp. comunismul a vrut să ne invadeze şi să ne mutileze sufletul. 1-a omorât.înseamnă moartea lentă. astăzi.ceea distorsionată . spune Sfântul Apostol Pavel. de fapt. Şi. în actul mărturisitor şi în atitudinea martirică din închisori. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului .ceastă rotire în gol. în opoziţia surdă din inima fiecărui român. 1-a torturat. nu mai sunt silite să se dezică. să modifice şi să distrugă sufletul. în viteza asta continuă. face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi. chinul reamintirii numelui propriu. dar Dumnezeu nu admite golul.87 „Timpul mort şi-ntinde trupul şi se aşterne-n veşnicie". Iadul este înfricoşătorul coşmar al memoriilor ce nu se pot şterge. căci aducerea aminte ar crea. O umanitate biciuită de prezent. Astăzi. . dispare şi viitorul. dar n-a urmărit. Aşternut în veşnicie este neamul. până la somnul-întunericul. mai mult ca oricând. nu se mai torturează. Acolo era ţara. Iar în inimile schilodite. pentru noi. nu se mai vând. ceea ce nu i-a împiedicat pe evrei să devină un popor. Când tancurile sovietice au invadat şi distrus naţiunea română. există. în acum. nu se mai chinuie. Coşmarul cel mai adânc este chinul reamintirii numelui propriu".sinei. pericolul dispariţiei neamului este mai mare ca oricând. Alexandru Dragomir intuieşte diferenţa. teritoriul care aparent lipseşte. în schimb. spune tot Eminescu. El. căci astăzi se anesteziază suflete. neamul nu va mai avea ţara. se cumpără. Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român. Pierderea MEMORIEI se mai asociază cu iadul. Acest spaţiu sufletesc este locul unde Dumnezeu a sădit neamul. nu memorie resentimentară. din a. ca să fie distrus. ca chip al lui Dumnezeu în lume. Undeva. dar nu o creditează specificând-o. neamul s-a retras în munţi. dar sigură. pedalează zadarnic într-un prezent continuu. Ţara neamului este inima neîntinată ce priveşte spre Dumnezeu. în sufletele partizanilor.şi a. moartea de viu. Nici o teroare istorică n-a reuşit să schimbe omul pe dinlăuntru. Tancurile sovietice ne-au ocupat ţara. Viaţa tristă de azi ne face să stăruim în amărăciune. cu perversitate criminală. ani de zile. A nu te întoarce cu toată fiinţa la memoria neamului înseamnă a prelungi zodia păcatului. o dată cu trecutul. zis moarte. îngerii căzuţi îi cer lui Dumnezeu golul total. ce reapar fantomatic în golul de Memorie. cu pierderea IDENTITĂŢII. L-a schingiuit. ci ceea ce inima nu ne-a lăsat să dăm uitării. în care ne aflăm. se atentează la acest ultim refugiu al omului. omul de azi. Nu-1 va mai ridica niciodată spre stele. Această izolare în azi. Şi tot el adaugă: „Păcatul aduce tocmai golul de Memorie. are nevoie de spaţiu sufletesc. a identităţii. atunci când arată că: „Moise îi duce pe evrei spre Ţara Făgăduinţei. Astăzi.

Nu ţi-a spus: „Monahule!". Aşa vin şi eu şi spun: Viule întru Domnul. Ca să recâştigăm această poziţie. atunci când vine clipa despărţirii!".. te dezmărgineşte de prezentul minor şi-ţi redă respiraţia prezentă. Căci tu eşti Viu întru Domnul şi morţi suntem noi. la Mănăstirea Petru Vodă.. căci înălţarea sa nu a fost sinonimă cu dispariţia lui din lume. umbra". căci s-a mutat de la moarte la viaţă". această umbră a viitorului este creată de poziţia noastră din prezent. Iar un neam fără gravitaţia memoriei este sortit pieirii! Hristos ne-a dăruit această minime. deşi va fi şi murit.. Ai închis ochii. că cineva ţi-a spus: „Viule!". eu am ştiut că n-ai murit. ci îl ridică pe om din mâlul mediocrităţii la demnitatea autenticului. pusă în fiecare Duminică la biserică. iar poziţia noastră în prezent devine vertical-bipedă numai dacă privim în trecut şi ni-1 asumăm. Am văzut. Părinte Atanasie.. Şi eu ştiu că n-ai murit. „Cel ce crede în Mine. cinstit şi curajos trecutul. dar mai întâi am văzut cum ai înfruntat viaţa. Cine de cine se desparte. Părinte Atanasie? Ai murit atunci când lumea aceasta ţi-a pus cătuşe la 8 Cuvântare rostită la înmormântarea Părintelui Atanasie. gravitaţia existai Căci memoria asta înseamnă: atracţia de la distanţă. nu ca simplă amintire. Părinte.. A.. care ţine de ocultism. am putea spune: cum ar putea un eveniment. viu va fi.. în data de 4 martie 2008. a sosit clipa despărţirii. memoria ca viaţă-amintire. ce tristă-i clipa despărţirii!. să cunoască prezenţa unei planete B decât printr-o transmitere de informaţie. pentru că eşti Viu întru Domnul. Viule întru Domnul. anulând frica de moarte şi înlocuind firesc progresul umanităţii cu desăvârşirea fiinţei. am ştiut doar că ai murit cu mult înainte pentru lumea aceasta. şi nu de o ştiinţă raţională?"..ca re-ndrăgostire de poporul român. Memoria .ca un coeficient de putere şi nu ca refugiu al slăbiciunii! Memoria . Haina memoriei actualizate te reface ca om. Obiecţia adusă de Descartes ideii atracţiei la distanţă a corpurilor grele se exprimă astfel: „Cum ar putea o planetă. Liturghia fiind o astfel de reactualizare în prezent. într-o lume ce trăieşte paradigmatic clipa. ca eliberarea noastră din iadul uitării şi ca reîntrupare a neamului întru Hristos! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Lumină de om şi de neam românesc8 Părinte Atanasie. a integralităţii tale.ca demnitate şi nu ca frică a mărturisirii! Memoria .. Părinte. petrecut acum câteva sute de ani în inima unui popor. acum şi aici. .ca viaţă vie şi nu ca trecut mort! Memoria . „Ce rău îi pare sufletului după trup. iar la Judecată nu va veni. dar nu i-ai închis înainte de a ni-i lumina nouă. ci am să vorbesc cu tine.Puşcăria prezentului utilitarist fiind celula cea nouă a deţinutului de azi. eşti sufletul şi noi suntem trupul. Parafrazând.ca un permanent duh al neliniştii pentru cei ce au greşit şi ca o veşnică cămaşa a pocăinţei lor în faţa lui Dumnezeu! Memoria . trebuie să ne recuperăm fiinţial. Părinte? Căci nu despre tine am să vorbesc. în chilie. iată. Căci recursul la memoria neamului nu creează o vale a plângerii continue. să marcheze esenţial reacţia lui de azi? Şi totuşi. spunea Mihai Eminescu. Cămaşa lui Hristos.. lumină de om şi de neam românesc.. Când ai murit tu.. Se despart viii de morţi. Cine este viul şi cine este mortul? Mi-ai spus într-o zi. „Viitorul. Deci. un paseism al fricii de prezent. Hegel spune că poziţia bipedă este poziţia spiritului divin. am văzut cum ai înfruntat moartea. Dar a gândi astăzi că MEMORIA este forţa fundamentală a prezentului şi a viitorului pare o absurditate.. Dar tu.

ca să păzească neamul. M-ai învăţat să nu stau de vorbă cu răul. Tu. te-am văzut în această cetate creştină. încă un suspin va înghiţi pământul românesc plin de suferinţă. Părinte. Trupul tău se va transforma în ţărână.. şi de aceea spun: Viule Părinte întru Domnul. atunci ai murit pentru lume. ca răul să nu intre în neamul românesc. Părinte. îmi va fi dor de inteligenţa ta.căci toţi se înfricoşează în faţa morţii. Te-am cunoscut în această mănăstire. Părinte? Eu ştiu când ai murit. Părinte. care a lăsat prin testament să fie îngropat la Mănăstirea Petru Vodă. ca să zdrobeşti zidurile închisorii. ridicată de Părintele Iustin Pârvu. ca să fii cărămidă vie pentru această mănăstire şi pentru acest neam. la fraţii tăi de credinţă. Iisus a coborât în celulă. căci groapa ce te-aşteaptă nu poate să te îngroape. şi. de libertatea ta nefirească. Unde te duci tu. să te mângâie? Cine venea. Când te-au închis în puşcării. decât mila lui Dumnezeu? Cine venea la tine în celulă. care a refuzat să fie îngropată în alte părţi şi pe pământ străin. când identitatea noastră ca neam e din nou pusă în lanţuri. Şi eu vedeam că sufereai de neam distrus. că ne-a umilit istoria. Părinte? Pentru că ţi-ai iubit neamul şi l-ai iubit pe Dumnezeu. Unde te duci tu. Te-am văzut cum ai blestemat demonul. cum să discutăm. mi-am dat seama că tu erai făcut din rugă. de ţară umilită... Părinte. ci va îngropa un bulgăre de suferinţă şi de durere. rar mi-a fost dat să văd un om care păstrează în el o inimă de voievod! Cum se refugiază câteodată sufletul unui neam în inima unui om. Părinte. pe care ne laşi în această lume. Te vedeam printre monahi. Părinte. Acolo te duci tu.. Atunci pesemne că sufletul tău a murit pentru lume. Părinte! în sfârşit. Era rugăciunea aceea tainică.. pe care ţi-ai purtat-o în inimă. Groapa ce te-aşteaptă nu va îngropa nici măcar un trup.. să găseşti. Ţi-ai iubit neamul. Radu Gyr. M-ai învăţat demnitatea. Părinte. am venit ca să întreb: „Ce facem acum. dar tot atunci sufletul tău a înviat pentru Dumnezeu. tu. ca să nu se risipească sufletul românesc hăituit în ţară. decât lumina lui Dumnezeu? Ce-ai putut. Te duci la voievozii noştri şi te duci la sfinţi. la mâinile şi la picioarele tale de copil nevinovat. refuzând să fie îngropat în America sau în altă parte în România. dar nu înainte de a ni-i deschide nouă.89 mâini şi la picioare. nu sunt bolnav de boală!".. Te-am văzut păzind mănăstirea. să găseşti în torturile cumplite pe care populaţia satanizată a României le făcea poporului român creştin. Şi îmi aduc aminte că te-ai uitat la mine şi mi-ai spus: „Acelora care calcă neamul şi care calcă credinţa. dar ne-a înălţat credinţa în Iisus Hristos. şi a vrut să fie temelie pentru această cetate ortodoxă. Ce libertate nefirească aveai. La tine. abia acum ţi-ai găsit locul. Iar tu îmi spuneai: „Sufăr de închisoare. Părinte. Acolo te duci. aşa cum dincolo de râu mai este o cărămidă vie 9. când m-am apropiat de tine. fiii risipiţi şi fiii smintiţi ai acestui neam îi chinuiau pe fiii lui credincioşi. să le spui atât: marş de aici!". dar va fi ţărână care ne iubeşte şi va fi cărămidă vie a acestei mănăstiri. îmi va fi dor.. Ce-ai putut. Părinte. cu cei care ne atacă credinţa? Ce dialog să avem?".. în acest ghetou în care încă stăm.. Părinte. care s-au jertfit pentru neam şi ţară. Părinte? Te duci la viii tăi. îmi şopteau doctorii de-o boală cumplită care te-a cuprins şi murmurau cu frică . şi unde ne laşi pe noi?. Dan Puric.. cum spunea fratele tău de suferinţă şi credinţă. De ce te-a închis lumea aceasta. căci. ca să le spui că suntem un neam de neînvins. Restul poporului tău unde era. între ai tăi! 9 Este vorba de părintele Gheorghe Calciu. Rar mi-a fost dat să văd un om prin care să trăiască ţara atât de viu. ca o lumânare vie. tu. . în celula neagră în care erai închis. ai închis ochii. La fraţii tăi creştini. la tine să te întărească? Venea Iisus..

psihologiei. într-un neam care şi-a uitat libertatea. rugându-te şi când mergeai prin mănăstire. Dan Puric este. pe care tu ai traversat-o pe punţi de lacrimi. Iniţiativele lui. gânditorul şi cetăţeanul. de inteligenţa ta nefirească şi de libertatea ta nefirească. moştenindu-le activ. îmi va fi dor de tine. angajată în dialogul cu alte viziuni asupra lumii. în chilia ta vom găsi cărţi. Când îi priveai pe oameni! îmi va fi dor. el creează incontinent. De aceea. de tine. esteticii. le pune „la lucru" (cum zicea Hegel despre concept). ci ca să nu uiţi de izbăvirea pe care ţi-a dat-o Hristos. căci este un om la care se îngemănează gândul cu acţiunea.. artistul. cu dragoste în inimă pentru ţara aceasta chinuită. iar eu mă voi întoarce în acea noapte tristă. un foc nestins Siluetă pregnantă şi voce singulară în care se contopesc omul.a dat tărie. am văzut neputinţa morţii. Părinte. Aceasta este boala care te-a răpus. atunci când e cazul. Acestea sunt ale mănăstirii. teologiei. căci eu neodihnit o să fiu până când acest popor nu va fi liber!. Ce demn ai întâmpinat-o.. cărţi de mare valoare din domeniul ştiinţei. să acoperi? Vei putea îngropa lumina veşnică a lui Dumnezeu? Căci lângă tine. ale căror idei. dar şi de forţa ta extraordinară. Părinte. el ni se înfăţişează ca un biruitor şi deschizător de drum. prin puşcării. pe care îl păstrai nu ca să te răzbuni. ca tot neamul acesta! Nu ţi-a fost frică o clipă. fără obedienţă culturală.Eu ştiu că un monah se roagă lui Dumnezeu tot timpul. am văzut frica ei. Am să vin. să se opună rutinei canonizate şi banalităţii leneşe. Ce poţi tu. la ţărâna aceea neputincioasă.. prin forţa lucrurilor. fiindcă la el există un centru de veghe şi o exigenţă critică din care se nutreşte originalitatea lui. tu i-ai văzut chinuiţi şi nu te-ai lăsat! Ai mărturisit credinţa în plin iad! Şi-atunci cămaşa sufletului tău s-a sfâşiat de durere şi-ai murit pentru noi. într-o noapte şi am să iau cătuşele pe care le ţineai sub pat şi am să le zdrobesc!. de delicateţea ta. Câte nopţi de groază ai petrecut. Şi-ţi voi lua un lucru pe care l-ai ascuns lumii. Monahul nu ia nimic cu sine. dar nimeni nu va găsi ce voi găsi eu. lumină de om şi de neam românesc. pe care nu l-ai arătat nimănui. Eu te-am văzut pe tine. ţărână neputincioasă. în închisori. Crede nezdruncinat în puterea germinativă a spiritualităţii noastre româneşti de tip răsăritean şi în dăinuirea sa valorică demnă. iar simpatia şi preţuirea publică pentru el cresc. te vom duce acolo. Părinte. evidentă în tot ce zice şi face.. Părinte. Părinte. Monahii nu iau nimic cu sine. dar aflat pe culmea înaltelor valori pe care noi. Incoruptibil. într-un neam care nu mai vrea să judece. glasul său se aude din ce în ce mai mult. produsă de o istorie inumană. plângând pentru neamul ăsta? Câte torturi ai văzut. ceea ce face. o conştiinţă înaltă a vremii noastre. Dan Puric. Părinte. vom găsi o cruce. mânat de o vocaţie dominatoare. floarea acestei ţări? Tot tineretul şi tot ce-am avut mai bun în ţară.. în chilia ta vom găsi medicamentele cu care ai ajutat pe monahii de aici şi pe cei care veneau să-ţi ceară ajutor. Părinte.. în arta pedagogiei teatrale. în arta retoricii verbale şi aceea a omului public. pentru că tu ai văzut-o demult. distribuindu-se în arta teatrului. Părinte. dar fără să se împartă. fără să fim moşteniţi .. al filosofiei. şi deplânge precaritatea ei de azi. Medicamente pentru trup şi pentru suflet. Cu o energie neistovită.. ca tu să fii cărămidă a mănăstirii. Dumnezeu să te odihnească în odihna lui sfântă. Citeşte imens. dar care ţi. gratificându-le cu excelenţă. şi ai suferit? Cum ai văzut întregul neam torturat. sunt marcate de o mare doză de noutate. Şi ai murit atunci. la urma urmei. aşa încât se prezintă ca o referinţă bine aşezată. Ia doar ce are pe el.

întrucât rafinează cunoaşterea de sine românească prin recursul la memorie ştiind că aceasta este calea închegării şi păstrării conştiinţei de sine a unui popor. spirit maculat de vicisitudinile istoriei recente. Inflexiunile metafizice în arta sa vin să consoneze cu atitudinea distinctă şi clară pe care o exprimă în interviuri. dar şi pronunţându-se explicit împotriva proiectării ei în deriziune de către instinctul gregar împresurător şi mediocritatea zeflemitoare. tradiţie. ci tandreţe sub forma ironiei blânde şi învăluiri diafane cu humor de ordinul bunului gust estetic. de grup sau individual. Şi el ştie bine acest lucru. angajat în spaţiul spiritual unde cuvântul nu are acces. nădăjduind. cu fiecare spectacoloperă. a cărei radicalitate ar putea supăra pe unele spirite ancilare altor orientări. în absenţa şi nu în lipsa cuvintelor. le denumim. menite să genereze un autentic katharsis. Sclipitoare şi uimitoare. cărora le opune. Vocea lui este şi un strigăt de alarmă privitor la disoluţia aplatizantă şi nivelatoare care ne terorizează modul de viaţă. spune ceea ce gândeşte şi gândeşte la regenerarea spiritului românesc resuscitând şi imaginaţia-i bogată. ca fiind un „altceva" în concertul lumii. Operele sale spectaculare sunt povestiri atrăgătoare. el rafinează un limbaj artistic propriu. sporesc încrederea celor care năzuiesc ieşirea din haos şi intrarea în istoria autentică. Autorul Dan Puric este un „trezitor". E vorba de o atitudine cultivată îndelung şi insistent. Sineceritatea-i n-ar fi suficientă. intuiţia şi imaginaţia spectatorilor. dar ceea ce apare nemijlocit este arta lui şi discursul logico-verbal. puse cu inspiraţie seducătoare în slujba culturii româneşti. jumătăţile de măsură. dar atitudinea însăşi respinge. Fiindcă iese din rând (să pomenim numai de Hlestakov-ul lui. comicul şi dramaticul. Publicul se aglomerează la spectacolele regizate de el sau în care el joacă. generic. el pledează pentru păstrarea ierarhiei valorilor şi caută să o legitimeze implicit. cu sufletul mai bun şi cu mai multă încredere în restaurarea binelui. El crede nelimitat în ceea ce spune. ci iubire creştină. lugubru sau agresiune şi violentă. vorbit sau scris. trebuie să ne mândrim cu el şi să-1 încurajăm în continuare. activarea virtualei elite înzestrate cu responsabilitate. în ceea ce priveşte arta teatrului. de orientare răsăriteană în baza unui orizont cultural de universalitate. Grija pentru cristalizarea optimă a conştiinţei noastre „de sine" şi de a fi cunoscută pe multe meridiane culturale pe care le-a frecventat. . de 20 de ani. J. Am spus că fiinţa lui este unitară. bine asimilate. şi de unde scoate şi născoceşte fermecătoare splendori în care se împletesc organic liricul. căci Dan Puric este un ortodox autentic. cu mult mai mult decât ele. dacă ideile lui n-ar avea o valoare de adevăr general. Teoretic şi artistic. de Visul şi de Don Quijote) şi ne arată că se poate. inteligenţa. ceea ce suscită. ca nucleu al ei. Rousseau. Dar nu orice iubire.91 de ele cu pasivitate. voce din care străbate altitudinea morală exemplară şi spiritul de fineţe pascalian. care râvnea la curăţirea omului de zgura civilizaţiei pentru a-i restitui şi restaura puritatea iniţială şi nu pentru a-1 întoarce la fazele de început cum lau interpretat unii. Cartea aceasta este rodul unor vaste lecturi. argumentate însă cu o sensibilitate rarisimă şi de o propensiune îndepărtată. prin natura ei. nimic macabru. a fost şi rămâne o constantă a conduitei sale de creator de artă. întrupată într-un discurs strălucitor bine închegat şi argumentat urmărind câteva idei constante de bază. dar ceea ce este mai important este că pleacă înseninat. în mod consecvent şi cu argumentaţie convingătoare. El este împovărat de „uşurătatea" acestei nobile misiuni pe care o resimte ca pe o datorie impregnată de iubire. Nimic morbid în arta sa. întreprinderea teoretică a autorului de revenire la puritatea originară a neamului este asemănătoare intenţiei lui J. imaginile pe care le construieşte cât şi surprinzătoarele asocieri de idei şi plastice caracterizări ale anomaliilor contemporane nouă.

Naţiunea şi neamul în cuprinsul acestui discurs sunt una şi împreună. Cartea conţine teme şi probleme de o actualitate dureroasă. prin limbajul ar. Aş fi cel puţin nemulţumit dacă cei care-1 iubesc pe Dan Puric şi-i admiră opera l-ar considera vedetă. El e celebru prin conţinutul ideilor. aşa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică izbutită a etnicului românesc. la fenomenul primejdiei în care se află neamul şi ţara. ca vorbitor în public e fascinant. ca pedagog este model elastic. Compararea între Omul Răsăritean şi omul globalizat al postmodernităţii. citind această carte. ori aceasta înseamnă dedicare voluntară în spaţiul fără limite. fără orgoliu. făcând elogiul diversităţilor mărunte în defavoarea entităţilor istorice tradiţionale şi mânate de spiritul secularizant şi desacralizant cu sorgintea în secolul al XVIII-lea francez. este o problemă analizată în carte. la a fi ceea ce este prin esenţă. Pe de altă parte. El însuşi este un exemplu pentru ceea ce năzuieşte să devenim toţi. îl cheamă la regenerare. o istorie impersonală. printr-o conştiinţă sensibilă. şi faţă de care autorul ia atitudine întemeiată. Oricine îşi iubeşte ţara şi neamul. fac o valoare supremă pentru noi. acest adjectiv l-ar degrada. el este o conştiinţă asumată. subţiindu-şi identitatea ca efect al globarizării formale şi al domniei cantitativului. mai ales de când este banalizat prin toate căile de comunicare. Ea se înfăţişează ca un sublimat de idei trăite şi trăiri ridicate la rangul de idee. Problema şi ideea de identitate e privită analitic din mai multe puncte de vedere şi stăruie asupra tensiunii: mutilare versus dăinuire şi regimul de exterminare versus tăria credinţei creştine. politice. Constelaţia la care ne referim este convingătoare prin argumente şi atrăgătoare prin stil. valorile lor identitare şi perene. de asemenea.tistic-teatral pe care l-a creat. pentru solidarizarea cu ele. Prin ce face pe scenă şi ce spune în faţa miilor de tineri care îl aclamă entuziast. adică să ne primenim. sociologice şi religioase de tip creştin ortodox. Dan Puric e fermecător. care se conturează tot mai precis la orizontul istoriei. al neliniştii. are. Imboldul acestei lucrări este realizarea regenerării demnităţii naţionale şi răspunsul la ispita interogativă a rădăcinilor. ocazia unei întâlnire simpatetice. prin atitudinea curajoasă şi demnă şi prin arta de a produce învelişul acestora.Ca persoană. dar fertil.teală (zăpăceală). ca tot atâtea aspecte şi probleme ale întregului care se numeşte România. morale. cartea este un simpton. revenind din rătu. Totodată. dar care poate fi. Avem în faţă o constelaţie de reflecţii antropologice. cu toate etapele pe care le implică. mirabilă şi stimulativă. ca actor este original şi inspirat. Nu. el destinde spiritul românesc. aflată sub zodia sfârşitului. şi prin această carte. concrescute. la demnitate şi la sfidarea istoriei nefaste. îl înseninează cu humorul său tandru. cum sugerează autorul. un model pentru alţii. Gheorghe CEAUŞU .

.... A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului . . ... . . o dată cu trecutul....... e. ...i . ... ...... ........... u ...111 Zece leproşi....... mai presus de artă.....1 ... . . .. .... .. ................l . ... astăzi. al morţii şi al suferinţei.. . . ...... .I. ..s ................. ....... . .g...... un foc nestins (Gheorghe Ceauşu)171 Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român. ..34 Zodia supravieţuirii .. . ... ........ . .. din această rotire în gol.. .... ....e ." ... dar sigură........21 Sensul vieţii...... .66 Cauză şi efect........ ....... .142 Lumină de om şi de neam românesc .. ..... v... un apologet ortodox (Dan Ciachir)10 Mătur poteca spre Biserică ..........93 Cele trei priviri. pedalează zadarnic într-un prezent continuu.132 Cine suntem. ...... Dan Puric......... face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi..i ........ t... ...... . .. .. KI. c i t i ţ i ...... n . .... â... ....... î.. v.. .e.n....13 Dragostea...... ..93 Cuprins U r m ă r i ţ i . . .......... .( ....7P. ..ţ....1 ş . ....ţ .. . r.... .. .... . .... ... .-. ... . ...... 1. ... .... u..... dispare şi viitorul...... . )...... . ... omul de azi. ...... .. paradoxal.inseamnă moartea lentă........ e.şi aceea distorsionată . ...........166 Dan Puric.. a identităţii.. i...45 Demnitatea creştină..... . ...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful