STRASNIC MEDICAMENT

de Ion Pribeagu

Sandu, un amic simpatic

Cum sunt mulţi în Capitală,
Era predispus săracul
Totdeauna la răceală.

Şi s-a întâmplat deodată

Sandu să se-mbolnăvească,
Nu de tuse-obişnuită,
Ci de tuse măgărească.

Cu convulsii ne’ntrerupte,
Că la faţă se-nroşea,
Şi întruna, zi şi noapte,
Tot tuşea şi iar tuşea.

A luat medicamente:
Prafuri, droguri şi chinină,
S-a frecat cu unguente,
Cu eter, hemoglobină,

Şi-a pus prişniţ la picioare,

Şi ventuze, şi muştar,
Iod la piept şi pe spinare,
Însă totul fu-n zadar.

Şi-a fost sfătuit să meargă

Şi la Baba Safta Musea,
Poate că-i prepară dânsa
Vreun leac să-i treacă tusea.

Mulţi tămăduiţi de dânsa

O slăveau în chip şi fel,
De-aia, cu nădejdi, la babă
Într-o zi s-a dus şi el.

Baba Safta, c-o privire,

I-a spus verde, fără teamă:
- Tusea o să-ţi treacă numai
Dacă bei lapte de mamă!

Caută-o femeie care

Are-un copilaş şi vrea
Să-i plăteşti ca să te lase
Să sugi lapte de la ea.

Şi-n cel mult o lună-două,

Să nu-ţi pară curios,
Îţi dispare toată tusea
Şi te faci iar sănătos!

Şi-a găsit în Copşa Mică

Pe Frusina lui Tărâţă,
Pepenoasă şi voinică
Şi c-un copilaş de ţâţă.

S-a-nţeles cu ea să vie
Zilnic între cinci şi şapte,
Fără nici o silnicie
Să-şi bea porţia de lapte.

Şi venea sărmanul Sandu,

După sfatul bătrânicăi,
Să se vindece cu leacul
De la pieptul Frusinicăi.

Spre-a desăvârşi efectul

Şi gâtleju-a-şi limpezi,
El venea să-şi beie tainul
Şi de două ori pe zi.

Drăgăstoasă şi avidă
După-avânturi tinereşti,
Într-o zi, i-a spus timidă:
- Altceva nu mai doreşti?

- A, ba da! – răspunse Sandu

Cu un aer mulţumit –
Dacă-aş şti că nu te superi,
Aş dori şi-un biscuit!