P. 1
cpsf_465

cpsf_465

|Views: 28|Likes:
Published by johnsmith41
cpsf 465
cpsf 465

More info:

Published by: johnsmith41 on May 08, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/01/2013

pdf

text

original

165

OVIDIU PĂUN

Mesajul lui Paganini
M M 4ARBARA b REBEG|A

Pulsul nostru actual
MAXIMINJRACUl

SALVE, LUCRETIUS!
ADRIAN ROGOZ-EM ANUEl REICHER

Portretul-robot al celui rare l-a învins pe Fischer — ZOO 000 de reni pentru un med

OVIDIU PĂUN
S-a născut la 30 ianuarie 1913, la Bucureşti. Este absolvent al Facultăţii de drept din Ca­ pitală. A îndrăgit de la o vîrstâ foarte fra­ gedă literatura, iar din 1955 este un con­ secvent cititor al colecţiei S. F. şi al tuturor cărţilor de anticipaţie publicate la noi. Din 1963 colaborează frecvent cu diverse articolc la „Viaţa studenţească", „Informaţia Bucureştiului‘% „Steagul roşu“, „Scînteia tinere­ tului" etc. Actualmente este redactor la zia­ rul „Scînteia tineretului". In 1969 îi apar în revista ieşeană „Cronica" primele încercări literare, schiţele „Homer" şi „Scurt circuit". A definitivat recent un vo­ lum de scliîţo şi povestiri pe care l-a predat Edituri! „Albatros" sub titlul „Cum am ră­ mas corijent Ia religie". Lucrează la romanul poliţist „Ucigaşul cedează regina" şi la un ciclu de nuvele inspirate din viaţa muncito­ rilor de pe şantiere. Mai are în pregătire o culegere de povestiri ştlinţifico-fantasticc, „Extraordinarele aventuri ale lui Petrache Petrescu", una dintre acestea fiind prezen­ tată în numărul de faţă al Colecţiei.

Cititorii din străinătate pot face abonam ente adresîndu-se întreprinderii „ROMPRESFILATELl/V“ — Serviciul import-export presă —. Bucu­ reşti, Calea Gri viţei nr. 64—G G , P.O.B. 2001.

C o le c ţia „PO VESTIRI ŞTIINŢIFIC O-FAN T ASTIC E" e d ita tă d e re v is ta

M U ln ta fi i e h n i c a
Anul X X — 1 a p rilie 1 9 7 4

*

M esajul lui Paganini
de OVIDIU PĂUN

Capitolul I In care Petrache PetrescU are prilejul să scape de plictiseală
R obotul-fotograf zum zăia încetişor, tre b ă lu in d p rin cam era crimei. P etrac h e P etrescu, u n b ă rb a t în alt, ad u s de spate, p u rtîn d cu je n ă v izibilă o b ă rb u ţă fira v ă şi o chelie f a r â sp eran ţe, privea. E ra în că năuc. în zorii zilei, cînd ţi-e som nul m ai dulce, toate jigodiile de roboţi de a la rm ă se p o rn iseră să ţiuie, să sfîrîie, să clipească şi să-l pip ăie cu degetele lo r boan te şi în c ărca te de electricitate. Se tre ­ zise şi se îm brăcase m aşinal. E ra frîn t de oboseală. Ju case şah p în ă d u p ă m iezul n opţii cu o v en u sian ă d răg u ţă coz, afla tă în c a ­ ra n tin ă la m arele hotel in te rp la n e ta r din C alafat. D esigur, p rin video. Ei, şi d u p ă ce schim bi a tîte a p riv iri galeşe, bezele şi to t ta cîm u l — cum ziceau străm o şii — e ş i n o r­ m al că n u ?ţi (prea v ine să te duci la culcare. A şa se face că P etrach e Petr&scu, inspectorul regional p e n tru fap te antisociale, aţi* pise cu g reu şi n u m a i cu sp rijin u l robotului de adorm it, p e care îl concepuse, îl construise şi-l p rogram ase de u n u l singur. A sta p e n tru că, în c a litate a lu i de coborîtor d in tr-o veche fam ilie de olteni, av ea un d isp re ţ su v eran fa ţă de som nifere şi de orice a lte pilule, in d ife re n t de efectul lor. D ar, v eţi în tre b a, de ce o fi av u t nevoie P etrach e P etrescu de u n robot care să-l a ju te la adorm it ? D oar, d u p ă cîte aţi înţeles, om ul e ra un soi de detectiv, m ă rog, u n tip care, oricum , a r fi tre b u it să aib ă de lucru p în ă peste cap. Ei bine, greşiţi ! P etrac h e P etrescu m urea de p lictiseală ! P e­ trac h e P etrescu şom a, p u r şi sim plu ! In zona im ensă de a cărei lin işte e ra d irect răsp u n zăto r, în aşa-n u m itu l p arc n a tu ra l al Ol­ teniei, fap tele antisociale era u încă de pe atu n ci ceva m ai ra re decît eclipsele de soare. P etrac h e P etrescu, b ă rb a t încă tîn ă r — ab ia trecuse de optzeci de an i — fost pilot de aero n av ă şi v estit ju c ă to r de tenis, n u se pu tea îm păca neam cu sedentarism ul. M ai clocea el la cîte-o in v e n ţie m ă ru n tă, m ai se ad u n a la cîte o p a rtid ă de d u b lu m ix t cu doctorul G îrbea şi cele două

.------------------------------------------------------

3

asisten te de la ce n tru l de ca ran tin ă , se m ai ju ca uneori de-a scu­ fu n d ăto ru l în apele de lacrim ă ale m arelu i flu v iu * , d ar, în rest» nim ic in te resa n t, nim ic ca re să poată ca p tiv a pe un om cave se sim ţea încă în d e p lin ă ta te a p u te rilo r sale. De aceea întocm ise n en u m ărate ra p o a rte că tre C onsiliul F o r­ ţelo r U m ane cerînd o m u n că m ai activă, m al dificilă. De aceea, p e n tru a scăpa de insom niile care-i m ăcinau nervii, născocise ro boţelul acela de adorm it. Şi tot de aceea căzuse în extaz în faţa gîgîlicei celeia de venusiene, cu ochii „ca două guri de călim ară cu m sp u n ea nu m ai ştiu care poet din v eacu rile trecu te. în ochii im enşi ai fetişcanei acesteia ven ite să picteze tocm ai aici, în R om ânia, b u rlac u l în ră it care era P etrac h e P etrescu în ­ trezărise p o sib ilitatea av en tu rii, a ev ad ării din plictiseala celor două sau trei am enzi de in a ctiv are ** d ate cine ştie căro r aerobuzişti n eatenţi, am enzi care e ra u singurele rez u ltate ale m uncii lu i de u n an întreg. G em u încetişor. S u n etu l ră su n ă stra n iu în în căp erea cu p ere­ ţii de sticlă. P etrac h e P etrescu tresări. îşi dădu seam a, su rp rin s, că adorm ise. — - M h rr ! făcu el că tre robotul-fotograf, care, term in în d u -şi treb u rile , se aşezase în poziţie de d rep ţi şi stătea neclin tit, a ş ­ te p tîn d ordine. D ar n am ila nu-i răspunse. — Să ştii că in a ctiv itatea asta m -a îndobitocit de tot, spuse ca p en tru sine inspectorul. D e-atîta p lictiseală am aju n s un som­ noros p lîn g ă reţ şi sentim ental. A m şi eu un caz m ai de doam nea ju tă şi tocm ai acum m -a lovit som nul l S tau aici, cu victim a lîn g ă m ine, peste o oră treb u ie să rap o rtez la ce n tru ce s-a în tîm ­ p la t şi ce m ăsuri am luat, ia r m ie-m i ard e de vise şi de m elanco­ lie. P fu i ! Cu gesturi h o tă rîte se dezbrăcă, scoţînd la iveală un tru p us­ căţiv, pe care sem nele vîrstei p u teau fi cu greu descoperite. A păsă pe b u to n u l cam erei etanşe, in tră şi dădu d ru m u l la apă. P este un m in u t u rca apre su p ra fa ţă ca o nălucă. Ţ îşni în tr-u n guler de stro p i, văzu că a fa ră se iveau zorile, trase, sălbatic, o gură de a e r şi p lo n jă d in nou în adînc. în to a rcere a fu cu m u lt m ai dificilă. C u ren tu l îl îm pingea cu p u tere către est, şi lum inile cam erei su b ­ acv atice în care zăcea corpul fă ră v ia ţă a l Ilenei D um itru se ză­ re a u d ep arte, în străfu n d u ri. în c o rd în d u -se ca un arc, P etrach e P etrescu izbuti să se agaţe de b ara cam erei etanşe. In tră , închise u şile şi ap ăsă p e ‘butonul de ev acuare a apei. S im ţea că e pe cale să leşine. Cînd dăd u de a e r re sp iră adînc, înciudat. Se u itase la ceasul d e pe piep tu l lui D em ostene, robotul şi făcuse un calcul ra p id : un m in u t şi ju m ă ta te în sus, în jos tre i m inute plus tre i­ zeci de secunde în cam era de evacuare. — A ltă d ată rezistam fă ră g rijă cinci m inute sub apă, m orm ăi el. S au o fi de v ină insom nia de azi-noapte ? Ideea (păru să-i surîdă.
• Este vorba de Dunăre, pc care oamenii reusiseră s-o salveze de la poluare incă din ultimii ani ai celui de-al doilea mileniu. ★ ★ Pentru oamenii din epoca despre care vorbim, singura raţiune de a exista era munca, activitatea crcatoare. In mod firesc, sancţiunile constau în interdicţia de a munci.

4

P e n tru că, după cum poate v -aţi d at deja seam a. P etrach e P etrescu era un om te rib il de orgolios. îm brăcîndu-se, inspectorul m an ev ră cu sig u ran ţă cîteva b u ­ toane colorate, aflate sub un m ic ecran, în colţul din sp re m al al încăperii. Se auzi h îrîitu l unui robot de în reg istrare *. P etrac h e P etrescu u rm ări în tăcere im aginile care se p erin d au pe ecran. O bservînd că lipseşte sunetul, cercetă în am ăn u n t circuitele ro ­ botului, apoi dădu din um eri, resem n at : — De fapt, nu m ai e nevoie de sunet. Apoi, în tr-u n fel ed i­ ficat, inspectorul m a n ev ră din nou butoanele m ulticolore. Im agi­ nea se stinse. Un m icrofon m ascat pîn ă atunci se dezlipi de perete şi se aşeză, obraznic, sub nasul lui P etrach e Petrescu. In difuzor se auzea resp ira ţia m etalică a unui robot în d ep ărtat. D esigur, tot u n robot de în reg istrare. — E norm al, m îrîi cu n ăd u f inspectorul. L a ora asta oa­ m enii dorm. Apoi vorbi către m icrofonul m inuscul care i se clătin a lîngă buze. Vocea îi răsu n a clar şi n ea şte p tat de ferm : — S în t inspectorul te rito riu lu i n u m ă ru l patru. R aportez Cen­ tru lu i n aţio n al de com batere a fap telo r antisociale. In n o ap tea de şaptezeci şi doi spre şaptezeci şi trei a trim e stru lu i interm ediar**, pe raza localităţii C orabia a fost ucisă tîn ă ra b alerin ă Ilea n a D u­ m itru . V îrsta : 38 de ani. C o n s titu ţia : atletică. S tarea să n ă tă ţii în a in te de deces : excelentă. M oartea s-a produs p rin stran g u lare la ora zero p a tru zero nouă. D atorită dificu ltăţii de a se aju n g e la locul producerii evenim entului, n-a m ai fost posibilă in te rv en ţia în tim p u til a roboţilor de reanim are. C adavrul se află în v ila sub­ acv atică a fam iliei R om an, la opt kilom etri vest de C orabia, m a­ lu l stîng a l D unării, adîncim ea douăzeci şi doi de m e tri fa ţă de niv elu l fluviului. A utorul faptei este S telian R om an, a rh itect şi biolog***. V îrsta: 49 de ani. S tarea să n ă tă ţii au to ru lu i în a in te de fap tă : excelentă. D upă com iterea faptei : gravă depresiune m orală. P e n tru a aten u a şocul şi a p reveni u n a lt act nesăbuit i-au fost a d m in istra te som ­ nifere. Se află, suprav eg h eat îndeaproape, în vila doi-doi d in Com­ plex u l de odihnă V işina. A lte d a t e : au to ru l şi victim a se cunoşteau de douăzeci şi p a tru de ani. De şase ani era u căsătoriţi****. C opilul m ino r rezu l­
★ în a doua jumătate a secolului XXI oamenii ajunseseră la un înalt grad de tehnicitate. Dar, cum în conştiinţa lor existau încă reminiscenţe ale vremurilor demult apuse, unele, cuceriri ale tehnicii erau utilizate în­ tr-un mod de-a dreptul absurd. Astfel, poate din orgoliu, poate din sus­ piciune, exista pe atunci moda roboţilor de înregistrare, meniţi să imor­ talizeze pe benzi video şi sonore tot ce se întîm pla între pereţii unei case. ** Aventura ştiinţifică a omenirii acelor ani a fost lipsită de impulsuri gratuite, de idei nefondate :?i hotărîri pripite. Centrul mondial al timpului împărţise vremea în cicluri de cîte 18 ani, anii în trimestre de cîte 91 de zile şi 10 ore fiecare. Ulterior s-a constatat că tot vechiul sistem era mai bun şi s-a revenit la el. E sistem ul pe care îl folosim şi azi (anul 2614 n.n.). încă de pe atunci, dornici de a-şi valorifica pe deplin potentele in­ telectuale, oamenii aveau două sau chiar trei profesii pe care le practi­ cau alternativ. Făceau excepţie de la asta doar artiştii, care aveau dreptul să se limiteze la o singură activitate — arta. Dreptul, dar nu şi obligaţia. ★*** în secolul XXI soţii nu mai purtau decît în mod cu totul întîm plă­ tor acelaşi nume.
---------------------------------------------------------------------------------------------------5

tat din această căsătorie este stu d e n t la A cadem ia N ordului*. Soţii era u în cele m ai bu n e re la ţii posibile. C onsider că fap ta s-a p ro ­ dus accid en tal, în tr-u n m om ent n efericit de dereglare psihica a autorului. C ontinui cercetările. N u e necesară o alarm ă generala in acest caz. A m te rm in a t. P etrac h e P etrescu m ai aştep tă cîteva clipe, pînă cînd, cu o voce ca re sem ăna cu zorn ăitu l u n o r la n ţu ri, ro botul de înregis tra re îi răsp u n se scc : — C onsem nat ra p o rtu l cu n u m ă ru l zero doi din an u l zero şase ciclul şase su te nouă zeci şi unu. R epet reco m an d area : n u e n e­ cesară o alarm ă g enerală în acest caz. A m te rm in a t confirm area. Robot de serviciu R ichard o su tă douăzeci şi unu. P etrac h e P etrescu închise, cu o m işcare îndem înatică, toate circu itele d in tr-o dată. îm p re u n ă cu D em ostene se instală în liftu l cu c a re p u teau aju n g e uscaţi la suprafaţă. P rin geam ul gros, verzui, om ul m ai aru n c ă o p riv ire în ca­ m era crim ei. în tr-u n colt, cam la trei m etri de tru p u l in e rt al fem eii, pe ju m ă ta te m ascat de o ta v ă cu p ah a re prelungi, aproape pline, se zărea, bondoc şi cenuşiu, u n m ic m agnetofon stereo ; butoanele şi clap ele aibe, de fildeş, a ră ta u că fusese produs pe p ă m în t u l Africii. M agnetofonul îi rea m in ti lui P etrac h e că oam enii care asis­ taseră fă ră voia lor la actul incredibil al lui S telian Romnn &e ad u n aseră, de fapt, aici. ca sa asculte muzică...

Capitolul II In care se ia un scurt interogatoriu
— De cînd îi cunoşteai pe soţii Ilean a D u m itru şi S telian R om an ? — P e ea, pe Ileana, o ştiu din şcoală, de cîn d avea p a tru ani. P e S telian I-am cunoscut cu vreo două decenii în urm ă, la o co n ferin ţă de, presă, pe Venus. I-am lu a t şi un in te rv iu p en tru sta ţiile din circ u itu l in te rp lan e tar. Tocm ai făcuse o descoperire sen zaţio n ală — poate îţi am in teşti de ochii electrici... — I-ai au z it v reo d ată certîn d u -se ? — N iciodată. I-am în tîln it destul de des d u p ă o* s-au căsăto rit şi am p etre cu t m ulte clipe p lăcute îm preună. N u num ai ca n u se certau deloc, d a r e ra u u nul cu a ltu l de o ta n d re ţe cum n-am m ai văzut decît la unele anim ale inferioare: — Ce v rei să spui ? — Scuză-m ă, poate că n-am fost p rea clar. T an d reţea asta a lor era altceva decît obişn u ita ap ro p ie re în tre doi oam eni. P ro ­ babil de aceea m i-a trec u t p rin m in te com p araţia cu an im alele inferioare. P ăreau , cîteodată, că sîn t în tr-u n fel de sim bioză, ac* Pe atunci şcoala începea la trei ani şi dura 600 zile. Urma academia. ★★ Se considera că societatea istorică s-a născut cu 10 328 ani î.e.n.

6

; J â»nau la unison, uneori aveam senzaţia că gîndesc şi ch iar sim t im ul p rin celalalt, u n u l p en tru celălalt... A desea — vocea m arto ­ ru lu i şovăi o clip ă — adesea am av u t im presia că p u r şi sinrolu se înţeleg de la d istan ţă. H m 1 făcu P etrach e Petrescu. N -a r fi exclus să fi ex e rsat vreu n sistem nou de le g ătu ră p rin undele cerebrale. D in cîte-m i am intesc, S telian ă sta u m blă to t tim p u l la cîte-o idee trăzn ită. Şi, în cazul acesta, s-ar putea să fie vo rb a de un accident. Totuşi, logic vorbind, cum îţi explici a ltfel om orul, d rag ă profesore? C um îţi ex p lici că, avînd aceleaşi g în d u ri şi senzaţii cu S telian, Ilean a n -a sim ţit că el vrea .s-o lovească* n-a p rin s din a e r gîn d u l ucigaş ? Şi, pe urm ă, ta n d re ţe a — fie ea şi sim biotică, v o rb a ta — nu exclude neînţelegerile... - iţi repet, n u ştiu să fi av u t vreo u m b ră de neînţelegere. C ît despre ex plicaţii — n-am . A sta-i tre a b a ta, făcu profesorul G erm ain Comte, u n u l d in tre cei m ai cunoscuţi rep o rteri ai tim p u ­ lui. E ra, evident, n em u lţu m it de felu l în care P etrac h e P etrescu conducea discuţia. P aznic sclerozat4 4 * îl etich etă el de cîteva ori în gînd. Şi se în tre b ă, în c iu d a t: „O are ce m ai v rea ? A m fost de faţă opt oam eni şi tre i roboţi cînd S telian a lu a t vîsla aceea an ted iluviană şi s-a p o rn it să-i piseze capul neveste-si. O m ul a spus tot, a recunoscut tot, deşi n u văd ce-ar fi p u tu t adăuga la m ă r­ tu riile noastre. Ş tiu că e m ai în d u re ra t d ec ît a r fi fost p e n tru p ro ­ p ria lui m oarte ! In plus, îl aştea p tă opt an i de ex il pe p lan etele arse d in c e n tru l G alaxiei. I a r pisălogul ăsta ch elit de tîn ă r face pe in te resa n tu l cu in tero g ato riu l lu i ca acum o su tă de an i !“ „Sclerozatul" şi „pisălogul" p ă ru să n u ia în seam ă cutele de an tip a tie care m a rc au fa ţa v irilă de pe ecran u l video. Un ase­ m enea caz n u picase de cine ştie c în d v reu n u i inspector din zo­ nele sud-estice ale E u ro p e i U n asem enea caz avea să-i dea şi lui d re p tu l de a cere o m uncă m ai activă. B ineînţeles, dacă se v a re ­ m arca rezolvîndu-1. Şi asta în a in te ca indivizii aceia lip siţi de ro m an tism din conducerea C entrului să apeleze la cine ştie ce calcu lato r insensibil. In plus, P etrach e P etrescu îşi dăd u seam a că e curios. Se trezise în el u n soi de curiozitate atavică, felu l acela ciu d at de interes lacom p e n tru nenorocirile a lto ra ca re îi făcea pe oam enii trec u tu lu i să savureze presa de scandal. „Ia tă-m ă şi cinic®, îşi spuse el, cam n ec ăjit că poate gîndi m ăcar o clip ă altfel decît u n om al secolului său, că se p o ate în ­ to arce că tre se n tim en te care îi rep u g n a u profund. In ce p riveşte m o artea Ilenei D um itru, lu c ru rile nu e ra u ch iar aşa de sim ple cum p ă re a a crede p rofesorul-ziarist G erm ain Comte. E ad e v ărat, crim a a fost com isă de fa ţă cu opt m a rto ri, fă ră a m ai socoti şi roboţii. E ad e v ărat, S telian R om an a recu n o scu t totul, fără insă a se putea explica. A şad ar, m o tiv aţia ? Ce m otive I-au p u tu t îndem na pe un om săn ăto s şl p erfec t ec h ilib ra t m in tal să com ită un gest care îl co­ b o ară cu p este o su tă d e ani pe scara tim p u lu i ? O r, dacă v re u n b acii sau vreo leziune a creieru lu i a provocat o astfe l de criză, cum a ra tă ex a ct u n asem enea bacii, de unde p ro v in e leziunea aceea ? N u cum va ex istă p rim e jd ia ca şi alto r o am en i să li se în tîm p le ceva asem ă n ăto r ?
7

la ta în treb ărilc -sa rc in i care defilau am eţito r p rin m in tea lui P etrac h e P etrescu, în tim p ce pe ecranul video fig u ra lu i G erm ain Com te se lungise de n eră b d are. — M ai pot să-ţi fiu de folos cu ceva, P.P. ? în tre b ă el cu o ac reală pe care nu-şi dăd u cîtuşi de p u ţin o steneala să şi-o m as­ cheze. — U n singur lucru, profesore. Iartă-m ă Că te-am re ţin u t atîta, d a r necazul lui S telian R om an este, de fapt, şi al nostru. Aş fi v ru t să-m i povesteşti cum a ră ta cam era în clipa în care s-a în ­ tîm p lat nenorocirea. Crezi că poti ? F a ţa de pe ecran se în creţi, v ădind brusc v îrsta în a in ta tă a profesorului. G erm ain Com te ezită. P ă re a încurcat. — N -aş p u te a să-ţi spun fo arte exact, făcu el. M ă u itam în altă d irecţie cînd am au zit un gen de m îrîit furios. M -am în to rs şi I-am v ăz u t pe S telian n ăp u stin d u -se cu v îsla în m în ă către Ilean a. P e u rm ă toţi au să rit de la locurile lo r şi s-a isc at o în v ălm ăşeală ca la lunobuzul 31. D ar e ra p rea tîrz ^ i — C ine a „m îrîit“ ? — P ro b a b il că S telian. — Bine, profesore. D acă m ai am nevoie de tine, lansez sim ­ bolul V.O. !* Nici n u se stinseseră b in e tră să tu rile de pe ecran că P etrach e P etrescu se şi răsucise c ă tre a lt videofon, de d a ta aceasta un sim ­ p lu a p a ra t de rep ro d u s şi tip iza t situaţii. B enzile video cu toate cele opt d ec la ra ţii ale m arto rilo r, p re ­ cum’ şi cele care conţineau re la tă rile descifrate din m em oria robo­ ţilo r p rezen ţi în cam era crim ei fu ră introduse pe rîn d în selectorul ap a ratu lu i. D upă p a tru m in u te a p ă ru un sem nal v erd e care indica sfîrşitu l operaţiei. P etrac h e P etrescu ap ăsă pe clapa neagră, sub­ ţire. E cran u l se lu m in ă şi, dînd senzaţia p u te rn ică de relief p al­ pabil, cam era de sticlă de sub ap ă se ivi în faţa anchetatorului.

Capitolul IU Dansatoarea subacvatică
Im aginile se d eru la u încet şi, excelent program at, robotul-selector p uncta fă ră să m ai fie în d e m n at m om entele cri­ tice, fazele n eclare ale în tîm p lării. M ai în tîi se p e rin d a ră pe obrazul de sticlă al a p a ra tu lu i cutele vesele ale u nei în tîln iri în tre prieteni. Un b ă rb a t în a lt, puternic, a căru i fig u ră ra d ia de voie b ună, îşi în tîm p in ă oaspeţii. R înd pe rîn d , în cam era cu reflex e de ja d coborîră G erm ain Com te şi L in d a A ltonen, o frum oasă fin lan d eză care — aşa gîndea P etrach e P etrescu — făcuse p ro stia de a-l lu a de b ă rb a t pe acel ziarist an ­ tip atic ; apoi sosi, în v e şm în tat în straiele lu i d in a in te de potop, M iroiu, u n astrobiolog de birou, d isp re ţu it de to a tă_ su fla re a şti­
★ V. O. — Viaţă ocupată î — salut — urare secolului XXI, ameninţaţi de plictiseală. a oamenilor de la sfîrşitul

8

in ţifică p e n tru că refuza sa p ărăsească P ăm în tu l p en tru a-şi v< < *. rifica la fa ţa locului teoriile. E ra şi el însoţit, d a r n u de n ev asta sa (cu care toată lum ea ştia că se află în cele.m ai p ro aste relaţii)*, ci de o fă p tu ră graţioasă, cu o su p erb ă coam ă roşeaţă, pe care a prezentă^ sim plu, D iana. D iana M oltke — preciză robotul-selector, In tre ru p în d o clipă ru la re a im aginilor — este p rezen tato are de m odă pe cosm odrom ul din Ş anhai. Ia tă -i şi pe cei m ai prestigioşi inv itaţi, se vede după in te resu l s tîrn it p rin tre cei d eja prezenţi. A ten a 'D e lea n u , decan la F acu ltatea de A stronautică din C raiova, şi M atei D eleanu, E rou al gîndirii, au to r a peste o m ie opt su te de invenţii. S oţii D eleanu p ăre au — deşi nu erau — ceva m ai în v îrstă decît ceilalţi. P etrac h e P etrescu îşi spuse gîndul către pîln ia a p a ra tu lu i de în reg istrare. — A fi lu aţi în evid en ţa C entrului de recu p erare fo rţată. A li se ap lica am enzi p e n tru n eg lijarea p ro p riilo r persoane**. D in ascensor coborîră şi ultim ii p rieten i aştep taţi de Rom an. O fem eie în altă, cel p u ţin doi m etri, se constitui de cum p ă ­ tru n se pe uşă în piesa d om inantă a în tre g u lu i grup. E ra, lăm u ri selectorul, V enera D ragu, cea m ai bună in g in eră de m ine d in Ro­ m ânia, celebră cu d o u ă-trei decerfii în u rm ă p en tru succesele ei în cele m ai d iferite ra m u ri sportive. P rin tr-u n u l d in tre acele capricii ale iubirii, această fem eie dom inatoare, cu un tem p era­ m en t vulcanic şi cu o să n ăta te de fier se legase prin căsătorie cu un b ă rb a t m olatic, efem inat, bolnăvicios şi lip sit de autoritate. Cel p u ţin aşa p ăre a la p rim a vedere. P u ţin ii in iţiaţi, p rieten i ai fam iliei, ştiau însă că P avel D ragu este num ele sub care se as­ cunde cel m ai m are' com pozitor din zona estică a Europei. M uncind cele p a tru ore pe zi*** ca m ecanic de în tre ţin e re la un la b o ra to r in te rstelar, P avel D ragu îşi dedica restu l tim p u lu i îm ­ b in ă rii de sunete, creării de noi in stru m e n te şi genuri m uzicale. A rtiştii care-i in te rp re ta u operele n u-l văzuseră niciodată la faţă. D ar toţi, fără excepţie, om agiau a rta com ponistică a lui P ete r D ragan — acesta îi era pseudonim ul de a rtist — atrib u in d unei p u tern ice în clinaţii rom antice dorin ţa sa de a-şi p ă stra cel m ai stric t anonim at. P e ecran se iv iră noi im agini. M usafirii p ăreau nerăb d ăto ri, gazda aşijderea. P avel D ragu se răsucea ca un titirez în ju ru l V enerei, A tena şi M atei D eleanu priveau, in stala ţi în com ode fotolii de unde, jocul m irific al anim alelor subacvatice atra se de lu m ină, ceilalţi se to t foiau cu sau fă ră rost, în stînga şi-n d reap ta. P etrac h e P etrescu blestem ă cu voce ta re circuitul defect care îm piedicase p e sing u ru l robot capabil de asta să re ţin ă şi su★ Neînţelegerile dintre soţi atrăgeau, pînă la separarea juridică — pro­ nunţată numai de un Consiliu guprem al Fam iliei — o imediată separare de fapt. ★* Atenţia consecventă pentru starea fizică, morală şi intelectuală nu mai era demult la bunăvoinţa fiecăruia, ci devenise o obligaţie faţă de so­ cietate. Neglijenţa faţă de sine era contravenţie. ★ ★ ★ Exista obligaţia de a munci zilnic patru ore în una din speciali­ tăţile fiecăruia. Deşi artist — P. D. făcea o asemenea muncă de plăcere.

»

netele : ce se vor bise, ce se cîntase, m ă rog, to t ce răsu n a se în cam era de sticlă de sub apele D unării. D ar fa p tu l e ra consum at, şi acum treb u ia să se m ulţum ească cu un film m u t şi cu ex p lica­ ţiile, fă ră îndoială subiective, d ate de m a rto ri, cu am in tirile lo r căro ra e ra m ai m u lt decît greu să le dea coerenţă. D in tr-o d ată ecranul se lum ină. O am enii a fla ţi în cam era de sticlă se întoarsei'ă ca la com andă că tre p eretele d in dreap ta. O făp tu ră ciudată, ju m ă ta te om, ju m ă ta te peşte, se zvîrcolea ritm ic In ţe să tu ra de lum ini m ulticolore ale reflectoarelor. In cei cîţiva m etri feriţi de cu ren tu l im petuos al flu v iu lu i d an sa o sirenă. „Ileana D um itru, soţia lui S telian R om an'4 , explică, m eticulos, robotul-selector. D ansul sirenei continuă o vrem e. P riv in d u -şi cronom etrul, P etrach e P etrescu păli de invidie.Fem eia se u n d u ia sub a p ă de ap ro ap e zece m inute. C alculînd şi tim p u l în care p arcu rsese d ru ­ m ul p în ă la peretele-ecran, precum şiclipele p etre cu te în ca­ m era etan şă, ajunsese la u n to tal de apro ap e 15 m in u te ! Ia r el fusese g ata să leşine d u p ă cinci m inute, du p ă num ai cinci m i­ n u te de în o t lin ia r ! In sp ecto rul — un om în care încă m ai ră su n a u g în d u ri de care lui însuşi îi era ru şin e —, nu avu, însă, tim p p e n tru a trece de la invidie la un sentim ent m ai activ. P e m icul ecran im aginile se schim bau neîncetat. Ilean a D u­ m itru, aştep tată de nouă oam eni ce p ăre au literalm en te copleşiţi de în cîn tare, se ivi din cam era etanşă. E ra goală. „Ce lipsă de pudicitate, ce n e ru şin a re !“, a r fi clam at cu sig u ran ţă m oraliştii-asceţi sau fetele b ă trîn e din alte vrem uri. P en tru g en e raţia lu i P etrac h e P e­ trescu, o fem eie ca Ileana reprezenta, însă, o sta tu ie vie. O operă de a rtă în m işcare, o alcătu ire din m a rm u ră în su fle ţită , c a re oferea alte şi alte satisfacţii estetice cu fiecare gest, cu fiecare p as în cărcat de graţie. Iată de ce m usafirii lui S telian Rom an nu num ai că nu se scan­ dalizară, d a r in priviri li se ad u n ă num ai p ă re re de r ă u atunci cînd b alerin a se d ra p a în peplum ul oferit de soţul ei. Aceeaşi p ăre re de ră u şi-o su rp rin se în p ro p ria gîndire însuşi P etrach e Petrescu. Oftă. „Cum poate să distrugă cin ev a o asem enea creaţie a n a tu rii ? Cum e posibil ca o astfel de fem eie care m e rită a p lau d a tă n um ai p en tru felul în care se îm b racă să fie a tît de expusă accidentelor ?“ Şi h o tă rî ipe loc să inventeze un sistem de pro tecţie a b alerin elo r cosmice. In tre tim p, în cam era crim ei, cei ce asistaseră la dan su l subac­ vatic trecu seră de la extaz la o form ă m ai ac tiv ă de ad m iraţie. Ilean a se în clina ca o trestie. A m fitrionul şi cei o p t oaspeţi a( săi ap laudau. D esigur, în felul hazliu a l oam enilor acelui sfîrşit de veac, adică d eclanşîndu-şi toţi d in tr-o d ată pulverizato arele de p arfum *, P etrac h e P etrescu opri im aginea. Ii venise o idee. F orm u lă o În tre b are şi o introduse în c irc u itu l supU m entar a l robotului-selector. D upă un singur m inut, pe ecran ch iar la picioarele su p erb desen ate ale artistei d isp ă ru te, se în şiru i r ă s p u n s u l:
★ încă una dintre experienţele de scurtă durată ale oamenilor, care încă îşi căutau cele mai elocvente modalităţi de expresie. Aplauzele sonore, cele luminoase, apoi cele odoriiice au fost etape în drumul către actualele aplauze magnetice.

10

AM A N A LIZA T TO A TE COM BIN A ŢIILE C O M IC E PO SI­ B ILE IN TRE CELE NOUA ESENŢE. N IC I UNA D IN T R E E L E NU DUCE LA M O D IFICĂ RI DE REA CŢIE ALE CONŞTIINŢL1. AM TERM IN A T RĂSPUNSUL. ROBOT AD JUN CT E.F. — B un ! făcu inspectorul. Să vedem m ai departe.

Capitolul IV Despre moartea prin inactivare
P e n tru a p utea înţelege m ai bine cele ce s-au p e tre c u t în u rm ăto arele im agini — d eru la te fugar în fa ţa lui P etrac h e P etrescu — citito ru l contem poran * trebuie să aib ă o im agine de ansam blu asu p ra ţin u tei etice generale a oam enilor din acele v rem uri. Deşi n u foarte m ulţi, anii care se scurseseră de la d isp a riţia m arilo r m otive g eneratoare de com portări antisociale, n ivelul atin s încă de pe atu n ci de civilizaţia m aterială a G alaxiei — inclusiv a T errei, desigur —, operaseră m u taţii adînci în carac­ terele oam enilor, m odificaseră în profunzim e conştiinţa fiecărui individ. M unca, activ itatea creatoare deveniseră în tr-a tîta chestiuni v itaie p e n tru toate fiinţele de tip um an încît, în unicul caz de con­ d am n are la m oarte în re g istra t de istoricii acelui tim p, vin o v atu l fusese ex ecu tat p rin procedeul stran iu şi de neînţeles în ap a re n ţă al in activ ării. O m ul respectiv — u n individ evoluat spre rău din pricini pe care nu e cazul să le discutăm aici** — încercase să pună la cale distru g erea unui grup de ciudate fiin ţe cubice sosite de pe o p la­ n etă în d e p ărtată. Cu to t cu raju l pe care-l dovedise în atîtea rîn d u ri (fusese m edic au to ex p erim entator), auzind, sentinţa M arelui Consiliu, nefericitul se p răb u şise în genunchi ca orice fă p tu ră laşă din veacurile în d e­ p ărta te. Ia r m oartea-i, fă ră îndoială, fusese cum plită. C h in u ito r şi groaznic treb u ie să fie atu n ci cînd eşti obligat să stai m ăcar o singură zi în in activ itate absolută, să ştii că toţi în ju ru -ţi creează, ia r tu eşti osîndit la veşnică necreaţie !*** D om inaţi de curiozitate ştiinţifică, m ereu preocupaţi de inovare, lipsiţi de in satisfacţii m ateriale, locuitorii T errei şi celelalte fiinţe gîn d ito are din civilizaţia G alaxiei n oastre in tra u rareori în stări de conflict. C earta, intrigile, contradicţiile de tot felul se m ai puteau ve­ dea d o ar în piesele p răfu ite ju cate la unele te atre clasice, ia r lo­ virea m ai era m im ată num ai pe te re n u rile de sport.
★ E vorba, reamintim, de anul 2G14. cînd a fost scrisă această rela­ tare — n.a. ** Pentru a arunca măcar o rază de lumină asupra acelui caz tragic, menţionăm că turbulentul personaj era un consumator abuziv de aşa-zisă „literatură poliţistă'*, un gen literar pus la arhivă, dar încă agreat pe furiş de unii fanatici. **★ Desigur, străvechiul sistem al izolării în carcere era tot o formă de inactivare. Dar pe atunci pedeapsa nu era atît de înfiorătoare, întrucît pur şi simplu, raţiunea de a fi a oamenilor nu era încă munca, activitatea creatoare.

11

Cu cine şi de ce să te cerţi ? P e cine să loveşti şi de cine să fii lovit ? C um să adresezi cuvinte u rîte unei fiin ţe asem eni ţie, p en tru ce să provoci cuiva neplăcere lovindu-1 ? Ce raţiu n e, ce efecte pot avea asem enea acte ? Nici u n u l ! — răspunsese om enirea la această u ltim ă în tre b are. Şi oam enii se conform aseră unei concluzii logice — rez u ltată, dealtfel, d in tr-u n îndelu n g at şi a g ita t proces istoric. D escoperind legile n a tu rii şi ale societăţii, în v ăţaseră, de-a lungul u n u i şir de p asionante că u tă ri şi experienţe, sâ le folosească în pro­ p riu l lo r interes, în consens cu ideea a tît de generoasă de evoluţie Ia tă cum fap tele antisociale, gesturile în d re p ta te îm potriv a obştii ieşiseră în m odul cel m ai firesc d in .v ia ţa oam enilor, alun ecaseră pe tă cu te în zona cenuşie a spectrului istoriei. M ăruntele ab a te ri care m ai în creţeau fru n tea colectivităţii erau fie de n a tu ră m orală — cele m ai grave —, fie de n a tu ră discip lin ară — cele m ai frec­ vente. C ît d espre „frecvenţa" lor, se poate uşor deduce din spleen-ul de care se sim ţea a tît de g rav atins P etrach e Petrescu. T otuşi activ itatea acestor inspectori p e n tru fap te antisociale era n ecesară în special la în d ru m a re a arm a telo r de roboţi care asig u rau ord inea şi disciplina publică. Fiind o m uncă uşoară, nein ­ teresan tă, d a r de oarecare răsp u n d ere, era în c re d in ţa tă, îndeobşte, unor oam eni a căror in te n sitate de existenţă depăşise norm alu l şi care, în ciuda u n o r ap a re n ţe înfloritoare, a r fi p u tu t fi puternic uzaţi în in terior, înşelînd ch iar şi vigilenţa ap a rate lo r u ltra sen sibile de care dispuneau m edicii. .P e trach e P etrescu, convins în sinea sa că e capabil încă de cele m ai in ten se eforturi, fusese nevoit, în aceste condiţii, să accepte decizia M arelui Consiliu. A nii p etrecu ţi pe aeronave, m u ltip licaţi de jocul rela tiv ităţii, u zu ra nerv o asă p resupusă de fosta sa ocupaţie e ra u argum en te pe care anevoie le -a r fi p u tu t com bate. O ricum , el se considerase pus pe lin ie m o artă, p ensionat — cum se zicea în vechim e —, ia r con­ tra stu l în tre energia sa şi b a n a lita te a m uncii pe care o avea de făc u t îi era din ce în ce m ai greu suportabil. P u s în fa ţa enigm ei din cam era subacvatică, încă u lu it de în ­ tîm p lările pe care le vedea pe ecran, P etrach e P etrescu reuşea cu greu să in tre în pielea unui p o liţist iscusit. M ai ales că pe cît p ri­ vea şi ia r p riv ea film ul fap telor, pe a tît îi era to t m ai greu să le priceap ă şi să le accepte.

Capitolul V In care P.P. nu mai înţelege nimic
P e ecran p o rn iră să se p erin d e a lte im agini ciudate. U n roboţel scund, cu m işcări n ea şte p tat de delicate, trecu p rin fa ţa fiecăru i m usafir, oferind b ă u tu ri şi gustări. Deşi, ca arheolog, S telian R om an dispunea de originale reţe te descoperite şi îm p ru ­ m u ta te d e la p ăm în ten ii alto r secole, in v itaţii n u se înghesu iră la
12

m încare. în schim b, g u sta ră cu toţii o licoare roşiatică, spum oasă, p e care, fă ră a-i m ai cere p ă re re a lu i E. F., P etrach e P etrescu o tre c u în rîn d u l am estecu rilo r de bere, m u st şi sirop de coarne, a tît de m u lt ap reciate în zona O lteniei. Totuşi, îşi făcu d ato ria p în ă la c a p ă t şi solicită din nou sp rijin u l robotului-chim ist. R ăsp u n sul a p ă ru im e d ia t: AM A N A LIZA T COMBINAŢIA. NU ARE NICI UN EFECT N EGA TIV SAU NECUNOSCUT A SU PRA SĂN Ă TĂŢII OAM ENI­ LOR ŞI N ICI A SU PRA CO N ŞTIINŢEI LOR. AM TERM INAT RĂSPUNSUL. E.F. Im ag in ile care u rm a ră m ă riră şi m ai m u lt n ed u m erirea lui P etrac h e Petrescu. P av el D ragu, m uzicologul, îi oferi în d a r Ilenei D u m itru o casetă m inusculă. L a rîn d u l ei, aceasta o trecu lui S te­ lia n Rom an, ia r el m oşm ondi ceva la m agnetofon. P riv in d specta­ colul no p ţii subacvatice şi schim bînd în tre ^ e i felu rile im presii, m u safirii lui S telian R om an se relax au . Toţi p ăre au că se sim t exce­ lent. M uzica n u se auzea, d a r P etrac h e P etrescu vedea pe m icul ecran cum creşte sp re stînga g ru p u l de cifre care reprezen tau d ista n ţa p arc u rsă de bandă. în plus, observă cum un u l d in tre ferm ecăto arele p icioare ale Ilenei tre sa ltă ritm ic, p arc ă alin tîn d covorul d e alge. N um ai u n m otiv m uzical le n t a r p u tea in sp ira o asem enea m işcare m îngîietoare. D ar ce s-a în tîm p la t ? Ce a dus la această schim bare bruscă în atitu d in e a tu tu ro r ? De unde această crispare, această răceală p rev e stito a re de ră u care şi-a pus pecetea pe cele zece fig u ri ? P în ă şi p iciorul graţioasei b a le rin e îm p ru m u tă ceva d in acea în crem en ire încordată. P etrac h e P etrescu p riv ea uluit. Văzu cum p ro feso ru l Com te îşi studiază p a rte n e ra cu coada ochiului, îl văzu apoi aplecîndu-se încetişor şi apucînd o vîslă aşezată în lungul p eretelu i. îi văzu pe soţii A tena şi M atei D eleanu schim bînd o p riv ire în g h eţată, rîn jin d u -şi, p u r şi sim plu. Apoi, căutîn d să nu fie v ăz u t de ceilalţi, fiecare d in tre ei îşi apropie un obiect care a r fi p u tu t fi folosit ca arm ă. L inda A ltonen apucase o algă p relu n g ă p e care o încolăcea ca pe un laţ, D iana M oltke înşfăcase pe ascuns a lam ă izolatoare, de ebonită, V enera D ragu lu ă pe n esim ţite o poziţie fav o rab ilă ap licării uneia d in tre acele cum plite lo v itu ri ale sp o rtu lu i străvechi cunoscut sub num ele de karate, ia r A tena De­ lean u îşi scotea cu m işcări încete din coc un ac ascu ţit şi prelung. Ilea n a D um itru, cu o p riv ire strălu cin d de sentim ente greu de definit, îl ţin tu ise lîngă u n u l d in tre p ere ţii de sticlă chiar pe Ste­ lia n R om an. L a rîn d u l lui, acesta o p riv ea ca un posedat, ceea ce nu-l op rea să se apropie legănînd u-se încetişor de soţia sa. — P a rc ă sînt la o lecţie de hipnotism ! exclam ă P etrach e P etrescu. F elu l stra n iu în care se fix au cei doi soţi am intea, în tr-ad e v ăr, de o lecţie de hipnotism . S telian Rom an — e ra evident — făcea efo rtu ri d isp erate să se sm ulgă din focarul, p riv irii balerinei. Un peşte im ens, de apro ap e doi m etri, se izbi de p eretele verzui, tran slu cid . O chii săi fosforescenţi stă ru iră doar o clipă la m arg i­ n ea nopţii. S uficient p e n tru ca S telian R om an să se ru p ă din v ra ja

---------------------------------------------------------------------

j3

hip n o tică în care începuseră să-l ţeasă p riv irile I le n e i A ceasta deschise g u ra cu o ex p resie de groază. S telian R om an p lonjase a su p ra ei ca o fia ră şi o strîn g ea de gît cu to ată fo rţa sa de p ra c tic a n t cotidian al canotaju lu i. în cădere, cei doi ră stu rn a se ră m agnetofonul. R obotul-seleetor stă ru i îndelung asu p ra im aginii. E ra in util. P etrac h e P etrescu n u reu şea să p rice ap ă nimic. F iecare d in tre oam enii p rez en ţi în ca m e ra de sticlă fusese su rp rin s în tr-o poziţie care n u lăsa nici o îndoială.: dorea să-şi lichideze pe loc p a rte n e ru l sau p arte n era. D ar S telian R om an e ra sin g u ru l care apucase să tran sfo rm e in te n ţia în faptă- Cu v e rte ­ b rele cervicale sfărîm ate, cu f a ţa m u tila tă de spaim ă,; Ile a n a D u m itru zăcea ca o m a re p asăre alb ă la picioarele soţului ei., în n e b u n it, S telian R om an îşi p riv ea m îinile. L a fel de conster­ n aţi, ceilalţi p riv ea u fă ră a se p u te a sm ulge din poziţiile în care su rp rin sese ră şi în care fu sese ră su rp rin şi de scenă. P rim u l se dezm etici rep o rteru l. Cu u n a e r vin o v at îşi p ă ră si vîsla în tr-u n colţ, se ap ro p ie de dictafon clătinîndu-se, ap ă să o clap ă a lb a stră şi ro sti cu o p rec ip ita re uşor de în ţeles : „Către Centrul Mondial de Intervenţii Medicale, u rg en t : in zona oraşului Corabia» parcul natural Oltenia, unei fem ei tinere i-a fost zdrobit capul eu un corp dur. Robotul va transm ite coordonatele exacte ale locului. Urgenţa zero. Profesor Germain Comte/* N u m ai a ştep tă confirm area. în so ţit de fem eia cu care venise, p ărăsi im e d ia t în căperea. C eila lţi p ro ced ară la fel. N u m ai aveau de ce să aştepte. O ricum , n u o p u te a u a ju ta pe Ile a n a d ecît lăsîn d echipelor de in te rv e n ţie p o sib ilita tea de a-şi face d a to ria în linişte» U ltim ul, cu m işcări de som nam bul, ieşi S telian R om an. Ca­ m era răm a se aşa cum o găsise P etrac h e P etrescu, la douăzeci de m in u te d u p ă f&pte.

Capitolul VI Enigma persistă
— R epetă in teg ral em isia ! o rdonă robotu lu i ins­ pectorul regional. Mai p riv i o dată, concentrat. C eru să fie an a liz ată fo rţa h ipnotică şi in flu e n ţa ochilor pe care, d o ar o clipă, îi apro p iase de p ere tele verzui p eştele acela im ens. O CHII ACELUI PEŞTE NU AU FORŢĂ H IPN OTICA . NU PO T IN FLU EN TA OMUL. AM TER M IN A T RĂSPUNSUL. V.T. 16 — ROBOT MEDIC. N em u lţu m it de răsp u n s şi din ce în ce m ai co n tra riat, P e tra ­ che P etrescu ascultă ia ră şi b a n d a c u d ecla ra ţiile m a rto rilo r. A cestea p rez en ta u im en sa ciu d ăţen ie de a concorda asu p ra fap tu lu i că S telian Rom an îşi ucisese soţia, d a r de a d iferi de la Dersoană la persoană în ce p riv eşte a rm a folosită.
14

1. A ucis-o izbind-o in cap cu o vîslă — spunea G erm ain Com te. 2. I-a în fip t în u rech e u n ac lung, folosit la p rin d e re a p ă ru ­ lui, a firm a A tena D eleanu. 3. I-a ap lica t în ceafă o lo v itu ră de k a ra te — V enera D ragu. 4. A izbit-o cu o lin ie groasă, de eb o n ită — zicea D ian a M oltke. 5. Ile a n a a fost su g ru m ată de soţul e i cu un la n ţ confecţio n at d in tr-o alg ă — d ec la ra L in d a A ltonen. 6. S telian B om an şi-a izbit soţia cu p u m n u l în tîm p lă. In p u m n ţin e a un obiect greu, cred că o b ilă de plum b p e n tru le st — d ec la ra P av el D ragu. 7. A in je c ta t în ea o doză de su b stan ţă chim ică o trăv ito are — M atei D eleanu. 8. A rb aleta p e n tru v în ă to a re subacvatică avea o sin g u ră să­ geată, cea cu care S telian R om an şi-a ucis soţia, străp u n g în d u -i p ie p tu l — D aniel M iroiu. 9. M i-am ucis soţia strîn g în d -o cu p u te re de gît, cu am bele m îin i — afirm a au to ru l faptei. Ceea ce spuneau, d ealtfel, şi roboţii. P riv in d p e n tru a tre ia o ară to t film ul, P e tra c h e P etresc u re-* m a rc ă co incidenta p erfec tă în tre obiectele ţin u te în m în ă sau a titu d in ile m a rto rilo r în clipa crim ei şi m ijlocul de să v îrşire a fap tei p e care fiecare îl indicase.

Capitolul VII
Un manuscris din secolul XIX
— Î n tr e b a r e : Ce obiect a oferit com pozitorul P av el D ragu Ilenei D um itru. Precizează conţin u tu l şi dim ensiunile. T e rm in a t în tre b area . — R ăsp uns : Com pozitorul P av el D ragu a oferit în d a r Ilen ei D u m itru o b an d ă de m agnetofon. N u am elem ente p e n tru a cu­ n o aşte co n ţinutul. L ungim ea benzii — 148 m etri. D iam etru l ro ­ lei — 19 cm. C uloarea roz. P ro p u n le g ă tu ra cu com pozitorul p en tru d eterm in a re a conţinutului. A m te rm in a t răspunsul. Robot şef. — D isp o z iţie : F ă-m i le g ătu ra video cu com pozitorul Pavel D ragu. Im ed iat. A m te rm in a t dispoziţia. P etrac h e P etrescu se lansase în tre b u rile ru tin iere, cunoscute de cînd lu m ea tu tu ro r detectivilor. V erificase datele existente. Elim inase, cu n ep re ţu itu l a ju to r al roboţilor, aproape toate p u n c­ tele neclare. D upă p ă re re a lui, enigm a se redusese acum la trei în tr e b ă r i: 1) Ce a provocat acea sta re de în co rd are cum plită în rîn d u l celor zece oam eni p rez en ţi în v ila su bacvatică a lu i S telian R om an ? 2) Ce elem ent a p u tu t înd em n a sp re ag resiv itate m ax im ă — şi incă a s u p ra om ului în d ră g it — n işte oam eni norm ali, n eafcctaţi Vreodată de boala ag resiu n ii ? şi 3) Ce a făcu t ca, la u n m in u t d u p ă ce Ile a n a se p răb u şise sug ru m ată, to ţi să-şi ştearg ă d in m e­ m orie p ro p ria atitu d in e, p ro p ria încordare, reţin în d doar obiectul

15

cu care se săvîrşise crim a, şi acela în m od ero n a t (adică o biectul cu care ei înşişi a r fi ucis) ? A ceste „ce“-u ri nu erau, se dovedise, nici ap lau zele cu esenţe de p arfum , nici com binaţia răc o rito are serv ită de gazdă, nici ochii fosforescenţi ai peştelui care privise în încăpere. Să fi in c ita t la asem enea a titu d in i tocm ai dan su l subacvatic al Ilenei ? A tunci de ce şi-a făc u t efectul a tît de tîrz iu ? Şi, m ai ales, de ce n u a fost in flu e n ţa t de acest dans el însuşi, P etrac h e P etrescu, a tît de recep tiv şi de perm eab il la to t ce înseam n ă a rtă ? D im potrivă, p riv in d u n d u irile graţioasei sirene, a fost cu p rin s de o ad în că linişte, de un calm olim pian, cum num ai unele, a tît de p u ţin e p asaje din acel clasic a l T errei, Enescu, m ai pot in sta u ra în su fletele sensibile. R ăm în ea obiectul d ă ru it de com pozitor Ilen ei D um itru. O b an d ă de m agnetofon. Şi ce poate cup rin d e o bandă, de m agne­ tofon d ă ru ită de un com pozitor decît m uzică ? M uzică, desigur. D ar din re la tiv v asta lu i c u ltu ră m uzicală P etrac h e P etrescu nu p u te a d esp rin d e nim ic asem ănăto r. N ici­ o d ată m uzica nu îm pinsese oam enii la rău. L e răscolea, e ad e­ vărat, uneori, sentim entele. îi făcea să fie trişti sau veseli. Le crea ritm u ri sau le susţinea pe cele existente. D ar nicicînd oam enii nu d ev en iseră agresivi d a to rită m uzicii. Cel p u ţin aşa ştia el. — A m o b ţin u t le g ătu ra video cu H otelul P elic an ilo r din Babadag. L a a p a ra t com pozitorul P av el D ragu. A m te rm in at. Ro­ bot şef. — V .O .!, P av el D ragu ! S în t in spectorul zonal p e n tru fap te antiso ciale P etrac h e P etrescu. P re sc u rta t P.P. A m c itit d eclaraţia du m itale în le g ă tu ră cu Ilea n a D um itru şi S telian Rom an. A m nevoie de am ănunte. — V.O. !, P.P. A scult în tre b ările . — U nu. Ce cu p rin d e a b an d a pe care i-ai oferit-o Ilen ei Du­ m itru ? — U n te x t de m uzică clasică pe care I-am d escoperit în fu n d u l arhivei, răscolind m uzeul n aţio n al d in C ernavodă. — Ce fel de m uzică ? — A m spus. Clasică. E ste Vorba de o fugă, dacă ştii ce este aceea, răsp u nse, m aliţios, com pozitorul. — în tîm p lă to r, ştiu, ră sp u n se P etrac h e P etresc u fă ră să se supere. A ştept d ate asu p ra m an u scrisu lu i respectiv. — M anuscrisul este original. El d atează din a n u l 1824 şi a p a r­ ţin e u n u i cunoscut violonist din acele vrem u ri, N icollo P ag an in i <iin Italia. E ste scris cu vechea n o taţie m uzicală. — Ai a scu ltat m uzica ? — Nu, P .P. A m d a t m a n u scrisu l sp re re sta u ra re şi în re g istra re sonoră celor doi roboţi p rin cip ali pe care îi am de la U n iu n ea a rtiştilo r cosmici. Din păcate, în clipa în care au te rm in a t de in ­ te rp re ta t şi de în re g istra t opusul, s-a produs u n scu rtc ircu it şl roboţii s-au d efectat u n u l pe celălalt, încălcînd pro g ram area. Mă grăbeam , aşa că am lu a t banda, am pus-o în casetă şi am p lecat sp re C orabia, un d e eram aştep taţi. Eu şi a m ea *.
★ A mea = termen arhaic, cu sens posesiv, întrebuinţat încă pe atunci tn relaţiile de dragoste dintre oameni, deşi era demult desuet.

16

— Spune-m i, ce senzaţii ţi-a o ferit ascu ltarea m uzicii ? — Nu ştiu sigur dacă am ascultat-o. îm i am intesc că, în a in te de u cid erea Ilenei, m agnetofonul lui Rom an începuse o tem ă cla­ sică, pare-m i-se ch iar o fugă. S -ar p u te a câ în a in te a casetei ad u se de m ine să fi fost folosită o alta. — S pune-m i, ce am b alaj avea b an d a ? ■ O casetă de culoare roz. — A tunci asta este. M ai ai m a n u sc risu f? — Da. D in fericire a scăp at de ac ţiu n e a d istru g ă to are a celor doi roboti reu sta u rato ri. — In cît tim p poţi veni la C orabia ? —• E n e a p ă ra tă nevoie ? • — Da. Te a şte p t îm p reu n ă cu m anu scrisu l lui P aganini. );ac ă ai cum va şi istoricul lui, am nevoie şi de asta. — îl am . R oboţii nu ap u c at să-i facă un sc u rt istonV Voi sosi în 40 de m inute. V.O.

— V-O....

Capitolul VIII Din nou sub apă
P etrac h e P etrescu îşi chem ă p rin rad io aero b u ­ zul. D ădu ochi şi cu fru m o asa v en u sian ă X e 8, care m ai av ea două ore de ca ran tin ă . îi făgădui că o v a a şte p ta ca să b ea îm p re u n ă u n suc de roşii la b a ra ju l de lîngă o raşu l Rîm nic. C eru C e n tru lu i de re p a rtiz a re a m ijloacelor m ecanice u n robot re sta u ra to r m u ­ zical şi u n robot in te rp re t. — B 14 şi 14 B, o pereche ca re lucrează dem u lt îm p re u n ă şi se în ţeleg la perfecţie, vo r fi acolo în opt m inute. Robot dispecer K.A.P. — 121. P este ex act opt m inute, îm p re u n ă cu cei doi roboţi ca re îşi cam d ăd eau aere de artişti din a lte v re m u ri (unul e ra e x a g e ra t de n eîn g rijit, sig u ran ţele îi a tîrn a u ca n işte la ţe pe um eri). P e tra c h e P etrescu p ără sea C aracalul. D in aerobuz Toraşul se zărea to t m ai m ic, în tîi ca o grăd in ă, apoi ca u n s tra t cu flori, apoi ca o u riaşă g aro afă sîngerie. Cu această im agine. P etrac h e PetresciL ateriză pe m alu l D u­ nării. P este u n sfert de oră cobora, îm p re\fcă cu P av el D ragu, în în căp erea subacvatic?

Capitolul IX ’ Accidentul
L ipsea nu m ai tru p u l în g h e ţa t p re m a tu r a l b ale­ rin ei cosmice. C am era îşi p ăstrase, în rest, în făţişarea din n o ap tea dram ei. — Facem o baie ? în tre b a com pozitorul p riv in d m asa lich id ă ca re îi în v ălu ia în celula lo r de cristal. — ^ —

11

— D upă. U nde e m anuscisul ? — P oftim . A ici e istoricul. L-am citit abia acum , adăugă, vinovat, com pozitorul. A ltfel n-aş fi d ă ru it aşa ceva celor m ai buni p rieten i ai mei. — De ce, P.D. ? — Citeşte-1. în tre tim p, eu am să pregătesc roboţii p en tru in te rp re ta re . P ro b ab il că v re i să asculţi şi tu m uzica. — D esigur. D ar să citesc m a i în tîi istoricul. Şi P etrac h e P etrescu in sta lă b an d a cu d a te în robotu l video. Pe ec ran u l îngust se p e rin d ă o poveste sîngeroasă. „A ce st opus a fo st creat în 1824 de com pozitorul şi violonistul italian Nicollo Paganini. A aparţinut lui G iovanni Mosca, viconte d e Padua , care a Jost execu ta t p en tru uciderea soţiei sale iubite la 19 m ai 1827 A poi lui A ndrea M osca, fh il său, care a m u rit în e x il , în G re­ cia, u n d e fu gise pentru a scăpa de pedeapsa p en tru asasinarea bestială a a m antei sale , Francesca. în 1880, prin m oşten ire, m a ­ nuscrisul a re ven it ducesei Javorska din L u b lin , Polonia. P entru că şi-a ucis cu sălbăticie copilul unic, ducesa a fo st internată în ­ tr-u n azil de n ebuni un d e a decedat în 1887. Un nepot al ei, boie­ rul Cepolschi din V aslui (Rom ânia) a păstrat opusul pînă în 1904, cînd a fo st interpretat la o sindrofie. M ai m u lţi boieri beţi , foarte buni am ici, s-au încăierat şi unsprezece persoane au fo st u cise , în tre ele şi boierul Cepolschi. U rm ătorul proprietar — industriaşul rom ân E ftatiades l-a lăsat — Jără a-l fi oferit spre interpretare — fiu lu i său, care a fo st găsit străpuns de u n pum n a l într-o vilă de lîngă B r a ş o v ; alături de el se afla o vioară şi acest m anuscris. L o ­ godnica sa, M aria Calotescu, bănuită de crim ă, a dispărut fără urm e. M anuscrisul a fost apoi preluat de stat, pus la arhivă şi u ita t p în ă acum ." Ce zici ? D ram atică potecă au s tră b ă tu t aceste zece file. Şi com pozitorul îi a ră tă lu i P etrac h e P etrescu o m ap ă în care se ză­ rea u foile în gălbenite, acop erite de note încîrligate, lăsate m oşte­ n ire lu m ii de acel v irtu o s din vechim e n u m it P ag an in i. — D ar să-l ascultăm , P.P. S -a r p u te a să găsim explicaţia. — O ricum , b an d a d ă ru ită de tine, du p ă cum vezi, s-a d istru s cînd S telian R om an s-a rep ezit Ia Ileana. S ă folosim serviciile acestor doi am ici. în tre b a re : B. 14 şi 14 B., sînteţi gata să desci­ fra ţi şi să in te rp re ta ţi acest m anuscris ? — R ăspuns : Da. Am te rm in a t răspunsul. Robotii au to n o m i B. 14 şi 14 B. P av el D ragu aşeză m anuscrisul pe p u p itru l lui B. 14. Cei doi roboţi se p ip ă iră cu an ten ele lor m ulticolore. Un deget m etalic răsuci p rim a filă a m anuscrisului. ...Petrache P etrescu asculta, p arcă fascinat. M ai găsi p u terea sa p riv ească spre P av el D ragu, care fusese cu p rin s de un trem u r ciudat. M ai întîi, o ro m an tică poveste de iu b ire se rev ă rsa din in stru m e n te le roboţilor. Apoi, d in tr-o dată... S u n etele em ise de ro b o tu l in te rp re t fîlfîia u stra n iu p rin în ­ căp erea de sticlă, se izbeau de obiecte şi reveneau, ciocnindu-se de n otele u rm ăto are. O senzaţie de n em u lţu m ire p ro fu n d ă puse stă p în ire pe P etrac h e P etrescu.

1

18

C rispat, com pozitorul ascu la la; rîn d u l lu i ca p tiv a n ta agre­ siu n e sonoră. P etrac h e P etrescu îşi auzi inim a bătîn d , aşa cum ii-a auzise Ia cele m a i periculoase ateriză ri p e planetele necunos­ cu te d in Cosmos. O m a re p rim e jd ie îl înconjurase, i se răsu cea, sugrum îndu-1, în ju ru l tru p u lu i, îi înceţoşa m intea. Im aginea, fru m o asei, venusiene îi a p ă ru d in tr-o d a tă pe retin ă. Ah, fia ra asta de fem eie care i-a b atjo co rit d em n ita tea şi tim pul, care stă acum U niştită acolo* în c a ra n tin a ei, căreia n u -i pasă de v ia ţa şi neca­ zu rile Iui n ici cît neg ru sub unghie ! Ce p ă c a t că pistoletul gam a * nu b ate p în ă la C orabia, a r înv ăţa-o el să se p oarte cu un b ă rb a t de pe p ă m în t! Clac t P ff ! P fum ! T rosc ! C linchete n eplăcute îi izbiră auzul. P riv i la P av el D ragu care e ra ap ro ap e leşinat, cu p u m nii strînşi, cu buzele încleştate. Ce fel de m uzică o m ai fi şi asta? gîndi, că u tîn d să se dezm eticească, insp ecto ru l te rito rial.

In încăpere se răspîndi un fum înecăcios.
P etrac h e P etrescu, tu şin d îngrozitor, încercă să aju n g ă la ven­ tila to ru l de rezervă. Izbuti. II trase lîn g ă su rsa de a e r şi pe com­ po zito ru l Dragu.

Apoi încercă să găsească sursa fumului.
A ju n se tocm ai la tim p ca să sm ulgă d in tre cei doi roboţi, incrîn c en a ţi în tr-o d istru g ă to are îm b ră ţişa re m etalică, filele în g ăl­ benite ale m a n u scrisu lu i lu i P aganini. Şi, fireşte,, porni să su­ fle d in ră sp u te ri ca să d estram e fla c ă ra ce începuse să ro ad ă u n u l d in tre colţurile hîrtieL D ar ce m iracol, ce ta in ă străveche ascu n d aceste foi ap ro ap e d istru se ? Sus, lîn g ă titlu ş i . sem n ătu ră, pe g albenul liîrtiei se iv iră nişte sem ne ciudate. „C erneală sim p atică!* îşi am in ti P .P. lecţiile de istorie a po­ liţiei şi in fra cţiu n ii. Se în to arse sp re com pozitor să-i com unice d escoperirea. D ar lu m in a se stinse pe n ea şte p tate şi u n şuvoi de a p ă n ăv ă li în încăoere. Istovit, P e tra c h e P etrescu, îşi p ie rd u cu­ n o ştin ţa.

EPILO G
Cei doi pacien ţi se p riv ea u zîm bind. — A m av u t noroc, P.P. ! E ra g ata să fim ultim ele victim e ale acestu î m an uscris b lestem at. M ai bine îl lăsam să p u trezească la C ernavodă. — Ba m a i b ine că I-ai descoperit. C ine ştie ce d ram e a r m ai fi provocat. Iţi d ai seam a ce fo rţă a re m uzica aceasta, dacă in­ flu en ţeaz ă p în ă şi sim ţirea u n o r fo rm e de o rg an izare in ferio ară, cu m sîn t ro boţii ?
* Cosmonauţii şl inspectorii pentru combaterca faptelor antisociale erau sin g u r ii care mai aveau dreptul să poarte arme, dar numai cînd erau în misiune*

W

De fapt, ce scria pe h îrtiile acelea care au ars ? — N -au ars. Am reu şit să le sting. M ai greu a fost să se în lă ­ tu re efectele apei. D upă ce ne-au salvat, m i-au scos m an u scrisu l din b u zu n a ru l în care îl vîrîsem cu u ltim u l gest, aproape incon­ ştient. C înd „m-am trez it le-am spus despre ce e vorba. Aoum o oră am p rim it te x tu l d e s c ifra t — îl ai ? — P oftim . Eu am de v o rb it cu cineva. Şi conectînd a p a ra tu l video la C en tru l de p ic tu ră intergalactic din T uşnad, P.P. începu o discuţie intim ă cu frum oasa lui venusiană. N u-l m ai in teresa nim ic altcev a. R idicîndu-se în tr-u n cot, P av el D ragu intro d u se b an d a în ­ g ustă în a p a ra tu l de reprodus. P e ecranul m inuscul a p ă ru ră cîteva rîn d u ri de litere. Com pozitorul c i t i : „Eu, Nicollo Paganini, violonist şi compozitor italian, am fă­ cut o mare, uriaşă descoperire. Am aflat ce legătură este între sunete şi sim ţăm intele oamenilor, ştiu cum să îm bin notele in aşa fel încît să provoc cele m ai diferite sentim ente. Boala necruţătoare de care sufăr şi singurătatea pe care o datorez blestem aţilor iezuiţi, teama că de această descoperire ar putea profita cei răi care sînt, oh !, atît de mulţi, îm i impun să mă opresc aici. Sînt sigur că, încăput pe mîna unor oameni de bine, codul sunetelor ar putea aduce în lume linişte, pace, fericire. Am aproape certitudinea că multe, foarte multe boli ale trupului şi mai ales ale sufletului pot fi vindecate prin muzică. . Ceea ce izbuteşte întîmplător şi doar pentru o clipă cîte un geniu al artei m ele trebuie să stea la îndem îna oamenilor, să fie unealta de lucru a m edicului sau a profesorului. Iată de ce mă sim t îndurerat să constat că oam enii tim pului meu nu sînt capa­ bili să folosească pentru binele lor legile m uzicii. Ei, care mi-au făcut atîta rău, care sînt încă dominaţi de sim ţiri animalice, nu sînt demni, nu merită această descoperire. De aceea o închin şi o las celor ce vor veni, acelora care, într-un viitor pe care îl doresc cît mai aproape, vor fi cu adevărat Oameni. Crezînd în ei şi în înţelegerea lor, iată, notez mai jos codul so­ nor al liniştei, al iubirii, al prieteniei, al neagresiunii, grupele de sunete care pot potoli foamea, care pot mări sau micşora numărul de bătăi ale inim ii, care pot stîrni rîsul sau pot provoca somnul. în ce priveşte notele scrise cu litere vizibile pentru toată lu­ mea, ele conţin codul m uzical al furiei sau, mai bine zis, un „spectru" al lui. » Aici, în aceste note sînt ascunse sunetele care ne fac să ne pierdem m inţile şi să-i urîm cu disperare pe oam enii care ne sînt mai dragi, pe cei pe care pînă atunci i-am iubit. Interpretînd sin­ gur, fără martori, acest opus, am leşinat de furie şi de ură. Dăruiesc această partitură unui om care, cu zîm betul pe buze, m i-a făcut cele mai mari rele, m -a um ilit şi m-a lovit, aducîndu-minumai nenorocire. Fie ca el, urm aşii şi urm aşii urmaşilor săi să sufere la fel ascultînd muzica pe care le-a oferit-o nedreptăţitul şi nefericitul maestru al viorii, signor Nicollo Paganini../4

20

ANTI-EPILOG
R achetoplanul bîzîia abia auzit, survo lîn d de­ senul alb astru al M ării Caspice. P e tra c h e P etrescu, a v a n sa t de cu­ rîn d şef al C entrului naţio n al p en tru problem e de disciplină, se lăfăia în fotoliul său din unde, acordînd o aten ţie m in im ă p eisa­ ju lu i pe care îl cunoştea încă din excu rsiile făcute la g răd in iţă. P rin c ip a la lui p reocupare era p riv irea d răgăstoasă a p icto riţei de pe V enus, care îşi prelungise şederea pe T e rra doar ca să-l aş­ tep te p în ă cînd m edicii îi vor da m u lt rîv n itu l „bun de v ia ţă “ *. P oate de aceea, cu g în d u rile la g răd in ile de m eri de la poa­ lele A ltaiului, unde se stabilise p e n tru o vrem e v enusian a, P.P. n u observă perechea sobră şi distinsă de pe ca napeaua a lă tu ra tă . A bia la ateriza re u n a d in tre fig u rile vecinilor i se p ă ru cunos­ cută şi d etectivul tre să ri violent. Nu cum va... — Ba da, eu sînt, ch iar eu ! rîse b ă rb a tu l cel în a lt şi suplu, ţin în d ta n d ru pe d u p ă u m eri fem eia aceea superbă. — S telian R om an ! făcu u lu it detectivul. — Da, eu însum i. îţi p rez in t pe soţia m ea, b alerin a Ilea n a D um itru. — Bine, dar... — N ici un dar, hohoti vesel arheologul. Este ch iar ea şi n u o p lăsm u ire de pe enigm atica Solaris**. S tim u lat de d u rere, d or­ nic să în lă tu r efectele groaznice ale clipei m ele de nebun ie, am pus pe ro ate o idee m ai veche, de pe cînd buchiseam în A cade­ m ia d in Tomis. M -a a ju ta t m u lt şi M atei D eleanu. Este v o rb a de un rea n im ato r de m a re putere, pe bază de cu ren ţi cereb rali, d ar care poate fi pus în m işcare n u m ai şi m im ai de om ul care a ţin u t cel m ai m u lt la vrem elnicul disp ăru t. D ar să nu in tră m acum în detalii tehnice... P etrac h e P etrescu u itase p u r şi sim plu că politeţea îl obligă să sp u n ă ceva, acolo, cîteva vorbe. P riv e a u lu it la fru m o asa b ale­ rin ă, al cărei cadavru, răstig n it în cam era de sticlă de sub D unăre, îi stă ru ia încă pe retin ă. înţelegîndu-1, cei doi îi fă c u ră u n sem n am ical de d esp ărţire şi, p arc ă p lu tin d fericiţi, se în d re p ta ră spre rac h eto p la n u l de Jaw a. „E vie ! E vie ! H m ,m hrr, nici să m ori nu m ai poţi în ziua de azi !“ rep e ta încă în n eştire detectivul atu n ci cînd Xe-8, păşin d descu lţă p rin iarbă, îl în tîm p in ă la liz ie ra codrului de pin. Şi, u itîn d brusc de to ate ciu d ăţen iile ultim elo r lu n i, şeful C entrillui n aţio n al p e n tru problem e de disciplină socială p riv i în vale, sp re m erii care în flo reau p en tru a p a tra o ară în an u l acela. Se în treb ă, n u fă ră em oţii, cum n aib a se să ru tă o venusiană...

• -------★ Bun de viaţă — formulă medicală prin care se certifica deplina în­ sănătoşire a unui pacient. *★ Solaris — planetă imaginară despre care se vorbeşte într-o carte de anticipaţie ce făcuse vîlvă în secolele XIX—XXII.

21

Pulsul nostru actual

Science-fiction-ul - compromis între fantastic şi ştiinţă?
de ANA-BARBARA REBEGEA
Science-fiction şi fantastic variante ale aceleiaşi concepţii artistice
U ltim ul volum al cunoscutului sc riito r clu jean Leonida Neamţu «B londul îm p o triv a um brei sale» 1 — este o culegere de n u vele şi schiţe cu p rofil divers, de la povestirea poliţistă la m ed itaţia filozofică şi la te x tu l de um or absurd. F an tasticu l s tră ­ bate aceste ipostaze literare, uneori asociat, alteori n ed ife re n ţia t de ştiin ţifico -fantastic, cam în m an iera în care proceda V ladim ir Colin în «U n peşte invizibil» sau «V iitorul a l doilea» ori, ca să recurg şi la autori străin i, în m a n iera în care erau alcătu ite volu­ m ele «M oartea şi busola» de Jo rg e L uis Borges, «M onstrul Colomtire» do Dino B uzzatti, «P lan eta cu şapte m ăşti» de G erard K lein etc. R elev acest fapt, în tru c ît el mi se p a re sem nificativ p en tru m odul cum privesc re la ţia în tre fan tastic şi science-fiction autorii înşişi şi, de asem enea, în tru c ît socot că e un m e rit al E diturii ,.A lbatros“ de a fi prom ovat şi la noi acest tip de ediţii. P o v estirile se pot îm p ă rţi, tem atic, în m ai m ulte grupe distincte. Astfel, p ara d o x u rile tem p o rale a p a r în «Fotografii, stam pe, călă­ torii», u n d e este lan sată ipoteza p osibilităţii ca la în to a rcere a d in ­ tr-u n voiaj cosm ic astro n a u ţii să aju n g ă în tr-u n tim p anterior plecării lo r în cursă. De asem enea în povestirea « M iraje pe M ările Sudului», n n d e a p a re o co n tam in are cu o idee a lui L ovecraft i ..Lovecraft îşi im aginează tim p u l ca o p u ră iluzie. N im ic nu se succede, to tu i există dinainte, num ai p la n u l existenţei n oastre ope­ rează, în tr-o sim u lta n eita te de form e îm pietrite, secţiuni diferite, ca p rin pînzele un u i con, o b ţin în d curbe v aria b ile .4 4 2 C ăpitanul de m arin ă Inglesias descoperă că nava lui, despre care se credea că dispăruse, a pătru n s, de fapt, în tr-u n sector a cărui ex isten ţă se desfăşoară în a lt tim p : „In largul golfului... (este) .o zonă. Nu e fixă. A re un fel de m işcare de giraţie, însă p en tru acel tim p m iş­ carea de g iraţie e cu totul altceva decît p en tru tim pul nostru. Pre­
1 Editura Albatros , 1973. * Ovid Crohmălniceanu, op. cit.

ze n tu l acelei zone e cu ceva mai m ult de o secundă în faţa prezen­ tu lu i nostru...“ «O ipoteză absurdă», «R aport final» şi «Riscurile m eseriei» v o r­ besc despre im posibilitatea descoperirii şi înţelegerii d in tre lum ile cosmice, din p ricin a orizontului îngust al cunoştinţelor lor, in to le­ ra n ţe i m an ifestate de ştiin ţă faţă de ipotezele ce contravin d atelo r u n an im acceptate. Ceea ce S tanislaw Lem dezbătea, în to n a lita te tragică, în «Solaris», L eonida N eam ţu preface în obiect de ironie am ară, prizonier în fond, al aceluiaşi sentim ent de n ep u tin ţă, dar şi rev o ltat în faţa p reju d ecăţilo r care ne plafonează. Pe de a ltă parte, povestirile fantastice «U ltim a av e n tu ră şi visul etern» şi «T urnurile» sîn t o im agine, după mine, a nevoii de abso­ lu t a om ului, ca şi a zădărniciei încercărilor lui de a-l atinge. Abso-* lu tu l, p riv it ca un m iraj inaccesibil, se refuză eroilor nu p en tru că străd a n iile acestora n -a r fi pe m ăsura ţelului propus (în cea dintîi schiţă, eroul îşi sacrifică cei m ai frum oşi an i ai vieţii p e n tru a descifra h a rta care îl va duce la tezau ru l scufundat, ia r în a doua m ai m u lte g eneraţii ale unei fam ilii scotocesc după un v estit zăcăm în t diam antifer), ci p en tru că forţe obscure, neom eneşti, veghează la in te g ritatea com orilor. Este, cred, şi un av e rtism e n t im plicit adre­ sat celor care se irosesc în că u ta re a unor îm p lin iri deşarte, fiindcă în « T u rn u rile» eroul descoperă d ia m an tele m u lt rîv n ite, d ar, din în tîm p lare, cade p rad ă m uşcăturii viperelor, în vrem e ce alerga sp re siluetele u n o r tu rn u ri iluzorii, a căror găsire devenise tot sensul ex istenţei lui. D in nefericire, fiin d nevoită să rezum cît m ai concis posibil ideile acestor povestiri, le grupez după criterii nu prea stric te şi le sărăcesc de conţinut, ceea ce duce la o n em erita tă expediere a v a­ le n ţelo r lor ideatice şi literare. Cu u n sentim ent de stinghereală rezerv d o ar cîteva cu v in te m e d ita ţiilo r filozofice «M arm ura şi nisi­ pul» şi «Zăpezile de la capătul firului», două sinteze poetice asu p ra n aşterii şi pieirii civilizaţiilor în tr-o continuă m işcare de m aree, dincolo de care răm în e însă, ca u ltim ă esenţă, om ul — n e în tre ru p t cre ato r al valorilor. P o v estirile sîn t m ai num eroase şi nu am la dispoziţie sp aţiu p e n tru an aliza tu tu ro ra. P rin tre altele, p e n tru cele de fac tu ră poli­ ţistă, n elip site nici ele de elem ente fantastice, m ai cu seam ă scu r­ tele isto rio are «Un w estern aproape clasic» şi «Rom an detectiv (clasic) în două volum e», c a re pun, în tr-u n mod inedit, vechea pro­ blem ă a id e n tită ţii în tre stru c tu ra de gîndire a crim in alu lu i şi cea a detectivului. Im p o rtan t, consider în final, este că ta le n ţa tu l au to r a l povesti­ rilo r aduce, p rogram atic sau nu, o nouă dovadă că dacă, aşa cum în tr-u n m ai vechi artico l su b lin ia S an d a R a d ia n a ; „«veridicita­ tea», p lau zib ilitatea în p rez en ta re a fantasticu lu i, e x tra o rd in aru lu i sîn t caracteristici esenţiale" în seience-fiction, p rin acest fap t fan ­ tasticu l n u se an u lea ză de la sine, ci din contra, poate deveni cu a tît m ai tu lb u ră to r. D acâ a p titu d in ile a u to ru lu i o perm it, fireşte. A p titu d in ile lui L eonida N eam ţu o perm it.

• -------• „Demonul, nr. 7/1966. drama şi fericirea cunoaşterii”. Viaţa Românească*

Fantezii de centaur

Salve, Lucretius!
de MAXIMIN TRACUL

Pe maestrul Caras, cunoscut mai degrabă prin prenu­ mele pe care l-a făcut celebru, îl întîlneşti dacă dai ocol bustului înverzit de vreme al lui Epicur. în umbra răco­ roasă a aceluia, adăpostindu-se astfel de canicula mediteraneeană, latinul îşi transcrie versurile cu o pană ţinută oricînd la îndemînă, în dosul urechii, sub cununa de laur. „Ştii — zice Lucretius, arătînd bustul — sînt fericit să-l copiez, nu cutez a-l depăşi, e prea mare !“ Iar recunoaş­ terea aceasta exprimă nu atît modestie, cît un real com­ plex de inferioritate faţă de acela pe care îl numise cînd/va, cam retoric: „a Greciei podoabă“, promiţîndu-şi să nu se abandoneze tihnei şi odihnei pînă ce n-avea să-i traducă sistemul de fizică într-o amplă poemă. Dacă ai răbdare să-l asculţi, maestrul îţi mai face uitate complexele, vorbindu-ţi cu însufleţire despre felul cum vede el naşterea luminilor în cosmogonia poetizată la care trudeşte. „La naiba cu miturile !“ izbucneşte une­ ori, strîmbîndu-şi faţa într-o expresie acră. Şi într-adevăr, sub privirile înciudate ale lui Joe şi ale clanului său olim­ pian, teoretizează, în ritmul legănat al spuitorului de ver­ s u r i , despre nişte corpusculi indivizibili şi indestmctibili t
24

proveniţi din universuri degradate şi predispuşi la com­ punerea altora, într-o inspirată dialectică a transformării. Atomii aceştia ar parcurge vidul prin căderea cauzată de propria lor greutate, pe o direcţie uşor deviată de la verticală . Fireşte, căderea îi conduce spre aglomerări, sus­ ţine Lucretius, năsăndu-se astfel materia condensată, cu corpurile ei însufleţite şi neînsufleţite . Parcă recunoşti ceva din Democrit, dar cadenţele largi, îndelung repetate, te fac să uiţi de faptul că ţi se explică riguros un sistem de fizică şi te crezi intrat într-un spaţiu primordial, unde materia încearcă un colosal efort de realcătuire. Fierberea haotică ? Nu, mai dregabă o disciplinare severă a sub­ stanţei, fără ca prin aceasta spectacolul imaginat să-şi piardă din proporţii, nici din puterea de seducţie exerci­ tată asupra aceluia care-l urmăreşte pe fundul m inţii . Maestrul e convins că formarea planetei trebuie să ur­ meze o anumită ordine, prioritate avînd atomii grei, din care se încheagă pămîntul . Apa, focul, eterul vor avea la bază, ca în mai toate bunele teorii ale timpului, atomi din ce în ce mai uşori şi mai netezi. Ajunşi în nucleul imens , încă nediferenţiat, aceştia vor fi eliminaţi prin.-presiune, ca dintr-un burete care se contractă, ţîşnind afară în ordinea inversă a greutăţii lor . O implozie şi o explozie stelară, văzute cu ochiul uşor şi miop al Antichităţii, care adună sub aceeaşi retină intuiţii surprinzătoare şi repre­ zentări naiv-mecaniciste ale fenomenelor originare. Epopeea cosmogonică va continua cu expulzarea corpu­ rilor astrale (soare, lună), despre care maestrul ştie şi e gata să jure că sînt nişte sfere relativ dense, mişcate prin spaţiul aerian între cer şi pămînt . Aşa că nu-ţi mai rămîne altceva de făcut decît să meditezi cu îngăduinţă la neaju­ torata ştiinţă a epocii, stăpînă abia pe cîteva metode de cercetare, şi acelea inoperante în cazul unor fenomene mai greu de descîlcit. Sprijinindu-se de soclul lui Epicur (în partea cu umbră), Lucretius zîmbeşte superior atunci
25

cînd, cu gîndul fugit la nişte inamici bănuiţi, neagă fără drept de apel existenţa gravitaţiei universale. Şi uite că atunci, intrînd în jocul maestrului, iei şi tu în derîdere teoria antipozilor, care tot de la inamicii contestaţi pleacă. ll aprobi pe Luci'etius, ca să nu-i strici discursul, deşi observi cum, de la o vreme, cununa de laur i-a cam alu­ necat pe ceafă şi stă strîmbă. Dar de ce să nu te prefaci uimit, fie şi numai pentru cîteva clipe, de neruşinarea cu care unii afirmă că la antipozi („Ce antipozih de unde pînă unde antipozi ?“ exclami într-un bine regizat acces de revoltă) ar exista fiinţe care merg cu capul în jos, fără să se prăbuşească în genunea cerească de sub ei. Chiar aşa: cum să nu se prăbuşească, din moment ce maestrul nu admite atracţia universală ? Ascultîndu-l, în­ cepi să te întrebi dacă nu cumva catastrofa aceea, în even­ tualitatea că încă nu s-a produs, se va pi'oduce de acum înainte . Dar n-ai răgaz să duci cugetarea pînă la capăt, că maestml insistă să-ţi citească rolul versificat al unei surprinzătoare şi profetice meditaţii despre căderea corpu­ rilor în vid . Şi dacă nu mai apucă s-o facă, asta e din pri­ cina faptului că, în tim p ce-şi potriveşte răsuflarea pe dimensiunile cadenţate ale versului clasic, dispare treptat într-un sul de papirus cu literele prăfuite, de milenii, fru­ mos : De rerum natura.
• --------

26

Cronică fantastică a şahului
de ADRIAN ROGOZ-EM ANUEL REICHEft

Portretul-robot al celui <*are l-a învins pe Fischer (1)
S tab ilirea unei ie ra rh ii obiective a eroilor ce an dom inat în decursul istoriei scena eşichierului va deveni o problem ă solu­ bilă d oar atunci cînd vom p utea să fu rn izăm unui com pu ter toate c riteriile n ecesare d e te rm in ă rii p rio rităţilo r. D ificultăţile scad v ertiginos d acă ne p ro p u n em să desem năm pe acela care a s tîr­ n it cea m ai m are vîlvă. N um ele acestuia este incontestab il Rob ert Jam es Fischer. F aim a de scandal p la n e ta r a u n u i ju c ăto r a ltm in te ri cu excepţionale în su şiri a suscitat o nem aipom enită risip ă de calificative, m u lte d in tre ele friz în d n aiv absolutul. De fap t, sensul şi difnensiunile celui de al unsprezecelea cam pion al lum ii ne răm în tă in u ite în v ălu rile v iito ru lu i care, clarificîn d unele problem e m ajore, rid ic ate în fa ta fiecăru i li dor al şahului, v a fix a coordonatele p arab o lei lu i R.J.F. U nde se află p u n ctu l m axim al ca rierei sale ? M om entul cu­ ceririi titlu lu i coincide cu apogeul curbei lui evolutive sau abia du p ă îm p lin irea v isu lu i său îi vom cunoaşte în to ată am p lo area g eniul ? N u cum va a atin s el un v îrf în tim p u l m em orabilelor m eciuri ale can d id a ţilo r şi e ra în declin încă de pe atu n ci cînd l-a în v in s pe S passki ? P oate că nu va m ai ju ca deloc (să ne am in tim de ciu d ăţen iile u n o r stele ale firm am e n tu lu i am erican : M orphy, Fine) sau, dim potrivă, asem enea lui Tal, îşi v a ului ad v e rsarii p rin re v e n iri spectaculoase după ce-şi va p ierd e coroana... D eocam dată sîntem dofcr în dom eniul supoziţiilor, iar v iito ru l a re fo rţa de a intro d u ce acel p a ra m e tru în sta re să facă v iab ilă o ricare d in tre ele. T otuşi ex istă şi an u m ite condiţii obiective, d a­ to rită că ro ra unele lin ii de dezvoltare se vor realiza cu o m ai m a re p ro b ab ilitate d ecît altele. Or, tocm ai în această p riv in ţă ta b lo u l periodic al stilu rilo r ¥ ne poate fi de folos. Şi, reciproc, treb u ie să d eclarăm deschis : socotim că acest ultim episod (. fan tastic") al cronicii şah u lu i are, de fapt, ro lu l u nui te st al v a lid ită ţii ta b lo u lu i periodic. A tunci cînd ad e v ă ra tu l în v in g ăto r al lui F ischer va fi cunoscut de toţi, se va p u tea stabili în ce m ă­ su ră tră s ă tu rile lu i stilistice esenţiale coincid cu acelea induse de noi, pe baza u nor le g ită ţi pe care le-am p resupus că a r ex ista în dezv o ltarea şahului.
* Vezi Colecţia numărul 464.

T en taţia an ticip ării, ex iste n tă de-a lungul în treg ii a v e n tu ri itm ane, ne încearcă şi pe noi să desluşim în sem nele trec u tu lu i şi în ale u n u i prezent tu lb u re chipul încă de neg u ră al învingă^ to ru lu i lu i Fischer. C h iar dacă el figurează de pe acum în d ia­ gram ele oficiale şi i se cunoaşte stru c tu ra şahistă, num ele lui este m ai p u ţin im p o rta n t deoarece p re c u m p ă n ito a re vor fi acele la tu ri ce s-au dezvoltat după in sta u ra re a dom niei lui .R.J.F. A sim ilarea creaţiei fischeriene, în co rp o rarea acesteia în tezau ru l de cu n o ştin ţe ale eşichierului vor produce m u ta ţii nu n u m ai în gen eraţiile ce vor urm a, ci şi în viziunea contem poranilor, ast­ fel în cît dacă, de exem plu, va ap ă rea un spectaculos „Spasski red iv iv u s4 4 , rea liza to ru l p erfo rm an ţe i se va deosebi structural de cel ce a fost în frîn t în 1972, du p ă cum însuşi Fischer, p ăstrîn d u -şi titlu l, v a fi o v a ria n tă net îm b u n ă tă ţită fa ţă de cel de astăzi. A cum , după în cheierea pasionatei călăto rii (doar en passant fantastice) pe oceanul fu rtu n o s al şahului, an g ajîn d u -n e îm p reu n ă cu F ischer în tr-u n am eţito r p erip lu în spaţiile v iito ru ­ lui, vom invoca sp iritu l de luptă, de a rtă şi ştiin ţă al celui ce v a fi cam pionul deceniului u rm ăto r. P rin m ijlo cirea un o r eroi fic­ tivi, vom reliefa, în paginile urm ătoare, tră să tu rile plauzibile ale un o r ifiari potrivnici, aleşi d u p ă criteriile im puse de însuşi tab lo u l stilu rilo r, din care nici ch iar R.J.F. nu poate evada, u rm în d ca, după u n n otoriu procedeu de identificare, să alcă tu im un p o rtre trobot al aceluia care va face din actu alu l „m om ent F isch e r“ ram p a de la n sare spre o nouă culm e a eşichierului, culm e desigur u i­ m itoare, d ar, din fericire, n u cea din urm ă.

200 000 de reni pentru un meci
u e ş i salonul celeb ru lu i hotel specializat „C aissa“ d in Los A ngeles e ra plin p în ă la refuz, la rm a p rodusă de cei apro ap e două m ii de „fa n i“ ai şah u lu i n u depăşea n u m ă ru l de decibeli im pus de norm ele in tern aţio n ale. T em îndu-se de reacţiile bizare ale cam pionului, cei m ai m u lţi com unicau do ar p rin in term ed iu l rad io u rilo r p ortative. P e m ă su ră ce se ap ro p ia ora începerii celor m ai ciudate tra ta tiv e d in istoria eşichierului, discuţiile deveneau m ai rare, zgom otul de fond al sălii se d im in u a tre p ta t, m a rc în d ten siu n ea celor ce a ştep tau cu su fletu l la g u ră d esfă şu ra rea evenim entului. U n ro p o t p u tern ic de aplauze explodă pe n eaşteptate, a n u n ­ ţîn d in tra re a lu i R obert Jam es Fischer. Im ed iat ce acesta lu ă ioc în m ijlocul avocaţilor şi al consilierilor săi, p u rtă to ru l de cu v în t al ilu stru lu i m a re m a estru se rid ică şi se ad resă au d i­ to riu lu i : — D oam nelor şi dom nilor, de cîteva lu n i ziarele din în tre ag a lum e com entează h o tă rîre a cam pionului lum ii de a-şi pune titlu l în joc în a in te a te rm en u lu i fix a t de F e d e ra ţia in te rn aţio n a lă . S-au la n sat n en u m ă ra te supoziţii, născocindu-se cele m ai fan teziste v arian te. Tocm ai p e n tru a clarifica d efin itiv situ a ţia a fost con­ vocată această în tru n ire , în care oricine doreşte să devin ă ch allen g er v a p u te a a n u n ţa în fa ţa tu tu ro ra ofertele sale, condiţiile în tîln irii şi, m ai ales, o n o rariu l pus la dispoziţia no astră. Celor

28

ce a r considera această licitaţie sui generis d rep t o lezare adusă sistem u lu i oficial, le oferim u rm ăto area explicaţie : din m om ent ce R.J.F. consideră că v a învinge pe oricine îi va sta în faţă , in ­ d iferen t ce coeficient Elo a r avea — singurele criterii in te resa n te le constituie a sig u ra rea succesului p u b lic ita r şi d obîndirea u n ei b u rse cît m ai m ari. în consecinţă, aştep tăm să auzim p ăre rile d u m n eav o astră. Cei care se aşte p ta u la pro teste v ehem ente din p a rte a u n o r fo ru ri oficiale au fost dezam ăgiţi. Ici-colo se cre ară im ed iat g ru ­ p u ri în ju ru l u n o ra d in tre aşii epocii, d iferiţi ban ch eri în tre p rin ­ zăto ri o ferind ca p ita lu rile necesare av a n să rii unor propu n eri. U n tim p se scurse fă ră să se în tîm p le nim ic. Apoi, din m ijlo ­ cul asisten ţei, se rid ic ă un ins cu to tu l necunoscut specialiştilo r şi care ro sti în tr-o englezească im pecabilă : ' — D om nule F ischer, m ă num esc K n u t Borg şi asig u r u n fond de u n m ilion de dolari în u rm ăto arele condiţii : 70% în v in g ăto ­ ru lu i, re stu l învinsului. în cazul unei egalităţi, în tru c ît dv. ră ­ m în eţi în posesia titlu lu i pe care îl p u te ţi explo ata m ai d ep arte, îm i v or rev eni m ie cele 70%- în c a să rile şi d re p tu rile p e n tru te ­ leviziune le vom îm p ă rţi, b ineînţeles în m od egal. D rept g ara n ţie a co n tractu lui, v ă p rez in t acceptarea de că tre „M eat an d H orn C orporation" a un ei liv ră ri de 200 000 de reni, a căror valoare d epăşeşte cu m u lt sum a în discuţie. S în t g ata să încep m eciul o ricîn d şi oriunde. P erm iteţi-m i, v ă rog, să m ă re tra g p e n tru a v ă da p o sib ilitatea să stu d ia ţi cu a te n ţia cuvenită clauzele a n u n ­ ţate. Locuiesc în acest ho tel şi voi aştep ta 24 de ore răsp u n su l dv. Vă m ulţum esc. L a reved ere ! E fectul discursului fu asem ăn ăto r celui al u rag a n u lu i „Innocen za“. Z iariştii d isp ă ru ră în tr-o clipă şi lu a ră cu asalt cabinele de tran sm isie p e n tru a la n sa noutatea. Şocul e ra cu a tît m ai m are cu cît noul p re te n d e n t era un anonim al lum ii eşichierului. A p ăru tă după n u m a i 50 de m inute, ed iţia specială s e ' epuiză rap id şi iscă în rîncjul m a jo rită ţii c itito rilo r zîm bete înţeleg ăto are p e n tru ex tra v ag a n tu l m u ltim ilio n ar dornic să p lătească oricît ev a­ d are a din anonim at. în aceeaşi zi, o nouă ediţie p ublica d eclaraţia lui F isch er : „Deşi a r fi tre b u it să aştep t şi alte oferte, am acceptat. A cordul m eu se dato rează nu m ai in ten ţiei de a d escu raja alte ex h ib iţii ale celor dornici de p u b lic ita te p rin m ijlocirea nobilului n o stru sport. F ă ră nici o pauză, vom ju ca o zi ru n d ă, o zi p a rtid a în tre ru p tă . F iin d u -m i necesare şase victorii, sfătuiesc spectatorii să nu-şi re ­ zerve b ilete p en tru ru n d a a şaptea". Cota p a riu rilo r se stab ili de l a în cep u t la 100 : 1, d a r pu ţin i era u aceia care se în cu m etau să aru n ce un cent pe şansa necu­ noscutului, deşi m eciul egal era d at în fav o area sa. Cu n u m ai p u ţin de cinci m ii de dolari a fost p lă tită o ştire ad u să la cu noştinţa p ublicului în se ara zilei respective ; Jo h n B ab b ler, rad io teleg rafistu l un ei expediţii arctice in te rn aţio n a le , com unicase u rm ăto arele date despre K n u t Borg : acesta e ra fiu l u n u i şef lapon de păstori, p ro p rie ta ri ai u n o r im ense tu rm e de ren i, îm bogăţiţi în u rm a boom -ului p roduselor n a tu ra le ; vorb ea c u re n t opt lim bi m oderne ; absolvise fac u ltăţile de m a tem atică

29

din U psala şi G oteborg ; ora au to ru l unei co ntroversate lu c ră ri dc d o c to r a t: „R elaţii num erice în tre in fin itu rile de g rad e diferite*4. A doua zi dim ineaţa, bookm akerii în re g istra ră cîteva p a riu ri pe num ele lui K nut Borg şi scăzură cota Ia 80 : 1. Z iaru l „Big R acket“ a p lă tit zece m ii de dolari lui G eorge B eard — rep rez en ta n tu l p en tru A rctica al un ei firm e au stra lie n e de a p a ra te electrice dc b ă rb ie rit —, care p ătru n sese în casa noului challenger, descoperind acolo şase în căperi tix ite cu p u b li­ caţii şahiste şi un com puter din g en eraţia a p atra . P în ă seara cota p ariu ri lo r scăzu vertiginos la 15 : 1, şi se fix ă acolo. In ed iţia de seară, ju rn alele p u b lic ară articole ale u n o r m ari so m ităţi care dovedeau n egru pe a lb că stu d ierea ex clu siv ă a lite ra tu rii şahiste, fă ră p ractica m a rilo r tu rn e e şi a lu p tei cu cei m ai p u tern ici ad v ersari, nu poate asig u ra depăşirea u n u i an u ­ m it plafon, to tal in suficient p en tru a face fa ţă u nui ju c ăto r de ta lia cam pionului lum ii. P re ze n ţa spectatorilor la p rim a ru n d ă în tre c u a şte p tă rile o r­ ganizatorilor, care, cu ap ro b a re a lui Fischer, in sta la ră fotolii p în ă la 47 cm de scaunul său. O pt p u tern ice reflecto are serv eau to t a tîto r cam ere de televiziun e gata să su rp rin d ă cele m ai su b tile rea cţii ale com batanţilor. Sosit cu douăzeci de m in u te în a in te a sta rtu lu i, Bobby îm p ă rţi cu b u n ăv o in ţă surîsuri, strîn g e rî de m în ă şi autografe, lăsîn d u -se cu o îngerească ră b d a re foto g rafiat şi film at de orice a m a to r sau profesionist. îşi prim i p a rte n e ru l cu b u n ăv o in ţa b u n icu lu i ce asistă in d u lg en t la n ăz d răv ăn iile nepoţelului, şi c u rîn d p artid a începu. Ju c în d cu piesele negre, F ischer alese a p ă ra re a Nim zdvici, v a ria n ta din p a rtid a a 5-a a m eciului său cu Spasski. S p re su r­ p rin d erea tu tu ro ra, K n u t B org executa m u tă rile rap id , cu fa ţa im p asib ilă şi rela x ată . C urînd, se văzu că el şi-a ales cea m ai b u n ă lin ie de joc, recom andată c h ia r d e ' R J R în best-seller-u l său cu titlu am ăg itor „Şahul fă ră lacrimi*4. C am pionul încep u să g în ­ dească d in ce în ce m ai m ult, fă ră să reu şe asc ă totu şi ru p e re a ritm u lu i de m etronom al ad v ersaru lu i, care d ăd ea im p resia că n u este su rp rin s de nici u n a d in tre m ag istralele riposte. P e n tru a evita pericolele su rp rin ză to arei d o m in ări te rito riale pe care o ex e rcita Borg, F isch er bloca poziţia, elab o rîn d p ericu ­ loase co n tra ata cu ri în e v e n tu a lita te a u n o r străp u n g e ri te m e ra re ale rivalului* D ar, p e m ă su ră ce p a rtid a avansa, devenea to t m ai c la r că ch allen g eru l nu v a risca nim ic, organ izîn d u -se şi el în v ed erea com baterii oricărei agresiuni. D uelul m a n e v re lo r fu lu n g şi av u d re p t re z u lta t o blocare com pletă a poziţiei. R em iza e ra in ev itab ilă, şi, la p ro p u n erea a s tru lu i am erican , a şi fost con­ se m n ată la m u ta re a a 50-a. S en zaţio nala ştire fă c u în tr-o clip ă ocolul lum ii. A chizitorii b iletelo r p e n tru ru n d a a şasea* a n tic ip a ta zi a triu m fu lu i fisch erian , su fe riră o g rea decepţie,, pierzîn d p o sib ilita tea v în z ării lo r cu su p rap reţ. S ocietăţile de televiziune, c a re îşi asig u ra se ră tran sm isiile n u m ai p e n tru p rim a ju m ă ta te a în tîln irii, p lă tea u acum înzecit p e n tru p relu n g ire a co n tractu lu i.

N u m ăru l ziariştilo r ac re d ita ţi deveni de trei ori m ai m are, d a r cel al sp ectato rilo r adm işi în sală se red u se : f u ră desfiinţate, la cererea lu i R .J.F., prim ele tre i rîn d u ri de fotolii. De asemenea» au fost în lă tu ra te şi două cam ere de televiziune cu reflecto arele respective. R u n d a a doua a con firm at ex c elen ta p reg ă tire teo retica a la­ ponului, care a ju c a t cu piesele negre o v aria n tă, fav o rită a lui F ischer, d in a p ă ra re a siciliană. O bligat să lu p te îm p o triv a p ro p riilo r lu i ^sisteme şi p rev en it asu p ra cu n o ştin ţelo r lu i Borg, cam pionul preg ăti în delu n g a ta ­ cul, d a r fu nevoit să am îne m ereu d eclanşarea lu i din pricin a a p ă ră rii ex acte şi a p o sib ilităţilo r de c o n tra lo v itu ri pe care le în trev ed ea. Ceea ce îl uim ea e ra co n statarea că i se o p un eau idei de joc p reconizate de el du p ă n e n u m ă ra te ore de analize şi pe care le ştia cu to tu l necunoscute alto ra. P ă re a că, av în d u n m e­ canism asem ăn ăto r de gînd ire şi p o rn in d de la aceleaşi stru ctu ri, Borg aju n sese la concluzii identice. S itu aţia se stabiliză, şi, din în cleştarea strateg ică ce a u rm at, a reieşit lim pede că cel care calcula m ai ra p id era re p re z e n ta n tu l E uropei septen trio n ale. O în c erca re te m e ra ră a cam pionului de a com plica cu orice p re ţ p a rtid a opri ră su fla re a m ilioanelor de telespectato ri ; co­ m en tato rii p ronosticau un duel pe v ia ţă şi pe m oarte, cu u n o are­ care av a n ta j în să p e n tru challenger. D ar, spre u im irea tu tu ro ra, acesta n u ex p lo ată ocazia ivită, ci găsi o cale de sim plificări fo r­ ţate, d u p ă care rem iza deveni inevitabilă. U rm ăto arele p a rtid e se d e sfă şu ra ră du p ă acelaşi tip ic : K nut Borg o b ţin ea o poziţie sigură din orice deschidere, u tiliz a u n fa n ­ tastic b agaj de cunoştinţe p e n tru a elabora stru c tu ri im p e n etra­ bile, ev ita p rin tr-u n calcul exact orice cursă, n u se lăsa te n ta t de nici u n a d in tre posib ilităţile de a obţin e av a n ta j pe căi p ericu ­ loase şi dovedea o te h n ică im pecabilă a fin alu rilo r. N ici cei m ai p ătru n z ăto ri a n a lişti n u găsiră fisu ri în rigoarea constru cţiilo r sale, de pe în ă lţim ea c ă ro ra p ăre a că aştea p tă ocazia unei lovi­ tu ri sigure, decisive. R itm u l ra p id a l rundelor, im pus ch iar de F ischer p rin reg u ­ lam ent, şi im posib ilitatea de a în tre ru p e şiru l jo cu rilo r au in sta u ­ r a t o sta re de ten siu n e in su p o rtab ilă. D upă zece rem ize consecu­ tive, cam pionul riscă necugetat, fu sa n cţio n at prom pt, d a r reuşi să o b ţin ă o ju m ă ta te de p u n c t d u p ă o lu n g ă ap ă ra re , u şu rată m u lt de m a n ie ra te h n icistă în care ju ca Borg. S ub sem nul u n ei delăsări, două ru n d e se în c h eia ră apoi p rin eg alităţi du p ă n u m ai 15 m u tări. Cota p a riu rilo r scăzu vertiginos la 3 : 1 , ia r laponu l prim i 314 scrisori d e am enin ţare. G ru p u ri riv ale clanului bookm akerilor an g a ja ră lu p te de stra d ă soldate cu 27 de g rav ră n iţi şi în oraş se in sta u ră o a d e v ă ra tă sta re de asediu. C onstrînşi de pariori, avocaţii lu i R.J.F. c e ru ră un m inuţios exam en m edical şi un control teh n ic al m obilierului d in ju ru l m esei de joc, p e n tru a descoperi eventualele in sta la ţii electro­ nice ascunse, d a r n u se găsi nim ic. La ru n d a a 14-a, se produse un v eritab il seism : F isch er nu se p rezen tă şi fu d eclarat învins. A clacat nervos ? Voia să a b a n ­

31

doneze ? E ra o m a n e v ră p e n tru dezechilibrarea ad v e rsaru lu i ? în tre a g a om enire aştep ta cu n e ră b d a re u rm ă rile acestui act ex tra v ag a n t. C o n tralo vitura fu n ea şte p tată : Borg nu se prezen tă la jocul u rm ăto r şi scorul redeveni egal. L u p ta reîncepu cu şi m ai m u ltă în v e rşu n a re în tr-o în căp ere fă ră sp ectatori şi fă ră cam ere de televiziune, singurul ad m is în p rea jm a ju c ăto rilo r fiin d arb itru l. N im ic n u -l scoase din ech ili­ b ru l sistem ului său defensiv pe m a tem atician u l-şah ist con stru cto r al u n o r terib ile m etereze, care îi creau o n e stră m u ta tă în cred ere, d a r şi o in failib ilă conştiinţă a p ro p riilo r lim ite. U ltim ele p a rtid e se d esfă şu ra ră sub sem nul unei to tale in d i­ fe re n ţe din p a rte a lui F ischer, care dădea sem ne văd ite că a re ­ n u n ţa t la ideea de a cîştiga. Scorul fin al (12—12) n u schim ba de­ ţin ă to ru l titlu lu i, d ar producea com utări sensibile în optica ge­ n e ra lă asu p ra şahului. D espre K n u t B org s-a afla t apoi că tim p de 15 an i stu d iase ap ro ap e în tre ag a lite ra tu ră de specialitate, sistem atizată cib ern e­ tic. P e această tem elie a elab o rat program e de an aliză şi de p er­ fecţio n are a v aria n telo r, pe care şi le-a în su şit tre p ta t, folosindu-se de cea m ai m od ern ă teh n ică p e n tru a n tre n a re a p u te rii de calcul şi a m em oriei. P ro b lem a rid ic a tă de senzaţionala p e rfo rm an ţă a d at m u lte d u reri de cap teoreticienilor, incap ab ili să explice coerent acest fap t sin g u lar : ch iar fă ră ex p e rien ţa m a rilo r com petiţii, d a r în suşindu-şi te za u ru l şa h ist p rin m etode cibernetice, o excep ţio n ală in telig en ţă m atem atică a p u tu t ţin e o clipă în cum pănă geniul lu i R .J F . B ineînţeles, K n u t Borg d eterm in ă a p a riţia u n o r exegeţi care, p rin tr-o av a la n şă de studii, îi dovediră că posedă şi alte ca lităţi ascunse sub m a n tia te h n icistă şi sco rn iră ch ia r legende d esp re m istu ito arele-i pasiuni din copilărie, legate de sp o rtu l m in ţii. în ciuda n en u m ărate lo r pro n o sticu ri asu p ra v iito arei ac tiv ităţi a lu i Borg, acesta, satisfăcu t de sp lendida-i reu şită, e ra ocupat acum pîn ă peste cap cu d o cum entarea sa în d irec ţia calculului n u m eric al proceselor psihologice. C u rîn d însă, începu să fie u itat, în c e n tru l p reo cu p ărilo r zia­ riştilo r din în tre ag a lum e aflîndu-se p re g ă tirile p e n tru ap ro p ia ta „licitaţie" de la Los A ngeles, care u rm a să desem neze un al doi­ lea a d v e rsar p e n tru R obert Jam es F ischer, p în ă la p roxim a în tîl­ n ire oficială din p ro g ram u l F.I.D.E.

(în numărul viitor: .CHALLENGER FARA VOIE“)

Tiparul executat la Combinatul polifirafic „Casa Scînteii**

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->