Neuropsihologia starii de somn

Conform dictionarului somnul este definit ca fenomen fiziologic natural al animalelor superioare, stare reversibila a organismului, in care are loc scaderea pana la disparitie a reactiilor adaptative superioare, a relatiilor senzitivo-motorii cu mediul ambiant si diminuarea majoritatii funtiilor organismului. Somnul se manifesta ca o nevoie imperioasa, ca o obisnuita, mentinuta cu pretul si rigorile unei conditionari si a unui veritabil ritual; se deosebeste de starile patologice, de pierderea cunostintei prin acea ca in somn subiectul poate fi trezit prin stimulari senzoriale. Ca urmare, somnul este o stare fiziologica reversobila caracterizata prin abolirea constintei, inactivitate comportamentala, somatomotorie, diminuarea metabolismului si a reactivitatii. Viata normala impune o alternanta adecvata a starii de veghe si somn dependenta de varsta si de conditiile fiziologice individuale. In timpul vietii, somnul are o anumita periodicitate: la nou nascut exista un ciclu somn/veghe polifazic, la copil apare un patern bifazic caracterizat prin somnul de dupa amiaza, iar la adult ciclul cicardian este monofazic. Pana in anul 1950 somnul era considerat un fenomen pasiv. Intre 1950 si 1060 cercetarile au revolutionat teoriile cu privire la somn prin recunoasterea caracterului activ al acestuia si a succesunilor sale ciclice contolate de sisteme neurochimice strans corelate. Ciclul veghe-somn reprezinta pentru organism o unitate de masura pe baza careia isi masoara timpul propriu. Este vorba deun orologiu endrogen, prezent in toate sistemele, incepand cu celula, iar sincronizarea lor se realizeaza pe baza unui sistem reglator si integrator in care un rol deosebit detin hipotalamusul si scoarta cerebrala. Pe acest fond endrogen intervin modificari in functie de conditiile mediului fizic, familial, social cum sunt: activitatea fizica, intelectuala, conditiile de munca si viata, variatiile programului de lucru, emotiile, durerea strans legate de sistemul limbic. Somnul rezulta ca urmare a unor fenomene complexe cu doua componente: pasiva si activa. Componenta pasiva este rezultatul intreruperii starii de veghe din cauza procesului de oboseala progresiva a neuronilor solicitati continuu, ceea ce determina scaderea excitabilitatii lor si implicit scaderea fluxului senzorial al scortei cerebrale cu dezactivarea acesteia. Componenta activa are la baza o serie de formatiuni nervoase responsabile de inducerea si intretinerea somnului. Sunt inscrise doua tipuri comportamentale de somn: somnul cu unde lente (sau somnul lent), denumit asa deoarece electroencefalograma arata o predominanta a undelor lente. Caracteristici:creierul isi incetineste activitatea, corpul se relaxeaza, tonusul muscular este redus, ritmul cardiac este regulat, fata inexpresiva, respiratia ampla si lenta. 75% din somn este somn lent, trecand de la faze de somn lent usor (adormire, siesta) pana la faze de somn lent profund. somnul paradoxal denumit asa deoarece electroencefalograma facuta in timpul lui arata o intensa activitate cerebrala (unde rapide, ca in stare de veghe). Caracteristici: creierul este hiperactiv, corpul este deconectat, ritmul cardiac este rapid, fata expresiva, respiratia rapida si neregulata, miscarile oculare rapide. 25% din somn este somn paradoxal, faza scurta la inceputul noptii, mai lunga spre sfarsitul noptii.

Acest patern cerebral activ este cuplat cu pierderea tonusului muscular din intregul corp. care face parte din stadiul 1 si 2. Multe miscari oculare din timpul somnului REM sunt lente si oscilatorii. dar activitatea somatica nu este absenta si predomina activitatea parasimpatica. fiecare somn REM este precedat de o perioada de somn lent si in modnormal. iar motilitatea gastrointestinala creste. Inregistrarile facute pe animale au relevat ca desi activitatea corticala este desincronizata. modificand-o in directia temperaturii ambiente. somn activ sau somn desincronizat. Somnul cu undelente. La 90 dupa debutul somnului apar numeroase modificari fiziologice abrupte. Inregistrarile facute in stadiul 2 contin numeroase explozii caracteristice fisurilor de somn cu durata de 1-2 secunde. Metoda pricipala de monitorizare a stadiilor somnului uman este electroencefalografia (EEG). Acesta este starea de somn paradoxal. asemanatoare dar nu identica cu cea a starii de trezire. Proprietatea dramatica si fundamentala a acestui stadiu al somnului este reducerea hemeostaziei. Stadiul 3 si 4 al somnului cu unde lente ocupa aproape 15% si are loc in prima jumatate a perioade de somn. REM este cel mai usor stadiu al somnului. Un alt semn este reprezentat de contractia severa a pupilelor (mioza). Ritmul teta hipocampic este observat in starea de trezire. Un om se poate trezi spontan din somnul REM mult mai usor. Acest stadiu activ al somnului a fost numit somn REM (rapid eye movements). sub efectul mecanismelor interne si al influentelor externe foarte complexe. este un somn superficial.Aceste doua tipuri de somn se succed pana la cinci-opt ori pe noapte. care precede si careurmeaza unui stadiu REM. EEG trece progresiv prin toate cele4 stadii ale somnului cu unde lente intr-o perioada de 30-45 minute. Dupa criteriul intern al trezirii. Urmatoareale 4 stadii ale somnului cu unde lente reprezinta stadii cu profunzimi succesive. nu survine niciodata la debutul somnului de noapte. In stadiul 3 si 4 domina undele lente desomn (somnul delta). Nevoia de somn survine in fiecare zi (ritm circadian) aproape la aceeasi ora. EEG devine desincronizata cu voltaj scazut. . Voltajul EEG cel mai scazut este inregistrat in stadiul 1. in aceeasi perioada de timp. Ele apar in prima treime a noptii si dispar adesea complet mai tarziu. In timpul somnului cu unde lente muschii se relaxeaza. Pragul pentru trezirea din somnul cu unde lente variaza invers cu frecventa EEG. iar la revenire parcurge aceleasi stadii in ordine inversa. oscioarele urechii medii si respiratiei. Stadiul 2 al somnului cu unde lente ocupa aproximativ o jumatate de ora din somnul total. Cel care doarme pierde la un moment dat si abilitatea reglerii temperaturii corpului. In timpul somnului REM. EEG hipocampica este inalt sincronizatacu unde teta. astfel incat REM este considerat ca cel mai profund stadiu al somnului. Stadiile 1-4 ale somnului cu unde lente caracterizate EEGprin frecvente din ce in ce mai lente si cu voltaj mai inalt corespund starilor de somn din ce in ce mai profund. In general. Stadiul 4 al somnului cu unde delta este cel mai dificil de intrerupt. rapid. catre dimineata. Frecventa batailor cardiace si tensiunea arteriala scad. Scapa de aceasta paralizie generalizata numai muschi scheletici care controleaza miscarile ochilor. dar peste acestea se suprapun si izbucniri de miscari oculare rapide. Se crede ca majoritatea viselor au loc in timpul somnului paradoxal. Acest fapt se datoreaza suprimarii activitatii simpatice. Cand o persoana doarme. Prin urmare profunzimea somnului nu reprezinta un parametru unitar. in special cand EEG corticala are o desincronizare maxima. creste pragul de trezire la stimulii mediului inconjurator. EEG inregistrata in stare de veghe este construita din unde cu voltaj scazut si activitate rapida.

Freud sa le atribuie o functie simbolica majora. atonie musculara si miscari oculare. În acest fel se succed 4 . In segmentul activismului slab. Ca rezultat noi ne reamintim numai viselede dimineata. Stadiile mai usoare ale somnului cu unde lente. articularea si combinarea secventelor. La nivelul cortical somnul REM se manifesta printr-o activitate electrografica rapida continua si de jos voltaj aproape identica cu cea a starii de veghe. care sunt cu cel mai vechi si cel mai emotional continut psihologic. se produc vise cu un continut fantasmagoric. astfel incat orele de dimineata se asociaza in mod normal cu treziri mai frecvente. el survine tot la aproximativ 90 de minute în cursul somnului si dureaza în medie 15-20 de minute. intr-o forma indirecta. cat si dinamica viselor sunt dictate deresorturile profunde ale inconstientului si prin aceasta ele devin calea principala deacces la sferele abisale a vietii psihice. adica 75-80% din ansamblul somnului. dupa care apare în general prima faza de somn profund cu o durata de aproximativ 15 minute. In reaminirea continutului viselor un rol important il are cresterea paralela a succesiunii perioadelor REM. In cadrul lor. ca o prima forma de realizare a imaginatie Visele reprezinta imaginarul inconstient. . deghizata. Dupa prima perioada de somn REM intervalele dintre celelalte perioade REM aleunei nopti scad.adultul normal prezinta perioade de somn cu unde lentesi perioade de somn REM. impreuna cu perioada mai lunga a REM au loc de preferinta in a doua jumatate a noptii. Stadiul 4 din somnul cu unde lente si somnul REM au caracteristici disctinctive pentru fiecare individ. intensitatea tonusului emotional si interventia imageriei vizuale. Staduil 4 al somnului cu unde lente este mult mai influentat de timpul anterior fara somn. fapt ce l-a determinat pe S. In timpul unei nopti tipice de somn. Probabilitatea amintirii unui vis scade la zero in timpul episoadelor cu unde lente. cu o durata de aproximativ 2 ore. multe dintre ele ramanand sub pragul ecforarii. la granita cu somnul profund. ci asa cum s-a demon-strat. Stadiile REM apar la intervale regulate si se succed de 4-6 ori pentru o durata de somn de 8 ore. marcând terminarea primului ciclu de somn. Visele. in timp ce somnul REM este mai putin afectat de acesta. O noapte de somn se poate reprezenta astfel: individul trece succesiv prin patru stadii de somn lent care se desfasoara în primele doua ore de somn. prin faptul ca producerea si desfasurarea lor se afla in afara comenzii deliberatoare si a controlului voluntar.considerand ca ele exprima. Aparitia visului nu este deloc aleatorie. a imaginilor au un caracter aparent ilogic. in timp ce durata somnului cu unde lente este de 6 ore. Al doilea ciclu dureaza aproximativ 85-95 de minute. pulsiuni si dorinte neimplinite. Descoperirea corelatiei stranse dintre somnul REM si visele vizuale a dus la schimbarea multor notiuni cu privire la vise. Prima parte a somnului. Visul este considerat ca fiind o pozitie intermediara între veghe si somnul profund fiind asimilat perioadei de dormire. Starea de vis (Rapid eye mouvement) la om se desluseste printr-o activitate electrica corticala rapida (foarte apropiata de cea din starea de veghe). este formata dintr-o lunga perioada de somn cu unde lente si dintr-o perioada REM de scurta durata. adica de 20-25% din durata totala a somnului.6 cicluri de somn.In fine majoritatea persoanelor trezite din somnul REM isi amintesc rapid visele. care au loc la 8 minute dupa somnul REM. deci un alt "mod biologic de existenta". Durata totala normala a somnului REM este in medie de o ora si jumatate pana la2 ore. aleator. Atat continutul. in timp ce lungimea unei perioade fiecarui epison REM tinde sa creasca. in timp ce mai putin de jumatate din cele trezite din somnul cu unde lente nu raporteaza nici o activitate mentala. neputand fi relatate dupa trezire.

ci si in amalgame de afecte. de regula. in interiorul segmentului activismului mai intens. Cand asemenea vise seproduc sub influenta unei probleme sau a unui proiect de creatie pe care subiectul le are in sfera preocuparilor sale imediate. involuntar. Pozitia subiectului in structura celor doua tipuri de vise este diferita: in cadrul celor din prima categorie. sa-si exploateze zonele profunde ale propriei personalitati. tendinte psihotice. cvasihalucinatoriu. concomitent cu cresterea efortului necesar pentru desfasurarea unui activitati.dimpotriva. metamorfozarea mergand pana la inversie. Componenta de baza a visului este traita in mod specific. Cand subiectul incearca sa-si aminteasca si sa-si povesteasca visul. care se intinde sus pana la ”pragul de trezire” se produc vise cu un continut mai realist si cu o structura relativ coerenta. Este evident ca procesul beneficiaza si de participarea constiintei vigile. Persoanele private de somn timp indelungat prezinta o diminuare a performantelor. In vis. el fiind „agent” de la care emana actiuni. el oferind sugestii sau elemente desprijin pentru activitatea rezolutiva specifica. Sunt afectate in special solicitarile de lunga durata. astfel incat evenimentele anterioare actioneaza aspra celor ce urmeaza. El consta in traducerea gandurilor in imagini si in coordonarea acestora din urma intr-o succesiune asemanatoare unei piese de teatru. este centrata in jurul unei teme. in cadrul celor din a doua categorie. tensiunii arteriale si a respiratiei. el fiind preponderent obiect al actiunii unor „forte straine”. Dramele secrete ce se consuma in vis permit subiectului sa se cunoasca mai bine. putand sa sesubdivida in episoade. visul poate aparea si ca expresie a procesului latent de imaginatie. o drama. tulburari de perceptie. Somnul reprezinta o perioada de refacere a organismului in special a sistemului nervos cu o importanta componenta anabolica si organizatoare. . In acest caz. Primul consta in condensarea de trasaturi similare in imagini sintetice. o istorie. Rezulta ceea ce se cheama o fabulatie.visul se constituie intr-un compromis intre tendinte divergente si intr-un operator de punere in ordine a trairilor. Astfel se ajunge la o constructie inedita si bizara care. si care. mai ales. Al patrulea mod de operare al visului este elaborarea. Aceasta disociere permite ca energia disponibila sa fie transferata sau investita intr-o alta imagine. subiectul are o implicare activa. Sinteza propriu-zisa a imaginilor isi are sursa nu numai in faptele obiective ale similitudinii. dar acumdobandesco noua semnificatie. Al treilea mod de operare in activitatea onirica este dramatizarea sau figuralizarea. la trezire. exprimand o idee fundamentala a lui Freud cu privire la posibilitatea unei disocieri intreimaginatie si incarcatura sa afectiva. se constata frecvente „alunecari” ale valorilor afective sau asocieri bizare. Visul are la baza cateva moduri de operare. Al doilea mod de operare in vise este deplasarea. participanddirect la diferitele episoade ale intamplarilor. bine inchegata. dupa trezire. pot fi povestite fara nici un fel de dificultate. subiectul are o implicatie pasiva. uneori modificari vegetative. Se poate ajunge la iritabilitate. tinde sa ii dea o anumita coerenta si unitate sa-l faca inteligibil din punct de vedere si logic si semantic. cat si. Termenul este de sorginte psihanalitica si este echivalent cu cel de transfer. Continutul lent al visului este orientat catre viitor prin tensiunice reanima asteptarile. Aceasta intervine atat in cursul manifestarii visului. cum ar fi influenta ritmului cardic.

Dictionar de psihologie. Compendiu de neuropsihologie. 2. Editura Universitatii de Vest. Editura Universitare. Editura Albatros. Bucuresti 2002 Mona Vintila. Mihai Golu. Bucuresti. 3. Bazele psihologiei generale. Editura Medicala. Timisoara 2007 Leon Danail. Bucuresti 1978 Mihai Golu. Paul Popescu-Neveanu. Tratat de neuropsihologie. 2006 .Bibliografie 1. 4.