P. 1
Satul Meu Editorial

Satul Meu Editorial

|Views: 4|Likes:
Published by Bianca Dotcos

More info:

Published by: Bianca Dotcos on May 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/27/2014

pdf

text

original

Mirosul de praf care se ridica de pe uliţele neasfaltate în timpul verii, apa rece din fântână, trosnetul lemnelor din

sobe iarna cand bunica tricota si ne spunea povesti ... cam la asta mă gândesc când îmi amintesc de copilărie; o viaţă simplă la ţară în satul în care pot să spun că am văzut lumina zilei, o viaţă plină de bucurii alături de cele două fiinţe dragi, bunicii mei, care mi-au călăuzit paşii în primii ani de viaţă, cât timp am locuit la ei. Satul despre care vă povestesc este mai degrabă un cătun, o aşezare din judeţul Sibiu, foarte aproape de Agnita. Este neînsemnat ca întindere, dar pentru mine reprezintă universul copilăriei mele. Acolo am învăţat să merg, să vorbesc, la grădiniţa de acolo am spus pentru prima dată o poezie. Tot acolo am învăţat alfabetul, alături de un dascăl extraordinar. După primul an de şcoală, părinţii m-au transferat la una din şcolile din Agnita ca să pot fi împreună cu ei. Nimic însă nu mai era la fel. Intram dintr-o dată într-o lume cu totul diferită de cea cu care fusesem obişnuită. Aşteptam cu nerăbdare sfărşitul de săptămână sau vacanţele ca să plec „acasă”. Acasă era satul meu drag, casa micuţă a bunicilor, uliţele prăfuite pe care le colindam în lung şi-n lat. Când eram acolo nu-mi era dor de prieteni, părinţi sau de condiţiile civilizate de la oraş, cum ar fi - apă curentă, străzi asfaltate, parcuri de joacă, poate doar de toaletă cu WC şi cadă. Condiţiile din ograda bunicilor erau modeste. Nu aveam apă curentă, dar în schimb aveam posibilitatea să beau acea apă proaspătă, rece de fântână care avea un gust tare bun. . Bunica mea făcea o mâncare grozavă şi mă păcălea întotdeauna să mănânc chiar şi ce nu-mi plăcea, avea o tehnică aparte şi o răbdare pe măsură, dat fiind faptul că eram veşnic mofturoasă la mâncare. Altă parte faină de care îmi aduc aminte e însăşi casa, curtea şi grădina. Parcă toate erau la locul lor, chiar şi copacii, florile, cuşca câinelui, coteţul găinilor, grajdiul, nu aş fi schimbat nimic, niciodată. Din fericire, trebuie să mulţumesc părinţilor mei care se ocupă acum de casă, astfel încât să se păstreze farmecul acelui loc, care a însemnat o lume de basm, nu doar pentru mine, ci şi pentru fratele meu. Ceea ce-mi aduce o foarte mare bucurie, dar şi nostalgie reprezintă sărbătorile de iarnă, Crăciunul şi Anul Nou, care erau minunate. Tot satul era îmbrăcat de sărbătoare. Simţeai de la un capăt la celălalt mirosul de cozonaci şi lichie proaspete, de sarmale cârnaţi sau carne afumată. Anii au trecut, am crescut, m-am despărţit demut de copilărie, dar amintirea sătucului meu drag este vie încă în inima mea. Cu alte cuvinte, cine n-a trăit niciodată la ţară, cine n-are bunici la ţară, e un om sărac... Dacă sunteţi părinţi, căutaţi să vă duceţi copiii la ţară, într-un loc autentic şi lipsit de confortul de la oraş. Lăsaţi copiii să încerce şi munca câmpului, să cunoască toate plantele sălbatice şi de prin bătătura unei gospodării, lăsaţi-i să stea alături de bătrâni şi să audă poveştile lor de viaţă, lăsaţi-i să simtă şi alte condiţii de trai, mai vitrege, lăsaţi-i să înveţe că vaca nu are culoare mov. Nu o să aibă decât de câştigat, e o experienţă de viaţă care-i întăreşte şi le hrăneşte sufletul. Dacă sunteţi tineri, mergeţi la sat, fără jenă şi fără ruşine! Aveţi mai multe de câştigat decât timpul pierdut în baruri sau la cumpărături.

deschideţi-vă sufletele în faţa nepoţilor şi copiilor şi împărtăşiti cu ei din experienţa şi frumuseţea vieţii simple de la sat.Dacă sunteţi bunici. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->