PREJUDICIUL ECOLOGIC

ilustrată şi prin definiţia dată de R. putându-se lua în consideraţie regulile răspunderii civile pentru prejudicii materiale şi. Conceptul de prejudiciu ecologic a fost pentru prima oară utilizat de Michel Despax pentru a pune în evidenţă particularitatea prejudiciilor indirecte rezultând din atingerile aduse mediului înconjurător. Însă. Prejudiciul ecologic depăşeşte cadrul unei atingeri aduse bunurilor şi persoanelor luate individual. eventual. Aşadar. având în vedere interdependenţa fenomenelor ecologice. Un prim aspect se referă la faptul că rolul de victimă a unui asemenea prejudiciu îl poate deţine atât omul cât şi mediul. că atingerile aduse acestora lezează interesele colective este. prejudiciul ecologic ar consta în degradarea elementelor naturale sau. o asemenea optică pune în umbră tocmai prejudiciul ecologic propriu zis. prejudiciul ecologic reprezintă o atingere a ansamblului elementelor unui sistem. aceste “bunuri ale mediului înconjurător”77 nu sunt “subiecte de drept”. de pildă. cel referitor la viaţa sălbatică). a activităţii şi a bunăstării acestuia. Faptul că ele constituie un patrimoniu colectiv. sub mai multe aspecte. În acest sens. Conceptul de prejudiciu ecologic a fost iniţial perceput prin intermediul omului ca victimă cât priveşte lezarea sănătăţii şi a bunurilor sale. iar asigurarea reparării lui o necesitate absolută. Credem că doar ştiinţele naturii ar putea da răspunsuri inteligibile şi coerente. prejudiciul ecologic a făcut obiectul a numeroase controverse doctrinare. Cu toate eforturile doctrinare nu s-a ajuns la o definire a “prejudiciului ecologic pur”. desigur. evident antropocentrică a prejudiciului ecologic este. independent de repercusiunile sale asupra persoanelor şi asupra bunurilor”. de asemenea. prin rezultatele obţinute. numai că mecanismele juridice “clasice” cunosc doar protecţia exclusiv individuală. morale. fără repercusiuni imediate şi evidente asupra activităţii umane. Aici mediul este sursa prejudiciului şi nu victimă. un patrimoniu comun al umanităţii este. a sistemelor juridice tradiţionale pentru integrarea “prejudiciului ecologic pur”. cert. de altfel. după definiţia dată de M.Diversele şi multiplele atingeri aduse mediului şi prejudicii cauzate omului şi mediului au determinat doctrina să caracterizeze şi să consacre noţiunea de prejudiciu ecologic distinctă de prejudiciul ordinar (obişnuit). apropiată de teoria clasică a tulburărilor de vecinătate. victima directă este mediul înconjurător prin elementele sale neapropriate şi neapropriabile. Astfel. s-a propus ca definiţie: menţinerea proceselor ecologice esenţiale. reguli care adesea au decepţionat. iar prin caracterul său indirect şi difuz pune probleme complexe cât priveşte dreptul la reparaţie. suferit de mediul însuşi (cum ar fi. demonstrată. Această concepţie. Or. pentru a caracteriza un atare prejudiciu. orice atingere adusă unui element al mediului înconjurător (cum ar fi. Sub acest unghi. Caballero “prejudiciul cauzat direct mediului luat în sine. cu toate că s-ar putea profila o evoluţie în sensul recunoaşterii lor ca subiecte de drept. realitatea acestui gen de prejudiciu reprezintă o evidenţă. pornind de la strategia mondială a conservării.este considerat independent de dreptul de proprietate şi de persoane. menţinerea 2 . Aşadar. de pildă.ca victimă . solul etc. el trebuind să facă obiectul unei protecţii specifice. de asemenea. Mediul . De altfel. apa sau atmosfera) nu poate să nu aibă efecte şi asupra altor componente ale mediului (flora şi fauna acvatică sau terestră. indubitabil.). Această tipologie (prejudiciul suferit de om prin fapte de poluare) este. Drago “Prejudiciul ecologic este acela cauzat persoanelor şi bunurilor de către mediul în care trăiesc”. Independent de inadaptarea recunoscută.

Nu putem. bunurilor sau mediului. cum ar fi. însă. Astfel. prejudiciul adus speciilor sau ecosistemelor. deteriorarea mediului reprezintă alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului. reducerea diversităţii şi productivităţii biologice naturale şi antropizate. pentru a cuprinde şi elementele componente ale acestuia. inclusiv amenajarea necorespunzătoare a teritoriului. în condiţiile legii române pentru protecţia mediului. Legea română şi prevederile Legii 137/1995 până la modificarea prin OUG nr 91/2002 prevedea în cuprinsul anexa 1. atmosferei şi solului. că “Prejudiciul. Prima lege care a prevăzut în mod expres repararea prejudiciului adus naturii este legea 3 . calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”. în căutarea unei definiţii cât mai exacte. provocat de poluanţi. bunurilor sau mediului provocat de poluanţi. ea include toate elementele componente „inclusiv valorile materiale şi spirituale. Dauna cauzată naturii a fost recunoscută prin repercusiunile economice determinate de degradarea resurselor naturale. diversitatea şi productivitatea ecosistemelor naturale. fără a avea expres în vedere prejudiciul ecologic. Dreptul federal american recunoaşte de peste douăzeci de ani existenţa unui drept la reparaţie pentru daunele cauzate resurselor naturale “pentru fapta unor activităţi sau substanţe periculoase”. am putea tinde la o luare în consideraţie indirectă a “daunei ecologice pure”. În înţelesul legii. Desigur. de activităţi dăunătoare”.diversităţii genetice şi menţinerea unei exploatări durabile a speciilor şi a ecosistemelor. atingerile aduse acestor obiective ar constitui “prejudiciu ecologic pur”. în lege „prejudiciu – efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor. Iar în prezent apare la anexa A privind definiţiile termenilor specifici utilizaţi. aceste elemente se pot combina cu elementele constitutive ale prejudiciului cauzat naturii. cauzate în principal de poluarea apei. care este luat în consideraţie atunci când se determină prejudiciul şi să continuăm raţionamentul făcând apel la determinarea legală a deteriorării mediului. de pildă. Ni se pare că aceste preocupări s-ar putea regăsi. Aşadar. pentru a ajunge la recunoaşterea juridică a daunei ecologice trebuie să pornim de la definiţia mediului. astfel încât s-a putut. În cele ce urmează. afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii. eventual. aşadar. Elementele caracteristice ale prejudiciului ecologic pot fi până la urmă identificate. observăm că mediul ca victimă este enumerat fără o preocupare specială pentru noţiunea de daună ecologică. dar dificultatea formulării juridice subzistă. vom cita. evita orice controversă privind existenţa unui interes lezat sau a unui drept asupra acestor resurse. este un efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor. supraexploatarea resurselor. care pe lângă caracterizarea noţiunii de degradare a mediului cuprinde şi cauzele ce pot determina degradări. probabil. Fără a stărui prea mult asupra explicării noţiunii de “prejudiciu” prin aceea de efect cuantificabil în cost al daunelor (în loc de cuantificare a costului reparaţiei daunelor). gospodărirea şi valorificarea lor deficitară. la aceeaşi anexă. cu titlu de exemplu. nega faptul că legea cuprinde şi unele elemente esenţiale care sunt specifice daunei ecologice. Dacă ne uităm în aceeaşi anexă la definiţia noţiunii de „mediu”. în înţelesul legii. unele dispoziţii novatoare din dreptul american şi canadian. activităţi dăunătoare. echilibrul ecologic. păcătuieşte prin dorinţa de a cuprinde totul în dauna unei caracterizări sintetice şi clare. această definiţie. omul şi bunurile sale fac parte din mediu şi nu pot fi enumerate distinct de acesta. sub denumirea de “deteriorarea mediului”. accidente ecologice sau fenomene materiale periculoase”. Desigur.

Aceasta nu pune. o serie de dificultăţi însoţesc orice demers care îşi propune determinarea certă a unui prejudiciu ecologic. securităţii sau confortului fiinţei umane sau să cauzeze o daună calităţii solului. Această consacrare se găseşte în Legea privind repararea prejudiciului constând în degradarea sau distrugerea resurselor naturale datorată faptei substanţelor periculoase din 1980 (cunoscută sub denumirea de super fund). care este “susceptibilă de a aduce atingere vieţii. viaţa sălbatică. aerului”.referitoare la conducta de petrol Trans-Alaska. “peştelui. de un guvern străin. iar victima este subiect de drept. sănătăţii.2 al Directivei defineşte leziunile aduse mediului ca “atingeri importante şi persistente ale mediului. la îndoială realitatea acestuia. Art.ca sursă de perturbare pentru om cât priveşte sănătatea sa sau patrimoniul său. Se mai precizează că sunt “incluse atingerile aduse florei şi faunei datorate unei modificări a acestor condiţii”. dobândindu-şi autonomia. căutarea unei soluţii mai adaptate pentru repararea daunei ecologice pure. o lege din 22 iunie 1990 permite organului central competent (ministrul) de a dispune decontaminarea sau restaurarea mediului dacă se constată o contaminare sau o cantitate ori o concentraţie interzisă de substanţe poluante. determinate de o modificare a condiţiilor fizice. fie că aparţin ori sunt administrate sau girate de Statele Unite. resurselor biotice sau altor resurse naturale de care depinde subzistenţa populaţiilor autohtone din Alaska sau activităţile lor economice”. necesitatea izolării acestor daune ca o nouă categorie în raport cu cele precedente. Luând în considerare aceste condiţii . În Quebec. reglementări mai recente au creat un regim de responsabilitate civilă proprie pentru repararea prejudiciilor cauzate resurselor naturale. definită ca o atingere adusă elementelor componente ale mediului natural.atingerile aduse mediului . peştii. Fără îndoială. este cunoscut că un prejudiciu suferit de victimă dă naştere unui drept de reparaţie numai dacă prejudiciul este cert. Menţionăm că noţiunea de daună ecologică nu figurează in terminis în textele evocate. solului. cu scopul de a asigura repararea acesteia. De altfel. numeroase dificultăţi pot fi relevate cu privire la certitudinea (cuantificarea ) lui ori a caracterului personal al interesului lezat. de un trib indian sau de orice membru al unui trib indian”. pânzele freatice. Noţiunea de daună adusă resurselor naturale s-a detaşat apoi de orice referire la interesele economice. faunei sau bunurilor81. Credem că noţiunea se pretează. independent de celelalte. totuşi. Or. apa. porneşte de la insatisfacţia formelor juridice clasice. în expunerea de motive. Astfel. Dauna ecologică şi cerinţa unui prejudiciu cert. resursele de apă potabilă şi alte resurse de acelaşi tip. nu putem distinge o specificitate reală. de un stat sau o colectivitate locală. independentă de repararea prejudiciilor aduse persoanelor sau bunurilor. în schimb cât priveşte prejudiciul ecologic pur. chimice sau biologice ale apei. De fapt. vieţii sălbatice. care au fost concepute esenţialmente pentru repararea prejudiciului suferit de om. 4 . însă. prin articolul 2o4 aceasta instituie un regim de răspundere obiectivă pentru prejudiciile cauzate bunurilor. Directiva privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de deşeuri distinge daunele aduse persoanelor şi bunurilor de daunele (lezarea sau degradarea) aduse mediului. la diferite formulări în terminologia proprie fiecărui sistem juridic. subliniindu-se. biotopurile. vegetaţiei. Resursele naturale fiind definite ca fiind “solul. Dreptul comunitar are în vedere în special separarea daunei ecologice de alte categorii de daune.

în special. Determinarea unui prejudiciu viitor în acest domeniu poate avea ca obstacol nivelul cunoştinţelor ştiinţifice actuale. dacă este normal sau tolerabil. In acest sens. în afara stadiului cunoştinţelor ştiinţifice lacunare sau insuficiente. prin aceea că efectele pe termen mediu şi lung ale poluării constatate la un moment dat pot fi agravate prin situaţii cumulative sau sinergice sau atenuate prin capacitatea de regenerare a naturii. cronice.realitatea şi actualitatea lui. în cadrul unor concepţii85. În schimb. Anormalitatea daunei ecologice însemnând. care are în vedere capacitatea elementelor poluate ale mediului de a se regenera şi de a permite acelaşi lucru formelor de viaţă respective”84. ci una mult mai importantă. în opinia noastră. fiind adeseori temeiul reparării a numeroase daune ecologice. poluarea masivă cronică sau accidentală a mărilor. noi credem că însăşi existenţa prejudiciului este dovada indubitabilă că acesta trebuie reparat dacă se demonstrează legătura de cauzalitate între activitatea pe care o desfăşoară şi respectivul prejudiciu. ci dacă este o prelungire sigură şi directă a prejudiciului actual. care prevede. evaluarea prejudiciului viitor este dificilă.A. atingerile difuze. cursurilor de apă. gravitatea. care pot fi lacunare sau insuficiente. . la art. De altfel. Pierderea de şansă este considerată de mai mulţi autori83 ca fiind posibil să se aplice la repararea prejudiciului ecologic. aşa cum putem cita cazul “noroiului roşu” de care a fost răspunzătoare societatea Montedison. Această concepţie se poate desprinde şi din Convenţia privind răspunderea civilă pentru prejudiciile aduse mediului prin activităţi periculoase. păsărilor. mult mai dificil de a evalua prejudiciul decât de a constata realitatea. contribuind la distrugerea constatată a peştilor. Acest criteriu joacă însă un rol decisiv cât priveşte repararea tulburărilor de vecinătate pe care.judecătorul reţinând. Uşurinţa cu care pot fi date exemplele nu exclude complexitatea pe care o pot ridica unele îndoieli ştiinţifice. consacrat exonerărilor de răspundere. sunt exemple de prejudicii deja constatate. periodicitatea şi relativitatea prejudiciului. Determinarea certă a prejudiciului ecologic poate avea în vedere: . C. se citează celebrul caz Zoe Colocotroni . Fenomenele care afectează mediul natural 5 . care înclină în favoarea incertitudinii prejudiciului. ori posibilitatea unor circumstanţe viitoare aleatorii. prima cerinţă fiind certitudinea prejudiciului şi nu problema caracterului acestuia. de altfel.8. a lacurilor. că exploatantul nu este responsabil pentru prejudiciu (între alte prevederi) dacă probează că “acesta rezultă dintr-o poluare de nivel acceptabil în raport cu circumstanţele locale pertinente”. fixarea unor asemenea praguri instituie veritabile “permise de poluare”. care consistă în distrugerea unei specii rare a faunei sau florei. Specificitatea prejudiciului ecologic. că pierderea cauzată de o maree neagră într-o plantaţie “nu este numai aceea a pierderii unui număr de plante sau animale. de “natură obişnuită”. Prejudiciul viitor este admis numai cu condiţia de a nu fi ipotetic sau eventual. Anormalitatea daunei ecologice nu este o condiţie generală pentru declanşarea mecanismelor juridice de reparare. B. Repararea prejudiciilor viitoare este consacrată de jurisprudenţa franceză pentru lipsa de câştig. Or. Desigur. afacere în care pescarii au obţinut reparaţia “pentru pierderea şansei de a pescui”.constatarea realităţii prejudiciului poate pune şi problema unui prejudiciu viitor sau prin pierderea sursei (lipsa de câştig). În aceeaşi ordine de idei s-ar înscrie şi faptul că protecţia specifică acordată unui spaţiu sau habitat se materializează în ceea ce priveşte o eventuală reparaţie. Este. pentru raţiuni istorice le invocăm. nu sunt în general considerate ca un prejudiciu cert decât dacă depăşesc un prag considerat ca inacceptabil.

concentrare urbană etc.se caracterizează. De asemenea. putem exemplifica imposibilitatea reintroducerii unei specii care a dispărut sau imposibilitatea reconstituirii unui biotop care nu mai există. poluarea apelor).) şi efectelor acesteia (costurile sociale). efecte cumulative şi sinergice. Specifică daunei ecologice. datorită transportului atmosferic. dezvoltare industrială. Ploile acide. putem evidenţia faptul că unele consecinţe ale atingerilor aduse mediului sunt de cele mai multe ori ireversibile. datorită faptului că poluarea are. mai ales datorită cauzelor sale (pluralitate de autori. ceea ce face ca legătura cauzală între faptă şi prejudiciu să fie mult mai laxă. considerăm că este şi nerespectarea vecinătăţii. în Japonia). de pildă. aşa cum am mai arătat. radioactivitate. Întocmit. după cum am mai arătat “daunele ordinare” (obişnuite). prin deosebita lor complexitate. Dauna ecologică este îndeobşte un prejudiciu colectiv. de cele mai multe ori dauna ecologică este rezultatul însumării acestora şi al cumulării între ele. Marcu Vasile Marius 6 . În acest sens. pot produce efecte negative la mari distanţe faţă de locul de emisie a noxelor (SO2). Se mai poate remarca şi caracterul difuz al daunelor ecologice prin manifestările lor (aer. Astfel. în măsura în care se aduc atingeri mai întâi elementelor naturale şi apoi drepturilor individuale. Sunt însă unele aspecte care nu sunt decât rareori întâlnite la ceea ce am putea numi . acumularea acestor leziuni poate avea efecte catastrofale. Repercutarea acestor daune se face prin ricoşeu. Dauna ecologică se poate manifesta fără ca măcar să fie atinse vecinătăţile faptului cauzator de prejudicii. Se cunosc asemenea consecinţe. prin efectele produse de-a lungul lanţului alimentar (Boala Minamata. în general.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful