You are on page 1of 44

UNIVERSITATEA VALAHIA FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE DOMENIUL: ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR

ŞI PREŞCOLAR ANUL III, GRUPA 302

TEHNICILE PLASTICE

Desenul reprezintă sinceritatea din artă. Nu este posibil să trişezi. Este ori bun ori rău. ( Salvador Dali )

STUDENT: GHEORGHE DENISA-IOANA

- 2012 CUPRINS
Introducere Tehnicile plastice 1. Tehnica creion; 2. Tehnica cărbune; 3. Tehnica sanghină; 4. Tehnica sepia; 5. Tehnica pastel; 6. Tehnica sos; 7. Tehnica acuarelei; 8. Tehnica guaşei; 9. Tehnica temperă; 10. 11. 12. 13. 14. Tehnica ulei; Tehnica acryl; Tehnica tuş; Tehnica colaj; Tehnica 6.Monotipie 7.Monoprint 8.Pirogravură 9.Pointe seche 10.Xilogravură 15. Tehnica desenării cu ceară; 16. Tehnica decolorării cu PIC; 17. Tehnica imprimării cu ţesături rărite; 18. 19. 20. Tehnica Tehnica Tehnica picturii pe sticlă; frotajului; amprentei şi a ştampilei; 21. Tehnica modelajului . Concluzie Bibliografie 4.Linogravură 5.Litografie Anexe grafice

gravură 1.Aquaforte 2.Aquatinta 3.Fotogravură

2

Introducere
Prin folosirea diversificata a tehnicilor de lucru in activitatile practice,copiii isi dezvolta capacitatea de expunere artistica-plastica, avand posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei, trairi si sentimente. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie sa fie un scop in sine, ci o modalitate de realizare a unor subiecte in concordanta cu temperamental si sensibilitatea fiecaruia. In tehnicile plastice de lucru elevii folosesc materiale ca: acuarela, tempera, guasa, tusurile colorate, materiale cu texturi diferite, hartii colorate, ceara, solutii pentru decolorat, carioca, creioanele de toate tipurile ,ceracolor.

1.Tehnica ’’creion’’
Creionul este un instrument de scris sau desenat, constituit dintr-o mină de grafit, protejată de un inveliş de lemn, plastic sau (mai rar) metal de formă cilindrică.Se foloseşte mai ales la schiţe şi desene. Avantaje sale constau in faptul că este uşor de manevrat, iar desenele pot fi şterse uşor cu ajutorul gumei de şters.

3

Acum 5 000 de ani in urmă, in Egiptul antic se foloseau ca unealtă de scris tulpini de bambus, stuf sau papirus in care se turna plumb topit. Totuşi, primul tip de creion putem spune că era acel stylus roman: o vergea metalică, de obicei de plumb, utilizată pentru a zgaria papirusul (strămoşul hartiei). · 1564: In Borrowdale, Anglia, se extrage grafit in cantităţi industriale. · 1662: Incepe era modernă a creionului: la Nurnberg, Germania incepe producţia in masă a creioanelor. · 1795: Nicolas-Jacques Conte pune la punct creionul cu mină de grafit aşa cum se prezintă astăzi. · 1812: Apare prima fabrică americană de creioane. · 1861: Eberhard Faber işi deschide o fabrică de creioane in New York.· 1922: fondarea firmei Eberhard Faber GmbH prin deschiderea unei fabrici de creioane la Neumarkt, langă Nurnberg. Când creioanele cu grafit pe care le folosim astăzi au apărut pentru prima dată la sfarşitul secolului al XVII-au fost intampinate cu entuziasm de artiştii din intreaga lume, iar oamenii "de afaceri", in acel moment au inceput să investească mai mulţi bani in producerea acestora. Creionul este probabil cel mai universal dintre toate instrumentele de desen, capabil de a crea o varietate infinita de linii şi parti de ton dense, variind de numărul de ha uri ș necesare şi umbre. Creioanele produse au diferite grade de duritate solide(tari) (4H – pentru H) moale (HB - 9B). Creioanele tari, in principal folosite de proiectan i işi ț au aplicarea limitată pentru artişti, deoarece produce zgarieturi slabe de linii. HB si creioane B, care sunt cele mai avansate din gama moale, bine stabilite in hașurul simplu și cel incrucișat, deoarece produce linii clare, curate şi mai

4

(Fig. care sunt invelite in lemn.Tehnica cărbune Cărbunele reprezintă un lemn carbonizat. sau combinaţii de linii şi tonuri. de asemenea. au diferite grade de duritate.Tehnica sanghină 5 . Aceste creioane.puţin pătează in comparație cu creioanele foarte moi. el este cel mai adesea folosit pentru modele tonale. Desenele cu cărbune pot fi create in acelaşi mod ca şi desenele in creion.2) 2. In prezent. Ele sunt ideale pentru desenele. divizind-o dacă este necesar in două sau trei părţi.1. Ele sunt mai rigide decat minele convenţionale. este unul dintre cele mai vechi instrumente pentru desen. puteţi incerca de asemenea și creioane cu cărbune mine comprimate de cărbune. dar unul dintre avantajele lor este lucrul curat.(Fig. rămanand in acelaşi timp popular dea lungul multor secole. insa cele din urmă sunt mai favorabile in crearea zonelor de tonuri dense de la gri la aproape negru. Singurul dezavantaj in folosirea cărbunelui comprimat este faptul că nu este atat de uşor de şters datorita adaosului de ulei. Pentru aceste tipuri de desen cea mai buna alegere sunt minele subţiri de cărbune din salcie. Mai sunt produse şi creioane din grafit pur sub formă de mine groase fără acoperire. Cărbunele este “milostiv” așa cum structura sa moale face ușoară ştergerea greşelilor.3) 3. dar uneori și din viţă de vie şi este vandut in forma de bețișoare de grosimi și grade de moliciune diferite. dar este la fel de potrivit și pentru o abordare mai liniară. Aveţi posibilitatea de a acoperi zone mari foarte rapid folosind partea minei.Cărbunele de obicei este produs din salcie. in care accentul a trecut mai degrabă la ton decat de linii. El este adesea recomandat pentru incepatori.

precum și a tehnicii. In vanzări sanguina mai des se găsește in seturi. in care se folosesc nuanțe de maro. (Fig. Sanghina adesea este combinată cu creion negru. carbunele si sosul. uneori este utilizată pentru tonifierea fotografiilor in maro. Metoda de lucru cu acest material este caracterizat printr-o combinaţie de pete late şi hașure ascuțite.Tehnica sepia Sepia naturală este fabricată din aşa-numiții saci de cerneala ale moluștei marine Sepia. In unele surse de specialitate putem intilni acest termen in forma masculina "Sangin. Sepia naturală. Sepia artificială este mai puţin rezistentă decat cea naturală.4) 4. În secolul XX. Termenul "sanguin" inseamnă culoare roşubrun a minei de cretă. in formă de mine scurte. Ca și pastelul. In toate timpurile este utilizată pe scară largă in ilustraţia figurii. larg răspandită in Europa incepand cu mijlocul secolului al XVIII-lea. Sanghina a fost materialul preferat al artiștilor din trecut. Un efect secundar al 6 . sanguina este un material moale. sepia este produsa in diverse nuante ale culorii de acuarelă. Materialul sanguinei adesea este realizat din caolin şi oxid de fier. in care este indeplinit desenul cu acest material. A fost folosit de artişti europeni de la mijlocul secolului al XVIII-lea in desenul cu creionul şi pensula.Cretă de culoare roşie şi maro-sunt materialele tradiţionale. peisajelor şi portretelor. care este produs in formă de pătrat sau creioane colorate rotunde care nu au un cadru de lemn sau de altă natură. fiecare set are o nuanţă proprie. fiind preparată prin mijloace artificiale. De asemenea este numită sepia un fel de tehnică grafică.

care insemna desenarea cu creion negru italian i cu sepie in acel ș ași timp.un grup de materiale folosite in artă grafică şi pictură."uscate". Pasta .Tehnica pastel Pastelul-(din latină. Pastel de ulei se face din pigmenți cu ulei de in prin presare. Aproape toate camerele digitale şi foto au o funcţie de simulare a astfel de fotografii. fotografiile in tonul sepiei sunt asociate cu cele vechi. Acum. La Tour. in timp ce cel uscat este utilizat şi in scopuri de formare profesională și in scopuri artistice. este produs și pastelul uscat.sepiei este o conversie sulfurii de arginti metalizat. In mod similar. inclusiv și de Leonardo da Vinci. utilizate de către artiştii italieni ai secolului al XVI-lea. care este mai rezistent la decolorare. fără cadru in formă de mine rotunde. Baza de amestec a pastelului de ceară sunt fabricate din ceara de inaltă calitate şi pigmenţi. De aceea fotografiile vechi alb-negru au mai multe şanse de a supravieţui la această timpului.Tehnica sos 7 .6) 6. Există trei tipuri de pastel.aluat) . cu ulei şi cu ceară. Tehnica pastelului uscat este utilizate pe scară largă metoda ștergerii.5) 5. care dă efectul de trecere moale si de finețe a culorii. Cel mai adesea vine sub formă de creta sau un creion. In secolul al XVIIIlea pastelul devine o tehnică independentă şi are o popularitate deosebită in Franţa. cu excepţia faptului că nu utilizează petrol. unde a fost folosit de artişti precum Boucher. Cuvântul pastel iși are originea de la cuvintul “pastello”. Greuze mai tarziu de Lyotard. sau cu margini pătrate. Delacroix. Pastel de ulei este socotit material educaţional.(Fig. Chardin.(Fig.

Acest material are o putere mare de opacitate şi oferă tonuri frumose catifelate de la foarte inchis la foarte luminoase. alb şi diferite griuri. Sosul este uşor solubil in apă astfel incat cu el se poate lucra folosind o pensulă. similae pastelului. De fapt. care permite să se facă tranziţia de la inchis la deschis pe uscat. 8 . Este interesant efectul in cazul in care foaia este total acoperită cu o sos umed. Picturi făcute cu sos umed.7) 7. Aceasta se produce din aceleaşi materiale ca și pastelul negru: caolină. au o opacitate specială şi mai ales nu este nevoie de fixare. Sos este uşor de şters cu gumă de şters. Acest sos nu este intotdeauna negru. Pentru sos este cel mai convenabil de utilizat hartie facturată capabilă să menţină pigment. creta. După uscare sosul umed se fixează in așa fel că nu se năruie. Sos este produs sub formă de scurte tije cilindrice. Prin ștergere se face tranziţia de la luminos la tonuri mai inchise.(Fig. In magazinele noastre sosul poate fi găsit in nuanţe negru. cu un număr mare de gradaţii tonale. apoi semitonurile. si funingine de gaz presată. sos este unul dintre tipurile de pasteluri. Tonul rezultat este considerat cu ca tonul general al viitorului model. Tehnica uscată de lucru cu sosul este similară tehnicii cu cărbune. Sosul este convenabil pentru a efectua schițe rapide. Caracteristică pentru acuarelă este transparența culorilor. dar și modelarea atentă a formei. alegand radier dintii petele luminoase. se diferențiază printr-o culoare pură de negru. modelind forma. dar materialul rămane flexibil pentru umbrire.Sos este de asemenea numit "cretă neagră".Tehnica acuarelei Acuarela este o tehnică picturală în care vopselele se utilizează diluate cu mai multă sau mai puțină apă.

Asta însă nu exclude folosirea ei în lucrări elaborate. în zona umedă difuzează. cum sunt lucrările lui Dürer. lucruri care impietează asupra prospețimii și spontaneității atât de apreciate în acuarelă. nici contraste locale dintre alb și zonele colorate. datorită faptului că întreaga suprafață este umedă și pigmenții migrează.[6] Lumina este dată de albul hârtiei. ud pe ud (engleză Wet-in-Wet). Tehnica a fost folosită începând cu secolul al XIX-lea la ilustrarea cărților. sau Turner.[7] transportat. nu se obțin zone de alb pure. care este necesar să Deoarece materialele necesare sunt ușor de fie prezervat în zonele luminoase. Aparenta sa simplitate o face atractivă pentru începători. iar actual este folosită. formând aureole cu un contur mai opac. Este folosită și pentru realizarea decorurilor în teatru. [6] Pe o hârtie de calitate pigmentul rămâne pe suprafața hârtiei și. însă. un exemplu fiind carnetele de călătorii ale lui Eugène Delacroix. Acuarela poate fi făcută în manieră tradițională. întărind treptat concentrația colorilor. la crearea benzilor desenate și a desenelor animate tradiționale. Această tehnică. degradeuri și camaieuri. acuarela este o tehnică care se pretează bine pentru schițe și studii efectuate în călătorii. însă precizia detaliilor este redusă. Tehnica permite obținerea culorilor intense și o mulțime de efecte de fondu. în care hârtia este umezită în prealabil. de origine anglo-saxonă este încă mult folosită. ceea ce o face greu de stăpânit. Ea permite colorarea rapidă a desenelor schițate în creion sau în tuș. Tehnica necesită o bună înțelegere a teoriei 9 . iar culoarea diluată este așternută în straturi suprapuse. însă în realitate spontaneitatea și foarte puținele posibilități de corectare necesită măiestrie. in special a celor pentru tineret. alături de guașă.

Ea se poate folosi pe hartie umeda sau uscata.luminozitate si puritate. iar spontaneitatea are de suferit. nu se sterge prin atingere. Se obțin forme clare cu contururi bine delimitate.Marie-Claire peisaj din Ermeton-sur-Biert. Trebuie ținut cont și de faptul că prin uscare Modelul: Acuarelistă pictând un Lucrarea:Acuarelista.Principiile acuarelei constau in transparenta. Acuarela se fluidizeaza cu apa. În tehnica „uscat pe uscat” (engleză Dry Brush) culoarea foarte puțin diluată se aplică cu pensula aproape uscată. cu efecte neasteptate si expressive.culorilor și a efectelor amestecului lor și a interacțiunii cu hârtia. pe hârtia uscată. Lefébure. obtinandu-se un lichid colorat si care asternut cu pensula pe hartie. În caz de greșeală este greu de redat luminozitatea hârtiei. Acuarela în România Primele miniaturi românești cunoscute sunt cele patru executate în 1429 de monahul Gavril Uric pe un Tetravanghel aflat acum la Biblioteca Bodleiană a 10 . [6] Metoda este folosită pentru evidențierea detaliilor. În tehnica ud pe uscat (engleză Wet-in-Dry) culoarea se aplică în tușe umede pe hârtia uscată. Pe suprafata umeda fuzioneaza cu usurinta obtinandu-se amestecuri diverse de culoare.prospetime. [6] Această manieră nu permite decât puține retușuri. dupa uscare. (2005) culorile pierd puțin din intensitate.

Alt acuarelist din epocă a fost Amedeo Preziosi (1816 – 1882). tuș și acuarelă mai multe studiile în tuș și 11 . și „Peisaj de deal cu copaci” la Biblioteca Academiei. În 2009 s-a licitat La fântână. o acuarelă a sa care a făcut parte din colecția lui Ioan Nicolau și a fost expusă în retrospectiva din 4-31 martie 1939 a Fundației Dalles. Copii de școală. care în perioada 1868 – 1869. nu sunt acuarele propriu-zise. acuarele și pasteluri. Livadă. Bragagiul. în timpul cărora a făcut peste 250 de acuarele și guașe. Portret de femeie. Theodor Aman (1831 – 1891) a pictat acuarele ca „Eliberarea țiganilor” (1848) „Dominoul verde” (1882).Universității Oxford. însă în epocă nu se făcea distincția. Bal mascat (1882) (acuarelă combinată cu guașă). Multe din ele au ca subiect portul popular și scene din târguri. deși sunt executate în culori de apă. îi înfățișează pe evangheliști. Miniaturile. Nicolae Tonitza (1886 – 1940) a pictat Nud cu draperie.Iași. acestea. dar și în alte muzee din țară: Pe prispă. Nud și Portretul Laurei Coceala Muzeul de Artă . dintre care majoritatea sunt în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României: Puțul din Strada Clucerului (1902-1904). aflate pe paginile de gardă. dintre care doar Biblioteca Academiei Române posedă 345. la invitația domnitorului Carol I a făcut două călătorii în România. Nicolae Grigorescu (1938 – 1907) a făcut numeroase desene. desfășurată sub egida Academiei Române și sub patronajul regelui Carol al II-lea. Cum s-a spus mai sus. În călătoriile sale a făcut numeroase acuarele cu scop documentar. Unul dintre primii acuareliști remarcabili din România a fost Carol Popp de Szathmáry (1812 – 1887). Ștefan Luchian (1868 – 1916) a pictat numeroase acuarele.

precum și acuarelele Peisaj din Vlaici/Peisaj cu dealuri.Peisaj dobrogean/Peisaj citadin oriental. Acuarele deținute în muzeele din România O foarte cunoscută acuarelă în România este Inundația II de Joan Miró. / Scenă de gen în peisaj . 12 . valorificat pentru ajutorarea sinistraților în urma inundațiilor din 1970.[ și numeroase scene din Dobrogea: Case tătărești/ Compoziție cu case. Acuarela. (1931) Ștefan Popescu (1872 – 1948 a pictat Peisaj din Filipoiu. Acuarela se află la Muzeul Național Filatelic. Peisaj dobrogean/Peisaj oriental. Peisaj/Peisaj panoramic. și Târg anual la Sibiu de Franz Neuhauser cel Tânăr (1789).Nicolae Dărăscu (1883 – 1959) a pictat și în acuarelă peisaje din Saint-Tropez. Turci la cafenea/Interior cu personaje . de 57 x 46 cm a fost donată statului român în august 1970 pentru a servi ca machetă pentru un timbru poștal. Alte acuarele deținute în muzeele din România sunt Peisaj din Paris de Maurice Utrillo (1926) Bătrână pe fotoliu. de Louis-Gustave Ricard. Peisaj cu geamie. Curse de cai în Dobrogea Inundaţia II Joan Miró. 1970 Gheorghe Petrașcu (1872 – 1949) a pictat Natură statică cu mere. Lucian Grigorescu (1894 – 1965) a pictat Case în port (Martignes) (1931-1933)Iosif Iser (1881 – 1958) a pictat Două spaniole (tehnici combinate).acuarelă Mangalia pentru ca Acoperișuri și din Mangalia Curtea cofetăriei din Mangalia (1927-1929) și peisaje ca Peisaj dobrogean / Peisaj cu case.

• • Acuarele din România Lăptăreasă din satul TunariCarol Popp de Szathmáry(1854-1855)[ • • Biserica Sfântul Spiridon Carol Popp de Szathmáry(1860) • Primirea lui Carol I în Bulgaria Carol Popp de Szathmáry(1877) • Stradă din Constantinopol Amedeo Preziosi(1868) • Surugii din Obor Amedeo Preziosi(1868) • Dominoul verde Theodor Aman(1882) 13 .

1900) • Mangalia Nicolae Tonitza(1930) • Case la mare Nicolae Dărăscu(1933) 8. artiştii folosit tehnica guaș pentru schițe. In Renaştere. datorită emulsiei pe care o conţine işi păstreză calităţile după uscare. dar spre deosebire de aceasta. Termenul iniţial a apărut in secolul al XVIIIlea in Franţa.Tehnica guaş Guaşă (fr. precum şi pentru miniaturi de portret. amestecată Mcu pigmenţi minerali şi apă. guaşa este o rudă a temperei. Spre deosebire de tempera obişnuită. deşi tehnica de producere a aceastei vopsele este mult mai veche fiind utilizată deja in secolul al XVI-lea in Europa.• Portret de ţărăncuţă Nicolae Grigorescu acuarelă şi guaşă • La fântână Ştefan Luchian(c. care permite aplicarea culorilor deschise peste tentele inchise.Gouache) este o vopsea preparată din gumă arabică. folosită in pictura aşa-zisă opacă. Cu guaşă au fost executate miniaturi in Evul Mediu. guaşa rămane aproape la fel de 14 . In fapt. cartoane şi alte lucrări pregătitoare.

Ceruza este un carbonat natural de plumb. Guaşa de poster diferă de cea simplă prin capacitatea acoperire şi saturaţia culorilor mai mare. Suprafeţele se acoperă cu un strat subţire dar dens de pigment. conţine ceruză. Atunci cand sunt expuse guaşele. trebuie protejate sub sticlă. fiind potrivită pentru inceputuri nesigure şi incercări. cu luciu diamantin. guaşa. Dacă stratul este prea gros. ca şi tempera. carton. care foloseşte ca diluant apa şi se spală foarte uşor. Această problemă poate fi intr-o anumită măsură. şi gravurile. deoarece curăţarea lor nu este posibilă. placaj. pentru că o hartie prea subţire riscă să se rupă. Dacă este necesar se aplică şi alte straturi pană obţinem ideea propusă. care o lipsesc de transparenţă. aquapasto. Este prferabil să se folosească o hartie groasă sau carton. Guaşa este o tehnică de pictură ieftină. Cand este folosită ca pastă are un aspect lucios. denumit şi alb de plumb. de exemplu. ca şi acuarelele. prin utilizarea unei baze mai gros. pastelurile. Guaşa se foloseşte uşor. Strat de vopsea de o grosime medie se usucă de la 30 de minute la 3 ore. Guaşele sunt utilizate pe scară largă in pictura decorativă. Cu guaşa este uşor de operat oferă oportunitatea de a face corecţii in pe parcurs. care permite corectări ulterioare. fiindcă acest tip de pictură se poate retuşa. făcand-o mai compactă. guaşa poate crăpa la uscare. Datorită adaosului de inălbitor după uscare guașa se inălbește. După uscare pictura capătă o tonalitate mai deschisă. Spre deosebire de acuarelă. in funcţie de umiditate. alb sau cenuşiu. Cu guașa se poate pe diferite suprafețe: țesătură gruntuită.saturată cromatic dupa uscare. deoarece se usucă rapid. care este realizat prin inlocuirea zincului de culoare albă cu 15 .

Pentru arta decorativa si oformarea spectacolelor sunt produse guașele fluoriscente. această emulsie este foarte potrivită la pictura pe lemn. mai rar laptele de smochină.caolina şi o face mai densă. Ea face posibilă aplicarea mai multor straturi de culori.și sunt folosite pentru efecte decorative in intuneric. in reţeaua de comercializare este oferită o gamă largă de pigmenţi uscați pentru pregătirea temperei. cum ar fi fresca. din acest motiv nu se poate lucra cu tempera pe suprafeţe proaspăt vopsite. obţinandu-se astfel nuanţe deosebite. Aceste vopsele au capacitatea de acoperire redusă. de aceea este recomandat să se aplice pe un suport de culoare albă ceea ce le face mai vii. așa că utilizarea in aer liber nu este recomandată 9. Datorită capacităţii sale adezive excepţionale. Aceste vopsele au capacitatea de fluorescenţă in conformitate cu razele ultraviolete. In plus. şi vopseaua ar trebui să fie aplicată slab. In prezent tempera obţinută industrial este de două tipuri: cazeină-petrol şi acetat de polivinil (PVA). bogată şi sonoră.Tehnica tempera Tempera este o vopsea al cărei liant este de origine organică. dar cu dezavantajul său major este ca cu timpul aceasta tinde să crape. Tempera pe PVA este mai uşor de folosit. amestecat cu ulei vegetal sau clei. violet vizibile. Tempera pe lemn gruntuit este tehnica 16 . Guaşa fluorescentă nu este rezistentă la apă. Picturile celebre a sarcofagelor faraonilor egipteni sunt efectuate in temperă. Nu este insă destul de rezistentă la umiditate. guma arabică sau cazeina. de exemplu albuşul sau gălbenuşul de ou. albastru şi verde. Guașa fluorescentă are proprietatea de iradiere a luminozității sale.

precum şi gata de utiliza(lichide). oxid de fier.( Fig. la panele de lemn şi pană la perete.tradițională a iconografiei. In calitate de componente auxiliare in compoziţia de vopselelor de ulei sunt introduși catalizatori de uscare (uscator) solubili in suspensii-sare de cobalt. Pictura in ulei reprezintă o tehnică artistică care este efectuată pe suprafeţe foarte diferite. Cel mai frecvent ulei vegetal folosit in Europa modernă timpurie era un ulei vegetal de in.Tehnica ulei Ulei-suspensii de pigmenţi anorganici şi umplutură din ulei de in. Sunt produse 2 tipuri de vopsele de ulei: aşa-numita groasă (sub formă de pastă). cromat de plumb. aşa cum se intamplă in cazul majorităţii vopselelor diferitelor tehnici artistice bazate pe dizolvarea unui pigment intr-o soluţie apoasă. Uscarea vopselelor bazate pe ulei se face intre o zi pană la două săptămani. mică şi altele. Pigmenţii vopselelor de ulei sunt dioxid de titan.10) 10. caolin. plumb. variind de la panză. ci prinoxidare. oxid de crom. Ocazional se mai pot folosi şi alte uleiuri vegetale. dintre care cel de mac sau de nucă erau mai frecvent utilizate. Pe tencuială proaspătă in antichitate cu temperă era executată fresca. diferind 17 . Uleiul nu se usucă prin evaporare. care constă din aplicarea unui vopsele bazate pe un pigment inglobat intrun mediu de bază care este un ulei vegetal rezistent la intemperii şi la acţiunea de eroziune a aerului şi luminii. ocru. magneziu. dar intreaga pictură devine destul de uscată după cateva luni. Adaosurile care sunt utilizate in principal pentru a economisi pigmenții sunt talc. produs din uleiuri vegetale sau din ulei derăşini alchidice cu o capacitate suficient de mare de uscare.

solubile in apă. Acrylul poate fi aplicat atit sub forma diluată cit și sub fomă de pastă și cit de gros nu ar fi aplicat el nu va da fisuri spre deosebire de vopsele de ulei. Vopseaua in sine este fară miros. Este intresant că profesioniştii recondiţionării operelor de artă nu consideră o pictură in ulei cu adevărat uscată pană nu atinge venerabila varstă de 60 . pol ț imeri de metil. lemn.12) 12. și are o consistență păstoasă. pinza şi aşa mai departe. tuşa personală şi stilul personal de acoperire a suprafeţei al unui pictor anume. puțin lucitoare.(Fig. respectiv gradul de oxidarea al uleiului care este la baza vopselelor sunt tot atatea elemente esenţiale in stabilirea vechimii şi autenticităţii unei opere de artă pictată folosind această tehnică artistică. Se usucă foarte repede-că avantajul lor asupra alte vopsele. după uscare se spală doar cu solvenţi speciali. metal. etil şi acrilat de butil) precum şi copolimerii lor.Gradul de uscare.după tipul de ulei folosit.Tehnica acryl Acryl-vopsele pe bază de poliacrila i(in principal. Acrylul pe locul de muncă se așează ca o peliculă.(Fig. La uscare vopselele de acryl devin mai intunecate. consistenţa vopselelor folosite. opacă. Vopseaua acrilică proaspătă poate fi indepărtată cu uşurinţă cu apă. dar la uscare necesită solvenţi speciali. Vopselele şi lacurile acrilice pot fi folosite pe orice tip suprafața fară grăsimi: pe sticla.11) 11. fiind respectiv o funcţie de condiţiile aerobe şi de iluminare in care pictura este menţinută şi/sau conservată.Tehnica tuş 18 . compoziţia chimică.80 de ani. Ele pot fi de asemenea utilizate ca o alternativă a uleiului.

Tehnica colaj Colajul (Fr. curăţat şi lustruit.sunt lipite pe un suport de hartie. stilou. Tușul chinez. Cu tușul se poate lucra cu un toc de oţel. Acest tuș este de calitate inaltă are un ton catifelat. Tușul lichid este o suspensie din pigmenți de carbon legați intre ei cu liant pe bază de rășini. Tușul chinez este compus din funingine de lampă de gaz cu clei de peşte. Printre cei mai renumiți artişti angajaţi in colaj sunt Max Ernst.Tușul(germ. se minuiește ușor şi după uscare nu se spală de pe hartie. pniță. sub formă de mine sau plăci sunt utilizate in Est pe parcursul ultimilor 2000 ani. De asemenea tușul este de diferite culori. Multe din aceste instrumente schimbă grosimea liniei sub presiuneadesignul devenind plin de viaţă. Hirtia pentru tuș aleasă groasă. camfor şi apa roză. densă și netedă-astfel grșelileproduse in desen pot fi corectate cu o lamă de ras fară a fi vizibile. Apoi. “papier Colle”-hartie lipită) este un gen de creație. şi John Hartfild. Printre cele mai populare culori putem distinge albastru. stuf. Combinaţiile tușului color şi a celui negru crează un efect vizual puternic. Acest tuș este transparent şi are o inalta puritate a culorii. in acest stadiu i se adaugă arome: mosc. Compoziţia se incălzeşte şi tușul este modelat in formă de bastonașe. Una dintre tehnicile speciale expresive atunci cand se lucrează cu tuș este hașura. materialul este presat in forme de lemn. uscat. ea se poate schimba de la hașura opacă la transparentă. Foarte repede acest concept a inceput să fie 19 . atunci cand lucrarea este creată dintr-o varietate de fragmente tăiate din alte imagini.13) 13. penița tehnică. Tusche) există sub formă lichidă şi sub formă uscată in bastonașe.(Fig. panză sau format digital. mov-negru şi negru.

folosit pentru a desemna. Colajul poate fi prelucrat cu orice alte mijloace-cu cerneală. In procesul de creare a unui colaj pot fi aplicate diferite tipuri de facturi. Uneori este utilizată notaţia “ready-made”. pentru a primi o imagine dintr-o serie de fragmente separate de alte imagini. efecte şi transparenţă. in Togliatti la centrul de artă modernă "Două puncte". documente.Pe 18 septembrie. ziare. Un alt gen ar fi asamblarea. In ce priveşte rezultatul 20 . de asemenea. care utilizează o varietate de obiecte şi fragmente ale acestora colectate pe acelaşi plan. Termenul de "colaj". fragmentara a unor materiale lipite in prealabil pe un suport de hartie. A constat din colaje abstracte realizate din gunoi. la Muzeul Rus din SanktPetersburg a avut loc o expozitie mare de"Colaj".Tehnica gravură Termenul gravură este folosit pentru a defini o tehnică precum şi rezultatul său. carton. rupturi de reviste. 14.panza. guaș.14) Decolajul expressive se este obtin procedeul prin prin care prin efectele ruperea dezlipirea. in interpretarea modernă este. la Galeria din Moscova artistul I. a fost prezentată o expoziţie cu numele "Current colaj".folosit pe larg-un amestec de elemente diferite. lemn. Kamenev a prezentat un nou stil in arta modernă-"Photoart". scrisori. mesaj expresiv din fragmentele altor texte. Baza creării unui colaj digital este lucrul cu straturile.In 2007. cutii. Cei mai vestiți artiști ai expozitiei au fost: Eva Han şi Fred Free(Fig. de obicei se utilizează programe de calculator cum ar fi Adobe Photoshop si alte editoare grafice. tuș.In 2006. acuarelă.

perforarea sau obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafeţe de regulă plane (placă de gravură) in vederea imprimării şi multiplicării ulterioare a imaginii. iar apoi prin presare se transferă desenul de pe placă pe hartie. litografie. Ea este o adancitură dreptunghiulară ce inconjoară suprafaţa imprimată. Uneltele pentru tipar inalt sunt de regulă ace sau alte instrumente ascuţite. sita in cazul serigrafiei este suprafaţa supusă alterării fizice sau chimice ce permite prin aplicarea cernelei de gravură. De asemenea pe fiecare exemplar se scrie titlul lucrării.Aquaforte 21 . Astfel procesul poate fi repetat teoretic fără a avea diferenţe intre exemplare. Odată zgariat desenul este acoperit cu un strat fin de cerneală tipografică. Mai intai se notează numărul exemplarului iar pe urma numărul total de exemplare imprimate. Tehnica presupune săparea. Cu ajutorul unei panze apretate se elimină cerneala in surplus şi se acoperă cu o hartie (de regulă umedă). de metal cu ajutorul cărora se zgarie suprafaţa netedă a plăcii (din metal moale precumcupru ori zinc). incizarea. tehnica (ex. Notarea tirajului se face pe fiecare exemplar in parte in ordinea in care au fost imprimate. Chiuveta este urma lăsată de grosimea plăci pe hartie. reproducerea unui număr (tiraj) de exemplare identitce. piatra in cazul litografiei. anul şi semnătura artistului. sau xilogravură 2 plăci). 1.este folosit in egală măsură şi termenul de exemplar sau tiraj. De asemenea termenul mai este folosit şi referitor la incizarea diverselor obiecte in scopul decorări lor.Placa.

Dupa tratare lacul este inlăturat. Tehnică este cunoscută incă de la inceputul secolului al XVI-lea.Aquaforte(fr. La imprimare această cerneală din cavități este transferată pe hartie. Apoi.Aqua . Esenţa acestei metode se reduce la faptul că. placa este plasată in acid. metalul este acoperit cu lac rezistent la acid.Gravura aceasta e folosită mai ales pentru reprezentarea unor obiecte şi suprafeţe cu aspect difuz sau pentru redarea atmosferei (cerul. Gravarea in acest mod aminteşte pictura in acuarel[. cu deosebirea că pe plăcuţa de gravură inainte de scufundarea in acid se presară granule dintr-o substanţă răşinoasă. tinta . acquatinta se foloseşte impreună cu acquaforte datorită diferenţei de claritate şi complementarităţii dintre ele. lat.(Fig. topindu-le. cerneala se aplică pe placă. Inainte de imprimare. pe care cu unelte speciale sunt zgariate contururile imaginii dorite. şi apoi suprafaţa netedă a formei tipărite este curățată de ea. acestea fiind operele maestrului Daniel Hopfer. norii). Eau-Forte-acid azotic)-tip de gravură pe metal.15) 2.Aquatinta Aquatint (lat. Primele lucrări in această tehnică datează din 15011507.De obicei. Efectul va fi punctiform deoarece granulele sapă gropiţe pe suport. in procesul creării imaginii suprafa a fiind t ț ratată cu acid azotic.apă. care apoi se incălzeste la o flacără. Pentru crearea formei de imprimare. cerneala raminind doar in cavităţile gravate. care corodează metalul in zone neprotejate. inainte de tratarea cu acid pe suprafa a de lucru este api ț cată răşină 22 .culoare)-este o tehnică de gravură foarte asemănătoare cu acquaforte. iar aceasta asemănare a dus la originea numelui.

16) 3. Obţinerea unei imprimării pe o parte a mșinii manuale de imprimat. 4. Transferarea imaginilor de pe pozitiv pe o placă de cupru prin gravare. placa este plasată in apă caldă şi gelatina neiluminată se spală. și iluminată și intarită-rămane pe 23 . Pregătirea negativului pe o placă de sticlă. 2. asfalt sau pulbere alte origine.rezistentă la acid-pe bază de colofoniu. in cazul in care transferul imaginii pe suportul de hartie este infăptuită de pe formă tipărită. executată cu ajutorul unei plăci de metal. produsă fotochmic.o reproducere a unui tablou sau o fotografie.Fotogravură Fotogravura . Fotogravura este utilizată pentru imprimarea tiparului adanc(intaglio). Acest proces constă in cinci etape: 1. care sunt in procesul de incălzire a plăcii de imprimare se topesc şi crează pe suprafaţă prin spaţiile dintre particule mici de metal adancimi de diferite marime. Placa apoi fiind acoperita cu cerneală tipografică și care rămine doar in cavități in cantitate suficientă pentu a imprima o imagine sau mai multe. 5.(Fig. Realizarea pozitivului comform negativului dat pe o placă de sticlă. ea permitea ca aceste gravuri sa fie produse manual. Această metodă a fost inventată in 1879. creind asfel la imprimare o suprafață cu tonalități spațiale. In procesul fotogravării. imaginea fotografică este gravată chimic in placa de cupru. Colorarea manuală a plăcii. pe care elementele de tiparire sunt adancite. Apoi. 3. In procesul de fotogravare plăcuţele lustruite sunt acoperite cu un amestec de dicromat de cupru şi gelatină şi sunt expuse cu o imagina pozitivă prin metodă de contact ea.

odată cu inventarea linoleumului.(Fig.Litografie Litografie (din greaca veche λίθος .XIX-XX. creand un fel de matrice pentru imprimare. pentru a nu umplea săpăturile mici. Pentru gravuri este utilizat linoleum cu grosimea de la 2. cu atit mai adancă este suprafaţa de metal gravată. in intaglio placa sursă este gravată. "a scrie") este o metodă de tipar utilizand o placă sau o piatră cu o suprafaţă perfect netedă. După uscare. "piatră" + γράφω .17) 4. la răscrucea sec.5 la 5 mm. corodată ori punctată pentru a realiza cavităţile care 24 . Prin contrast cu litografierea.suprafaţa unei plăci de cupru. A apărut.(Fig. Instrumente pentru gravarea linoleumului sunt aceleaşi ca şi pentru gravura longitudinală: Scobitoare unghiulare şi longitudinale şi cuţitașe pentru tăierea precisă a pieselor de mici dimensiuni. Cu cit este mai subțire stratul de gelatină. este important de a regla cantitatea de vopsea aplicată pe linoleum: nu trebuie să fie prea multă. Linoleum este un material bun pentru gravuri de mari dimensiuni. Cerneala este cel mai bine de o aplicat cu o rola cu puf.grafein.18) 5.litos. Pentru imprimare la linogravură sunt utilizate aceleaşi vopsele ca și pentru xilografie. placa este plasată intr-o soluţie de clorură ferică şi placa de cupru este gravată.Linogravură Linogravurăun procedeu de reproducere şi multiplicare pe hartie a unui desen săpat intr-o placă de linoleum. și nici prea puțină-ca să nu rămina locuri nevopsite după imprimare. Grosimea stratului de acoperire din gelatină depinde de lumină.

21) 7. care vor absorbi ulterior cerneala tipografică sau tuşul. inventată de_autorul bavarez austriac Alois Senefelder. tipos-amprentă) această tehnică constă in aplicarea vopselei manual. englezul William Blake (1757-1828). cea mai comună formă de producţie de imprimare. şi deci a cernelii. respectiv in tipărirea cu blocuri de lemn sau in cazul tiparului cu litere fixe cerneala este aplicată pe suprafeţele ridicate pentru a crea litere. Litografia. In psihologie şi pedagogie monotipia este utilizată ca o tehnică pentru dezvoltarea imaginaţiei la copiii de varstă preşcolară mai mari. Printre cei mai renumiți maeștri ce au utilizat monotipia sunt: italianul Giovanni Castiglione (16071665). vor deveni fundalul imaginii. poate fi folosită pentru a imprima textul sau opera de arta pe hartie sau pe alt material adecvat. apoi fiind apicat pe suprafața foii. semen şi/sau imagini. in rezultat această imagine fiind unică.Monoprint 25 . pe o suprafaţă perfect netedă. care prin refuzarea absorbţiei apei. Cele mai multe cărţi. Apariția acestui tip de grafică este atribuită pictorului şi gravorului Italian Giovanni Castiglione (16071665). in 1796. (Fig.(Fig. Litografia utilizează ulei sau grăsime.mono-unu. mai ales toate tipurile de text de mare volum.19) 6. francezul Edgar Degas (1834-1917) care combinase monotipia cu tempera. şi regiunihidrofile.Monotipie Monotipie (gr.reţin cerneala de tipar. acum sunt printate utilizand litografia. respectiv gumă arabică pentru a separa suprafaţa fină in regiuni hidrofobe.

In a doua jumătate a secolului XX. şi aquaforte. Monoprintul. Esen ș ța sa constă in faptul că pe o suprafaţă din orice material organic: lemn. stofă. Monoprintul poate fi gandit ca o variaţie pe diferite teme din tema care rezultă din unele caracteristici permanente ale acesti plăcilinii. hartie. de asemenea. paslă.pyro–foc.Pirogravură Pirogravură (gr.20) 8. cu un ac fierbinte este aplicat un desen. este rezultatul unor caracteristici permanente pe placa de metal sau tipar. piele. carton. și deseori pot fi obținute două. Monoprintul şi monotipia sunt foarte asemănătoare. culorii. dar nu pentru a produce un rezultat identic. Insă la monotipie nu există semne permanente pe matrice. precum şi o formă de trasare prin care cerneala groasă este aplicată pe un suport. şi presiunii cernelii utilizate. Ambele presupun un transfer de cerneala de pe o placă pe hartie. datorită 26 . Există mai multe tehnici de monoprint.Monoprinting este o formă a graficii care a carei imagini sau linii nu pot fi reproduse exact. Spre deosebire de pirotipie această tehnică in trecut a fost considerată rară şi era utilizată in principal ca o metodă suplimentară pentru gravare pe lemn. hartia este plasată deasupra şi apoi este trasă brusc transferind cerneala pe hartie. prin modificarea de tipului. oase. sau alta suprafață care va păstra urma operei de artă. pirogravura.(Fig. inclusiv colajul. pe de altă parte. plută. din plastic. placaj. panză. piele. Diferenţa dintre monoprint şi monotipe este că monoprintul are o matrice care poate fi refolosită. Exemple de tehnici de gravură care pote fi folosite pentru a face monoprint includ litografie.fierbnte-desen fierbinte)-o tehnică utilizată in arta decorativa i artele grafice. Monoprint poate fi făcut. texturi-care persista in procesul imprimării.

Fiind fragil la imprimare pointe seche nu poate fi executat in mai mult de cateva exemplare. In acelaşi timp.lemn şi γράφω . In 1512 Durer şi Rembrandt in jurul anului 1650 se numără printre puţinii artişti care ar avea plăci gravate in intregime in pointe seche. mai ales pe plăci din cupru (cu excepţia cazului cind placa este din crom). Istoricii literaturii chineze iscriu prima imagine imprimată pe scanduri de lemn sec. Acelaşi nivel de calitate putea fi astfel menţinut pe perioada intregului tiraj. care rețin cerneala şi dau un aspect catifelat printului. Pointe sèche Pointe seche-gravura in această tehnică constă in taierea directă in placa de metal cu o tijă de oţel ascuțită. Cea mai veche gravură chineză păstrată datează din secolul al 27 . (Fig.scrie. rareori fiind utilizat singur. pirogravura pe lemn este una dintre cele mai populare (impreună cu broderie si modelarea) ocupații creative pentru copii și amatorii din intreaga lume.22) 9. principala şi cea mai veche tehnică de gravare. Astfel gravarea cuprului face ca așchiile de metal să fie mai delicate și mai rezistente.inventării aparatului electric de pirogravură-aceasta tehnică a evoluat ca o tehnica independentă in artele grafice.23) 10. proiectului său. Pointe seche este mai degrabă utilizat ca un adaos la alte procese. de unde și denumirea acestui proces.gravură in lemn.VI. Nu pemite de a face un tiraj numeros.Xilogravură Xilogravura-(greacă ξύλον . egal) . Pointe seche lasă pe suprafața gravată așchii de metal. Pointe seche a fost slab dezvoltat pană in secolul al XIX-lea pentru a-și vedea reapariția datorită inventării galvanoplastiei.(Fig.

Dar toate acestea sunt percepute mai mult ca o excepţie de la regula generală. conturul insăși raminind intact.IX. solida. Xilografia a apărut in China nu mai tarziu de secolul al X. de exemplu in activitatea artistului elveţian al secolului XVIlea Urs Graf ( "maniera neagră". a fost asemănătoare tehnicii folosite pentru a face placi de lemn pentru tesături. Meșterii moderni de xilogravură folosesc inafara cuţitelor şi instrumente care sunt utilizate in linogravură. Caracteristica cea mai importantă a vechii gravuridominaţia hașurei negre. Au existat chiar şi gravuri scobite ca un negativ-alb pe negru. și gravorul avea la indemină un set de cuțite de diferite mărimi și forme. In sistemul de xilogravură hașura albă ocupă un loc modest.dupa care se astern culorile de apa[acuarela 28 .24) 15. formele plastice pe hartie. In gravura longitudinală veche principalul element pentru construirea formei era cuţitul. de exemplu. Acestea sunt niște dălți unghiulare şi semicirculare-drepte sau uşor incovoiate care sunt introduse in minere speciale. fonul fiind scobit cu o daltă la o adancime de 2-5 mm. in xilografie). Gravura iniţială in Europa de Vest. (Fig. in ilustraţii florențiene de la rascrucea secolelor XV-XVI. vopsea și se execută imprimarea pe hirtie. Pe suprafata șlefuită a plăcii de lemn se fac liniile caracteristice desenului. ca şi in Orient. de multe ori putind fi văzută in gravurile vechi. Dupa care placa de lemn este vopsită cu cerneală.Tehnica desenării cu ceară Se deseneaza cu ceara bruta. după care aceste contururi sunt scobite pe ambele părți cu un cuțit ascuțit. Din punct de vedere tehnic fiind posibilă insă şi hașura de culoare albă.

peste care punem alta foaie de hartie pe care o presam.sau a altor de instrumente.se va suprapune peste intreaga lucrare.Trebuie sa tinem cont de faptul ca imaginea pictata apare pe spatele sticlei.al se penitei cu toc.inversata dreapta.Tusul fixeaza. In pictura pe sticla se folosesc culori vii.peste care. 16. sau in prima faza se realizeaza un fond colorat peste care se deseneaza cu o bucata de ceara.Aceste foi imprimate pot constitui fondul unor compozitii cu subiecte diferite. 29 .stanga fata de desenul de pe hartia model.Tehnica picturii pe sticlă Se realizeaza desenul pe hartie. Se poate folosi picul si sub forma de pulbere presarata neuniform peste cerneala umeda cu care afost acoperita o compozitie mai veche.acestea devenind placute si atragatoare.pe fondul acesteia. cu aspect decorative. armonioase.dupa uscare.Solutia de pic decoloreaza cerneala si desenul apare deschis.apoi acoperindu-se cu o culoare intreaga suprafata.Culoarea tempera in amestec cu aracet sau de ulei mai diluat va acoperii la inceput detaliile. 18. peste care se aseaza sticla. aproape alb.dupa caz. dupa ce in prealabil a fost imbibat in culoare si apoi stors. 17. se deseneaza deasupra o compozitie plastica.Tehnica decolorării cu PIC Se acopera intreaga suprafata a hartiei cu cerneala apoi cu varful unei pensule subtiri sau a unui betisor ascutit inmuiat in solutia de pic.Tehnica imprimării cu ţesături rărite Se aseaza pe o coala de hartie materialul textile.transpunand desenul cu tus negru prin intermediul unei pensule fine.guasa diluata]in functie de subiectul compozitiei.

19. Tehnica amprentei se refera la imprimarea unor structuri usor denivelate din natura.Suprafata structurata se acopera cu un amestec fluid de culoare si apoi se preseaza cu fata colorata pesta foaia de desen. cu ajutorul creionului negru moale sau al creioanelor colorate.urmarind intentia compozitionala. prin gravarea desenului pe suprafata materialului respective.Tehnica modelajului Prin artistica aceasta a unor tehnica se realizeaza maleabile se prelucrarea cum ar cu materiale fi:lutul. dupa care se aseaza pe suprafata de hartie prin presare urmarind anumite retele compozitionale.Se pot realiza: -basoreliefuri (gen de modelaj in relief putin profilat fata de suprafata de fundal).Tehnica frotajului . guma de cauciuc. Se imprima prin suprapunea foii de hartie peste structura aleasa.Modelarea realizeaza ajutorul palmelor sau al degetelor. cartof.Tehnica amprentei şi a ştampilei Stampilele se confectioneaza din diferite materiale cum ar fi :plastilina.numite ebosoare. se folosesc si instrumente speciale.plastilina.argila. Se poate freca si cu minele colorate asezate pe lat. pluta.Pentru obtinerea unor forme in aceasta tehnica. 21. cu care se freaca atent hartia.Este tehnica imprimarii dupa suprafetele unor structuri din natura. usor denivelata. 30 .care au diferite profile si forme[semirotunde. 20.Stampila se acopera cu culoare umeda.triunghiulare].

copiii îşi dezvoltă capacitatea de expunere artistico-plastică. De asemenea. pasari). trăiri şi sentimente. Cunoaşterea limbajului şi a tehnicilor de lucru de către copii duce la dezvoltarea creativităţii în realizarea ideilor în forme artistice variate.-altorelief(gen de modelaj in relief. avînd posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei. Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artisticoplastice un caracter atractiv şi creativ.forma in care poate fi vazuta de jur sine ce poate reprezenta diferite obiecte. Este important să dezvoltăm la copii dorinţa de a realiza ceva inedit. -rond-bosse(forma imprejur. iar acest lucru îl putem realiza avînd ca linie directoare diversitatea. 31 .portrete. familiarizarea treptată a copiilor cu unele tehnici de lucru măreşte curiozitatea lor şi caracterul atractiv al activităţilor artistico-plastice. puternic profilat fata de suprafata plata de fundal). Concluzii Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru în activitățile plastice.

Editura Polirom. Editura Petrion. 32 .VIRGINIA NITESCU.Iasi. Educatia plastica in ciclul primar. Ghid metodic de educatie plastica.1997. AUREL.  DASCALU.BIBLIOGRAFIE  CRISTEA MARIA . Bucuresti.

2(Creion 33 .Anexe grafice Fig.1(Creion simplu) colorat) Fig.

4(Sanghină) 34 .3 (Cărbune) Fig.Fig.

Fig.5(Sepia) Fig.6(Pastel) 35 .

8(Acuarelă) 36 .Fig.7(Sos) Fig.

10(Temperă) 37 .Fig.9(Guașă) Fig.

11(Ulei) Fig.Fig.12(Acryl) 38 .

Richard 39 .13(Tuș) Hamilton 1956) Fig.Fig.14(Colaj.

16(Aquatinta) 40 .Fig.15(Aquaforte) Fig.

Fig.18(Linogravură) 41 .17(Fotogravură) Fig.

20(Monoprint) 42 .Fig.19(Litografie) Fig.

Fig.22(Pirogravură) 43 .21(Monotipie) Fig.

24(Xilogravură) 44 .Fig.23(Pointe-seche) Fig.