Nu e parinte care sa nu fi facut macar o greseala in educatia copiilor lor.

Si multe din greseli sunt facute fara voia lor, din dorinta de a da o cat mai buna educatie copiilor.
Nu intotdeauna insa, ceea ce au crezut ei ca e bine a venit in sprijinul copiilor si a educatiei lor. Iata 7 "pacate" pe care parintii le fac in educatia copiilor lor, descrise in cartea “Pais Brilhantes, Professores Fascinantes” (Parinti straluciti, profesori fascinanti), scrisa de Augusto Jorge Cury, psihiatru, psihoterapeut, om de stiinta si scriitor din Brazilia. 1. Corectia in public

Ati vazut multi parinti care isi cearta copiii de fata cu alti persoane (copii sau adulti), in incercarea de a-i responsabiliza si a-i face sa inteleaga ca gresesc. Acest lucru nu este deloc sanatos pentru cei mici. Si asta pentru ca expunerea publica (indiferent de varsta celui mustrat) duce la umilinta, traume si alte complexe foarte greu de depasit ulterior si care le va “bantui” toata existenta. Corectia in public paralizeaza inteligenta, scade interesul de sine, si duce la teama de a expune viitoarele idei. Chiar daca se mai intampla sa va scoata din minti, nu umiliti niciodata copilul si, mai ales, nu-l certati in public. Chiar daca merita o pedeapsa serioasa, corectati-l in particular. Cel mai bine este sa-i invatati pe cei mici sa reflecteze asupra faptelor sale, iar acest lucru le va stimula gandirea. 2. Autoritate cu agresivitate

Parintii incearca sa se impuna in fata copiilor pentru a putea implementa regulile de educatie. Unii dintre ei, insa, sfarsesc lamentabil prin a-si impune autoritatea prin bataie. Un parinte care isi bate copilul castiga, cu siguranta, frica lui, dar ii pierde, incet si sigur, dragostea si respectul. Cand va simtiti luati de val, sunteti atat de nervos (nu neaparat pe copil), nu va revarsati furia asupra lui sau in fata lui. Iesiti din camera atunci cand nu puteti duce o conversatie civilizata. Cu totii suntem stresati, cu totii putem avea mici conflicte in familie, cu totii putem fi agresivi. Important este sa-va dati seama ca ati gresit, sa va cereti iertare. Asa avem curajul sa gresim, asa trebuie sa avem curajul sa ne si reparam greseala. Nu de alta, dar copiii pot reproduce comportamentele noastre. Si ganditi-va numai la cate din lucrurile pe care le-ati vazut la parintii vostri ati jurat sa nu le faceti cu copiii vostri si, totusi, va surprindeti in viata de zi cu zi facandu-le. Inregistrarea facuta in tacere si neprelucrata creeaza modele in cele mai tainice zone ale personalitatii fiecaruia dintre noi. Cand parintii reactioneaza cu violenta, impun o autoritate care sufoca ratiunea copiilor. Nu vor sa dialogheze cu copilul pentru ca au senzatia ca isi pierd autoritatea. Nu admit sa fie chestionati, nu admit comentarea propriilor esecuri, se comporta ca si cum ar fi perfecti si intangibili. Pe cand ei se tem doar de propria vulnerabilitate si atunci se ascund in spatele “autoritatii”. Parintii nu trebuie sa se teama ca-si pierd autoritatea in fata copiilor, ci ca-si pierd copiii din cauza autoritatii.

Cand copilul vostru greseste. Critica excesiva Unii parinti sunt atat de preocupati de viitorul copiilor lor. de a se purta necugetat. Daca v-au suparat. Cand a implinit 15 ani. sa fie morali. ii compara cu ceilalti copii “cuminti. indiferent de ceea ce a facut copilul. 4. Mai mult. iar copiii devin niste adulti asa cum si-au dorit parintii (omeni buni. umileste. spunandu-i ca ea este mult mai importanta decat toti banii din lume si ca cinstea este demnitatea celor puternici. “Un tata a fost chemat la politie dupa ce fiul sau a furat un CD dintr-un magazin. Parintii sau speriat si nu stiau cum sa reactioneze. Copiii vor avea o groaza excesiva de critica celorlalti astfel incat se vor sacrifica pana la cote alarmante doar ca sa nu greseasca. . ele trebuie sa fie simbolice si insotite de o explicatie. de a-si exprima parerile. seriosi si responsabili). vorbiti despre sentimentele voastre. timiditatea. Niciodata nu s-ar fi inchipuit ca-si va pierde fiul”. dimpotriva. fiecare atitudine “necugetata” se transforma in lungi siruri de predici si de critici. plangeti cu el daca asta simtiti. Fetita era traumatizata. Iata doua povesti de viata reale care va pot face sa intelegeti diferenta. isi vor ingropa visele. L-a batut in fata politistilor si nu l-a interesat nicio clipa ce se intamplase cu baiatul. Nu puneti niciodata limite fara sa dati explicatii. ascultatori si destepti”. “O fetita de 8 ani a furat niste bani de pe tejgheaua magazinului scolii. care este oare pretul? Pretul este nefericirea. Ajuns acasa baiatul s-a inchis in camera lui. fragilitatea. Fiecare greseala sau nota proasta la scoala. pentru ca astfel vor invata cum sa-si croiasca drumul in viata. nu-i comparati cu altii. Nimeni nu gandeste in primele 30 de secunde de furie. Nu durerea indusa de palme va stimula inteligenta copiilor si tinerilor. Oare ce simt acei copii? Nu se simt ei oare cea mai dispretuita fiinta de pe pamant? Nu-si inchipuie oare ei ca nu sunt iubiti de parinti si cea mai buna solutie care se intrezareste este sa renunte la viata (mai ales daca vorbim de adolescenti)? Si chiar daca nu recurg la aceasta nefericita modalitate de rezolvare a problemelor.3. morali. Vanzatoarea a vazut-o si a dus-o de maneca la parinti facand-o hoata. Daca dati cateva palme. fetita le-a multumit parintilor pentru atitudinea lor si pentru faptul ca intr-un moment atat de dificil i-au aratat atata dragoste”. de a-si asuma chiar si riscuri. Se temeau ca fetita lor ar putea deveni cleptomana. discutati cauzele greselii. Nu-i lasa sa se joace pentru ca se pot murdari sau pot face dezordine cu jucariile. in schimb au stat de vorba cu ea si i-au dat o suma de bani mai mare decat cea furata. iar tatal ar fi dat orice sa poata intoarce timpul inapoi. frustrarea. Pedepse la furie si fara explicatii Nu pedepsiti niciodata copiii cand sunteti nervosi. Lasati-le copiilor “luxul” de a gresi. iar in acele secunde puteti face lucruri care sa raneasca mai mult decat v-ati inchipui. era prea tarziu. Comparatia nu numai ca nu este educativa. nu-si vor asuma riscuri pentru a nu primi oprobiul public. de cele mai multe ori in fata colegilor sau prietenilor. Cand si-a dat seama tatal ca ar putea fi o problema. Pedeapsa fizica trebuie evitata. Copiii sunt unici. N-au batut-o. Baiatul isi luase viata. dar nu stimuleaza absolut deloc ci. seriosi si responsabili incat nu le permit sa faca greseli si nici excese.

sufera de mania persecutiei. vor gravita mereu in jurul nefericirii lor emotionale si a esecurilor. Nu conteaza dimensiunea obstacolelor. urmeaza cel mai frumos rasarit de soare. Incalcarea cuvantului Sunt parinti care nu spun NU copiilor lor. dar nici nu-si tin cuvantul dat. Copiii vostri complicati va testeaza dimensiunea iubirii. copiii respectivi proiecteaza asupra mediului social in care traiesc o neincredere cumplita. ci dimensiunea motivatiei de a le depasi. cat de grave ar fi ele. Oricat de multe greseli ar face un copil. Tineti-va intotdeauna promisiunea. pentru a evita altercatiile si pentru a nu frustra copiii. Copiii care isi pierd speranta au dificultati grave in a-si depasi conflictele. Distrugerea viselor si sperantelor Fara speranta nu exista drum si fara vise nu exista motivatia de a continua drumul. Ce efecte pe termen lung are aceasta tactica? Vazandu-si parintii disimuland si netinandu-si promisiunea. iar obiectivul este educarea afectivitatii. Cuvinte de genul “Nu vei face nimic in viata!”. “Nu mai ai nicio sansa!”. Chiar daca va deceptioneaza. iar daca este vorba despre ceva ce are nevoie de un NU hotarat. Renuntarea la educatia copiilor Toti parintii sau profesorii vor sa educe tineri docili. ei le promit indeplinirea tuturor dorintelor. Cum nu suporta incapatanarile si agitatia copiilor. Greselile. iar elevii vostri insuportabili sunt cei care va testeaza calitatea umana. cereti-va intotdeauna scuze. foarte usor de demolat si aproape imposibil de reconstruit.5. oferiti-le o compensatie inedita. cred ca toata lumea ii va dezamagi. el trebuie sa primeasca imbratisarile si incurajarile parintilor sai. Cuvintele mentionate mai sus nu vor face decat sa-l adanceasca si mai mult in deziluzii. “Vei fi un ratat”. dragostea voastra. Secretul este rabdarea. 6. chiar daca copiii vor face o criza dupa aceea. iar cei care ii fac pe parinti (sau pe profesori) sa se simta frustrati sunt acei copii care le testeaza calitatea de educatori. 7. “Imi aduci numai necazuri!” distrug sperantele si visele unui copil. De aceea este fundamental pentru sanatatea psihica si stii ca dupa cea mai neagra furtuna. nu va fie teama sa-l rostiti. Iar daca gresiti. pot fi solutionate rapid daca sunt corectate imediat. nu vor reusi sa mentina prietenii stabile si nu vor sta prea mult timp intr-un loc de munca. Increderea insa este foarte greu de construit. . Si nu numai ca promit. Dezvolta nesiguranta si paranoia.