Amurg Privind in urmă…evocând trecutul,zâmbesc amar.

Un drum îngust si prăfuit de țară mă conduce spre casa mică și dată cu var alb.Şi merg , și merg...zăresc zâmbetul de gheață a impunătorului gard și deschid poarta care,la atigerea mea ,scoate un tipăt disperat. De mult nu a mai fost călcat pragul vechii căsuțe a unei iluzii spulberate prea devreme.Falnicii salcâmi își pleacă crengile îndurerate cu pielea lor maronie ce a plesnit de atâta vânt si ploaie.Vesela ogradă este astăzi pustie ,abandonată ,doar zarzărul cu trupu-i sângerând privește trist spre casa îmbătrânită.A trecut atâta timp!A murit si loialul câine cu ochii veșnic umezi si dornici de mângâiere,iar cerului i-a dispărut strălucirea zilelor de mai. Privesc acum din colțul prispei și pot zări amărăciunea lor …încă tânjesc dupa el !Înca nu se resemnează că au pierdut si continuă să caute dulceața zilelor de odinioară.Din ungherul meu ,privesc indurerat spre usă .Cât aș vrea să se mai deschidă măcar o dată! E zi și totuși cerul e atât de întunecat…am închis ochii pentru o clipă și începe a se derula un episod îndepartat din viața mea .E dimineață și un soare îndrăzneț se ridică pe cerul de un albastru lacom.Mă trezesc la atingerea jucaușă a unei raze și cobor din culcușul meu.Mă las purtată de un val de lumină ce intră timid printr-un col ți șor de fereastră.Încep să-l caut și dau buzna în camera sa veșnic călduroasă.Încă doarme...avu o tresărire la zgomotul ușii,dar continuă să doarmă .Are somnul lin ca al unui copila ș ,zâmbește,iar chipul i se luminează.E un mister pentru mine!Stau și-i privesc părul atât e negru încât mă cutremur ;e de un negru intens,pătrunzător ,puternic ce îi face chipul să pară ireal...doar blândele raze îndrăznesc a-l atinge.Mă apropii și îi zăresc brațul care mă adăpostea de furtunile din zbuciumata mea existență ,acolo era glasul care îmi domolea revolta și ochii ai căror căldura o simțeam de fiecare dată când mă rătăceam si hoinăream prin cotloanele înzăpezite de durere ale unui suflet secat de zâmbet și de bucurie . Pare coborât din altă sferă ,aș vrea să-l ating ,dar mi-e frică .Mă simt atât de fericită încât îmi este teamă să nu îl pierd într-o zi . Şi totuși ,se trezește ,mă privește ca și cum mi-ar fi înțeles gândul și îmi zâmbește blând .Simt nevoia nebună de a-l îmbrățisa ,dar simt cum un fior de gheață îmi străbate trupul și ,deodată ,simt mâna-i caldă ce-mi mângâie creștetul și totul dispare,teama se împrăștie ,nesiguranța ,spaima pier și redevin eu-cea fericită! Simt un gust amar amintindu-mi asta .Ce mult diferă față de ultima dată când lam văzut...era inert,dar totuși mândru .Parcă dormea ,deși avea un zâmbet înghețat ,iar fruntea ca de porțelan și trupu-i de plumb greoi și rece .Căldura trupului a fost înlocuită de imobilitate și răceala,golul luând locul strălucirii din ochii săi .Părul , și acum negru, îi acoperă o parte din frunte și îi dă un aer semeț .E același, îl strig , îl trag , îl chem cu disperare și nu răspunde...mă zbat,aș vrea să-mi urlu durerea ,să alerg,să-mi piară furia .Totul e așa nedrept!!!dar într-un final mă resemnez... Deja s-a întunecat .Mâine va fi o noua zi ...

GRADINA LORELA Clasa a X a C

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful