MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI Lector univ. dr.

NICOLAE STAN

I.DEFINIRE Etimologie Etimologic, managementul echivaleaza cu a tine in mana si a stapani, a conduce cu mana forte, ceea ce implica ideea controlului actiunii si orientarea sau directionarea ei. Cuvantul management imprumutat din limba engleza sub forma verbului to manage inseamna a administra, a conduce. S-a derivat apoi in limba engleza manger si management ceea ce inseamna conducator sau conducere. In limba engleza verbul to manage, cu substantivul derivat management a avut initial sensul de a manui, de a” struni caii”. Cu timpul, verbul to manage a trecut din sfera sportiva a strunirii cailor in domeniul artei operative si al stiintei militare. In ultimele decenii acest termen a fost foarte des utilizat in activitatile economice, iar astazi este folosit in toate domeniile – educatie, sanatate, sport etc. – cu semnificatia de conducere eficienta, rationala, moderna. Dincolo de terminologie, problema fundamentala ramane cea a esentei managementului. Managementul este in acelasi timp si un ansamblu de discipline teoretice, principii, metode specifice (stiinta), metode si tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea si organizarea institutiilor (tehnica), cat si arta de a-i face pe oameni sa lucreze productiv si eficient, de a comunica, de a asculta fie in calitatea lor de membri ai organizatiilor sau institutiilor, fie in calitate de clienti, beneficiari, furnizori, actionari etc. (arta). Dar managementul astazi ete conceput si practicat si ca organizare a schimbarii si inovarii, a eficientei si chiar a calitatii si excelentei. Intre caracteristicile managementului educational se inscriu: - caractecrul complex al actiunilor ce asigura functionarea optima a sistemului educational (planificare, decizie, coordonare, control, strategii si metodologii educationale), si dimensiunea interdisciplinara implicata de problematica educationala - caracterul participativ generat de implicarea activa a tuturor actorilor (elevi, profesori, parinti etc.) - structurarea problematicii educationale, a procesului si a factorilor educationali dupa particularitatile colectivitatii 1

cat si aplicatiile in domeniu. Cadrul didactic este liderul real al clasei pe care o conduce. In clasa scolara.este dinamic atat in ceea ce priveste bazele teoretice. la nivelul clasei.este indicativ-intrumental pentru ca arata cum trebuie realizate obiectivele. exercita functii de comanda si decizie. Prin toate acestea. influentand in cel mai inalt grad activitatea acestuia. toate funcţiile conducerii: 2 . a carui autoritate deriva din functia ce i s-a incredintat si din faptul ca el este singurul adult in mijlocul unei grupe de elevi.realizarea la nivel macropedagogic(managementul sistemului de invatamant). Calitatea de educator îl obligă să exercite şi să transpună în practica. conditii si principii specifice care orienteaza in elaborarea programelor manageriale educationale .are caracter sistemic si este integrativ intrucat sintetizeaza specific date din domenii conex . Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilitati de autoreglare a comportamentului. prezinta deschidere si spre alte domenii .. liderul formal este cadrul didactic (invatator. el concentreaza energiile grupei.este prospectiv pentru ca anticipeaza pe baza tendintelor de evolutie a sistemului . diriginte).precizeaza reguli. respecate principiile. El este un conducator impus din exterior. aplicate metodologiile II. intermediar (managementul institutiilor scolare) si la nivel micropedagogic (managementul clasei) . Cadrul didactic angajeaza si dirijeaza in actiuni comune tot colectivul.FUNCTIILE MANAGEMENTULUI LA NIVELUL CLASEI DE ELEVI Managementul clasei este definit ca abilitatea profesorului de a planifica si organiza activitatile clasei astfel incat sa se asigure un climat favorabil invatarii.

a raporta rezultatele unor criterii de referinţă stabile şi obiective şi a trage concluzii valabile. personal administrativ. Profesorul urmăreşte în comportamentul elevilor tot ceea ce poate servi la stimularea lor. dozarea sarcinilor şi stimularea interesului pentru obiectul de învăţat pe care îl predă. etc. 3 .Această funcţie implică valorificarea tuturor resurselor pedagogice: -umane (cadre didactice. îndrumări metodice. contribuţiile comunităţii educative. coordonarea. evaluarea sistematică a rezultatelor obţinute şi înarmarea elevilor cu un stil de muncă intelectuală. părinţi. Prima funcţie a managementului educaţional este cea de planificare şi organizare a sistemului de învăţământ. Cea de a treia funcţie este cea de reglare şi autoreglare a sistemului de învăţământ şi a procesului de i învăţământ şi implică activităţi de perfecţionare a cadrelor didactice: • • • • • • Ca organizator profesorul trebuie să dovedească însuşiri obiective în activitatea didactică şi educativă. timpul.) -materiale (spaţul. la dezvoltarea dorinţei de autoperfecţionare şi de creştere a capacităţii lor de autoevaluare. raportarea ei la obiectivul proiectat şi înregistrarea progresului pe care elevii îl realizează într-un anumit sector. programe de învăţământ. baza didactico-materială). crearea motivaţiei necesare. -financiare (buget central. decizia. cât şi de comunicare. a le putea interpreta. îndrumarea. Evaluarea rezultatelor înseamnă a dispune de un sistem de probe. în predarea specialităţii prin care acţionează asupra formării elevilor.) -informaţionale (planuri. evaluarea. materiale curriculare). constituie cerinţe de bază ale activităţii sale. care să ducă la îmbunătăţirea ulterioară a activităţii. local. de evaluare. planificarea. de la o etapă la alta. Conducerea activităţii de învăţare.• organizarea . elevi. Cea de a doua funcţie specifică managementului educaţional este aceea de orientare metodologică a procesului de învăţământ care presupune atât acţiuni de formare. Evaluarea presupune urmărirea sistematică a eficienţei fiecărei acţiuni.

Ulterior. ia nastere o forta centripeta care cu timpul se intareste mereu. impusa din exterior fara aderarea libera a membrilor (elevii) .MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea. Obiectivele urmărite de managementul resurselor umane constau în: 1. 3. Clasa scolara este un asemenea grup social. se elaboreaza incetul cu incetul forme de coeziune a grupului. 4 . prin interactiunea ce are loc intre elevi. Creşterea eficienţei şi eficacităţii personalului (sporirea productivităţii). de conducere si de activitate stabilite de practica sociala. Acest scop – impus din exterior – nu este insa constient la inceputul alcatuirii grupului – in primele clase – si nici nu este acceptat spontan de copii. 2. Creşterea satisfacţiei în muncă a angajaţilor. Reducerea absenteismului. in functie de scopul gruparii. fluctuaţiei şi a amplorii şi numărului mişcărilor greviste.III. Grupul alcatuit pe aceasta baza este un grup formal cu un sistem de organizare. motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul organizaţiei în vederea realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor. Interventia cadrului didactic in viata sociala a clasei Coexistenta copiilor in cadrul clasei este la inceput o masura cu caracter administrativ. IV.CLASA SCOLARA CA GRUP SOCIAL Grupul este un sistem social deschis in cadrul caruia membrii se afla in relatii de interactiune directa si adesea actioneaza unitar fata de mediu. constituit in scopul educarii copiilor. dezvoltarea.

localizare identificare şi atragere a candidaţilor potenţiali. selecţia se realizează în două momente importante şi anume: selecţia candidaţilor pentru intrarea într-o formă de pregătire profesională. ASIGURAREA RESURSELOR UMANE Funcţia de asigurare a resurselor umane cuprinde următoarele activităţi: PLANIFICAREA RESURSELOR UMANE Are drept scop determinarea nevoilor. rezolvare a problemelor şi schimbare a organizaţiei. Pregatirea este procesul de dezvoltare a trasaturilor resurselor umane care le vor permite acestora sa fie mai productivesi astfel sa contribuie mai mult la indeplinirea obiectivelor organizatiei. Potrivită în sens larg. inclusiv estimarea cererii si ofertei pe piaţa muncii. PREGATIREA Dupa recrutare si selectie.4. din care urmează să fie aleşi candidaţii capabili care. urmatoarea etapa in asigurarea resurselor umane adecvate pentru organizatie este pregatirea. prezintă caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor vacante sau viitoare. RECRUTAREA RESURSELOR UMANE Pentru managementul resurselor umane se consideră recrutarea. ca fiind ”procesul de căutare. selecţia unui candidat pentru un anumit post / funcţie în cadrul unei anumite organizaţii. 5 . după ce individual are deja o anumită pregătire profesională. Creşterea capacităţii de inovare. în cele din urmă. strategiilor si filozofiilor privind resursele umane ale organizaţiei.” SELECTIA RESURSELOR UMANE Selecţia presupune examinarea mai multor subiecţi pentru a alege pe cei mai buni dintre ei. Scopul pregatirii este acela de a spori productivitatea salariatilor prin influenta comportamentului lor. la care se constată concordanţă între calităţile personale şi cerinţele profesiunii.

motivaţia poate fi definită ca procesul de selecţie . uneori pe o perioadă îndelungată . Aşteptările sunt credinţele indivizilor în existenţa unor şanse ce pot fi obţinute printr-un anumit nivel al efortului şi al performanţei . chiar în condiţii nefavorabile . Realizarea unei motivaţii eficiente necesită cunoaşterea sistemului de nevoi şi aşteptări ale personalului . b) motivaţia şi satisfacţia apar într-o dublă calitate de cauză şi efect : Martin Wolf pornind de la concepţia că motivul este un impuls ce face pe individ să urmărească o 6 . Motivele sunt resimţite ca expresie a nevoilor şi aşteptărilor umane . mai precis al modului acesteia de realizare eficient sau neeficient . Ele sunt personale şi de regulă creează anumite tensiuni . de ce şi-l menţin . iar insatisfacţia cu nerealizarea motivaţiei . În general nevoile sunt definite ca lipsurile pe care un individ le resimte la un moment dat . De altfel interesul iniţial pentru satisfacţia în muncă a fost legat de considerarea ei ca certitudine . mai apoi insistându-se pe componenta ei afectivă . orientare şi menţinere a comportamentului uman . Mielu Slate consideră că pentru relaţiile dintre motivaţie şi satisfacţie esenţiale sunt trei enunţuri : a) starea de satisfacţie / insatisfacţie este un indicator al motivaţiei . Într-o manieră generală . Prin motivaţie înţelegem de ce oamenii aleg un anumit mod de acţiune preferându-l altuia sau altora . Atitudinea este o predispoziţie de a răspunde pozitiv sau negativ la un set de întâmplări . realizarea activităţii propuse a scopului . Se credea că prin influenţarea ei se poate creşte motivaţia şi performanţa .MOTIVATIA SI SATISFACTIA În ceea ce priveşte natura satisfacţiei aceasta a fost încadrată în rândul atitudinilor faţă de muncă . Din acest punct de vedere starea de satisfacţie echivalează cu îndeplinirea motivaţiei .

c) atât motivaţia cât şi satisfacţia se raportează împreună la performanţă .verbală. Este necesară stabilirea unei relaţii precise coerente pentru cercetări . alteori se face distincţie clară de sens) Comunicare: verbală.anumită satisfacţie consideră că satisfacţia este o stare finală care este susţinută pentru a fi obţinută de motivaţie . caracteristici şi elemente structurale. intrergrupală. Acest autor consideră relaţia fiind orientată într-un singur sens de la motivaţie la satisfacţie . intragrupală 7 . tipuri sau forme - contextul de analiză definirea comunicării de reţinut Comunicare – limbă – limbaj (uneori aceşti termenisunt folosiţi ca echivalenţi. V. non. COMUNICARE SI SCHIMBARE Comunicarea.

cod. II. (E). 8 . Fiecare partener poate recepta (ascultând şi / sau citind) sau poate transmite mesaje. semne sau simboluri). Repertoriul ( câmpul de experienţe) atât al emiţătorului cât şi al receptorului. bariere. III. domeniile sau opiniile care definesc comunicarea. (R). Acestea reprezintă o serie de caracteristici determinate de natura subiectului tratat.DEFINIREA COMUNICĂRII Oricare ar fi şcolile. se pot identifica aspecte comune: - Comunicarea este un proces de transmitere de informaţii (informaţia se referă la concepte. de natura domeniului. Elemente structurale ale comunicării I. Comunicarea poate fi asimilată unui sistem structurat de elemente (emiţător. Mesajele (conţinuturile) Mesajele sunt informaţii structurate după anumite reguli. a pune de acord”. receptor. canal. În relaţia de comunicare dintre cei doi parteneri intervin o serie de variabile (ce aparţin fiecăruia) care ţin de factorii psihologici. Partenerii: emiţătorul. sociali. Fiecare este programat atât pentru recepţie cât şi pentru emisie. feed-back) Etimologic. receptorul. termenul provine din “communis” (latină) care înseamnă „a fi în relaţie cu.

Factori perturbanţi: pot apărea la nivelul emiţătorului (voce slabă). Acest context poate bloca procesul de comunicare ducând la insuccesul acestuia. 9 . în termeni. VI. IV. a coda a transpune în semne.Construirea şi transmiterea mesajului presupune un proces de codare şi decodare. VII. Aceste bariere nu pot fi mereu eliminate. V. gândurile. idile. în simboluri. cod decodare ansamblul semnelor cu semnificaţiile lor verbale şi non-verbale (la recepţie) a găsi echivalentul exact al mesajului. De aceea este important a studia factorii care pot inhiba procesul comunicării ( bariere în procesul comunicării). Feed-back-ul: conexiunea inversă. Canalul de comunicare: mijlocul prin care trece mesajul (aplicaţia 10). Receptorul traduce mesajul în gândire. Bariere în comunicare Comunicarea interpersonală are loc într-un anumit mediu (organizaţia) şi într-un context specific (organizaţia sau un spaţiu din afara acesteia). Contextul: mediul comunicaţional cu structurile sale. sentimentele care urmează a fi transmise. în cuvinte. Este bine să cunoaştem pericolul potenţial pe care îl reprezintă pentru a căuta soluţii pentru diminuarea impactului lor asupra comunicării. informaţia care vine de la cel care recepţionează Aceste elemente sunt determinanţii calităţii comunicării.

A B Bariere 1. bazată pe cunoaşterea şi pe experienţa sa. ascultătorul răspunde cu o idee bazată pe propriile cunoştinţe şi pe propria experienţă. vorbitorul (emiţătorul) are o idee “A”. 10 . vorbitorul descrie sunetele cu ajutorul sunetelor şi o “expediază” ascultătorului (receptorului) prin canalul A-B. 2. 3.

constrângerea (determinată de timp. cu cât este mai apropiată relaţia între părţile aflate în conflict. cu atât creşte intensitatea conflictului. conflictul poate constitui pentru părţile implicate o forţă constructivă sau distructivă.A. conflictele între grupuri duc la creşterea coeziunii grupului. B. 11 . o metodă de reglare / înnoire a organizaţiei (văzută ca întreg: sistem social complex). percepţii eronate sau stereotipuri. o modalitate de prevenire a stagnării. a rutinei şi de stimulare a interesului pentru procesul de rezolvare de probleme. conflictul poate avea efecte pozitive asupra relaţiilor constituind: o sursă a schimbării. de interculturalitate). Surse ale conflictelor: lipsa informaţiilor / calitatea informaţiilor. nivel ridicat al încărcăturii emoţionale. Filtre în mintea vorbitorului îl împiedică să îşi exprime în mod clar ideea. situaţiile conflictuale au un conţinut obiectiv şi unul subiectiv (creat de încărcătura emoţională a părţilor). raportarea faţă de putere. Filtre în mintea ascultătorului îl împiedică să recepţioneze ideea aşa cum a fost transmisă. un mod de testare şi de reglare a relaţiilor. sistemul de valori la care se raportează indivizii. Generalităţi conflictul între oameni este inevitabil şi natural. comunicarea este necesară dar nu suficientă în rezolvarea conflictelor.

. Etapa Dezacord Manifestări .se explică poziţia indivizilor în grup. 12 .acţiuni orientate valoric diferit de grup b) minore în raport cu scopul grupului c) neînţelegeri d) interese de moment care dacă ar fi conştientizate nu ar constitui baza dezacordului. credinţele sau convingerile. Este momentul în care conflictul se poate stinge sau poate continua cu apariţia justificărilor ce susţin diferenţele.apariţia diferenţelor între membri grupului. intelectual când se respinge principiul acceptării reciproce).poate fi pozitiv. moral. constructiv (dezvoltarea grupului). Confruntarea. sau negativ. În teoria conflictului e important de urmărit: cursul conflictului (fazele acestuia) dinamica propriu-zisă (particularităţile fiecărei faze) evaluarea conflictului . .interese personale .apar acţiuni ce susţin opiniile. . expresiile emoţionale iau locul celor raţionale. Tensiunea creşte. cauzele diferenţelor pot fi a) legate de .Conflictul şi dinamica acestuia Cauzele conflictelor se regăsesc în interacţiunile şi în interdependenţele dintre indivizi care pot acţiona ca bariere puternice în procesul comunicării.opinii diferite . distructiv (sub aspect fizic.se accentuează erorile din gândirea celorlalţi.

Escaladarea - violenţa verbală se transformă în violenţă fizică sau morală.renunţarea la obiective dar şi la relaţie. îndeplinirea obiectivelor cu orice risc chiar şi acela de a afecta relaţia. începe negocierea (trecerea de la tensiune. renunţarea la obiective pentru păstrarea unei relaţii pe care o considerăm mai importantă renunţarea la o parte din obiective dar şi sacrificarea unei părţi din relaţie iniţierea negocierii. respect reciproc. renunţarea forţarea aplanarea compromisul confruntarea . spontaneitate.conflictul se stinge. se intensifică angajările şi disputele astfel fiind greu de separat subgrupurile. forţarea. este momentul negocierilor. iraţionalitate. . deschidere. aplanarea. compromisul şi confruntarea. comunicare între părţi. situaţia scapă de sub control. Există cinci modalităţi de acţiune pentru a ne descurca într-un conflict: renunţarea. ca “a treia parte”. lipsă de logică la o discutare normală a intereselor părţilor aflate în conflict) – trecându-se de la concluzii distributive pe subgrupuri la concluzii integrative apare momentul de construire a încrederii (promisiuni. Deescaladarea - - Rezolvarea .intervine mediatorul. presupune păstrarea relaţiei la un nivel cît mai înalt posibil dar şi îndeplinirea obiectivelor. punctul culminant al conflictului.evitarea atât a problemei cât şi a persoanei. . se trece la etapa autodefensivă – lipsa de încredere a unuia în celălalt şi apare neînţelegerea şi frustrarea precum şi reciprocitate negativă distructivă. 13 .

14 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful