UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT BUCUREŞTI

ACTUL MOTOR

Coordonator: BUHOCIU ELENA

Student: MIHAI IOANA MARIA

București,2013

pacienții au tendința să solicite rapid medicul. electrocutare. Fenomenele pozitive includ următoarele: -intepaturile -furnicăturile -amorțelile -senzația de constricție . În momentul instalării acestor tulburări de sensibilitate. descărcare electrică. strângerea . tulburările de sensibilitate. În contrast. torsiunea. 1 .durerile și senzațiile variate comparate cu loviturile de cuțit. Aceste influxuri nervoase aferente care nu provin de la nivelul receptorilor nervoși periferici normali determină calitatea senzațiilor anormal percepute de către pacient în funcție de numărul. Fenomenele negative apar prin pierderea funcției senzitive și se caracterizează prin: amorțeli într-un teritoriu particular . să estimeze originea lor cea mai probabilă și să identifice consecințele acestora. Acestea pot fi resimțite sau nu drept senzații dureroase. în special cele dureroase și paresteziile (senzație de amorțire anormală care apare spontan.diminuarea sau absența tuturor senzațiilor într-un anumit loc particular. consultul medical se realizează mult mai precoce. întinderea.GENERALITĂȚI Sensibilitatea somatică fiziologică este un proces continuu care implică o activitate considerabilă și continuă a sistemului nervos central. Aceste senzații sunt permanent descrise de către pacienți.senzație de arsură. Manifestările pozitive reprezintă o activitate intensă a fibrelor senzitive. În cazul în care anomaliile senzitive sunt percepute că dureri. Numai o fracțiune a acestei activități este conștientă și face obiectul unei cunoașteri precise. atrăgând atenția. Medicul clinician trebuie să aibă un set de cunoștințe care să-i permită să aprecieze senzațiile anormale. Se consideră că bază fiziopatologica a manifestărilor pozitive constă în generarea ectopica a unor episoade de impulsuri electrice la nivelul unor zone corticale cu prag neural scăzut de-a lungul cailor senzitive atât în fibrele senzitive periferice cât și centrale. frecvență și distribuția impulsurilor precum și de tipul și funcția fibrelor nervoase de origine. tenace. descrisă că o intepatura de ace”) pot fi extrem de jenante. astfel că nu este necesar că acestea să fie asociate cu deficite senzitive obiective la exame nul clinic.

Deoarece sensibilitatea la cald și la rece este deservită de receptori diferiți. În general este bine să se evite testarea sensibilității tactile la nivelul tegumentului păros. datorită faptului că terminațiile nervoase senzitive sunt situate în profunzime la acest nivel. Sensibiltatea tactilă se testează folosind o bucățica de vată. însă pot fi demonstrate prin studii de conducere la nivelul nervilor senzitivi sau prin potențialele evocate somatice și senzitive cerebrale. Sensibilitatea primară Simțul dureros se testează de obicei cu un vârf ascuțit. Ariile de hipoalgezie trebuie marcate începând cu zonele cele mai puțin sensibile la durere. De obicei se efectuează la nivelul halucelui și apoi la nivelul degetelor. 2 . pierderea sensibilității cutanate poate să treacă neobservată de pacient și poate fi pusă în evidența cu dificultate la examinarea clinică. El poate. Dacă distrugerea are loc lent și cronic. Sensibilitatea termică. Pacientul va închide ochii și va relaxă complet regiunea examinată. astfel examinându-se nu numai sensibilitatea tactilă dar și localizarea tactilă. Tulburările senzitive subclinice nu pot fi evidențiate prin examen obiectiv. Între 28-32 de grade celsius majoritatea persoanelor pot distinge diferențe termice de 1 grad celsius progresiv. În cazul halucelui. Această estimare variază în funcție de rapiditatea cu care fibrele senzitive se degradează. Este mulțumitor dacă pacientul percepe drept cald recipientul aflat la temperatură de 35-36 grade celsius și drept rece pe cel la 28-32 grade celsius. unii încep cu poziția neutră a acestuia și prind ușor halucele pacientului între police și arătător de o parte și de altă a halucelui. Pacientul va stă cu ochii închiși și va trebui să spună a€œDA” ori de câte ori simte stimulul tactil.Spre deosebire de fenomenele pozitive. aproximativ jumătate din fibrele aferente ce inervează o anumită zonă trebuie distruse pentru că deficitul senzitiv să apăra. cerând pacientului să se concentreze asupra înțepăturii sau calității neplăcute a stimulului și nu doar asupra senzațiilor de presiune sau tactile resimțite. până la cele care percep durerea aproape normal. cele negative sunt însoțite de anomalii ale sensibilității senzitive la examinarea clinică. ambele tipuri de sensibilitate trebuie testate. În cazul distrugerii rapide a fibrelor nervoase. să desemneze locul unde a simțit stimulul. Sensibilitatea proprioceptiva se investigheaza prin testarea percepției poziției articulațiilor. atât la rece cât și la cald este probabil cel mai bine apreciată prin atingerea pielii timp de câteva secunde cu un recipient plin cu apa la temperatură dorită (verificată termometric). anomalia senzitivă se manifestă pozitiv și este mai ușor de recunoscut de pacient decât distrugerea lentă. de asemenea. În cadrul afecțiunilor senzitive periferice.

Examinatorul poate să compare pragul unui punct dat în mod succesiv asupra lui însuși și apoi asupra pacientului. Sensibilitatea corticala Studiul sensibilității corticale cuprinde: . Atenția pacientului trebuie să fie concentrată asupra vibrațiilor și nu asupra presiunii cutanate a diapazonului.Sus sau in jos halucele. articulației pumnului și cotului. În mod similar se poate testa sensibilitatea proprioceptiva la nivelul articulațiilor interfalangiene proximale. rotulei. este imposibilă explorarea acestor funcții corticale discriminante.apofizelor spinoase. a indexului și în cazul prezenței unor anomalii se va testa și la nivelul celorlalte articulații falangiene. la acest nivel o persoană normală poate deosebi două puncte distanțate de 3 mm. 3 . Sensibilitatea vibratorie este explorată cu ajutorul diapazonului. Discriminarea între două puncte se testează cu ajutorul unui compas ale cărui vârfuri pot fi poziționate de la 2 mm până la câțiva centimetri depărtare. Limbă și buzele permit diferențierea unor puncte mai puțin îndepărtate în timp ce pe alte regiuni cutanate pragul de discriminare poate fi de mai mulți centimetri. spinei iliace anterioare. Pulpă degetelor este locul cel mai frecvent folosit. Sensibilitatea vibratorie este testată la nivelul reliefurilor osoase în special la nivelul maleolelor. iar pacientul trebuie să indice sensul mișcării. Anomaliile acestor țeste senzitive la un pacient conștient. Înainte de a efectuă această manevră trebuie să ne asigurăm că pacientul înțelege faptul că se testează direcția mișcării și nu direcția pe care o indică halucele în momentul opririi.localizarea atingerii . de regulă unul mare cu 128Hz. astfel încât examenul trebuie efectuat comparativ și bilateral.grafestezia . aplicându-se simultan între două puncte diferite. Leziunea parietală este de obicei unilaterală. etc.discriminarea între două puncte . Atunci când sensibilitatea primară este alterată.stereognozia . cooperant și care are o sensibilitate primară normală demonstrează o leziune a cortexului parietal sau a proiecțiilor talamocorticale.stimularea simultană bilaterală. O aproximare a pierderii sensibilității vibratorii poate fi făcută măsurând durată pe parcursul căreia examinatorul percepe încă vibrațiile în timp ce pacientul nu le mai percepe. Locul de testare a sensibilității vibratorii poate fi reprezentat și de stern și frunte.

Acest fenomen se numește extincție senzitivă cu ocazia stimulării bilaterale simultane. Tabloul clinic al Sindromului Guillain-Barre este de paralizie flască (membre moi. monedele sau alte obiecte. oscilații ale tensiunii arteriale. Slăbiciunea musculară din poliradiculonevrita este maximă după 3 săptămâni. În cazurile severe paralizia poate atinge mușchii feței și ai gâtului. cifrele trebuie desenate suficient de mari pentru a ocupă cea mai mare parte a palmei. Pacientul trebuie să atingă obiectul cu o singură mână și apoi cu cealaltă mână. 4 .Complicații ain-Barre este o boală inflamatorie care afectează nervii și evoluează rapid. Alte complicații grave care apăr într-un număr redus de cazuri sunt: aritmiile. Stereognozia reprezintă capacitatea de identifică obiectele uzuale prin palpare și de a recunoaște formă. Compararea între cele două mâini este foarte importantă. În acest caz se impune de urgență intubarea orotraheala și ventilația mecanică. Persoanele normale sunt capabile să deosebească monedele de valoare diferită. Cauza sindromului GuillainBarre este probabil autoimuna. Dacă nu sunt capabili să identifice obiectul cu o mână atunci acesta va fi examinat cu cealaltă mână. Printre infecțiile cele mai frecvențe care preced sindromul Guillain-Barre se enumera infecțiile cauzate de: herpesvirusuri. o intervenție chirurgicală sau un vaccin. teacă de mielină a nervilor fiind distrusă de către anticorpi. fără tonus muscular) cu reflexe osteotendinoase abolite. cea mai severă paralizie data de poliradiculonevrita fiind cea a mușchilor respiratori. retenție urinară. Poliradiculonevrita demielinizanta acută inflamatorie debutează între 5 zile și 3 săptămâni. Stimularea simultană și bilaterală a zonelor analoage (cum ar fi dosul mâinilor) poate fi practicată pentru a determină abolirea definitivă a sensibilității tactile la nivelul unui hemicorp. Pacienții incapabili să recunoască obiectele uzuale cu o mână dar care le pot identifică cu cealaltă mână prezintă astereognozie a mâinii afectate. textură și dimensiunea. Încapacitatea de a recunoaște cifrele și literele desenate se numește agrafestezie. În general comparația se realizează al nivelul palmei celor două mâini. de obicei după o infecție banală. enterovirusiri și Campylobacter jejuni. stază gastro-intestinală. Pentru acest test se utilizează obiecte uzuale cum sunt bilele. Grafestezia este capacitatea de a recunoaște cu ochii închiși literele și ciferele pe care examinatorul le trasează cu vârful degetelor pe diferite părți ale corpului.Localizarea atingerii este de obicei efectuată de către examinator printr-o ușoară presiune a vrafului degetului cerând pacientului să identifice locul de stimulare cu ochii închiși. parestezii la nivelul picioarelor care se extind. Numită și sindromul Guillan-Barre acest tip de poliradiculoneuropatie debutează cu slăbiciune musculară și ușoare tulburări de sensibilitate. Acestea se pare că declanșează episodul autoimun de poliradiculonevrita.

Nevralgia de trigemen Nevralgia de trigemen este un sindrom dureros al feței caracterizat prin dureri violențe ce afectează unul. Durerea care apare este cel mai sever tip de durere cunoscută. Trigemenul este unul din cei 12 nervi cranieni care se divizează la nivelul gangionului gasser în trei ramuri: oftalmica. El controlează mușchii masticației. În tratamentul poliradiculonevritei acute autoimune se impune monitorizarea parametrilor respiratorii. Avicena) și a purtat de-a lungul timpului denumiri că: nevralgie faciala. Boală afectează frecvent persoanele vârstnice. Nevralgia de trigemen se clasifica în: -nevralgie esențială de trigemen -nevralgie secunadara de trigemen 5 . a sinusurilor și aproape toată pielea capului și feței. un aport adecvat de lichide. Tratamentul etiologic și fiziopatologic pentru sindromul Guillain-Barre se face apelând la plasmafereza (metodă prin care sângele bolnavului se recircula pentru a înlătura anticorpii și mediatorii inflamației) și la administrarea de imunoglobuline.Evoluție și tratament pentru poliradiculonevrita acută autoimuna Boală se poate remite (neuronii se remielinizeaza) în termen de câteva luni sau chiar ani. cavității bucale. pleoapei superioare. două sau toate trei ramurile nervului trigemen. Pot apărea deficite motorii reziduale sau după o ameliorare inițială poliradiculonevrita se poate croniciza. maxilară inferioară. iar la vârstă de 70 de ani frecvență este de 25:100 000. iar pentru poliradiculonevrita cronică se folosesc corticosteroizii și imunosupresoarele (pentru a stopa răspunsul imun aberant și dăunător). maladia lui Fothergill. pot fi afectați și copiii și adulții tineri. asigurarea căldurii. Această maladie era cunoscută și descrisă încă din antichitate (Calen. controlează sensibilitatea dinților. mobilizarea precoce cu mobilizări pasive ale articulațiilor (în fază acută) urmate de mobilizării active(în fază de remisiune). secreția salivara. protejarea extremităților de leziuni de decubit sau traumatisme. Vârstă medie la care apare nevralgia de trigemen este de 50-60 de ani. Însă nu doar vârstnicii sunt afectați. ticul dureros al feței. secreția lăcrimară. maxilară superioară.

tumori epidermoide. metastaze. Se presupune că odată cu înaintarea în vârstă și datorită unor condiții anatomice anormale apare demielinizarea (pierdere a tecii de mielină care înconjoară unele fibre nervoase) ceea ce determină apariția unor fenomene de scurt-circuitare.leziuni traumatice: fractură de bază de craniu .anevrisme.cisticercoză .leziuni inflamatorii: zonă zoster gasseriana .leziuni parazitare . . . Factorii care pot determină demielinizarea sunt considerați a fi: . boală Charcot-Marie-Tooth . sau localizate în fosă cerebrală posterioară . malformații arterio-venoase . vasculara. Distrugerea axonilor va determină încetarea fenomenelor dureroase. . apărând sinapse (comunicări între neuroni) artificiale ce determină criză dureroasă.hipoxia (scăderea cantității de oxigen din țesuturi).Cauzele apariției nevralgiei de trigemen Cauza responsabilă de apariția nevralgiei esențiale de trigemen nu este cunoscută în totalitate. Nevralgia secundară de trigemen poate fi determinată de o serie de factori care afectează nervul trigemen: .boli demielinizante: scleroză multiplă.leziuni vasculare .leziuni tumorale: localizate în fosă cerebrală mijlocie .schwanoame de ganglioni Gasser. neurinoame acustice. meningioame de cavum Meckellli. deși s-au efectuat numeroase studii. meningeoame. 6 . tumori epidermoide paratrigeminale.compresiunea: osoasă.ischemia (diminuare a circulației sA¢ngelui).

spălat pe dinți). Datorită faptului că atacurile dureroase nu sunt previzibile. au tendita la suicid sau la morfinomanie. fiind strict localizată în teritoriul nervului trigemen adică la nivel maxilar. contracția buzelor. la nivel mandibular și oftalmic. atacurile devin din ce în ce mai frecvențe. "arsură puternică".Simptomele nevralgiei de trigemen Simptomul cel mai important care apare este durerea. periorale sau la nivelul mucoasei gingivale. 7 . hiperlacrimare. refuză să se alimenteze și drept urmare slăbesc. durată atacului este scurtă de la câteva secunde până la 2 minute. Durerea este severă și este descrisă că și "lovitură de cuțit". stimulul este ușor de recunoscut pentru că determină debutul brutal at atacului dureros care are o intensitate maximă. Ariile de declanșare ale durerii numite "trigger zone" sunt reprezentate de o arie cutanata sau mucoasă care nu prezintă leziuni și care este localizată cel mai frecvent la nivelul ariei nazale. hipersecreție nazală. De obicei. de intensitate mică a unor atacuri dureroase violențe și scurte sau difuze și prelungite. fiind provocată de contracția mușchilor feței (mestecat. apăr simptomele datorate leziunilor structurilor nervoase învecinate. În cazul nevralgiei esențiale de trigemen sunt importante: . debutează cu maximum de intensitate și se termină brusc. . motiv pentru care nevralgia de trigemen mai este cunoscută și că "tic dureros" . de o stimulare luminoasă.de o atingere ușoară. mijlocie sau inferioară a feței. durerile sunt provocate de un stimul minim . Durerea poate fi însoțită de: hipersalivare. însă durerea poate să iradieze în alte teritorii sau să se generalizeze. Durerea apare pe neașteptate. bucale. "atroce". Caracteristic nevralgiei secundare este apariția pe un fond dureros continuu. bolnavul poate deveni terorizat de posibilă reapariție și evită orice stimul bănuit de a fi declanșator al durerii. De asemenea. contracția pleoapelor. În timp.sediul durerii: durerea poate să apăra în partea superioară. durerea apare mai frecvent pe partea dreaptă. transpirații.durată și caracterul durerii: durerile apăr brusc. Intervalul de timp în care atacul dureros poate să se repete variază de la câteva săptămâni la câțiva ani. "șocuri electrice". De obicei. Mulți dintre ei refuză să mai vorbească.

blocaj chimic .xilină .procaină .fenitoin . Alte medicamente utilizate în tratamentul nevralgiei de trigemen. Se va obține fie anestezierea zonei afectate.vitamine de grup B Metodele de blocaj chimic pot suprima durerea. pe perioade variabile (10-14 luni în alcoolizari). se administrează doze progresive între 200-800 mg/zi până se obține suprimarea durerilor și apoi se reduce doză. radiocoagularea Tratamentul medicamentos: cel mai folosit medicament este carbamazepina. în cazurile recente localizate la o ramură și la care se pot evidenția o zonă trigger. lamotrigina . Tratamentul conservator apelează la: .vasodilatoatoare : nitrit de amil .corticoterapie: în doze mici .alte anticonvulsivante: valproatul de sodiu.Tratamentul nevralgiei de trigemen Se poate apela la un tratament conservator în cazurile cu dureri recente (săptămâni. cu pusee rare și de o violentă suportabilă.medicamente . dar cu rezultate inconstante.pregabalinum .baclofen . Pentru această de folosesc: . luni). fie afectarea funcționării nervului trigemen. sunt: .alcool 8 .termo.antidepresive triciclice: amitriplina .

Tratamentul chirurgical utilizează: Metode invazive: decompresia microvasculara. Radiochirurgia este cel mai nou tratament al nevralgiei de trigemen. Metode neinvazive: vor elimină durerea pentru o perioadă mai mare de timp. este un procedeu neinvaziv și nu necesită efectuarea unei anestezii generale. prin distrugerea rădăcinii nervoase. Se practică rizotomia (secționarea nervilor) retrogausseriana sau juxtapontina.ionizări cu aconitină . injectarea de glicerol. Tratamentul chirurgical nu este lipsit de riscuri. Complicațiile acestui procedeu sunt rare. Există două tipuri de tehnologie: LIMAC și Gamma Knife. distrugerea selectivă a fibrelor pontine. Așadar la apariția simptomelor mai sus menționate nu încerca să te tratezi acasă ci mergi de urgență la medic. microcompresia gausseriana percutană cu balonaș. iar rezultatele obținute sunt adesea parțiale. tractotomia (secționarea unor fascicole de fibre nervoase) trigeminala bulbara sau tractotomia trigeminala pontina. iar pacienții vor rămâne sub tratament medicamentos până la apariția rezultatelor radiochirurgiei. ce utilizează: .iradierea ganglionului Gasser: are efect mai ales în cazurile durerilor tardive postzosteriene. Prin această metodă la 70% dintre pacienți durerea dispare timp de 2 ani. urmărind eliberarea vasului de sub compresie. pentru a controla boală și a evită apariția depresiei și efectelor sale nedorite. 9 .O altă metodă folosită este fizioterapia.

Bibliografie: Neurologie clinica.Prof.T.Dr.F.Stefanache Suport de curs UMF "Gr.Popa" Iasi 10 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful