Cuprins

CUPRINS................................................................................................................................ 1

OBIECTIVELE CURSULUI. CRITERIILE DE EVALUARE A CUNOSTINTELOR............. 5 §1 OBIECTIVELE CURSULUI ................................................................................................. 5 §2 EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR ........................................................................................ 6

CAPITOLUL I ......................................................................................................................... 7 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND PROCESUL...................................................................... 7 PENAL ŞI DREPTUL PROCESUAL PENAL. PRINCIPIILE ............................................... 7 FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL ÎN ROMÂNIA........................................... 7 §1 PROCESUL PENAL, MIJLOC DE REALIZARE A JUSTIŢIEI PENALE ...................................... 7 1.1. Definiţia procesului penal..................................................................................... 7 1.2. Fazele procesului penal....................................................................................... 7 1.2.1. Noţiune ........................................................................................................ 7 1.2.2. Urmărirea penală......................................................................................... 8 1.2.3. Judecata ...................................................................................................... 8 §2 DREPTUL PROCESUAL PENAL. LEGĂTURILE DREPTULUI PROCESUAL PENAL CU ALTE RAMURI DE DREPT. ........................................................................................................................... 9 2.1. Noţiunea, obiectul şi sarcinile dreptului procesual penal.................................... 9 2.2. Legăturile dreptului procesual penal cu alte ramuri de drept ............................. 9 §3 FAPTELE ŞI RAPORTURILE JURIDICE PROCESUAL PENALE ................................................ 10 3.1. Noţiunea şi clasificarea faptelor juridice procesual penale .............................. 10 3.2. Noţiunea, elementele şi trăsăturile raporturilor juridice procesual penale ....... 10 §4 ŞTIINŢA DREPTULUI PROCESUAL PENAL. LEGĂTURILE ŞTIINŢEI DREPTULUI PROCESUAL PENAL CU ALTE ŞTIINŢE AUXILIARE ALE DREPTULUI. ........................................................................ 11 4.1. Noţiunea, obiectul şi metodele ştiinţei dreptului procesual penal .................... 11 4.2. Legăturile ştiinţei dreptului procesual penal cu alte ştiinţe auxiliare ale dreptului ................................................................................................................................... 11 §5 IZVOARELE JURIDICE ALE DREPTULUI PROCESUAL PENAL. INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE PROCESUAL PENALE. ........................................................................................... 12 5.1. Izvoarele juridice ale dreptului procesual penal .................................................. 12 5.2. Interpretarea normelor juridice procesual penale ............................................. 13 §6 APLICAREA LEGII PROCESUAL PENALE ÎN SPAŢIU ŞI TIMP.................................................. 14 6.1. Aplicarea legii procesual penale în spaţiu......................................................... 14 6.2. Aplicarea legii procesual penale în timp.............................................................. 15 §7 PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL ÎN ROMÂNIA ................................... 15 7.1. Noţiunea de principiu fundamental.................................................................... 15 7.2. Sistemul principiilor fundamentale..................................................................... 15 7.3. Conţinutul principiilor fundamentale .................................................................. 16 7.3.2. Oficialitatea procesului penal .................................................................... 16 7.3.3. Principiul aflării adevărului ........................................................................ 17 7.3.4. Principiul rolului activ................................................................................. 17

7.3.5. Principiul garantării libertăţii persoanei..................................................... 18 7.3.6. Principiul respectării demnităţii umane ..................................................... 18 7.3.7. Principiul prezumţiei de nevinovăţie ......................................................... 18 7.3.8. Principiul garantării dreptului de apărare.................................................. 19 7.3.9. Limba în care se desfăşoară procesul penal ........................................... 19 7.3.10. Principiul egalităţii persoanelor în procesul penal.................................. 19 7.3.11. Principiul operativităţii în procesul penal ................................................ 20 7.3.12. Dreptul la un proces echitabil ................................................................. 20 ASPECTE RECAPITULATIVE ............................................................................................... 20 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 20

CAPITOLUL AL II-LEA ....................................................................................................... 22 PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL ........................................................................... 22 §1 NOŢIUNEA DE PARTICIPANŢI ÎN PROCESUL PENAL ............................................................ 22 §2 SUCCESORII, REPREZENTANŢII ŞI SUBSTITUIŢII PROCESUALI ............................................. 22 2.1. Succesorii........................................................................................................... 22 2.2. Reprezentanţii .................................................................................................... 22 2.3. Substituiţii procesuali ......................................................................................... 23 §3 ORGANELE JUDICIARE ................................................................................................... 23 3.1. Instanţele judecătoreşti...................................................................................... 23 3.1.1. Consideraţii preliminare ............................................................................ 23 3.2. Ministerul Public ................................................................................................. 25 3.3. Organele de cercetare penală ........................................................................... 26 §4 PĂRŢILE ....................................................................................................................... 27 4.1. Consideraţii preliminare ..................................................................................... 27 4.2. Învinuitul ............................................................................................................. 27 4.3. Inculpatul ............................................................................................................ 27 4.4. Partea vătămată................................................................................................. 28 4.5. Partea civilă........................................................................................................ 29 4.6. Partea responsabilă civilmente ......................................................................... 29 §5 APĂRĂTORUL ÎN PROCESUL PENAL................................................................................. 30 5.1. Calitatea de apărător în procesul penal ............................................................ 30 5.2. Asistenţa juridică ................................................................................................ 31 5.3. Drepturile şi obligaţiile apărătorului ................................................................... 31 ASPECTE RECAPITULATIVE ............................................................................................... 32 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 32

CAPITOLUL AL III-LEA ...................................................................................................... 34 ACŢIUNILE ÎN PROCESUL PENAL................................................................................... 34 §1 ACŢIUNEA PENALĂ ........................................................................................................ 34 1.1. Noţiune ............................................................................................................... 34 1.2. Obiectul şi subiecţii acţiunii penale.................................................................... 34 1.3. Trăsăturile acţiunii penale.................................................................................. 34 1.4. Momentele desfăşurării acţiunii penale............................................................ 34 §2 ACŢIUNEA CIVILĂ........................................................................................................... 37 2.1. Noţiune ............................................................................................................... 37 2.2. Obiectul şi subiecţii acţiunii civile ...................................................................... 37 2.3. Trăsăturile acţiunii civile..................................................................................... 38 2

2.4. Exercitarea acţiunii civile ................................................................................... 38 2.5. Rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal ........................................ 39 2.6. Raportul dintre acţiunea civilă şi acţiunea penală ............................................ 40 ASPECTE RECAPITULATIVE ............................................................................................... 40 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 40

CAPITOLUL AL IV-LEA...................................................................................................... 42 COMPETENŢA ÎN MATERIE PENALĂ.............................................................................. 42 §1 NOŢIUNEA ŞI FORMELE COMPETENŢEI ............................................................................. 42 1.1. Noţiune ............................................................................................................... 42 1.2. Formele competenţei ......................................................................................... 42 §2 COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI ................................................................. 44 2.1.Competenţa judecătoriei (art. 25 C.pr.pen.)....................................................... 44 2.2.Competenţa tribunalului (art. 27 C.pr.pen.)........................................................ 45 1 2.3. Competenţa curţii de apel (art. 28 C.pr.pen.) .................................................. 45 2.4. Competenţa tribunalului militar (art. 26 C.pr.pen.)............................................ 46 2.5. Competenţa tribunalului militar teritorial (art. 28 C.pr.pen.) ............................. 46 2.6. Competenţa curţii militare de apel..................................................................... 46 2.7. Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 29 C.pr.pen).................... 47 §3 INSTITUŢII LEGATE DE COMPETENŢĂ................................................................................ 48 3.1. Prorogarea de competenţă ................................................................................ 48 3.2. Incompatibilitatea şi remediile ei ....................................................................... 50 3.3. Declinarea de competenţă, conflictul de competenţă şi excepţiile de necompetenţă............................................................................................................ 52 3.4. Strămutarea........................................................................................................ 54 1 3.5. Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei (art. 61 C.pr.pen.)......... 55 ASPECTE RECAPITULATIVE ............................................................................................... 55 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 55

CAPITOLUL AL V-LEA....................................................................................................... 57 PROBAŢIUNEA ÎN PROCESUL PENAL ........................................................................... 57 §1 PROBELE ÎN PROCESUL PENAL ....................................................................................... 57 1.1. Noţiunea şi importanţa probelor .......................................................................... 57 1.2. Clasificarea probelor .......................................................................................... 57 1.3. Obiectul probaţiunii ............................................................................................ 57 1.4. Cerinţele probelor .............................................................................................. 59 1.5. Sarcina probaţiunii ............................................................................................. 60 1.6. Administrarea şi aprecierea probelor ................................................................ 60 §2 MIJLOACELE DE PROBĂ ÎN PROCESUL PENAL .................................................................. 60 2.1. Noţiunea şi importanţa mijloacelor de probă .................................................... 60 2.2. Declaraţiile învinuitului, părţilor şi ale martorilor ............................................... 61 2.3. Înscrisurile şi mijloacele materiale de probă ..................................................... 64 2.4. Procedee de descoperire şi de ridicare a înscrisurilor şi a mijloacelor materiale de probă ................................................................................................... 66 2.5. Interceptările şi înregistrările audio sau video şi fotografiile................................ 69 2.6.Constatările tehnico-ştiinţifice, medico-legale. Expertizele ............................... 71 2.7. Alte instituţii legate de administrarea probelor în procesul penal........................ 73 ASPECTE RECAPITULATIVE ............................................................................................... 74 3

................ Revocarea liberării provizorii......................... 95 ASPECTE RECAPITULATIVE ... 102 4................3......................................... Restituirea lucrurilor .......1................................... Căi de atac ........................................................... 76 1............................................. 100 2......................BIBLIOGRAFIE.................................4............................ 76 §2 MĂSURILE PREVENTIVE..............1................... 76 2............6..... 76 MĂSURILE PROCESUALE ......................... 102 3.................5.................. 87 2............. Liberarea provizorie sub control judiciar ....2....... 90 3................................................................................................................. Liberarea provizorie pe cauţiune .................................. 77 2.................................................................. Amenda judiciară .................... CARACTERIZAREA ŞI CLASIFICAREA MĂSURILOR PROCESUALE................................................................ Modificarea actelor procedurale . 102 4.......... 75 CAPITOLUL AL VI-LEA................................ MANDATUL DE ADUCERE .................................. 108 BIBLIOGRAFIE... Măsurile asigurătorii................................................................................................................................................. Dispoziţii speciale pentru minori....................... ÎNDREPTAREA ERORILOR MATERIALE............................................ 89 3............... Citarea .................................... 88 3.......................................................................................................................... Noţiunea şi caracterizarea măsurilor procesuale.......................2..................... Sancţiunile procedurale penale .............. Termenele ......... ............. 98 §1.......................... 81 2......................1................................... 76 2.............................................................................. CITAREA....................................................................5...........3.................... 93 4................. 95 BIBLIOGRAFIE....................................................... 101 3... Consideraţii preliminare .............................3............ Înlăturarea unor omisiuni vădite....................................................5..................3.......2.....2.............1............ 98 ACTELE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE . 88 3.......................................2................ 76 1........................................ Procedura liberării provizorii sub control judiciar şi pe cauţiune .1................................ 102 §4 INSTITUŢII LEGATE DE ACTELE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE ................................................................................................. ................................. 96 CAPITOLUL AL VII-LEA...................................................... 91 3.......... Comunicarea altor acte procedurale . 101 §3 MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE........................................ 92 4.......................3..................... Măsurile de ocrotire ...............2......................................................................................... ÎNLĂTURAREA UNOR OMISIUNI VĂDITE.3............. 101 3................. 95 4.................................................................................. 91 §4 ALTE MĂSURI PROCESUALE ..................... 76 §1 NOŢIUNEA........................................ 108 4 ................................................... Măsurile preventive privite în special ....... NOŢIUNE.. COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE................................................. 98 2.............. Consideraţii preliminare .......................................................................................................................... 88 3................... Îndreptarea erorilor materiale evidente .............................................. Clasificarea măsurilor procesuale ............................ 104 4......................... Măsurile de siguranţă .................1............................................. Cheltuielile judiciare.2............................................................................................................. Dispoziţii generale privind măsurile preventive ................................................................................................................................................................. 88 §3 LIBERAREA PROVIZORIE . 98 2..........................4............ 92 4....... Restabilirea situaţiei anterioare.................................................. ACTELE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE.......................... 98 §2.................................. 105 ASPECTE RECAPITULATIVE ...4....................................1......................... Mandatul de aducere ................... Dispoziţii speciale pentru persoanele juridice ............................. 92 4...

Competenţe de explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei. De asemenea. având ca finalitate explicarea instituţiilor Dreptului procesual penal. care să le permită acestora să devină specialişti în domeniul juridic. Conform fişei disciplinei. 3. utilizarea unor metode. 2. Competenţe atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de valori culturale. Să transmită studenţilor informaţiile necesare pentru interpretarea şi aplicarea corectă a legii procesual penale. au fost prezentate deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în considerarea caracterului de uniformizare a practicii judiciare în materie. competenţele specifice acesteia sunt următoarele: 1. procese. Să transmită în mod clar studenţilor cunoştinţele de Drept procesual penal. Criteriile de evaluare a cunoştinţelor §1 Obiectivele cursului Suportul de curs se adresează studenţilor Universităţii Nicolae Titulescu. proiecte. Să analizeze instituţiile fundamentale ale Dreptului procesual penal. conducerea şi evaluarea activităţilor practice specifice. partea generală. morale şi civice / valorificarea 5 . Competenţe de cunoaştere şi înţelegere cunoaşterea din punct de vedere ştiinţific a conţinutului normelor procesual penale.Obiectivele cursului. partea generală şi conexiunile existente între aceste instituţii. precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei) explicarea instituţiilor Părţii generale a Dreptului procesual penal explicarea şi interpretarea normelor procesual penale explicarea corelaţiilor între Partea specială a Dreptului procesual penal şi instituţiile cuprinse în Partea generală a Dreptului procesual penal explicarea şi înţelegerea soluţiilor pentru problemele apărute în practică interpretarea corectă a normelor procesual penale 3.partea generală. Cursul de faţă are ca obiective: 1. cu relevanţă în ceea ce priveşte instituţiile Părţii generale a Codului de procedură penală. învăţământ la distanţă. tehnici şi instrumente de investigare şi aplicare) analiza evoluţiei legislaţiei şi a jurisprudenţei în materie aspecte de drept comparat soluţionarea unor speţe prin folosirea cunoştinţelor acumulate 4. precum şi a jurisprudenţei referitoare la aplicarea acestora înţelegerea instituţiilor Părţii generale a Dreptului procesual penal însuşirea unui mod de gândire logico-juridic corect înţelegerea corelaţiilor existente între normele Părţii speciale şi cele ale Părţii generale 2. Competenţe instrumental – aplicative (proiectarea. cu actualizările şi completările legislative la zi. Secţii Unite. La elaborarea cursului a fost avut în vedere Codul de procedură penală din 1969. Lucrarea este concepută în vederea tratării aspectelor fundamentale ale părţii generale a Dreptului procesual penal. astfel încât studenţii să aibă posibilitatea de a-şi însuşi noţiunile şi termenii de specialitate din cadrul acestei discipline universitare.

fiecare student are obligaţia întocmirii a două referate (un referat în semestrul I şi un referat în semestrul al II-lea). partea generală obişnuinţa de a interpreta corect normele procesual penale şi aplicarea sistematică a acestora Însuşirea temeinică a disciplinei Drept procesual penal. un efort consistent din partea studenţilor în ceea ce priveşte studiul individual pe baza bibliografiei recomandate în suportul de curs. §2 Evaluarea cunoştinţelor La stabilirea notei finale se iau în considerare răspunsurile la examen (80%). Lucrare scrisă elaborată în cadrul examenului va fi structurată în 2 subiecte teoretice. partea generală presupune. Referatul trebuie să conţină elemente de originalitate şi nu poate avea mai puţin de 10 pagini şi mai mult de 20. De asemenea. partea generală. pe lângă activităţile didactice programate. având ca obiect de studiu instituţii ale Dreptului procesual penal. Cerinţe minime pentru nota 5: studentul trebuie să dovedească însuşirea unui minim de cunoştinţe şi să aibă o participare de cel puţin 50% la activităţile de curs şi seminar Cerinţe minime pentru nota 10: studentul trebuie să obţină un punctaj maxim la lucrarea scrisă de examen şi la testările din timpul semestrului.optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane – instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare profesionala) formarea unei atitudini pozitive faţă de ştiinţa dreptului procesual penal dezvoltarea abilităţilor de gândire juridico-penală incitarea pentru o abordare multidisciplinară a instituţiilor Dreptului procesual penal. 6 . Tema referatului va fi stabilită pentru fiecare student de către titularul disciplinei. testarea continuă pe parcursul semestrului (10%) şi activitatea de redactare a referatelor (10%).

organele judiciare.înaintare. penale sau civile. în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea anumite categorii de organe judiciare. mijloc de realizare a justiţiei penale 1. punerea în executare a hotărârilor penale rămase definitive. judecata.). Noţiune Fazele procesului penal reprezintă diviziuni ale acestuia. procesul penal trebuie să se desfăşoare între coordonatele stricte ale legii (nullum judicium sine lege). §1 Procesul penal. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL ÎN ROMÂNIA. partea vătămată. după începerea urmăririi penale.procesul penal parcurge toate cele trei faze ale sale. persoane fizice sau juridice. organe de stat. progres.1. experţi. părţile în procesul penal sunt: inculpatul. ce reies din calitatea lor procesuală. alte persoane care nu au interese directe în cauză (martori. având interese directe în cauză. se dispune netrimiterea în judecată printr-o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală). care acţionează ca subiecţi oficiali în anumite faze ale procesului penal. activitate reglementată de lege. fazele procesului penal sunt următoarele: urmărirea penală. Definiţia procesului penal Procesul penal reprezintă o activitate reglementată de lege.2. organele judiciare sunt instanţele de judecată. cu participarea părţilor şi a altor persoane. interpreţi. analiza definiţiei etimologie: termenul latin processus . 1. cu drepturi şi obligaţii. grefieri etc. părţile. martori asistenţi. partea civilă şi partea responsabilă civilmente. astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. 7 . mai mult decât în oricare domeniu al activităţii judiciare. în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni.1. Ministerul Public şi organele de cercetare penală (organele de cercetare ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale). desfăşurată de organele judiciare.2. în formă atipică . Fazele procesului penal 1. din punct de vedere al numărului fazelor se întâlnesc procese desfăşurate în formă tipică .procesul penal se desfăşoară fără parcurgerea tuturor celor trei faze (spre exemplu.Capitolul I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND PROCESUL PENAL ŞI DREPTUL PROCESUAL PENAL.

actele care marchează terminarea urmăririi penale sunt următoarele: o rechizitoriul. printr-o altă hotărâre judecătorească sau prin plângerea îndreptată împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală. o ordonanţa.2. cu acest prilej. în cazul scoaterii de sub urmărire penală. urmărirea penală presupune o limită iniţială şi o limită finală limita iniţială este reprezentată de începerea urmăririi penale actele care marchează începerea urmăririi penale sunt următoarele: o rezoluţia organului de urmărire penală. clasarea. în ipoteza punerii în executare a măsurilor de siguranţă. în cazul scoaterii de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale.2. când acesta este sesizat despre săvârşirea unei infracţiuni prin plângere sau denunţ ori în cazul sesizării din oficiu. scoaterea de sub urmărire penală. în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului. Judecata Judecata reprezintă acea fază a procesului penal desfăşurată cu respectarea principiilor publicităţii şi contradictorialităţii. o ordonanţă. în ipoteza soluţionării de către procuror a unui conflict de competenţă intervenit între organele de cercetare ale poliţiei judiciare. în ipoteza punerii în executare a pedepselor complementare constă în trimiterea de către instanţă a unei copii de pe dispozitivul hotărârii către organul competent. luarea măsurilor procesuale în vederea trimiterii ori netrimiterii făptuitorului în judecată. o rezoluţia. achitarea ori încetarea procesului penal.2. administrarea probelor. 1. în cazul trimiterii în judecată.4. 1.1. limita finală este reprezentată de actul de dispoziţie prin care procurorul poate dispune trimiterea în judecată. limita iniţială este reprezentată de sesizarea instanţei prin rechizitoriu. încetării urmăririi penale sau clasării. se poate dispune şi începerea urmăririi penale dacă din lucrările existente se desprinde existenţa unei fapte penale. în vederea realizării scopului legii penale şi al legii procesual penale. 8 .2.3. limita iniţială a punerii în executare: în ipoteza punerii în executare a pedepselor principale constă în eliberarea mandatului de executare de către instanţă şi trimiterea lui către organul competent. Punerea în executare a hotărârilor penale rămase definitive Punerea în executare a hotărârilor penale definitive reprezintă acea fază a procesului penal fază a procesului penal care are rolul de a traduce în viaţă hotărîrea penală. încetarea urmăririi penale. limita finală este reprezentată de pronunţarea hotărârii judecătoreşti (sentinţă sau decizie) prin care se poate dispune condamnarea inculpatului. în cadrul căreia se continuă activitatea începută în faza de urmărire penală. Urmărirea penală Urmărirea penală reprezintă acea fază a procesului penal care are drept obiect identificarea făptuitorilor. este diferenţiată în funcţie de natura măsurii dispuse.

stabilirea persoanelor care participă la desfăşurarea procesului penal şi a drepturilor şi obligaţiilor acestora. stabilirea garanţiilor procesuale pentru buna realizare a drepturilor participanţilor în procesul penal. sarcinile dreptului procesual penal sunt multiple şi decurg din complexitatea relaţiilor sociale pe care le reglementează. Legăturile dreptului procesual penal cu alte ramuri de drept dreptul constituţional Constituţia reprezintă legea fundamentală a unei ţări. 23). 21).5. acestea constau în stabilirea organelor judiciare şi a competenţelor acestora. ansamblul normelor juridice care vizează normele dreptului procesual penal sunt înscrise în Codul de procedură penală. dreptul la apărare (art. instanţa de judecată. §2 Dreptul procesual penal.2.2. Legăturile dreptului procesual penal cu alte ramuri de drept. cum ar fi.limita finală a punerii în executare: în ipoteza punerii în executare a pedepsei închisorii constă în întocmirea procesului-verbal de către comandantul locului de deţinere. obiectul şi sarcinile dreptului procesual penal Dreptul procesual penal reprezintă reglementarea procesului penal. prin judecătorul delegat cu punerea în executare a hotărârii. 24). în Constituţie se regăsesc dispoziţii cu incidenţă asupra normelor procesual penale. Noţiunea.1. 1. normele juridice constituţionale stînd la baza fiecărei ramuri de drept.). procurorul ori alte organe nejudiciare anume prevăzute în lege (cum ar fi lucrători de poliţie. 2. procesul penal este o activitate reglementată de lege. în sensul că dispoziţiile dreptului penal substanţial se transpun în practică numai prin intermediul dreptului procesual penal (material). de exemplu accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil (art. reglementarea desfăşurării activităţii probatorii. comandantul unităţii militare. 9 . procurorul pe parcursul punerii în executare a hotărârilor penale rămase definitive instanţa de judecată. dacă inculpatul condamnat se află în executarea serviciului militar etc. în legile de organizare judiciară şi în diferite alte legi speciale. libertatea individuală (art. comandantul locului de deţinere. obiectul dreptului procesual penal este reprezentat chiar de procesul penal cu care nu trebuie confundat dreptul procesual penal reprezintă ansamblul normelor juridice care vizează reglementarea procesului penal. 2. organele de cercetare penală pe parcursul judecăţii instanţa de judecată. Organele judiciare care acţionează în fiecare fază a procesului penal pe parcursul urmăririi penale procurorul. în ipoteza punerii în executare a amenzii penale constă în depunerea recipisei de plată integrală a amenzii la instanţa de executare etc. dreptul penal între cele două ramuri de drept există o legătură organică. unde se consemnează şi data la care a început executarea. când inculpatul condamnat este arestat.

dreptul procesual penal, la rândul său, nu poate exista fără dreptul penal, deoarece dreptul penal consacră faptele considerate infracţiuni, a căror săvârşire impune aplicarea unei sancţiuni. dreptul civil normele dreptului civil reglementează unele instituţii de drept procesual penal, cum ar fi, de exemplu, acţiunea civilă, partea civilă, partea responsabilă civilmente; ambele ramuri de drept sunt guvernate, în parte, de aceleaşi principii, cum ar fi principiul legalităţii, principiul aflării adevărului, egalitatea persoanelor în faţa legii etc. dreptul procesual civil cele două ramuri de drept au în vedere desfăşurarea activităţii procesuale pe cele două laturi - penală şi civilă §3 Faptele şi raporturile juridice procesual penale 3.1. Noţiunea şi clasificarea faptelor juridice procesual penale Faptele juridice procesual penale sunt împrejurări de fapt care determină apariţia, naşterea, modificarea, stingerea raporturilor juridice procesuale ori împiedicarea naşterii acestora. în funcţie de criteriul efectelor pe care le produc asupra raporturilor juridice procesual penale faptele juridice procesual penale sunt constitutive, modificatoare, extinctive şi impeditive faptele juridice constitutive dau naştere unor raporturi juridice procesual penale (spre exemplu, sesizarea organelor judiciare despre săvârşirea unei infracţiuni, constituirea persoanei vătămate ca parte civilă etc.); faptele juridice modificatoare modifică drepturile şi obligaţiile participanţilor la procesul penal (spre exemplu, persoana vătămată, ascultată iniţial ca martor în proces, solicită să participe în calitate de parte vătămată, calitate care îi conferă alte drepturi şi obligaţii); faptele juridice extinctive sting raporturile juridice procesual penale (spre exemplu, retragerea plângerii prealabile, intervenţia prescripţiei răspunderii penale); faptele juridice impeditive împiedică naşterea raporturilor juridice procesual penale (spre exemplu, lipsa plângerii prealabile împiedică declanşarea procesului penal). 3.2. Noţiunea, elementele şi trăsăturile raporturilor juridice procesual penale Săvârşirea unei infracţiuni dă naştere unui raport juridic de conflict, iar aducerea acestuia spre soluţionare în faţa organelor judiciare conduce la apariţia unor raporturi juridice procesual penale; raporturile juridice procesual penale sunt acele raporturi juridice care apar în cursul desfăşurării procesului penal. elementele constitutive ale raportului juridic procesual penal sunt: subiecţii, conţinutul şi obiectul. subiecţii raportului juridic procesual penal sunt reprezentaţi de participanţii la procesul penal, după cum urmează: organele judiciare penale, părţile, subiecţii procesuali care pot înlocui părţile în procesul penal (succesorii, reprezentanţii, substituiţii procesuali), apărătorul etc.; conţinutul raportului procesual penal constă în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la procesul penal obiectul raportului procesual penal constă în stabilirea existenţei sau inexistenţei raportului de drept substanţial de conflict adus spre soluţionare organelor judiciare penale 10

trăsăturile raportului juridic procesual penal sunt raporturi juridice de putere (tragerea la răspundere penală este atributul exclusiv al organelor judiciare) iau naştere, de regulă, peste şi în afara acordului de voinţă al părţilor o în baza principiului oficialităţii, organele judiciare desfăşoară procesul penal în mod obligatoriu; o există o serie de excepţii, caracterizate prin existenţa anumitor raporturi procesuale în funcţie de voinţa părţilor; spre exemplu, constituirea persoanei vătămate ca parte civilă determină naşterea raporturilor procesuale care conduc la stabilirea existenţei vreunui eventual prejudiciu; în majoritatea cazurilor unul dintre subiecţi este organ al statului o raportul dintre părţi şi apărătorii acestora intră în cadrul raporturilor juridice procesual penale în care nu apar ca subiecţi organe ale statului; o drepturile organelor judiciare au valoare de obligaţii pentru acestea (dreptul de a declanşa procesul penal, dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală, etc.). §4 Ştiinţa dreptului procesual penal. Legăturile ştiinţei dreptului procesual penal cu alte ştiinţe auxiliare ale dreptului. 4.1. Noţiunea, obiectul şi metodele ştiinţei dreptului procesual penal Ştiinţa dreptului procesual penal reprezintă un ansamblu de cunoştinţe despre dreptul procesual penal (despre raporturile procesuale şi normele procesual penale). Ştiinţa dreptului procesual penal nu trebuie confundată cu dreptul procesual penal. obiectul ştiinţei dreptului procesual penal constă în studierea normelor juridice procesual penale şi a raporturilor pe care acestea le reglementează metodele uzitate în ştiinţa dreptului procesual penal sunt diverse, cum ar fi, metoda logică, metoda comparativă, metoda istorică etc. metoda logică se bazează pe analiză şi sinteză, inducţie şi deducţie; metoda comparativă se bazează pe comparaţia cu alte norme juridice din acelaşi sistem sau din sisteme străine; metoda istorică are în vedere evoluţia în timp a instituţiilor juridice. 4.2. Legăturile ştiinţei dreptului procesual penal cu alte ştiinţe auxiliare ale dreptului ştiinţa dreptului procesual penal se află în strânsă legătură cu ştiinţe ca: medicina legală, criminalistica, psihologia judiciară, statistica judiciară, psihiatria judiciară etc. medicina legală pune la dispoziţia organelor judiciare date referitoare la viaţa şi integritatea corporală a persoanei, fiind esenţială, mai cu seamă în soluţionarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra persoanei; criminalistica, prin intermediul procedeelor specifice (fotografia judiciară, tactica criminalistică, dactiloscopia, cercetarea grafică), poate oferi informaţii esenţiale despre persoana făptuitorului; psihologia judiciară oferă informaţii în legătură cu psihologia infractorului, precum şi a celorlalţi participanţi în procesul penal; psihiatria judiciară are rolul de a stabili existenţa discernământului infractorului prin raportare la momentul săvârşirii infracţiunii; statistica judiciară oferă date şi informaţii referitoare la frecvenţa şi dinamica fenomenului infracţional.

11

§5 Izvoarele juridice ale dreptului procesual penal. Interpretarea normelor juridice procesual penale. 5.1. Izvoarele juridice ale dreptului procesual penal Din punct de vedere material, prin izvor al dreptului se înţeleg condiţiile materiale de existenţă ale societăţii; din punct de vedere formal (sau juridic), izvorul dreptului procesual penal este reprezentat de normele juridice obligatorii care au în conţinut voinţa juridică a poporului. principalele izvoare ale dreptului procesual penal sunt Constituţia, Codul de procedură penală Codul penal, Codul civil, Codul de procedură civilă, legile de organizare judiciară, tratate şi convenţii internaţionale, diferite alte acte normative care conţin prevederi procesual penale; Constituţia cuprinde o serie de reglementări cu aplicabilitate în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei Codul de procedură penală reprezintă principalul izvor al dreptului procesual penal; structurat pe două părţi (Partea generală şi Partea specială), conţine majoritatea dispoziţiilor ce guvernează desfăşurarea unui proces penal; primul Cod de procedură penală a intrat în vigoare la 2 decembrie 1864 (s-a aplicat în Principatele Unite); al doilea Cod de procedură penală a intrat în vigoare la 19 martie 1936 (s-a aplicat pe întreg teritoriul ţării) al treilea Cod de procedură penală a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 (a fost modificat şi completat, până în prezent, prin numeroase legi, ordonanţe de urgenţă şi decrete). Codul penal conţine dispoziţii care fac referire la desfăşurarea procesului penal; dispoziţiile privitoare la punerea în mişcare prin plângere prealabilă pentru o serie de infracţiuni (vătămare corporală, viol în formă simplă, ameninţare, tulburare de posesie etc.); dispoziţii referitoare la stingerea acţiunii penale, cum ar fi împăcarea părţilor ori retragerea plângerii prealabile etc. Codul civil o serie prevederi ale Codului civil sunt de aplicare pe parcursul procesului penal reglementarea categoriilor de persoane care pot participa în cadrul procesului penal în calitate de parte responsabilă civilmente (art. 1000 C. civ.); repararea pagubei în cazul exercitării acţiunii civile în procesul penal se face potrivit legii civile; hotărârea definitivă a instanţei civile asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile Codul de procedură civilă conţine reglementări care se aplică pe parcursul soluţionării unei cauze penale prin art. 406 şi urm. din C.pr.civ. sunt stabilite categoriile de bunuri care nu pot fi supuse sechestrului, măsură asigurătorie care poate fi luată pe parcursul procesului penal; dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare cuvenite părţilor se execută potrivit legii civile (art. 446 C.pr.civ.); legile de organizare judiciară Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005 Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară, republicată în M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005 12

pen. 1.2.Of. publicată în M.pr. putând fi luată în considerare într-o măsură lăsată la aprecierea instanţelor 2 în prezent. 43 din 4 aprilie 2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie. nr. practica judiciară nu poate fi considerată izvor de drept. 5. necesară în vederea unei aplicări corecte a acesteia . în funcţie de criteriul metodelor folosite. publicată în M. 869 din 23 septembrie 2004 Legea nr. interpretarea poate fi: interpretare gramaticală urmăreşte înţelegerea din punct de vedere etimologic a termenilor folosiţi. 30 alineat final C. se impune astfel reconsiderarea punctului de vedere conform căruia practica judiciară nu poate reprezenta izvor de drept. tratatele şi convenţiile internaţionale prin care statele lumii îşi acordă asistenţă judiciară. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. dar poate influenţa atât procesul de legiferare. nr. nu este obligatorie. ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia). publicat în B. cutuma nu este considerată izvor de drept. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea. deciziile pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au caracter obligatoriu pentru instanţele din România. nu are caracter obligatoriu. 131 din 31 octombrie 1974 Legea nr. nr. 148 cu art. cât şi practica judiciară.Of. 203 din 31 octombrie 1974 pentru organizarea şi înfiinţarea de secţii maritime şi fluviale la instanţele din Constanţa şi Galaţi. în totul sau în parte.414 C. interpretare sistematică urmăreşte înţelegerea conţinutului unei norme juridice prin corelarea cu alte dispoziţii (spre exemplu.089 din 23 noiembrie 2004. art. de principiu interpretare doctrinară este făcută de către cercetătorii din domeniul dreptului. 244 din 11 aprilie 2002. 143 C. în funcţie de criteriul subiectului care face interpretarea. prin „locul săvârşirii infracţiunii” se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională..).Of.Of. prin prisma art. la care România este parte diferite acte normative care conţin dispoziţii procesuale penale Decretul nr. conexiunile gramaticale şi împărţirea frazei în propoziţii.Legea nr. conform art. condiţiile şi cazurile în care se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului se evidenţiază doar prin coroborarea art. 508 din 17 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.pr. nr.pen. interpretare judiciară este făcută de organele judiciare care aplică legea. Interpretarea normelor juridice procesual penale Interpretarea normelor juridice reprezintă acea operaţiune logică prin care se caută sensul exact al legii.pr. 364 din 15 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare. Of. interpretare logică urmăreşte lămurirea conţinutului unei norme juridice cu ajutorul raţionamentelor logice. nr. întrucât desfăşurarea procesului penal nu se poate face în baza unor reguli de conduită care nu au caracter obligatoriu.. prezintă caracter obligatoriu (spre exemplu. publicată în M. publicată în M. aceasta poate fi: interpretare legală este făcută de însuşi organul care a edictat legea. 219 din 18 mai 2000 practica judiciară în principiu. 13 . Ordonanţa de Urgenţă nr.pen.

în funcţie de criteriul efectelor produse.un act procedural solicitat de organul judiciar străin se realizează pe teritoriul statului român. interpretare extensivă se foloseşte în situaţia în care textul de lege spune mai puţin decât s-a intenţionat iniţial. o imunitatea de jurisdicţie consulară este parţială (operează numai în condiţiile săvârşirii unor infracţiuni în legătură cu atribuţiile de serviciu). extrădarea reprezintă predarea de către un stat a unei persoane aflate pe teritoriul său şi care este urmărită penal ori este trimisă în judecată pentru o infracţiune sau are de executat o pedeapsă către autorităţile judiciare ale altui stat. Prin folosirea raţionamentului a fortiori procurorul îl va putea obliga pe învinuit sau inculpat să nu părăsească localitatea şi pentru o perioadă mai mică de 30 de zile. interpretare restrictivă se foloseşte în situaţia în care se constată că în textul de lege s-a spus mai mult decât s-a intenţionat (litera legii a depăşit voinţa legiuitorului). 145 C. o comisia rogatorie internaţională pasivă . Aplicarea legii procesual penale în spaţiu la baza aplicării normelor procesual penale în spaţiu se află principiul teritorialităţii. legea procesual penală se aplică numai activităţilor desfăşurate pe teritoriul României. o raţionamentul per a contrario: potrivit art. principiul teritorialităţii nu operează nici în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul statului român dar care sunt comise o pe o navă sau aeronavă militară străină de către membrii echipajului. cu aplicarea legii procesual penale române şi are consecinţe juridice în procesul penal desfăşurat în acea ţară. imunitatea de jurisdicţie aplicabilă personalului diplomatic şi consular extrădarea (act de reciprocă asistenţă judiciară internaţională. în cursul urmăririi penale. 14 . interpretarea poate fi: interpretare declarativă are în vedere redarea întru totul a textului de lege interpretat. o §6 Aplicarea legii procesual penale în spaţiu şi timp 6. 1 din Legea nr.pr. 115 alin. citaţia trebuie să fie înmânată inculpatului cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată fixat. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. 2 C. pentru celelalte părţi. per a contrario.pen. hotărârile penale străine rămase definitive pot fi recunoscute în România în vederea executării).1. 313 alin. recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (potrivit art. măsura obligării învinuitului sau inculpatului de a nu părăsi localitatea pentru o durată de cel mult 30 de zile.pen. potrivit acestuia. procurorul poate dispune. imunitatea de jurisdicţie aplicabilă personalului diplomatic şi consular o imunitatea de jurisdicţie diplomatică este absolută (diplomatul nu poate fi supus procedurii penale române).la solicitarea organului judiciar român un act procedural (ascultarea unui martor) îndeplinit în ţara străină potrivit legii acelei ţări este valabil în faţa organelor judiciare române.raţionamentul a fortiori: potrivit art. prin interpretare norma se extinde şi la alte ipoteze care se subînţeleg în mod implicit.pr. citaţia poate fi remisă într-un termen mai mic de 5 zile. excepţii de la principiul teritorialităţii comisia rogatorie internaţională o comisia rogatorie internaţională activă .

prin căderea legii în desuetudine. 2-8 C. prin ajungerea la termen (în cazul că legea a fost dată pentru un termen limitat). Sistemul principiilor fundamentale tratarea lor se face în raport cu aria de cuprindere. ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural. după cum ele guvernează întregul proces penal sau numai părţi ale acestuia sistematizarea principiilor fundamentale ale procesului penal determină împărţirea acestora în două grupe prima grupă reuneşte principii pe care Codul de procedură penală le consacră în art. ultraactivitatea legii procesual penale operează când unele dispoziţii din legea anterioară se aplică şi sub noua lege (regulile de competenţă rămân valabile în procesele pentru care nu există o hotărâre definitivă). ieşirea din vigoare intrarea în vigoare a legii are loc la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei ieşirea din vigoare se poate realiza astfel: prin abrogare (totală sau parţială). activitatea legii de procedură înseamnă aplicarea acesteia din momentul intrării în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare la aplicarea în timp a legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârşirii infracţiunii. de către membrii echipajului.2. prin modificare. Constituţia României 7. în condiţii de reciprocitate. §7 Principiile fundamentale ale procesului penal în România 7. chiar dacă procesul a fost declanşat anterior intrării în vigoare a legii. potrivit acestuia.1.pr.o o pe o navă sau aeronavă civilă străină. după cum 15 . excepţii de la principiul activităţii retroactivitatea legii procesual penale apare când dispoziţii ale noii legi sunt aplicabile şi actelor efectuate sub legea anterioară (nulitatea unui act efectuat sub legea anterioară nu poate fi invocată dacă legea nouă nu o prevede). aplicarea legii procesual penale în timp are la bază principiul activităţii. Dispoziţiile tranzitorii sunt norme care reglementează situaţiile tranzitorii.2. în temeiul cărora este organizată desfăşurarea procesului penal. respectiv. Aplicarea legii procesual penale în timp acţiunea legii procesual penale se încadrează în timp între cele două momente specifice acţiunii oricărei legi. Noţiunea de principiu fundamental Principiile fundamentale reprezintă acele reguli de bază cu caracter general. sediul legal: art. 2-8 sub denumirea de reguli de bază ale procesului penal. intrarea în vigoare. ele pot fi cuprinse în conţinutul legii noi sau în dispoziţii aparte care pun în aplicare noua lege.pen. 6. situaţiile tranzitorii şi dispoziţiile tranzitorii Situaţiile tranzitorii sunt acele momente în care se trece de la aplicarea unei legi la aplicarea unei legi noi (modalităţile de trecere trebuie realizate prin intermediul unor acte normative). de către militari aparţinând unor armate străine staţionate sau aflate în trecere pe teritoriul României.

): procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale. judecătorii. reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. garantarea libertăţii persoanei. sediul legal (art. procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi. cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor (art. de către Camera Deputaţilor şi Senat. efectuarea oricărui act procesual sau procedural cu îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă stabilite prin lege. pe tot parcursul procesului penal. 72 alin. în şedinţă comună. dar nu pot fi percheziţionaţi. 303/2004 privind statutul magistraţilor.1. o punerea sub acuzare a Preşedintelui României se poate hotărî pentru înaltă trădare. 7. afară de cazul când prin lege se dispune altfel excepţii de la principiul oficialităţii imunităţile de jurisdicţie ale demnitarilor o deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. respectarea demnităţii umane. 1 din Constituţia României). Senat şi Preşedintele României (art. potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege aplicarea principiului legalităţii presupune înfiinţarea prin lege a instanţelor judecătoreşti. oficialitatea procesului penal.pr. după cum urmează: egalitatea persoanelor în procesul penal. cât şi în cursul judecăţii. în caz de infracâiune flagrantă. Consiliul Superior al 16 . Conţinutul principiilor fundamentale 7. 2 C. operează nu numai în ceea ce priveşte activitatea organelor judiciare. garantarea dreptului de apărare şi limba în care se desfăşoară procesul penal. procurorii şi magistraţii asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii. prezumţia de nevinovăţie. aflarea adevărului. 2 din Constituţia României).): actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu. Legalitatea procesului penal întreaga activitate procesuală trebuie să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale. 95 din Legea nr. 2 alin. 2 alin. a legii procesual penale.2. după ascultarea lor (art. a parchetelor şi a organelor de cercetare penală şi desfăşurarea activităţii lor în compunerea şi limitele competenţelor stabilite prin lege. respectarea de către organele judiciare.3. imunitatea magistraţilor (conform art. cât şi faţă de părţi şi ceilalţi participanţi în proces. garantarea respectării absolute a drepturilor procesuale ale participanţilor din proces. membrii Guvernului pot fi urmăriţi penal numai în urma unei cereri făcute de către Camera Deputaţilor. reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte. Oficialitatea procesului penal sediul legal (art. a doua grupă reuneşte principii cuprinse în Constituţie sau în alte norme decât cele cuprinse în Codul de procedură penală.pen.3. 2 din Constituţia României).3. 109 alin. o pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.urmează: legalitatea procesului penal.pen.pr. 96 alin. 1 C. dreptul la un proces echitabil şi operativitatea soluţionării cauzelor penale. 7. rolul activ al organelor judiciare. judecătorii. organizarea controlului judiciar precum şi supravegherea judiciară pentru asigurarea respectării dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură penală.

Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia); în cazul infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării, contra siguranţei naţionale a statului român sau contra vieţii unui cetăţean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, acţiunea penală se pune în mişcare numai la autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 5 C. pen.) în cazul infracţiunilor contra vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii, libertăţii sau demnităţii, săvârşite împotriva reprezentantului unui stat străin, acţiunea penală se pune în mişcare la dorinţa exprimată de guvernul străin (art. 171 C.pen.) pentru anumite infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate (art. 273 alin. 1, art. 274 alin. 1, art. 275 alin. 1 şi 2 C.pen.); pentru anumite infracţiuni contra capacităţii de apărare a României acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (spre exemplu, infracţiunea de dezertare, absenţa nejustificată, etc.); pentru anumite infracţiuni acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (spre exemplu, infracţiunea de lovire sau alte violenţe, vătămarea corporală, violarea de domiciliu, etc.). 7.3.3. Principiul aflării adevărului sediul legal (art. 3 C.pr.pen.): în desfăşurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului. în virtutea acestui principiu organele judiciare au următoarele obligaţii: constatarea existenţei faptei ce constituie obiectul învinuirii; stabilirea împrejurărilor în care s-a produs fapta; stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei; stabilirea mobilului şi scopului urmărit de făptuitor; stabilirea prejudiciului cauzat (dacă există); constatarea oricăror aspecte care ar putea să influenţeze răspunderea penală şi civilă a făptuitorului; garanţii pentru respectarea principiului aflării adevărului: obligaţia organelor judiciare de a afla adevărul în fiecare cauză penală, strângând probele necesare pentru lămurirea cauzei (art. 202, art. 287 C.pr.pen.); dreptul părţilor de a putea dovedi împrejurările care duc la aflarea adevărului în cauză (art. 67 C.pr.pen.); obligaţia oricărei persoane de a contribui, prin informaţiile pe care le deţine, la aflarea adevărului (art. 65 alin. 2 C.pr.pen.); axarea sistemului probator pe principiile libertăţii probelor şi ale liberei lor aprecieri (art. 63, 64 C.pr.pen.). 7.3.4. Principiul rolului activ art. 4 C.pr.pen. - organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal art. 202, art. 287 C.pr.pen. consacră obligaţia organelor judiciare de a afla adevărul în fiecare cauză penală, strângând probele necesare pentru lămurirea cauzei; în realizarea acestui principiu, organele judiciare au o serie de obligaţii: să dispună începerea urmăririi penale; să ceară şi să administreze probe; 17

să stabilească faptele; să asigure respectarea drepturilor părţilor, îndrumarea şi sprijinirea acestora; să dispună administrarea din oficiu a probelor; să examineze cauza penală sub toate aspectele etc.; există situaţii în care principiul rolului activ se caracterizează printr-un anumit coeficient de relativitate, în sensul că anumite acte procesuale au caracter strict personal, rămânând la libera atitudine a subiecţilor interesaţi, cum ar fi, constituirea persoanei vătămate ca parte civilă; cererea de intervenţie în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, etc. 7.3.5. Principiul garantării libertăţii persoanei art. 5 C.pr.pen.: (1) În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei. (2) Nici o persoană nu poate fi reţinută, arestată sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. art. 23 Constituţia României: (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. garanţii instituite pentru respectarea principiului libertăţii persoanei: persoana arestată nelegal se poate adresa în tot cursul procesului penal instanţei competente; orice persoană condamnată pe nedrept ori care a fost privată de libertate în mod nelegal are dreptul la acţiune în repararea pagubei materiale ori a daunelor morale; în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat poate solicita liberarea provizorie, sub control judiciar ori pe cauţiune; controlul judiciar permanent efectuat asupra legalităţii măsurilor preventive luate şi asupra locurilor de deţinere. 7.3.6. Principiul respectării demnităţii umane 1 art. 5 C.pr.pen.: Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsită prin lege. art. 22 alin. 2 din Constituţia României: Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. art. 68 alin. 1 C.pr.pen.: Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere...în scopul de a se obţine probe. garanţii instituite pentru respectarea principiului respectării demnităţii umane: atitudinea nedemnă a magistraţilor în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili este considerată abatere disciplinară (art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor); arestarea nelegală, cercetarea abuzivă, supunerea la rele tratamente, tortura 1 sunt reglementate distinct ca fiind infracţiuni (art. 266, 267, 267 C.pen.). 7.3.7. Principiul prezumţiei de nevinovăţie 2 art. 5 C.pr.pen.: Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. art. 28 alin. 11 din Constituţia României: până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. garanţii instituite pentru respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie: sarcina probei revine organelor judiciare şi nu învinuitului sau inculpatului;

18

orice dubiu în interpretarea probelor este în favoarea învinuitului sau inculpatului; prezumţia de nevinovăţie este înlăturată când se stabileşte că probele au fost riguros administrate. 7.3.8. Principiul garantării dreptului de apărare art. 6 C.pr.pen.: (1) Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.(2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să le administreze probele necesare în apărare...(4) Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. art. 24 din Constituţia României: (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. în realizarea acestui principiu, organele judiciare au următoarele obligaţii: să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare în apărare; să încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării; să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător; să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător, în condiţiile şi cazurile prevăzute de lege. aspecte principale ale dreptului de apărare : posibilitatea părţilor de a-şi asigura singure apărarea; obligaţia organului judiciar de a avea în vedere, din oficiu, toate aspectele care sunt în favoarea părţii; posibilitatea şi, uneori, obligaţia acordării asistenţei juridice în cursul procesului penal; nerespectarea reglementărilor care se subsumează principiului dreptului de apărare pot determina nulitatea actelor întocmite în acest mod ori incidenţa unor sancţiuni penale, în ipoteza în care încălcările respective întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni. 7.3.9. Limba în care se desfăşoară procesul penal art. 7 C.pr.pen.: (1) În procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română.(2) În faţa organelor judiciare se asigură părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale întocmindu-se în limba română. art. 13 din Constituţia României: În România limba oficială este limba română. art. 128 din Constituţia României: (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. (2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice. art. 8 C.pr.pen.: Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţă, prin interpret. 7.3.10. Principiul egalităţii persoanelor în procesul penal art. 16 din Constituţia României: (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. aspecte particulare ale principiului: existenţa aceloraşi organe judiciare pentru realizarea justiţiei penale în raport cu toate persoanele fizice şi juridice; existenţa aceloraşi reguli procesuale pentru toate persoanele; egalitate de drepturi şi obligaţii procesuale. 19

Drept procesual penal. Definiţi procesul penal. Aspecte recapitulative 1. Ce se înţelege prin sintagma „organe judiciare”? În ce mod participă acestea în cadrul fazelor procesului penal? 4. Partea generală. Mircea Damaschin. 7. 7. Prin ce se disting raporturile juridice procesual penale de celelalte raporturi juridice? 5. Dreptul la un proces echitabil art. asigurarea calităţii în efectuarea activităţilor judiciare. Bucureşti. Ion Neagu. 21 alin. 1 C.... Principiul operativităţii în procesul penal principiul nu beneficiază de o reglementare expresă în legislaţie principiul operativităţii (al celerităţii.. Care sunt actele prin care se marchează limita iniţială a procesului penal? 3. 6.la timp a faptelor care constituie infracţiuni. Prin raportare la subiectul chemat să procedeze la interpretarea normelor juridice procesual penale. Editura Rentrop&Straton. Care sunt fazele procesului penal şi limitele acestora? 2. 2007. Prin ce se manifestă dreptul la interpret în procesul penal? Bibliografie Bibliografie obligatorie Ion Neagu. 3 din Constituţia României: Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Carmen-Silvia Paraschiv. rolul activ al organelor judiciare. Speţe. administrarea probelor.3. Grile. În vederea garantării exercitării dreptului la apărare organele judiciare penale au o serie de obligaţii procesuale. 1 alin. Tratat. de câte feluri poate fi aceasta? Exemplificaţi.: constatarea. 2006. se află în strânsă legătură cu: activitatea de strângere a probelor. Poate fi apreciată practica judiciară ca fiind izvor de drept procesual penal? 10. orice persoană are dreptul la judecarea sa în mod echitabil. 20 .11.pr.7. Prin ce garanţii procesuale se asigură respectarea principiului libertăţii persoanei în procesul penal? 9. care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. 563 p. Editura Global Lex. ediţia a II-a. Care sunt acestea? 8.pen. Bucureşti. 416 p. Care sunt reglementările legale privitoare la limba în care se desfăşoară procesul penal în România? 11. de către o instanţă independentă şi imparţială. rapidităţii) derivă din conţinutul art. în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale. Sinteze de teorie. Drept procesual penal.3.12. instituită prin lege. Ce se înţelege prin oficialitatea procesului penal? Exemplificaţi care sunt situaţiile care se prezintă ca fiind excepţii de la principiul oficialităţii. scopul procesului penal.

Iaşi. Mircea Damaschin. revăzută şi adăugită. Conţinutul principiului garantării libertăţii persoanei. ediţia a II-a. Revista Dreptul nr. 175-184 Mircea Duţu. Drept procesual penal. 10/2004. 233-246 Carmen-Silvia Paraschiv. 1/2006. p.Bibliografie facultativă Grigore Theodoru. Editura Lumina Lex. Aplicare în timp a legii de procedură penală. Partea generală. p. I. Revista Dreptul nr. Revista de Drept Penal nr. Partea generală. Revista Dreptul nr. Editura Hamangiu. Bucureşti. 2004 Gheorghe Dumitru. p. 2/2005. Drept procesual penal. 52-56 Tamara Manea. Procedură penală. Gheorghiţă Mateuţ . Mircea Damaschin. vol. 141-145 21 . Bucureşti. Tratat. 1993 Carmen-Silvia Paraschiv. p. Dreptul învinuitului de a nu se autoincrimina. 3/1997. 2007. Editura Chemarea. Libertatea presei şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie în cadrul procesului penal.

succesorii nu pot interveni în latura penală. distincţie reprezentanţi/succesori drepturile reprezentanţilor în procesul penal se înfăţişează ca însărcinări ale acestora pe care trebuie să le îndeplinească în mod obligatoriu.). Reprezentanţii Reprezentanţii sunt acele persoane împuternicite să participe la îndeplinirea activităţilor procesuale în numele şi în interesul unei părţi în proces. succesiune pasivă .pr. părţi în proces (art. ci numai interpus prin intermediul reprezentantului pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu. vom reţine organele judiciare. reprezentanţii şi substituiţii procesuali 2.Capitolul al II-lea PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL §1 Noţiunea de participanţi în procesul penal Prin participanţi în procesul penal se înţelege totalitatea organelor şi persoanelor care cooperează în cadrul procesului penal şi care prin calitatea şi rolul pe care îl au contribuie la realizarea scopului acestuia.2. avem în vedere organele judiciare. apărătorul şi orice alte persoane (martori. succesorii au latitudinea de a-şi exercita sau nu drepturile pe care le au. părţile. 21 alin. agenţi procedurali etc. 21 alin. §2 Succesorii.) succesorii în drepturi. nu au calitatea de parte în proces. părţi în proces (art. succesorii pot interveni numai în latura civilă a procesului penal. împăcarea . 22 .1. lichidatorii. părţile.ca modalitate de stingere a conflictului penal .pen. Succesorii intervin în cazul persoanelor fizice. succesorii nu valorifică drepturile antecesorilor. deoarece răspunderea penală este personală clasificare succesiune activă . reprezentarea a fost clasificată ca fiind legală şi convenţională reprezentarea legală se asigură de o persoană desemnată prin lege să participe la proces în locul părţii interesate care nu are dreptul de a sta în cauză în mod nemijlocit. în sens restrâns.pen. în sens larg. experţi. în caz de reorganizare. 1 C. apărătorul. devenind părţi prin succesiune (spre deosebire de reprezentanţi şi substituiţi). interpreţi. 2 C.se face numai de reprezentanţii lor legali. îndeplinind în cadrul activităţii judiciare penale acte procesuale în numele şi în interesul altor persoane. în cazul persoanelor juridice.) acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi introducându-se în cauză moştenitorii acesteia. 2. fiind simpli subiecţi procesuali.pr. ci drepturile lor.succesorii părţii civile.succesorii inculpatului şi ai părţii responsabile civilmente. trebuie să avem în vedere toţi subiecţii oficiali şi particulari care participă la desfăşurarea procesului penal. în caz de desfiinţare ori dizolvare.

reprezentarea convenţională în faza de judecată este posibilă. în calitate de reprezentanţi legali reprezentarea convenţională se asigură având drept temei un contract de mandat intervenit între reprezentant şi reprezentat (persoană care are capacitate deplină de exerciţiu şi este parte în proces) reprezentarea convenţională în faza de urmărire penală (spre exemplu. tribunalele şi curţile de apel). Organizarea instanţelor judecătoreşti art. cercetări la faţa locului. etc. pronunţă hotărârea judecătorească.. caz în care reprezentarea acestuia nu este posibilă.) substituiţii procesuali nu răspund pentru rămânerea în pasivitate ori pentru neglijenţă §3 Organele judiciare 3.3. în principiu. inculpatul participă în mod obligatoriu la şedinţa de judecată. judecătoriile funcţionează în fiecare judeţ şi în cele 6 sectoare ale municipiului Bucureşti. 304/2004 privind organizarea judiciară. în faza de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti penale realizează majoritatea activităţilor. însă.pen. plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ. tribunale militare teritoriale şi Curtea Militară de Apel). îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. sunt situaţii în care.persoana juridică. 2. 126 alin. 222 alin.1. 1 C. în principiu. se pronunţă asupra liberării provizorii sub control judiciar ori pe cauţiune. tribunalele specializate. 5 C.1. 160 alin. întotdeauna). dar pentru valorificarea unui interes al altuia. pentru toate părţile. sau de copilul major pentru părinţi (art.pr. circumscripţiile 23 .). învinuitul sau inculpatul poate fi reprezentat la efectuarea unor percheziţii.pen.pr. percheziţiei domiciliare. Consideraţii preliminare subiecte principale ale activităţii procesuale cu atribuţii bine determinate în faza de urmărire penală dispune cu privire la privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului pe calea arestării preventive. având drepturi limitate la anumite aspecte ale procesului penal. celelalte părţi pot fi reprezentate. reglementate prin Legea nr. numărul şi localităţile de reşedinţă ale judecătoriilor sunt prevăzute în anexa A din Legea nr. autopsii.2.1.1. instanţe militare. ridicări de obiecte şi înscrisuri. Instanţele judecătoreşti 3. reglementate prin Legea nr. 1 din Constituţia României: Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege structura instanţelor judecătoreşti instanţe civile. Substituiţii procesuali Substituiţii procesuali sunt acei subiecţi procesuali care apar în cadrul procesului penal în virtutea unui drept procesual propriu. parte în proces. 3. cererea de liberare provizorie poate fi făcută de către soţul ori rudele apropiate 6 ale învinuitului ori inculpatului arestat (art. 304/2004 privind organizarea judiciară (tribunale militare. 304/2004 privind organizarea judiciară (judecătoriile. în faza de judecată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (organizarea şi funcţionarea instanţei supreme este reglementată prin Legea nr. verifică legalitatea tuturor actelor procesuale şi procedurale efectuate de ceilalţi participanţi. 304/2004 privind organizarea judiciară).

Secţia comercială. cu reşedinţa în mun. Cluj-Napoca. apelurile se judeca in complet format din 2 judecători. 304/2004 privind organizarea judiciară). tribunalului şi curţii de apel se judecă de un singur judecător. fiecare tribunal are în circumscripţia sa toate judecătoriile din judeţ. datele la care vor începe sa funcţioneze tribunalele specializate şi localităţile în care îşi vor desfasura activitatea se stabilesc. 18 alin. la soluţionarea acesteia şi care. Timişoara. tribunalele militare teritoriale funcţionează o singură asemenea instanţă. cu reşedinţa în mun. Tribunalul Militar Timişoara. sunt prevăzute în anexele B şi C din Legea nr. potrivit legii. compunerea completelor de judecată este următoarea (art. Tribunalul Militar Cluj. cu reşedinţa în mun. sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. curtea militară de apel funcţionează o singură asemenea instanţă. cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii. asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legilor de către celelalte instanţe judecătoreşti (art. numărul curţilor de apel. Tribunalul Militar Iaşi. tribunalele în fiecare judeţ funcţionează un tribunal cu sediul în localitatea de reşedinţă a judeţului. Compunerea completelor de judecată Prin compunere a completului de judecată se înţelege numărul de judecători care participă la judecarea unei cauze penale. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie instanţă unică şi superioară tuturor instanţelor judecătoreşti din România. Bucureşti. prin ordin al ministrului justiţiei. în competenţa de primă instanţă a judecătoriei. în competenţa de primă instanţă a tribunalelor militare.3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: Secţia civilă şi de proprietate intelectuală. 304/2004 privind organizarea judiciară. Secţia penală. reşedinţele acestora. precum şi tribunalele cuprinse în circumscripţiile lor. Secţia de contencios administrativ şi fiscal. cu sediul în Bucureşti. în urma deliberării. 3. Iaşi. 24 .1. tribunalele militare funcţionează în număr de 4 Tribunalul Militar Bucureşti.judecătoriilor din cadrul fiecărui judeţ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Curtea Militară de Apel. în mod eşalonat. pronunţă hotărârea judecătorească. recursurile se judeca in complet format din 3 judecători. Tribunalul Militar Teritorial. cu reşedinţa în mun. 54 din Legea nr. curţile de apel îşi exercită competenţa într-o circumscripţie cuprinzând mai multe tribunale. cu reşedinţa în mun. 2 din Legea nr. respectiv municipiul Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. de regulă. compunerea completelor de judecată de la instanţele militare este următoarea cauzele date. 304/2004) cauzele date. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. având. potrivit legii. în municipiul Bucureşti funcţionează de asemenea un tribunal. tribunalele specializate pot fi înfiinţate la nivelul fiecărui judeţ şi în municipiul Bucureşti. la propunerea ministrului justiţiei. tribunalului militar teritorial şi Curţii Militare de Apel se judecă de un singur judecător militar. cu reşedinţa în mun.

Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete. nerespectarea normelor relative la compunerea instanţei de judecată este sancţionată prin nulitate absolută (art. principiul imparţialităţii. în condiţiile legii.pr. vor trebui să ia parte la judecată cel puţin două treimi din membrii în funcţie. potrivit legii. conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală. principiul controlului ierarhic. compunerea completelor de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primă instanţă completele de judecată se constituie cu 3 judecători din aceeaşi secţie. ale persoanelor puse sub interdicţie. 197 alin. 2 C. exercită acţiunea civilă în cazurile prevăzute de lege. la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative. procurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală. participă. exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege. 3. apără drepturilor şi interesele legitime ale minorilor.pen. dispoziţiile date de procuror fiind obligatorii pentru organul de cercetare penală. în condiţiile prevăzute de lege. 25 . pentru judecarea cauzelor penale. 131 alin.apelurile se judecă de tribunalul militar teritorial şi Curtea Militară de Apel în complet format din 2 judecători militari. când instanţa supremă judecă în secţii unite. Ministerul Public 3. Consideraţii preliminare art. la şedinţele de judecată. precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. 3.2. studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea. acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii. potrivit legii. Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept.2. sub coordonarea ministrului justiţiei. exercită căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Ministerul Public este independent în relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi îşi exercită atribuţiile numai în temeiul legii şi în vederea respectării ei. elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora.3. pentru realizarea unitară a politicii penale a statului. Organizarea Ministerului Public şi principiile care stau la baza desfăşurării activităţii sale Ministerul Public este organizat în parchete ce funcţionează pe lângă fiecare instanţă de judecată activitatea Ministerului Public este organizată potrivit următoarelor principii principiul legalităţii.1.2. ale dispăruţilor şi ale altor persoane. în exercitarea acestei atribuţii.) 3. conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare. în această compunere sunt soluţionate şi alte cauze date în competenţa sa prin lege. pentru recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală completele de judecată se constituie cu 9 judecători. precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei penale. 1 din Constituţia României: în activitatea judiciară. sesizează instanţelor judecătoresti. recursurile se judecă de tribunalul militar teritorial şi Curtea Militară de Apel în complet format din 3 judecători.2.2. Atribuţiile Ministerului Public efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă.

3. administrativă şi funcţională. organele de cercetare penală speciale (art.3.3. Organizarea şi funcţionarea organelor de cercetare penală urmărirea penală se efectuează de către procuror şi organele de cercetare penală.pr. organele de cercetare penală nu au atribuţii legate de desfăşurarea fazei de judecată 3. Atribuţiile organelor de cercetare penală în cadrul procesului penal sunt legate exclusiv de desfăşurarea urmăririi penale. astfel: punerea în mişcare a acţiunii penale. organele de cercetare penală: organele de cercetare ale poliţiei judiciare (lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor.. 26 . anume desemnaţi pentru infracţiunile de frontieră. corp aparte şi similare. cercetări la faţa locului etc. precum şi de către comandanţii acestor unităţi. cu excepţia celor date prin lege în competenţa exclusivă a procurorului.1. o ofiţerii poliţiei de frontieră. desemnaţi nominal de ministrul administraţiei şi internelor. cu avizul conform al procurorului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). pentru lucrătorii Poliţiei judiciare. 281/2003. 3. executarea dispoziţiilor procurorului care supraveghează activitatea de cercetare penală. precum şi de şefii comenduirilor de garnizoană.3. 208 C.3. un statut caracterizat printr-o pregnantă subordonare funcţională.3. sub supravegherea lucrătorilor Ministerului Public.) pentru o serie de acte de dispoziţie care sunt date în competenţa procurorului se întocmesc referate cu propuneri motivate. după cum urmează: efectuarea tuturor actelor de cercetare penală. administrarea probelor necesare rezolvării tuturor aspectelor legate de cauză. concluzie: întreaga activitate a organelor de cercetare penală se desfăşoară în condiţiile legii. Consideraţii preliminare organele de cercetare penală participă împreună cu procurorul la desfăşurarea urmăririi penale. o căpitanii porturilor. luarea măsurilor asigurătorii. având drept firească consecinţă diminuarea subordonării administrative. precum şi de către comandanţii centrelor militare.pen. etc. organele de cercetare penală au o dublă subordonare. o ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană. Organele de cercetare penală 3. în prezent. începerea urmăririi penale. subordonarea administrativă se realizează faţă de organele ierarhic superioare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. presupune. subordonarea funcţională se realizează faţă procuror. efectuarea de acte procedurale (percheziţii domiciliare. anumite activităţi de urmărire penală nu pot fi efectuate de către organele de cercetare penală. trimiterea în judecată. luarea măsurii arestării preventive.) o ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare. s-a consacrat. luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori ţara.2. ca principală obligaţie. o ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare. prin prisma modificărilor şi completărilor survenite prin Legea nr.

învinuitul este legat să se conformeze unor anumite obligaţii procesuale: poate fi obligat la privarea libertăţii prin luarea măsurilor preventive (reţinerea. are dreptul de a propune administrarea de probe. are dreptul de a-şi proba nevinovăţia.).pr. 4. Inculpatul Inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală. partea civilă. are dreptul de a cunoaşte conţinutul materialului de urmărire penală etc. fiind însă subiect procesual. putând efectua.2. poate fi obligat la aplicarea sechestrului penal asigurător pe bunuri.pen. 27 .§4 Părţile 4. învinuitul devine inculpat sunt următoarele: ordonanţa procurorului. obligarea de a nu părăsi localitatea ).3. părţile în procesul penal sunt următoarele: inculpatul. partea vătămată. rechizitoriul procurorului.pr. o serie de acte procesuale.1. odată cu punerea în mişcare a acţiunii penale învinuitul devine inculpat. are dreptul de a fi încunoştinţat despre fapta pentru care este învinuit şi despre încadrarea juridică a acesteia. introducerea plângerii prealabile. expres prevăzute în lege pe parcursul soluţionării unei cauze penale. pe parcursul desfăşurării urmăririi penale. odată cu începerea urmăririi penale. 229 C. după cum urmează: are dreptul de a nu declara nimic. făptuitorul capătă calitatea procesuală de învinuit (art. Învinuitul nu este parte în procesul penal. titular de drepturi şi obligaţii procesuale. alături de organele judiciare.pen. în condiţiile legii etc. cum ar fi: constituirea ca parte vătămată ori ca parte civilă. cel care a săvârşit fapta are calitatea de făptuitor . poate fi obligat la restrângerea libertăţii de mişcare prin dispoziţia de internare medicală. partea responsabilă civilmente. cel despre care există presupunerea că a săvârşit infracţiunea dobândeşte o serie de calităţi care conduc la cunoaşterea stadiului în care a ajuns procedura judiciară şi la determinarea drepturilor şi obligaţiilor celui în cauză înainte de declanşarea procesului penal.). au interese proprii în rezolvarea cauzei penale. 4. Consideraţii preliminare Părţile sunt persoane fizice sau juridice cu drepturi şi obligaţii ce izvorăsc din exercitarea acţiunii penale şi acţiunii civile în procesul penal. totodată. învinuitul are o serie de drepturi. fiind parte în procesul penal (art. actele prin care se poate pune în mişcare acţiunea penală şi prin care. arestarea preventivă. 23 C. declararea apelului sau a recursului etc.

). dacă participă în procesul penal. obligaţii partea vătămată sesizarea organelor judiciare trebuie să fie conformă cu realitatea. poate fi întotdeauna reprezentată.pen. în caz de deces. distincţie: partea vătămată/persoana vătămată persoana care a suferit un prejudiciu ca urmare a săvârşirii infracţiunii. după cum urmează: dreptul la apărare. 259 C. 336 alin. etc. după caz.pen. pe parcursul procesului penal inculpatul are o serie de drepturi.4. dintre care amintim: dreptul la apărare. dreptul de a folosi căile de atac. obligaţia de a respecta ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată. dreptul stingându-se odată cu titularul său. în raportul de drept penal substanţial se numeşte persoană vătămată. dreptul de a propune administrarea de probe. 24 alin.. acesta îşi exercită drepturile în condiţii legale de asistare şi reprezentare. 1 C. morală sau materială. dreptul de a declara apel şi recurs. Partea vătămată Partea vătămată este persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică. dreptul de a cunoaşte materialul de urmărire penală. 4. partea vătămată exercită un drept personal. partea vătămată poate exercita o serie de drepturi procesuale. concluzie: persoana vătămată în vreun mod prin infracţiune nu dobândeşte automat şi calitatea de parte vătămată. de a ridica excepţii şi de a pune concluzii etc. în caz contrar pot fi aplicate dispoziţiile relative la săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă (art.declaraţia orală a procurorului.). organele judiciare au obligaţia să cheme persoana vătămată şi să o întrebe dacă se constituie parte vătămată sau. se numeşte parte vătămată. dreptul de a proceda la retragerea plângerii prealabile etc. să pună concluzii. în condiţiile art. în ipoteza în care partea vătămată renunţă la calitatea sa. să ridice excepţii. parte civilă. acţiunea penală va fi exercitată în continuare de către procuror.pr. obligaţia de a respecta ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată etc. iar în faţa primei instanţe până la citirea actului de sesizare. final C. 28 . partea vătămată nu poate fi înlocuită. obligaţii procesuale ale inculpatului: obligaţia de a se prezenta personal în faţa organelor judiciare ori de câte ori este chemat. poate să formuleze cereri.pr. declaraţia de participare în proces în calitate de parte vătămată se poate face în tot cursul urmăririi penale.pen. în ipoteza în care partea vătămată este un minor. persoana vătămată.). exclusiv în latura penală a cauzei. dreptul de a avea ultimul cuvânt în faţa instanţei de judecată. dreptul de a formula cereri. dacă participă în proces (art. ci numai în urma unei manifestări de voinţă în acest sens. încheierea instanţei de judecată (când se dispune extinderea procesului penal cu privire la alte fapte. dreptul de a propune probe.. obligaţia de a suporta măsurile coercitive dispuse împotriva sa.

drepturi partea civilă : dreptul de a solicita repararea prejudiciului. 24 alin.civ. de către organul de urmărire penală. în mod evident. 3 C. 4. 1000 alin. activitatea judiciară penală permiţând folosirea unor mijloace energice de administrare a probelor (percheziţii domiciliare. 24 alin.4. probele în procesul penal se administrează mult mai uşor comparativ cu procesul civil. 1000 alin. 1000 alin.pen.) persoana vătămată prin săvârşirea unei infracţiuni care urmăreşte repararea pagubei materiale ori a daunelor morale pe calea unui proces penal beneficiază de o serie de avantaje: rapiditatea obţinerii despăgubirilor civile.). condiţii substanţiale: existenţa unui prejudiciu izvorât din săvârşirea infracţiunii (spre exemplu. condiţii formale: manifestarea de voinţă a persoanei vătămate. pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului (art. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare prin excepţie. poate dobândi calitatea de parte civilă în procesul penal persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral în urma săvârşirii infracţiunii. 2 C. comitenţii pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. cercetări a faţa locului etc. dorinţa persoanei vătămate de a fi despăgubită.). acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal este scutită de taxa de timbru. partea civilă poate lua cuvântul numai după partea vătămată).pen. obligaţii partea civilă : respectarea momentului limită pentru constituire. administrarea de probe. institutorii şi meşteşugarii pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art.) pot dobândi calitatea de parte responsabilă civilmente în cadrul unui proces penal părinţii pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori (art. soţia victimei unei infracţiuni de omor sau persoanele care au suportat cheltuielile cu îngrijirea victimei ori cu înmormântarea acesteia).6. 4 C.).civ. 3 C. Partea responsabilă civilmente Partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă.). de către instanţa de judecată). 29 . potrivit legii civile. respectarea ordinii desfăşurării anumitor activităţi procesuale (în cadrul dezbaterilor care au loc în faţa primei instanţe.pr. 2 C.civ. Partea civilă Partea civilă este persoana vătămată (fizică sau juridică) care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal(art. persoana vătămată se poate constitui parte civilă : printr-o cerere scrisă sau orală (în această ipoteză există obligaţia consemnării ei într-un proces-verbal.5. se poate depăşi momentul citirii actului de sesizare doar în circumstanţele existenţei unui accept din partea inculpatului organele judiciare au obligaţia de a pune în vedere persoanei vătămate că poate participa în proces în calitate de parte civilă. dreptul la apărare etc. prin orice altă manifestare de voinţă din care să rezulte.pr. ori într-o încheiere de şedinţă.

o nu se găseşte în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de lege. o calitatea de membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni. persoana poate interveni în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente printr-o cerere scrisă sau orală (în această ipoteză există obligaţia consemnării ei într-un proces-verbal. fie în faţa instanţei de judecată. persoanele care au constituit o garanţie pentru gestionar (art. până la citirea actului de sesizare. prin excepţie.persoanele care îndeplinesc funcţii de conducere. constituirea părţii responsabile civilmente poate avea loc prin următoarele modalităţi: introducerea persoanei în această calitate.1. spre exemplificare. să nu se afle în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute în lege. o este apt. de către organul de urmărire penală. trecerea sau menţinerea în funcţie a unui gestionar fără respectarea condiţiilor legale de vârstă. de către organele judiciare. cunoscând că acesta gestionează astfel de bunuri (art. 28 si 30 din Legea nr. fie în cursul urmăririi penale. 30 . până la terminarea cercetării judecătoreşti. în această ipoteză. prin lege sunt menţionate o serie de cazuri de incompatibilitate: o activitate salariată în cadrul altor profesii. din Legea nr. cu anumite excepţii (spre exemplu. persoanele privitor la care s-a constatat. o foştii procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la organele de urmărire penală din localitate timp de doi ani de la încetarea funcţiei respective. o cetăţean român având exerciţiul drepturilor civile şi politice. 22/1969). printr-o hotărâre judecătorească. faptul că au dobândit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul public şi că le-au dobândit în afara obligaţiilor de serviciu ale gestionarului. o profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţa de judecată sau la parchetul unde soţul avocatului ori ruda sau afinul său până la gradul al 3-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat. precum şi a dispoziţiilor referitoare la antecedentele penale ale acestuia (art. membru al unui barou de avocaţi şi care îşi desfăşoară activitatea într-una din formele juridice prevăzute de lege. o a promovat examenul organizat în acest sens. pentru a putea dobândi calitatea de avocat şi a exercita profesia o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie membru al unui barou din România. o licenţiat al unei facultăţi de drept ori doctor în drept. 22/1969). precum şi orice alte persoane care s-au făcut vinovate de angajarea. ori într-o încheiere de şedinţă. pentru exercitarea profesiei. în aceeaşi cauză. 10 şi urm. o avocatul a fost ascultat anterior ca martor. 34 din Legea nr. apărător poate fi numai un avocat. 22 /1969). Calitatea de apărător în procesul penal în procesul penal. §5 Apărătorul în procesul penal 5. intervenţia persoanei în cauză. o exercitarea nemijlocită de fapte de comerţ. din punct de vedere medical. studii şi stagiu. titularului diplomei de doctor în drept ori persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). de către instanţa de judecată). toate actele procesuale şi procedurile efectuate până la acel moment îi sunt opozabile. se poate depăşi momentul citirii actului de sesizare doar în circumstanţele existenţei unui accept al persoanei în cauză.

îndeamnă. instituţiile şi orice persoană română sau străină.pen. cu următoarele excepţii. dreptul de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală.2. obligaţia de a se prezenta la fiecare termen stabilit de organele judiciare penale. posibilitatea de a exercita drepturile procesuale ale părţii pe care o apără etc. o reţinut sau arestat. sprijină şi lămureşte. în cursul judecăţii. 31 .3. dreptul la inviolabilitatea actelor şi lucrărilor cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul acestuia. prin participarea sa în cadrul procesului penal. asistenţa juridică se poate realiza prin următoarele modalităţi: consultaţii şi cereri cu caracter juridic. prin respectarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată. redactarea de acte juridice. chiar în altă cauză. o internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ.: în tot cursul procesului penal. obligaţia de a pleda cu demnitate faţă de judecători şi părţi. dreptul de a formula cereri şi de a depune memorii. o în alte cazuri prevăzute de lege. în condiţii de confidenţialitate. asistenţa juridică este facultativă în cadrul procesului penal. dreptul de a renunţa la contractul de asistenţă juridică. apărătorul are o serie de drepturi: dreptul de a asista şi reprezenta orice persoană fizică sau juridică. în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare. dreptul la onorariu şi la acoperirea tututror cheltuielilor făcute în interesul clientului său. în condiţiile legii. Asistenţa juridică Asistenţa juridică reprezintă o componentă a dreptului de apărare care constă în faptul că apărătorul. sub toate aspectele procesuale. 171 C. a conţinutului şi datei actelor. în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă. dreptul de a lua contact cu învinuitul ori inculpatul reţinut sau arestat. nerespectarea acestei obligaţii poate conduce la aplicarea unei sancţiuni disciplinare din partea baroului. 5. asistenţă şi reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie. obligaţia de a studia temeinic cauzele încredinţate. cu posibilitatea atestării identităţii părţilor.. când învinuitul sau inculpatul este o minor. Drepturile şi obligaţiile apărătorului pe parcursul procesului penal. folosind în acest scop toate mijloacele legale. obligaţii ale apărătorului pe parcursul procesului penal: apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a părţii respective. partea pe care o apără.5. în condiţiile legii. de urmărire penală sau notariat.pr. o când faţă de acesta s-a dispus măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical o când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea. apărarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile cu autorităţile publice. conform art.

2006. Drept procesual penal. Ce se înţelege prin conceptul de organe judiciare penale? 2. Organizarea puterii judecătoreşti în România. 3. Revista Dreptul nr. Damaschin. Dreptul la apărare. 413 p. 1997 M. Prin ce acte se conferă persoanei acuzată de săvârşirea unei infracţiuni calitatea de inculpat? 6. Ciuncan. Editura Lumina Lex. Ghe. Care este sistemul instanţelor judecătoreşti din România? Dar compunerea completelor de judecată? 5. Speţe. 2004 N. Care sunt atribuţiile Ministerului Public? Bibliografie Bibliografie obligatorie I. Cochinescu. p. I. 1993 C. Tratat. Lefterache. Ascultarea inculpatului. Bucureşti. 81-87 32 . Paraschiv. Partea generală. Succesiunea în procesul penal se poate manifesta doar în latură penală. 563 p. De ce? 4. 1/2003. Iaşi. Prezentaţi. ediţia a IIa. Tratat. Paraschiv. 124-125 N.S. Bibliografie facultativă Gr. Editura Lumina Lex. Editura Chemarea. Revista de Drept Penal nr. 2007. Revista de Drept Penal nr. Damaschin. Bucureşti. ediţia a II-a. C. 12/2004. Sinteze de teorie. p. drepturile procesuale ale inculpatului şi ale celorlalte părţi în procesul penal? Sunt justificate diferenţele procesuale existente între calitatea de inculpat şi celelalte părţi? 7. I. Damaschin. Bucureşti. Editura Rentrop&Straton. 3/2002. Revista de Drept Penal nr. Partea generală. Editura Hamangiu. p. M. Giurgiu. comparativ. Ce persoane pot fi introduse în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente? Există un moment procesual limită până la care persoana responsabilă civilente poate interveni în procesul penal? 9. p. 2/2005. Procedură penală.-S. Drept procesual penal. Grile. Neagu. Editura Global Lex. vol. revăzută şi adăugită. M. Bucureşti. În ce ipoteze legale asistenţa juridică este obligatorie? 8. Care este modalitatea de constituire a persoanei vătămate în calitate de parte civilă? 10. Gr. 25-35 D. Bucureşti. 189-192 L. 2007.obligaţia de a restitui actele încredinţate de persoana căreia i se acordă asistenţă juridică etc. Contactul între apărător şi învinuitul ori inculpatul aflat în stare de reţinere ori arestare preventivă pe parcursul urmăririi penale. Neagu. Asistenţa juridică în procesul penal este facultativă şi obligatorie. Drept procesual penal. Mateuţ. Partea generală. Pledoaria apărării în procesul penal. În ce constau diferenţele existente între calitatea procesuală de reprezentant şi aceea de substituit? Exemplificaţi ipoteze legale de substituiţi procesuali. Partea civilă în cazul cheltuielilor de spitalizare. Aspecte recapitulative 1. Theodoru. Drept procesual penal.

p. A. Ciuncan.S.D. 95-101 C. 1/2005. Niculiţă. 196-202 33 . p. Noi argumente în sensul constatării lipsei (inutilităţii) a reglementării. Revista de Drept Penal nr. Revista Dreptul nr. M. Damaschin. 1/2007. Paraschiv. Controlul ierarhic al procurorilor. Reprezentarea învinuitului în cursul judecăţii.

Trăsăturile acţiunii penale acţiunea penală aparţine statului numai statul are dreptul de a acţiona împotriva celor care se fac vinovaţi de încălcarea legii penale. acţiunea penală se va stinge doar în cazurile prevăzute în lege acţiunea penală este indivizibilă trăsătură determinată de unitatea infracţiunii ca fapt juridic. prin intermediul organelor anume învestite în acest sens acţiunea penală este obligatorie actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu (principiul oficialităţii).Capitolul al III-lea ACŢIUNILE ÎN PROCESUL PENAL §1 Acţiunea penală 1. Momentele desfăşurării acţiunii penale 1. chiar şi în circumstanţele conferirii. instanţa de judecată. 1. ca subiect pasiv al infracţiunii. nimeni nu poate solicita să fie considerat subiect pasiv al acţiunii penale alături de inculpat sau în locul acestuia. a prerogativelor de introducere ori retragere a plîngerii prealabile sau de împăcare cu făptuitorul) subiectul pasiv: inculpatul. într-o cauză penală va exista o singură acţiune indiferent de numărul participanţilor la infracţiune. acţiunea penală este individuală trăsătură determinată de principiul conform căruia răspunderea penală este personală. 34 . acţiunea penală este indisponibilă (irevocabilă) o dată pusă în mişcare acţiunea penală nu mai poate fi oprită şi nici limitată de cel care a declanşat-o. obligativitatea acţiunii penale încetează în cazurile ce constituie excepţii de la principiul oficialităţii. Obiectul şi subiecţii acţiunii penale obiectul acţiunii penale constă în tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni subiecţii acţiunii penale: subiecţii raportului juridic de drept substanţial care îşi inversează rolurile în ce priveşte rezolvarea conflictului dedus organelor judiciare. ca subiect activ a infracţiunii. 1.1. împotriva acestuia fiind îndreptată. prin lege.4. pe cale de consecinţă. singurul subiect în drept a cere respectarea legii penale subiectul activ secundar: persoana vătămată prin infracţiune. a cărei săvârşire dă naştere la un drept unic de acţiune. în mod direct.3. dacă se constituie parte vătămată (persoana vătămată nu poate fi niciodată titular al acţiunii penale.4. Punerea în mişcare a acţiunii penale titulari ai punerii în mişcare a acţiunii penale procurorul (din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală). acţiunea penală.1. astfel: subiectul activ principal: societatea. 1. în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor fizice şi juridice care au săvârşit infracţiuni. Noţiune Acţiunea penală reprezintă instrumentul juridic cu ajutorul căruia conflictul de drept penal este adus spre soluţionare organelor judiciare.2.

soluţiile care pot fi dispuse sunt: neînceperea urmăririi penale. organelor de cercetare penală sau părţii vătămate (în ipoteza în care procurorul nu participă la şedinţa de judecată) se poate renunţa la exercitarea acţiunii penale. încheierea instanţei de judecată (atunci când procurorul nu participă la judecată şi se impune extinderea procesului penal cu privire la alte fapte).punerea în mişcare a acţiunii penale se poate dispune prin următoarele acte de inculpare ordonanţa procurorului la începutul ori pe parcursul urmăririi penale.4.pr.). că învinuirea nu se confirmă. sarcina exercitării acţiunii penale revine procurorului. în 7 vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare (art. urmărirea penală poate fi declanşată şi numai in rem (în considerarea numai a faptei comise). 1. cazuri în care acţiunea penală este lipsită de obiect. împiedicarea punerii în mişcare a acţiunii penale ori stingerea acţiunii penale se fundamentează pe constatarea existenţei vreunuia dintre cazurile prevăzute în art.pen. 10 C. în faza de judecată. achitarea şi clasarea (dacă nu există învinuit în cauză).). în ipoteza punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane juridice. 10 lit. cu toate consecinţele procesuale care decurg de aici. declaraţia verbală a procurorului (în ipoteza în care procurorul. Exercitarea acţiunii penale Prin exercitarea acţiunii penale se înţelege susţinerea acţiunii prin supunerea inculpatului urmăririi penale şi procedurii de soluţionare a cauzei în faţa instanţei de judecată. organul judiciar va comunica despre aceasta organului care a înregistrat persoana juridică.3. 479 alin. în vederea declanşării procesului de tragere la răspundere penală. partea vătămată poate renunţa la exerciţiul acţiunii penale prin retragerea plângerii prealabile ori prin împăcarea cu inculpatul. distincţie: punerea în mişcare a acţiunii penale/începerea urmăririi penale acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare decât in personam (presupune cunoaşterea făptuitorului). în ipoteza în care urmărirea penală s-a desfăşurat fără acţiune penală pusă în mişcare şi se impune trimiterea în judecată a făptuitorului. 35 . 1. solicită extinderea procesului penal pentru alte fapte sau cu privire la alte persoane. cazurile prevăzute în art. acţiunea penală presupune existenţa unor probe suficiente cu privire la infracţiune şi la vinovăţia celui care a săvârşit-o. rechizitoriu. începerea urmăririi penale implică dobândirea de către făptuitor a calităţii de învinuit.4..pen.pen. declaraţia verbală este consemnată în încheierea de şedinţă). cazurile în care acţiunea penală este lipsită de temei fapta nu există (art. astfel: procurorul poate pune concluzii de achitare ori de încetare a procesului penal dacă se constată. sunt clasificate astfel: cazuri în care acţiunea penală este lipsită de temei. începerea urmăririi penale presupune existenţa unor informaţii despre săvârşirea unei infracţiuni. scoaterea de sub urmărire penală. 10 C.pr. a C.pr. Stingerea acţiunii penale intervine în ipotezele în care atitudinea funcţională a acţiunii penale este exclusă sau înlăturată (acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau a fost pusă în mişcare dar nu mai poate fi exercitată). acţiunea penală are drept principal efect conferirea calităţii de inculpat celui care a săvârşit infracţiunea.pr.pen. 1 C.2. pe parcursul cercetării judecătoreşti.

pen. 1 există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege (art.pr.pr.). 10 lit. achitarea.pen. 10 lit. scoaterea de sub urmărire penală. scoaterea de sub urmărire penală şi achitarea.pen.pr.pen. 10 lit. soluţiile care pot fi dispuse sunt: încetarea urmăririi penale şi încetarea procesului penal.pr. 36 .pr. prescripţia ori decesul făptuitorului sau.pr. 10 lit.). acţiunea penală neputând a fi pusă în mişcare.pen. j C. soluţiile care pot fi dispuse sunt: neînceperea urmăririi penale. soluţiile care pot fi dispuse sunt: scoaterea de sub urmărire penală. necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale (art.).pen.pen. 10 lit.). 10 lit. încetarea urmăririi penale ori clasarea. soluţiile care pot fi dispuse sunt: încetarea urmăririi penale. respectiv.pen. procurorul poate dispune scoaterea de sub urmărire penală. 10 lit.pr.pr. încetarea procesului penal.pr.). soluţiile care pot fi dispuse sunt: neînceperea urmăririi penale. soluţiile care pot fi dispuse sunt: neînceperea urmăririi penale. după caz. scoaterea de sub urmărire penală. c C. în faza de urmărire penală.pr. b C. încetarea procesului penal. se poate dispune încetarea procesului penal. scoaterea de sub urmărire penală şi achitarea. i C. 10 C. 10 lit. soluţiile care pot fi dispuse sunt: neînceperea urmăririi penale.).. cazurile în care acţiunea penală este lipsită de obiect lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate. dacă se constată existenţa impedimentului după ce acţiunea penală a fost pusă în mişcare. clasarea (când nu există învinuit în cauză şi numai în ipotezele care permit această soluţie) şiachitarea. e C. în faza de judecată. 1 fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (art. a intervenit amnistia. soluţiile care pot fi dispuse sunt: neînceperea urmăririi penale.pr. achitarea.pen. radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor (art. b C.). s-a dispus înlocuirea răspunderii penale (art. g C. sunt posibile următoarele ipoteze: dacă se constată existenţa impedimentului înainte de începerea urmăririi penale se va dispune neînceperea urmăririi penale.). fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat (art. d C. f C. instanţa va dispune achitarea ori încetarea procesului penal. procurorul va dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale. autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege. în funcţie de momentul constatării existenţei vreunuia dintre cazurile prevăzute în art.). înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale. 10 lit.). 10 lit. dacă se constată existenţa impedimentului pe parcursul urmăririi penale. soluţiile care pot fi dispuse sunt: încetarea urmăririi penale şi încetarea procesului penal. 10 lit.fapta nu este prevăzută de legea penală (art.pen. a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat (art.pen. încetarea urmăririi penale. încetarea urmăririi penale şi încetarea procesului penal.pr.).pen. soluţiile care pot fi dispuse sunt: neînceperea urmăririi penale. există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (art. faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii (art. i C. h C. există autoritate de lucuru judecat (art.

în cazul reorganizării persoanei juridice prejudiciate. succesorii în drepturi. acţiunea civilă pusă în mişcare şi exercitată în cadrul procesului penal prezintă o serie de particularităţi. obligarea la despăgubiri băneşti poate avea drept obiect şi repararea daunelor morale.§2 Acţiunea civilă 2. dobândeşte calitatea de parte civilă. este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. succesorii. în cazul desfiinţării sau dizolvării persoanei juridice prejudiciate. în acest caz întinderea despăgubirilor. a părţii responsabile civilmente. prin orice mijloc de reparare în natură repararea magubelor materiale şi a daunelor morale prin plata unor despăgubiri băneşti are un caracter subsidiar faţă de repararea pagubei în natură. prin exercitarea acţiunii civile în procesul penal.1.2. în sensul că persoana prejudiciată are latitudinea de a cere repararea pagubei. prin restituirea lucrurilor o se poate dispune restituirea lucrurilor ridicate de la învinuit sau inculpat ori de la persoana care le avea în păstrare.2.1. este facultativă. cuprinde atât suma de bani care acoperă prejudiciul efectiv cauzat (damnum emergens) cât şi folosul de care a fost lipsită partea civilă ( lucrum cessans). 2. învinuitul sau inculpatul. concretizată în obligarea la repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale provocate prin infracţiune repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale se poate face în natură sau prin plata unor despăgubiri băneşti repararea magubelor materiale şi a daunelor morale în natură. de regulă. 37 . o prin restituire nu se stinghereşte aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. reprezentanţii legali. prin desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris. în lipsa unor criterii legale. se exercită în faţa organelor judiciare penale. se exercită la cererea persoanei prejudiciate prin infracţiune sau a reprezentanţilor acesteia. Subiecţii acţiunii civile persoana fizică sau juridică care a suferit o vatămare materială sau o daună morală prin infracţiune şi care. precum şi. prin restabilirea situaţiei anterioare (dacă schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vădit din comiterea infracţiunii şi restabilirea situaţiei trebuie să fie posibilă).2. o lucrurile sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa. Obiectul acţiunii civile tragerea la răspundere civilă a inculpatului. Obiectul şi subiecţii acţiunii civile 2. eventual.2. lichidatorii. declanşat ca urmare a constatării infracţiunii respective. pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. după cum urmează: dreptul la acţiune se naşte ca urmare a unei infracţiuni. în cazul decesului persoanei prejudiciate. Noţiune Acţiunea civilă reprezintă instrumentul juridic prin intermediul căruia o persoană care a suferit o pagubă materială sau o daună morală prin infracţiune solicită repararea prejudiciului în cadrul procesului penal. 2. precum şi partea responsabilă civilmente.

constatat.4. instanţa dispune din oficiu cu privire la restituirea lucrului. în timpul procesului penal partea civilă are dreptul de a renunţa la pretenţiile civile.4.3. întotdeauna este cert prejudiciul viitor este cert numai în ipoteza în care este susceptibil de evaluare prejudiciul să nu fi fost reparat să existe o manifestare de voinţă din partea celui vătămat în legătură cu desdăunarea lui (condiţia nu este cerută în ipoteza în care pornirea şi exercitarea acţiunii civile se face din oficiu). succesorii în drepturi. iar instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. partea civilă poate părăsi calea penală şi să se adreseze instanţei penale o când procesul penal a fost suspendat (indiferent de faza procesuală în care a intervenit motivul de suspendare). în cazul reorganizării persoanei juridice având calitatea de parte responsabilă civilmente.succesorii acestora. 2. o când s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale.4. fapt care determină stingerea acţiunii civile. acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspendă. lichidatorii. nu mai poate părăsi calea respectivă excepţii de la această regulă în ipoteza în care acţiunea civilă a fost pornită şi se exercită în cadrul procesului penal. în cazul desfiinţării sau dizolvării persoanei juridice având calitatea de parte responsabilă civilmente.1. Trăsăturile acţiunii civile acţiunea civilă este disponibilă punerea în mişcare a acţiunii civile se face ca urmare a cererii exprese a persoanei vătămate (cu următoarele două excepţii 1. acţiunea civilă este divizibilă ( poate fi exercitată numai împotriva unora dintre cei care răspund civil). acţiunea civilă nu este individuală ( poate fi îndreptată şi împotriva altei persoane decât cel care a săvârşit fapta generatoare de prejudicii). dreptul de opţiune nu funcţionează în cazurile în care acţiunea civilă se exercită din oficiu electa una via non datur recursus ad alteram: o dată ce persoana prejudiciată a ales una din cele două căi.2. Condiţiile exercitării acţiunii civile infracţiunea trebuie să fi cauzat o pagubă materială sau daune morale între infracţiunea săvârşită şi paguba reclamată să existe un raport de cauzalitate prejudiciul trebuie să fie cert prejudiciul actual. cu capacitate deplină de exerciţiu ori persoana juridică vătămată de a-şi valorifica pretenţiile civile pe două căi. Exercitarea acţiunii civile 2. în caz de reluare a procesului penal. 2. 2. calea penală ori calea civilă. desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii). 2. Dreptul de opţiune în exercitarea acţiunii civile Dreptul de opţiune în exercitarea acţiunii civile constă în posibilitatea pe care o are persoana fizică vătămate. acţiunea civilă este accesorie acţiunii penale ( acţiunea civilă poate fi pornită şi se exercită în cadrul procesului penal numai alături de acţiunea penală). 38 . şi anume.

) când achitarea s-a pronunţat pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. i) sau i ) şi se constată că părţii civile i s-a cauzat un prejudiciu. 3 C. 2. prin hotărârea rămasă definitivă. după cum urmează: instanţa poate admite acţiunea civilă în totul sau în parte. 39 . 346 alin.4.pr.pr.pr. până la citirea actului de sesizare.pr.pen.. acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu şi se constată din probe noi că paguba nu a fost integral reparată. h).. precum şi în faţa instanţei de judecată. şi se constată că părţii civile i s-a cauzat un prejudiciu când încetarea procesului penal s-a dispus pentru vreunul din cazurile prevăzute în 1 art.4. 4 C. rezolvarea separată a acţiunii civile (art. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.pen. Exercitarea acţiunii civile la instanţa civilă situaţie premisă: inexistenţa posibilităţii alăturării acţiunii civile celei penale cazuri instanţa penală. persoana vătămată poate participa. 10 lit. 10 lit. atât în calitate de parte vătămată. g).4. 2.) când încetarea procesului penal s-a dispus pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 2.3. cât şi în calitate de parte civilă.) în cazul în care instanţa dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecării acesteia într-o altă şedinţă.pr. Rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal în cadrul unui proces penal sunt posibile 4 ipoteze cu privire la soluţionarea ori nesoluţionarea acţiunii civile.pen.. în aceeaşi cauză. când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut în art. a) sau c) C. 10 lit.pr. instanţa poate admite acţiunea civilă în totul sau în parte (art. precum şi în caz de retragere a plângerii prealabile (instanţa va îndruma partea să se adreseze unei instanţe civile). 10 lit.pen.pen. instanţa nu soluţionează acţiunea civilă (art. 1 b ). instanţa nu soluţionează acţiunea civilă. 2 C.pen.în ipoteza în care acţiunea civilă a fost pornită şi se exercită în faţa instanţei civile partea civilă poate părăsi calea civilă şi să se adreseze organelor judiciare penale în următoarele cazuri o când punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior pornirii acţiunii civile. acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal este scutită de taxă de timbru. instanţa respinge acţiunea civilă.5.pr. 346 alin.pr.) când achitarea s-a dispus pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. Exercitarea acţiunii civile la instanţa penală pornirea acţiunii civile se face prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă contra învinuitului sau inculpatului şi a persoanei responsabile civilmente. 347 C.pen. d) sau e) C. instanţa respinge acţiunea civilă (art. scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale.pen. rezolvarea separată a acţiunii civile. o când procesul penal a fost reluat după suspendare. 346 alin. pe considerentul că rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penale. constituirea ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale. 10 lit. b C. f) şi j) C. recuperarea pagubelor care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii de către prima instanţă. când se constată că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile.

Cine poate dispune punerea în mişcare a acţiunii penale? 4. Bucureşti. Theodoru. Neagu. Sinteze de teorie. Damaschin.6. În ce circumstanţe se va dispune punerea în mişcare a acţiunii penale în cursul urmăririi penale? Dar în cursul fazei de judecată? 3. Când se poate afirma că acţiunea penală s-a stins? Prin ce acte procesuale se poate constata acest fapt? 8. Sunt situaţii în care acţiunea civilă se va exercita din oficiu? Bibliografie Bibliografie obligatorie I. Editura Global Lex. 413 p.S. 2006. 2007. I. ipoteza exercitării celor două acţiuni concomitent. Grile. Speţe. Care sunt condiţiile care se impun a fi îndeplinite pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal? 11. Iaşi. vol. Care sunt trăsăturile care caracterizează acţiunea penală prin raportare la celelalte acţiuni în justiţie? 2. Bucureşti. 1993 40 . C. Tratat. Exercitarea acţiuni civile este dominată de principiul disponibilităţii. Ghe. Drept procesual penal. Mateuţ. Editura Hamangiu. Bucureşti. M. 563 p. Neagu. Aspecte recapitulative 1. Care este obiectul exercitării acţiunii civile în procesul penal? 9. Partea generală. I. Drept procesual penal. în faţa aceleiaşi instanţe instanţa se va pronunţa prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile. Partea generală. ipoteza exercitării celor două acţiuni concomitent în faţa unor instanţe diferite judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale (regula penalul ţine în loc civilul”). În ce ipoteze se poate dispune clasarea şi de către ce organ judiciar? 6. a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. ediţia a II-a. Care este semnificaţia conceptului de „exercitare a acţiunii penale”? 7. Editura Rentrop&Straton. Gr. Editura Chemarea. Ce soluţii se pot dispune dacă se constată că faptei cu care a fost sesizat organul judiciar îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni? 5. Bibliografie facultativă Gr. Paraschiv. Tratat. ipoteza rezolvării acţiunii civile separat şi înaintea acţiunii penale hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale. Procedură penală. Care sunt considerentele în funcţie de care acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal este accesorie acţiunii penale? 10. Raportul dintre acţiunea civilă şi acţiunea penală ipoteza rezolvării acţiunii penale separat şi înaintea acţiunii civile hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucuru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei.2. 2007. a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. Drept procesual penal.

ediţia a IIa. 107-112 C. 3/2001. ediţie revăzută şi adăugită. p. Prejudiciul material în cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii. 1/2006. Admisibilitatea acordării daunelor morale în cazul infracţiunilor care au persoana ca obiect juridic adiacent . Unele observaţii în legătură cu exercitarea de către procuror a acţiunii civile în procesul penal. Daune morale. Bulea. 8/2003. 11/2000. 193-222 A. 3/2000. F. Revista Dreptul nr. 60-70 41 . Erori judiciare. p. Revista Dreptul nr. Revista de Drept Penal nr. p. Paşca. Cauţiune. Rezolvarea laturii civile în cazul retragerii plângerii prealabile. Bradin. 83-86 V. Editura Lumina Lex. 1/2000. Partea generală. 9/2003. p. p. Bucureşti. Cauţiune. Ciuncan. Bulai. A. 6/2001. p. Dragoş. Revista Dreptul nr. Hărăştăşanu. Paşca. Vladu. 98-104 E. Popescu. 4/2001. Revista de Drept Penal nr. p. 83-86 V. p. Erori judiciare. 4/2001. p. I. Repararea daunelor morale. 56-59 V. p. Revista de Drept Penal nr. revăzută şi adăugită. Editura Lumina Lex. Gorgăneanu. Revista Dreptul nr. Acţiunea penală. Pungă. M. Revista de Drept Penal nr. Chirilă. Gh. Interferenţa normelor de procedură penală şi ale celor de procedură civilă în judecarea acţiunii civile alăturate celei penale. Luha. Revista de Drept Penal nr. Damaschin. Exercitarea din oficiu a acţiunii civile. Nicolcescu. 93-95 M. 2/2003. Unele particularităţi ale acţiunii civile ca instituţie a dreptului procesual penal. p. p. 12/2004. 136-138 A. p. Nariţa. Ministerul Public. Revista Dreptul nr. Daune morale. Lipsa plângerii prealabile. Butiuc. Exercitarea din oficiu a acţiunii civile. 54-61 B. Revista de Drept Penal nr. Revista de Drept Penal nr. Revista de Drept Penal nr. Editura Lumina Lex. 153-173 T. 1998 I. p. Revista Dreptul nr. 8993 V. 65-73 D. Modalităţile de soluţionare a acţiunii civile în cazul abuzului de încredere săvârşit prin dispunere pe nedrept. 109-115 V. Acţiune civilă. Particularităţi. 3/2001. Ciuncan. 86-92 D.-S. Urs. Despre exercitarea acţiunii penale de către minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă. retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor. p. Revista de Drept Penal nr. Acţiunea civilă în procesul penal. 56-59 M. Din nou despre exercitarea din oficiu a acţiuni civile. 5/2001. Nicolcescu. Amarie. 4/2001. Daune morale. Bucureşti.C. 200-209 M. 2001 I. Paraschiv. sănătăţii şi integrităţii corporale. Drept procesual penal. 103-105 C. 3/2005. Limitele principiului disponibilităţii în procesul penal. 7/2000. Revista de Drept Penal nr. Revista Dreptul nr. Revista de Drept Penal nr. Bucureşti. Tatu. 2004 I. p. 3/2003. p. p.

de procuror sau din oficiu. forme subsidiare (competenţa personală.pen.2. 39 alin.pr.1. determinare abstractă judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile.. 209 alin. 1 C.pen.Capitolul al IV-lea COMPETENŢA ÎN MATERIE PENALĂ §1 Noţiunea şi formele competenţei 1. care poate fi invocată de oricare din părţi.2. au atribuţii legate de desfăşurarea fazei de cercetare penală.).2.1. Formele competenţei 1. 1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în mod obligatoriu. competenţa teritorială). sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale relative la competenţa materială: nulitatea absolută. Competenţa materială Competenţa materială: formă de competenţă prin care se stabileşte capacitatea unui organ judiciar de a instrumenta anumite cauze penale. etc.pr. 1. potrivit legii. Competenţa funcţională Competenţa funcţională: formă de competenţă prin care se determină categoriile de activităţi pe care le desfăşoară fiecare organ judiciar. 1. cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.2. 3 C. prin prisma competenţei funcţionale. soluţionează cererile de strămutare. de către procuror pentru o serie de infracţiuni reglementate expres în art. 27 C. pe tot parcursul procesului penal. Clasificare forme fundamentale (competenţa funcţională. exemplu organele de cercetare ale poliţiei judiciare. 197 alin.. cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliţiei judiciare pentru orice infracţiune care nu este dată în mod obligatoriu în competenţa altor organe de cercetare. determinare concretă competenţa materială a tribunalului în primă instanţă este reglementată în mod concret prin dispoziţiile art. competenţa materială.pr. competenţa specială). fiecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal. urmărirea penală se efectuează. 2 şi 3 şi art.2.3. competenţa materială poate fi determinată în mod concret sau în mod abstract.pen. recursurile în interesul legii. până la pronunţarea hotărârii definitive (art. Noţiune Competenţa în materie penală constă în atribuţiile pe care le are de îndeplinit. 42 . prin prisma competenţei funcţionale.

43 . o locul unde locuieşte persoana vătămată sau unde aceasta îşi are sediul. în ipoteza în care făptuitorul nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România (art. astfel: judecătoriile funcţionează în fiecare judeţ (cel puţin două) şi în municipiul Bucureşti (în fiecare sector).). Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are ca circumscripţie întreg teritoriul ţării.pen.pr. având competenţă pentru întreg teritoriul ţării. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti (sau celelalte instanţe din Bucureşti. 1 teza finală C. 203/1974 (secţiile maritime şi fluviale care funcţionează pe lângă instanţele din Constanţa îşi exercită competenţa teritorială într-o circumscripţie cuprinzând judeţele Constanţa şi Tulcea. secţiile maritime şi fluviale înfiinţate prin Decretul nr. corespunzându-le aceeaşi circumscripţie teritorială. competenţa revenind organului mai întâi sesizat.pr. repartizarea cauzelor penale se realizează pe linie orizontală.pr. Curtea Militară de Apel funcţionează în Bucureşti. competenţa teritorială se stabileşte distinct. instanţa în a cărei circumscripţie se află primul port român în care ancorează nava sau primul loc de aterizare pe teritoriul român când infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului ţării pe o navă sau aeronavă (art.).1. tribunalele funcţionează în fiecare judeţ (cu sediul în municipiul reşedinţă) şi în Bucureşti. curţile de apel funcţionează în circumscripţii care cuprin mai multe tribunale. tribunalele militare funcţionează în Bucureşti. competente după materie şi după calitatea persoanei).pen. 1 teza I C. în funcţie de mai multe ipoteze. care se aplică în situaţia sesizării simultane. pentru infracţiunile săvârşite de persoane fizice. se aplică în situaţia în care mai multe organe judiciare au fost sesizate în momente diferite. 2 şi 3 C. în funcţie de: o locul unde a fost săvârşită infracţiunea. criteriul preferinţei cronologice. o locul unde locuieşte persoana vătămată. Iaşi. 31 alin. criteriul preferinţei legale.4. 31 alin. o locul unde se află sediul persoanei juridice. pentru infracţiunile săvârşite de persoanele juridice. marea teritorială şi Dunărea până la mila marină 64 inclusiv. o locul unde a fost prin făptuitorul. o locul unde locuieşte făptuitorul.2. 31 alin. care se aplică în situaţia sesizării simultane. Competenţa teritorială Competenţa teritorială: formă de competenţă prin intermediul căreia se repartizează cauzele penale din punct de vedere teritorial.pen. parchetele sunt constituite pe lângă fiecare instanţă judecătorească. ipoteza în care infracţiunea s-a săvârşit în ţară: criteriul preferinţei legale. secţiile maritime şi fluviale care funcţionează pe lângă instanţele din Galaţi îşi exercită competenţa teritorială într-o circumscripţie cuprinzând celelalte judeţe ale ţării şi Dunărea de la mila 64 în amonte până la kilometrul fluvial 1075). având competenţă teritorială pentru întreg teritoriul ţării. ipoteza în care infracţiunea s-a săvârşit în străinătate instanţele civile sau militare în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul (art. Cluj-Napoca şi Timişoara tribunalul militar teritorial funcţionează în Bucureşti. în funcţie de: o locul unde a fost săvârşită infracţiunea. între organe judiciare penale de acelaşi grad. după cum infracţiunea s-a săvârşit în ţară sau în străinătate.). în prezent există un număr de 15 curţi de apel.

în următoarele cazuri (art.pen. competenţa secţiilor maritime şi fluviale care funcţionează în cadrul instanţelor de la Constanţa şi Galaţi cu privire la infracţiuni săvârşite în legătură cu regimul navigaţiei maritime şi fluviale. când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului. 30 şi 31 C. 31 alin. va conduce la schimbarea competenţei. 1 C.2.pen.pr. §2 Competenţa instanţelor judecătoreşti 2. care poate fi invocată de oricare din părţi.pr.. 25 C. din această perspectivă se observă o specializare a acestor instanţe prin raportare la specificul infracţiunii săvârşite. chiar dacă inculpatul. 1 C. 2 C. prezintă relevanţă numai calitatea făptuitorului. competenţa materială judecătoria judecă toate infracţiunile cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. 4 C. Competenţa personală Competenţa personală: formă de competenţă prin intermediul căreia se stabilesc organele judiciare care pot soluţiona anumite cauze penale în funcţie de calitatea făptuitorului. 1. 31 alin.1. 1.): fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.pr. s-a dat o hotărâre în primă instanţă. de procuror sau chiar din oficiu.pen.pr. 40 alin. 348-354 C.pr. pe tot parcursul procesului penal. tribunalele militare judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute în art. instanţa rămâne competentă să judece cauza.pen.pr.Competenţa judecătoriei (art. nu mai are acea calitate. 1 C.pen.pen. sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale relative la competenţa teritorială este nulitatea relativă. 2 C.pr. competenţa teritorială se stabileşte potrivit art.pen.).instanţa prevăzută în art. nu şi calitatea celorlalte părţi. 29 pct. competenţa specială 44 . până la pronunţarea hotărârii definitive (art. 39 alin.pen.5. numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată (art. 197 alin. în ipoteza în care nava nu ancorează într-un port român ori aeronava nu aterizează pe teritoriul român (art. prin excepţie.pen. 1 şi 4 şi art.). 2 şi 3 şi art. judecătoriile funcţionează în fiecare judeţ (cel puţin două) şi în Bucureşti (în fiecare sector). Competenţa specială Competenţa specială: formă de competenţă care revine unor organe judiciare special înfiinţate pentru soluţionarea unor cauze penale ce privesc infracţiuni dintr-o anumită ramură de activitate. săvârşite de militari.2. 39 alin.). de procuror sau din oficiu. dobândirea vreuneia din calităţile prevăzute în art.) competenţa funcţională judecătoria judecă numai în primă instanţă.pr.6.pr. 1 C. care poate fi invocată de oricare din părţi. 197 alin. per a contrario. sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale relative la competenţa personală: nulitatea absolută..). 40 alin.pen. dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei penale (art. după comiterea infracţiunii.

27 pct. 45 1 .).) competenţa funcţională judecă în primă instanţă.3.pen. 3 lit. art. (spre exemplu.pen. preluarea fără drept a comenzii sau controlului unei nave. în calitate de instanţă de recurs tribunalul judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în cazuri anume prevăzute de lege (art. judecă în recurs. 27 C.secţiile maritime şi fluviale de pe lângă judecătoriile Constanţa şi Galaţi. 1 C. judecă o serie de infracţiuni săvârşite la regimul navigaţiei maritime şi fluviale (spre exemplu. 3 C. soluţionează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate. competenţa teritorială în fiecare judeţ şi în Bucureşti funcţionează câte un tribunal cu sediul în localitatea de reşedinţă a judeţului. competenţa materială în calitate de primă instanţă tribunalul judecă o serie de infracţiuni expres prevăzute în art. 27 alin. împiedicarea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale personalului navigant. soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa.pr. precum şi de avocaţi. potrivit Legii nr. 27 pct. luarea de mită. judecă în recurs. 28 C. 1 o infracţiunile prevăzute în Codul penal în art. judecă în apel. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române competenţa de a judeca în fond infracţiunile comise de agenţii de poliţie care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare aparţine tribunalului). conform art. 191/2003. 253 . infracţiunile săvârşite cu inenţie care au avut ca urmare moartea sau siniciderea victimei.pr. notari publici. judecă în apel.) în calitate de instanţă de apel tribunalul judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă. judecătorii din circumscripţia unor tribunale diferite. respectiv Bucureşti. 2. dar situate în circumscripţia sa. 273-276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată şi infracţiunile contra păcii şi omenirii. competenţa specială secţiile maritime şi fluviale ale tribunalelor Constanţa şi Galaţi. Competenţa curţii de apel (art.) competenţa funcţională judecă în primă instanţă. omorul. a din Legea nr. curtea de apel judecă o infracţiunile contra siguranţei naţionale a României prevăzute în Codul penal şi în legi speciale.). competenţa materială şi personală în calitate de primă instanţă. competenţa tribunalului este determinată prin raportare la calitatea persoanei (spre exemplu. soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele din circumscripţia sa.pen. executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi.pr.2. 2.pen.pr.Competenţa tribunalului (art. o infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe. etc. infracţiunea de spălare a banilor etc. judecătoriile şi tribunalele din circumscripţia sa. competenţa personală în anumite cazuri expres prevăzute în lege.

până la gradul de comisar-şef inclusiv.. judecă alte cauze anume prevăzute de lege.pen. Competenţa tribunalului militar (art. în calitate de instanţă de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunale.pr. Competenţa curţii militare de apel competenţa funcţională judecă în primă instanţă. precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege (art. Competenţa tribunalului militar teritorial (art.pen.pr. 2 C. 28 C.) 1 infracţiunile menţionate în art.pen. o 2. competenţa teritorială funcţionează în Bucureşti. 1 lit. conform art. 28 pct. în calitate de instanţă de recurs judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunale în apel. fiecare având în circumscripţie mai multe tribunale. judecă în apel. 28 pct.pen.pr. Iaşi. competenţa materială şi personală judecă infracţiunile prevăzute în art. 46 . săvârşite în legătură cu serviciul de militari până la gradul de colonel inclusiv precum şi alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa. b din Legea nr. 26 C. cu excepţia infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani (art. cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe.pr. 331-352 C. competenţa materială şi personală tribunalul militar teritorial judecă în primă instanţă (art. ca instanţă de recurs. judecă în apel.5. Timişoara.pr. soluţionează conflictele de competenţă dintre tribunalele militare din circumscripţia sa. comise de militari până la gradul de colonel inclusiv. 218/2003 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. în calitate de instanţă de apel tribunalul militar teritorial judecă judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare. având în circumscripţie mai multe judeţe. 28 pct. competenţa teritorială în prezent există un număr de 15 curţi de apel. 27 alin. judecă în recurs. care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă în primă instanţă de curtea de apel). 2. 3 C.).alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa (spre exemplu. 1 C. infracţiunile comise de ofiţerii de poliţie.) competenţa funcţională judecă în primă instanţă.pen. 27 pct. art.6.pen. tribunalul militar teritorial judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani.) competenţa funcţională judecă numai în primă instanţă. a-e C. 1 lit. competenţa teritorială în prezent. există un singur tribunal militar teritorial cu sediul în Bucureşti şi cu competenţă pe întreg teritoriul ţării.).pr. Cluj-Napoca. 2.pen. precum şi în alte alte cazuri anume prevăzute de lege.4. soluţionează alte cazuri anume prevăzute de lege. precum şi alte infracţiuni în legătură cu îndatoririle de serviciu.

membrii Curţii de Conturi.pen. soluţionează cererile de strămutare.pen. competenţa personală Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă potrivit art. care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia.).pr.pen. 28 pct. în primă instanţă. şi de ceilalţi membri ai Înaltului Cler. generali şi chestori de poliţie. organizate în condiţiile legii. o judecătorii Curţii Constituţionale. de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului. soluţionează alte cazuri anume prevăzute de lege. amirali. 28 pct. o mareşali. 3 C. judecă recursurile în interesul legii.). Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel. curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor 2 pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare teritoriale (art. 1 C. competenţa teritorială în prezent.judecă în recurs. 28 pct. alte 2 infracţiuni date prin lege în competenţa sa (art. judecă în recurs. o judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. infracţiunile săvârşite de: o senatori şi deputaţi.pen. soluţionează conflictele de competenţă între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunale militare din circumscripţia unor tribunale militare teritoriale diferite. ca instanţă de recurs. 1 C. 2.pr. competenţa materială şi personală curtea militară de apel judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute în art. o membrii Consiliului Superior al Magistraturii. 155-173 C. o membrii Guvernului. precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe. ca instanţă de apel.pen.2 C. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: o recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate. 29 pct. o alte cauze date prin lege în competenţa sa (spre exemplu.pen.pr.7. soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţă superioară comună. o şefii cultelor religioase.). 47 . (infracţiuni contra păcii şi omenirii) săvârşite de militari. infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale. 96 alin. competenţa de judecată a Preşedintelui României pentru înaltă trădare aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). ca instanţă de recurs. există o singură curte militară de apel.pr. precum şi în alte 2 cazuri anume prevăzute de lege (art.pen) competenţa funcţională judecă în primă instanţă.pr. (infracţiuni contra siguranţei statului) şi în art. 29 C. conform art. soluţionează cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt. precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanţe.. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă în apel. 356-361 C. 4 din Constituţia României. cu sediul în Bucureşti şi cu competenţă pe întreg teritoriul ţării. curtea militară de apel judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel. republicată. de curţile de apel şi curtea militară de apel.

3. 2 C. potrivit dispoziţiilor art.1.pr. instanţa militară va hotărî reunirea cauzelor. competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. se elimină posibilitatea pronunţării unor soluţii contradictorii privind infracţiunile conexe. Consideraţii generale Prorogarea de competenţă constă în extinderea sau prelungirea competenţei unui organ judiciar asupra unei cauze care. dacă prin prorogare competenţa aparţine unei instanţe civile şi unei instanţe militare superioare în grad – instanţa civilă echivalentă în grad instanţei militare tăinuirea. prorogarea de competenţă presupune. operaţia de reunire a cauzelor şi de rezolvare a acestora împreună. se realizează operativitate şi economie în activitatea procesuală prin degrevarea unor organe judiciare.2.1.. inferior sau egal în grad. 35 C.pr. de asemenea. reguli de prorogare de competenţă (art. legătură care. ca instanţe de apel. 35 C. o recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate.recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate. Prorogarea de competenţă 3.pr. o §3 Instituţii legate de competenţă 3. Conexitatea şi indivizibilitatea 3. având în vedere posibilitatea conferită organelor judiciare de a avea o viziune de ansamblu asupra tuturor împrejurărilor în care au fost comise faptele. iar dacă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit. dacă prin prorogare competenţa aparţine mai multor instanţe de grad diferit – instanţa superioară în grad.1. de curţile de apel şi curtea militară de apel.1.) dacă prin prorogare competenţa aparţine mai multor instanţe egale în grad – instanţa mai întâi sesizată. competenţa teritorială Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţă pe întreg teritoriul ţării. instanţa militară va trimite dosarul instanţei civile echivalente în grad (art.pen. reunirea cauzelor reunirea cauzelor se hotărâşte de instanţa căreia îi revine competenţa de judecată.pen. conform legii.2. prorogarea de competenţă operează numai în favoarea unui organ judiciar superior.1.1. 36 alin. dacă prin prorogare competenţa aparţine unei instanţe civile şi unei instanţe militare – instanţa civilă. de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. se vor reţine cazuri de conexitate în următoarele ipoteze: 48 . în situaţia în care competenţa aparţine unei instanţe civile şi unei instanţe militare superioare în grad. se realizează o mai bună soluţionare a cauzelor penale ce privesc infracţiuni conexe. întotdeauna. Conexitatea Conexitatea reprezintă legătura dintre două sau mai multe infracţiuni. în mod normal. la acelaşi organ judiciar. impune reunirea acestora la un singur organ judiciar.pen.). excepţie: chestiunile prealabile. în primă instanţă. revine altui organ judiciar. pentru o mai bună soluţionare a cauzelor. favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă.

c C. în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune (art. 33 lit.pen.pr. 2 C. b C.pr.pen.1. 34 lit.2.). în cazurile de indivizibilitate prevăzute în art.). în toate cazurile de conexitate.pr. astfel încât.2.pen. a C. 33 lit. d C.).pr. dacă rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penale instanţa poate dispune disjungerea acţiunii penale şi amânarea judecării acesteia într-o altă şedinţă (art.pen. c C. b C. soluţionarea unora dintre infracţiuni ori tragerea la răspundere a unora dintre infractori să se facă separat.pr. 49 . 34 lit. cauzele sunt reunite şi în ipoteza în care ele se află la instanţele de apel ori la instanţele de recurs condiţie: cauzele să se afle în acelaşi stadiu de judecată (art. ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni (art. în acelaşi timp şi în acelaşi loc (art.când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite. 34 lit. 33 lit. de una sau de mai multe persoane împreună. 3. cauzele sunt reunite dacă se află în faţa primei instanţe de judecată.pr.pen.pen. cauzele sunt reunite dacă se află în faţa instanţelor de apel ori în faţa instanţelor de recurs. a C. există indivizibilitate în următoarele ipoteze: când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane (art.pen. a C. chiar după desfiinţarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs.pr. după o prealabilă înţelegere între infractori (art. cu condiţia de a se afla în acelaşi stadiu de judecată în cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit..pen.1.pen.pr. 3. 347 C. 34 lit.pen. când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act (art.pen.).pr. când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit.. 33 lit. se poate apela la instituţia disjungerii în următoarele ipoteze: în cazul de indivizibilitate prevăzut în art.).2. chiar după desfiinţarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel ori după casarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de recurs.pr. în interesul unei bune judecăţi. c C. 33 lit.). cauzele trebuie reunite întotdeauna.pr. a şi b C. Indivizibilitatea Indivizibilitatea reprezintă legătura dintre două sau mai multe persoane care săvârşesc o singură infracţiune sau dintre două sau mai multe infracţiuni care au aceeaşi sursă cauzală (aceeaşi faptă) ori dintre mai multe fapte care alcătuiesc latura obiectivă a unei singure infracţiuni. Disjungerea Disjungerea reprezintă operaţia prin care cauzele reunite se despart. a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni.).3. când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei (art. cauzele sunt reunite dacă se află în faţa primei instanţe de judecată.pen.pr.). 37 alin. când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti.).

condiţie: necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei să rezulte din mijloacele de probă administrate în etapa cercetării judecătoreşti.1. 44 alin. 41 alin. se produce schimbarea calificării faptei. organele de cercetare penală.pen. experţii şi interpreţii.pen.). pentru soluţionarea unei infracţiuni de bigamie.1. 3. poate fi suspectată de lipsă de obiectivitate în soluţionarea anumitei cauze penale. după efectuarea cercetării judecătoreşti. prin aceea lege. în cauză este vorba despre soluţionarea unor aspecte de natură civilă.2. şi nu penală.pr. procurorii.). grefierii. Incompatibilitatea şi remediile ei 3. nu presupune în mod neapărat stabilirea competenţei în favoarea unui organ judiciar superior. exceptând cazul în care.pen.3. în cursul judecării cauzei. că infracţiunea este de competenţa unei instanţe inferioare (art. s-ar dispune altfel (art. 44 alin.1. prorogarea de competenţă. 2 C. printr-o lege nouă. Chestiunile prealabile Chestiunile prealabile sunt probleme de natură extrapenală ce trebuie rezolvate înainte de soluţionarea cauzei penale şi care pot influenţa soluţia în cauza respectivă. schimbarea încadrării juridice instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca chiar dacă constată. hotărârea definitivă a instanţei civile asupra unor împrejurări ce constituie chestiuni prealabile în procesul penal are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale (art. instanţa penală judecă chestiunea prealabilă potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine aceea chestiune (art. 2 C. 3. în acest caz. stabilirea valabilităţii căsătoriilor.pr. schimbarea calificării faptei se realizează numai prin lege. şi nu penală. 3 C. schimbarea calificării faptei instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca în ipoteza în care.2.). magistraţii-asistenţi. instituţia incompatibilităţii vizează următoarele categorii de subiecţi procesuali: judecătorii.4. fiind posibilă şi învestirea cu soluţionarea chestiunii prealabile a unei instanţe inferioare celei competente în mod normal cu soluţionarea problemei. Incompatibilitatea Incompatibilitatea reprezintă legătura dintre două sau mai multe persoane care săvârşesc o singură infracţiune sau dintre două sau mai multe infracţiuni care au aceeaşi sursă cauzală (aceeaşi faptă) ori dintre mai multe fapte care alcătuiesc latura obiectivă a unei singure infracţiunisituaţia în care se poate afla o persoană care participă la activitatea judiciară şi care.pr. 41 alin.. sunt chestiuni prealabile stabilirea dreptului de proprietate.pen. determinarea calităţii de cetăţean român ori de persoană fără cetăţenie. din cauza unor împrejurări personale.3. în cauză este vorba despre soluţionarea unor aspecte de natură civilă. de către legiuitor.). Schimbarea încadrării juridice şi schimbarea calificării faptei distincţie: schimbarea încadrării juridice/schimbarea calificării faptei schimbarea încadrării juridice se dispune de către organul judiciar.pr. faţă de judecători există următoarele 13 cazuri de incompatibilitate: 50 . 1 C. în vederea soluţionării unei infracţiuni de tulburare de posesie. domiciliată în România etc.

48 alin.2. 46 C.pr.pen.pr. ruda ori afinul său până la gradul patru inclusiv a participat.1 C. 51 . 1 lit. rudă sau afin.1 lit.). 49 alin. 48 alin.). a primit liberalităţi de la una din părţi. 1 lit. 48 alin.pen. 47 alin. când refacerea este dispusă de instanţă (art. judecătorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze în căile de atac. soţul sau una din rudele sale până la gradul patru inclusiv.pr. h C. 48 alin.pr. judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauză (art. a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive.pen. avocatul sau mandatarul acesteia (art.pr.).pen. 3. în cursul urmăririi penale (art. a efectuat acte de urmărire penală. el. judecătorul care a fost reprezentant sau apărător al vreuneia dintre părţi (art.2. 48 alin. 2 C. soţul. până la gradul patru inclusiv.pr. procedura de soluţionare a cererii de abţinere în faza de urmărire penală cererea va fi soluţionată fie de către procurorul care supraveghează activitatea de cercetare penală (în cazul în care cererea de abţinere este făcută de organul de cercetare penală. la judecarea aceleiaşi cauze (art. persoanei care efectuează cercetarea penală. b C. termenul de soluţionare: cel mult 3 zile.pen.). atunci când soţul.judecătorii care sunt soţi.).pr. b-i şi alin. 48 alin.).pr. soţul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv (art. expert sau interpret). c C.pr.pen.). f C. nu pot face parte din acelaşi complet de judecată (art. cu una din părţi sau cu avocatul ori mandatarul acesteia (art.pen. a C. i C.pen.pr. când există orice împrejurare din care rezultă că este interesat sub orice formă. judecătorul care. Remediile procesuale ale incompatibilităţii 3. 48 alin. 48 lit. magistratului-asistent şi grefierului de şedinţă. şi una din părţi. 2 se aplică procurorului. judecătorul care a fost expert sau martor în cauza respectivă (art. este tutore sau curator al uneia dintre părţi (art.pen. 1 lit.pr. e C. există duşmănie între el.pr. a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată.).pen. procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în primă instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac. 1 lit. ruda sau afinul său. a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale (art.) dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art.2. 2 C.4 C. ca judecător sau procuror. în cauza respectivă. persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia.1 lit.). este soţ. până la gradul patru inclusiv. soţul sau vreo rudă apropiată (art.).). 1 lit. 1 lit.pen. g C. 48 alin. judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs (art. rude sau afini între ei.pr. fie de către procurorul ierarhic superior celui care face cererea de abţinere în procesul penal.pr. Abţinerea Abţinerea reprezintă instituţia prin care cel aflat într-un caz de incompatibilitate declară că nu participă la rezolvarea cauzei penale în legătură cu care există situaţia de incompatibilitate.).).pen. până la gradul patru inclusiv.pen.pen.2. d C. 48 alin. 1lit.1. 48 alin. 47 alin.

1 C. Declinarea de competenţă. părţile (dacă se consideră necesar).pr. care este obligată să o înainteze procurorului. este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra recuzării. din compunerea căruia persoana care face cererea de abţinere nu face parte. o instanţa va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin. cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se poate adresa persoanei în cauză.). conflictul de competenţă şi excepţiile de necompetenţă 3. 49 alin..3. Declinarea de competenţă Declinarea de competenţă reprezintă instituţia prin care organul judiciar care constată că nu este competent să soluţioneze o anumită cauză penală. magistrat-asistent. ascultânduse procurorul. fără a întrerupe cursul cercetării ori procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală desfăşurată de organul în cauză. cu următoarele aspecte distinctive: recuzarea se formulează oral sau în scris. 3. de către un alt complet de judecată. indiferent dacă s-a admis sau s-a respins cererea. încheierea prin care s-a admis recuzarea nu poate fi supusă nici unei căi de atac (art.2. cererea de abţinere se soluţionează de îndată. cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată. procedura de soluţionare a cererii de abţinere în faza de judecată cererea va fi soluţionată. în cazul în care nu se poate alcătui completul. în termen de 24 de ore. o când din cauza abţinerii nu se poate alcătui completul la instanţa competentă să soluţioneze cauza. atunci când persoana incompatibilă nu a făcut cererea de abţinere. cererea se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară.1. 6 C. procuror. cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invoca şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.pr. trimite aceea cauză organului competent. împreună cu lămuririle necesare. care nu este supusă nici unei căi de atac. când este prezent în instanţă. instanţa ierarhic superioară va desemna pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu cea în faţa căreia s-a formulat abţinerea. procedura de soluţionare este similară procedurii de soluţionare a cererii de abţinere. 46 şi art. Recuzarea Recuzarea reprezintă instituţia prin intermediul căreia situaţia de incompatibilitate este înlăturată la iniţiativa uneia din părţi. 52 . efectele admiterii cererii de abţinere o cînd abţinerea priveşte cazul prevăzut în art. în cazul în care abţinerea priveşte un judecător.2. instanţa stabileşte care dintre persoanele arătate în menţionatele texte nu vor lua parte la judecarea cauzei.2. grefier. precum şi persoana care se abţine actul prin care se dispune asupra cererii: încheiere. 52 alin.3. 3. în şedinţă secretă.actul prin care se dispune asupra cererii: ordonanţa.pen.pen.

pr.). 42 alin. efectele soluţionării unui conflict de competenţă instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă (cu excepţia ipotezei în care. procuror (în toate cazurile). în ipoteza declinării de competenţă determinată de competenţa teritorială.procurorul ierarhic superior comun procurorilor care exercită supravegherea organelor de cercetare penală aflate în conflict). soluţionarea unui conflict de competenţă pozitiv are ca efect suspendarea judecăţii. conflictele de competenţă între organele de urmărire penală se soluţionează de către procurorul ierarhic superior (în ipoteza unui conflict de competenţă intervenit între doi sau mai mulţi procurori).pen. actele îndeplinite şi măsurile dispuse se menţin. instanţa căreia i s-a trimis cauza poate menţine măsurile şi actele dispuse de prima instanţă. trimite dosarul instanţei superioare comune. când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă constată că aceea cauză este de competenţa altei instanţe decât cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţă ierarhic superioară comună. soluţionarea unui conflict de competenţă implică citarea părţilor.2. instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa (în ipoteza unui conflict negativ). 53 . două sau mai multe organe judiciare pot intra într-un conflict. în sensul că se recunosc deopotrivă competente (conflict de competenţă pozitiv) sau îşi declină succesiv competenţa reciproc (conflict de competenţă negativ). valabilitatea actelor sau măsurilor dispuse de instanţa care îşi declină competenţa în ipoteza declinării de competenţă determinată de norme ale competenţei după materie ori după calitatea persoanei. dacă conflictul de competenţă a fost determinat de competenţa teritorială.pr. instanţa competentă să soluţioneze un conflict de competenţă este instanţa ierarhic superioară comună. fac excepţie măsurile şi actele ce reclamă urgenţă. sesizarea instanţei se face de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă (în ipoteza unui conflict pozitiv).). instanţa căreia i s-a trimis dosarul cauzei poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată (art. Conflictul de competenţă Prin conflict de competenţă se înţelege situaţia în care. 3 C. actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin (art. părţi (în toate cazurile). se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe). în raport de competenţa lor asupra unei anumite cauze penale.declinarea de competenţă se dispune printr-o hotărâre care nu este supusă nici unei căi de atac. procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală în ipoteza unui conflict de competenţă intervenit între două sau mai multe organe de cercetare penală (în ipoteza în care activitatea organelor de cercetare penală este supravegheată de procurori din parchete cu rază teritorială diferită sau de grad diferit . dacă conflictul a fost determinat de competenţa materială sau de competenţa personală.pen.3. 3. instanţei arătate în hotărârea de declinare ca fiind competentă i se trimite dosarul cauzei de către instanţa care îşi declină competenţa. în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti. 2 C. 42 alin.

Strămutarea 3.pen.3. 3. efectul suspensiv al cererii de strămutare suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă numai de către completul de judecată învestit cu judecarea cererii de strămutare. cazurile de strămutare sunt reglementate în art.1. în scopul înlăturării situaţiilor care pun în pericol normala desfăşurare a procesului penal din cauza unor stări de fapt neconvenabile existente la locul unde urmează să fie judecată respectiva cauză. Cazuri Strămutarea reprezintă remediul procesual prin care o anumită cauză este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre rezolvare unei alte instanţe de acelaşi grad. una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori.pr. din oficiu. Noţiune. procuror sau instanţa de judecată.2. examinarea cererii de strămutare se face în şedinţă publică. solicitând desesizarea organului respectiv.: imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei. excepţiile de necompetenţă pot fi invocate de oricare din părţi.3.4. până la pronunţarea hotărârii definitive (în ipoteza excepţiei de necompetenţă materială şi personală). părţile prezente pot pune concluzii. pentru lămurirea cauzei. Procedura strămutării instanţa competentă . strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou 54 . o instanţa de la care s-a strămutat cauza va fi înştiinţată de îndată.4. 3.4. există pericolul de tulburare a ordinii publice. informaţii de la o preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere. procurorul ori instanţa din oficiu pot invoca lipsa de competenţă a unui anumit organ judiciar. asistenţii judiciari sau grefierii instanţei. duşmăniilor locale sau calităţii părţilor. excepţiile de necompetenţă pot fi ridicate în tot cursul procesului penal. Excepţiile de necompetenţă Excepţiile de necompetenţă reprezintă modalităţi procesuale prin intermediul cărora părţile. în ipoteza admiterii cererii de strămutare: o Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în ce măsură actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin. 1 C. soluţionarea (admiterea sau respingerea )cererii de strămutare se dispune prin încheiere motivată.3. procuror sau ministrul justiţiei.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie titularii cereri de strămutare: partea interesată. 55 alin. procedura de informare preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are obligaţia de a cere. până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată (în ipoteza excepţiei de necompetenţă teritorială). o Ministerul Justiţiei (în ipoteza în care instanţa ierarhic superioară este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). care nu poate fi supusă nici unei căi de atac.

3. Neagu. va fi desemnată instanţa egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece în primă instanţă. 2006. Exemplificaţi organe judiciare care sunt învestite cu o formă de competenţă specială. Paraschiv. Care este modalitatea de determinare a normelor de competenţă aplicabile prin raportare la calitatea persoanei? 5. M. Damaschin. C.pen. 413 p. Speţe. În ce condiţii pot fi invocate excepţiile de necompetenţă în procesul penal? 14. 2007. Drept procesual penal. Care sunt considerentele în baza cărora poate fi dispusă strămutarea judecării unei cauze penale? La nivelul cărei instanţe sunt soluţionate cererile de strămutare? 13. în ipoteza admiterii cererii. În ipoteza încălcării normelor relative la competenţă ce sancţiuni pot deveni incidente? 4.5. Editura Global Lex. În ce constă procedura declinării de competenţă? 12.) procurorul care efectuează ori supraveghează urmărirea penală poate solicita Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în termen de 15 zile. Editura Rentrop&Straton. 61 C. Partea generală. Tratat. procedura de soluţionare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererea în camera de consiliu.S. în baza aceloraşi cazuri ca şi în ipoteza strămutării. încheierea de admitere ori e resingere a cererii nu este supusă nici unei căi de atac.excepţie: cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta. Care este regimul juridic al căilor de atac exercitabile împotriva încheierilor prin care se soluţionează cererile de recuzare în procesul penal? Bibliografie Bibliografie obligatorie I. Sinteze de teorie. Care sunt cazurile de incompatibilitate în care se poate afla judecătorul? Ce remedii procesuale sunt reglementate în lege pentru această ipoteză? 11.pr. Cum poate fi determinată competenţa materială a organelor judiciare penale? 3. ediţia a II-a. Drept procesual penal. Bucureşti. Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei (art. Ce reprezintă conceptul de „competenţă penală”? Care sunt formele competenţei în materie penală? 2. Care este competenţa personală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie? 7. Care este procedura aplicabilă în ipoteza existenţei unui conflict de competenţă între organele de urmărire penală? 15. 1 Aspecte recapitulative 1. Bucureşti. I. Neagu. Căror instanţe le este conferită competenţa funcţională de a judeca în recurs? 9. desemnarea unei ale instanţe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. În ce constă prorogarea de competenţă? 10. 8. Grile. care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. 55 . 563 p. Detaliaţi procedura de soluţionare a unei cereri de recuzare. Cum se stabileşte competenţa teritorială pentru infracţiunile săvârşite în ţară? Dar pentru cele săvârşite în străinătate? 6.

278 lit. Lazăr . I. M. 213-221 A. Pătulea. Iaşi. Theodoru. 2004 Ghe. Bucureşti. Revista Dreptul nr. Tratat. 81-84 56 . Revista de Drept Penal nr. Revista Dreptul nr. Luncean. 1993 C. Revista Dreptul nr. Josan . p. Restituire. Revista de Drept Penal nr. Hărăştăşanu. Recuzare. 2 din Codul de procedură penală . M. 2007 Ghe. Domeniile activităţii specialistului criminalist şi incompatibilitatea cu poziţia procesuală a organului de cercetare penală . Revista Dreptul nr. vol. p. Gr. Stroe. V. Strămutare. Neacşu. 115-118 B. Cocuţa. Procedură penală. II. p. Cotoi. 8/2004. Cocuţa. Gârbuleţ. Editura Tempus. 87-91 A. Revista Dreptul nr. 6/2003. p. 199-201 I. Folosirea interpreţilor în procesul penal. Vasile. 145-146 Ghe. Hărăştăşanu . Editura Hamangiu. p. 47 alin. Revista de Drept Penal nr. 10/2004. Bucureşti. Drept procesual penal. p. Discuţii în legătură cu unul din cazurile de incompatibilitate a procurorului care pune concluzii la judecarea cauzei. Consideraţii privind instituţia strămutării. 3/2005. 159-161 M. 2002 A. Damaschin. 5/2003. Dacă aplicând prevederile art. Editura Chemarea. Partea generală. 1/2006. Competenţa de judecată a instanţelor penale . Recuzarea întregii instanţe. p. c din Codul de procedură penală. Revista Dreptul nr. Mateuţ. ediţia a IIa. 6/2005. F. p. p. 165-174 A. revăzută şi adăugită. Consideraţii privind soluţionarea conflictului de competenţă în cursul urmăririi penale. Bucureşti. Drept procesual penal. O problemă practică privind existenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. Potrivitu . Dispoziţiuni controversate.Bibliografie facultativă Gr. 4/2004. 205-210 G. 12/2003. Revista Dreptul nr. p. 155-158 Ghe. 9/2004. Diamant.S. Revista de Drept Penal nr. 4/2004. Partea generală. 159-160 I. judecătorii devin incompatibili să participe la judecarea cauzei. p. Dacă procurorul care a efectuat urmărirea penală proprie şi a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat poate să exercite şi funcţia de acuzare în faţa instanţei de judecată. V. Paraschiv. Editura Lumina Lex.

obţinute din sursă originală (cuprinsul depoziţiei unui martor ocular. la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. care nu dovedesc în mod direct fapta.3.3.1. Clasificarea probelor criteriul caracterului (funcţiei) probelor probe în acuzare: servesc la dovedirea vinovăţiei învinuitului sau inculpatului sau a existenţei unor circumstanţe agravante. probe mediate (secundare) . 57 . obţinute din altă sursă decât cea originală (conţinutul copiei unui act original. criteriul legăturii cu obiectul probaţiunii probe directe.).Capitolul al V-lea PROBAŢIUNEA ÎN PROCESUL PENAL §1 Probele în procesul penal 1. prin coroborarea cu alte probe. conţinutul unui act original etc. probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Obiectul probaţiunii 1. Noţiune şi clasificare Obiectul probaţiunii: totalitatea faptelor şi împrejurărilor de fapt ce trebuie dovedite în scopul clarificării unei cauze penale. Noţiunea şi importanţa probelor Probele sunt elemente de fapt cu relevanţă informativă asupra tuturor laturilor cauzei penale. dar. 1. aprecierea fiecăreia realizându-se de organele de urmărire penală şi de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.1. obiect generic (abstract): caracter general care trebuie dovedit în orice proces. mobilul infracţiunii (acesta poate constitui un element de natură a evidenţia periculozitatea sporită a făptuitorului).2. 1. în scopul aflării adevărului. nemijlocit. care dovedesc în mod direct. pot conduce la formularea anumitor concluzii în cauza respectivă (relaţiile de duşmănie existente între părţi). Mai pot fi definite ca fiind elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni. constă în următoarele elemente: împrejurările care confirmă sau înlătură caracterul penal al faptei. urmările infracţiunii. fapta învinuitului sau inculpatului (prinderea făptuitorului în flagrant delict. probe în apărare: servesc la dovedirea nevinovăţiei învinuitului sau inculpatului sau a existenţei unor circumstanţe atenuante. toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate cu ajutorul probelor. probe indirecte (indiciile). criteriul surselor din care provin probe imediate (primare). împrejurările care-l acuză sau îl apără pe făptuitor de răspundere penală. conţinutul declaraţiei prin care făptuitorul recunoaşte săvârşirea infracţiunii). cuprinsul declaraţiei unui martor care relatează ceea ce i-a povestit un martor ocular despre o anumită împrejurare). din momentul declanşării procesului penal şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

însă. fără a se afla. faptele probatorii (indiciile). pot conduce singure la rezolvarea cauzei penale (spre exemplu. pe cale indirectă. 1 lit.pr. 58 . în vederea unei corecte individualizări a pedepsei). împrejurarea că inculpata condamnată are un copil mai mic de 1 an determină amânarea executării pedepsei (art.împrejurările care duc la agravarea sau la atenuarea răspunderii penale a făptuitorului (circumstanţe agravante sau atenuante).pen.alibiul). Faptele auxiliare. faptele similare şi faptele negative faptele auxiliare deşi nu se referă la dovedirea împrejurărilor care privesc cauza..3.). în vreme ce pentru infracţiunea de trafic de influenţă trebuie dovedită fapta de primire de bani de către o persoană care are influenţă aupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţile sale de serviciu. faptele de aceeaşi natură săvârşite anterior de către aceeaşi persoană conduc la stabilirea unui fapt concret de operare . în raport de cauzalitate cu acestea (spre exemplu. prin intermediul acestora se poate face dovada existenţei sau inexistenţei faptei. declaraţia unei persoane din care se desprinde credibilitatea unui martor audiat în respectiva cauză). ajută la aprecierea unor probe administrate (spre exemplu. spre exemplu. obiectul probaţiunii pentru o infracţiune de furt implică dovedirea unor fapte şi împrejurări distincte faţă de ceea ce presupune obiectul probaţiunii pentru o infracţiune de trafic de influenţă.pen. conduc la stabilirea. Fapte şi împrejurări care formează obiectul probaţiunii fapte şi împrejurări care se referă la fondul cauzei (la existenţa infracţiunii. etc. o persoană poate proba că.3. a urmărilor ei socialmente periculoase.3. declaraţia unei persoane care relatează ceea ce i s-a povestit de către o altă persoană ).). fapte şi împrejurări care se referă la normala desfăşurare a procesului penal boala gravă a inculpatului poate reprezenta o împrejurare care să conducă la suspendarea procesului penal (art. 303 C. ori în condiţii similare). împrejurările care au favorizat comiterea infracţiunii (în scopul luării măsurilor de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni de acelaşi gen sau în acelaşi loc. ridicarea de amprente papilare. în primul caz. faptele negative (nu s-au petrecut) faptele negative determinate. b C. la data săvârşirii infracţiunii nu se afla la locul faptei.pr. modul în care într-un caz concret o faptă ajută în activitatea de dovedire. precum şi a vinovăţiei sau nevinovăţiei făptuitorului.modus operandi). obiect specific (concret) : trebuie dovedit numai în anumite cauze penale admisibilitatea ori inadmisibilitatea unei anumite probe. 1. faptele similare se aseamănă cu faptele care formează obiectul probaţiunii. pot forma obiect al probaţiunii deoarece există posibilitatea de a fi dovedite prin fapte pozitive (spre exemplu.2. faptele care trebuie dovedite constau în stabilirea provenienţei bunurilor găsite asupra făptuitorului. a faptelor principale (spre exemplu. 453 alin. 1. vinovăţia făptuitorului şi la răspunderea acestuia) faptele principale. deoarece se afla în alt loc . acţiunea prin care a fost suprimată viaţa victimei reprezintă faptul principal în cazul unei infracţiuni de omor). anumite date cu privire la părţile din proces (în special cu privire la inculpat. care fapte sau împrejurări nu mai trebuie dovedite etc.

91 alin.. de comun acord. orice probă este admisibilă. calitatea făptuitorului fiind cunoscută doar respectivei colectivităţi). Faptele şi împrejurile care nu trebuie dovedite prezumţiile legale prezumţiile legale relative: pot fi înlăturate cu probe contrarii (minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal dacă a săvârşit fapta cu discernământ. faptele evidente cunoştinţele despre lume dobândite din experienţa vieţii. faptele notorii cunoscute de toată lumea sau de un cerc larg de persoane. în ipoteza în care făptuitorul are vârsta de până la 14 ani. deci. nu pot forma obiectul probaţiunii (spre exemplu. pertinenţa (probele trebuie să aibă legătură cu soluţionarea procesului penal). ceea ce determină calificarea lui ca fiind un fapt notoriu local (spre exemplu. conform art.3. astfel. Cerinţele probelor admisibilitatea de regulă. 1.4. 59 . 1. acceptându-le existenţa sau inexistenţa. contribuind la soluţionarea procesului penal). prezumţiile legale absolute nu admit proba contrară.5.30. constând în sustragerea unor bunuri la ora 23. înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă dacă din cuprinsul acesteia nu rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei infracţiuni grave). faptele necontestate împrejurări cu privire la care părţile.4. cu excepţa ipotezei în care legea interzice administrarea anumitor probe. calitate care determină o competenţă personală a organelor judiciare. rezultă că. 6 C. fiind inutilă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice prin care să se dovedească lipsa discernământului. pen.pen. nu se vor administra probe pentru a se reţine circumstanţa agravantă temporală „pe timpul nopţii”.faptele negative nedeterminate. nu se poate dovedi că o persoană nu a fost niciodată într-o localitate). lipsa de discernământ se prezumă.faptul că inculpatul avea o anumită calitate într-o comunitate mai mică. concludenţa (probele trebuie să fie esenţiale în cauză. acest aspect fiind evident). minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal (art. este un fapt de notorietate locală.). 1.3. limitări impuse de principii generale despre lume şi societate faptele şi împrejurările care vin în contradicţie cu cunoştinţe ale ştiinţei sau cu normele morale (spre exemplu.pr. într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea unei infracţiuni de furt. notorietatea poate fi generală sau locală. existenţa discernământului la un minor de 15 ani). nu poate fi admisă proba că o persoană a săvârşit o anumită infracţiune din cauza faptului că nu are suficiente mijloace de trai). 99 alin. nu ridică probleme. 1 C. se poate dovedi. un fapt poate fi însă cunoscut de un număr mai restrâns de persoane. de regulă. Faptele şi împrejurile care nu pot forma obiectul probaţiunii limitări legale situaţii în care legea interzice expres administrarea de probe sau impune 1 administrarea numai a anumitor probe (spre exemplu. pe baza unei expertize psihiatrice. conduc la neadministrarea unor probe pentru dovedirea unor împrejurări a căror existenţă reprezintă o certitudine (spre exemplu.

1. mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. 1. 60 . 2 C. înscrisurile.1. constatările tehnico-ştiinţifice şi constatările medico-legale. Aprecierea probelor Aprecierea probelor constă în operaţia finală a activităţii de probaţiune. 1. în exercitarea acestui drept (care constituie. Noţiunea şi importanţa mijloacelor de probă mijloace legale prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probe mijloacele legale utilizate pentru dovedirea unui fapt mijloacele de probă reglementate în legislaţia procesual penală din România sunt: declaraţiile învinuitului.). §2 Mijloacele de probă în procesul penal 2. prin intermediul căreia organele judiciare determină măsura în care acestea le formează convingerea că faptele şi împrejurările la care se referă au avut sau nu loc în realitate. ca piese ale dosarului. ale părţilor şi declaraţiile martorilor.6. 65 alin. Administrarea şi aprecierea probelor 1. probele trebuie să provină numai din mijloacele de probă reglementate expres limitativ în art. aprecierea probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuţioasă a materialului probator şi apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute din examinarea probelor în ansamblul lor.1. 1 C.pr. în virtutea principiilor rolului activ şi al aflării adevărului. a dovezilor prin prisma cărora urmează să fie elucidate faptele şi soluţionată cauza.utilitatea (probele trebuie să fie necesare pentru soluţionarea cauzei penale şi să clarifice aspecte care nu au fost dovedite prin alte probe. expertizele.pr.6.2.6. 64 C. sarcina probaţiunii revine organelor de urmărire penală şi instanţei de judecată (art. principiul liberei aprecieri a probelor.). la cererea organelor judiciare penale. şi o obligaţie).pen. în colaborare cu părţile. verificarea şi preluarea. 65 alin. constând în îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege cu privire la procurarea ..pen. Sarcina probaţiunii Sarcina probaţiunii constă în obligaţia procesuală ce revine unui participant în procesul penal de a dovedi împrejurările care formează obiectul probaţiunii. orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze (art. înregistrările audio sau video şi fotografiile. trebuie să contribuie la rezolvarea cazului prin informaţii noi). totodată.5. mijloacele materiale de probă. Administrarea probelor Administrarea probelor reprezintă activitatea procesuală desfăşurată de organele judiciare.pr.pen.

4. 1 C.) o organul judiciar pune întrebări prin care se pot obţine informaţii noi sau prin care se verifică exactitatea celor relatate. acesta nu poate fi obligat să procedeze la darea unor declaraţii. o consemnarea se poate face şi prin intermediul unei înregistrări pe suport magnetic. Declaraţiile învinuitului sau inculpatului declaraţii extrajudiciare (făcute în afara procesului penal). 13 art. orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal. 3 C. la prezentarea materialului de urmărire penală (art. o învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă şi obligaţia să anunţe în scris. în termen de 3 zile. o declaraţiile sunt consemnate de către organul de urmărire penală. preşedintele completului şi grefier (pentru faza de judecată).). în cazul continuării cercetării după punerea în mişcare a acţiunii penale (art. în faţa organelor judiciare. antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale). 70 alin.). poreclă. Declaraţiile învinuitului.pr. apărătorii. sunt semnate pe fiecare pagină şi la sfârşit de către învinuit sau inculpat şi organul de urmărire penală (pentru faza de urmărire penală). luarea declaraţiei învinuitului sau inculpatului presupune parcurgerea unei proceduri reglementate în lege. declaraţii judiciare (făcute în cadrul procesului penal. data şi locul naşterii. 385 alin. cetăţenie. o învinuitul sau inculpatul este lăsat mai întâi să declare tot ce ştie în cauză (art. 237 C. încadrarea juridică a acesteia.pr. prenume.2. cu respectarea procedurii). 3 C. dreptul de a avea un apărător precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie.pen.pen.pen. în faza de judecată pot pune întrebări. atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.1. i se cere învinuitului sau inculpatului să dea o declaraţie scrisă personal cu privire la învinuirea ce i se aduce (art. 3 C. prin intermediul preşedintelui instanţei. 61 .pen. în această ipoteză. ceilalţi inculpaţi. 71 alin. a doua etapă (ascultarea propriu-zisă) o înainte de ascultare.pr. ocupaţie. respectiv grefierul de şedinţă. în faza de judecată ori de cîte ori este necesar (art. o este interzisă folosirea de ameninţări.pen.pr. dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaraţie i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. promisiuni sau alte mijloace de constrângere. 146 alin.). respectiv inculpat. prima etapă o cunoaşterea datelor personale ale învinuitului sau inculpatului (nume.pen. şi ceilalţi judecători. procurorul.).). cu ocazia luării măsurii arestării preventive (art.). 377 alin. situaţii în care declaraţiile învinuitului sau inculpatului sunt luate în mod obligatoriu la începutul urmăririi penale (art. părţile. înregistrarea se transcrie într-un procesverbal semnat de cel ascultat. darea de declaraţii reprezintă un drept al învinuitului sau inculpatului. în fiecare declaraţie se va consemna ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sau inculpatului. 70 alin.2.2.pr.pr.pen. 3 C. părţilor şi ale martorilor 2.pr. 323-325. art. o învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei. numele şi prenumele părinţilor. adresa la care locuieşte efectiv. situaţie militară. studii. 250 C. violenţe.

a faptului că poate participa în proces în calitate de parte vătămată. 2. ori de câte ori doreşte. spre a fi ascultată. ascultarea se întrerupe.) pot fi aplicate modalităţi speciale de ascultare în cazul în care poate fi periclitată viaţa. pe parcursul procesului penal.pen. în timpul cât este ascultat. 1 modalităţi speciale de adiere a părţii vătămate şi a părţii civile (art. aducerea la cunoştinţă. 69 C. 62 . rectificări sau precizări. procurorul sau instanţa de judecată (în funcţie de faza procesuală în care se află procesul) pot încuviinţa audierea părţii fără ca aceasta să fie prezentă la locul unde se află organul judiciar. numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. 77 C. părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente sunt divizibile şi retractabile. încunoştinţarea despre termenul în care se poate constitui parte vătămată ori parte civilă. declaraţiile părţii vătămate. sau. Declaraţiile martorilor Martorul reprezintă persoana care. părţii civile şi părţii responsabile civilmente obligaţii ale organelor judiciare chemarea. declaraţiile învinuitului sau inculpatului au o valoare probatorie relativă.2. inculpatul poate să procedeze la schimbarea celor declarate. integritatea corporală sau libertatea părţii vătămate ori a părţii civile sau ale rudelor apropiate ale acesteia. Declaraţiile părţii vătămate. procedura de obţinere a declaraţiei este similară celei de luare a declaraţiei învinuitului sau inculpatului. părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului. învinuitul sau inculpatul poate reveni asupra celor declarate sau să facă unele completări. că se poate constitui parte civilă. ascultarea se reia imediat ce medicul decide că viaţa 1 învinuitului sau iinculpatului nu este în pericol (art.pr. înainte de ascultare. a persoanei care a suferit o vătămare prin infracţiune.2.2.pr. este ascultată de organele judiciare în această calitate. având cunoştinţă de vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal.3.pen. declaraţiile părţii vătămate. condiţionată de confirmarea lor prin celelalte probe administrate. declaraţiile luate în această modalitate se transcriu în cuprinsul unui proces-verbal. conform art. acesta acuză simptomele unei boli care i-ar putea pune viaţa în pericol.). în principiu. 71 C.pr. declaraţiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului. o 2. la audiere poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. dacă a suferit o pagubă materială ori o daună morală. declaraţia învinuitului sau inculpatului este divizibilă ( se va reţine de către organele judiciare numai ceea ce se confirmă prin coroborarea cu alte probe). iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de un medic. audierea poate avea loc prin intermediul unei reţele video şi audio. numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. declaraţia dată de învinuit sau inculpat este retractabilă. precum şi a persoanei responsabile civilmente.dacă în timpul ascultării învinuitului sau inculpatului.pen.

însă. rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului (în ipoteza în care persoana în cauză este de acord să depună în calitate de martor. obligaţia de a se prezenta la chemarea organului judiciar persoana citată ca martor este obligată să se înfăţişeze la locul.). 63 . o stabilirea existenţei sau inexistenţei vreunui interes în cauză pentru martor (rudenia cu vreuna dintre părţi.pr. preoţi etc. raporturile existente cu vreuna din părţi. o minorii sub 14 ani nu depun jurământ. luarea declaraţiei martorului presupune parcurgerea unei proceduri legale prima etapă o cunoaşterea datelor personale ale martorului. comite infracţiunea de mărturie mincinoasă (art. în faţa organelor judiciare (art. dacă participă în proces în calitate de parte vătămată. li se atrage. 82 C. cum ar fi medici. în condiţiile legii (art. săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă). drepturi de ordin patrimonial. după cum urmează: persoanele obligate să păstreze secretul profesional cu privire la faptele şi împrejurările de care au luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei. admiţându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil. deşi are cunoştinţe esenţiale.) sancţiunile care se pot dispune faţă de martorul care nu şi-a îndeplinit obligaţia de prezentare. martorul are o serie de obligaţii. obligaţia de a depune martorul este obligat să declare tot ce cunoaşte cu privire la faptele şi împrejurările asupra cărora este întrebat.pen.în cadrul procesului penal o serie de persoane nu pot fi audiate în calitate de martor. persoana vătămată. în caz contrar. un eventual prejudiciu suferit în urma săvârşirii infracţiunii). dacă neprezentarea este justificată de imposibilitatea de deplasare. avocaţi. aceasta va putea fi audiată). să spună adevărul. ziua şi ora indicate în citaţie. obligaţia de a depune. organele judiciare îl vor audia pe martor la locul unde acesta se află. ori se constituie parte civilă (art. obligaţia relatării adevărului (martorul este obligat. martorul are următoarele drepturi procesuale dreptul de a depune liber. obligaţia relatării adevărului. atenţia. dacă martorul refuză să facă declaraţii pe motiv că nu cunoaşte nimic în cauză. în cadrul procesului penal o serie de persoane nu pot fi obligate să participe în calitate de martor. instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani să nu fie audiat în şedinţa de judecată. să declare adevărul cu privire la faptă şi făptuitor. dreptul de a cenzura întrebările care i se pun.pen.000 lei (RON) sau aducerea silită. după cum urmează: obligaţia de a se prezenta la chemare. prin înregistrări 4 audio-video. după cum urmează: soţul învinuitului sau inculpatului.pr. pen. 86 C. sunt amenda judiciară de la 250 lei (RON) la 5. sub prestare de jurământ. persoana în cauză va putea fi audiată în calitate de martor). 260 C. în cauzele privind infracţiuni de violenţă între membrii aceleiaşi familii. în circumstanţele unei proceduri de citare legale. 83 C.pr. dreptul de a solicita consemnarea exactă şi completă a declaraţiei făcute. vizând cheltuielile de judecată. (în ipoteza în care persoana fizică ori organizaţia faţă de care există obligaţia de a păstra secretul profesional încuviinţează divulgarea acestuia.).). notari.pen. o depunerea jurământului ori a angajamentului.

care cuprind elementele de fapt susceptibile de a servi la aflarea adevărului. se disting înscrisuri necaracterizate. registrele.3. 64 .mijloace de probă. în aceeaşi cauză. procedura utilizată este similară celei prin care sunt audiaţi martorii. Înscrisurile În sens larg.). întocmite pentru a servi ca mijloc de probă (proceseleverbale încheiate de organele judiciare). fără să reprezinte forma scrisă de exprimare a celorlalte mijloace de probă (corespondenţa. cu condiţia de a nu fi fost întocmite pentru a avea destinaţia de mijloc de probă (întocmirea unui certificat de căsătorie. În sens restrâns. înscrisuri care provin de la diferite instituţii. o 2.). contribuie la aflarea adevărului în cauză. se disting înscrisuri folosite în original. folosirea interpreţilor se impune atunci când una din părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultată nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima şi atunci când unele dintre înscrisurile aflate la dosar sau prezentate în instanţă sunt redactate într-o altă limbă decât cea română. declaraţiile părţilor sau ale martorilor. similară ascultării părţilor.martorului i se atrage atenţia că. în funcţie de criteriul scopului urmărit . declaraţiile şi răspunsurile date se consemnează într-un proces-verbal semnat de persoanele confruntate şi organele judiciare. vor fi considerate înscrisuri . prin înscris se înţelege orice act scris. numai acele obiecte pe care sunt marcate semnele scrierii fonetice (reprezentarea prin semne grafice a sunetelor şi cuvintelor dintr-o limbă). înscrisuri caracterizate.1. distingem înscrisuri care provin de la părţi sau alte persoane. raportul de expertiză medico-legală. persoanele în cauză sunt chemate şi trebuie să răspundă la întrebările organelor judiciare cu privire la faptele şi împrejurările în privinţa cărora declaraţiile anterioare se contrazic.4. va săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă. etc. întocmirea unui înscris contabil). dacă nu va spune adevărul. declaraţiile martorilor au o forţă probantă egală cu a celorlalte mijloace de probă. persoanele confruntate pot să îşi pună reciproc întrebări. a doua etapă. Procedee speciale de obţinere a declaraţiilor părţilor şi martorilor confruntarea Confruntarea reprezintă un procedeu probatoriu complementar. chitanţele. prin înscris se înţelege numai actul care. inclusiv formele scrise în care se consemnează celelalte mijloace de probă (de exemplu. în funcţie de criteriul modului de folosire. prin care se urmăreşte lămurirea contrazicerilor care există între declaraţiile date anterior de două sau mai multe persoane. înscrisuri folosite în copii certificate. prin conţinutul său.2. actele sub semnătură privată sau emanând de la diverse instituţii etc. în funcţie de criteriul sursei din care provin.3. Înscrisurile şi mijloacele materiale de probă 2. 2.

precum şi a măsurilor luate. art. în funcţie de finalitatea acestora.. întocmirea procesului-verbal de către un organ necompetent). 272 C. prenumele. orice obiecte care pot servi la aflarea adevărului (spre exemplu. mijloacele materiale de probă sunt fi împărţite în patru grupe: obiecte care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite (spre exemplu. când există. un act de identitate al infractorului uitat la locul infracţiunii). înscrisurile nu au o valoare probatorie preferenţială faţă de celelalte mijloace de probă. obiecţiile şi explicaţiile acestora.2. prenumele. principiul libertăţii de apreciere a mijloacelor de probă fiind aplicabil şi în această materie. 2.pen. precum şi de martorii asistenţi (când există) şi de către persoanele la care se referă. ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi. o nulitatea relativă (spre exemplu. o procesele-verbale prin care se dovedeşte efectuarea unor acte procedurale (procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare). procesul-verbal trebuie să cuprindă următoarele elemente: o data şi locul unde este încheiat. iar prin această omisiune s-a cauzat vreuneia dintre părţi o vătămare care nu ar putea fi înlăturată prin alt mod). înscrisuri care poartă impresiuni digitale şi care se folosesc în procesul penal nu în calitate de înscrisuri ci în calitate de mijloace materiale de probă. procesul-verbal nu cuprinde o menţiune obligatorie. o descrierea amănunţită a celor constatate. o incriminarea falsificării. Procesul-verbal reprezintă acel mijloc scriptic prin care organele prevăzute de lege constată direct fapte sau împrejurări ce pot servi la aflarea adevărului întro cauză penală.cel mai important înscris întâlnit pe parcursul soluţionării unei cauze penale este procesul-verbal. ocupaţia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal. precum şi calitatea celui care îl încheie. o dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze. se face menţiune despre aceasta.).pen. o numele. Mijloacele materiale de probă Mijloacele materiale de probă sunt obiectele care care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite sau care pot servi la aflarea adevărului. o numele şi prenumele. reţinerii ori distrugerii proceselor-verbale (art. sancţiunile care pot interveni pentru nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă: o nulitatea absolută (spre exemplu. sub aspectul condiţiilor de formă se disting: o procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de către cel care îl încheie.3. ele interesând nu prin conţinutul lor ci prin urmele pe care le poartă). 65 . ora la care a început şi ora la care s-a terminat încheierea procesului-verbal. o numele. o menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. sub aspectul condiţiilor de fond. precum şi obiectele care reprezintă mijloace de săvârşire a infracţiunii ori obiectele care sunt produsul acesteia. 288294 C. se disting: o procesele-verbale care au funcţie probatorie pe fondul cauzei (procesulverbal de constatare a infracţiunilor).

aeroport. 66 . în scris. ori adresate acestuia. în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de către procuror. reţinerea şi predarea să se impună pentru aflarea adevărului (adică stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea făptuitorului să nu poată fi realizate în baza altor probe).). obiecte care sunt produsul infracţiunii (monedele false. băuturi falsificate etc.pr.). ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat. se reţine numai copia atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că şi o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de probă (art. la propunerea procurorului. sau din oficiu. în cursul judecăţii. complex sportiv etc.). telegramele şi oricare altă corespondenţă. instanţa de judecată.4. probele obţinute prin intermediul mijloacelor materiale de probă au o valoare probatorie egală cu a celorlalte probe administrate în procesul penal.1. 2. telegramelor şi a oricăror alte corespondenţe ori obiecte adresate/trimise de către învinuit ori inculpat pot fi dispuse. cunoscute organului judiciar. 97 alin. fie indirect. 2 C. percheziţia efectuată la accesul într-o instituţie publică.obiecte folosite sau destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni (cheile false folosite pentru pătrunderea fără drept în locuinţe în vederea sustragerii de bunuri). care este obligat să informeze de îndată despre aceasta instanţa). 96 C. bilete la ordin contrafăcute. din punct de vedere al obiectului lor. orice persoană fizică sau persoană juridică în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă este obligată să-l prezinte şi să-l predea sub luare de dovadă organului de urmărire penală sau instanţei de judecată la cererea acestora. percheziţiile se clasifică în: percheziţii domiciliare. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal (art.). înscrisurile pot fi ridicate în original sau în copii.2. în funcţie de legătura existentă cu derularea unui proces penal. asupra corpului acesteia sau la locuinţa acesteia cu scopul de a găsi şi ridica obiecte sau înscrisuri. percheziţiile sunt judiciare (corporale şi domiciliare). extrajudiciare ( percheziţia vamală.4. dar nepredate de bună-voie. precum şi în vederea eventualei descoperiri a unor alte mijloace de probă necesare soluţionării cauzei penale.pen. condiţiile care se impun a fi îndeplinite pentru a se dispune reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor sunt următoarele: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu. poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport să reţină şi să predea scrisorile. Percheziţia Percheziţia reprezintă un procedeu probator care constă în cercetarea efectuată asupra îmbrăcămintei unei persoane.pen. fie direct.4. 2. dispoziţia de reţinere şi de predare a corespondenţei ori a obiectelor trimise/adresate învinuitului sau inculpatului aparţine instanţei de judecată (cu următoarea excepţie: reţinerea şi predarea scrisorilor.pr. ridicarea de obiecte şi înscrisuri se poate dispune de către organele de urmărire penală (prin rezoluţie) ori de către instanţa de judecată (prin încheiere). Procedee de descoperire şi de ridicare a înscrisurilor şi a mijloacelor materiale de probă 2. ele trebuind a fi coroborate cu acestea în vederea stabilirii adevărului. în cursul urmăririi penale.

în prealabil să se legitimeze. judecătorul emite de îndată autorizaţia de percheziţie.): denumirea instanţei. este interzisă efectuarea în acelaşi timp cu percheziţia a oricăror acte procedurale în aceeaşi cauză. se vor lua măsuri ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care se face percheziţia şi care nu au legătură cu cauza să nu devină publice. numele. 100 alin. locul unde urmează a se efectua percheziţia. în următoarele două ipoteze: în caz de infracţiune flagrantă şi în cazul în care este vorba despre prelungirea unei percheziţii începute între orele 6-20. perioada pentru care s-a emis autorizaţia. numele învinuitului sau inculpatului. membru al familiei ori vecin al acesteia având capacitate de exerciţiu (dacă persoana în cauză lipseşte) şi a martorilor asistenţi.pr. se ridică întotdeauna. de către completul de judecată desemnat pentru a judeca. 4 C. tăgăduieşte existenţa ori deţinerea acestora. numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa căreia se efectuează percheziţia.percheziţii corporale. modalitatea de efectuare organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare a obiectelor sau înscrisurilor căutate. în cursul urmăririi penale. condiţii premisă pentru percheziţia domiciliară când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau înscris care are legătură cu rezolvarea cauzei. după caz. care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziţia să participe la percheziţie. în baza încheierii. timpul efectuării între orele 6-20 pe timpul nopţii. identificarea obiectelor şi înscrisurilor 67 . instanţa de judecată. ori de câte ori. ora şi locul întocmirii.pen. 2 autorizaţia poate fi folosită o singură dată (art. organul de cercetare penală. prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizaţia de percheziţie. procuror sau judecător). pentru descoperirea şi strângerea probelor este necesar. punerea în aplicare a dispoziţiei de percheziţie se realizează de către: procuror. de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. organul judiciar va prezenta autorizaţia dată de către judecător. care trebuie 1 să cuprindă următoarele elemente (art. organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârşită.).pr. organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca. 4 C. percheziţii asupra vehiculelor (ultimele două pot fi dispuse.pen. la cererea procurorului. de organul de cercetare penală. percheziţia domiciliară se efectuează în prezenţa persoanei în cauză sau a unui reprezentant. data. 100 alin. dacă cel în măsură să le deschidă refuză aceasta. obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă. în cursul judecăţii. efectuarea percheziţiilor se dispune prin încheiere motivată.

consemnarea efectuării percheziţiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri în procesul-verbal condiţii de formă (menţiunile prevăzute în art. obiectele care au fost lăsate în păstrare). a descoperirii şi fixării urmelor infracţiunii şi a stabilirii poziţiei şi a stării mijloacelor materiale de probă şi a împrejurărilor în care a fost săvârşită infracţiunea. în faza de judecată. locul. cercetarea la faţa locului se poate efectua de către organele de urmărire penală precum şi de către instanţa de judecată. enumerarea şi descrierea lor amănunţită pentru a putea fi recunoscut. percheziţia corporală se poate efectua de către organele judiciare sau organele de constatare.3. după care se aplică sigilii.pen. reprezentantului acesteia. Cercetarea la faţa locului Cercetarea la faţa locului reprezintă un procedeul probator care constă în deplasarea organului judiciar la locul unde s-a săvârşit infracţiunea. o persoanei i se pune în vedere că are obligaţia de a le păstra până la soluţionarea definitivă a cauzei. 68 . celor cu care locuieşte sau unui vecin (în lipsa celor de mai sus) sau custodelui (dacă este cazul). cu următoarele excepţii o obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează şi se lasă în păstrare fie celui la care se află. fie unui custode (mai puţin obiectele supuse confiscării speciale). i se pune în vedere că are dreptul de a fi reprezentat. pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare. obiectele şi înscrisurile se etichetează şi se sigilează. cercetarea la faţa locului se efectuează prin citarea părţilor şi în prezenţa procurorului (când participarea acestuia la judecată este obligatorie). păstrarea obiectelor şi înscrisurilor ataşarea la dosar (propriu-zisă sau prin prin fotografiere). 2. participarea martorilor-asistenţi este obligatorie. 91 C. pe cât posibil laolaltă. întocmirea procesului-verbal se face în dublu exemplar.. timpul şi condiţiile în care înscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate. copia de pe procesulverbal se lasă. participarea părţilor în faza de urmărire penală lipsa părţilor nu împiedică efectuarea actului. când nu este posibil.obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asistă.4. obiectele care nu au fost ridicate. acestea se împachetează şi se închid. învinuitul sau inculpatul arestat trebuie să participe la cercetarea la faţa locului. persoanei la care s-a făcut percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele sau înscrisurile. cu excepţia situaţiilor în care asigurarea prezenţei acestora este imposibilă. unde s-a produs rezultatul ori unde au rămas urme în vederea constatării situaţiei locului săvârşirii infracţiunii.pr. se poate face numai de către o persoană de acelaşi sex cu cea percheziţionată. unui membru al familiei. după caz. o obiectele şi înscrisurile care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei (mai puţin cele supuse confiscării speciale). se păstrează la organul judiciar care a dispus ridicarea. în cazul în care sunt obiecte care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii.

1 în art. infracţiunile de trafic de stupefiante. Reconstituirea Reconstituirea reprezintă un procedeul probator care constă în reproducerea în întregime sau în parte a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta. nu se poate proceda la reconstituire în următoarele ipoteze: dacă prin reconstituire s-ar aduce atingere moralităţii publice (nu se va reconstitui modul de săvârşire a unei infracţiuni privitoare la viaţa sexuală). etc. care se vizează şi se anexează la procesul-verbal. determinarea unor aspecte cu relevanţă în soluţionarea cauzei. 2 sunt prevăzute o serie de infracţiuni pentru care se poate acorda autorizarea de către instanţă ( spre exemplu. în lipsa preşedintelui instanţei autorizaţia se dă de către judecătorul desemnat de acesta.).5. (nu se desfăşoară o atare activitate în ipoteza unei infracţiuni de distrugere prin incendiere. dacă prin reconstituire s-ar crea o stare de pericol pentru alte persoane. în cauză există date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu. interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt sau pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. infracţiunile de spălare a banilor. rezultatele activităţii probatorii se consemnează în cuprinsul unui proces-verbal. infracţiunile de trafic de persoane. interceptările şi înregistrările convorbirilor ori comunicărilor efectuate de partea vătămată prin telefon sau orice alt mijloc electronic de comunicare vor fi autorizate 69 . nu se va reconstitui modul de săvârşire al faptei). procedura reconstituirii este similară celei de efectuare a cercetării la faţa locului excepţie: prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie. desene sau fotografii. se pot face schiţe. cum ar fi : cunoaşterea posibilităţilor reale de săvârşire a infracţiunii. infracţiunile de trafic de arme. dacă prin reconstituire ar putea apărea pericolul ca învinuitul ori inculpatul să evadeze din starea de deţinere (pentru o infracţiune de distrugere prin incendiere.4. Interceptările şi înregistrările audio sau video şi fotografiile obiectul interceptărilor şi al înregistrărilor: convorbirile sau comunicările efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare. ori alte asemenea lucrări. pentru reprezentarea în dosar a locului faptei. după cum urmează: înregistrările trebuie efectuate numai cu autorizarea motivată a preşedintelui instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.persoanele participante (care se află ori vin la locul unde se efectuează cercetarea) nu au voie să comunice între ele sau cu alte persoane şi să plece înainte de terminarea cercetării. determinarea modului de funcţionare a armei considerate drept arma crimei. verificarea declaraţiilor date de părţi ori de către martori. interceptările şi înregistrările audio sau video şi fotografiile se efectuează cu îndeplinirea anumitor condiţii. explozie sau prin orice alt asemenea mijloc).4. 2. pentru integritatea unor bunuri etc. verificarea condiţiilor de audiţie şi vizibilitate în împrejurările concrete în care sa săvârşit fapta. 2. cu titlu de exemplu. infracţiunile de terorism. în scopul de a verifica şi preciza anumite date strânse de organele judiciare. 91 alin.

în următoarele condiţii: să existe un caz de urgenţă.pen. în original. pentru motive temeinic justificate şi în aceleaşi condiţii.). la cererea motivată a persoanei vătămate. înscrisă în registrul special prevăzut în art. 70 . data şi ora convorbirii. autorizarea poate fi prelungită. când întârzierea obţinerii autorizaţiei judecătorului ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală. motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. 1 228alin. autorizarea în continuare a activităţii. fie infirmarea actului procurorului. înregistrările obţinute vor fi consemnate printr-un proces-verbal. autorizarea interceptărilor şi a înregistrărilor se dispune prin încheiere motivată a instanţei. convorbirile sau comunicările care conţin secrete de stat sau profesionale nu se vor menţiona în procesul-verbal întocmit. se va dispune. banda magnetică sau orice alt tip de suport care conţine înregistrarea. într-un plic sigilat. interceptările şi înregistrările pot fi efectuate de către procuror. perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea. fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. organul de cercetare penală sau specialişti chemaţi să dea concurs tehnic (în mod evident. durata autorizării până la cel mult 30 de zile. după caz. judecătorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei în cel mult 24 de ore. sigilată. excepţie: autorizarea interceptărilor şi a înregistrărilor se poate dispune şi prin ordonanţă motivată a procurorului. înregistrările care conţin convorbiri între avocat şi justiţiabil nu pot fi folosite ca mijloc 3 de probă (art. care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifică măsura. în termen de 48 de ore de la expirarea termenului în care interceptările şi înregistrările au fost dispuse prin ordonanţă. cu obligaţia pentru aceştia de a păstra secretul operaţiunii). 1 cu titlu provizoriu. numărul sau numerele posturilor telefonice între care se poartă convorbirile. ci se vor întocmi procese-verbale separate. prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. care va cuprinde: autorizaţia dată de instanţă pentru efectuarea interceptării. durata maximă a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate. eventual. 91 C. nu poate depăşi 120 de zile. banda magnetică sau orice alt tip de suport. caz în care se va dispune încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrărilor şi distrugerea celor efectuate. numărul de ordine al benzii magnetice sau al oricărui alt tip de suport pe care se face imprimarea. interceptarea si înregistrarea se pot dispune pentru cel mult 48 de ore. transcrierea integrală şi copiile proceselorverbale întocmite se păstrează la grefa instanţei. persoana. dacă sunt cunoscute. împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările şi înregistrările şi un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor. la procesul-verbal se vor ataşa: redarea integrală scrisă a convorbirilor. fie confirmarea ordonanţei şi. în vederea confirmării. procurorul prezintă judecătorului competent ordonanţa.pr. numele persoanelor care le poartă. cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă. mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii.indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul cercetării.

ca forţă probantă. Expert este aceea persoană fizică având cunoştinţe de specialitate într-un anumit domeniu al ştiinţei. constatările tehnico-ştiinţifice nu au o valoare preferenţială.2. Expertizele 2. rezoluţia prin care se dispune efectuarea unei constatări va cuprinde obiectul constatării. constatările se dispun. înregistrările audio şi înregistrările de imagini nu au o valoare preferenţială. fiind egale. de organul de urmărire penală. cu celelalte mijloace de probă.6. 91 alin. procedura efectuării constatărilor medico-legale este similară cu cea a efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice.Constatările tehnico-ştiinţifice. tehnicii sau artei. Expertizele Expertiza este acel mijloc de probă utilizat în procesul penal atunci când complexitatea aspectelor cauzei necesită prezenţa unor specialişti din cele mai diverse domenii de activitate.înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sa o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către 1 avocat a unei infracţiuni grave (art. Constatările tehnico-ştiinţifice Constatările tehnico-ştiinţifice reprezintă un mijloc de probă prin care se folosesc în faza de urmărire penală cunoştinţele unui specialist sau tehnician atunci când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.6.3. în faza de urmărire penală. întrebările la care urmează să răspundă specialistul sau tehnicianul şi termenul de efectuare a lucrării.1.pr.6.pr.6. Constatările medico-legale Constatările medico-legale sunt mijloace de probă prin care se folosesc în faza de urmărire penală cunoştinţele unui organ medico-legal în vederea lămuririi urgente a unei chestiuni care implică cunoştinţe medicale. când este necesară o examinare corporală a învinuitului ori a persoanei vătămate. 114 C. chemată pentru lămurirea în procesul penal a chestiunilor care implică asemenea cunoştinţe. ca forţă probantă. 2. 71 . are obligaţia de a întocmi raportul de constatare. specialistul sau tehnicianul poate solicita completarea datelor şi a materialelor.pen.): în caz de moarte violentă. abilitată oficial în calitate de expert. cu celelalte mijloace de probă (principiul liberei aprecieri a probelor). 2. în caz de moarte a cărei cauză nu se cunoaşte sau este suspectă. 2. prin rezoluţie iar în faza de judecată. cu celelalte mijloace de probă (principiul liberei aprecieri a probelor). constatările medico-legale nu au o valoare preferenţială. 6 C. are obligaţia de a nu îşi însuşi atribuţiile organului judiciar. de instanţă. ca forţă probantă. fiind egale. prin încheiere (se poate dispune refacerea sau completarea constatării).pen. dacă socoteşte că cele comunicate sau puse la dispoziţie sunt insuficiente pentru a ajunge la o concluzie.). pentru a se constata dacă pe corpul acestora există urmele infracţiunii. cazurile în care se efectuează constatări medico-legale (art. medico-legale. fiind egale.

expertiza tehnică. distincţie expertize/constatări constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale prezintă un caracter de urgenţă. grafică.. schizofrenia. traseologică. obiectul lor este fixat de organele judiciare. prin încheiere. prin rezoluţie iar în faza de judecată de către instanţă. efectuarea unei expertize medico-legale. sunt expertize facultative. expertiza contabilă. balistică. prin care sunt lămurite probleme privind asfixia mecanică. împărţită. în: expertiza dactiloscopică. moartea subită etc. în funcţie de natura problemelor care urmează a fi lămurite. violul. tehnică a actelor. în mod obligatoriu. se disting: expertiza criminalistică. cu ajutorul căreia se lămuresc aspecte privind controlul şi revizia contabilă. pe când expertizele pot fi efectuate şi în faza de judecată. respectiv obligatorii expertiza este obligatorie în următoarele ipoteze: în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav. în raport de modalitatea de desemnare a expertului expertiza oficială (expertul este numit de organul judiciar).aspecte comune expertize/constatări atât expertizele cât şi constatările presupun o activitate de investigaţie desfăşurată de specialişti din diferite domenii de activitate.. în timp ce expertizele pot fi dispuse şi efectuate şi la intervale mai îndepărtate faţă de momentul comiterii faptei. prin care pot fi clarificate aspecte privind tulburările psihice. expertizele sunt dispuse. în faza de urmărire penală. în situaţia în care trebuie stabilite cauzele morţii. instanţa va dispune. în cazul infracţiunii de pruncucidere.. dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal. când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. este obligatorie efectuarea unei expertize medico-legale.. rezultatele expertizelor şi ale constatărilor sunt administrate în procesul penal prin consemnarea lor în rapoarte etc. specialiştii se rezumă la consemnarea şi cercetarea mai puţin aprofundată a situaţiilor care fac obiectul constatării. pe când în cazul expertizelor are loc o investigare amănunţită a elementelor analizate. biocriminalistică etc. la rândul ei. în funcţie de modul în care este reglementată necesitatea efectuării expertizei. al infracţiunilor contra protecţiei muncii etc. în cazul constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale. expertiza medico-legală. prin care pot fi lămurite unele probleme în cazul accidentelor de circulaţie. în ipoteza în care instanţa de judecată este sesizată cu o cerere de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii iar inculpatul condamnat prezintă un certificat medical în acest sens. 72 . expertiza psihiatrică. constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale pot fi dispuse numai în faza de urmărire penală. de către organele de urmărire penală. expertiza supravegheată (părţile pot desemna un specialist cu atribuţii de control asupra modului de efectuare a expertizei). finalitatea acestor activităţi constă în furnizarea de probe în vederea soluţionării cauzelor penale. oligofrenia etc. expertiza contradictorie (experţii sunt numiţi şi aleşi de către organele judiciare ori de către părţi). în cazul unei cereri de suspendare a urmăririi penale ori a procesului penal expertiza medico-legală este obligatorie pentru a se putea dispune în acest sens.

1. 2. chemarea expertului spre a fi ascultat.conţinutul actului prin care se dispune efectuarea expertizei obiectul expertizei. numele şi prenumele expertului. materialul pe baza căruia a fost efectuată expertiza. încunoştiinţarea expertului despre termenul în care urmează a fi efectuată expertiza. obiecţiile sau explicaţiile părţilor. în ipoteza în care concluziile rezultate nu sunt de natură a forma convingerea organului judiciar penal. întrebările la care trebuie să răspundă expertul. luarea măsurilor preventive. precum şi expertul. ca forţă probantă. data şi locul unde a fost efectuată. încuviinţarea de probatorii etc. partea finală (concluziile expertului ce cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului asupra obiectului expertizei). Alte instituţii legate de administrarea probelor în procesul penal 2. expertizele nu au o valoare preferenţială. se poate dispune: efectuarea unui supliment de expertiză. care să participe la efectuarea expertizei. actul de dispoziţie trebuie să cuprindă: lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul comisiei rogatorii. 73 . în cazul în care urmează să fie ascultată o persoană. partea descriptivă (descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei. obiectul acesteia şi întrebările la care expertul urma să răspundă. raportul de expertiză cuprinde: partea introductivă (menţiuni cu privire la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei. prin intermediul altor organe judiciare. organul de urmărire penală sau instanţa de judecată fixează un termen la care sunt chemate părţile. se dispune de organul de urmărire penală prin rezoluţie sau de instanţa de judecată prin încheiere şi se poate adresa numai unui organ de urmărire penală sau unei instanţe egale în grad. dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicaţii în cursul expertizei). termenul de efectuare. unele acte procedurale (ascultarea învinuitului sau inculpatului). punerea în mişcare a acţiunii penale. dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penală sau de instanţă. întrebările la care urmează să răspundă expertul. privind anumite mijloace de probă pe care nu au posibilitatea să le îndeplinească în mod nemijlocit. data întocmirii raportului de expertiză. la termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei. fiind egale. cu celelalte mijloace de probă (principiul liberei aprecieri a probelor). dreptul de a cere să ceară numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele. Comisia rogatorie Comisia rogatorie reprezintă un procedeu de probaţiune auxiliar cu ajutorul căruia organele de urmărire penală sau instanţa de judecată efectuează acte procedurale. dreptul de a face observaţii cu privire la aceste întrebări şi de a cere modificarea sau completarea lor.). data când s-a dispus efectuarea acesteia. analiza obiecţiilor sau explicaţiilor în lumina celor constatate de expert). efectuarea unei noi expertize.7. redactarea unor lămuriri suplimentare de către expert ori de către instituţia în cauză. se vor arăta întrebările ce trebuie să i se pună. nu pot forma obiect al comisiei rogatorii actele procesuale (spre exemplu.7.

pen. modalitate de supraveghere a urmăririi penale. în care este consemnat modul de efectuare a actului procedural va cuprinde datele de identificare ale martorilor asistenţi. important este faptul de a se stabili dacă proba propusă îndeplineşte condiţiile de pertinenţă. rudă cu partea vătămată. reglementarea procesual penală stabileşte categoriile de persoane care nu pot dobândi această calitate (art. 2. instanţa care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu. În speţă. concludenţă şi utilitate. împrejurarea participării martorului la primul termen de judecată urmează a fi avută în vedere.7. Întrebare În aceste circumstanţe. faptul că martorul propus se află în relaţii conflictuale cu inculpatul.pr. 80 C.în cazul în care inculpatul este arestat. cei interesaţi în cauză. Delegarea Delegarea este un procedeu de probaţiune auxiliar care are ca finalitate efectuarea unor acte procedurale de către un organ judiciar inferior în grad celui care are cauza spre soluţionare. iar rezultatul corespunde celor consemnate. 2 C. eventualele observaţii ale martorilor asistenţi.pen.pr. procesul-verbal încheiat de organele judiciare. chemate să participe la efectuarea anumitor acte procedurale în scopul de a garanta faptul că procedura urmată este cea legală. după administrarea probei. Aspecte recapitulative Într-o cauză penală. numărul martorilor asistenţi: cel puţin doi (lipsa motivată a martorilor asistenţi nu conduce la neefectuarea activităţii propuse). partea vătămată solicită administrarea probei testimoniale. martorul este rudă cu partea vătămată. 2.3. cu ocazia aprecierii depoziţiei martorului în cadrul examinării tuturor probelor administrate. semnaturile martorilor asistenţi. Reprezintă prerogativa procurorului de a dispune ca anumite acte de urmărire penală să fie efectuate de organele de cercetare penală.). În acelaşi sens. precum şi persoanele care nu sunt obligate să compară în calitate de martor (art.7. dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie (cu privire la actele care nu pot forma obiectul comisiei rogatorii şi procedura de urmat) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza delegării.pen. fiind. este admisibilă cererea de administrare a probei testimoniale? Răspuns Cu referire la participarea martorilor în procesul penal. Odată stabilit acest aspect. care îl va reprezenta.2.pr. nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani. 79 şi 82 C.). Despre martorul propus se cunoaşte că se află în relaţii de duşmănie cu inculpatul. cei care fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural. în acelaşi timp. Instanţa de judecată. nu poate înlătura ca 74 . nu constituie prin sine însuşi o prezumţie a lipsei de obiectivitate. 63 alin.. Martorii asistenţi Martorii asistenţi sunt persoane care nu au cunoştinţă despre faptele şi împrejurările cauzei. potrivit art. De asemenea.

220-223 A. 106-113 N. Paraschiv.S. Editura Lumina Lex. Percheziţia.în plan legislativ şi ştiinţific . Văduva. Partea generală. Sinteze de teorie. Speţe. Doltu . Drept procesual penal. Bucureşti. Incompatibilitate. Dreptul învinuitului de a nu se autoincrimina. 2/2005. M. Theodoru. Editura Hamangiu. M. Interceptările audio şi video . p. Hărăştăşanu. Dificultăţi în activitatea de administrare a probelor şi evoluţii . M. 115-118 C. Partea generală. 413 p. 62-65 C. 2004 I. Revista Dreptul nr. II.S.nesinceră declaraţia unui martor numai în baza acestor motive. Revista de Drept Penal nr. Tratat. Ghe. Revista Dreptul nr. p. revăzută şi adăugită. Doltu . Bogdan . ci doar în urma analizei declaraţiei sale. Paraschiv. scutiri. Bibliografie facultativă Gr. Damaschin. Paraschiv. Drept procesual penal. Revista de Drept Penal nr. Revista de Drept Penal nr. Grile. Drept procesual penal. revista Dreptul nr. 1994 C. 3/2006. Tulbure . p. C. Editura Chem area. Procedură penală. Folosirea interpreţilor în procesul penal. ediţia a II-a. Neagu. Bucureşti. Paraschiv. p. Doltu . p. Drept procesual penal. 78-91 I. ediţia a IIa. M ateuţ . 2006. p. vol. Damaschin. Bucureşti. 92-94 75 . 133-145 A. Unele observaţii. Tratat. Unele aspecte ale probaţiunii penale . Revista de Drept Penal nr. I. 7/2004. Bucureşti. Obiectul probaţiunii. în contextul întregului material probator. p. M. Mateuţ. Revista de Drept Penal nr. p. Revista de Drept Penal nr. 563 p.pentru consolidarea sistemului probator. Editura Rentrop&Straton. Editura Global Lex. 2/1999. Şt. Iaşi. p. Gr. 141-145 P. 3/2001. 49-56 C. Revista Dreptul nr. Înregistrările audio sau video şi fotografiile. Damaschin. 1/2006.S. 1/2005. 149-159 Ghe. 2007. 4/2004. 5/1999. Neagu. O noutate pentru procedura penală română: invalidarea probelor obţinute în mod ilegal. 97-106 I. p. 12/2003. Partea generală. Atitudinea psihologică a învinuitului sau inculpatului în faţa organelor judiciare. 2007. 2/2005. p. Negrea-Drucan. Bibliografie Bibliografie obligatorie I. Martor. Damaschin. Revista Dreptul nr.S.

468 alin.1.1. măsurile de siguranţă. conform art. măsuri procesuale reale . Noţiunea şi caracterizarea măsurilor procesuale Măsurile procesuale sunt mijloacele prevăzute de legea procesual penală de care pot uza organele judiciare penale pentru a asigura desfăşurarea normală a procesului penal. cu caracter de constrângere. repararea pagubei produse prin săvârşirea infracţiunii şi pentru a preveni săvârşirea de fapte antisociale. în cazul procedurii urgente de urmărire a unor infracţiuni flagrante luarea măsurii preventive a reţinerii învinuitului este obligatorie).privesc anumite bunuri sau relaţiile faţă de ele (măsurile asigurătorii. criteriul valorii sociale asupra căreia se îndreaptă măsuri procesuale personale .). prin prisma faptului că se referă la restrângerea libertăţii persoanei.2. alte măsuri procesuale (măsurile asigurătorii. măsurile de siguranţă etc. în scopul de a asigura buna desfăşurare a procesului penal ori de a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală. caracterul unor activităţi adiacente celei principale a procesului penal organele judiciare dispun luarea măsurilor procesuale în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze penale 1.). 76 . 1 C.Capitolul al VI-lea MĂSURILE PROCESUALE §1 Noţiunea. sunt reglementate ipoteze în care luarea anumitor măsuri procesuale este obligatorie (spre exemplu. măsuri procesuale de ocrotire (măsurile de ocrotire etc). Consideraţii preliminare Măsurile preventive sunt acele măsuri procesuale. prin luarea cărora organele judiciare urmăresc privarea de libertate sau restrângerea libertăţii de mişcare a învinuitului sau inculpatului.privesc persoanele.pen.).). criteriul scopului special urmărit măsuri procesuale de constrângere (măsurile preventive. liberarea provizorie sub control judiciar şi pe cauţiune. caracter provizoriu durează atâta timp cât subzistă situaţiile de fapt care au condus la luarea lor caracter facultativ luarea măsurilor procesuale este lăsată la aprecierea organelor judiciare..pr. participante în procesul penal (măsurile preventive. prevăzute de lege. executarea pedepsei. măsurile asigurătorii etc. restituirea lucrurilor etc. Clasificarea măsurilor procesuale criteriul legal măsurile preventive (măsurile procesuale cele mai drastice. în vederea unei normale desfăşurări a procesului penal cu titlu de excepţie. etc. de la judecată ori de la executarea pedepsei. §2 Măsurile preventive 2. în condiţiile legii). măsurile preventive prevăzute în Codul de procedură penală sunt: reţinerea. caracterizarea şi clasificarea măsurilor procesuale 1.

pr.pr.pr. 1 C.).).).).pen. Luarea măsurilor preventive pentru luarea măsurilor preventive sunt necesare o serie de condiţii: infracţiunea cu privire la care se dispune luarea măsurii preventive să fie pedepsită cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare (art. f C. 1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată cu îndeplinirea unei noi condiţii: pedeapsa prevăzută de lege este detenţiune pe viaţă sau închisoare mai mare de 4 ani. prin influenţarea unui martor sau expert. b C.pr.2.) o există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului.pen. obligarea de a nu părăsi ţara. cazurile prevăzute la art. 2. alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă (art.pr. 148 lit. 148 lit.. 136 alin.). se vor avea în vedere următoarele aspecte distinctive: reţinerea poate fi dispusă pentru oricare din cazurile prevăzute în art. 68 C. 143 alin. să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (art. 143 alin. în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată.pen. 6 C. măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri 1 (art.pr. 148 lit. o există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni (art. c C. nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.pen. această condiţie se consideră a fi îndeplinită şi în cazul în care se prevede alternativ pedeapsa închisorii sau amenda. 136 alin. a-f precum şi în caz de infracţiune flagrantă. 148 lit. o inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune (art. cu excepţia măsurii arestării preventive care.pen. d C.pen. de la judecată ori de la executarea pedepsei (art. Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte 1 premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta (art.pr.).pr. 148 lit. 148 lit. 148 lit.1.pr. o inculpatul a încălcat. Dispoziţii generale privind măsurile preventive 2. în cazurile prevăzute în art. ori prin distrugerea.2. 77 . să existe vreunul din următoarele 7 cazuri prevăzute în art. 148 lit.).).pr.: o inculpatul a fugit ori s-a ascuns. o inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art. potrivit art. 148 lit.pr.pen.pen. cu rea-credinţă. nu prezintă nici o relevanţă.pen. 148 lit.).pr.pen. ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală.pr.pr.obligarea de a nu părăsi localitatea. 4 C. 148 C. a-e C.pen.). a C.pr. a-f C. oricare ar fi limitele de pedeapsî prevăzute de lege (art. o există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta (art. arestarea preventivă.pen.pen. e C.pen. a C.pen. în cazul obligării de a nu părăsi localitatea şi obligării de a nu părăsi ţara. în ce priveşte organul competent a lua o măsură preventivă: reţinerea poate fi dispusă de către organul de cercetare penală şi de procuror.

are obligaţia să dispună punerea de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat. de instanţă sau de procuror. de către organul judiciar care a luat măsurile în cazul în care măsura preventivă a fost luată. când este vorba despre măsura arestării preventive. hotărârea instanţei de judecată (încheiere. în caz de încetare a procesului penal şi achitare.2. în caz de scoatere de sub urmărire şi încetare a urmăririi penale.obligarea de a nu părăsi localitatea şi obligarea de a nu părăsi ţara se pot lua de procuror sau de judecător. cazul prevăzut în art. instanţa de judecată. în cazul în care măsura preventivă a fost luată. Înlocuirea măsurilor preventive măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă.3. 1. organul de cercetare penală are obligaţia să-l informeze de îndată pe procuror despre încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive. ori procurorul în cazul reţinerii. fie mai gravă. organul de cercetare penală are obligaţia să-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive. nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive. în faza de judecată.2. 2. se dispune la cerere sau din oficiu.pen) revocarea măsurii preventive se dispune în următoarele ipoteze: măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale. când instanţa pronunţă o pedeapsă cu închisoarea cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive etc. de instanţă sau de procuror.2. ordonanţa sau rechizitoriul procurorului. fie mai uşoară. procurorul va proceda. în cursul judecăţii. 2. precum şi temeiurile concrete din care rezultă existenţa acestuia (în ipoteza luării măsurii arestării preventive). când. Revocarea măsurilor preventive (art. ori de judecător. în ipoteza în care aceasta a fost dispusă de către el. din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală. actele prin care pot fi luate măsurile preventive sunt următoarele: ordonanţa organului de cercetare penală. în cursul urmăririi penale. 2. textul de lege în care aceasta se încadrează. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. actul prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive trebuie să cuprindă: fapta care face obiectul învinuirii sau inculpării. 160 alin. la cerere sau din oficiu. când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia.2. după caz. în faza de urmărire penală. dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen.4. trimiţând 78 . 148. în cursul urmăririi penale. în cursul urmăririi penale.pr. fie la sesizarea judecătorului. de către organul judiciar care le-a luat. se dispune. fie la înlocuirea măsurii preventive. arestarea preventivă se poate dispune numai de judecător. durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii. 139 C. din oficiu sau la sesizarea procurorului. înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă. sentinţă sau decizie). Încetarea de drept a măsurilor preventive încetarea măsurilor preventive operează de drept în următoarele situaţii: la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori b la expirarea termenului prevăzut în art.

procurorul participă în mod obligatoriu.2. revocarea măsurii reţinerii. putând dispune. citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. procurorul va înainta plângerea instanţei competente. temeiul legal al liberării. dar absenţa acestuia nu va determina împiedicarea judecării plângerii. în interiorul termenului de 24 de ore. prin încheiere. în termen de 24 de ore. la procurorul ierarhic superior procurorului care a dispus măsura reţinerii. 2.2. numărul mandatului de arestare. respingerea plângerii şi confirmarea legalităţii reţinerii. pe cale de consecinţă.5.5. numărul şi data ordonanţei sau a hotărârii prin care s-a dispus liberarea. Consideraţii preliminare actele de dispoziţie relative la măsurile preventive pot fi atacate după cum urmează: plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţinerii. Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind obligarea de a nu părăsi localitatea ori obligarea de a nu părăsi ţara ordonanţa poate fi atacată prin plângere introdusă la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă termenul în care ordonanţa procurorului poate fi atacată: 3 zile de la luarea măsurii. pe cale de consecinţă.1. Căile de atac împotriva actelor prin care se dispune asupra măsurilor preventive 2.2. plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind obligarea de a nu părăsi localitatea şi obligarea de a nu părăsi ţara. respingerea plângerii şi confirmarea legalităţii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara. instanţa poate dispune: admiterea plângerii şi. nu mai este nevoie ca acestea să dispună punerea în libertate a celui reţinut sau arestat şi nici să comunice aceasta organelor competente. termen de soluţionare: cel mult 3 zile de la sesizare procedura soluţionării plângerii de către instanţa de judecată presupune următoarele reguli procedurale: soluţionarea plângerii va avea loc în camera de consiliu. Plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţinerii măsura reţinerii poate fi contestată.5. plângerea va fi soluţionată în aceeaşi zi. dacă măsura reţinerii a fost dispusă de către organul de cercetare penală. 79 .3.2. procurorul se va pronunţa prin ordonanţă. căile de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive. dacă încetarea de drept a avut loc datorită expirării termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare. revocarea măsurii preventive.administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitivul hotărârii sau ordonanţă. în acest caz.2. înainte de expirarea termenului maxim de 24 de ore la procurorul care supraveghează cercetarea penală. după caz admiterea plângerii şi.5. intervine obligaţia administraţiei locului de deţinere sau reţinere de a-l elibera pe cel care a împlinit termenul legal al privării de libertate. ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului. 2. 2. căile de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă.

în cazul arestării inculpatului. luarea. Calea de atac împotriva încheierii pronunţată de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive încheierea dată în primă instanţă şi în apel prin care se dispune. recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin care sa constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare. titularii acestui recurs sunt inculpatul şi procurorul. pentru cei lipsă. participarea procurorului este obligatorie. revocarea. revocarea. înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac. de la comunicare. luarea unei măsuri preventive.2. termenul va începe să curgă de la pronunţare. încetarea de drept sau menţinerea unei măsuri preventive pot fi atacate. urmând a se dispune revocarea măsurii preventive. deplasarea sa nu este posibilă. încheierea prin care judecătorul respinge. înlocuirea. termenul va începe să curgă de la pronunţare. respingerea recursului.pr. dar numai în prezenţa apărătorului său. nu poate fi adus în faţa instanţei sau când. în termen de 24 de ore de la soluţionare.5. pentru cei prezenţi sau de la comunicare. în cazul în care învinuitul sau inculpatul se află internat în spital şi. în cazul arestării învinuitului. în timpul urmăririi penale.plângerea învinuitului sau inculpatului prin care se contestă luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara nu are drept efect suspendarea executării. instanţa competentă va soluţiona cauza în termen de 3 zile.2.) încheierea prin care judecătorul dispune. şi de 3 zile. 2.4. pentru cei prezenţi. 80 . în cursul urmăririi penale. prin încheiere. revocarea. Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecător în cursul urmăririi 3 penale privind măsurile preventive (art. 2. termenul maxim de soluţionare a recursului este de 48 de ore. încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive. în cazul arestării preventive se va dispune punerea în libertate de îndată a învinuitului sau inculpatului. procedura soluţionării recursului presupune următoarele reguli procedurale: termenul în care poate fi exercitat acest drept este de 24 de ore. pentru cei lipsă. titularii acestui recurs sunt învinuitul sau inculpatul şi procurorul. precum şi încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă cu recurs.pen. urmând apoi a restitui dosarul către prima instanţă. învinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei de recurs şi va fi ascultat în prezenţa apărătorului său. separat. dacă acesta nu este arestat într-o altă cauză.5. soluţii care pot fi dispuse admiterea recursului. înlocuirea. recursul va fi examinat în lipsa acestuia. din cauza stării sănătăţii. căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. 140 C.5. instanţa se pronunţă în aceeaşi zi. procedura soluţionării recursului presupune următoarele reguli procedurale: termenul în care poate fi exercitat acest drept este de 24 de ore. din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate. cu recurs încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare. înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.

timpul respectiv se va scădea din durata reţinerii. 148 C.1.recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare 2. că arestatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. motivele dispunerii tratamentului medical se comunică de îndată: procurorului. în cursul urmăririi penale. dacă se constată.3. ziua şi ora la care reţinerea a început.3. termenul de 24 de ore se calculează de la ora emiterii ordonanţei. temeiurile concrete care au determinat luarea reţinerii. Reţinerea Reţinerea este singura măsură preventivă privativă de libertate care poate fi luată atât de procuror cât şi de organul de cercetare penală pe o durată de cel mult 24 de ore. în ipoteza în care persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei. Măsurile preventive privite în special 2. procuror.2. ori o infracţiune flagrantă. măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore.6. Tratamentul medical sub pază administraţia locului de deţinere va dispune ca învinuitul sau inculpatul arestat preventiv să efectueze un tratament sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice. să existe unul din cazurile prevăzute în art. în situaţia în care reţinerea se dispune după audierea învinuitului citat de către organul de urmărire penală. pentru fapta săvârşită legea să prevadă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea. textul de lege în care fapta se încadrează. condiţia este îndeplinită şi în cazul în care legea prevede alternativ pedeapsa închisorii sau amenda. instanţei de judecată. învinuitul sau inculpatul trebuie ascultat în prezenţa apărătorului.pr. în cursul judecăţii. 81 . faptul că. ordonanţa de punere în libertate are acelaşi conţinut persoanei reţinute i se aduc la cunoştinţă motivele reţinerii. 2. acestea pot fi folosite şi împotriva sa. reţinerea poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.pen. oricare ar fi limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită reţinerea poate fi dispusă de către: organul de cercetare penală ( acesta va încunoştinţa de îndată pe procuror). faptul că are dreptul de a nu face nici o declaraţie. ordonanţa prin care se dispune reţinerea învinuitului sau inculpatului are următorul conţinut: fapta care face obiectul învinuirii. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. faptul că are dreptul de a-şi angaja un apărător. în ipoteza în care va face declaraţii. în baza actelor medicale.

2. organului judiciar care a dispus măsura îi revin următoarele obligaţii: comunicarea copiei de pe actul procesual. pentru a se putea dispune obligarea de a nu părăsi localitatea este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii: să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.pr. organul judiciar va 1 dispune ca învinuitul sau inculpatul să respecte 4 obligaţii (art. condiţia este îndeplinită şi în cazul în care legea prevede alternativ pedeapsa închisorii sau amenda. 1 C. să nu folosească sau să nu poarte nici o categorie de arme. 145 2 alin. jandarmeriei. direct sau indirect. măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă de către procuror. persoana împreună cu care a comis fapta. prin încheiere.reţinerea nu poate fi prelungită. membrii familiei acesteia.pen.) şi poate dispune ca acesta să respecte alte 6 obligaţii (art. să nu deţină. să nu exercite prof esia. în cursul urmăririi penale. la instanţa de judecată. organelor de frontieră. prin încheiere. secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte acesta. în vederea asigurării respectării obligaţiilor care îi revin. să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.) obligaţiile care se dispun faţă de învinuit sau inculpat sunt următoarele: să se prezinte la organul de urmărire penală sau. să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura. martori. Obligarea de a nu părăsi localitatea (art.pen. în cursul judecăţii. dispoziţiile privind obligaţia de a purta perm anent un sistem electronic de supraveghere au intrat în vigoare de la 1 iulie 2007.pr. 82 .pr. învinuitului sau inculpatului. să nu îşi schimbe locuinţa fără încunoştiinţarea organului judiciar care a dispus măsura.pen. după caz.3. să nu se apropie de persoana vătămată. în cursul urmăririi penale. 1 C. organelor competente să elibereze paşaportul. obligaţiile care po t fi dispuse faţă de învinuit sau inculpat sunt următoarele: să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. pentru fapta săvârşită legea să prevadă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea. ori de cîte ori este chemat. prin ordonanţă. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie ori de câte ori este chemat. precum şi altor instituţii. experţi ori alte persoane stabilite de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea. instanţa de judecată. 145 C. să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule stabilite. poliţiei comunitare. 2. învinuitul sau inculpatul trebuie ascultat în prezenţa apărătorului. în aceeaşi zi. să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive sau culturale sau în orice alte locuri stabilite. m eseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta. judecător.) Obligarea de a nu părăsi localitatea reprezintă o măsură preventivă restrictivă de libertate care constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuieşte fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus această măsură. 145 alin.

dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani sau mai mare.pr. o prin prelungirea măsurii. în caz de necesitate şi numai motivat. menţionarea expresă în în cuprinsul ordonanţei sau încheierii prin care se dispune obligarea de a nu părăsi localitatea a obligaţiilor pe care învinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte. Arestarea preventivă 2. 2.) Obligarea de a nu părăsi ţara este o măsură preventivă restrictivă de libertate care constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus această măsură. Arestarea preventivă a învinuitului pentru a se putea dispune arestarea preventivă a învinuitului este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii: să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.3. obligarea de a nu părăsi localitatea se poate dispune până la soluţionarea cauzei. durata măsurii în faza urmăririi penale. prin încheiere.învinuitului sau inculpatului i se atrage atenţia că. o limitare în timp. în cursul judecăţii. durata maximă a obligării de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.3. instanţa de judecată.2. 145 C. în cursul judecăţii. învinuitul trebuie ascultat în prezenţa apărătorului. procurorul.4. o prelungirea măsurii. afară de cazul când ea este prelungită. în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor im puse. organul competent procurorul. în interesul urmăririi penale sau al judecăţii. în condiţiile legii.4. procedura dispunerii măsurii este similară cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.3. Obligarea de a nu părăsi ţara (art. Consideraţii preliminare Arestarea preventivă este acea măsură preventivă privativă de libertate. deci. se va lua faţă de acesta m ăsura arestării preventive. de îndată. organul de poliţie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifică periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către învinuit sau inculpat.3. judecător. în cursul urm ăririi penale. prin ordonanţă. în condiţiile legii.pen. 2. în cursul urmăririi penale. prin încheiere.1. ori instanţa de judecată. în faza de judecată. 2. neexistând.4.3. în cursul fazei de urmărire penală se dispune. în cursul urmăririi penale. în cazul în care constată încălcări ale acestor a sesizează. de procuror. durata măsurii nu poate depăşi 30 de zile. fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. în locuri special destinate acestui scop. în mod excepţional. se poate ajunge la obligarea învinuitului sau a inculpatului de a nu părăsi localitatea pe o durată maximă de un an. 83 1 . prin care organul judiciar competent dispune deţinerea învinuitului sau inculpatului pe durata şi în condiţiile prevăzute de lege.

dacă legea prevede alternativ pedeapsa închisorii sau amenda. participarea învinuitului este asigurată de procuror. va prezenta dosarul cauzei cu propunere motivată în acest sens preşedintelui instanţei de judecată competente ori unui judecător delegat. prin încheiere. arestarea preventivă a învinuitului în faza de judecată se poate dispune arestarea preventivă a învinuitului în cazul infracţiunilor de audienţă sau în cazul extinderii procesului penal cu privire la alte persoane. legea să prevadă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea. încheierea instanţei poate fi atacată cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare. instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie. din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală. 337 C..pr.pr. de asemenea.3.pen.pr. arestarea preventivă a învinuitului. 148 lit. 84 . măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara. şi de la comunicare pentru cei lipsă. se va întocmi mandatul de arestare.pen. 2.). ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală. pentru cei prezenţi. o învinuitul este dispărut. Arestarea preventivă a inculpatului pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii: să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.pen. se poate dispune.pentru fapta săvârşită. a-f C. precizând ziua şi ora. arestarea preventivă a învinuitului nu poate fi prelungită.pen. locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul. participarea procurorului este obligatorie. 148 C. în condiţiile art. măsura nu se va mai putea dispune. instanţa competentă : instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. de la judecată ori de la executarea pedepsei (art. să fie necesară privarea de libertate a învinuitului în interesul urmăririi penale. o inculpatul a fugit ori s-a ascuns. arestarea învinuitului poate fi dispusă numai de către judecător arestarea preventivă a învinuitului în faza de urmărire penală procurorul. judecătorul va fixa termenul de soluţionare.3. se va dispune arestarea preventivă în lipsa învinuitului în următoarele ipoteze: o învinuitul nu poate fi adus în faţa judecătorului din cauze de sănătate. termenul fixat se va afla în interiorul celor 24 de ore cât durează reţinerea soluţionarea propunerii de arestare preventivă are loc în sala de consiliu. să existe unul din cazurile prevăzute în art.4. în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată. din cauze de forţă majoră ori de stare de necesitate. de asemenea. 148 lit. se află în străinătate ori se sustrage de la urmărirea penală. (întâlnite şi la reţinere sau arestarea preventivă a învinuitului). să fie pusă în mişcare acţiunea penală. în ipoteza în care învinuitul se află în stare de reţinere. dacă judecătorul este de acord cu propunerea procurorului se va dispune.pr. dacă judecătorul nu este de acord cu propunerea procurorului va dispune continuarea anchetei penale cu învinuitul în stare de libertate. să existe vreunul din următoarele 7 cazuri prevăzute în art. completul de judecată este format dintr-un singur judecător. a C..

b C.pen.pr.inculpatul a încălcat. din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală.pr. înainte de a se dispune luarea măsurii (măsura arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă fără ascultarea acestuia dacă inculpatul este dispărut. procedura arestării preventive a inculpatului este distinctă în funcţie de faza procesuală în care a fost dispusă.pr.pr. ţinând cont de următoarele aspecte: o ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă se fixează până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului devenit inculpat. constatând îndeplinirea condiţiilor legale. a C. cu rea-credinţă. 148 lit.pr. instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie. 148 lit. o ziua şi şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă se fixează până la expirarea celor 24 de ore de reţinere a învinuitului devenit inculpat. legea să prevadă pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.).) o există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului. în cursul fazei de urmărire penală.). ori prin distrugerea. locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul.). o există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni (art. respectiv arestarea preventivă inculpatului în cursul fazei de urmărire penală arestarea preventivă inculpatului în cursul fazei de judecată arestarea preventivă inculpatului în cursul fazei de urmărire penală procurorul. 148 lit. în prezenţa apărătorului. se fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă. să fie necesară privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal. se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată ori inculpatul aflat în stare de reţinere ori arestat nu poate fi adus în faţa judecătorului din cauza stării sănătăţii ori din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate).pen. şi de către instanţa de judecată. 148 lit. o inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art. 148 lit. pentru fapta săvârşită.pr.). prin influenţarea unui martor sau expert. c C. o inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune (art.pen. arestarea preventivă a inculpatului se dispune de către judecător. măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri 1 (art. f C. se află în străinătate.pen. e C. o 85 . inculpatul să fie ascultat de către procuror şi de către judecător. 148 lit. judecătorul emite de îndată mandat de arestare individual.pen. alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă (art. va propune judecătorului luarea măsurii arestării preventive a inculpatului instanţa competentă : instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.). în cursul fazei de judecată după întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea inculpatului.pen. o există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta (art. d C.

se află în străinătate. dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care a determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. de asemenea. în condiţii de nepublicitate. pentru cei prezenţi. termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare. admiterea ori respingerea propunerii de arestare preventivă se face prin încheiere motivată. se sustrage de la urmărirea penală ori inculpatul aflat în stare de reţinere ori arestat nu poate fi adus în faţa judecătorului din cauza stării sănătăţii ori din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate). în termen de 24 de ore de la pronunţare. dispune. revocarea ori menţinerea măsurii preventive. şi de la comunicare. o arestarea preventivă a inculpatului în timpul urmăririi penale se poate dispune pentru cel mult 30 de zile. care poate fi atacată cu recurs. instanţa competentă să dispună prelungirea arestării preventive este instanţa competentă să dispună arestarea. şi de la comunicare. se poate dispune prelungirea arestării preventive dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu. pentru cei lipsă. pentru cei prezenţi. revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. 86 . după care instanţa are obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii. fiind obligată de a se pronunţa în termen de 3 zile. durata arestării preventive nu poate depăsi un termen rezonabil. prin încheiere motivată. instanţa hotărăşte asupra prelungirii arestării inculpatului printr-o încheiere. durata măsurii arestării preventive este în cursul judecăţii de cel mult 60 de zile. o consecinţă: încheierea prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive îşi produce efectele prin menţinerea stării de arest a inculpatului pe perioada judecării recursului. judecătorul nu este ţinut de vreun termen expres. recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive. pentru cei prezenţă. şi de la comunicare. instanţa de recurs va primi dosarul în termen de 24 de ore de la declararea căii de atac. participarea procurorului este obligatorie. o arestarea preventivă inculpatului în cursul judecăţii arestarea preventivă se dispune printr-o încheiere. încheierea poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat. încheierea poate fi atacată separat cu recurs. după caz. în termen de 24 de ore de la pronunţare. dispunând. participarea inculpatului este obligatorie (cu excepţia cazurilor în care inculpatul inculpatul este dispărut. se va întocmi un mandat de arestare. fiind însă obligat să respecte prin dispoziţiile sale principiul operativităţii procesului penal.dacă inculpatul se găseşte în stare de libertate. pentru cei lipsă. şi nu mai mult de 180 de zile. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare. pentru cei lipsă. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. completul de judecată este format dintr-un singur judecător.

fiecare prelungire neputând depăşi. precum şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni să judece în primă instanţă cauza.4. astfel încât durata privării de libertate să se circumscrie unui termen rezonabil. în cursul judecăţii măsura arestării preventive a inculpatului minor între 14 şi 16 ani nu este condiţionată de respectarea unui termen limită. instanţa are obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia arestării în mod periodic. de asemenea. 2. în cursul judecăţii în cursul judecăţii. durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale va fi de 180 de zile. să existe date certe că minorul a comis o infracţiune pedepsită de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoare de 10 ani ori mai mare. instanţa are obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia arestării în mod periodic. în cursul urmăririi penale: cel mult 15 zile. măsura poate fi prelungită de către procuror. durata arestării minorului între 16 şi 18 ani. 15 zile. în mod excepţional. în cursul urmăririi penale cel mult 20 de zile. altă măsură preventivă nu este suficientă.4. măsura arestării preventive a inculpatului minor între 16 şi 18 ani nu este condiţionată de respectarea unui termen limită. Reţinerea minorului minorul între 14 şi 16 ani.1. dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 de ani ori mai mare. în mod excepţional. dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 20 de ani ori mai mare. prin ordonanţă. tutorele. despre îndeplinirea acestei obligaţii procesuale. cu îndeplinirea următoarelor condiţii: minorul să răspundă penal. şi nu mai mult de 90 de zile.2. arestarea preventivă nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile. numai dacă se impune. măsura poate fi prelungită. poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală. de fiecare dată cu 20 de zile. în mod cu totul excepţional. arestarea preventivă se dispune cu îndeplinirea condiţiilor impuse de procedura comună în materie. durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale va fi de 180 de zile. pentru o durată de cel mult 10 ore. durata arestării minorului între 14 şi 16 ani. măsura poate fi prelungită. dar nu mai târziu de 40 de zile. persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul ori alte persoane pe care le desemnează acesta. durata reţinerii este de cel mult 10 ore.4. Dispoziţii speciale pentru minori 2. dar nu mai târziu de 30 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului minor inculpatul minor între 14 şi 16 ani va putea fi arestat preventiv cu îndeplinirea următoarelor condiţii: minorul să răspundă penal. pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare. durata arestării minorului între 16 şi 18 ani. 87 . durata arestării minorului între 14 şi 16 ani. judecătorul va întocmi un proces-verbal. înştiinţarea procurorului care exercită supravegherea urmăririi penale. în total. judecătorul încunoştiinţează despre arestarea minorului părinţii.2.

) 2. în vederea asigurării desfăşurării normale a procesului şi executării pedepsei aplicate inculpatului în caz de condamnare.1.). atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii. Dispoziţii speciale pentru persoanele juridice împotriva persoanelor juridice se pot dispune următoarele măsuri preventive (art. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani (art. măsurile pot fi dispuse de către judecător.): suspendarea procedurii de dizolvare. fiecare prelungire nu poate depăşi 60 de zile. dată în camera de consiliu). 4 C.4.pr. dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea acestora. liberarea provizorie este reglementată sub următoarele două modalităţi: liberarea provizorie sub control judiciar. măsurile preventive se pot dispune pe o perioadă de cel mult 60 de zile. competenţa revine instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. 5 479 alin.2. Liberarea provizorie sub control judiciar liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda cu îndeplinirea următoarelor condiţii: împotriva învinuitului sau inculpatului s-a dispus măsura arestării preventive. 88 .5. liberarea provizorie pe cauţiune. interzicerea unor operaţiuni patrimoniale specifice. 1 C. sau de către instanţă. în cursul judecăţii. 160 alin. persoana juridică poate fi obligată la depunerea unei cauţiuni al cărei cuantum nu poate fi mai mic de 5.3. să se asigure. susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice. cu posibilitatea prelungirii. 2 160 alin. interzicerea de a încheia anumite acte juridice. măsurile preventive se vor dispune cu îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.pen.pen. a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice. liberarea provizorie se dispune exclusiv de instanţa de judecată în cazul în care cererea este formulată în cursul urmăririi penale. în cazul în care cererea este formulată în cursul fazei de judecată competenţa va reveni instanţei sesizate cu judecarea cauzei. interzicerea de a desfăşura activităţi de natura celor în exerciţiul sau cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea. stabilite de organul judiciar. Arestarea preventivă a învinuitului minor h durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile(art.000 lei (RON). la propunerea procurorului. Consideraţii preliminare Liberarea provizorie este o măsură procesuală neprivativă de libertate care înlocuieşte arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului şi se dispune de către instanţa de judecată. 3. 1 C. învinuitul sau inculpatul să fi săvârşit o infracţiune din culpă sau o infracţiune cu intenţie.pr. în vederea asigurării respectării măsurilor preventive dispuse.pen.pr. în acest mod. în cursul urmăririi penale (prin încheiere motivată. §3 Liberarea provizorie 3. suspendarea fuziunii. buna desfăşurare a procesului penal.2.

să se prezinte la organul de urmărire penală sau.) obligaţiile care se dispun faţă de învinuit sau inculpat sunt următoarele: să nu depăşească limitat teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţă.pen. m eseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta. martori sau experţi. 3 C.să nu existe date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni. să nu exercite prof esia. 160 alin. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 18 ani. martori sau experţi. organul judiciar va dispune ca învinuitul sau 2 inculpatul să respecte 5 obligaţii (art. să nu existe date că învinuitul sau inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi. să nu deţină. la instanţa de judecată. s-a depus cauţiunea stabilită de organul judiciar competent. să nu îşi schimbe locuinţa fără încunoştiinţarea instanţei care a dispus măsura. persoana împreună cu care a comis fapta. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat. experţi ori alte persoane stabilite de instanţă şi să nu comunice cu acestea. să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă.3. membrii familiei acesteia. Cauţiunea reprezintă suma de bani pe care trebuie să o depună învinuitul sau inculpatul cu scopul de a se garanta respectarea de către acesta a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii. obligaţiile care po t fi dispuse faţă de învinuit sau inculpat sunt următoarele: să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. ori de cîte ori este chemat. alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. învinuitul sau inculpatul să fi săvârşit o infracţiune din culpă sau o infracţiune cu intenţie. 3 şi 3 C.pr. să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive sau culturale sau în orice alte locuri stabilite. Liberarea provizorie pe cauţiune liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda cu îndeplinirea următoarelor condiţii: împotriva învinuitului sau inculpatului s-a dispus măsura arestării preventive.pr. să nu existe date că învinuitul sau inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi. după caz.pen. alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. cuantumul cauţiunii se fixează de către judecător şi este de cel puţin 1.) şi poate 2 1 2 dispune ca acesta să respecte alte 6 obligaţii (art. învinuitul sau inculpatul arestat faţă de care se dispune liberarea provizorie pe cauţiune are aceleaşi obligaţii ca şi în ipoteza dispunerii liberării provizorii sub control judiciar. consemnarea sa se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilită de instanţă. să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule stabilite. martori. 160 alin. pe timpul liberării provizorii.000 RON. să nu existe date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni. să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme. 3. să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate. dispoziţiile privind obligaţia de a purta perm anent un sistem electronic de supraveghere au intrat în vigoare de la 1 iulie 2007. să nu se apropie de persoana vătămată. direct sau indirect. 89 .

6 C. când se dispune scoaterea de sub urmărire penală. prin încheiere. instanţa de judecată întreabă pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea. o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.pen. în situaţia în care cererea este făcută de către soţul sau rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului. la organul de urmărire penală sau la la administraţia locului de deţinere. rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului. cererea de liberare provizorie se depune la instanţa de judecată competentă. cererea de liberare provizorie trebuie să cuprindă: numele. când se constată de către procuror. apărătorul poate introduce o cerere de liberare provizorie în numele oricăruia dintre titularii cererii. 160 alin. menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii (în cazul cererii de liberare provizorie pe cauţiune). în termen de 24 de ore.).pr. obligaţia asumată de inculpat de a depune cauţiunea (în cazul cererii de liberare provizorie pe cauţiune). prenumele. dar la dispoziţia instanţei de judecată.fie prin constituirea unei garanţii reale imobiliare la dispoziţia instanţei care a stabilit 5 cauţiunea (art. 90 . pe toată desfăşurarea procesului penal. cauţiunea se consemnează la o instituţie financiară pe numele învinuitului sau inculpatului.4. 160 alin. că nu mai există cazurile care au justificat măsura arestării preventive. fără limitări. organele sesizate au obligaţia legală de a înainta cererea de liberare provizorie. 8a când cererea de liberare provizorie a fost respinsă potrivit art. când liberarea provizorie s-a revocat ca urmare a faptului că inculpatul săvârşeşte din nou. iar declaraţia acestuia se consemnează pe cerere. în mod practic. 3. domiciliul şi calitatea persoanei care o face. instanţei competente. 2 C. atât în cursul urmăririi penale. cererea de liberare provizorie poate fi făcută. prin ordonanţă. încetarea urmăririi penale. iar de instanţă. menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii. procedura soluţionării cererii de liberare provizorie presupune parcurgerea a două etape. achitarea sau încetarea procesului penal.pr. când liberarea provizorie s-a revocat ca urmare a faptului că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului. cu intenţie. când se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii. când se pronunţă pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă. etapa preliminară a măsurilor premergătoare şi etapa soluţionării propriu-zise a cererii.pen. Procedura liberării provizorii sub control judiciar şi pe cauţiune liberarea provizorie se poate obţine numai la cerere cererea de liberare provizorie poate fi făcută de către: învinuit sau inculpatul. soţul învinuitului sau inculpatului. cauţiunea se restituie în următoarele situaţii: când se revocă liberarea provizorie ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifică arestarea inculpatului. cauţiunea nu se restituie în următoarele situaţii: când liberarea provizorie s-a revocat ca urmare a faptului că inculpatul nu respectă cu rea-credinţă obligaţiile ce-i revin. cât şi în cursul judecăţii..

o instanţa va stabili obligaţiile ce urmează a fi respectate de către învinuit sau inculpat.5. în termen de 24 de ore de la pronunţare. titularii dreptului de recurs sunt învinuitul sau inculpatul. respectiv procurorul. cu rea-credinţă. fără motive temeinice. o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat. învinuitul sau inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului.măsurile premergătoare constau în : verificarea cererii. procedura soluţionării recursului presupune soluţionarea recursului are loc în condiţii de publicitate. asistat de apărător. când acesta. împotriva încheierii instanţei de judecată. prin admiterea sau respingerea recursului.6. ori de la comunicare. o cererea a fost făcută de către o altă persoană (un substituit procesual) şi nu a fost însuşită de învinuit sau inculpat. de revocare a liberării provizorii se poate declara recurs. procurorul. recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. soluţionarea propriu-zisă şedinţa de judecată are loc în regim de urgenţă. respingerea cererii de liberare provizorie se va dispune în următoarele cazuri: o nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii. o cererea nu este întemeiată. rezolvarea cauzei în aceeaşi zi. însuşirea cererii de către învinuit sau inculpat. prin încheiere se poate dispune admiterea ori respingerea cererii de liberare în ipoteza admiterii cererii de liberare provizorie se vor îndeplini următoarele activităţi: o învinuitul sau inculpatul va fi pus în libertate provizorie. Căi de atac încheierile privind liberarea provizorie pot fi atacate cu recurs. pentru cei lipsă. învinuitul sau inculpatul săvârşeşte din nou. Revocarea liberării provizorii liberarea provizorie poate fi revocată în următoarele cazuri: se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifică arestarea învinuitului sau inculpatului (atunci când după acordarea liberării provizorii se află despre existenţa condamnării anterioare care atrage reţinerea stării de recidivă). în ipoteza în care cererea nu este formulată de acesta. revocarea se poate dispune şi în lipsa inculpatului. 3. instanţa va dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului şi va emite un nou mandat de arestare. cu intenţie. participarea obligatorie a procurorului. obligaţiile ce-i revin. aducerea învinuitului sau inculpatului la judecarea recursului. la instanţa superioară. stabilirea cuantumului cauţiunii şi a termenului în care aceasta urmează a fi plătită. pentru cei prezenţi. 91 . învinuitul sau inculpatul nu îndeplineşte. 3. revocarea liberării provizorii se dispune de către instanţă prin încheiere cu ascultarea inculpatului. o persoanele interesate vor fi încunoştinţate. sunt ascultaţi învinuitul sau inculpatul. nu se prezintă la chemarea făcută. apărătorul acestuia. o copia de pe dispozitivul încheierii rămase definitive va fi transmisă către administraţia locului de deţinere şi către organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte învinuitul sau inculpatul. în vederea constatării menţiunilor legale.

aceste persoane să rămână fără ocrotire. instanţa va sesiza comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculoşi. 92 . în cursul urmăririi penale. internarea medicală. pentru a se dispune luarea măsurilor de siguranţă constând în obligarea la tratament medical ori în internarea medicală trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: să existe starea de boală sau intoxicare cronică cu alcool. interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. să fie ascultat învinuitul sau inculpatul. Măsurile de siguranţă Măsurile de siguranţă sunt măsuri procesuale care pot fi luate. bolii sau altei cauze. măsura de siguranţă poate fi dispusă pe o durată ce nu poate depăşi 180 de zile. stupefiante sau alte asemenea substanţe. măsurile de ocrotire se vor dispune cu îndeplinirea următoarelor condiţii: faţă de învinuit sau inculpat să se fi luat măsura reţinerii sau arestării preventive ori o măsură de siguranţă restrictivă de libertate (internarea medicală provizorie). să existe pericol pentru societate. cât şi în faza de judecată de instanţă numai faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii. 4.1.§4 Alte măsuri procesuale 4. în prezenţa apărătorului şi a procurorului. datorită vârstei. recursul nu suspendă executarea măsurii de siguranţă. organul judiciar care a dispus luarea măsurii preventive ori a internării medicale încunoştinţează autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire. să se constate iresponsabilitatea învinuitului sau inculpatului cauzată de o boală mintală ori de intoxicare. măsurile de siguranţă cu caracter medical se dispun numai de către instanţa de judecată. confiscarea specială şi interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. pentru a înlătura starea de pericol generată de acele fapte şi pentru prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni. atât în faza de urmărire penală. are nevoie de ajutor. dintre aceste măsuri de siguranţă obligarea la tratament medical şi internarea medicală devin măsuri procesuale. în mod provizoriu. Măsurile de ocrotire Măsurile de ocrotire sunt măsuri procesuale care se iau în cadrul procesului penal în vederea ocrotirii persoanelor ce ar avea de suferit în urma luării împotriva învinuitului sau inculpatului a unor măsuri preventive privative de libertate ori a unor măsuri de siguranţă ce implică restrânge rea libertăţii. interzicerea de a se afla în anumite localităţi. în lipsa învinuitului sau inculpatului. măsurile de siguranţă reglementate în Codul penal sunt următoarele: obligarea la tratament medical. care are nevoie de ocrotire: un minor. meserie ori o altă ocupaţie.2. expulzarea străinilor. hotărârea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internării poate fi atacată separat cu recurs. o persoană căreia i s-a instituit curatela sau o persoană care. în îngrijirea învinuitului sau inculpatului să se afle una din următoarele persoane. o persoană pusă sub interdicţie.

în cazul în care aceasta este una din cele la care se referă art. organe proprii de executare ale unităţii păgubite. în faza de urmărire penală. poprirea. în cazul în care se urmăreşte garantarea executării pedepsei amenzii. Măsurile asigurătorii 4. 17 C.pen. în principiu. Consideraţii preliminare Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real ce se iau în cursul procesului penal de către procuror sau de către instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea anumitor bunuri mobile şi imobile.pr.3. în faza judecăţii. să existe un proces penal cu privire la infracţiune. luarea măsurilor asigurătorii. în cazul în care procurorul care efectuează urmărirea penală a dispus această modalitate de aducere la îndeplinire. prin instituirea unui sechestru.2.4. prin ordonanţă. când măsura a fost luată de instanţa de judecată. până la concurenţa valorii probabile a pagubei. precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. instanţa de judecată. aplicabilă bunurilor imobile. inscripţia ipotecară. bunurilor aparţinând numai învinuitului sau inculpatului.. luarea măsurilor asigurătorii se dispune de către: procuror.1. pen.3. măsurile asigurătorii se pot lua asupra: bunurilor aparţinând învinuitului sau inculpatului (persoană fizică sau juridică). nu se pot lua măsuri asigurătorii asupra următoarelor categorii de bunuri: bunuri care aparţin unei unităţi dintre cele la care se referă art.). arătate în dispoziţiile art. să existe parte civilă (excepţie face cazul exercitării acţiunii civile din oficiu. şi măsura asigurătorie a fost dispusă de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată. constă în indisponibilizarea anumitor bunuri mobile aparţinând învinuitului sau inculpatului ori părţii responsabile civilmente. în vederea confiscării speciale. aplicabil bunurilor mobile. sentinţă sau decizie. (bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale. ori ale persoanei responsabile civilmente. 145 C. este facultativă (cu excepţia iptezei în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. executorul judecătoresc. (în ipoteza reparării pagubei produsă prin infracţiune ori a 93 . aplicabilă sumelor de bani. când nu există condiţia ca persoana vătămată să se constituie parte civilă). măsurile asigurătorii se vor dispune. bunurile exceptate de lege.3. 145 C. secretarul parchetului. Sechestrul penal propriu-zis Sechestrul penal reprezintă măsura asigurătorie cu cea mai frecventă aplicare în practică. obiectele de uz religios. dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel. 4. 406-409 C. cu îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe o pagubă materială produsă prin infracţiune. a reparării pagubei produse prin infracţiune.civ. alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de 2 luni etc. măsurile asigurătorii pot fi aduse la îndeplinire de către: procurorul care a luat măsura.pr.pen.. în condiţiile art. măsurile asigurătorii pot avea următoarele forme: sechestrul penal propriu-zis. prin încheiere. caz în care măsurile asigurătorii se dispun în mod obligatoriu). în cazul în care se urmăreşte asigurarea reparării pagubei ori confiscarea specială.

organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbal care va cuprinde. sumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului.învinuitul. acesta având obligaţia de a nu le înstrăina sau greva. debitorul poprit .persoana fizică sau juridică prejudiciată prin săvârşirea unei infracţiuni. ulterior sechestrării bunurilor mobile. organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate. acesta având obligaţia de a nu le înstrăina sau greva. în total sau în parte. sigilate. inscripţia ipotecară are ca efect indisponibilizarea bunului imobil în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune sau executării pedepsei amenzii. anexând copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru. bunurile sechestrate se ridică şi se încredinţează spre păstrare altor persoane. evaluarea. evaluarea. indicarea bunurilor găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestrul şi care sunt exceptate de lege de la urmărire. Inscripţia ipotecară Inscripţia ipotecară reprezintă o formă specială a sechestrului. rămân în posesia celui împotriva căruia s-a luat măsura. următoarele elemente: indicarea activităţilor efectuate de organul competent.3. unităţi de profil.3. în afară de menţiunile prevăzute la art. în acest caz. nesigilate.pr. consemnarea obiecţiilor părţilor sau ale altor persoane interesate. descrierea amănunţită a bunurilor sechestrate cu indicarea valorii lor.confiscării speciale). fie prin folosirea experţilor. constând în individualizarea şi enumerarea bunurilor sechestrate. terţul poprit . 4. constând în individualizarea şi enumerarea bunurilor sechestrate. instituirea sechestrului presupune efectuarea următoarelor operaţiuni: identificarea. fie prin folosirea experţilor..3. constând în stabilirea valorii bunurilor. fie pe bază de acte. declararea ca sechestrate a bunurilor care formează obiectul măsurii asigurătorii. rămân în posesia celui împotriva căruia s-a luat măsura. identificarea. ori aparţinând numai învinuitului sau inculpatului (în ipoteza garantării executării pedepsei amenzii). folosită pentru urmărirea sumelor de bani. la instituirea unei popriri vor participa următorii subiecţi: creditorul popritar . bunurile sechestrate. de la data primirii actului prin care se înfiinţează sechestrul.persoana fizică sau juridică ce datorează debitorului poprit o sumă de bani. Poprirea Poprirea reprezintă o formă specială a sechestrului. 4. 91 C. sunt poprite în mâinile acestora şi în limitele prevăzute de lege. respectiv.pen. aplicabilă în cazul bunurilor imobile. fie pe bază de acte. constând în stabilirea valorii bunurilor. inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de către cel păgubit. inculpatul sau partea responsabilă civilmente. procedura popririi cuprinde două momente: 94 .4. în funcţie de cum apreciază organul competent pericolul înstrăinării bunurilor: bunurile sechestrate. se poate numi un custode pentru păstrarea bunurilor. pot apărea următoarele situaţii.

efecte definitive şi depline se produc în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. Întrebare 95 . în scopul reparării în natură a pagubei pricinuită prin infracţiune şi asigurării lucrurilor împotriva riscului unor înstrăinări viitoare de către învinuit sau inculpat. în faza de urmărire penală. instanţa de judecată. În aceste condiţii. să nu plătească suma datorată şi să o ţină la dispoziţia organului judiciar care a înfiinţat poprirea. fiind internat în spital. restituirea lucrurilor are caracter provizoriu. Restabilirea situaţiei anterioare Restabilirea situaţiei anterioare constituie o măsură procesuală prin care se urmăreşte repararea în natură a pagubelor provocate prin infracţiune. printr-o încheiere.5. în termen de 5 zile de la scadenţă. pentru a se dispune restituirea lucrurilor. restabilirea să fie posibilă. restabilirea situaţiei anterioare va fi dispusă de către: procuror. ea va avea efecte definitive şi depline în momentul rezolvării definitive a acţiunii civile în procesul penal. lucrurile au fost ridicate de la învinuit sau inculpat sau de la cel care le-a primit de la aceştia pentru a le păstra. măsura arestării preventive fiind prelungită. în faza de judecată. Cererea parchetului a fost admisă. inculpatului sau părţii responsabile civilmente. cel în favoarea căruia s-a dispus măsura restituirii lucrurilor are obligaţia de a le păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii. restituirea lucrurilor nu stinghereşte aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. instanţa a examinat cererea parchetului în lipsa inculpatei şi a apărătorului acesteia. restabilirea situaţiei anterioare presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: schimbarea situaţiei rezultate în mod vădit din comiterea infracţiunii. în faza de judecată. 4. care va fi consemnată de debitor. instanţa de judecată. al doilea moment îl constituie plata sumei. restituirea lucrurilor va fi dispusă de către: procuror.primul moment îl constituie înfiinţarea popririi prin ordinul dat terţului. 4. Aspecte recapitulative La termenul fixat pentru soluţionarea propunerii parchetului de prelungire a arestării preventive a inculpatului.4. în faza de urmărire penală printr-o rezoluţie. printr-o încheiere. Restituirea lucrurilor Restiruirea lucrurilor reprezintă o măsură procesuală care se ia în cursul procesului penal (până la soluţionarea definitivă a cauzei). debitor al învinuitului. restabilirea situaţiei anterioare are caracter provizoriu. recipisele urmând a fi predate aceluiaşi organ în 24 de ore de la consemnare. prin rezoluţie. se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: lucrurile sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detenţia sa. după caz. la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare. acesta nu a fost adus în faţa instanţei.

pr. Bucureşti. Neagu. D. Revista de Drept Penal nr. 105-106 Ghe. este obligatorie prezenţa apărătorului. Udroiu. 2 C. p. Arestare preventivă. Ghe. Revista de Drept Penal nr. M. Sinteze de teorie. 1/2005. Doltu. D. comentată şi adnotată. Bucureşti. Revista Dreptul nr. II. 2007.. Editura Rentrop&Straton. Speţe. Partea generală. Editura Chem area. 413 p. Dumitrescu. nu poate fi adus în faţa instanţei sau se află în alte situaţii care fac imposibilă deplasarea acestuia. A. Editura Juridică. Încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului. Revista de Drept nr. I. 204 p. 219-228 C. Drept procesual penal. căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. p. fiind încălcate dispoziţiile relative la existenţa juridică obligatorie. Obligarea de a nu părăsi ţara. propunerea de arestare preventivă a fost admisă fără ca vreun apărător. inculpatul arestat se află internat în spital şi. p. Drept procesual penal. Temeiuri. ediţia a II-a. Bucureşti. Specific. Reţinerea şi arestarea. Ciuncan. 2). inscripţia ipotecară şi poprirea. p. Revista de Drept Penal nr.S. C. D. Bucureşti. Bucureşti. Un caz special de revocare a măsurii arestării preventive: boala învinuitului sau inculpatului arestat. Revista Dreptul nr.S. p. conform art. Tratat. 2004 B. să fie prezent. 6/2005. Legislaţie. 181-184 C. doctrină şi jurisprudenţă. M ateuţ . 2/2005. vol. Theodoru. Verificări privind arestarea preventivă în cursul judecăţii. Nuţu. 563 p. 125-140 I. Gr. Bucureşti. p. Bucureşti. Damaschin. 2/2005. 2002. 128-129 96 . Având în vedere că. Coraş. Ţuculeanu. ales sau desemnat din oficiu. 132-135 L. din cauza stării sănătăţii. Neagu. 108-112 M. Liberarea provizorie pe cauţiune şi sub control judiciar. Tratat. Partea generală.Este legală procedura procedura prin care s-a soluţionat cererea de prelungire a arestării preventive? Răspuns Propunerea de prelungire a duratei arestării preventive se poate examina în lipsa inculpatului. Editura Lumina Lex. 319 p. Paraschiv. în speţă. cu îndeplinirea următoarelor două condiţii: 1). Editura Lumina Lex. Reţinerea de organele de poliţie. Grile. A. 2/2005. p. Bibliografie Bibliografie obligatorie I. Ţuculeanu. Arestarea preventivă. Revista Dreptul nr. Editura Hamangiu. Lefterache. 2004. Drept procesual penal. Drept procesual penal. revăzută şi adăugită. Contestarea acestor măsuri asigurătorii. Liberarea provizorie. p. Procedură penală. Iaşi. Damaschin. Partea generală. Bogdan. Editura Continent XXI. 231-248 I. ediţia a IIa. Paraschiv. Bibliografie facultativă Gr. 1/2005. Din nou depre calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă privind măsurile preventive.pen. M. C. Editura Global Lex. Mateuţ . încheierea pronunţată este lovită de nulitate absolută. 5/2005. Sechestrul penal. Sima. 197 alin. 1994 C. Arestarea preventivă. Ionescu. 2007. p. Toma. 151-154 L. Ciuncan. 4/2004. C. Revista de Drept Penal nr. 2000. 220 p. Revista Dreptul nr. 1/2005. 2006.

Revista Dreptul nr.D. Emiterea mandatului de arestare preventivă în cazul admiterii recursului parchetului. 4/2006. 4/2006. p. Dacă recurgerea abuzivă la cererea de recuzare poate constitui motiv de menţinere sau prelungire a arestării preventive. p. Revista Dreptul nr. Coraş. 223224 L. Peicu. 234-235 97 .

spre exemplu. actele procesuale: manifestări de voinţă ale organelor judicare şi ale părţilor de care depinde desfăşurarea procesului penal până la punerea în executare a hotărârii penale definitive.pr. calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei.Capitolul al VII-lea ACTELE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE §1. Comunicarea actelor procedurale. 129 alin. punerea în mişcare a acţiunii penale. cercetarea la faţa locului. Actele procesuale şi procedurale. potrivit art. în cazul citării actul procesual îl reprezintă dispoziţia de citare iar actul procedural este citaţia însoţită de procedura de înştiinţare a persoanei citate. citaţia trebuie să cuprindă următoarele menţiuni (art. prenumele celui citat. introducerea plângerii prealabile de către persoana vătămată. sediul său. rezoluţia de începere a urmăririi penale. ascultarea unui martor. încheierile instanţei. Citarea Citarea reprezintă instituţia prin intermediul căreia organele judiciare asigură prezenţa părţilor sau a altor persoane la activitatea procesuală. încunoştinţarea părţilor despre efectuarea cercetării la faţa locului). etc. §2. dispoziţia de citare a unor anumite persoane. 2 C.pen. 176 C. sunt acte procesuale următoarele manifestări de voinţă: începerea urmăririi penale.1. împăcarea părţilor etc. acte de documentare procedurală: înscrisurile în care se consemnează îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale. distincţie citare/încunoştinţare prezenţa părţilor sau a altor persoane poate fi asigurată şi prin intermediul încunoştinţării (spre exemplu. ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală. luarea măsurilor preventive sau a măsurilor asigurătorii. executarea unui mandat de aducere sau de arestare. Mandatul de aducere 2. sunt considerate acte de documentare procedurală.): denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care emite citaţia. neprezentarea în cazul încunoştinţării nu este sancţionată de lege. data emiterii şi numărul dosarului. pe când neprezentarea în urma citării poate determina aplicarea unei amenzi sau aducerea silită. Citarea. Noţiune. efectuarea unei percheziţii. rechizitoriul. sunt acte procedurale. trimiterea în judecată. ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale. spre exemplu.pr pen. înmânarea citaţiei. actele procedurale: mijloacele juridice prin care se aduc la îndeplinire sarcinile ce decurg din actele procesuale. rezoluţia de clasare. numele.. 98 .

judeţul. sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală în cauză (în ipoteza în care nu se cunoaşte adresa unde locuieşte persoana citată şi nici adresa locului de muncă iar locul săvârşirii infracţiunii este multiplu). citarea unei persoane se poate face în mai multe locuri. în acest caz. iar noul sediu nu este cunoscut. procedura se îndeplineşte prin comandantul unităţii militare). în ipoteza neidentificării sediului persoanei juridice). cu care să se prezinte la termenul fixat. citarea se face prin scrisoare recomandată. sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvîrşit infracţiunea (în ipoteza în care nu se cunoaşte adresa unde locuieşte persoana citată şi nici adresa locului de muncă. administraţia unităţii sanitare (în ipoteza în care persoanele citate sunt internate în spital sau într-o casă de sănătate). avizul de primire a scrisorii recomandate. care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea. înmânarea citaţiei se face prin îndeplinirea procedurii legale procedura citării este adusă la îndeplinire de agenţii procedurali (persoane anume însărcinate din cadrul organelor de urmărire penală sau al instanţei de judecată) ori de către lucrătorii serviciului poştal.adresa celui citat. că partea citată poate. precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi locul indicat. semnat de destinatar sau refuzul de primire a acesteia ţine loc de dovadă de îndeplinire a procedurii de citare). 2 şi 3 apărarea este obligatorie. adresa locului de muncă (în ipoteza în care nu se cunoaşte adresa unde locuieşte persoana citată. o la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea . cu arătarea consecinţelor legale în caz de neprezentare. luna şi anul. semnătura emitentului. persoana juridică se citează astfel: o la sediul acesteia. o la locuinţa mandatarului ori la sediu practicianului în insolvenţă desemnat în calitate de mandatar. i se va desemna un apărător din oficiu. numărul şi apartamentul unde locuieşte. 171 alin. iar în cazul în care partea nu îşi alege un apărător. înmânarea citaţiei persoanei care urmează să se prezinte în faţa organelor judiciare 99 . în urma investigaţiilor organelor de urmărire penală sau ca urmare a investigaţiilor agentului procedural). iar în comune: comuna şi satul. după cum urmează: adresa unde locuieşte persoana citată (adresa unde locuieşte efectiv persoana în cauză poate fi aflată pe baza declaraţiei acesteia. când sediul este fictiv ori persoana juridică nu mai funcţionează la sediul declarat. strada. ziua. în citaţie se menţionează. în vederea exercitării dreptului la apărare. locul de înfăţişare. în absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil o permite. când este cazul. că potrivit art. unitatea militară (în ipoteza în care persoanele citate au calitatea de militari. administraţia locului de deţinere (în ipoteza în care persoanele citate se află în stare de deţinere). în condiţiile legii. că partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat. persoana citată locuieşte în străinătate (citarea se face normelor de drept penal internaţional aplicabile în relaţia cu statul solicitat. orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat. procedura se îndeplineşte prin prin serviciul de personal al unităţii). să consulte dosarul aflat la arhiva instanţei. ora.

persoana citată primeşte citaţia şi semnează dovada de primire care se înaintează organului emitent. citaţia se înapoiază organului emitent. dacă persoana citată primeşte citaţia dar nu vrea sau nu poate să semneze dovada de primire. agentul procedural face investigaţii în vederea descoperirii apartamentului sau camerei (dacă s-a descoperit adresa completă. agentul procedural afişează citaţia pe uşa locuinţei indicate în citaţie. se informează despre noua adresă şi întocmeşte un proces-verbal. dacă persoana citată şi-a schimbat adresa fără a încunoştinţa organul judiciar. dacă imobilul indicat în citaţie nu mai există. locul de deţinere. citaţia nu va fi înmânată unui minor sub 14 ani. 246 C. terminologia folosită în Codul de procedură penală comunicare (spre exemplu. oricărei persoane care locuieşte cu ea. înştiinţarea despre îndeplinirea unui act procedural. unei persoane lipsite de discernământ). agentul procedural afişează citaţia pe uşa locuinţei acesteia. ori despre data la care urmează să se producă un asemenea act. citaţia se afişează pe uşa principală a clădirii. cât şi la pronunţare. Comunicarea altor acte procedurale Comunicarea altor acte procedurale: mijlocul prin care sunt aduse la cunoştinţa persoanelor care participă la desfăşurarea procesului penal actele procedurale sau evenimentele procesuale care au avut loc ori urmează să aibă loc. în mod obişnuit. unei rude. li se comunică copii de pe dispozitivul hotărârii). iar persoanele care pot primi citaţia lipsesc (citaţia se predă administratorului. portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte. în ipoteza imposibilităţii de a afla noua adresă. care s-a produs. dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel. citaţia poate fi înmânată altor persoane dacă: persoana citată nu este acasă (în acest caz citaţia poate fi înmânată soţului. modalităţi transmiterea unei copii de pe actul procedural. îndeplinirea procedurii de citare presupune redactarea dovezii de primire şi a procesului-verbal de predare sau afişare a citaţiei. agentul procedural se informează despre noua adresă şi. procurorul înştiinţează persoanele interesate despre încetarea urmăririi penale). citaţia destinată unei persoane juridice se predă la registratură sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei.pen. încheind despre aceasta un proces-verbal. încheindu-se proces-verbal). iar în citaţie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieşte.. dacă adresa nu este descoperită. 100 . persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel.pen. potrivit art. 360 C. persoanei care.se aplică dispoziţiile relative la înmânarea citaţie personal).. inculpatului deţinut ori aflat în vreunul din cazurile de asistenţă juridică obligatorie. care au lipsit la pronunţare.pr.pr. îi primeşte corespondenţa. înştiinţare (spre exemplu. dacă persoana citată nu vrea să primească citaţia. unitatea militară. potrivit art. 2. părţilor care au lipsit atât la judecată. dacă persoana este citată la locul de muncă.2. unitatea sanitară. agentul procedural lasă citaţia celui în cauză şi menţionează acest aspect într-un proces-verbal. agentul procedural îndeplineşte procedura potrivit dispoziţiilor mai sus-menţionate.

respectiv comandantul unităţii militare sau comandantul garnizoanei (în ipoteza în care prin mandatul de aducere se vizează o persoană având calitatea de militar). sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la citare privind locul unde se face comunicarea.1.. jandarmeria.pen. mandatul de aducere este adus la îndeplinire de către organele de poliţie. §3 Modificarea actelor procedurale. potrivit art. dacă organul de urmărire penală sau instanţa constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură. în situaţia în care persoana citată nu s-a prezentat şi prezenţa ei este necesară.încunoştinţare (spre exemplu.pen. mandatul de aducere reprezintă actul procesual prin care se ordonă conducerea unei persoane în faţa organului judiciar. mandatul de aducere nu poate fi adus la îndeplinire: dacă persoana arătată în mandat nu poate fi adusă din motive de boală sau din orice altă cauză. în conţinutul unui act procedural există date..pen. 159 alin. constatări ori menţiuni care nu au fost voite ori care nu corespund realităţii. 2. cel însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta printr-un proces-verbal.). Îndreptarea erorilor materiale. preşedintele instanţei ierarhic superioare celei de la care se strămută cauza încunoştinţează părţile despre introducerea cererii de strămutare). administraţia locului de deţinere este obligată să aducă la cunoştinţă inculpatului despre prelungirea arestării preventive (art.pr. Modificarea actelor procedurale obiectul modificării din conţinutul unui act procedural lipsesc unele date. constatări ori menţiuni. persoanele aduse cu mandat de aducere au dreptul de a fi ascultate de îndată de către cel care a emis dispoziţia respectivă. Înlăturarea unor omisiuni vădite. 11 C. care se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanţei de judecată. Mandatul de aducere Mandatul de aducere: actul procesual prin care se ordonă aducera unei persoane în faţa organului judiciar.pr. 38 C. în conţinutul unui act procedural sunt consemnate în mod greşit unele date. 11 C. procedura modificării actelor procedurale 101 . aducerea la cunoştinţă (spre exemplu. persoanele aduse cu mandat de aducere nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor. încheie un proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetările făcute şi se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanţei de judecată. procedura aducerii cu mandat a unei persoane presupune o serie de reguli: învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie. 3. modul de înmânare sau predarea actului comunicat şi dovada de îndeplinire a procedurii comunicării. cel însărcinat cu executarea face cercetări şi dacă acestea au rămas fără rezultat. constatări ori menţiuni.pr. poliţia comunitară.3. potrivit art. 159 alin. aducerea propriu-zisă (actul de executare al mandatului) constituie un act procedural cu caracter de constrângere. dacă persoana prevăzută în mandat nu este găsită la adresa indicată.

rămân valabile. 4. modificările sunt confirmate în scris.1. §4 Instituţii legate de actele procesuale şi procedurale 4. Îndreptarea erorilor materiale evidente Erorile materiale evidente sunt greşeli scriptice asupra unor nume sau prenume.1. nu constituie eroare materială). pentru îndreptarea erorii. Termenele 4.2. asupra unor date caracteristice la care se referă actul. care a avut ca urmare desfăşurarea judecăţii în lipsa celui greşit citat. organul de urmărire penală sau instanţa de judecată întocmeşte un proces-verbal sau încheiere. interpreţi. 3. sunt considerate omisiuni vădite situaţiile în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu s-au pronunţat cu privire la : sumele pretinse de martori. restituirea lucrurilor.1. nu se mai pot opera modificări. îndreptarea erorilor materiale nu este posibilă în situaţia în care greşelile cuprinse în actul procedural scris pot avea consecinţe asupra desfăşurării procesului penal sau asupra răspunderii penale sau civile (citarea sub nume sau prenume greşite. 3. Înlăturarea unor omisiuni vădite omisiunile vădite presupun absenţa unor menţiuni pe care actul procedural trebuia să le cuprindă. făcând menţiune şi la sfârşitul actului corectat. la cererea celui interesat ori din oficiu. îndreptarea erorilor materiale evidente se realizează astfel: erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul.2. în cuprinsul sau la sfârşitul actului de către cei care l-au semnat. dacă actul a fost semnat. calităţi procesuale care rezultă fără dubiu din compararea cu datele dosarului sau cu ceea ce cuprinde însuşi actul în care s-a produs eroarea. părţile pot fi chemate pentru a da unele lămuriri.actele procedurale vor fi modificate în cursul întocmirii sau imediat după întocmire. despre îndreptarea efectuată. apărători. ele stabilind sau disciplinând în timp măsurile pe care organele judiciare le pot lua în ceea ce priveşte privarea sau restrângerea drepturilor persoanei. Noţiune Termenele sunt intervale de timp înăuntrul cărora sau după epuizarea cărora pot fi îndeplinite acte şi măsuri procesuale sau procedurale. locurile nescrise în cuprinsul unei declaraţii trebuie barate. ci numai semnalări prin act separat asupra defectelor de conţinut.intervale de timp determinate de lege pentru ocrotirea unor drepturi sau interese extraprocesuale. ridicarea măsurilor asigurătorii.1. experţi. astfel încât să nu se poată face adăugiri. dar care nu schimbă înţelesul frazei. drepturi conferite în afara procesului penal 102 . dar anterior semnării. asupra unor indicaţii numerice. modificările neconfirmate.3. Clasificarea termenelor criteriul naturii drepturilor şi intereselor ocrotite termene substanţiale .

). modul de calcul al termenelor procedurale la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora. când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare.au în vedere intervale de timp fixate pentru a ocroti drepturi şi interese ale persoanei.(termenele care privesc durata măsurilor preventive. 425 C. sistemul calendaristic.intervalele de timp după a căror expirare poate fi realizat un anumit act (dacă într-o cauză penală nu s-a făcut recurs de către inculpatul condamnat.pr. nu se poate trece la punerea în executare a hotărârii). un termen de 24 de ore care începe să curgă joi la ora 10 se împlineşte vineri la ora 12). criteriul efectelor pe care le produc termene peremptorii sau imperative . după caz. la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul. afară de cazul când legea dispune altfel se folosesc două sisteme de calcul diferite. de apel sau de recurs. sistemul pe unităţi de timp libere şi sistemul calendaristic sistemul pe unităţi de timp libere. în cazul reţinerii. termene de recomandare .) termenele procedurale . la sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an (spre exemplu.pen.intervale de timp în interiorul cărora trebuie îndeplinite anumite acte (termenul de 10 de zile pentru declararea apelului. respectiv termene substanţiale. termenele socotite pe luni sau pe ani expiră. în care organul de cercetare penală are obligaţia să înainteze procurorului plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală.1. 2 lit. un termen de o lună început la 15 mai expiră la 15 iunie). termenele aplicate în domeniul liberării condiţionate. termenele pe zile (termenul general.pen. termenele pe ani (termenul de 1 an pentru introducerea cererii de revizuire (art. dacă ultima zi a termenului pe luni sau pe ani cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare.pen. termenul de 24 de ore care a început să curgă pe 16 mai la ora 9 se împlineşte pe 17 mai ora 9). până la expirarea termenului de recurs.). 276 C. conferite în cadrul procesului penal (termenul de apel şi termenul de recurs. termenele pe luni (termenul de 3 luni pentru depunerea recipisei de plată a amenzii. termenele de prescripţie a răspunderii penale etc. termenul expiră în ultima zi a acelei luni.pr. de 10 zile). criteriul unităţii de timp în funcţie de care se calculează termenele pe ore (termenul de 48 de ore. ziua. termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează. termene dilatorii . ora sau ziua de la care începe şi la care sfârşeşte termenul intră în durata acestuia sistemul unităţilor pline de timp ( spre exemplu. conform art. nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte (spre exemplu. a C.). 397 alin. modul de calcul al termenelor substanţiale în calcularea termenelor privind luarea. conformart.intervalele de timp înăuntrul cărora este recomandat a se efectua un anumit act procesual sau procedural. termenul de 20 de zile în care se poate face plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale). termenul de rezolvare de către procuror a plângerilor îndreptate împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală etc.3.). luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului. 4. 103 . menţinerea ori revocarea măsurilor preventive. Modul de calcul al termenelor modul de calcul al termenelor are în vederea clasificarea termenelor în termene procedurale.pr.

o asemenea hotărâre nu poate fi supusă căilor de atac.1.3.2. o hotărâre judecătorească redactată de un student aflat în practică). în cazul în care acestea îşi depăşesc limitele competenţei stabilite prin lege. prin sancţiuni procedurale penale se înţeleg nulităţile. 42 alin.4. Nulităţile Nulităţile sunt sancţiuni procedurale care intervin ori de cîte ori un act procesual sau procedural. se are în vedere un act care nu mai poate lua fiinţă. 4. potrivit art. nu este imperfect sau greşit realizat.pr. 4 C. sancţiunile procedurale penale sunt următoarele: inexistenţa. 104 . decăderea. în sens restrâns. Inadmisibilitatea Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine ca urmare a exercitării de către părţile în proces a unor drepturi care nu le sunt conferite sau a unor drepturi procesuale epuizate. se impune refacerea actului sau activităţii anulate. având drept urmare apariţia unei vătămări procesuale. Decăderea pierderea unui drept procesual care nu a fost exercitat în termenul peremptoriu prevăzut în lege distincţie decădere/nulitate nulitatea se referă la acte procesuale. 4. spre exemplu. în sens larg.2. va interveni sancţiunea nulităţii spre exemplu.2.2. deoarece. cel ce nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege. inadmisibilitatea. distincţie inadmisibilitate/nulitate inadmisibilitatea poate privi numai actele părţilor în proces.calcularea termenelor substanţiale pe luni şi pe ani: luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă termenul. Sancţiunile procedurale penale 4. spre exemplu. 4. deoarece a expirat termenul prevăzut de lege.2.2. actul procesual care nu a luat fiinţă juridică. respectiv nulităţile. 4.pen.2. ori o activitate procesuală s-a realizat fără respectarea legii. respectiv nu s-a produs în condiţiile necesare pentru a se naşte. ele având numai aparenţa unor existenţe juridice. în aces caz. ci pur şi simplu nu există (poate fi socotită ca inexistentă. Consideraţii preliminare Sancţiunile procedurale penale sunt remedii procedurale prin intermediul cărora actele procesuale şi procedurale îndeplinite în mod nelegal devin lipsite de valabilitate. nu şi pe acelea ale organelor judiciare. este decăzut din exerciţiul dreptului procesual de a apela hotărârea. 4. Inexistenţa actele inexistente sunt socotite simple realităţi de fapt. va fi incidentă sancţiunea inadmisibilităţii în ipoteza declararii unui apel împotriva unei hotărâri de declinare a competenţei..5. decăderea se referă la exercitarea drepturilor procesuale.

Amenda judiciară 4. efectele prevăzute de lege. de orice parte. nu i se aduce la cunoştinţă că are dreptul la apărare). în funcţie de criteriul modului de aplicare şi al efectelor produse. 197 alin. sunt prevăzute limitativ în art. publicitatea şedinţei de judecată. o prevăzute în mod limitativ. 4. actul este considerat nul din momentul în care a fost efectuat cu încălcarea legii şi nu din momentul în care s-a declarat nulitatea lui) refacerea actului (de către organul judiciar care le-a întocmit. participarea procurorului la şedinţa de judecată. Cheltuielile judiciare 105 .pr. Cheltuielile judiciare. pot fi invocate în orice stare a procesului penal. de îndată şi mai înainte de prima audiere. când este obligatorie potrivit legii. nulităţile relative se caracterizează prin aceea că vătămările produse pot fi acoperite prin voinţa părţilor.3. producând. o vătămarea produsă este considerată întotdeauna ca existentă. nulităţile virtuale (învinuitului. nulităţile relative pot fi invocate numai într-un anumit moment al procesului.). efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.pen.pr. şi se iau în considerare chiar din oficiu. şi constau în nerespectarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei. nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea care a suferit vătămarea prin încălcarea legii. 2 C. o nulităţile pe care legea le prevede pentru respectarea unor anumite norme procesuale. prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător. când sunt obligatorii potrivit legii. nulitatea poate fi invocată. ele putând opera numai în situaţia existenţei dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. nulitatea relativă poate fi invocată şi din oficiu de către instanţa de judecată.3. nulităţile se clasifică în nulităţi absolute şi nulităţi relative nulităţile absolute nu pot fi înlăturate în nici un mod. în cazul în care refacerea actului se poate face în faţa instanţei care a constatat. numai în cursul efectuării actului. 197 alin. prin încheiere. 5 C. de către alte organe care constată ulterior nulitatea actului). nefiind nevoie de probe în acest sens şi neputând a fi combătută. în situaţia în care anularea actului poate contribui la aflarea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei. numai la primul termen de judecată cu procedură completă. incidenţa sancţiunii nulităţii determină anularea actului (lipsirea actului de efecte juridice.pen. când partea este prezentă. o nu sunt prevăzute în mod expres. aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului (art.în funcţie de criteriul modului de exprimare. iar dacă a lipsit la efectuarea actului. nulităţile se clasifică în: nulităţi exprese (încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie. totodată. încălcarea dispoziţiilor legale. încălcarea dispoziţiilor relative la sesizarea instanţei de judecată. caz în care actul efectuat cu încălcarea legii rămâne valabil. încălcarea dispoziţiilor relative la publicitatea şedinţei de judecată). sesizarea instanţei compunerea instanţei de judecată.1.

când sunt mai mulţi inculpaţi condamnaţi. retribuirea apărătorilor şi alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea activităţii judiciare). în celelalte cazuri privind restituirea cheltuielitor judiciare făcute de părţi.pen.). cheltuielile de procedură pot fi suportate şi de către partea responsabilă civilmente. plata cheltuielilor făcute de părţi în caz de condamnare dacă acţiunea civilă este admisă în totalitate. a-e C. inculpatul este obligat să plătească cheltuielile judiciare făcute de partea vătămată şi parea civilă. potrivit legii. la stabilirea acestei părţi se ţine seama. plata cheltuielilor făcute de părţi în caz de achitare: partea vătămată este obligată să plătească inculpatului şi părţii responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceştia. ambele părţi. în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri. pentru fiecare dintre inculpaţi. instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. partea civilă (dacă i s-au respins pretenţiile civile şi numai în măsura în care cheltuielile au fost determinate de către ea) sau inculpat (în cazul în care.pr. instanţa poate obliga pe inculpat la plata totală sau numai a unei cote din cheltuielile făcute de partea civilă. dacă în cauză a fost şi parte responsabilă civilmente. în toate celelalte cazuri statul suportă cheltuielile de procedură. de către inculpat (dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale sau există o cauză de nepedepsire). pentru buna desfăşurare a procesului penal (efectuarea actelor de procedură. în caz de încetare a procesului penal. instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile.). rămân. în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la suportarea pagubei plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri: în caz de achitare de către partea vătămată (dacă cheltuielile au fost determinate de aceasta). deşi achitat. dacă acţiunea civilă este admisă în parte. în cazul în care inculpatul cere continuarea procesului penal de către partea vătămată (dacă instanţa de judecată pronunţă achitarea în baza art. cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare. 106 . clasificare cheltuieli de procedură (avansate de stat).pen. 10 lit. care a fost obligată în solidar cu inculpatul la suportarea pagubei.) sau inculpat (dacă instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal. pentru asistarea părţilor.pen. recursul sau cererea.Prin cheltuieli judiciare se înţeleg acele cheltuielile făcute. 10 lit. potrivit legii. în caz de împăcare. întrucât nu s-a constatat vreunul din cazurile prevăzute în art.pr. administrarea probelor. a-e C. conservarea mijloacelor materiale de probă. în toate cazurile.pr. partea vătămată (în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea a fost tardiv introdusă). instanţa stabileşte partea din cheltuieli datorată de fiecare. cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori şia retras apelul. 10 lit. respectiv. dacă sunt mai mulţi inculpaţi condamnaţi. tot în solidar şi la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă. a fost totuşi obligat la repararea pagubei 1 sau dacă a fost achitat în baza art. de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare. b C. aceasta va fi obligată. în măsura în care au fost provocate de ea. cheltuieli de judecată (avansate de părţi) plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare: inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

organele judiciare despre orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal. martori. experţilor. neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare.3. abateri judiciare sancţionate cu amendă judiciară de la 100 lei (RON) la 1. lipsa nejustificată a expertului sau interpretului legal citat. în termen de 3 zile.000 lei (RON): neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale. precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de către reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii. agenţilor procedurali. neluarea de către reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia. 107 . prin încheiere. precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii. nerespectarea de către învinuit sau inculpat a obligaţiei de a încunoştinţa în scris. în urma unei percheziţii sau ridicări de obiecte. precum şi altor salariaţi ai instanţelor şi parchetelor. nerespectarea de către părţi. prin ordonanţă. împiedicarea în orice mod a exercitării. apărătorii acestora. abateri judiciare sancţionate cu amendă judiciară de la 250 lei (RON) la 5. interpreţilor sau ale oricăror alte persoane. la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată. faţă de judecător sau procuror. ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea. interpreţi sau orice alte persoane a măsurilor luate de preşedintele completului de judecată pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei.o în cazul încetării procesului penal ca urmare a împăcării părţilor. nerespectarea obligaţiei de păstrare a obiectelor şi înscrisurilor lăsate în păstrare. a atribuţiilor ce revin organelor judiciare. experţi.2. de organul de urmărire penală. dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal. a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea. în termenul stabilit de acesta. peronalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor. în cazul în care fapta constituie infracţiune amenda se aplică. manifestările ireverenţioase ale părţilor. în legătură cu procesul. neîndeplinirea ori îndeplinirea greşită a îndatoririlor de înmânare ori de comunicare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale. experţilor desemnaţi de organul judiciar în condiţiile legii. 4. aplicată în cazul săvârşirii unei abateri judiciare prevăzute de Codul de procedură penală. precum şi a oricăror alte lucrări. iar de instanţa de judecată.000 lei (RON) lipsa nejustificată a martorului. fără a sigura substituirea.000 lei (RON) lipsa nejustificată a apărătorului. apărătorilor acestora. Amenda judiciară Amenda judiciară reprezintă acea sancţiune procesuală. de transmitere a dosarelor. inculpatul nu poate fi obligat să plătească părţii vătămate cheltuielile judiciare atât timp cât inculpatul nu a consimţit la plata lor. neîndeplinirea de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor scrise ale procurorului. aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală. ales sau desemnat din oficiu. după caz. în condiţiile legii. abateri judiciare sancţionate cu amendă judiciară de la 500 lei (RON) la 5. precum şi neexecutarea mandatelor de aducere. martorilor. tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite.

Editura Rentrop&Straton. 148-150 I.S. C. Beceru. Bucureşti. Damaschin. Discuţii în legătură cu mandatul de aducere. a fost citată prin remiterea citaţiei către funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei. Sinteze de teorie.pr. 9/2002. Iaşi. p. în speţă. C. Amenzile judiciare în procesul penal. Frenţiu. 140-147 L.S. M ateuţ . p. Neagu. Drept procesual penal. I. G. Legea nu menţionează. Un aspect specific al cheltuielilor de judecată în cazul admiterii contestaţiei la executare. constituită parte civilă. V. Paraschiv. C. Editura Hamangiu. ediţia a II-a. Bibliografie Bibliografie obligatorie I. Bucureşti. Întrebare S-au respectat dispoziţiile relative la procedura citării? Răspuns În cazul citării unor persoane juridice. Suportarea cheltuielilor judiciare în situaţia scoaterii de sub 1 urmărire penală a inculpatului în baza art. Speţe. 18 C. Bucureşti. Editura Global Lex. Turianu. şi obligaţia funcţionarului de a aplica ştampila pe citaţia primită. Partea generală. Ristea. p. Nepronunţarea în şedinţă publică. Împăcarea părţilor în recurs. procedura de citare a părţii civile a fost legal îndeplinită. Tratat. Nulitate. Potrivitu. În aceste condiţii. II. 179-191 G.persoana amendată poate cere scutirea de amendă sau reducerea amenzii. Editura Lumina Lex. Drept procesual penal. Partea generală. 4 C. Bibliografie facultativă Gr. 413 p. pen. Theodoru. p. Paraschiv. 2004 I. potrivit art. Tratat. 2007. 563 p. Editura Chem area. 2006. M. 143-145 G. Pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu există aplicată ştampila persoanei juridice. citaţia se predă la registratură sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei. 1994 C. Gr. justificând în cerere şi motivul pentru care nu a putut îndeplini obligaţia. Drept procesual penal. II. Potrivitu. revăzută şi adăugită. 2/2006.. Revista de Drept Penal nr. 2007. cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea dispoziţiei de amendare. Neagu. Grile. M.pen. Revista Dreptul nr. Ghe. Drept procesual penal. 155-156 S. Aspecte recapitulative Într-o cauză penală persoana juridică prejudiciată. Ivaşcu. 7/2003. însă. vol. Revista Dreptul nr. Revista Dreptul nr. 1/2005. ediţia a IIa. 1/2005. p. Damaschin. organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pot dispune scutirea sau reducerea amenzii. p. Revista Dreptul nr. 209-212 108 . Bucureşti. Procedură penală. Cheltuieli judiciare. 178 alin. Partea generală. 10/2003. Pătulea. Revista de Drept Penal nr.

II. N. I. 5/2006. Citarea inculpatului în procesul penal. T. Şandru.I. Godeanu. p. Revista Dreptul nr. 194-198 109 . Suplinirea citării prin alte acte.