You are on page 1of 49

BURCEA V.

MARIN

METODOLOGIA ŞI METODICA CERCETĂRII SOCIALE

ŞTIINŢIFICE ÎN ŞTIINŢELE

Introducere.................................................................................................. 3 Capitol 2. Conceptul de metodologie în ştiinţele sociale............................5 Elementele schemei de cercetare................................................................................................... 13 Capitolul 4. Tipuri de cercetări sociologice.............................................. 20 Consideratii conceptuale despre tipuri de cercetări sociologice.................................................... 20 Clasificarea cercetărilor................................................................................................................. 21 Cercetări fundamentale......................................................................................................... 22 Cercetări aplicative................................................................................................................22 Capitolul 5. Fazele cercetării sociologice...................................................................................... 23 Capitolul 6 Chestionarul în cercetarea sociologică........................................................................26 Capitolul 7. Interviul sociologic............................................................... 29 Capitolul 8. Focus grupurile..................................................................... 33 Capitolul 9. Tehnicile de scalare.............................................................. 37 Capitolul 10. Eşantionarea în cercetarea socială.......................................43

2

Introducere
De ce un curs de metodologia cercetării? · pentru o înţelegere a limbajului ştiinţific folosit în transmiterea cunoştinţelor din domeniul social. Transmiterea unor cunoştinţe teoretice implică utilizarea unor elemente specifice limbajului ştiinţific, cum sunt cele de noţiune, concept, definiţie, dimensiune, indicatori, operaţionalizare, funcţionare, structură etc., care, dacă nu sunt bine precizate, riscă să inducă multe confuzii greu de stăpânit ulterior. · pentru a putea delimita produsele obiective, cu caracter ştiinţific, de alte forme de cunoaştere socială, care coexistă la un moment dat (limbajul ideologic, jurnalistic, stereotipuri etc.). Pentru viitorul specialist în domeniul afacerilor este foarte important să-şi formeze o gândire alternativă, care să-i permită să identifice, din ansamblul informaţiilor şi cunoştinţelor disponibile la un moment dat în domeniul de activitate, pe acelea care sunt obiective şi relevante pentru rezolvarea unei situaţii particulare. El trebuie să-şi însuşească limbajul ştiinţific pentru a putea privi critic atât produsele intelectuale de pe piaţă, cât şi pe cele neştiinţifice, pe care le poate utiliza ca informaţie primară în propriul său demers analitic. · pentru a câştiga mai multă rigoare şi precizie în comunicarea cu profesorii şi în elaborarea lucrărilor solicitate. Metodologia este „gramatica” limbajului ştiinţific. La un curs, profesorul transmite cunoştinţe despre o anumită temă folosind regulile acestei gramatici, o anumită logică explicativă pe care adesea, studentul, în absenţa unor prenoţiuni metodologice, nu o conştientizează ca atare. Prin urmare, el va tinde să reţină doar cunoştinţele noi (informaţiile) primite, pe care va fi tentat să le reproducă, utilizând gândirea proprie, anterioară, neconştientizată şi netransformată. La seminar sau la lucrările scrise, studentul riscă să se raporteze exclusiv la cunoştinţele acumulate, menţinându-şi propria logică, adesea neştiinţifică. Discursul rezultat va fi unul inexact, cantonat în sfera opiniilor nestructurate. Câştigul său se va limita la acumularea şi sistematizarea unor cunoştinţe noi, riscând asstfel să piardă dimensiunea creatoare prezentă la această vârstă, în procesul de formare şi dezvoltare profesională. · pentru a putea copera eficient cu diverşi specialişti

Desigur, nu toţi vreţi să ajungeţi cercetători în cadrul unei instituţii specializate. Este nevoie, însă, de un nivel minim de cunoştinţe despre metoda ştiinţifică, pentru a uşura comunicarea ulterioară cu persoane specializate în cercetarea sociologică a domeniului afacerilor. Când comanzi un sondaj de opinie este bine să ai deja un set de cunoştinţe de bază despre ceea ce înseamnă: populaţia ţintă, reprezentativitatea unui eşantion, elaborarea unui chestionar, ipotezele de lucru etc. - pentru a şti să soliciţi şi să pretinzi expertului sau institutului de sondaj date cât mai precise şi mai relevante pentru tema aleasă. La acest curs, accentul se va pune pe conştientizarea, învăţarea şi exersarea limbajului şi metodei ştiinţifice, cunoştinţele propriu-zise de afaceri fiind prezentate doar ca problematizări.

4

Este una dintre cele mai dificile misiuni având în vedere că istoria folosirii termenilor. . Cercetarea sociologică are următoarele premise: . Definirea metodologiei. căci obiectul fiecărei ştiinţe este de a face descoperiri şi orice descoperire deconcentrează mai mult sau mai puţin opiniile acceptate”. Analiza metodologică vizează punerea în relaţie a metodelor. Pe de alta parte confruntat cu o temă de cercetare. iar evoluţia ei este guvernată de principiul determinismului. ci să ne facă să vedem lucrurile altfel de cum apar omului de rând. tehnicilor. în baza unor ipoteze.Altfel spus Metodologia este o teorie a ceea ce este numit în mod curent „experienţă” . a obiectului de studiu Sociologia este ştiinţa despre societate care studiază realitatea socială în baza unei teorii. cu metodologul din cercetător va trebui să ştie să aleagă din şirul de metode şi tehnici pe cele care îi acoperă şi-i relevă întreaga problematică a fenomenului sau procesului social studiat. o „ştiinţă” a alegerii metodelor şi tehnicilor pentru îndeplinirea obiectivelor şi scopurilor propuse.1.adevărul ştiinţific derivă din analiza obiectivă prin mijloace de observare şi de măsurare. Conceptul de metodologie în ştiinţele sociale 2. Ca definitie Metodologia cercetării în ştiinţele sociale este studiul metodelor şi tehnicilor utilizate într-o cercetare socială. independentă de cercetător. analiza limbajului utilizat. De aceea Metodologia este şi o artă .Capitol 2.realitatea socială este structurată în relaţia cauză-efect. . corectitudinea definirii lor.enunţurile teoretice fundamentale socotite ca referenţial pentru structura unei teorii şi transformate în principii metodologice de analiză a realităţii sociale.Analiza metodologică vizează în punerea în Metodologia cercetării în ştiinţele sociale este alcătuită din: . pentru îndeplinirea obiectivelor şi scopurilor. dar şi pe baza cercetării empirice prin măsurarea frecvenţei sau intensităţii faptelor sociale.existenţa obiectivă a societăţii. Rezultă că scopul cercetării sociologice constă în descoperirea acelor informaţii despre realitatea socială ce pot fi utilizate în predicţii despre evenimente şi procese sociale. Metodologia are printre preocupări şi clarificarea înţelesului conceptelor. a faptului că termeni curenţi ai limbajului ştiinţific au înţelesuri foarte diverse. adecvarea lor la obiectul de studiu. Emil Durkheim (1974) Regulile metodei sociologice sublinia că sociologia „nu trebuie să consiste într-o simplă parafrază a prejudecăţilor tradiţionale. şi pe baza unei ipoteze. procedeelor şi instrumentelor de investigaţie. .

Instrumentul de cercetare este un mijloc de culegere a informaţiilor. iar unul prost osul. după el un bun dialectician găseşte articulaţiile. adică uneltele materiale utilizate de cunoaştere ştiinţifică a proceselor sociale: ghidul de interviu.analiza conceptelor. Metoda este modul de cercetare. de ordonare.2. . fişele statistice de înregistrare.procedee de prelucrare a datelor şi informaţiilor empirice. instrument de cercetare Noţiunea de metodă vine de la cuvântul grecesc methodos. Tehnicile de cercetare investighează operaţional realitatea.analiza raportului dintre metodele şi tehnicile utilizate..delimitarea obiectului de studiu. .analiza metodelor şi tehnicilor de cercetarea. explicaţiilor şi predicţiilor teoretice. În cercetarea socială tema de studiu este delimitată dintr-o teorie: „încă Platon compara cunoaşterea cu disecarea unui animal. interpretare şi construcţie/reconstrucţie pe baza datelor empirice care stau la baza procesului de elaborare a descrierilor. vicleşug. . procedeu. metodă. Paul Lazarsfeld (1959) a remarcat că metodologia are şase teme principale: . p. Tehnicile sunt forme concrete ale metodelor. . -raţionamenetele rezultate din teorie stau la baza cercetării empirice. iar chestionarul este o tehnică. tehnică. ceea ce determină ca o metodă să capete formă. 6 . însă orice cunoaştere rămâne un decupaj” (apud Chelcea. Termenul de tehnică vine de la cuvântul grecesc „tekne”. mijloc.formalizarea raţionamentelor. încât se poate spune că el se interpune între cercetător şi realitate. Noţiuni atasate conceptului de Metodologie. sistemul de reguli şi principii de cunoaştere.sistematizarea datelor obţinute în cercetarea empirică. care înseamnă procedeu. interviul. Tehnica de cercetare. foaia de observaţii. 2. strategică de abordarea realităţii. Cercetarea empirică se defăşoară după anumite principii -unităţile dintre teorie şi empiric. 35). tipologiilor. Ea este o modalitate generală.metode şi tehnici de culegere a datelor empirice .procedee de analiză. De aceea unei metode îi sunt aferente mai multe tehnici. Anchetei îi corespunde mai multe tehnici: chestionarul. care însemna cale. Ancheta este o metodă. sistematizare şi corelare a acestora. fişa de înregistrare. . Procedeul este modul de utilizare a instrumentelor de cercetare. .

25) adaptând după Brayman. Cantitativul îmbracă două forme: cea de numarare şi cea de măsurare(Yule şi Kendall. biografia socială provocată. Decizia de a cerceta cantitativ sau calitativ ţine de cadrul teoretic stabilit şi de scopul pentru care este iniţiat studiul unei teme. c. . . analize mametamicostatistice. -unităţii dintre cantitativ şi calitativ. . Traian Rotariu.metode longitudinale – care studiază evoluţia proceselor sociale în timp: biografia. observaţia.metode cazuistice – folosite în studiul integral al câtorva unităţi sociale: biografia.metode statistice . din punct de vedere al reactivităţii. sondajele de opinie. a gradului de intervenţie a cercetătorului asupra obiectului de studiu există: . p. ci lungimea ei. clasifică metodele după mai multe criterii: a. studiul de caz. o însuşire a unei entitaţi empirice. Numărarea indică o cantitate de entităţi şi se exprimă întotdeauna printr-o frecvenţă.metode experimentale (experimentul).27). studiile panel. Petru Iluţ (1997. ancheta. Măsurarea vizează întotdeauna o caracteristică a „obiectului” vizat şi nu “obiectul” în sine.1996. observaţia. Măsurarea presupune atribuirea unei valori numerice care redă intensitatea cu care se manifestă o caracteristică. Pentru a ajunge la evaluări cantitative este nevoie de cuantificare. b. apud Rotariu. realizează un tabel . studiul de caz.metode de observaţie: studiul documentelor sociale. prezintă notele diferenţiatoare între investigaşiile de tip cantitativ şi calitativ. Cercetarea sociologică se realizează prin metode: . . monografia socială.Astfel. Iluţ.cantitative – măsoară intensitatea sau mărimea fenomenelor şi proceselor sociale prin valori cantitative. temporal: . 1996. Clasificarea metodelor Constantin Schifirneţ (2000).metode cvasiexperimentale: ancheta.anchete socio-demografice. după numărul unităţilor sociale luate în studiu . nu măsurăm o bucată de pânză.-unităţii dintre înţelegere şi explicaţie care are în vedere raportul dintre subiectul şi obiectul cunoaşterii. 1992.metode transversale – se descoperă relaţia dintre procesele umane sau sociale stabile: teste sociometrice. operaţie ce constă în alegerea unor indicatori cărora li se atribuie valori numerice. .calitativă – exprimă caracteristicile fenomenelor şi proceselor sociale. p. sondajul de opinie.

1 2 3 4 5 6 7 Orientare generală şi epistemologică cantitativ pozitiv . presupunerea . bănuiala . 1994. Ea nu este direct testabilă. verificate continuu. postulatul . bogate. p.este in enunţ care nu se identifică cu realitatea. fidelitate) adâncime Ipoteza Ipoteza este un enunţ care stă la baza interpretării faptelor sociale şi explicăriii prealabile asupra proceselor sociale şi a relaţiilor dintre ele. principiul – enunţul care stă la baza unei deducţii şi oferă explicaţii pentru un număr mare de fapte. El are valabilitate din verificările empirice anterioare.este propoziţia al cărei adevăr a fost demonstrat anterior prin cercetări empirice.explicativă calitativ fenomenologică - nomotetică Rolul cercetărilor şi relaţia dintre cele douăPreparatorii tipuri Relaţia dintre cercetător – subiect Relaţia teorie (concepte.56): 8 . de actorului de actor experimentul. Pentru a înţelege mai bine specificitatea ipotezei se cuvine să o delimităm de alte enunţuri cu care se interferează. ancheta cuobservaţia chestionar standardizat interviul intensiv “tari”. ipoteze) comprehensivă. Faţă de toate aceste forme ale gândirii ştiinţifice sau ale sistemului comun ipoteza este un enunţ care trebuie verificată.este echivalentul ippotezei la nivelul cunoaşterii comune.Tabelul nr. adică ceea ce este adevărat prin definiţie şi are un înalt grad de abstracţie. Ipoteza constitue obiect de interes al oamenilor de stiinta. idiografică /suplimentarePreparatorii /suplimentar pentru cele cantitative pentru cel calitativ distanţă/poziţie „din exteri-apropiată/poziţie „din interior” or” şi de verificare a teoriei statică şi de emergenţă a teoriei cercetarea empirică Imaginea realităţii Metode principale Natura datelor obţinute exterioarăprocesuală şi construită social participativă. axioma – are mai ales o conotaţie matematică. 1 : Note diferenţiatoare între investigaţiile de tip cantitativ şi calitativ nr. valide (marecomplexe. crt. Definitiile date ipotezei pot fi clasificate astfel ( Sorin Radulescu. al curentelor stiintifice si in consecintă este descrisă in moduri diferite. Din observaţiile spontane se deduc enunţuri despre lagătura dintre fenomene.

7. un enunt pentru a fi o ipoteza este necesar ca el sa fie testat. 4. o conjectura privind explicatia sau posibilitatea aparitiei unui eveniment. testate empiric. 3. trebuie verificat sau respins. 3. dincolo de condiţiile spaţio-temporale. o supozitie facuta asupra unui lucru posibil sau nu si despre care se desprinde o serie de consecinte care trebuie verificate. o presupunere enuntata pe baza unor fapte cunoscute cu privire la anumite conexiuni intre fenomene care nu pot fi observate direct. 8. 9. Ex: Cu cât calitatea viaţii politice este mai mare cu atât participarea politică este mai mare – se referă la toate grupurile şi persoanele indiferent de caracteristicile socio – demografice. admisa provizoriu inainte de a fi supusa experientei. 5. o afirmatie despre relatiile intre doua sau mai multe fenomene sau despre o anumita proprietate a elementelor existente intr-un domeniu de studiat. un enunt empiric cu valoare provizorie care stabileste o clasa unitara de proprietati stabilite sau afirma evenimente certe. Ipotezele cu un grad mai mare de determinare sunt preferabile celor înalt probabilistice.1.Determinarea – reprezintă delimitarea cu rigoare a procesului sau fenomenului social ce trebuie relectat. Dimensiunile ipotezei Johan Galtung (1967) a precizat zece condiţii pe care trebuie să le satisfacă o ipoteză pentru a fi validă: 1. relaţia dintre ele variabile fiind adecvate.Generalitatea – reprezintă calitatea ipotezei de a refletca procese şi fapte sociale generale. o propozitie relativa la explicatia fenomenelor. un enunt care afirma o relatie intre anumite fapte si care. 2. o supozitie sugerata in mod provizoriu ca o explicatie a fenomenelor.Complexitate – se referă la gradul de cuprindere a problematicii studiate. ipoteza este un enunţ care reflectă cu un anumit grad de probabilitate fiinţarea unei relaţii cauzale între fenomene si procese sociale. o propozitie care trebuie testata pentru a-si dovedi valabilitatea si care poate fi corecta sau incorecta. . De preferat sunt ipotezele în care variabilele au trei valori.Specificitatea – vizează numărul de valori. dar duce oricum la plicarea unui test empiric. 6. In sociologie . 2. corelate sau succesive. 4. Deci nu orice enunt despre existenta unei relatii probabile dintre doua sau mai multe variabile reprezinta o ipoteza.

3. divorţialitate. şi din acestea ipoteze de lucru testabile prin cercetări empirice. Ex: se încearcă verificarea ipotezei că rata divorţurilor este mai mare la categoriile socilae cu venituri mai ridicate. De exemplu: „Toate societăţile cunosc 10 . 6. Ipoteze de lucru – sunt enunţuri direct testabile de către cercetările empirice. 10.Comunicabilitatea virtutea ipotezei de a transmite specialiştilor şi nespecialiştilor imagine cât mai adecvata despre procesele sau fenemonele sociale cercetate.83) ”un sistem al ştiinţelor empirice trebuie să poată eşua în confruntarea cu experienţa” El spune că în cercetările empirice sunt reţinute numai ipotezele testabile.ipoteze despre supoziţia uniformităţii cazurilor cercetate. 9.ipoteze care confirmă corelaţii empirice. Dacă rămanem la exemplul cu divorţialitatea se pot formula multe ipoteze: relaţia dintre alcoolism si divorţialitate. religie – divoţialitate.Falsificabilitatea – este o dimensiune a ipotezei ca un criteriu de demarcaţie între enunţurile adevărate şi cel false. comportament agresiv – o Modalităţi de elaborare a ipotezelor a)deducerea ipotezelor din teorie Din ştiinţa sociologică se pot extrage ipoteze de nivel intermediar de generalitate . Ele presupun un efort de elaborare mai amplu pentru stabilirea unor relaţii probabile între variabilele complexe nivel economic – divorţialitate. Madeleine Grawitz s elaborat o clasificare a ipotezelor de lucru: 1.Predictibilitatea – se referă la funcţia de descriere şi explicare a proceselor şi fenomenelor sociale. 7. p. 2. Tipuri de ipoteze Ipoteze teoretice – reflectă interpretările noi date proceselor şi fenemenelor sociale şi sunt indirect testabile.Testabilitatea – enunţul despre un proces sau fenomen social să fie testa t permanenet.Utilitatea – relevă rolul ipotezei în cercetarea empirică.5.Ipoteze care reflectă relaţiile dintre variabilele analitice. Cercetătorii caută de pildă să explice de ce delicvenţa se manifestă mai puternic la vârsta adolescenţei. K.Reproductibilitatea – indică necesitatea ca ipoteză să ofere posibilitatea repetării cercetării şi decelării aceloraşi concluzii. Popper ( 1981. 8.

350. . dincolo de aparenţe şi realitatea descrisă de acesată ipoteză. p. în măsura în care poate facilita reducţionismul şi transferul ilegitim al paradigmei unei ştiinţe la domeniul altei ştiinţe ( S.să nu se piardă în generalităţi. „Analogismul poate constitui însă un pericol pentru orice şţtiinţă. b)experienţa directă. 1994. . . Cunoaşterea realităţii prin contactul nemijlocit îi oferă cercetătorului posibilitatea de a constata legături intre procese sociale. Unul dintre întemeietorii sociologiei E. .dace predicţii despre evenimenlte şi fenomene observabile încă necunoscute. Vilfredo Pareto prin analogie cu ipoteza din ştiinţele economice despre homo oeconomicus a emis ipoteza despre homo sociologicus. inclusiv între fapte între care nu s. adică să utilizeze concepte operaţionale şi să fie specifice . 2005. In opina altor autori ( Adrian Gherasim. Dupa epistemologul Mircea Flonta ipotezele trebuie să fie enunţuri cu un conţinut nou.10). p 48) afirma că „în stabilirea legăturilor dintre variabilele cercetate se pleacă de la ceea ce este <vizibil cu ochiul liber>. Crestea cheltuielilor de publicitate cu 10% conduce spre sporirea volumului de vanzari cu 4% . p34.vazut până acum nicio legătură. Septimiu Chelcea ( 1998. Pentru el o ipoteză este îndrăzneaţă dacă are: . Durkheim remarca că analogia „este singurul mijloc practic de care vom dispune pentru a ajunge să facem lucruri inteligibile” O ipoteză formulată într-un anumit domeniu al ştiinţei poate să ajute la elaborarea altei ipoteze dintr-o altă ştiinţă.un înalt grad de generalitate.sau in termeni generali – intensificarea efortului publicitar conduce la cresterea vanzarilor.descriere strcucturală a lumii. mult peste ce s-a spus până acum. Din aceasta ipoteză se pot deduce ipoteze de lucru: „în anumite condiţii istorice diferenţele dintre grupurile sociale sunt mai mici”. 1981. Rădulescu. dacă explică o mare varietate de fapte şi legi ştiinţifice cunoscute.procese de stratificare socială” este o ipoteză cu un nivel maxim de generalitate. O asfel de formulare a ipotezelor „mizeaza pe doua tipuri de efecte pozitive: . Validitatea ipotezelor Pentru a fi valide ipotezele trebuie să se bazeze pe fapte reale şi să fie verificabile.îndrăzneală şi caracterul ei riscant sporesc pe măsură ce cresc numărul. să căuta diferenţele <care şoptesc>”. evidenţiindu-se diferenţelor <care strigă> pentru ca apoi. varietatea şi exactitatea acestei predicţii ( Mircea Flonta. c)Analogia. p 24-25) ipotezele se pot formula in termeni foarte expliciti – ex. pe măsura cunoaşterii.conţinut bogat.

Gherasim. cu atat creste ( descreste) Y”. care conduc mai clar spre tipuri de date necesare. determina cercetatorii sa faca explicite unele probleme implicite. prin care sa se urmareasca relatia dintre informatia comerciala si schimbarea atitudinal – comportamentala. usurand astfel planul cercetarii. De exemplu pentru testarea ipotezei : „ Cu cat pregatirea scolara este mai inalta cu atat mai frecvent persoanele respective tind sa utilizeze utilizeze metode mai sofisticate de perfectionare profesionala” poate fi folosita o simpla analiza corelationala pe datel obtinute intr-o ancheta.1. Prin ipoteze se pot formula explicatii cauzale sau functionale. ipotezele ii pot determina pe acestia sa-si clarifice sau sa-si schimbe unele opinii chiar inainte de a trece efectiv la realizare cercetarii” ( A.25). pentru testarea ipotezei : „ Cu cat creste gradul de expunerea la mesaje comerciale . 2. ceea de-a doua are sanse sa fie confirmata doar pentru anumite grupuri de populatie. Ipotezele empirice iau forma unor implicatii logice : *„daca X atunci Y”. Septimiu Chelcea ( 1998. * Cu cat creste ( descreste) X. p. p. intre care mentiona: conditiile praxiologice. 2005. cu atat creste si frecventa comportamentului de aceasta factura in randul populatiei” este nevoie de montarea unui experiment . prima are sanse de a fi confirmata pe colectivitati relativ mari . descopumpunerea problemei de cercetat intr-o serie de subprobleme si de seturi de intrebari. Modul de formulare a ipotezelor implicata realizarea de tipuri de cercetari specifice pentru a obtine informatii relevante . 53) afirma ca elaborarea ipotezelor depinde de o serie de factori. nivelul de dezvoltare al astiintei si calitatile personale ale cercetatorului. In plus dat fiind specificul ipotezelor . 12 . In schimb .

Cercetarea sociologică se realizează ca investigaţiei a realităţii prin concepte. dintre indicatorii analizaţi.Capitolul 3. conceptele 2. Variabila În sens restrâns variabila desemnează cantitate. analiză cu două variabile. indicatori. a lua valori diferite. elaborarea indicilor empirici.nu pot fi observate direct. ele fiind analize calitative. însă pot fi cercetate prin indicatori direct observabili. specificarea dimensiunilor. indice. Prin schemă domeniul cercetat este pus în relaţie cu toate componentele considerate a avea semnificaţie pentru cercetarea unei teme Elementele schemei de cercetare Schema operaţională de cercetare cuprinde: 1. în analize de corelaţie. Variabilele pot fi convertite în mărimi cantitative pe când atributele nu dispun de o asemenea virtute. Faptele şi procesele sociale sunt studiate prin analiza cu o singură variabilă. dimensiuni. Ex: variabile: vârstă. de la un moment la altul. selectarea indicatorilor. indicatorii 4. dimensiunile 3. direct observabile şi latente. de la un individ la altul. nivel de şcolarizare. variabile. . variabila latentă este esenâială în tehnicile de scalare. Este modalitatea pregătitoare a culegerii datelor. Variabilele sunt manifeste. Schema operationala de cercetare Schema operaţională de cercetare cuprinde totalitatea elementelor ce alcătuiesc o cercetare sociologică empirică. prin variabile independente sau variabile dependente. indicii domeniului cercetat Paul Lazarsfeld a definit schema operaţională de cercetare a definit schema operaţională ca o activitate de construcţie a variabilelor şi a spaţiului de atribute pe patru niveluri: reprezentarea imagistică a conceptului. în examinarea relaţiilor dintre legăturile observate. Pe de altă parte variabila desemnează proprietatea unui proces sau fenomen social de a se schimba.

. iar rigoarea sociologică indicii sunt construit prin raportare a unui indicator la altul. Pentru că majoritatea conceptelor cu care operam în ştiinţele sociale sunt multidimensionale(ex. Dimensiunile sunt concepte care reflectă un anumit grad de generalitate al unui fenomen sau proces social studiar şi sunt subordonate unui alt concept cu grad mare de generalitate. coeziunea grupului. p. 14 . Un fapt observabil ( tipul de locuinţă ăn proprietate). Indicii sunt esenţa cercetării empirice. Ceea ce apare ca dimensiune a unui concept mai general într-un context. 1969. O alta accepţiune. răspunsul la o întrebare ( care este profesia dvs.status social. poate fi concept de referinţă pentru alte definiţii într-un alt context. satisfacţiea muncii) se pune problema clasificării unităţilor sociale.Chelcea. este cea de specific/unghi de cercetare a temei ( ex dimensiune economică. reprezentarea imagistică a conceptului: se extrag din literatură sau observaţii directe cunoştinţele oportune cercetării. folosită în general în gruparea indicatorilor. De multe ori sunt folosiţi ca sinonimi. El restrânge sfera de măsurare la esenţa cercetării sociologice. pentru ca să elaboreze cadrul teoretic semnificativ. I construcţii conceptuale derivate prin raportarea la un concept sau dimensiune. realizarea unui raport de corespondenţă între definiţia nominală şi cea operaţională pentru ca studiul să se facă pe probleme reale. p44. Conceptul de „status social”. 2. Indicatorii sunt semne observabile şi măsurabile cu ajutorul cărora pot fi caracterizate unităţile sociale şi calitatile acestora.?) sau raportul între două mărimi funcţionează ca indicatori pentru definirea conceptelor ( de ex.119. concomitent pe mai multe criterii. 1998. Indicatorii sociologici realizează unitatea determinărilor cantitative şi a celor calitative cu care se studiază un anumit domeniu al vieţii sociale. Prin indice (index) se înţelege „o variabilă unidimensională cu r valori pe care sunt ordonate v clase de posibile combinări de caracteristici dintr-un spaţiu de atribute multidimensional” Mayntz şi colab. Avem o confuzie între indicatori şi indici. socială). apud S. Faze ale procesului de operaţionalizare a conceptelor: 1. a obiectelor din realitatea concretă.Operaţionalizarea conceptelor este actul de redefinire cu precizie a conceptelor din cercetarea sociologică. Operaţionalizarea este dependentă de specificul domaniului de studiat şi de obiectivele studiului.

normalizarea(standardizarea) fiecărui indicator.III. Faze: -I-selectare a indicatorilor relevanti pentru calcularea incelui..V.000 locuitori Lungimea retelei de canalizare la 1. persoane pe locuinţă Copii înscrişi în grădiniţe la 1000 de locuitori Elevi înscrişI în scoli la 1000 de locuitori Elevi înscrişi în şcoli pe cadru didactic Numar posturi telefonice la 1000 de locuitori Lungimea retelei de distrib a apei potabile la 1. in cadrul raportului Stiintific „România: Evaluarea şi monitorizarea impactului social.000 locuitori Suprafaţă arabilă la zona agricolă % Migraţie Culturali (educaţionali) Alţii . 1 indicele (indexul) dezvoltării comunitare calculat de Dorel Abraham. Raportul stadiului baseline.calcularea indicatorilor. .II. astfel încât valoarea maximă să reprezinte situaţia cea mai favorabilă . Pentru a realiza evaluarea fiecărei localităţi în .000 locuitori Lungimea retelei de distrib a gazelor la 1. Scopul normalizării este posibilitatea compatibilizării datelor pentru prelucrarea unitară. . Scopul calculării este ierarhizarea localitaţilor miniere în funcţie de scorul obţinut pentru fiecare dimensiune şi pe total. Indicele a fost calculate pe baza unor indicatori colectati de Institutul National de Statistica. Ianuarie 2008” elaborat pentru Agenţia Naţională de Dezvoltare a Zonelor Miniere.IV.Ex.rescalarea unor indicatori în vederea asigurării sensului logic ascendent. Demografici Sociali Mortalitate la 1000 de locuitori Mortalitate infantilă la 1000 de locuitori Născuţi vii la 1000 de locuitori Emigranţi din cauza schimbării permanente a rezidenţei la 1000 de locuitori Emigranţi în baza schimbării reşedinţei la 1000 de locuitori Imigranţi în baza schimbării permanente a rezidenţei la 1000 de locuitori Imigranţi în baza schimbării reşedinţei la 1000 de locuitori Număr de locuitori la un medic Rata angajarii % Suprafaţă locuibilă/locuitor Nr.gruparea pe dimensiuni a indicatorilor realizati.

total . FORTA DE MUNCA Salariati . s-a urmărit ca toate datele.XII. o treime cu dezvoltare la medie şi o treime cu dezvoltare comunitară sub medie. gazelor naturale -km. majoritara de stat.prop. Nascuti vii Decedati .prop.majoritar privata . toate cele 6 ierarhii de localităţi în funcţie de scorurile obţinute pe cele 5 dimensiuni şi pe total au fost clasificate în trei grupuri sau tipuri de comunităţi: o treime cu dezvoltare comunitară peste medie. .total Numar mediu salariati in industria extractiva Numar mediu salariati in industria prelucratoare Nr mediu sal.numar mediu Numar mediu salariati in agricultura Numar mediu salariati in industrie .. simpla a retelei de distrib a apei potabile .VII.de dist.km Lungimea strazilor orasenesti modernizate .calcularea scorului dezvoltării localitatilor. simpla a cond.la 1.XII.mp Suprafata locuibila .VII. Numarul tramvaielor in inventar Numarul troleibuzelor in inventar Numarul autobuzelor in inventar POPULATIA Populatia totala . Modalitatea cea mai întâlnită de reprezentarea indicelui este cea sub horma de harta. Aşadar.femei Populatia cu domiciliul in localitate la 1.în primul rând datelor li s-a asigurat comparabilitatea prin situarea lor pe un interval de la 0 la 1.total mp Suprafata locuibila .km Lung.total .funcţie de scorul lor de dezvoltare comunitară. . valoarea fiecărui indicator a fost normalizată (standardizată) prin abaterea faţă de valoarea minimă (prin formula utilităţii maximale).gaze si apa 16 .(stabila) Populatia la 1. pe dimensiuni şi apoi pe total.numar Locuinte in proprietate majoritara de stat . in energie electrica si term.km Lungimea simpla a retelei de canalizare .VI.ha Locuinte existente . pentru fiecare indicator să fie distribuite pe o scală cu un continuum de la negativ la pozitiv.km Lung.total Decedati sub un an Stabiliri de domiciliu in localitate Plecari cu domiciliul din localitate Stabiliri de resedinta in localitate la 31. În final. Plecari cu resedinta din localitate la 31.mp Lungimea strazilor orasenesti .numar Locuinte in proprietate majoritar privata .VII.total . Anexă : Nomenclatorul indicatorilor din baza de date pe localităţi colectaţi de Institutul Naţional de Statistică DIMENSIUNE/Indicatori ECHIPAREA TERITORIULUI Suprafata totala .În al doilea rând.numar Suprafata locuibila .

sector public .mediu sal.sector public .sector public .numar Biblioteci . primar si gimnazial Personal didactic in invatamint primar Personal didactic in invatamint gimnazial Personal didactic in invatamint liceal Personal didactic in invatamant de arte si meserii Personal didactic in invatamint de maistri Personal didactic in invatamint postliceal Personal didactic in invatamint universitar Personal didactic in invat.numar Abonamente la radio .total Personal didactic in invatamint prescolar Personal didactic in invat. financiare.numar Biblioteci publice .numar Paturi in preventorii .sector privat .mediu sal in activ.sector privat Personal didactic . universitar-sector privat Sali de clasa si cabinete scolare Laboratoare scolare Ateliere scolare CULTURA SI ARTA Teatre si institutii muzicale . bancare si de asig Numar mediu salariati in administratie publica Numar mediu salariati in invatamint Nr.total Elevi inscrisi in invatamint primar si gimnazial Elevi inscrisi in invatamint primar Elevi inscrisi in invatamint gimnazial Elevi inscrisi in invatamint liceal Elevi inscrisi in invatamantul de arte si meserii Elevi inscrisi in invatamint de maistri Elevi inscrisi in invatamint postliceal Studenti inscrisi Studenti inscrisi .mediu sal in transp si posta Nr.numar OCROTIREA SANATATII Paturi in spitale .numar Paturi in spitale .total Gradinite de copii Scoli din invatamintul primar si gimnazial Licee Scoli de arta si meserii Scoli de maistri Scoli postliceale Institute de invatamint universitar Institute de invatamint universitar-sector public Institute de invatamint universitar-sector privat Copii inscrisi in gradinite Elevi inscrisi .total .numar Abonamente la televiziune . universitar-sector public Personal didactic in invat.numar Paturi in sanatorii TBC . in sanatate si asistenta sociala INVATAMINT Unitati de invatamint .Numar mediu salariati in constructii Numar mediu salariati in comert Nr.sector public Studenti inscrisi .total .numar .

sector public .sector public Ambulatorii de spital.sector privat Farmacii .persoane Personal sanitar mediu .sector public .persoane Spitale .ha Suprafata .numar Locuinte terminate din fondurile publice .sector public Unitati medico-sanitare .sector public Dispensare medicale .sector privat .ha Suprafata .sector privat Puncte farmaceutice .-sect.sector public Sanatorii TBC .sector public Cabinete medicale studentesti.vii si pepiniere viticole .sector privat Centre medicale .sector privat Policlinici .ha INVESTITII .persoane din total:Medici de familie-sector privat-persoane Stomatologi .sector public Societate medicala civila.persoane Farmacisti .sector privat Cabinete stomatologice .ha Suprafata arabila .sector privat Depozite farmaceutice .persoane Farmacisti .sector public .pasuni .ha Suprafata .sector public Centre de diagnostic si tratament.Paturi in crese .public Cabinete medicale de specialitate individ.ha Suprafata .public Societate civila medicala de specialitate-sect.persoane din total:Medici de familie-sector public-persoane Medici .sector privat .sector privat AGRICULTURA Suprafata agricola dupa modul de folosinta .numar Medici .sector public Ambulatorii de specialitate.sector public Policlinici .sector privat Cabinete medicale de familie .sector public .sector privat Laboratoare de tehnica dentara .numar 18 .sector public Preventorii .sector public Centre medicale de specialitate.sector public Puncte farmaceutice .sector privat Laboratoare medicale .sector privat .public Centre de sanatate .persoane Personal mediu sanitar .total .CONSTRUCTII Locuinte terminate .sector public Crese .sector public Spitale .sector public Cabinete stomatologice individuale.sector public Cabinete medicale individuale.sector public Farmacii .persoane Stomatologi .sector privat Cabinete medicale de specialitate.sector public .sector public Centre de transfuzie sanguina .sector public Sanatorii balneare .sector public Societate stomatologica civila medicala-sect.livezi si pepiniere pomicole .sector public Cabinete medicale scolare .finete .sector privat .

numar Locuri in hoteluri .numar Locuri in hanuri si moteluri .numar .numar Locuri in vile turistice . ODIHNA SI TRATAMENT Unitati de cazare .numar Cabane .numar Locuri in tabere de elevi si prescolari .numar Locuri in cabane .numar Campinguri .(total) numar Locuri in unitati de cazare .numar Locuri in campinguri .numar Vile turistice .numar Hanuri si moteluri .(total) numar Hoteluri .Locuinte terminate din fonduri private .numar Locuinte terminate din fondurile populatiei .numar TURISM.numar Tabere de elevi si prescolari .

antropologic. chestionarul etc. experimentul. istoric.Capitolul 4. Sondaj este metodă(tehnică) de investigare pe baza unui eşantion. Avem mai mulţi termeni care desemnează activitatea de invesstigare concretă a realităţii: cercetarea sociologică empirică. Ancheta sociologică are un grad relativ scăzut de control al cercetătorului asupra variabilelor analizate. teste de semnificaţie statistică. – de prelucrare a lor – corelaţii. în vederea formulării de explicaţii ştiinţifice la procesele şi fenomenele sociale. atitudini. Cercetarea sociologică este activitatea de recoltare şi prelucrare a informaţiilor obiectiv verificate. ancheta sociologică. spre deosebire de sondajul de opinie ea urmăreşte cunoaşterea aspectelor subiective (opinii. aspiraţii. sondaj. Ancheta sociologică este metoda de culegere a informaţiilor prin studiul realităţii sociale prin chestionare şi interviu. 20 . Cercetarea sociologică empirică se realizează prin observarea directă a realităţii prin aplicarea unor metode şi tehnici specifice de obţinere a informaţiilor – ancheta. asistenţa socială unde se aplelează la tehnica interogării. investigaţia sociologică. intervievării cu scopul obţinerii unor informaţii. Ancheta sociologică are multe afinităţi cu anchetele din alte domenii: juridic. Pentru acoperirea acestora se apelează la studiul documentelor şi la observaţia ştiinţifică. Tipuri de cercetări sociologice Consideratii conceptuale despre tipuri de cercetări sociologice Trebuie să facem câteva precizări terminologice. Termenul de „sondaj” este sinonim cu cel de „cercetare selectivă” sau de „eşantionare”.) şi nu recurge întotdeauna la eşantionare. Aşadar ancheta sociologică se distinge de alte tipuri de cercetare prin: utilizarea chestionarului şi interviului în recoltarea informaţiilor. nerecurgerea la experiment. interese) şi obiective (condiţii de viaţă. venituri etc. Când cercetarea sociologică empirică are doar scop explorator sau o ampoare mai redusă ea este o investigaţie sociologică. sondajul este specie a anchetei sociologice.

pentru ca în temeiul să se adopte o hotărâre. atitudinile. Clasificarea cercetărilor 1. Ancheta sociologică obţine informaţii despre opiniile. programele economice. interesele. Concluziile unei astfel de cercetări sunt comentarii statistice la structurarea răspunsurilor subiecţilor la diferiţi itemi. motivaţiile pentru activitatea economică. ipoteză ce va fi testată de o cercetare explicativă. În practică se întâlnesc cercetări deopotrivă descriptive şi explicative. victimă şi martori a cauzelor. Ex studiind clasa managerială o vom descrie pentru a cunoaşte componentele ei. Din datele obţinute putem să formulăm o ipoteză privind relaţia dintre eficienţa acţiunii manageriale a unor categorii de manageri şi experienţe lor economică. Ex cercetării monografice orientate cu precădere de sintetizarea informaţiilor despre o unitate socială. Ancheta penală urmăreşte cunoaşterea de la inculpat. ci el urmăreşte descifrarea cauzelor existenţei lor. motivelor şi contextelor în care s-a săvârşit o infracţiune. cercetările explicative. Ex. opţiunile indivizilor despre procesele sociale ce au loc în grupuri sau în structuri organizaţionale. ce relaţii există între mediuş rezidenţial şi opţiunile politice. . Investigarea acestor răspunsuri înseamnă a da un răspuns la cauzele care determină manifestarea unor comportamente politice sau examinarea unor anumite opţiuni politice. Cum influenţează nivelul veniturilor comportamentul poliţiei. b. Cercetările explicative urmăresc testarea ipotezelor iar cele descriptive sau informaţii necesare formularea ipotezelor. Aşadar studiul empiric nu se opreşte la simpla descriere a faptelor. ex.Ex. În toate celelalte scopul este de a reduce la minimum dimensiunea subiectivă şi de aceea nu sunt interogate interesele sau opţiunile ci numai ceea ce ei cunoesc despre un fapt sau proces antropologic sau istoric. Cercetări descriptive. Orice cercetare explicativă se bazează indubitabil pe un demers descriptiv pentru că numai astfel ea poate să ofere explicaţii la fapte şi procese bine delimitate. după scopul cercetărilor socio-umane a. se axează pe descrierea ralităţiii sociale. verifică relaţiile dintre fenomenele cercetate. Ancheta antropologică se refera la interogarea unor grupuri de oameni cu privire la manifestarea tradiţiilor şi a obiceiurilor specifice unei comunităţi umane. fenomenelor şi proceselor legate de tema menţionată.

p. S-a dezvoltat apoi un număr de teorii cu nivel mediu de generalitate cu privire la normele de grup. Prin cunoaşterea atitudinilor se pot prezice comportamentele celor studiaţi. După cum aprecia Kuhn (1976) „determinarea faptului semnificativ potrivirea faptelor cu teoria şi articularea teoriei” sunt componente ale cercetării fundamentale. Ex teoria grupurilor (apud Chelcea. Scopurile: cercetării fundamentale: a) stabilirea acordurilor dintre teorie şi societate Asemănător ştiinţelor naturii. Cercetările fundamentale în ştiinţele socio-umane studiază structura societăţii. b) eliminarea ambiguităţilor şi clarificarea problemelor. schimbarea normelor de grup. De fapt a pune în discuţie relaţia dintre atitudini şi comportamente. Cercetări aplicative Sunt cercetări realizate cu scopul precis de răspuns la o comandă socilaă sau la cunoaşterea unor probleme concrete. 1998. 140 – 141) a fost iniţiate de Şcoala de la Chicago. conformare şi devianţa. teoriile socio-umane nu pot fi testate direct pentru a verifica acordul acestora cu faptele şi de aceea cercetătorii se opresc la ipoteze cu nivel mediu de generalitate şi la ipoteze de lucru.2. Experienţa sondajelor preelectorale şi exit poll-urile confirmă legătura dintre atitudinile politice şi comportamentul de vot. relaţiile sociale. După importanta ipotezelor testate: cercetări fundamentale si cercetări aplicative Cercetări fundamentale Acestea urmăresc cunoaşterea legităţii de producere a faptelor. Cu timpul s-a ajuns la un acord mai mare între teoria grupurilor şi realitatea socială a grupului. fenomenelor şi proceselor sociale. 22 .1% faţă de rezultatele votului. Gallup Raport 1936 – 1984 – sublinia ca sondajele politice prelelectorale au avut o abatere 2.

pentru a cunoaşte mai exact virtuţile şi limitele lor. în funcţie de tema şi obiective. Din populaţia totală se selectează. se formulează obiectivele şi scopul cercetării. un număr de persoane considerate reprezentative ce urmează a fi subiecţii cercetării. în funcţie de problematica investigată şi de ipoteze. . stabilirea metodologiei şi a tehnicilor de cercetare . definirea şi delimitarea problemei cercetate Aici cercetătorul: operaţionalizează conceptele eferente temei. pe care apoi să le perfecţionezi.. Prezentarea datelor şi comentarea lor trebuie să fie completă şi clară. pentru îndeplinirea mai bună a scopurilor şi obiectivelor propuse. Expunerea trebuie însoţită de scurte comentarii care su rostul de a le ordona şi a le face accesibile. selectează subiectele ce merită să fie studiate ştiinţific. observabile. 8. conform unor criterii statistice. Interpretarea datelor cercetării se realizează în scopul analizei empirice în raport cu cadrul teoretic. 4. Practic ele sunt decise după parcurgerea primelor patru faze întrucât în raport de temă. Formularea ipotezelor este faza în care investigatorul aşează relaţiile dintre variabile într-o formă care permite măsurarea prin fapte semnificative.Urmare a pretestării se finalizează. Documentarea în literatura de specialitate este oportună pentru a nu repeta greşelile altora şi pentru a nu repeta ceea ce s-a mai studiat şi de alţii. Fazele cercetării sociologice Schema unui plan de cercetare sociologică şi operaţiunile pe etape 1. 6. Recoltarea datelor în conformitate cu planul de cercetare Accentul deosebit este pus pe respectarea cerinţelor. O cercetare poate să testeze. stabilirea eşantionului (lotului) de cercetat. Evident că trebuie comparate cu date sau informaţii din alte cercetări. Deci. pe selecţia subiecţilor pentru interviu. Înainte de aplicarea acestora este nevoie de o pretestarea. 2. Interpretarea înseamnă formularea de explicaţii la situaţiile desprinse din cercetarea empirică.Capitolul 5. 3. mai multe ipoteze. 5. ipoteză şi eşantion sunt stabilite metodele. care trebuie să demonstreze condiţiile de manifestare a relaţiilor de determinare între procesele sau fenomenele care fac obiectul investigaţiei. 7. se definitivează metodologia şi tehnicile de cercetare.

în concordanţă cu tema şi scopul cercetării. elaborarea de cărţi sau de comunicări ştiinţifice. 3. regula obiectivităţii. 2. oricât de perfecţionată ar fi aceasta. unitatea dintre teoretic şi empiric. El a subliniat faptul că sociologia nu este o metafizică a societăţii. Prima regula este est eprin urmare. o publicarea în reviste de specialitate. anchetei. Regulile cercetării sociologice 1. Emil Durkheim a atras atenţia asupra obiectivităţii pe care trebuie s-o aibă datele şi informaţiile sociologice recoltate din teren: „faptele sociale trebuie tratate drept lucruritratat. conceptualizarea datelor culese. aceea de a pleca de la concret. 10. adică trebuie să li se recunoască obiectivitatea. Printre cele mai întâlnite modalităţi de valorificare enumerăm: o sugestii pentru optimizarea domeniului cercetat. Potrivit căreia orice investigaţie sociologică presupune utilizarea mai multor tehnici şi instrumente de cercetare. sociologul trebuie să ia drept principiu sentimentul că nu ştie nimic despre acestea. Soluţiile preconizate trebuie să fie concrete. Un studiu sociologic este valid daca a pornit de la fapte. Concluziile sintetizează principalele date şi idei ce s-au conturat pe parcursul cercetării şi din interpretare. clare. despre caracteristicile lor şi despre cauzele de care depind. legi şi fapte. Evaluarea utilităţii investigaţiei încheie raportul de cercetare În această etapă este prezentă modalitatea de valorificare a rezultatelor şi concluziilor cercetării. adică studiul trebuie abordat din mai multe perspective/discipline şi trebuie încadrat într-un context mai larg. Una sau maui multe concluzii vizează în mod necesar ipoteza sau ipotezele cercetării şi trebuie să consemneze dacă ele s-au confirmat sau infirmat prin cercetare. experimentului. cu trimitere la procese şi fapte sociale reale pentru ca numai astfel ele ar putea fi valorificate. În cazul acestei acestei se aplică riguros cerinţa celor trei nivele ale oricărei investigaţii sociologice: operaţionalizarea conceptelor. regula setului de tehnici . prioritatea faptelor în raport cu opiniile subiecţilor. regula ignoranţei conştiente. ele trebuie să concise. 6.9. 4. dintre principii. adică existenţa reală în 24 . ci o ştiinţă experimentala a faptelor sociale. 5. ancheta de teren. Nici o investigaţie sociologică nu poate duce la rezultate satisfăcătoare dacă s-a sprijinit pe datele oferite de o singura tehnică de cercetare . Sociologul Armand Cuvillier formulează regula concretului. regula cercetării interdisciplinare şi a perspectivei zonale. pentru instituţiile care gestionează problemele semnalate de o investigaţie empirică. o stimularea unor cercetări care să adâncească problematica respectivă. de la cercetarea lor pe teren cu ajutorul tehnicilor adecvate ale observaţiei.

7. În acest scop. Este vorba despre regula eficienţei practice a investigaţiei. echipele de cercetare vor colabora permanent cu reprezentanţi ai autorităţilor locale.afara existenşei reale în afara conştiinţei individuale” afirma el ]n regulile metodei sociologice. 12. făra a da şi cunoaşterea fenomenelor. Sociologul trebuie să depăsească prenoţiunile şi ideile preconcepute. 8. . 11.Urmărind studiul faptelor. derivată de obicei din regula priorităţii faptelor şi din regula obiectivităţii domeniului cercetat. 10. regula subordonării obiectivelor cercetării sarcinilor şi obiectivelor practice ale colectivităţilor umane investigate. 9. adică a sociologiei care dă sentimentul familiarităţii. regula cercetării cauzale cu prioritate faţă de cercetarea funcţiilor sau a altor dimensiuni ale domeniului sau fenomenului. Determinarea domeniului şi a obiectului de cercetare este mult mai necesară în sociologie decât în alte ştiinţe deoarece cunoaşterea comună şi „noţiunile vulgare” sunt insuficiente cunoaşterii sociologice. Regula respingerii sociologiei spontane. regula utilizării metodelor şi tehnicilor obiective în studiul fenomenelor sociale. regula obiectivităţii impune delimitarea şi definirea lor cât mai exactă a structurii şi raporturilor dintre ele. Regula determinării faptelor sociale a obiectului sociologic formulată de Armand Cuvillier. Regula totalităţii solidare se referă la necesitatea studiului tuturor elementelor constitutive ale obiectului de cercetat.

Întrebările introductive – au rolul de a „încălzi” atmosfera. întrebări de trecere sau tampon. 6. Ex De unde cumpăraţi pâine? Cu excepţia întrebările: De ce? În toate se reflectă poziţia teoretică.3. Deci. Dicţionarul de Sociologie. de a da subiectului sentimentul de încredere în anchetator şi în el însuşi.-variante de răspuns scalate. „de ce”. Zamfir şi Vlăsceanu) de cercetare reprezintă o tehnică şi. ideologică.2. care. prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare. Ce este un chestionar de cercetare ştiinţifică Chestionarul (după S. grafic. introductive. Pentru corectitudinea întrebărilor se oferă aceleaşi număr de variante de răspuns pozitive şi negative 6. de control 7. eventual imagini grafice. întrebări bifurcate 5. p. ordonate logic şi psihologic. determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris. după forma întrebărilor 1. .Capitolul 6 Chestionarul în cercetarea sociologică 6. Clasificarea chestionarului. 140. Clasificarera întrebărilor. reprezentările. de contact sau de „spart gheaţa” 2. chestionare cu întrebări închise 2. întebări filtru 4. întrebări de identificare ** 1. 6. 1975. chestionare cu întrebări deschise Cele închise sunt: .1. . 26 .cu mai multe variante precodificate de răspuns. combinarea este logică dar şi psihologică.variante de răspuns dihotomice: – da/nu . succesiune de întrebări sau imagini fixate în scris. corespunzător. un instrument de investigare constând dintr. 3. Chelcea. întrebările şi *??autorului. după funcţia întrebărilor 1.un ansamblu de întrebări scrise şi. Implicit sau explicit nu există chestionar care să nu pornească de la ipoteze mai mult sau mai puţin clar conturată.

Întrebările filtru Au o funcţie contrară întrebărilor de trecere: ele opresc trecerea unor categorii de subiecţi la întrebările succesive. Foarte adesea interesează opiniile unei anumite categorii de populaţie.. Întrebările „De ce?” au funcţia de a provoca explicaţii în raport cu diferitele opinii explicate. 6. Se stabileşte cadrul referenţial pentru răspunsuri şi se încearcă a se motiva aceste răspunsuri. . Ex De ce folosiţi . 5. dardin perspectiva primului argument care-ii vine în minte. În chestionar avem o înlănţuire de stimuli intercondiţionat. Ex Construirea unor întrebări bifurcate este foarte utilă când între sensurile „pro” şi „contra” ale unor opinii se intercalează serii de întrebări ce ar îngreuna. dar segmentate pe opţiuni „pro” sau „contra”. Întrebările de trecere reprezintă momente de destindere în cadrul chestionarului şi duc la concentrarea atenţiei subiectului asupra problemelor ce urmează a fi studiate. Atenţie: sunt nelipsite din chestionare sunt un exemplu elocvent de imprecizie.Nu vizează date personale Nu vizează lucruri complicate – direcţia Se recomandă să fie închisă (De ce?) pentru a răspunde fără mare efort. Întrebările de control nu aduc informaţii noi. Se justifică opinia afirmată anterior. mult mai mic 9. mult mai mare 2. Acţiunea unuia dintre aceşti stimuli este pregătiră de acţiunea stimulului anterior. NS dacă se aşteaptă fidelitatea faţă de această opinie este probată de o întrebare de control. reprezentând în acelaşi tip un control al calităţii răspunsului. începi direct cu problema. Ex 4. ci verifică fidelitatea consistenţa opiniei exprimate ex peste 10 ani rolul cunoştinţelor legate de folosirea PC în ocuparea unui loc de munc va fi 1. mai mic 5. Întrebări bifurcate – interesează opinile tuturor. ca şi astăzi 4. mai mare 3. Întrebări de trecere – au scopul de a marca în structura lor apariţia unei noi grupe de întrebări. Nu se recomandă întrebări factuale la început.. 2. din partea subiectului şi a operatorului de anchetă urmărirea logicii chestionarului. Soluţia constă în precizarea contextului în care este folosită întrebarea. Ex 3.

Nu 3. specifice decât una generală. da 2.Credeţi că peste 10 ani cunoştinţele de PC vor juca un rol mult mai însemnat în ocuparea unui loc de muncă? 1.4 Reguli în formularea întrebărilor * Grijă pentru formularea întrebărilor – un singur înţeles * De regulă se merge pe un număr de întrebări concrete. simplă. * Formularea întrebărilor trebuie să fie clară. fără înflorituri stilistice. nivelul de instructie. * De reţinut :răspunsurile trebuie analizate prin prisma întrebării. varsta. situatia profesionala.capcana dublei negaţii * Menajarea amorului propriu al subiectului prin utilizarea optativului * Dacă o atitudine este social neacceptată trebuie fîcută aluzie că există 28 . gramatical * Mai bine înţeleasă dacă ea este pozitivă. intrebarile de clasificare ( de identificare) servesc la analiza raspunsurilor din chestionar. iar formulări diferite sau răspunsuri diferite.. etc sa incheie chestionarul 6. Este bine ca aceste intrebari privind : sexul.. NS Întrebările de control dau asigurări asupra faptului dacă subiecţii au înţeles exact sensul întrebărilor. 7.

cu o rată mai mare de răspuns. 2. rolul intervievatorului va fi acela de a focaliza discuţia pe tematicile studiate. punând întebări adecvate în momente precise. spaţiul acordat afectivităţii). operaţionale la un nivel ridicat şi dacă indicatorii diferitelor variabile au fost deja validate anterior.va fi preferabilă altor metode de interviu atunci când intervievatorii de care dispunem le lipseşte experienţa. Datorită faptului că oferă contactul personal. .să reflecteze asupra genului de informaţii pe care va trebui să le obţină de la interlocutor. Cele ce vor orienta atitudinile şi întrebările acestuiavor fi mai mult dinamica interacţiunii şi fluxul conversaţional. . . se adresează experţilor în domeniu. actorilor vizaţi de publicul ţintă şi unor persoane din publicu ţintă. .să formuleze şi să descrie problematica pe care o va investiga. 3. 4. Discuţia exploratorie .tehnică utilizată pentru a completa lectura făcută în legătură cu o temă de cercetare. Interviul structurat sau directiv O listă de întrebări precisă. .serveşte uneori ca substitut al chestionarului. discuţia directivă este mai atrăgătoare decât chestionarul. Totuşi cercetătorul trebuie: .Capitolul 7.se situează la mijloc între dicuţiile standardizate şi cele non-directive. intervievatorul dispune de un ghid structurat în funcţie de fluxul conversaţional şi al reacţiilor interlocutorului.tipul optim de acţiune ce trebuie stabilit în cursul interviului (rolul de intervievator şi de intervievat. . interviul semistructurat . Interviul sociologic Tehnici de interviu sociologic 1.este de preferat chestionarului când dorim să verificăm cum înţeleg participanţii întrebările ce le sunt puse. interviul liber sau non-directiv doar tematica serveşte doar ghid „a priori”.probabil cea mai utilizată tehnică de interviu în cercetare . .se alege acestă tehnică dacă tematica este foarte precisă. a căror formulare şi ordine sunt prestabilite.

scopul: spre un nou chestionar şi spre descoperirea de saspecte ale problematicii ignorate până acum. Aranjarea întebărilor trebuie să asigure un flux conversanţional şi reducerea ezitării în privinţa ordinii întrebărilor. consimţământ liber..tipul de informaţie ce urmează a fi obţinut şi scopul ei. Am vorbit de.intervievatorul şi comanditarul cercetării.. Pregătirea materialului Sarcini: redactarea întrebărilor. . Elaborarea ansamblului întrebărilor Criterii fluxul conversaţional – fraze de tranziţie.” ordinea întrebărilor Efecte legate de ordinea întrebărilor 30 .aranjarea într-un ghid de interviu. lista întrebărilor Partea introductivă – crucială determină motivaţia iniţială a subiectului de a participa la discuţie. partea introductivă prealabilă a interviului 2. 1..Să ceară permisiunea de a trece la intervievae. Astfel. haideţi să vorbim şi despre. criteriile includerii în eşantion 4. Scopul redactării: circumscrierea conţinuturilor pertinente pentru obiectivele cercetării. denato?? . Pregătirea ghidului de interviu Ghidul de interviu – un instrument capabil să producă toate informaţiile necesare pentru a testa ipotezele cercetării. Elemente descriptive – să-şi dea seama dacă interlocutorul respectă criteriile de includere în eşantion. să confere încredere. .Descrie beneficiile pentru participanţi. . reia o serie de întrebări descriptive care să reia caracteristicile necesare participării.. Utilizarea unui limbaj clar şi purtător de sens pentru populaţia ţintă? Formele de prezentare care să maximizeze validitatea şi viabilitatea răspunsurilor.expliciteze condiţiile interviului – confidenţialitate. cea consacrată elementelor de descriere a participantului 3. . să prezinte: ..

video. inspirând siguranţa. să plaseze întrebările complexe/sensibile după ce s. fără a pierde sensul. · · Stilul – deschidere – intervievatul se exprimă în proprile categorii mentale Abţinere de la orice comentariu.a stabilit raportul de încredere. în temă să se meargă de la general la particular. tonul optim ce trebuie adoptat va îmbina simultan respectul şi modestia.Conţinutul interviului . să contracareze eventuale întrebări. să contracareze un eventual refuz. mimică. 4. Criterii privind organizarea întrebărilor 1. 6. să înceapă cu întrebări la care se poate răspunde umăr şi să reflecte obiectul cercetării. efectul de consistenţă – interviul când face corelarea răspunsului cu ce a răspuns anterior.să aibă încredere pentru a răspunde onest (onest. non-directivitate . . efectul de redundanţă – ideea că întrebarea se repetă. 5.Întrebările descriptive – rolul de a verifica dacă intzervievatul este persoana necesară cercetării. Atenţie: să nu-şi manifeste acordul sau dezacordul pentru a nu perturba întreaga discuţie. Misiunea intervivatorului se va limita la: Reformularea întebărilor. c. să utilizeze comentarii de tranziţie. nevoia de redefinire a nivelului. b. empatie. să ordoneze întrebările logic. Etapele realizării unui interviu Contactul iniţial :obiective – motivarea interlocutorului . confidenţial). evitarea disconfortului pe tema lui? Codarea informaţiilor – suport audio. Sfârşitul interviului: mulţumirea.a. să aibă sens pentru intervievat. Atitudinea generală a intervievatorului : neutralitate. · · atitudine binevoitoare faţă de interlocutor. . evitarea exprimării laconice. gruparea întrebărilor pe teme. Discuţia motivării interlocutorului şi menţionerea atenţiei la un nivel optim. efectul de oboseală – timpul este prea lung şi i-a epuizat concentrarea. Reorientarea respondentului dacă se pierde în vreo digresiune??. registrul verbal. stăpânirea respiraţiei. dar înainte să obosească. 2. 3.

braţele pe masă. Atent la atitudinea şi poziţie în raport cu persoana intervievată. uşor apecat în faţă pentru a da impresia de atenţie . jos despărţiţi de o masă sau birou. 32 .Registrul non-verbal: – distanţa optimă 1 m.

Scurt istoric al tehnicii focus grup. Pentru R. Ele au tendinţa de a înlocui tehnicile de discuţie individuală. interviuri individuale. precum şi consensului. focus-grupurile sunt mai „sociale”. patriotismul. În cadrul focus-grupurilor se elaborează şi se tematizează un obiect social. . în cadrul cărora participanţii negociază semnificaţii. fără a păstra fundamentul teoretic. aducând idei şi ipoteze noi. a credinţelor. Spre deosebire de chestionare. Merton (1987) focus-grupurile trebuiau să furnizeze sursele cercetării. În prezent este o metodă „la modă” în marketing şi urmăreşte în principal: – – descoperirea motivaţiilor în cazul consumului şi a sursele inconştiente ale alegerii unui produs . a ceea ce ştim şi a ideologiilor care circulă în societate. Ele deschid o fereastră asupra formării şi evoluţiei reprezentărilor sociale. din uşă în uşă. De fapt. Scopul constituirii acestei tehnici l-a constituit studierea fectele comunicării de masă în timpul războiului. cercetarea de marketing vorbeşte de „activitatea de focus-grup” ca suport pentru elaborarea şi evaluarea programelor de marketing. cum se formează opini şi se negociază semnificaţii.ului R. Aceste ipoteze trebuiau confirmate prin sondaj – deci să producă doar interpretări superficiale. pentru a lansa noi produse.Capitolul 8. cum ar fi propaganda de război. Sunt comunicări situate în plan social. a interpretării şi a înţelegerii observate la participanţi. creează altele noi şi dau naştere diversităţii şi divergenţei de opinii. Focus grupurile Ce sunt focus-grupurile? Definitie : Metodă de cercetare bazată pe discuţii colective libere ce explorează o anumită întrebare sau un asnsamblu de întrebări. După ”90 se constată o reîntărirea metodelor calitative ce permit studierea mai amplă a semnificaţiilor. Practic focus grupurile sunt folosite şi în alte domenii. Merton şi Paul Lazarsfeld au fost pionierii acestei tehnici.

să încurajeze toţi membrii grupului să participe la discuţii. pentru înţelegerea motivelor unei asemenea luări de poziţie.Focus grupul : „ o societate gânditoare în miniatură” Mosovici (1984) spunea că : „Noi gândim cu gura”. Studierea comunicării ne conduce spre înţelegerea modului în care fenomenele sociale sunt clasate şi denumite de oameni. a form opiniilor. să fie un comunicator abil: 34 . poate fi chiar cercetătorul însuşi sau o persoană pregătită pentru a atinge obiectivele cercetării. b. graţie comunicării. Funcţii ale cercetătorului să se asigure că se respetă programul de cercetare. Necesitatea îndrumării investigaţiilor ştiinţifice sociale în conformitate cu 4 principii: a. Ideile noastre sunt marcate de crizele sociale. să se exprime opinii diverse. în stadiul iniţial al cercetării pentru a produce idei şi ipoteze şi pentru a repera un nou câmp de investigare. Ideile şi ipotezele vor fi testate ulterior prin chestionar şi discuţii. să se creeze tensiuni între aceştia. Pentru completarea uor cercetări etnografice. Aflăn anume: oamenii interpretează şi reconstruiesc fenomenele sociale. credinţe şi opinii”. a incertitudinii şi tensiunilor în comunicare. În stadiul ulterior al cercetării ca mijloc de aprofundare a înţelegerii datelor. de bulversările de orice natură. c. cum le schimbă sensul şi cum le creează noi semnificaţii. Când le folosim: a. studierea conversaţiilor care au loc în cadrul societăţii „cuvântul nu este niciodată neutru”: exprimă gânduri încărcate de afectivitate: Învăşăm de ce anume sunt pasionaţi oamenii. Majoritatea cercetătorilor neglijează trăsăturile comunicaţionale. c. Chestiuni metodologice fundamentale privind focus-grupurile Focus grupurile şi alte metode Focus grupurile constituie o metodă crnologică şi intensivă. Oamenii au caracteristici asemănătoare cu cele ale erudiţilor „amatori# care. gramaticale şi semantice ale limbajului. Atunci comunicarea se îmbunătăţeşte serios?. Separat de alte metode Rolul moderatorului Moderatorul este cel care suscită exprimarea opiniilor şi dirijează ordinea de zi a discuţiilor. d. Astfel discuţiile pot fi relativ libere. iar tensiunile să fie negociate. ce ăi nelinişteşte. care sunt chiar vectorii acestor atitudini. au vulgarizat ştiinţa şi educaţia acum aproape un secol. b.

Grup comercial . .mic (6 persoane) pentru a permite participanţilor exprimarea opiniei. eşantionaj. pertinenţa pe cae o constituie în ochii lor. . Câte focus-grup-uri se fac pentru acoperirea temei de cercetat? :– în principiu 3-5 focus grup-uri pentru a epuiza duversitatea subiectului şi pentru a atinge saturaţia teoretică. o să evite să-şi prezinte propriile judecăţi şi evaluări asupra subiectului discutat sau asupra discuţiei înseşi. rezidenţă. asemănare conceptuală sau chiar cunoaşterea lor. . În unele manuale se vorbeşte de „eşantionaj calitativ” – stratificat după sex. omogenitate vs eterogenitate). . o să încurajeze clarificarea punctelor de vedere* şi să explice enunţurile şi afirmaţiile formulate ambiguu. Eşantionaj – despre mărimea grupurilor Câ de mare trebuie să fie numărul participanţilor la focus grup? Mărimea trebuie decisă pe baza chestiunilor de cercetat şi a obiectivelor cercetării.Omogenitatea : ca sex. pentru suscitarea perspectivelor diferite şi pentru a determina confruntarea acestora. înţelegerea modului lor de a gândi.Care este problema supusă cercetării? Ce vreau să descopăr? . educaţie. vârstă. pentru diversitatea opiniilor.Care ar trebui să fie proprietăţile focus-grup-urilor şi în ce scop (mărime. o să nu pună întrebări tendenţioase.o să susţină dinamica discuţiei. vârstă.mare. legătura cu alte probleme pertinente. Astfel: . motivele răspunsurilor pe care le dau. o să nu se prezinte ca un expert. importanţa problemelor pentru participanţi. Ce aflăm prin focus-grup-uri Întrebări pe care şi le pune cercetătorul înainte de a începe cercetarea .Grup experţi. Grupurile pot fi atât omogene cât şi eterogene.Eterogenitate – este necesară pentru dinamica discuţiei.

Ce tipuri de materiale voi aduce la discuţia necesară pentru a atinge scopul cercetării? .. Reguli clare pentru transcriere Transcrierea priveşte interacţiunea dintre membrii grupului Transcrierea pentru analiza tematică – modul în care conţinutul a fost exprimat (ezitant. elementelor gramticale şi semnificaţiilor or.Ce genuri de subiecte trebuie să mă aşept să fie abordate de componenţii grupului? De ce au nevoie de aceste date? . dar nu să înlocuiască analiza propriu-zisă. glumeţ). Probleme ale cercetătorului neexperimentat incapacitatea de a prevedea timpul necesar pentru analiza datelor. citatele interesante trebuie să servească la ilustrarea analizei. extrasele de fragmente precise le discuţiei nu trebuie câtuşi de puţin să fie tăiate de contextul în care se înscriu. Transcrierea de tip lingvistic – concentrare asupra sintaxei. judecata.Caracteristicile focus-grup-ului: evaluarea. aspectul fonetice ale discursului.Ce gen de analiză o voi aplica? Trebuie să inregistrez sau să filtrez discuţia? . confruntarea de idei şi opinii. 36 . tensiunea.Ce rol trebuie să joace moderatorul în această discuţie? .

Se utillizează numai când fenomenele cercetate au una sau mai multe proprietăţi ce se ordonează în funcţie de gradul de intensitate. Fiecărui element component al scalei îi corespunde o anumită valoare (număr sau numeral). ce se întinde de la o extremă negativă (nefavorabilă) la extrema pozitivă (favorabilă). reguli de atribuie a valorilor scalei fenomenului studiat. Fenomenul care poate fi scalat: opinii. Se realizează prin ordonarea proprietăţilor pe un spaţiu liniar unidimensional. tuturor operaţiunilor de măsurare. proprii. pe când la altele. de-a lungul căruia se distribuie elementele sale componente. c. Orice procedură de scalare se compune din 3 elemente. satisfacţii. c. valori. convingeri. motivaţii. a. comportamente umane. fenomenul ce urmează să fie scalat (obiectul de măsurat). se cuantifică o realitate şi constă în măsurarea intensităţii de manifestare a diferitelor proprietăţi ale proceselor sociale. b. aspiraţii. expresii simple sau simboluri ce constituie un spaţiu linear unidimensional gradat. Spaţiul linear este scala. Prin intermediul scalelor se realizează o conceptualizare a domeniului studiat: itemii incluşi în scale concretizează indicatorii domeniului respectiv. atitudini. Reguli de atribuire a valorilor de scală permit realizarea corespondenţei dintre domeniul investigat şi instrumentul de măsurare. La o serie de tehnici de scalare se elaborază reguli explicite de atribuire. Este alcătuit dintr-un set de propoziţii. atribuirea de valori sau se deduce din contextul formulărilor verbale. elaborarea indicatorilor. de altfel. Tehnicile de scalare Scalarea – este o tehnică prin care se descrie cantitativ.Capitolul 9. Operaţiile principale ale scalării cu menţionarea etapelor de cercetare ştiinţifică ce le corespund : definirea fenomenului cercetat. dimensiuni – Analiza conceptuală şi de clasificare. în funcţie de intensitatea caracteristicilor sale. b. . Scala este instrumentul de măsurare utilizat în operaţiunile de scalare. în funcţie de intensitatea pe care o exprimă. formulare itemilor ce alcătuiesc scala – operaţionalizarea. judecăţi. Determinarea proprietăţilor acestora: caracteristici. a. scala sau instrumentul de măsurat.

analiza şi interpretarea informaţiei obţinute – explicarea. integrarea rezultatelor în ansamblul teoretizarea. aplicarea scalei elaborate în ceretarea fenomenului avut în atenţie – măsurarea propriu-zisă (cercetarea concretă). scale de ierarhizare (ierarhizările). cunoştinţelor referitoare la fenomenul studiat – Avantajele scalării reprezintă o anumită standardizare a activităţii. tipuri şi forme de scale Ansamblul scalelor utilizate în cercetarea socială sle poate grupa în două mari clase.- elaborarea modelului descrierii cantitative.Ele constau dintr-un set de expresii verbale sau simbolice dispuse pe un continuum în funcţie de gradul de intensitate pe care îl exprimă. În cazul în care în domeniul cercetat se dovedeşte a avea o natură multidimensională.1.Prin intermediul ierarhizărilor se ordonează variante de răspuns la întrebări de: 38 . marcarea gradelor de intensitate de-a lungul continuum-ului definit – cuantificare. o valoare proprie atribuită în acord cu poziţia ocupată. Fiecare item are o anumită poziţie pe continuum-ul ce reprezintă scală şi. fiecare dimensiune este analizată prin intermediul unei scale. deci. culegerea de informaţii necesare construcţiei scalei – ancheta pilot. a) Scale simple – pot fi grupate în două tipuri principale în funcţie de destinaţia pe care o au: a. b) Scale compuse – sunt alcătuite dintr-un set de indicatori care se referă la aceeaşi proprietate (dimensiune) a fenomenului analizat. definirea scalei – obţinerea instrumentului de măsurat. Scale de ierarhizare – sunt utilizate pentru a descrie comportamentul verbal al subiecţilor investigaţi în cadrul diferitelor cercetări. aptă de a fi prelucrată printr-un calcul matematic diversificat. Clase. se obţine o informaţie (la nivel ordinal sau chiar cardinal). în funcţie de structura lor: a) scale simple – constau dintr-un singur item (indicator) ale cărui caracteristici sunt ordonate pe un continuum şi cărora le sunt acordate valori în funcţie de gradul de intensitate pe care îl reprezintă. ceea ce permite o mai bună compatibilitate a informaţiilor obţinute în diverse cercetări.

– – – – opinie – modelează exprimarea părerilor. Aplicarea unei forme sau a alteia de scală depinde de specificul temei şi obiectivele urmărite în cercetare. deloc. informare. Ex. Scalele de opinie – urmăresc semnificaţiile acordate evenimentelor a căror existenţă este independentă de opinia exprimată. 2. satisfacţie. Scale de notare (rating scale) – conţinutul scalelor se constituie din judecăţi obiective (nu din opinii). 3. la diferite intensităţi. Deci semnificaţii. sunt consultaţi atunci când urmează să se ia o decizie de către Consiliul Local? Întotdeauna. nu permite întotdeauna o bună discriminare între gradele de intensitate – este o scală parţial ordonată. 4.2. conform unor instrucţiuni primite. de cele mai multe ori. Seriile de date se obţin printr-o notare (evaluare) efectuate de judecători sau codificatori. rar. Cetăţenii din localitatea dvs. în primul rând un mijloc de căştigare a existenţei şi apoi o valoare socială. Forme de scale simple: * scale itemizate. de aceea se mai numesc şi scale categoriale. Scale de informare – ex. Notarea respectivă se efectueată în raport cu o anumită caracteristică (performanţă. Ce reprezintă munca pentru dvs. * scale de ordonare. a. Datorită impreciziei verbale.? 1. în primul rând o valoare socailă şi apoi un mijloc de câştigare a existenţei. Ex: scale ierarhizare scale itemizate – sunt compuse dintr-o serie de categorii verbale ordonate. în egală măsură mijloc de câştigare a existenţei dar şi o valaore socială. în primul rând un mijloc de căştigare a existenţei. scale de notare su evaluare. motivaţie. . calitate). iar răspunsurile sunt formulate urmărindu-se o serie de criterii de evaluare. 5. foarte rar. în exclusivitate o valoare socială. *scale grafice.

Pe locul 1 cea mai importantă.? Cea mai puţin bună 1 2 3 4 Deci: 40 5 6 7 8 9 10 cea mai bună meserie . fie în număr par . creativitate. Likert) 1 utilitate f mică 2 utilitate mică 3 utilitate medie 4 utilitate mare 5 utilitate foarte mare 3) scală cu 7 grade de intensitate (tip Th Adorno) -3 -2 -1 parţial 0 1 2 3 dezacord puternic dezacord lipsă opinie acord parţial acord acord puternic 4) scala adjectivelor polare (M. Sunt delimitate grade diferite de intensitate – fie în număr impar – Likert. pe ultimul loc cea mai puţin importantă. Avem un segment de dreaptă orientat. scale grafice – reprezintă cel mai utilizat procedeu de ierarhizare a variantelor de răspunsuri la întrebări de opinie. Ex: notaţi poziţia pe scală în funcţie de răspunsuri -1 -1 exemple: 1) valori care încep cu 1 1 puţin utilă 2 utilă 3 foarte utilă 0 0 1 +1 asociate expresiilor verbale: 2) scale grafice cu cinci grade de intensitate (tip R. iniţiativă personală. noutate. Osgood) seful direct este organizator: sab 1 2 3 4 5 6 7 bun 5) scală grafică cu 10 grade de intensitate poziţia: unde situaţi meseria dvs. Ex: vă rugăm să indicaţi importanţa unor caracteristici ale muncii: responsabilitate. ele aproximează un nivel cardinal de măsură fără a demonstra egalitatea distanţei dintre punctele scalei. diversitate.scale de ordonare – forme specifice de scale ce constau dintro serie ordonată de elemente în funcţie de importanţa ce li se acordă de către subiecţii investigaţi.

În final rezultă o listă ordonată se meserii în funcţie de evaluarea gradului lor de creativitate de către persoanele studiate (judecători). ca temă pentru construirea unei scale.după ce în prealabil se defineşte creativitate în muncă şi se elaborează reguli pe baza cărora se face notarea. Scală ordonată – ordonarea unui grup de meserii în funcţie de creativitatea . să aibă aceaşi semnificaţie pentru toţi subiecţii studiaţi. dacă avem notarea în funcţie de mai multe caracteristici se obţin notări pentru fiecare caracteristică şi apoi se agregă rezultatele pentru a se obţine o singură scală. ponderea caracteristicilor în funcţie de importanţa pe care le-o atribuim. inf). . uniformitate în desfăşurarea investigaţiei standardizate (op. posibilitatea unor prelucrări multiple.- ierarhizările nu prespun un model statistico-matematic care să furnizeze un criteriu obiectiv pentru continuum şi punctele sale. şi de capacitatea lui în definirea continuum-ului care trebuie să-l aibă scala. eroarea generozităţii. mai mulţi judecători sau arbitri. Scala grafică Instrucţiuni: intensitatea prin evaluare sau autoevaluare. se bazează numai pe analiza logică. eficienţa lor depinde de experienţa cercetătorului. Avantaje: Limite: posibilitatea de influenţare prin sugerarea răspunsurilor. valoarea reală este valoarea medie a notărilor judecătorilor. Cel mai simplu procedeu de agregare este însumarea valorilor individuale. Spre pildă :creativitatea. Erori sistematice: efectul holo (contaminarea rezultatelor). Ex. de scale de notare Scală itemizată vizează în principal dezinteres sau preocupare. economie de timp în culegerea datelor. satisf. efectuarea de comparaţii între valori individuale şi de grup. participare limitată sau participare deplină.

instruirea corespunzătaore a judecătorilor pentru a asigura uniformitate în notare. eroarea contrastului – judecarea altor oameni ca find opuşi celui care efectuează notarea). Pentru eliminarea erorilor e nevoie de definiţii clare a: 42 . criterii pe baza cărora se face evaluare.- evitarea poziţiilor extreme. conţinuturilor scalei. puncte de referinţă.

de marketing. Reprezentativitatea este dependentă de: mărimea eşantionulu. eşantionul este un model la scară mică al univeersului cercetării. la un nivel de probabilitate (precizie) stabilit. În consecinţă.Capitolul 10. Scopurile cercetării selectice sunt : -estimarea parametrilor (media. Esantionarea intervine în cercetări realizate prin anchetă de tipul sondajelor de opinie publică. Poisson) fundamentează mărimea eşantionului (n). alte concepte întâlnite în cadrul eşantionării Prin eşantionare se urmăreşte realizarea unei cercetări reprezentative prin studierea numai a unei părţi din universul cercetării. Esantionarea constă în extragerea. Legea numerelor mari (Bernoulli. de consum etc. care alcătuieşte o colecţie statistică de unităţi (elemente). deci. proporţia) ce caracterizează populaţiei. Datele obţinute din studierea eşentionului (statistică „s”) pot fi extinse pa nivelul colectivităţii totale (parametrul „p”). dar şi în studiul documentelor sociale ca şi în diverse alte cercetări (de exemplu. se determină numărul de vizite necesare în observaţia instntanee). Asupra esantionarii se concentreaza atat sociologul cat si statisticianul. pentru a reduce eroarea la jumătate trebuie să crescă de patru ori volumul eşantionului. Statisticianul este preocupat mai mult de estimări şi informaţii. Reprezentativitatea (eficientă) este cu atât mai bună cu cât avem de-a face cu erori mai mici. Eşantionarea în cercetarea socială Definiţia eşantionării. iar calculul probabilităţilor reglementează selecţia subiecţilor în eşantion. schema de eşantionare utilizată. sociologul accentuează proiectarea eşantionului şi culegerea datelor. Se bazează pe două teorii statistice: legea numerelor mari şi calculul posibilităţilor. o anumită caracteristică a . de audineţă. testare a unor ipoteze statistice despre populaţie. cu anumite limite de variaţie. în condiţii specificate a unui număr de unităţi statistice din universul cercetării. Întrebarea de bază: Cât de mare trebuie să fie un eşantion? Răspuns orientativ: „suficient de mare pentru a fi reprezentativ” Teoretic – mărimea eşantionului este invers proporţională cu pătratul erorii de eşantionare.

În ultimul caz trebuie să se studieze întreaga populaţie sau loturi ale populaţiei.95 – adică valoarea estimată pentru colectivităţile totale se situează în spaţiul de variaţie în 95 de cazuri din 100 eşantion (19 cazuri din 20). e. pentru a obţine rezultate acceptabile nu este necesar să studiem întreaga colectivitate. o valoare determinată la nivel de eşantion şi estimată în populaţia totală ia valoarea cuprinsă în spaţiul delimitat de valoarea de eşantion ± eroarea de estimare pentru o probabilitate dată. Eroarea de estimare a valorilor eşantionului este acceptată pe intervalul de ±5%. mărime eşantionului nu se determină ca o proporţie din colectivitatea totală. O colectivitate relativ omogenă: mărime mai mică. astfel spus. comparativ cu numărul practic inabordabil de mare ce s-ar putea constitui pentru colectivităţile mari. considerate crieterii de eşantionare. eroarea de eşantionare exprimă variaţia de la un eşantion la altul! Cu toate astea. Eroarea de eşantionare defineşte spaţiul de variaţie a valorilor estimate. sau 45 – 55% pentru o eroare de 5%. ex colectivitate de 15 milioane – 10 000 eşantion de 1 500 persoane. Probabilitate 0. Ex. În practica sociologică s-a convenit ca nivelul probabilităţii cu care se fac estimările să nu fie mai mic de 0. costurile. Ex. respectiv eroarea standard a mediei sau procentului. c. Eterogenă: mărime mai mare. Partidul cu 50% notorietate în eşantion conduce la o valoare estimată în colectivitatea totală de 49 – 51% pentru o eroare de 1%. eşantionarea este neavenită. Deci câteva elemente de orientare a eşantionării: a. Probabilitatea exprimă nivelul la care se fac estimările de la eşantion la colectiivtatea totală. La comunităţile mici. alte aspecte.95 – 9 500 din 10 000 să fie în limita spaţiului de variaţie. Mărimea eşantionării Mărimeaa unui eşantion este rezultatul unui proces de analiză: elemente statistice. Riscurile de eroare sunt importante. dacă este relativ mare. d. se pot obţine estimări acceptabile ale valorilor în colectivitatea totală cu un singur eşantion. iar în 500 cazuri să fie afară. 44 .Calcularea mărimii eşantionului presupune cunoaşterea caracteristicilor distribuţiei variabilelor colectivităţii totale. având în vedere că se studiază un singur eşantion. b.

2 sau chiar 1 cu o probabiltate de 0.95.Formulele teoretice de determinae a mărimii unui eşantion sunt variabile pentru eşantionarea simplă aleatorie şi sunt diferite: a) variabile cantitative – când se poate calcula media (m) şi abaterea standard a mediei ( σ) n=t2*σ2/e2 b) variabilele calitative (atribute) sau ori de câte ori valoarea variabilei se exprimă în procente sau proportii n=t2P(100-P)/e2 n=t2p(1-p)/e2 t – valoarea care corespunde nivelului de probabilitate e – eroarea de estimare a valorii medii (sau eroarea standard) P – probabilitatea p.proporţia P=50 P=50 P=50 P=50 t=2 t=2 t=2 t=2 e=5% n= 4*50(100-50)/25 n=200*50/25=400 e=3% n=t2P(100-P)/e2 e=2 e=3 n=t2P(100-P)/e2 n=t2p(100-P)/e2 n=4*50(100+50)/9 n=4*50(100+50)/4 n=4*50(100+50) n=200*50/9=1 083 n=200*50/4=2 500 n=200*50=10 000 Eroare de eşantionare . 0. Eşantionarea probabilistă este de două tipuri: a) Simplă – aleatorie b) Stratificată .99. Tipuri de eşantioane Criteriul principal de diferenţiere al eşantionării este legat de caracterul probabilist (aleatoriu) respectiv neprobabilist.se stabileşte în funcţie de nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populaţiei totale pe intervalul 1-5%.97. eşantion probabilist – fiecare unitate (element) statistic din universul cercetării are şansa cunoscută de a fi selectat pentru cercetare. 0.98 sau 0. recomandabil este o valoare a erorii de 3. Datorită acestui fapt în eşantionarea probabilistă se poate calcula eroarea standard de estimare a nivelului unei valori obţinute în cercetare şi astfel se pot extinde rezultatele la nivelul colectivităţii totale. 1.

17 000 000). Astfel. Metoda pasului mecanic (selecţia sistematică) se împarte numărul la numărul de unităţi şi rezultă pasul. 46 . conturată după sex şi vârstă ar avea 10. Se realizează o diviziune a universului cercetării în secţiuni (straturi) semnificative determinate de numărul valorilor variabilelor folosite drept criteriu de clasificare. Stratificare se face pentru a asigura selecţia proporţională din fiecare strat. Metoda loteriei (a urnei) se utilizează când numărul colecţiei din care se face extragerea este relativ mic. într-o ordine întâmplătoare (randomizate) cu toate unităţile (membrii) din universul cercetării.În cadrul eşantionării simple. Procedurile de selecţie probabilistă sunt cele ale: Procedura numerelor întâmplătoare presupune atribuirea fiecărei unităţi statistice a unui număr. Se extrage ca la loto. iar probabilitatea unei unităţi statistice de a fi aleasă în eşantion este egală cu fracţia de eşantionare (p=f=n/N). Acest fapt este important când straturile sunt de dimensiuni diferite. iar listele cu unităţile statistice din care se face selecţia se întocmesc numai pentru zonele respective. Numărul straturilor creşte pe măsura creşterii numărului de variabile şi a numărului de diviziuni ale acestora. costul ridicat. respectiv 20 straturi. pasului mecanic/statistic. Ex stratificarea după sex. În eşantionarea stratificată se determină câte un subeşantion pentru fiecare strat. cercetarea empirică se va concentra pe anumite zone. aleatorie universul cercetării este tratat ca un tot nediferenţiat. după vârstă cu 5-10 intervale . generarea unui tabel cu numere întâmplătoare. Datorită împrăştierii mari a eşantioanelor naţionale şi a lipsei codului general de eşantionare se practică adeseori scheme de eşantionare cu mai multe stadii. numerelor întâmplătoare. se iau şi rezerve 10-20%. Pentru eşantionarea simplu-aleatorie a populaţiei adulte a României ne-ar trebui un tabel cu numere întâmplătoare din câte 8 cifre (00000001. timpul necesar realizării cercetărilor. loteriei. de ordinul câtorva zeci. La eşentioanele probabilist-stratificate sunt necesare listele pentru fiecare strat în parte. Selecţia unităţilor statistice se efectuează direct din ansamblul universului cercetării. Dificultatea practicării eşantionării probabiliste se referă la: întocmirea listei. eşantionul total este suma subeşantioanelor pe straturi.

dacă strada nu a fost selectată probabilist. iar stadiul trei îl constituie subiecţii de pe listele electorale.9204 2. S.7507 0.0000 2.7583 Bucuresti Buc.4665 0.6619 5.0580 3. indicatori sintetici de caracterizare.4823 0.Ph 1. Sandu.0056 4.Sj 0.0228 1.3597 Bt.0468 4. în al doilea stadiu sunt selectate secţiie de votare din localităţile anterior selectate. Kish (dezvoltată în deceniile 6-7 la Institutul de Cercetări Sociale din Ann Arbor.Mh.A) pentru eşantionaea la nivel local şi naţional.8469 0.5934 0 11. Tm 0.0000 1. zone în cadrul localităţilor) Ar fi secţiile de votare.1791 1.9976 0. (avem 90 straturi) URBAN Regiunea Aria/Judtul Mici Moldova Bc. iar în stadiul al doilea se selectează subiecţii de pe listele zonelor reţinute pentru studiu. se poate trece la efectuarea de microrecensământuri în zonele de referinţă.5125 Dj.2391 3.9233 Oltenia Gj.2131 2.0000 1.2331 Gr. zone de recensământnumite clustere).5307 0.0099 7.5306 2.Tr.6920 0.Ms 0.If 1.0835 Dobrogea Ct.0000 0.3223 1.7868 1.5281 Foarte mari 0.4120 Bv. În locul provincilor istorice se pot determina diferite arii socio-culturale (D.4457 1.3042 0.0000 45.8985 4.6072 2.3269 1.1942 0.0000 0.8957 1. Metoda L.6638 8.Br 0. 0 Total 13.9049 Transilvania Cj.U.Sv. 1.7938 Banat Cs.3957 0.0000 0. Eşantionarea neprobabilistă . În eşantionarea cu mai multe stadii se impune să avem informaţii despre zonele ce constituie obiect de selecţie: câte sunt.0000 0 8.0000 0.4652 8.7770 0.3127 1.Sb 0.8215 Maramures Mm.6924 4.5814 4.4815 7.Sm 0.Bh 0.8543 1.0000 0. mediul rezidenţial şi mărimea localităţii urbane.2039 1. Statistica în ştiinţele sociale).4210 0.2514 0. „Ruta stradală” nu este schemă probabilistă.1901 0.0002 Mari 2.4568 5.6191 0.Tl 0.Vl 0.Ot 0.7335 2.Db.0000 0. Ex: schema multistadială de eşantion probabilist stratificată utilizează ca şi criterii de stratificare: regiunea istorică.0000 1.0000 0.0000 0.6481 0.8386 6.4320 1.8851 100.5765 3.3369 4.0000 0.6344 4. În lipsa acestor ultime liste.3092 Crisana Ar.5566 0.5232 0.Hg 0.Nt.0850 0. Michigan.7328 Gl.Hd 1.3089 2.0000 0.5362 Bn.6889 Cv.0725 0.7144 0.4131 Muntenia Ag.Vn.1672 0.1985 Bz.7971 1.7270 Ab.9810 4.4083 RURAL Medii 0.8585 0.În eşantionarea bistadială se selectează mai întâi zonele (localităţile.Vs 0.Il.0000 În primul stadiu se selectează localităţile. o listă a lor.9605 0.1874 9.6255 4.0000 1. delimitări clare.7799 6.2894 1.6966 0.3463 1.8851 21.Cl.9530 0. posibilitatea procurării listelor cu unităţi statistice ce vor fi supuse selecţiei.2246 TOTAL 10. Is 0.4969 0.6650 0.

Dacă nu se asigură selecţia probabilistică într-o schemă astfel definită. 1997). Deficienţele eşantionării pe cote sunt: faptul că nu se poate determina eroarea de eşantionare. urmărite într-un caz sau altul. Ea permite obţinerea de rezultate satisfăcătoare şi la costuri mult mai mici. de unde şi îndreptăţirea utilizării termenenului. Obiectivele diferite ale cercetării. În faza de proiectare această schemă se aseamănă cu constituirea straturilor în eşantionarea probabilistă. 48 .În cadrul eşantionării neprobabiliste selecţia persoanelor urmează o procedură preferenţială (convenience) sau bazată pe experienţă (judgment).eşantioane de bază.eşantioane multifazice – dintr-un eşantion utilizat la un moment dat se extrag eşantioane mai mici. . Blalock spunea că straturile trebuie să fie cât mai omogene în interior şi mai diferite unele de altele. Petre Iluţ. echipe de lcuru dintr-o fabrică). în eşantionarea pe cote se repartizează operatorilor doar numărul şi structura de realizat. Eşantionul de grup semnifică faptul că unitatea statistică finală este un grup care se studiază ca şi în totalitate (clase de elevi dintr-o şcoală. H. eşantioanele panel (utilizate în mai multe cercetări). Cea mai cunoscută schemă de eşantionare neprobabilistă este cea pe cote. se pot obţine informaţii uneori mai relevante decât într-un studiu probabilist inadecvant realizat. ca şi atunci când eroarea este inacceptabil de mare. O altă clasificare a eşantioanelor tot în fucţie de obiective este în. conduc la adoptarea unor tipuri diferite de eşantionare. pentru unele studii parţiale (Traian Rotaru. urmând ca ei să facă selecţia cu o procedură neprobabilistă. ne conduce în fapt tot spre situaţia unei eşantionări neprobabiliste. Aceasta poate fi constituită dintr-un singur element şi se poate vorbi de eşantion individual sau din mai multe elemente – eşantion de grup (cluster). nu se pot face interferenţe de la eşantion la colectivitatea totală. unde se extrage un eşantion mare din care ulterior se va elabora eşantioane reprezentative. Totuşi. Eşantionarea pe cote are un caracter ştiinţific. Diferenţa constă în faptul că dacă la eşantionarea probabilist în selecţia persoanelor se urmează o procedură aleatoare. . În eşantionarea neprobabilistă se respectă una din cerinţele eşantionării: mărimea eşantionului. iar clusterii cât mai asemănători între ei şi cât mai diferiţi în interior. cum ar fi: eşantioanele unice (utilizat eo singură dată). O altă clasificare a eşantioanelor se referă la caracterul unităţii statistice finale de selecţie.

îşi modifică statutul ş. adică de regulă doar 7. compararea rezultatelor cu cele ale unui eşantion alternativ.a. Cauc.„mortalitatea” eşantionului. informaţia obţinută cel mai adesea este mai completă şi mai sigură decât în cadrul anchetelor sociologice unice (Chelcea. . Modalităţile de corectare a eşantioanelor panel şi păstrarea reprezentativităţii sunt în principal două: adăugarea de persoane selectate aleatoriu de pe o listă de rezerve. 1998).participarea.Eşantionul panel serveşte la măsurarea schimbării şi la analiza sensului principal al determinării în cazul variabilelor ce se influenţează reciproc. 8 din 10 acceptă o viitoare intervievare şi atunci sunt probleme metodologice de genul cine sunt cei care acceptă şi cei care refuză. în sensul că persoane îşi schimbă adresa. Problemele eşantionului panel sunt în principal: . Avantajele eşantionării panel sunt: costuri reduse (nu se mai proiectează de fiecare dată). . .condiţionarea – se modifică comportamentul celui care acceptă să conlucreze.. Mărginean.