You are on page 1of 14

GESTIUNEA STOCURILOR

Desfăşurarea oricărei activităţi economice necesită utilizarea nu numai a maşinilor, utilajelor, clădirilor şi a altor instrumente, ci şi asigurarea materiilor prime şi materialelor necesare, sculelor, dispozitivelor, verificatoarelor, a stocurilor de semifabricate şi producţie neterminată în diferite stadii, în vederea desfăşurării continue a activităţii, precum şi obţinerea şi stocarea pe anumite intervale de timp a produselor finite pentru realizarea ritmicităţii livrarilor către beneficiari. Stocurile sunt reprezentate prin cantităţi de mărfuri, materii prime, materiale, necesare pentru a asigura continuitatea şi ritmicitatea producţiei. Din perspectiva managementului financiar ele reprezintă alocări de capital şi deci necesită finanţare. Aceste alocări de capital vor fi recuperate ulterior, la sfârşitul producţiei când produsele finite se transformă în creanţe şi apoi în lichidităţi. Gestiunea stocurilor tratează procesul formării şi menţinerii unui stoc optim ce va asigura continuitatea producţiei la nivelul firmei. La prima vedere o exploatare fără stocuri apare profitabilă datorită eliminării cheltuielilor aferente formării şi menţinerii acestora. Se maximizează în schimb cheltuielile de aprovizionare (transport, manipulare, etc.) care apar datorită necesităţii asigurării asigurării unui flux continuu de materii prime necesare producţiei. Varianta cealaltă, care presupune formarea şi menţinerea de stocuri mari reprezintă pentru firmă o alternativă deasemenea costisitoare datorită cheltuielilor care apar cu depozitarea acetsor stocuri mari, cât şi a costurilor de oportunitate asociate capitalului imobilizat într-un stoc supradimensionat. În cazul întreprinderilor industriale prelucrătoare avem stocuri de materii prime, producţie neterminată şi produse finite, în timp ce în cadrul înterprinderilor prestatoare de servicii (ex. transporturi) acestea lipsesc, acestea având cel mult stocuri de

de redistribuire şi mod de utilizare. de formare şi evidenţă a acestora. aceştia fiind o categorie de clienelă sau un serviciu de fabricaţie. în vederea unei utilizări ulterioare şi/sau comercializării. dimensionare. care include probleme de conducere. produse sau mărfuri acumulate în depozitele de aprovizionare ale unităţilor economice într-un anumit volum şi o anumită structură. care se determină prin însumarea stocului de lucru (în funcţie de volumul producţiei şi de cifra de afaceri) cu stocul de siguranţă (necesar dacă aprovizionarea se realizează cu întârziere sau în situaţia în care cererea este mai mare decât cea previzionată). Responsabilului cu aprovizionarea îi revine sarcina de a asigura în permanenţă resurse materiale. aducerea şi stocarea materialelor sau pentru livrarea-vânzarea din stocuri? Care trebuie să fie dimensiunea stocurilor? Poate fi suportat fenomenul de epuizare a stocurilor în anumite perioade? Ce sistem de conducere-control al stocurilor trebuie adoptat? 2 . Managementul stocurilor presupune cunoaşterea valorii totale a stocurilor. Managementul stocurilor Politica de aprovizionare este responsabilă de optimizarea performanţelor unei întreprinderi. iar în cazul întreprinderilor cu specific comercial stocurile sunt reprezentate de marfă şi ambalaje. lubrifianţi şi materiale de întreţinere şi reparaţie. Managementul stocurilor este un proces economic complex. de urmărire şi control. Stocul este o rezervă de material destinată să satisfacă cererea beneficiarilor. de depozitare şi păstrare. I. produse sau mărfuri necesare desfăşurării unei activităţi continue. pe o perioadă de timp determinată. Problema stocurilor include raspunsurile la următoarele întrebări: • • • • • • Care este nivelul cererilor constante şi cel al cererilor potenţiale? Ce influenţă au acestea asupra nivelului stocului de materiale sau produse? Ce servicii trebuie asigurate pentru cumpărarea. Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale. un serviciu de întreţinere. precum şi probleme de recepţie. de repartizare a stocurilor pe deţinători.combustibil.

asigurarea cu materii prime şi materiale a producţiei. Abordări ale noţiunii de stoc 1. având în vedere relaţia directă dintre cheltuielile aferente stocurilor şi profitul întreprinderii. un management defectuos putând determina falimentul. din punct de vedere al producţiei stocurile pot fi: a) stocuri de materii prime şi materiale (stocul de producţie). cum trebuie ajustate stocurile? Cum programăm fabricaţia pentru a forma stocuri care să asigure ritmicitatea? Managementul stocurilor este important pentru: • • • • • asigurarea ritmică a vânzărilor şi evitarea pierderii de vânzări şi chiar a încrederii cumpărătorilor. Deşi stocurile sunt considerate resurse neactive. este necesară constituirea de stocuri bine dimensionate pentru a se asigura ritmicitatea producţiei şi a consumului. Ponderea cea mai mare o deţine stocul de producţie.• • • Aprovizionarea de materiale trebuie să se realizeze în loturi de materiale mari sau mici? Când vânzările de produse se abat de la previziuni. conversia stocului în lichidităţi fiind o componentă importantă a acestui ciclu. 3 . b) stocuri de produse finite (stocul de desfacere). şi evitarea golurilor de producţie. implicaţiile asupra ciclului de conversie asupra numerarului. II. performanţele întreprinderii. menţinerea capacităţii de plată a întreprinderilor. c) stocuri destinate asigurării funcţionării continue a unor maşini sau a unor linii de fabricaţie (stocul interoperaţional).

din punct de vedere al modului de gestionare: a) stocuri cu gestiune normală. după participarea la procesul de circulaţie a mărfurilor: a) stoc activ (stoc curent) – exprima marfa vândută. b) stoc pasiv – reprezintă cantitatea de marfă rămasă nevândută (echivalentul stocului de sigurantă).2. din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic: a) stocuri cu rol reglator. c) stocuri speculative. b) stocuri cu rol strategic. d) stocuri de produse consumabile. în funcţie de nivelul atins de stocuri în procesul permanent de reînnoire . c) stocuri „fără gestiune” (din magaziile intermediare). c) stoc de recepţie – depinde de durata recepţiei şi are o mărime determinată de cantitatea mărfurilor ce urmează a fi recepţionate şi a celor care sunt în proces de recepţionare. b) stocuri cu „afectare directă” (comandate special pentru o anume comandă). 4. 5. care asigură continuitatea desfacerilor. b) stoc de siguranţă – cantitatea de marfă necesară prevenirii rupturii de stoc (lipsei stocului) datorită neritmicităţii de la furnizor. avem: a) stoc minim – este limita inferioară pe care o atinge stocul fără a periclita continuitatea desfacerilor. 4 . sporirii neaşteptate a cererii. 3. a desfacerilor medii zilnice şi creşterii complexităţii sortimentale a ofertei.

atunci când s-au atins limitele sale. b) stoc de siguranţă. a) Cererea de consum este un element de bază în funcţie de care se determină nivelul şi ritmul ieşirilor. probabilită – cererea este de mărime sau frecvenţă necunoscute. După natura ei. III. volumul şi ritmul necesar pentru intrări şi nivelul stocului. 6. stocurile pot fi: a) stocuri sezoniere. gradul de prelucrare a produselor. d) stoc pentru transport intern. b) stocuri curente. f) stoc maxim – nivelul cel mai ridicat al stocurilor. Elementele principale ale unui proces de stocare Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor este nemijlocit legată de cunoaşterea elementelor prin care se caracterizează procesele de stocare şi care determină nivelul de formare al stocurilor. 5 . cantitatea de reaprovizionare. lotul. înregistrat după efectuarea aprovizionării. din punct de vedere al caracteristicilor formării şi destinaţiei. c) stoc de pregătire sau de condiţionare. Cerearea de consum reprezintă numărul de produse solicitate în unitatea de timp. g) stoc mediu – este un indicator rezultat în urma unor calcule statisticomatematice. stocurile pot fi: a) stoc curent. în funcţie de motivaţia constituirii. 7. e) stoc de alertă – are rol de a declanşa. parametrii temporali. Elementele principale ale unui proces de stocare sunt: cererea de consum. o nouă aprovizionare (lansare de comenzi). cererea poate fi: determinată – cererea pentru o perioadă este cunoscută şi poate fi constantă pentru toate perioadele de timp. costurile.d) stoc de condiţionare. e) stoc de iarnă.

firma este în lipsă de materii prime. trimiterea acesteia. contractarea. poştă etc. desfacerea nu se poate realiza din cauza nelivrării imediate a unui articol (pierderea beneficiarului).). reflectate în penalizări şi uneori chiar în costul producţiei care ar fi rezultat în timpul stagnării. În calculul stocurilor se au în vedere: costurile de stocare – suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul staţionării resurselor materiale în stoc. cheltuieli de transport a lotului. . contractarea. 6 .- necunoscută – cererea pentru care nu dispunem de datele necesare stabilirii unei repartiţii de probabilitate (ex. c) Cheltuieli datorate variaţiilor ritmului de producţie – din care fac parte: .cheltuieli legate de angajarea şi instruirea unui personal suplimentar sau de concediere a unor salariaţi. deplasări la furnizori. Întâlnim trei situaţii: • • • stocul este nul la primirea comenzii şi firma se reaprovizionează de urgenţă pentru a produce cantităţile solicitate. la un anumit nivel dat. aceste cheltuieli sunt fixe pentru o comandă. pregătirea livrării unei părţi de materiale. de la nivelul zero. De obicei. telefoane. transportul. produse noi). b) Costurile reprezintă cheltuielile ce trebuie efectuate pentru derularea procesului de aprovizionare-stocare (respectiv cele cu comandarea.cheltuieli fixe legate de creşterea ritmului de producţie. fapt ce afectează întregul proces de producţie. depozitarea. dacă este vorba de achiziţii (cheltuielile administrative legate de lansarea comenzilor). stocarea materialelor etc. cu toate consecinţele sale. costul de penurie sau costul ruperii stocului – apare atunci când volumul cererii depăşeşte stocul existent.cheltuieli de lansare care includ toate cheltuielile care se fac cu: întocmirea comenzii. .

Se presupun cunoscute anumite variabile cum ar fi: cererea. c – costul unitar de aprovizionare. Costul de depozitare a acestui stoc mediu va fi: Q . Modelul clasic de gestiune a stocurilor: Acest model determină cantitatea pentru fiecare comandă aferentă constituirii stocului ţinând cont de costurile fixe aferente comenzii. Dacă se acordă anumite reduceri de preţ în funcţie de mărimea comenzii. iar intervalele de livrare se presupun constante. vânzările. Formarea stocurilor este predeterminată de o anumită comandă. activitatea de conducere a acestora are unele trăsături comune.1. IV. unde: Q 7 .d) Preţul de achiziţie sau cheltuielile directe de producţie . atunci stocul mediu va fi Q/2. de exemplu. orice proces de stocare necesită prevederea desfăşurării lui şi a condiţiilor în care urmează a se efectua. Modele de gestiune a stocurilor Având în vedere particularităţile diferitelor procese de stocare. de cifra de afaceri şi de costul de imobilizare unitar al stocurilor. Realizarea în condiţii de eficienţă economică maximă şi de utilitate impune o coordonare permanentă a procesului de stocare şi un control sistematic al modului de desfăşurare al acestuia. iar desfăşurarea procesului de stocare poate avea loc în baza organizării sale raţionale. preţurile pe unitatea de produs pot depinde de cantitatea achiziţionată. Costul de aprovizionare-livrare va fi: N xC . Dacă cantitatea aprovizionată de fiecare dată este Q. unde: 2 cx Q – cantitatea care se aprovizionează. IV.

Valoarea stocului mediu este un criteriu care răspunde cel mai bine scopului urmărit de fiecare întreprindere. IV. din ecuaţia de mai sus 2 ajungem la o cantitate optimă de aprovizionat: Q = N Q 2 xNxC . unde: S 2 CT – cheltuielile totale cu stocul Ca – cost unitar fix al comenzii 8 . Cum o politică optimă de gestiune a stocurilor presupune minimizarea acestor tipuri de cheltuieli. Modelul ABC de gestiune a stocurilor Gestiunea economică a stocurilor presupune un volum mare de informaţii întrucât întreprinderile folosesc un număr important de sorto-tipo-dimensiuni de materiale pentru o gamă largă de produse şi destinaţii de utilizare.N – volumul anual al necesarului de livrat. Sistemul ABC este un sistem de gestiune diferenţiată care prezintă inters practic. grupând materialele care se aprovizionează şi se stochează de fiecare unitate economică în trei grupe.2. Pe această cale se asigură o viteză de rotaţie accelerată. Modelul Wilson-Within Este folosit pentru a optimiza mărimea stocurilor şi porneşte de la relaţia costului total pentru formarea stocului: CT = C a + C d = N Sxpa xC a + xcd . iar sursele de aprovizionare sunt foarte diferite. C – costul unitar al comenzii Deci costul de stocaj va fi: CT = Q xC + 2 xc . Q – valoarea unei aprovizionări. unde T = 360 zile. Tc IV. metoda ABC poate fi utilizată în diferite domenii ale gestiunii stocurilor.3. După ce s-a ales criteriul şi a fost efectuată împărţirea zonelor. deoarece are în vedere formarea unui volum de mijloace circulante şi stocuri de resurse materiale cât mai mici.

paXcd Nevoia de finanţare a stocurilor depinde de totalitatea cheltuielilor de formare şi întreţinere a stocurilor necesare pentru a asigura o producţie continuă şi ritmică la nivelul firmei: Cheltuieli de producţie anuale Nfs = 360 K – coeficientul de corectare a cheltuielilor medii zilnice. etc.4. De aici rezultă: S = De aici.Cd – cheltuielile de antepozitare (transport. manipulare. unde: t – intervalul de timp dintre două constituiri succesive de stoc. N 2 NxC a . IV.) N – necesarul anual din materia primă respectivă S – mărimea optimă a stocului pa – preţ unitar de aprovizionare cd – cost de depozitare pe unitatea de stoc În relaţia de mai sus minimul costului total se obţine derivând în raport cu mărimea stocului şi egalând cu 0. x K x t. în continuare putem determina: numărul de comenzi de aprovizionare: N r = intervalul (i) dintre două aprovizionări: i = N S SxT . Optimizarea stocurilor de active circulante 9 .

IV. De aceea se pune cu necesitate problema evaluării lor corecte. comparativ cu activele imobilizate. Prin însumarea necesarelor financiare pe elemente (materii prime şi materiale consumabile. Deşi. prin însumarea acestora. metoda analitică implică un volum mare de muncă şi un timp de execuţie îndelungat.Activele circulante reprezintă alături de activele imobilizate condiţia financiară esenţială a asigurării continue şi în cadrul parametrilor prestabiliţi a programului de producţie. producţie neterminată. activele circulante deţin un rol esenţial de bună funcţionare a mecanismului financiar al întreprinderii. Metoda sintetică constă în reflectarea în calcule a corelaţiei strânse dintre variaţia necesităţilor de active circulante şi variaţia volumului producţiei. în final. ponderea lor în totalul capitalurilor utilizate este mai mică. şi anume al evoluţiei producţiei exerciţiului. Metoda analitică Constă în determinarea necesarului finaciar pe fiecare fel de valoare pentru exploatare: stocuri de materii prime şi materiale consumabile. datorită vitezei de rotaţie relativ accelerate precum şi multitudinii de forme materiale pe care le îmbracă în cursul circuitului lor. stocuri de producţie neterminată. produse finite) determinate prin metoda analitică se determină necesarul anual şi pe trimestre. stocuri de produse finite şi.5. IV. Având în vedere numărul mare al produselor introduse în fabricaţie şi numărul şi mai mare al valorilor materiale necesare realizării lor. Metoda sintetică (globală) de dimensionare a stocurilor de valori de exploatare Metoda sintetică porneşte de la premisa că în doi ani consecutivi nu pot să apară modificări structurale esenţiale în economia ăntreprinderii şi se bazează pe luarea în considerare a unui singur factor de cauzalitate. 10 . în industrie. determinarea necesarului de fond de rulment pe total întreprindere.6.

fondul de rulment poate fi de mai multe feluri : 1. disponibilităţi băneşti în casă.se mai numeşte şi fond de rulment total sau economic şi desemnează toate elementele de activ circulante susceptibile de a fi transformate în bani într-un termen mai mic de un an. Fondul de rulment este un concept mult utilizat în analiza financiară. Valoarea medie a stocurilor Fondul de rulment şi politica fondului de rulment În sectorul privat finaţarea activelor circulante se face pe seama fondului de rulment. 2. Pentru unele întreprinderi fondul de rulment reprezintă fonsul de casă. De la caz la caz. să efectueze cel puţin o rotaţie.prezintă cea mai mare însemnătate din punct de vedere operaţional şi sub aspectul analizei economice. Prin metoda sintetică se ia în considerare doar un singur factor de influenţă şi anume evoluţia producţiei exerciţiului sau cifrei de afaceri în doi ani consecutivi şi numai dacă este cazul. un rulment. în carnete de cecuri eliberate. adică să se reînnoiască. fondul de rulment reprezintă excedentul activelo pe termen scurt. producţie şi desfacere. prin metoda sintetică sau globală. creanţe clienţi. influenţele determinate de modificările intervenite în condiţiile de apovizionare. 11 . fond de rulment brut (FRB) .7. a creditelor furnizor şi a creditelor bancare pe termen scurt. fondul de rulment net (FRN) .Determinarea necesarului finaciar direct se determină mai simplu la întreprinderile aflate deja în funcţiune şi la care este stabilită o corelaţie între volumul de activitate şi volumul de active circulante utilizate pentru acesta. IV. suma disponibilă pentru asigurarea continuităţii plăţilor curente. avansuri acordate furnizorilor. ponderea poate s-o ţină unul sau altul din elementele menţionate. IV. El serveşte pentru a măsura condiţiile echilibrului financiar care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt şi exigibilitatea pasivelor pe termen scurt. în cont. Fondul de rulment brut este format din : stocuri diverse. La o anumită dată.8. Din punct de vedere al conţinutului.

FRS = fond de rulment net – fond de rulment propriu 12 . FRS se calc astfel : . FRN se calculează în două variante: .FRP = FRN – datorii la termen 4. fondul de rulment străin (FRS) – se poate interpreta ca fiind datoriile la ermen sau diferenţa dintre fondul de rulment net şi fondul de rulment propriu.FRN = active circulante – datorii pe termen scurt 3.FRN = capital permanent – active imobilizate . FRP se calculează în două moduri: . faţă de datoriile cu exigibilitate mai mică de un an.FRP = capital propriu – active imobilizate .FRS = capital permanent – capital propriu (datorii la termen) . fondul de rulment propriu (FRP) – este excedentul capitalului propriu faţă de activele imobilizate şi semnifică autonomia de care dispune o întreprindere în materie de finanţare a investiţiilor.Reprezintă cea mai mare parte a capitalului permanent care poate fi utilizat pentru finanţarea activelor circulante. adică excedentul de capital permanent faţă de activele imobilizate sau excedentul activelor circulante cu lichidităţi pe termen mai mic de un an.

Editura Sitech. Luigi. 2. aplicaţii practice”. 13 . Craiova. Popescu. Popescu. Luigi. „Gestiunea financiară a întreprinderii – sinteze. “Gestiunea şi managementul financiar al întreprinderii”. 2010. craiova. Editura Sitech. 2010.BIBLIOGRAFIE 1.

...................................................................... MODELE DE GESTIUNE A STOCURILOR...............................................................................................................................9 4...5 IV..............................7 4..............................................11 4..........10 4.......3 Optimizarea stocurilor de active circulante.......... Modelul clasic de gestiune a stocurilo...................................................................3 III...................... Modelul ABC de gestiune a stocurilor....................................................CUPRINS I.........4 Metoda analitică...........................................6 Valoarea medie a stocurilor......................8 4..............11 BIBLIOGRAFIE..........................2..............................7 Fondul de rulment şi politica fondului de rulment...................................................5 Metoda sintetică (globală) de dimensionare a stocurilor de valori de exploatare..................................... MANAGEMENTUL STOCURILOR...............................................7 4......2 II..................................13 14 ........ ABORDĂRI ALE NOŢIUNII DE STOC................ ELEMENTELE PRINCIPALE ALE UNUI PROCES DE STOCA...................................1..................10 4...............