• • • •

IN ROMANIA UNIVERSITATI DIN R. MOLDOVA FEEDBACK ANUNŢURI PENTRU STUDENŢI

România la Conferinţa de Pace de la Paris.
16:53 Profesor No comments

Obiectivul fundamental al României în perioada interbelică a fost menţinerea status-quo-ului teritorial obţinut prin semnarea tratatelor de pace incluse în aşa-numitul sistem versaillez. La conferinţa de la Paris, România a fost inclusă în rândul statelor cu “interese limitate”, putând participa la dezbateri numai atunci când era invitată, dreptul de decizie aparţinând Consiliului celor patru (Marea Britanie, Franta, Italia si SUA). În timpul conferinţei delegaţia română a fost într-o primă fază condusă de Ion Brătianu care a respins semnarea tratatului. Tratativele au fost însă continuate de Alexandru Vaida-Voievod.Delegaţia română a sosit la Paris la Conferinţa de Pace la 15 februarie 1919. Ion Brătianu se afla acolo de vreo opt zile. România a fost admisăca beligerantă şi nu ca neutră, sprijinită fiind mai ales de André Tardieu preşedintele Comisiei pentru probleme teritoriale, secondat de marea propagandistă domnişoara Elena Văcărescu. Pe la mijlocul lui martie, delegaţia română a fost citată în faţa Comisiunei teritoriale, prezidată de Tardieu, înconjurat de vreo opt specialişti, ofiţeri şi geografi, între care doi prieteni ai României, profesorul Emmanuel de Martonne şi generalul Le Rond. Amândoi au luptat, din răsputeri, pentru interesele României.Delegaţia română a semnat la 28 iunie 1919 tratatul cu Germania, deşi îi cunoscuse conţinutul doar cu cinci minute înainte, dar nerespectarea punctului de vedere în legătură cu tratatul cu Austria determină retragerea delegaţiei de la negocieri. întors în ţară, Ion. C.Brătianu se retrage şi de la conducerea guvernului în aceeaşi zi în care, la Saint-Germain en Laye, Puterile aliate semnau tratatul cu Austria şi ameninţau România cu retragerea dreptului de participare la Conferinţă dacă nu va reveni la masa tratativelor în 8 zile: 10 septembrie 1919.De abia peste trei luni, la 10 decembrie noul guvern al „Blocului parlamentar" prezidat de Alexandru Vaida-Voievod, va semna după lungi tratative tratatele cu Austria, Bulgaria şi Tratatul Minorităţilor. Nemulţumirile delegaţiei române faţă de Tratatul cu Austria au fost plata unei sume cu titlul de reparaţie în contul teritoriilor eliberate de sub dominaţia austro-ungară, stabilirea frontierelor cu Ungaria şi Iugoslavia, protecţia

. La 18 mai 1919 Consiliul Miniştrilor de Externe a aprobat în discuţiile sale fixarea frontierei romano-bulgare în Dobrogea.Marilor Puteri asupra minorităţilor. Recomandările britanice pentru Dobrogea. La 3 septembrie 1919 în cadrul reuniunii.Principiul autodeterminării-invocînd teritoriile istorice. Balfour a reamintit că forumul suprem „a hotărît că Romania. delegaţia română condusă la Londra de Alexandru Vaida-Voievod a reuşit să convingă membrii consiliului suprem de drepturile Românieiasupra Transilvaniei. subliniau că. alcătuite la 10 februarie 1919 de Crowe. aşa cum fusese ea fixată prin tratatul de la Bucureşti din 10 august 1913. drepturi incluse în tratatul semnat de delegaţia maghiară laTrianon la 4 iunie 1920. România a prezentat la Conferinţă două principii vitale: 1. Ei au recunoscut. După ce la 6 decembr. susţinuţi de Sofia. după satisfacerea dolianţelor romane şi la un moment considerat potrivit de Puterile Aliate. cu excepţia Franţei. nu poate fi solicitată să cedeze teritoriul Bulgariei”. întreţineau o vie propagandă pentru a crea faţă de Puterile Aliate şi Asociate o atmosferă favorabilă „aspiraţiilor” bulgare.Pentru o imagine cât mai clară asupra evenimentului de la 4 iunie 1919. ei nici măcar nu-l puteau impune pe subsecretarul Polk să recurgă la război pentru a forţa România. SUA fără să renunţe la punctul de vedere „de la cedarea Dobrogei de Sud. Tratatul de pace cu Austria a fost unul dintre cele mai controversate. Nicolson afirmînd că „este nevoie să forţezi un aliat să cedeze teritoriul unui inamic”. la 19 sept. Quaid d’Orsay-ul (Curtea Regală Franceză) a fost de la început de acord cu propunerea americanilor. Prin Tratatul de la Neuilly-sur-Seine se reconfirma frontiera româno –bulgară. Iar dacă. şi de jure. că „Comisia” menită să rezolve chestiunea. în interesele populaţiei populate.Faptul că ea a fost semnatară a acordului din 1916. Americanii doreau cu tot dinadinsul ca România să retrocedeze teritoriul Dogrogei de Sud Bulgriei. 1919 conţinea clauza restabilirii graniţei din 1913 între Romania şi Bulgaria. se impune o încadrare a tratatului în ansamblul tuturor celorlalte încheiate la Paris . Foreign Office (Ministerul de externe englez) nu era dispus să revizuiască tratatele. de facto. care ia comunicat că dacă Foreign Office-ul aprobă. au dorit ca Romania să obţină Basarabia. din altă parte. Americanii propuseră încă la 3 martie 1919 trasarea noii frontiere entice între Romania şi Bulgaria în Dobrogea. La 25 iulie. dar nu se împotrivea unei reviziuni de frontieră dacă România şi Bulgaria o doreau. etc. În final proiectul tratatului de pace cu Bulgaria înaintat diplonaţiei de la Sofia. Opţiunea lor reprezenta un compromis între frontierile stabilite prin Tratatul de la Berlin (1913). Nereuşind sa-şi impună „propunerea” americanii au introdus o argumentare a poziţiei lor în raportul final. Americanii. a unei ţări aliate. 2. ca putere aliată. americanii au insistat ca englezii să facă presiuni asupra României în vedera cedării Dobrogei de Sud Bulgariei. este foarte probabil ca americanii să fie de acord ca România să obţină Basarabia.Pentru următorul tratat. considera Crowe. nu era împuternicită să propună cedarea către un Stat inamic a unui teritoriu care formează o parte integrată. iar 2 zile mai tîrziu raportul a fost prezentat Consiliului celor Zece. Nicolson (SUA) sa întîlnit cu Johnson. atunci câns s-a încheiat tratatul de pace cu Germania . francezii şi italienii au considerat că e necesar să respecte măcar parţial toate textele tratatelor. ar fi recomandat o nouă frontieră care să asigure o linie de apărare pentru ambele state şi să rezolve problema etniilor. deoarece Consiliul celor patru dorea să îşi impună punctul de vedere fără a ţine seama de părerea României. însă nu îndrăzneşte să îndemne Romania spre un astfel de sacrificiu. 1919 guvernul de la Bucureşti a acceptat să semneze tratatul cu Austria şi cel al minorotăţilor doar li se permise semnarea tratatului cu Bulgaria. De această dată partea română a fost reprezentată de Nicolae Titulescu. dar a sfîrşit prin a se împotrivi soluţiei care cerea unui Stat aliat să cedeze teritoriul unui ex-inamic. În vara anului 1919. Nicolson afirma că Marea Britanie întotdeauna a dorit ca Dobrogea de Sud să fie a Bulgariei. Guvernul de la Bucureşti să fie în mod insistent îndemnat în vederea unei ajustări a frontierilor cu Bulgaria. Între timp. Romania. în întregime Bulgariei” a ajuns la „cedarea a unei părţi doar”. ar fi aprobat din propria iniţiativă posibilitatea retrocedării Dobrogei de sud. Eşecul americanilor a fost înţeles atunci cînd englezii. Consiliul Suprem însă nu-şi ascunde sentimentul că România trebuie să cedeze o porţiune care era clar că nu era românească. Acestea au început la data de 28 iunie 1919. diverşi emisari. crezînd că se vor rectifica astfel unele erori vechi. Timpul şi modul în care Puterile Aliate ne-ar impune această cedare-ar trebui luat în consideraţie cu multă grijă. (prin principiul naţionalităţilor). comisia.

Prin tratatul de alianţă. în baza căruia România intrase în război.prin care Romania obţinuse. însă obţinerea Banatului era mai sus decât relaţiile româno-sârbe. Brătianu cunoştea activitatea marilor personalităţi istorice. Sârbii spuneau ca nu puteau renunţa la cei 225 000 de conaţionali. condus de Bela Kun. Delegaţia română accepta şi dreptul minorităţilor în caz că principiile acestor garanţii vor fi adaptate de tratatele generale cu alte popoare. Turtucaia. Sârbii au cerut mult peste linia TimişoaraBazias. până la Est de regiunea industriala Resita-Anina. Vesnits a replicat ca la Vârset ar fi existat întotdeauna o Episcopie sârbeasca. România nu primea întreg Banatul ci primea doar 2/3 din teritoriul său (după cum propuse anterior Wilson). El a contribuit direct la declanşarea campaniei militare române împotriva regimului comunist din Ungaria. În acest caz poziţia României nu era tocmai una favorabilă. Ion I. României nu i permitea accesul la Tisa şi pierdea circa 75 de mii . Chiar dacă celelalte 3 state Europene: Franţa. dintre care 100 000 în Banat şi 300 000 în colţul de nord-est al vechii Serbii. care refuza să recunoască unirea Transilvaniei cu RO. în urma celui de-al II război balcanic şi în urma invadării la 10 iulie 1913 a Sofiei. Balcic. In plus. A absolvit Şcoala de Poduri şi Şosele din Paris. România a ratificat tratatul cu bulgaria la 20 septembrie 1920. SUA din start s-a pronunţat ca României să i e acorde doar 2/3 din Banat şi nu întreaga regiune cum cerea România. Aceasta avertiza atât pe sârbi cât şi pe români să se menţină pe poziţiile existente şi să nu mai continue mai departe expansiunea. cerând ca puterile semnatare ale Tratatului din 4/17 august 1916 să-şi onoreze semnătura. Pe lângă aceasta 2 linii de cale ferate principale au fost separate. Brătianu a refuzat semnarea Tratatului minorităţilor pe care marile puteri învingătoare încercau să-l impună statului RO. Caliacra. atunci românii vor pretinde şi vor insista la Timocul sârbesc unde locuieşte populaţie română. România masa trupele sale de-a lungul Maramureşului care în cele din urmă forma hotarul dintre Ungaria şi Banat. pronunţîndu-se pt neutralitatea RO. România a fost sprijinita mai ales de André Tardieu care era preşedintele Comisiei pentru probleme teritoriale. iar Bratianu n-a cedat din cererea sa de a obţine întreg Banatul pentru România. Chiar şi ideea de plebiscit era refuzată categoric de către Brătianu. sârbii intervenit cu forţele sale militare ocupând o parte a Banatul stârnind nemulţumiri din partea românilor. El aprecia că nu există pt oamenii politici mai mare îndatorire decît apărarea intereselor permanente şi a demnităţii poporului RO. În 1895 a debutat ca om politic. De asemena a respins semnarea tratatului de pace cu Austria. Dobrogea (Cadrilaterul) cu oraşele Silistra. La toate aceste Brătianu ameninţa cu demisia şi ca urmare la invazia ţării sale de către bolşevici. întregul Banat urma să revină României. A fost pregătit de tînăr pt cariera politică. Bazargic. teza integrităţii Banatului. Belgradul invoca şi un argument de ordin strategic: Banatul acordat în întregime României lăsa capitala sârbă descoperită . A urmat ca trupele sârbe să fie întărite în jumătatea vestică a Banatului căutând tot o dată să unifice această zonă la teritoriile Serbiei. Dezbaterile erau destul de aprinse românii ameninţau că dacă sârbii vor pretinde la Banatul românesc.Bratianu s-a născut în 1864. A fost fondator al Partidului Naţional Liberal. Obiectivele pe care le-a promovat au fost următoarele: afirmanrea independenţei şi suveranităţii naţionale a României şi consolidarea Marii Uniri prin recunoaşterea internaţională a acesteia. La sfârşit.C. modalităţile de rezolvare a unor situaţii de criză. Dar la sfârşitul conflagraţiei. La conferinţă a militat pt democratizarea RI. în vreme ce autorităţile de la Bucureşti îi invocau pe cei 400 000 români. fixata prin Conferinţa Păcii. Intransingenţa în problema Banatului l-a determinat să demită din funcţia de ministru şi să plece de la Conferinţă în 1919. La 18 martie s-a ajuns la un compromis care nu satisfăceau nici România nici Serbia. Bratianu s-a aflat în fruntea delegaţiei RO la trtativele desfăşurate în cadrul conferinţei dela Paris. iar el este dispus să demilitarizeze o zona în fata Belgradului.o prada uşoară în cazul unei invazii. La mijlocul lui martie. în faţa Comisiei. Marea Britanie şi Italia păreau că erau să susţină România ele acceptau mai mult soluţia prezentată de Wilson. România dorea relaţii bune cu Serbia. respectarea intereselor statelor mici şi mai ales ale RO. Conflictul a încercat să fie soluţionat de către Franţa. În 1914 devine preşedinte al Consililui de Miniştri. Brătianu a susţinut din nou.

de români în favoare Serbiei. La rândul său. Căutare căutare personalizată Posted in: Trimiteţi prin e-mailPostaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe Facebook Postare mai nouăPostare mai vechePagina de pornire 0 COMENTARII: TRIMITEŢI UN COMENTARIU 419790 • • POPULAR ARCHIVES . Serbia era nevoită să piardă 65 de mii de sârbi în favoarea României.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful