Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

cursuri universitare

Septimiu Chelcea Loredana Ivan Adina Chelcea

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura
Cuvintele nu sunt de-ajuns

comunicare.ro

Tehnoredactor: Florin Paraschiv

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2005 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy“ Strada Povernei 6–8, Bucureºti Tel./fax: (021) 313 58 95 E-mail: difuzare@comunicare.ro www.editura.comunicare.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României CHELCEA, SEPTIMIU Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura: cuvintele nu sunt de-ajuns / Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2005 Bibliogr. Index ISBN 973-711-014-5 I. Ivan, Loredana II. Chelcea, Adina 316.772.2

funcþii ºi disfuncþii / 13 Precizãri conceptuale / 13 Studiul comunicãrii nonverbale: scurt istoric / 19 În cãutarea unei definiþii psihosociologice / 23 Apariþia limbajului verbal / 27 Comunicare verbalã/comunicare nonverbalã / 30 Structura comunicãrii nonverbale / 35 Funcþiile ºi disfuncþiile comunicãrii nonverbale / 38 CAPITOLUL 2 Semne. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã / 41 Kinezica sau studiul miºcãrilor corpului / 41 Proxemica sau percepþia ºi utilizarea spaþiului / 43 Teritoriul ºi spaþiul personal / 51 Artefactele / 52 Expresiile faciale / 58 Oculezica sau contactul vizual / 65 Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate) / 70 Vocalica sau paralimbajul / 80 Olfactica: semnalele olfactive / 86 Cronemica: percepþia ºi semnificaþia utilizãrii timpului / 91 . structurã. semnale.Cuprins Prefaþã / 11 CAPITOLUL 1 Comunicarea nonverbalã: istoric. forme.

postura ºi mersul / 129 Clasificarea gesturilor / 130 Semnificaþia gesturilor / 138 Postura / 150 Mersul / 155 CAPITOLUL 5 Ipostaze ale comunicãrii nonverbale / 159 La ce serveºte comunicarea nonverbalã? / 159 Flirtul.CAPITOLUL 3 Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale / 97 Somatotipologia / 98 Fiziognomonia ºi frenologia / 104 Frenologia / 110 Faþa – „ovalul luminos“ / 111 Elementele componente ale feþei / 113 Ochii – „oglindã a sufletului“? / 119 Mâinile: elogiul lor / 121 CAPITOLUL 4 Gesturile. cuplul marital ºi comunicarea nonverbalã / 162 Comunicarera nonverbalã în viaþa de zi cu zi / 164 Violenþa în comunicarea nonverbalã / 166 Comunicarea nonverbalã în clasa ºcolarã / 169 Comunicarea nonverbalã în organizaþii / 172 Comunicarea nonverbalã în viaþa politicã / 174 CAPITOLUL 6 Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã / 179 Ce este competenþa de comunicare nonverbalã? / 181 Factori determinanþi ai competenþei de comunicare nonverbalã / 181 Tehnicile nonverbale de manipulare / 187 Mãsurarea competenþei de comunicare nonverbalã: testul PONS / 189 Exerciþii pentru cristalizarea competenþei nonverbale / 199 .

Anexe / 205 Anexa A / 205 Anexa B / 206 Bibliografie / 207 Indice de autori / 225 Indice de subiecte / 231 .

.

positionibus. . non verbis.Motibus corporis et faciei.

.

2) cum auzim (tonul vocii).Prefaþã În comunicarea interpersonalã. am clasificat comunicarea nonverbalã dupã modalitãþile senzoriale implicate. podoabe.m. în Epistolae.). vocalicii (paralimbajul). precum ºi percepþia ºi utilizarea spaþiului ºi timpului. Astfel. oculezicii (privirea ºi contactul vizual). reprezentarea timpului însoþesc ºi. 51).). când nu cunoaºtem limba vorbitã de celãlalt etc. tonul vocii.d. temperatura. atingerile corporale. Dialogul fãrã cuvinte – iatã subiectul acestei cãrþi: mai precis.). proxemicii (percepþia ºi utilizarea spaþiului). la rândul lor. artefactelor (îmbrãcãminte. subcapitole mai extinse sau mai restrânse kinezicii (studiul miºcãrilor corporale). 2) în relaþiile interpersonale directe este imposibil sã nu comunicãm nonverbal. scria: Sed etiamsi omnia a veteribus inventa sunt. când distanþa dintre interlocutori este mare. usus et inventorem ab aliis scientia ac dispositio („Chiar dacã toate descoperirile ar fi fost fãcute de predecesori. filosof ºi om politic roman Lucius Annaeus Seneca (4 î. semnalelor olfactive ºi cronemicii (percepþia ºi semnificaþia utilizãrii timpului). nu independent de comunicarea verbalã. hapticii (atingerile corporale cutanate). apelul la cuvinte este chiar inutil (când este zgomot. împreunã cu mimica. privirea. semnificaþia semnelor transmise prin multiple canale trebuie stabilitã în termenii probabilitãþilor ºi în funcþie de contextul socio-cultural concret. de la primele formulãri generalizatoare din Antichitate pânã în zilele noastre? În aceastã secþiune a cãrþii am analizat definiþiile date actelor de comunicare nonverbalã ºi am propus o definiþie psihosociologicã a termenului. Knapp (1990. În acord cu Mark L. 5) cum afecteazã mediul înconjurãtor interacþiunile umane ºi cum afecteazã acestea.n. al acestui manual universitar destinat studenþilor de la facultãþile cu arie curricularã socioumanã. utilizarea spaþiului. mediul înconjurãtor (dispunerea spaþialã a mobilei. profesor de Speach Communication la University of Texas. hoc semper novum erit. îmbrãcãmintea.–65 e.a. va mai rãmâne . Am consacrat. atingerile corporale ºi proximitatea). contactul vizual. care. Gesturile ºi postura. zgomotele º. Austin. Am formulat cinci axiome ale comunicãrii nonverbale: 1) comunicarea nonverbalã este filogenetic ºi ontogenetic primordialã.e. Uneori. 5) în comunicarea nonverbalã. expresiilor faciale (exprimarea afectivitãþii). nu fiecare element separat. înlocuiesc cuvintele. Ce se înþelege prin sintagma „comunicare nonverbalã“? Este unul ºi acelaºi lucru cu comportamentul nonverbal? Ce teorii ºi experimente s-au înregistrat de-a lungul timpului. în principal. în receptarea semnalelor: 1) cum privim (caracteristicile fizice ºi îmbrãcãmintea). prin comunicarea nonverbalã am înþeles transmiterea voluntarã sau involuntarã de informaþii ºi exercitarea influenþei prin intermediul elementelor comportamentale ºi de prezenþã fizicã ale individului sau ale altor unitãþi sociale (grupuri ºi comunitãþi umane). în funcþie de rezultatele cercetãrilor ºtiinþifice. 4) comunicarea nonverbalã se realizeazã printr-un sistem de semne ºi semnale (discrete ºi analogice). postura.n. 3) cum mirosim. Ne-am condus în demersul nostru dupã dictonul eruditului scriitor. ºi autor al unor lucrãri de referinþã în domeniu. cuvintele nu sunt de-ajuns. expresiile faciale. În primul capitol am fixat cadrul discuþiei. 4) cum ne miºcãm – individual sau în conjuncþie cu alþii (gesturile. prezenþa altor oameni. ca ºi a artefactelor. 3) comunicarea nonverbalã reprezintã un element în sistemul comunicãrii umane ºi trebuie analizatã ca atare. uneori. mirosurile. Toate acestea alcãtuiesc comunicarea nonverbalã. lucruri create de oameni). de coduri ºi de canale de transmitere a informaþiei ºi trebuie analizatã integral.

teoriilor comunicãrii. ºtiinþa ºi felul de a orândui cele descoperite de alþii“). fapt pentru care îºi exprimã disponibilitatea de a dialoga cu cititorii pe Internet la adresa schelcea@yahoo. antropologiei. Cei interesaþi de sporirea competenþei de comunicare sunt sfãtuiþi sã înceapã de la exerciþiile inserate în ultimul capitol. etologiei. o bibliografie selectivã.com sau direct la Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice din cadrul ªcolii Naþionale de ªtiinþe Politice ºi Administrative. cel puþin în intenþia autorilor. prin cunoaºterea de sine ºi a celorlalþi. prin profesia pe care o exercitã sau pentru care se pregãtesc. Lucrarea se adreseazã celor preocupaþi. relaþii publice. Am abordat comunicarea nonverbalã axial în perspectivã psihosociologicã. psihologiei.m. În finalul lucrãrii noastre.a. semioticii. Dacã nu vor aþipi. Prof. psihologie sau sociologie. de cunoaºterea interacþiunilor umane ºi a proceselor de influenþare socialã. Pentru aceastã categorie de cititori am introdus dupã fiecare capitol o listã cu termeni-cheie ºi probleme recapitulative. Cuvintele nu sunt de-ajuns nu este o operã de vulgarizare. Ei ar trebui sã evalueze critic aserþiunile noastre. artei sau religiei nu trebuie privite decât ca un modus probandi ºi nu ca o tratare inter se. sã dobândeascã sau sã-ºi amplifice competenþa de comunicare interpersonalã. Este suficient sã acorde credit probitãþii autorilor. în capitolul „Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã“. precum ºi reflecþiile ºi investigaþiile autorilor. jurnalism. Allport (1961/1981) zonele nobilei ºtiinþe despre om rãmase în exploatarea diletanþilor. se pot apropia ºi de capitolele cu caracter teoretic mai pronunþat. dr. pânã la indicele de teme. Septimiu Chelcea noiembrie 2004 . iar la sfârºitul cãrþii. este bine sã abordeze primul capitol. precum ºi celor care doresc. Cu totul altfel ar fi bine sã procedeze studenþii de la facultãþile de ºtiinþe ale comunicãrii. în acest scop fiind necesar sã consulte cât mai multe surse bibliografice. adesea ºarlatani ºi escroci. Autorii sunt convinºi cã lucrarea lor este perfectibilã. Mai mult. sociologiei.. trecând apoi la cel de-al doilea. istoriei. de grup sau publicã. cei interesaþi sã-ºi formeze sau sã-ºi dezvolte cultura umanistã pot proceda la o lecturã flotantã: sã deschidã cartea la întâmplare ºi sã citeascã douã-trei pagini. Scurtele incursiuni în domeniile lingvisticii. la cel de-al treilea º. univ. Dupã ce vor fi aflat cum sã decodifice limbajul corporal ºi cum sã transmitã mai acurat semnale nonverbale. Autorii acestui prim manual universitar de comunicare nonverbalã din literatura româneascã de specialitate se simt obligaþi sã facã urmãtoarele precizãri. În fine. Lucrarea noastrã încorporeazã datele cercetãrilor ºtiinþifice pe plan mondial ºi naþional.12 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura totuºi întotdeauna ceva nou. ºi anume felul de a întrebuinþa. scopul ei subiacent este de a curãþa „mahalalele psihologiei“ – cum numea Gordon W. Nu este necesar sã citeascã trimiterile bibliografice. Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura. Diferitele categorii de cititori pot adopta strategii de lecturã diferite.d. am prezentat unele modalitãþi ºi instrumente de evaluare ºtiinþificã a abilitãþii de codificare ºi decodificare a mesajelor nonverbale ºi am propus câteva exerciþii pentru autoevaluarea acestor abilitãþi.

9) totalitatea mijloacelor de transmitere a mesajelor militare. 3) interacþiune (chiar la nivel biologic). trebuie sã ne precizãm de la începutul discuþiei termenii. 4) proces care ia naºtere din nevoia de a reduce incertitudinea. în limba latinã. Este ceea ce vom face în acest capitol. figuri. În urmã cu peste treizeci de ani.). 11-13). ne strãduim sã fim înþeleºi de ei. relaþia dintre comunicarea verbalã ºi comunicarea nonverbalã.X. forme. 12) transmitere a informaþiei (care constã din stimuli constanþi) de la o sursã la un receptor. curieri). grup uman. emoþiilor sau priceperilor prin folosirea simbolurilor (cuvinte.m. 8) proces care face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora. 7) proces care uneºte pãrþile discontinue ale lumii vii. 89). De ce? Rãspunsul vizeazã funcþiile comunicãrii nonverbale. diagrame etc. ideilor. alternativ. conform dictonului cartezian. de a împãrtãºi (vezi Gh. a ordinelor etc. Precizãri conceptuale Cuvintele nu sunt de-ajuns. funcþiile ºi disfuncþiile comunicãrii nonverbale. 13) proces prin care o sursã transmite un mesaj cãtre un receptor cu intenþia de a-i influenþa comportamentele . 11) rãspuns discriminatoriu (sau constant) al unui organism la un stimul. imagini. evoluþia societãþii umane. 5) proces de transmitere a informaþiilor. acþiunea de a face ceva comun. structurã. ce semne. de a împãrþi cu cineva. Care este structura comunicãrii nonverbale? Cu alte cuvinte. postura. de a acþiona efectiv ºi de a apãra sau întãri eul. 10) proces de îndreptare a atenþiei cãtre o altã persoanã în scopul reproducerii ideilor. 1993. (telefon. nu acelaºi lucru se poate spune despre înþelesul termenului în literatura de specialitate. mimica º. Dacã etimologia conceptului de „comunicare“ este clarã: communico. coduri ºi canale de comunicare folosim? Dar mai întâi sã precizãm înþelesul termenilor fundamentali ai comunicãrii nonverbale cu care vom opera în continuare. precum apariþia limbajului. atum semnificã. Vom propune apoi o definiþie a comunicãrii nonverbale din perspectivã psihosociologicã ºi vom atrage atenþia asupra unor probleme ºtiinþifice controversate.a. În sprijinul lor vin gesturile. are. funcþii ºi disfuncþii Pentru a avea „idei clare ºi distincte“. Prin „comunicare“ vom înþelege orice transmitere a informaþiilor. 6) transfer. Franck E. ideilor ºi emoþiilor de la o entitate socialã (persoanã. schimb. urmând îndeaproape excelenta lucrare Modele ale comunicãrii pentru studiul comunicãrii de masã a lui Denis McQuail ºi Sven Windahl (1982/2001. radio. Vom analiza mai aprofundat structura. 2) proces prin care noi îi înþelegem pe alþii ºi. telegraf.Septimiu Chelcea Capitolul 1 Comunicarea nonverbalã: istoric. Guþu. colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor. transmitere sau împãrtãºire. avi. Dance (1970) enumera nu mai puþin de cinsprezece sensuri ce pot fi asociate termenului de comunicare: 1) schimb verbal de gânduri sau idei.d.

trunchi. efect. 16). comunicarea nonverbalã poate fi modelatã în termenii de emiþãtor. Totuºi. având un status social mai scãzut comparativ cu bãrbaþii. din Australia ºi din Europa de Nord – dupã cum s-a constatat în unele cercetãri (R. S-au înregistrat diferenþe în funcþie de variabilele gen (gender) ºi vârstã. Lancelot ºi S. trebuie sã se aibã în vedere acest element al cronemicii. sã ne controlãm cât mai bine gesturile.E. Sunt înalt contextuale culturile chinezã. „receptorul“ este destinatarul. dacã dorim sã dobândim o competenþã de comunicare nonverbalã. sã luãm aminte la semnalele nonverbale. „Mesajul“ are o semnificaþie care este „codificatã“ (tradusã într-un cod. când nu folosim acest limbaj. De remarcat cã superioritatea femeilor în decodificarea mesajelor nonverbale este specializatã: este evidentã doar în legãturã cu comunicarea vizualã. Unele culturi sunt înalt contextuale (se acordã o importanþã deosebitã contextului în stabilirea sensului unei comunicãri). dar vârsta receptorului nu influenþeazã performanþa în decodificarea expresiilor faciale. Ca ºi comunicarea verbalã. 15) mecanism prin care se exercitã puterea (apud Gh. adecvat canalului de comunicare ºi receptorului) de cãtre emiþãtor ºi „decodificatã“ (re-tradusã) de cãtre receptor. Au fost avansate doar ipoteze privind influenþa culturii ºi socializãrii: femeile. Comunicarea poate fi „verbalã“. care desemneazã modificarea intenþionatã sau neintenþionatã a poziþiei corpului unei persoane în raport cu un sistem de repere spaþiale sau schimbarea poziþiei componentelor corporale ale acestuia (cap. ca români. Dulek. coreeanã. aflatã într-o formã perfectã.-I. este mai mare decât în culturile slab contextuale. Fârte.14 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ulterioare. totodatã. 14) proces de tranziþie de la o situaþie structuratã în general la o altã situaþie. durata discuþiilor de prezentare a unei firme. Pânã acum nu s-au formulat însã explicaþii teoretice privind apariþia acestor diferenþe. sunt încurajate încã din copilãrie sã dea atenþie mesajelor nonverbale. Nowicki (1997) au descoperit cã o datã cu creºterea în vârstã se obþin rezultate mai bune în decodificarea mesajelor transmise de posturã ºi gesturi. Acest lucru se va vedea foarte clar când vom discuta despre tabuul atingerilor (contactul cutanat). În culturile înalt contextuale. ca ºi grecii. receptor. postura. sã fim atenþi cum le decodificãm ºi.. Cercetãrile conduse de Judith A. Problema abilitãþii de decodificare a mesajelor nonverbale a concentrat atenþia multor cercetãtori. expresiile faciale etc. Hill. membre etc. informaþiile culturale asociate unui act de comunicare. de exemplu.S. J. mesaj. altele sunt slab contextuale. al comunicãrii nonverbale prin intermediul perceperii ºi utilizãrii timpului (a se vedea subcapitolul rezervat cronemicii). spaniolii sau italienii. Fielder ºi J. canal de comunicare. aparþinem unei culturi mediu contextuale. Decodificarea mesajelor comunicãrii nonverbale trebuie sã aibã în vedere contextul cultural. semnificaþia lui este luatã în considerare fãrã a fi ajustatã dupã împrejurãri. Când se stabilesc întâlniri de afaceri. C. indiferent de vârsta ºi sexul emiþãtorului.S. nu ºi în ceea ce priveºte paralimbajul. într-un sistem de semne.) în raport cu un sistem de axe rectangulare. când informaþia este transmisã prin limbajul articulat (oral sau scris). feedback ºi context al actelor de comunicare. În culturile slab contextuale un gest rãmâne un gest. sau „nonverbalã“. Termenul de „comunicare nonverbalã“ are o sferã mai largã decât cel de „comportament nonverbal“. domeniu în care bãrbaþii dau dovadã de aptitudini . în afara acþiunii directe a altor persoane prin producerea sau limitarea forþatã a miºcãrilor corporale sau prin deplasarea în spaþiu a respectivelor persoane fãrã acordul acestora. 1991). japonezã ºi slab contextuale culturile nord-americanã. Apreciem cã în ceea ce ne priveºte. „Emiþãtorul“ este sursa mesajelor. Hall (1984) au relevat cã femeile decodificã mai exact mesajele nonverbale. 2004.

nu trei. forme. de modul de socializare ºi. 194) Acustic Foci Om Greieri Maimuþele din Lumea Nouã Þânþari (aedes) Lupi Pãsãri Rozãtoare Maimuþele Lumii Vechi Insecte sociale ªopârle arboricole Microorganisme Molii Fluturi Chimic Vizual Pornind de la „triunghiul lui E. în funcþie de context. structurã. utilizarea spaþiului ºi a timpului. funcþii ºi disfuncþii 15 superioare. S-au mai pãstrat diferenþele privind decodificarea mesajelor? Într-o comunicare nonverbalã. un „triunghi al importanþei canalelor senzoriale“ la diferitele specii. cum ar fi „Te iubesc“ sau „Te urãsc“. care au determinat ca speciile. cel vizual. În comunicarea nonverbalã. Sigur. se va acorda în mod subiectiv . auditiv. luându-se în considerare patru canale de comunicare (vizual.O. tactil. Pentru a exprima acordul sau dezacordul este suficient sã miºcãm capul în sus ºi în jos sau de la dreapta la stânga ºi de la stânga la dreapta. dupã unele criterii absolut subiective ºi intuitive. „Te iubesc“ se spune. schimbarea tonului ºi ritmului vorbirii. importanþa diferitelor canale de comunicare (senzoriale) este mai mare sau mai micã în funcþie de mesaj. funcþia de codificare este realizatã prin contracþia voluntarã sau involuntarã a muºchilor scheletici ºi faciali. trebuie sã avem în vedere constrângerile filogenetice. Mesajele sunt transmise utilizându-se diferite „canale de comunicare“: vizual. dar ºi prin tremurul vocii (paralimbaj). de mesaj. Fig. inclusiv la om (Figura 1. prin modul de a privi (contact vizual). Piramida pe care o avem în vedere sugereazã cã de la individ la individ în cadrul speciei Homo sapiens sapiens. a unor artefacte etc.1. prin îmbrãþiºare ºi sãrut (atingeri corporale) ºi – de ce nu? – prin semnale chimice (comunicare olfactivã). tactil. transmiþând mesajul „Da/Nu“ printr-un singur canal.Comunicarea nonverbalã: istoric. olfactiv).1). Canalele tactile ºi electrice nu sunt incluse (dupã E. Problema este interesantã ºi aºteaptã sã fie cercetatã. acustic. Apropierea grupului de fiecare colþ indicã. Celebrul etolog Edward O. de caracteristicile psihice ale persoanelor. nu în ultimul rând. se poate imagina o „piramidã a importanþei canalelor senzoriale la om“. Care dintre acestea este cel mai important. utilizarea proporþionalã a canalului în repertoriul de semnale al speciei. olfactiv. sã-ºi formeze canale senzoriale în combinaþii uluitor de diverse. Wilson“. Wilson. în limbajul nonverbal. 194) propune. Wilson (1975/2003. Pentru alte mesaje. sunt folosite canale multiple. transmite cele mai multe informaþii acurate (exacte) rapid decodificabile? Pentru a rãspunde la o astfel de întrebare. 1975/2003. 1. în evoluþia lor. dat fiind faptul cã poziþia femeii în societatea modernã s-a schimbat. Importanþa relativã a canalelor senzoriale în grupuri selectate de organisme. unul ºi acelaºi mesaj poate fi transmis concomitent prin mai multe canale senzoriale.O. spre reflecþie.

1978. preferând sã analizeze semnele (J. Wilson (1975/2003. Woodall.W. un sentiment deosebit de complex. Ne-am pronunþat cu alt prilej (S. 11) dureroasã (apud P. câmpurile electrice pot fi detectate în întuneric ºi se propagã în jurul obstacolelor obiºnuite.). Burgoon. în mãsura în care se dovedesc a fi folosite de relativ puþine specii. 193). 94-125) despre aºa-numitele „fenomene psi“ (parapsihologie). fiind posibile o infinitate de combinaþii între canalele de comunicare senzoriale utilizate în comunicarea nonverbalã. contactul vizual) ºi auditiv (tonul vocii. cu cât mesajele sunt mai complexe. sensibilitatea vibratorie este performantã. pe baza cercetãrilor lui H. 4) auditivã. ele sunt puternic direcþionale ºi. Buller ºi W. Chelcea. tactil. În unele cazuri. am putea considera telepatia ca fiind un alt canal de comunicare la om. 3) vizualã. Personal. Uhtomski – sensibilitatea: 1) tactilã. D. Birkenbihl (1979/1999) utilizeazã exclusiv termenul de „semnal“ când analizeazã „limbajul corpului“. Comunicarea nonverbalã se realizeazã cu ajurorul semnelor ºi semnalelor. 7) ortostaticã ºi de echilibru. La unele specii de animale (de exemplu. auditiv. 6) proprioceptivã. Cu totul general. olfactiv). de exemplu la „comunicarea termicã“. acum formulãm doar întrebarea: comunicarea extrasenzorialã a informaþiilor (gândurilor. cum ar fi Edward O. Avantajele acestui canal senzorial sunt considerabile. comparativ cu o strângere cãlduroasã de mânã. oferã un mare grad de particularizare“. Dragostea maternã. Dacã restrângem aria sensibilitãþii umane la receptarea stimulilor din lumea înconjurãtoare. deºi s-ar recomanda sã se întrebuinþeze termenul de „semnal“ când se are în vedere comportamentul .K. înþelegând prin acest termen „orice comportament ce comunicã informaþie de la un individ la altul. 5) vibratorie. prin comunicarea olfactivã (nou-nãscuþii îºi recunosc mamele încã de la vârsta de douã luni dupã miros).) la distanþã se subsumeazã comunicãrii verbale sau comunicãrii nonverbale? Cercetãrile ºtiinþifice viitoare vor lãmuri – nu ne îndoim nici o clipã – ºi aceastã enigmã. 9) olfactivã. Decodificãm diferit o strângere rece de mânã. 1975/2003. Wilson. 2) termicã. la peºtii electrici) funcþioneazã eficient canalul de comunicare electric. consider cã termenii de „semnal“ ºi „semn“ pot fi utilizaþi interºanjabil. apreciazã: „Nu ºtim dacã electrocomunicarea apare la alte animale decât peºtii electrici deoarece fenomenul poate fi relevat numai prin tehnici speciale. prin canalul vizual (privire. cu atât mai intens sunt antrenate canalele senzoriale ºi combinarea lor este cu atât mai extinsã. De asemenea. 650).B. Alþi autori.G. nu ni se pare hazardat sã ne gândim ºi la alte forme de comunicare nonverbalã. Edward O. la „comunicarea dolorificã“ sau la „comunicarea vibratorie“. se poate spune cã. vorbesc despre semnale. indiferent dacã el serveºte ºi alte funcþii“ (E. 157). ceteris paribus. 1990. S-a descoperit recent cã elefanþii comunicã prin emiterea ºi receptarea semnalelor vibratorii de la o distanþã de doi-trei kilometri. 15-17).O. Ca ºi sunetul. 10) introceptivã. 8) gustativã. ºtiut fiind cã abilitatea indivizilor umani de a recepta stimuli (semnale) ºi de a stabili cu aceºtia un raport de sens include – dupã A. Wilson. Chelcea ºi A.16 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura importanþã mai mare sau mai micã unui canal de comunicare sau altuia. strângerea mâinii tip menghinã genereazã alte reprezentãri decât una tip „peºte mort“. Popescu-Neveanu. emoþiilor etc. accentuarea cuvintelor. Rãmâne deschisã întrebarea dacã la om comunicarea nonverbalã beneficiazã numai de patru canale (vizual. Cât de sensibili sunt oamenii la stimulii vibratori? Nu cunoaºtem sã se fi fãcut cercetãri ºtiinþifice concludente în aceastã direcþie. Unii autori nu fac deosebire între cei doi termeni. 1989/1996. de exemplu la nevãzãtori. Vera F. gângurit etc. Lissmann (1958). se exprimã prin contactul corporal mamã-copil frecvent ºi îndelungat (comunicare tactilã). Mutatis mutandis.

129). Când percepem astfel de semnale incongruente. cât ºi la animale predominã semnalele gradate sau. Cu cine sau cu ce sã se potrivescã? Sã se potriveascã unele cu altele. „Incongruenþa nu are . un semnal analogic. spre exemplu. vom folosi dihotomia semnale digitale/semnale analogice. Când persoana pe care o întâlneºti îþi spune „Ce bine îmi pare cã te vãd!“ ºi face în acelaºi timp o „mutrã acrã“ (buzele lipite. congruens – care se potriveºte) sau incongruente. în blugi la un interviu de selecþie pentru funcþionari bancari – nici nu se poate o alegere mai bunã pentru a eºua! Sã-þi pui o bluzã îndrãzneþ decoltatã ºi o fustã de care sã tragi mereu ca sã-þi acopere ce nu mai poate fi acoperit. colþurile gurii ºi maxilarul inferior în jos. Atât la oameni. Trebuie sã ne punem mereu întrebarea „ce se cade/nu se cade“ într-o anumitã situaþie. Sã te prezinþi nebãrbierit. sã transmitã aceeaºi informaþie. Nepotrivirea poate sã aparã ºi în cadrul semnalelor nonverbale. Semnalele digitale (de tipul off-or-on) semnificã prezenþa/absenþa. ceva este în neregulã: a transmis semnale incongruente. durata contactului vizual este. Ochii „spun“ una. nu porþi fustã mini când ai ajuns la vârsta a treia. Nu foloseºti parfumuri seducãtoare când te duci la o ceremonie funerarã. Birkenbihl (1979/1999. care pot avea semnificaþii noi. semnificã bucuria victoriei. c) semnalele nonverbale ºi situaþia socialã concretã. Faci drumul degeaba. Aºadar. sã te machiezi ca pentru o seratã când te duci dimineaþa la examenul de definitivat în învãþãmânt este pãcat. dar nu ºtim de ce – preciza cu deplin temei Vera F. structurã. cea a minciunii. sã fie echivalente. „Semnalele analogice sunt directe. la echivalenþa informaþiilor transmise verbal ºi nonverbal. congruenþa/incongruenþa semnalelor se referã. Congruenþa/incongruenþa se referã la potrivirea/nepotrivirea dintre: a) semnalele verbale ºi nonverbale. De asemenea. la somatotipuri. funcþii ºi disfuncþii 17 nonverbal ºi termenul de „semn“ când ne referim. Semnalele incongruente sunt. pentru noi ºi pentru alþii. Combinarea semnalelor digitale ºi analogice caracterizeazã comunicarea pe scarã animalã. generate de persoane nesigure de adevãrul mesajelor verbale transmise sau care vor în mod deliberat sã ascundã adevãrul. forme. d) semnalele nonverbale ºi caracteristicile psiho-socio-demografice ale persoanei. Din combinarea lor rezultã aºa-numitele „semnale compozite“. Stabilirea contactului vizual între interlocutori reprezintã un semnal digital. în terminologia lui Thomas A. cu o cãmaºã ponositã. specific umane“ – este de pãrere Vera F. Sebeok (1962). Semnalele analogice semnificã intensitatea. la artefacte sau la mirosul emanat de propriul nostru corp. în primul rând. b) semnalele nonverbale transmise prin diferitele canale de comunicare. Semnalele sunt de douã feluri: a) discrete (sau digitale).Comunicarea nonverbalã: istoric. plastice sau reprezintã o analogie. diferite de cele ale fiecãrui semnal separat. Nu vã grãbiþi sã trageþi concluzia cã vã dispreþuieºte. 17). în clipa în care a rostit cuvintele care exprimau bucuria revederii. sã fi cãlcat în ceva urât mirositor! Aºadar. Semnalele pot fi congruente (lat. abstracte. adesea «complicate» ºi. în timp ce semnalele digitale sunt simbolice. adesea. S-ar fi putut ca. da/nu etc. Sã recapitulãm. Birkenbihl (1979/1999. riduri în zona nasului ºi a ochilor). „semnalele analogice“. probabil. congruenþa/incongruenþa se poate referi la potrivirea semnalelor cu situaþia social-concretã ºi cu caracteristicile psiho-socio-demografice ale persoanei. citându-l pe Paul Watzlawick (1974). alta. aflãm pur ºi simplu cã sunt incongruente. Pumnul strâns ºi braþul ridicat (semnal discret) exprimã revolta. gesturile. b) gradate (sau analogice). În combinaþie cu zâmbetul (semnal gradat). Incongruenþa semnalelor verbale ºi nonverbale a generat o problemã de cercetare extrem de importantã. În continuare. însã. semnale care se potrivesc ºi semnale care nu se potrivesc.

Deºi limitativã. semnale ºi reguli de folosire a lor împãrtãºit de membrii unei culturi sau subculturi. gesturile. Birkenbihl.O. adicã semnale despre alte semnale. prezenþa fizicã. în medie. În analiza comunicãrii nonverbale se face distincþie între semnale ºi „metasemnale“. Întreaga populaþie a aceleiaºi specii reacþioneazã la un semnal aproximativ în acelaºi mod. numãrul semnalelor folosite de speciile animale este foarte redus. privirea.F. „semnalele paralingvistice ale fiecãrei culturi umane. Burgoon. 157). 158). una dintre primatele cele mai apropiate de om din punctul de vedere al complexitãþii organizãrii sociale. 3) tactil (contactul cutanat. 2) auditiv (vocalica sau paralimbajul). de privirea încordatã ºi împingerea înainte a capului. 4) coduri mediatoare (efectele speciale produse de interpunerea media între emiþãtor ºi receptor – de exemplu. ea ne permite totuºi sã grupãm datele de cercetare într-o manierã convenabilã. distanþa. vânzãtorii.O. c) este transmisibil prin mijloace de comunicare sau canale care îi sunt aplicabile (J. Comunicarea este. „Sãrãcia generalã a diversitãþii semnalului în comunicarea dintre animale contrasteazã puternic cu productivitatea aparent nesfârºitã a limbajului uman“ (E. artefactele). 26). ar trebui sã precizãm cã vom înþelege prin termenul de „cod“ un sistem de semne. o persoanã foloseºte 150-200 de gesturi nonverbale «tipice» în timp ce comunicã“ (Martin H. sunt. Suntem conºtienþi cã ºi aceastã clasificare are un grad de artificialitate. „semnalele supranormale“ (exagerate) sunt analizate deosebit de „semnalele normale“ (obiºnuite). 1975/2003.18 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura putere de convingere!“ (V. 90). David B. stereotipã. comparabile numeric cu manifestãrile animalelor. Moynihan. Gill Woodall (1989/1996. Ajunºi în acest punct al discuþiei. Wilson. 18) – a identificat patru tipuri de coduri: 1) coduri de execuþie (miºcãrile corporale. la peºti). 2) coduri spaþio-temporale (utilizarea spaþiului ºi a timpului). toþi profesioniºtii persuasiunii. unghiul de filmare). 3) coduri artefactuale (utilizarea materialelor ºi a obiectelor – de la îmbrãcãminte la arhitecturã). Acest lucru ar trebui sã-l ºtie politicienii. Harrison (1974) – citat de Judee K. Cu referire la comunicarea nonverbalã. Comparativ cu semnalele din comunicarea nonverbalã umanã. 1979/1999. în mare. De asemenea. atingerile). În ceea ce ne priveºte. profesorii – în general. ca ºi celelalte clasificãri propuse pânã în prezent (clasificãrile bazate pe mesaj sau pe scop). expresia facialã. Orice cod are urmãtoarele caracteristici: a) depinde de un acord prealabil între cei care îl folosesc ºi care împãrtãºesc acelaºi fundament cultural. deci. pentru fiecare semnal existã un singur rãspuns. Atingerea cu mâna a braþului celuilalt semnalizeazã simpatia sau antipatia în funcþie de dublarea acestui gest de zâmbet sau de coborârea sprâncenelor. 1970. printre care gesturile cu mâna ºi ridicarea sprâncenelor. R. Zâmbetul sau privirea pot fi metasemnale în comunicarea hapticã. vom clasifica modurile de comunicare dupã canalul de transmitere a informaþiilor: 1) vizual (somatotipurile. La animalele nevertebrate ºi la vertebratele inferioare (de exemplu. Wilson. Fiske. expresiile faciale. atingerile ºi paralimbajul).P. prin contactul cutanat. Buller ºi W. 1975/2003. managerii. Se apreciazã cã numãrul maxim de semnale de care au nevoie animalele pentru a se adapta la mediu variazã între 10 (la peºti) ºi 37 (la maimuþa rhesus. 4) olfactiv (mirosul). b) îndeplineºte o funcþie comunicativã sau de identificare socialã. spaþiul. care schimbã semnificaþia lor. . 1990/2003. postura. citat de E. Totuºi.

rãmâne în afara oricãrei discuþii faptul cã Charles Darwin. 42). Încercarea noastrã de a identifica etapele de dezvoltare a câmpului de cercetare a comunicãrii nonverbale are. o mare importanþã“ (A. W. a consacrat unul dintre cele douãsprezece volume ale compendiului Institutio oratoria (Formarea vorbitorului în public) pronunþiei (vocii ºi gesturilor).L. Ne vom referi la lecþiile de oratorie ale lui Marcus Fabius Quintilianus privind postura ºi gesturile care potenþeazã discursul când vom discuta despre comunicarea nonverbalã în politicã (capitolul 5). Buller. W.M. atât în scrierile din Grecia ºi. din Roma.). În secolele urmãtoare. în general. Efron. o anumitã notã de artificialitate: etapele nu au graniþe temporale rigide. Woodall ºi mulþi alþii). dupã configuraþia feþei ºi a craniului. L. În timp. Sã ne gândim cã primul profesor de retoricã publicã din Roma. iar despre cercetãtorii de azi ai domeniului. Frank. J. Datã fiind importanþa ºtiinþificã ºi filosoficã a lucrãrii Expression of Emotions in Man and Animals. Credem totuºi cã identificarea etapelor ºi a temelor centrale ale fiecãrei etape ne ajutã sã înþelegem caracterul cumulativ al cunoaºterii ºtiinþifice. Kendon ºi C. Marcus Fabius Quintilianus (c. Burgoon. iar unii clasici ai domeniului sunt contemporanii noºtri. în special. Precursorii. într-un fel sau altul. Streeck. Chiar dacã asupra acestui lucru pãrerile sunt împãrþite. Rosenthal). inevitabil. Acest volum (al XI-lea). Giovanni Bonifacio publicã în 1616 lucrarea Arte de’ Cenni. 35–96 e. 2001. în cele mai vechi încercãri de abordare sistematicã a acþiunilor expresive. Corraze. preocupãrile de cunoaºtere a modului cum comunicãm fãrã a ne sluji de cuvinte au o îndelungatã preistorie ºi o foarte scurtã istorie. Preistoria domeniului de studiu al comunicãrii nonverbale acoperã perioada din Antichitate pânã spre sfârºitul secolului al XIX-lea. trei decenii (R. despre fondatori.n. D. gesturilor li s-au acordat. funcþii ºi disfuncþii 19 Studiul comunicãrii nonverbale: scurt istoric Ca ºi în cazul psihosociologiei (S. Müller. M. J. R. a fundamentat un nou domeniu de studiu: comunicarea nonverbalã (deºi nu a folosit termenul ca atare). D. E. singurul care s-a pãstrat pânã în zilele noastre. M. între anii 1950 ºi 1980 (R. Ekman. Knapp. analizând expresia emoþiilor la om ºi la animale. structurã. 1991/2000. forme.G.K. 2002). R. „În tradiþia vesticã. mai târziu. La Veneþia. La Londra. Sheldon). 1). Argyle. John Bulwer publicã Chironomia (1644). Darwin.K. ca ºi dupã expresiile faciale – aºa cum se va vedea – se înmulþesc. influenþa lucrãrii lui Darwin (1809–1892) a fost copleºitoare. se întrepãtrund. „ne oferã informaþii detaliate despre limbajul trupului folosit de orator în concepþia romanilor“ (F. scrierile despre posibilitãþile cunoaºterii oamenilor dupã constituþia lor corporalã. vom încerca sã relevãm elementele care o recomandã ca fiind prima abordare riguros . Hall. Birdwhistell. Davitz. E. Farr. P. Unii specialiºti apreciazã chiar cã anul 1872 marcheazã apariþia psihologiei sociale (de exemplu.B.L. În primele decenii ale secolul al XVII-lea se înregistreazã o renaºtere a interesul pentru studiul gesturilor – apreciazã Adam Kendon ºi Cornelia Müller în editorialul primului numãr al revistei Gesture (2001) . Se acceptã cvasiunanim cã lucrarea lui Charles R.T. Kretschmer. J. Darwin Expression of Emotions in Man and Animals (1872) constituie primul reper în istoria propriu-zisã a cercetãrii proceselor comunicãrii nonverbale. Graf.H.R. În cadrul istoriei ºtiinþei despre comunicarea nonverbalã se poate vorbi despre precursori pânã la jumãtatea secolului XX (Ch. 1996). în ultimele douã. Akert. Chelcea.Comunicarea nonverbalã: istoric. J. ºi al studierii acestui tip de comunicare.

luându-se în considerare „ridicarea extremitãþilor interioare ale sprâncenelor ºi lãsarea în jos a colþurilor gurii. ceea ce conduce la ideea unitãþii raselor umane. buzele. Despre expresiile faciale vom vorbi într-o altã secþiune a cãrþii noastre. Charles Darwin aduce numeroase dovezi în sprijinul ipotezei cã stãrile emoþionale sunt exprimate la fel la toate popoarele. Darwin. astfel cã inferenþa de la ceea ce este direct observabil la ceea ce este subiacent (stãrile psihice) trebuie sã ia în considerare simptomul. 99). analizeazã schimbarea poziþiei sprâncenelor în corelaþie cu alte semne: „faþa devine palidã. când vorbeºte despre mâhnire. Buna dispoziþie. ridicarea sprâncenelor = surprizã sau dezaprobare. adoptat ca imn al Europei. prin ochii vii ºi strãlucitori ºi prin retragerea colþurilor gurii ºi a buzei superioare. Dacã lucrurile nu ar sta aºa. prin creþurile transversale fine de pe pielea punþii nasului. întocmai ca ºi limbile pe care le vorbesc“ (Ch. Vasile D. În primul rând. muºchii se relaxeazã. Charles Darwin. obrajii ºi maxilarul inferior se lasã toate în jos prin propria lor greutate. aºa cum scria Friedrich von Schiller în Imnul bucuriei (1785). cel care a prefaþat traducerea în limba românã a lucrãrii de care ne ocupãm. . prin formarea unei cute nazo-labiale foarte pronunþate (care uneºte aripa fiecãrei nãri cu colþul gurii). capul atârnã pe pieptul contractat. acum dorim numai sã relevãm contribuþia lui Charles Darwin la fundamentarea unor axiome ale comunicãrii nonverbale. râsul ºi surâsul. Darwin. 1872/1967. Mârza (1967). Faptul cã „aceeaºi stare psihicã este exprimatã în toatã lumea cu o uniformitate remarcabilã [constituie] o dovadã a strânsei asemãnãri a structurii corporale ºi a dispoziþiei mintale a tuturor raselor omeneºti“ (idem. fondatorul teoriei despre evoluþia plantelor ºi animalelor prin selecþie naturalã aratã cã oamenii. nu semnul izolat. Altfel spus. exprimarea emoþiilor este înnãscutã sau instinctivã. Din acest punct de vedere. În limbajul colocvial al tinerilor. în lucrarea citatã. acceptându-se cvasiunanim cã principala funcþie a comunicãrii nonvervale o constituie exprimarea emoþiilor. se acrediteazã ideea cã se poate deduce starea psihicã a persoanelor dupã diferite semne izolate. 109). se zice cã unei persoane care aude veºti proaste i se lungeºte faþa“ (Ch. În al doilea rând. 115-116). cu ridicãrile astfel produse (Ch. „expresiile sau gesturile convenþionale. 1872/1967. dobândite de individ în perioada timpurie a vieþii. Expresia emoþiilor la om ºi animale a fost gânditã ca un capitol al lucrãrii Descendenþa omului ºi selecþia sexualã (1871). 1996/1999. „Toþi pe lume fraþi noi suntem“.20 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ºtiinþificã a comunicãrii nonverbale. Sunt propuse chiar dicþionare pentru stabilirea semnificaþiei psihice a expresiilor faciale: „ridicarea unei singure sprâncene = curiozitate. prin dezvelirea dinþilor anteriori ai maxilarului superior. indiferent de cultura cãreia îi aparþin. Toate trãsãturile feþei sunt alungite. Pe baza unor astfel de observaþii am formulat cea de-a doua axiomã a comunicãrii nonverbale. s-ar fi deosebit probabil la diferitele rase. Charles Darwin demonstreazã cã exprimarea emoþiilor antreneazã numeroase semne. au în comun aceleaºi elemente de exprimare nonverbalã a emoþiilor. În cãrþile de popularizare. în toate culturile lumii. ochii coboarã. Darwin. În capitolul al VII-lea al lucrãrii Expresia emoþiilor la om ºi animale poziþia oblicã a sprâncenelor este explicatã pe ºase pagini (in folio). 1872/1965. 14). Iniþial. 13). de exemplu. în România. În cele douã volume. coborârea sprâncenelor indicã mânie sau dezaprobare“ (Body Language. Va trebui deci sã privim cele douã lucrãri ca formând un tot organic – aºa cum atrãgea atenþia acad. se exprimã prin obrajii ºi buza superioarã mult ridicate. surprizã sau dezaprobare. din pãcate. Charles Darwin expune o serie de dovezi irefutabile privind filiaþia omului cu animalele inferioare lui. se spune: „I-a cãzut falca“.

Chestionarul utilizat. În Expresia emoþiilor la om ºi animale întâlnim consideraþii de naturã biologicã. S-a procedat la o prelucrare calitativã a datelor. de istoria artelor ºi beletristicã. Este citat de mai multe ori William Shakespeare (Henric al VIII-lea. ca ºi studiul lui David Efron (Gesture and Environment. structurã. dar pe baza celor 16 întrebãri adãugate în manuscris ne putem da seama cum era alcãtuit (Anexa A). 27) The last. funcþii ºi disfuncþii 21 Abordarea interdisciplinarã în studiul comunicãrii nonverbale reprezintã. de antropologie socialã. ªi numai dupã lungã cãutare Telemac vorba-ºi gãsi (Odiseea. implicit. nu este reprodus. psihologilor.. un mare precursor al cercetãrii calitative în general. ºi anume la întoarcerea lui Ulise: Telemac. Ridicându-se. De milã demni. care relevã importanþa culturii în comunicarea nonverbalã. Henric al V-lea. Noua Zeelandã. declarându-se profund îndatorat pentru aceasta. 1941). plângând. la care s-au adãugat observaþii din Marea Britanie ale autorului. face trimitere la Odiseea lui Homer. XVI. forme. de psihologie ºi sociologie. Borneo. Hamlet. Istoricul preocupãrilor de cunoaºtere a comunicãrii nonverbale trebuie sã ia în considerare ºi lucrãrile lui Ernest Kretschmer (Physique and Character. Romeo ºi Julieta). de asemenea. ca ºi de la diferiþi specialiºti din Statele Unite ale Americii sau Germania. Charles Darwin fiind. Charles Darwin aduce însemnate contribuþii la metodologia cercetãrii comportamentului nonverbal ºi. Sunt sintetizate observaþiile medicilor. de anatomie ºi fiziologie. comiþând astfel o gravã eroare anatomicã [a se vedea statuile lui Laocoon ºi Arrotino. Neguþãtorul din Veneþia. Cititorul atent al lucrãrii Expresia emoþiilor la om ºi animale nu poate sã nu remarce grija cu care autorul a menþionat numele celor care i-au oferit informaþii. am fost impresionat de delicateþea cu care Charles Darwin scuzã „erorile anatomice“ ale sculptorilor greci din Antichitate care au reprezentat „muºchii mâhnirii“: „ei au dus cutele transversale de-a lungul întregii frunþi. boceau ºi-n griji amare Au tot plâns cât ziua a fost de mare. cit. Darwin.Comunicarea nonverbalã: istoric. Despre semnificaþia acestor contribuþii la conturarea ariei de studiu a comunicãrii nonverbale vom discuta în capitolele 3 ºi 4. but not the least. pus în circulaþie în 1868. tatãl ºi-l îmbrãþiºã. Este totuºi mai probabil cã aceºti observatori uimitor de exacþi sã fi sacrificat intenþionat adevãrul pentru frumuseþe. a comunicãrii nonverbale. Tot amaru-ngrãmãdit de ei doi se revãrsã. Arhipelagul Malaezian. cum a remarcat dr. 1925) sau William Sheldon (Varieties of Human Physique. Pentru prima datã s-a utilizat fotografia în studiul comportamentului uman. 103). India. . Informaþiile au fost culese cu ajutorul chestionarului ºi al observaþiei directe ºi indirecte. op. prin aceasta. S-a fãcut apel la metoda comparativã. 1940) din domeniul somatotipologiei. o contribuþie esenþialã a lui Charles Darwin. La chestionarul din 1886 s-au primit 36 de rãspunsuri de la diferiþi observatori: misionari din Africa ºi Australia. Duchenne]. sociologilor ºi informaþiile primite de la misionari sau protectori ai bãºtinaºilor. Personal. prin Expresia emoþiilor la om ºi animale. decât sã fi comis o eroare“ (Ch. Când descrie bucuria extremã.

Dintre lucrãrile de pionierat ale domeniului sunt de menþionat. jurnalistul ºi scriitorul american Julius Fast publicã o lucrare de sintezã a cercetãrilor din domeniu. 1972). E. M. 7) cuvintele scrise (apud M.A. Mehrabian. and coding“. cele semnate de antropologul american Roy L.n. 1966) ºi modul în care profesorii influenþeazã rezultatele ºcolare ale elevilor prin comportamentul lor nonverbal (Pygmalion in the Classroom. 5) sunetele vocale. 1975. favorizeazã cunoaºterea de cãtre publicul american larg a problematicii comunicãrii nonverbale. Primele studii care au în titlu sintagma „comunicare nonverbalã“ au apãrut la jumãtatea secolului trectut. 1971).L. Friesen despre originile. Robert Rosenthal face cunoscute descoperirile sale privind influenþa subtilã a experimentatorului asupra subiecþilor de experiment (Experimenter Effects in Behavioral Research. 1993. transformatã apoi în Journal of Nonverbal Behavior. 1970). M. Este de reþinut cã abia în urmã cu patru decenii s-au publicat primele lucrãri consacrate studiului sistematic al acestei forme de comunicare. 1956). Davitz publicã rezultatele investigaþiilor privind expresia vocalã a emoþiilor în The Communication of Emotional Meaning (1964). Hall (2002.L. comparând aria decupatã de cãtre Jurgen Ruesch ºi Weldon Kees pentru comunicarea nonverbalã cu diferitele clasificãri propuse pentru acest tip de comunicare. devenitã best-seller. Goldman-Eisler. 2) gesturile sau miºcãrile voluntare. Exline. Walster. Akert ºi M. R. 1969 – n. 1984. Sunt de menþionat ºi studiile din domeniul proxemicii (R. Hall (2002. Birdwhistell (Introduction to Kinesics. 1974).R. în primul rând.H. Cercetarea comunicãrii . M. 3) acþiunile întâmplãtoare. Berscheid ºi E. R. „Probabil cã articolul lui Paul Ekman ºi Wallace V. Knapp. 1992). Montagu. Body Language. Knapp. 1957). În scurt timp. În 1970. anii ’70 aduc lucrãri de sintezã (M. 1970. origins. oculezicii (M. Kinesics and Context: Essays in Body Motivation Communication. 20) numesc o „explozie nuclearã“ în aria de cercetare a comunicãrii nonverbale. Scheflen. A. putem sã ne dãm seama de modul cum a evoluat cunoaºterea comunicãrii. 4) urmele acþiunilor.] este lucrarea teoreticã clasicã a anilor 1960“ – considerã Mark L. usage.H. În anii ’60 ai secolului trecut s-a înregistrat ceea ce Mark L. Constanzo.22 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fondatorii. 51). Edward T. J. 1972. Se pare cã Jurgen Ruesch (psihiatru) ºi Weldon Kees (fotograf) au fost cei dintâi care au inclus termenul de „comunicare nonverbalã“ în titlul unei cãrþi (Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perception of Human Relations. în ºcolile elementare. Frank (Tactile Communication. 1984. A. utilizarea ºi codificarea comportamentului nonverbal [„The repertoire of nonverbal behavior: Categories.K. dupã 1980 ºi pânã azi au apãrut numeroase lucrãri teoretice ºi de cercetare empiricã (D. Hess. Argyle. Conform autorilor anterior citaþi. Perioada contemporanã. În fine. Hall (Silent Language. L. 21). Streeck ºi M. Birdwhistell. Lucrarea sa.F. Journal of Environmental Psychology and Nonverbal Behavior.L. 1990. 1970).L. 1976. Sommer. În 1976 apare prima revistã de specialitate. vocalicii (F. 1983. Cook. R. 1977). 6) cuvintele rostite. 1971. Ekman. De asemenea. 1972. Argyle ºi M. 1952.L. de la care am preluat aceste date de istorie a studierii comunicãrii nonverbale. atracþiei fizice (E. care îºi continuã apariþia ºi azi. 1959. Beyond Culture. J. Knapp. Ni se pare demn de remarcat faptul cã în concepþia celor doi autori cinci din cele ºapte sisteme implicate în comunicarea umanã sunt de naturã nonverbalã. 1975. colegiile ºi universitãþile din Statele Unite ale Americii încep sã se predea cursuri de comunicare nonverbalã. 1968). P.E. Knapp ºi Judith A. Archer. Patterson. Cei doi autori au arãtat cã în comunicarea umanã sunt implicate ºapte sisteme diferite: 1) prezenþa fizicã ºi îmbrãcãmintea. Knapp ºi Judith A. 1968).

Caracterizând perioada contemporanã. Mark L. toatã lumea îºi dã seama cã „nonverbal“ înseamnã „fãrã cuvinte“. de la studierea doar a interacþiunii face-to-face la studierea rolului mesajelor nonverbale în comunicarea mediatã de noile tehnologii. 1980/2000. Pe de altã parte. 53-54) distinge câteva tendinþe ale studiilor privind comunicarea nonverbalã: a) renunþarea la studiul separat al miºcãrilor diferitelor pãrþi ale corpului (membrele superioare. nu în condiþiile „artificiale“ ale laboratorului experimental. ci mai multe – ºi toate (sau aproape toate) sunt acceptabile. ne dãm seama dupã cum râd oamenii dacã sunt bucuroºi sau nu.Comunicarea nonverbalã: istoric. Knapp ºi J. de la studierea unui comportament izolat la studierea concomitentã a mai multor comportamente. faþa. dacã sunt sinceri. psihologie. sociologie. Nu orice mesaj „fãrã sonor“ intrã în sfera comunicãrii nonverbale ºi nu orice comunicare vocalã este comunicare verbalã.L.A. ºtiinþele comunicãrii etc. c) urmãrirea modului în care unele semnale interacþioneazã cu alte semnale. 15). cu cercetãri ad hoc. Noi cãutãm o definiþie satisfãcãtoare din punctul de vedere al psihosociologiei. comunicarea nonverbalã se referã ºi la aspectele sonore ale comunicãrii verbale (de exemplu. semioticã. Sã alegem dintre cele care s-au propus deja sau sã formulãm o definiþie proprie. Hall. de la studierea unei persoane la studierea persoanelor care interacþioneazã. Pentru cã – aºa cum s-a vãzut – domeniul de cercetare a comunicãrii nonverbale este relativ nou ºi pentru cã a fost abordat din perspectiva mai multor discipline (etologie. comunicarea este vocalã. în acord cu perspectiva pe care am adoptat-o? Probabil cã Thomas A. când îºi transmit unii altora gândurile ºi emoþiile. dar nu ºi verbalã. nu se slujesc de cuvinte. de la studierea fie a culturii. Depinde din ce perspectivã este abordat procesul de transmitere a semnalelor nonlingvistice. Sebeok (1977) avea dreptate când remarca faptul cã termenul de comunicare nonverbalã este „unul dintre conceptele semiotice cele mai prost definite“ (apud J. în care variabilele ºi modelele sunt mai degrabã eclectice decât subordonate unor teorii sau paradigme consistente. Knapp (1990. În acest caz.L. fie a factorilor biologici în determinarea comportamentului nonverbal la studierea influenþei conjugate a acestor determinanþi (M. Unii cercetãtori (de exemplu. Dar modul cum rostim anumite cuvinte face parte din comunicarea nonverbalã. în sensul creºterii ponderii studiilor bazate pe observaþia comunicãrii nonverbale în condiþiile „naturale“. În cãutarea unei definiþii psihosociologice Întrebarea „Ce este comunicarea nonverbalã?“ nu este gratuitã. 22). Knapp ºi J. chiar dacã unora li s-ar pãrea naivã. Determinativul „nonverbal“ este într-adevãr neclar: pe de o parte. M. 2002) apreciazã cã American Sign Language nu reprezintã comunicare nonverbalã. este firesc sã fie populat cu observaþii disparate. de la studierea prin încercarea de a controla factorii de context pentru a nu influenþa comunicarea nonverbalã la studierea efectelor produse de acþiunea acestor factori. În fond. de la mãsurarea frecvenþei ºi duratei comportamentelor nonverbale la studierea proceselor psihice subiacente acestor comportamente. ochii etc. deºi surdo-muþii.A. 2002. forme. Hall. . structurã. Corraze.) ºi centrarea pe cercetarea contribuþiei acestor miºcãri combinate la transmiterea anumitor mesaje. În literatura de specialitate sunt menþionate nu o singurã definiþie a comunicãrii nonverbale. b) schimbarea strategiei de cercetare. lingvisticã. funcþii ºi disfuncþii 23 nonverbale a trecut de la studierea situaþiilor noninteractive la studierea interacþiunilor.).

aproape safisfãcãtoare. limbajul surdo-muþilor etc. 16). au în vedere. 209) definea comunicarea nonverbalã prin enumerare: „miºcãrile corpului. postura ºi spaþiul. interesat de evoluþia formelor de comunicare pe scarã animalã ºi la om. Ar trebui sã cãutãm definiþii prin gen proxim ºi diferenþã specificã. Nu sunt amintite unele forme de comunicare importante. . atingerile ºi pronunþia ºi acele aspecte ale vorbirii precum intonaþia. Sã începem deci periplul conceptual. 1989. expresiile faciale ºi orientarea [corpului]. Gill Woodall (1996/1998. pe de altã parte. 15). Corraze. posturã. Burgoon. Personal. folosirea onomatopeelor). gesturile. intenþionalitate ºi structurare (propositionality)“.). pauzele etc. Patterson este. ºi nu un termen echivalent pentru „comunicarea nonverbalã“. În afara sensului larg al termenului. particularitãþile somatice – naturale sau artificiale –.24 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura intensitatea vocii. „Termenul de comunicare nonverbalã se aplicã la gesturi. Din enumerare lipsesc unele forme de comunicare nonverbalã. se cuvine sã facem precizarea cã termenul de comunicare nonverbalã a fost utilizat pentru prima datã într-o lucrare ºtiinþificã în 1956 de cãtre Jurgen Ruesch ºi Weldon Kees (apud E. Iluþ. Jacques Corraze (1980/2000. Judee K. lucrarea celor trei autori. De altfel. 209). din punctul nostru de vedere. Chelcea ºi P. St. Nu se precizeazã însã dacã transmiterea de informaþii ºi influenþarea se realizeazã într-un cadru social ºi cultural concret. Louis. Buller ºi W. 2003). totuºi. în lucrarea de succes Les communications nonverbales. prin care se emite o informaþie“ (J. în principal. precum constituþia corporalã (somatotipurile) sau artefactele. ritmul vorbirii ºi. comunicarea verbalã nu are totdeauna calitãþi lingvistice propriu-zise (de exemplu. Ca urmare. ªi de aceastã datã enumerarea este incompletã. aflatã la a ºasea ediþie. aduce în discuþie ºi faptul cã „unele definiþii. În The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology. profesorul de la University of Missouri. Adam Kendon (1989. xviii). de asemenea. orientarea corpului. dupã pãrerea noastrã. Mai întâi. În fond. restrâng «comportamentul comunicativ» doar la reacþiile intenþionale sau orientate spre un scop ºi/sau la reacþiile care posedã un înþeles cvasiuniversal“ (ibidem). de ceea ce se spune“. funcþiile acestuia: „Noi credem cã procesul de comunicare nonverbalã poate fi înþeles cel mai bine analizând funcþiile. În International Encyclopedia of Communication. dar în sfera conceptului de «comunicare nonverbalã» este cuprinsã ºi comunicarea dintre animale“. Definiþia propusã de Miles L.). cred cã definiþiile prin enumerare rãmân nesatisfãcãtoare. 405) ia în considerare douã accepþiuni ale termenului de comunicare nonverbalã: „În general. calitatea vocii. Jacques Corraze este etolog. Din aceastã cauzã. semnalele transmise prin olfacþie. Nu este reþinutã comunicarea om–maºinã. Este evidentã în aceastã definiþie perspectiva comunicaþionalã. ceea ce îi conferã identitate psihosociologiei ca ºtiinþã a interacþinii umane în societate (vezi S. deloc de neglijat: de exemplu. David B. se referã la transmiterea de informaþii ºi la influenþarea prin reacþiile fizice ºi comportamentale ale indivizilor“. Patterson (1995. afirmã: „Prin comunicare nonverbalã se înþelege ansamblul de mijloace de comunicare existente între fiinþele vii. Barnouw. expresia „limbajul silenþios“ nu este decât o metaforã. scopurile ºi finalitãþile sale“. tot ce poate fi considerat diferit de conþinutul actului vorbirii. 1980/2000. Miles L. Se procedeazã prin excludere ºi prin includere în acelaºi timp. autorii anterior citaþi îºi construiesc tratatul fondându-se pe asumpþia cã „sistemul total al comunicãrii nonverbale include un amestec de semne ºi simboluri cu diferite grade de conºtientizare. chiar la organizarea obiectelor ºi la raporturile de distanþã dintre indivizi. când definesc comportamentul nonverbal. care nu utilizeazã limbajul uman sau derivatele nesonore ale acestuia (scrisul.

cu pauzã prelungitã între cuvinte: „Nu te-ai þinut de promisiune!“ ºi îºi atinge de douã-trei ori obrazul cu vârful degetului arãtãtor. considerând-o ca fiind cea mai complexã ºi completã lucrare la care am avut acces. Dar în ce constã comunicarea dintre cei doi tineri? . pentru majoritatea adulþilor. 2003). se impune precizarea conceptelor de bazã cu care vom opera: semn. utilizat ºi înþeles dincolo de barierele geografice. este ontogenetic primordial. interacþiunea. desprindem cu uºurinþã caracteristicile comunicãrii interpersonale: se realizeazã între un numãr mic de persoane. La un moment dat. definiþia noastrã exclude unele tipuri de comunicare (comunicarea om–maºinã. semnificaþie. are ca subtitlu Dialogul nevorbit (The Unspoken Dialogue). într-o interacþiune face-to-face (când sunt doar douã persoane.) cine suntem ºi în ce relaþie ne aflãm cu interlocutorii. recent tradusã în limba românã (Introducere în ºtiinþele comunicãrii. Urmãrind Tabelul 1. b) poate forma un sistem lingvistic universal. pe care am folosit-o ºi noi. comunicarea om–animale. posturã. mai de încredere decât comunicarea verbalã. În acelaºi timp. cât ºi de comunicarea în grup. Dupã analiza unora dintre cele mai des citate definiþii ale comportamentului nonverbal. rolurile celor care comunicã sunt flexibile (succesiv. este informalã. 4-8). d) este filogenetic primordial. în sensul cã în evoluþia omului precede limbajul verbal. f) este primordial în interacþiunile umane: înainte de a spune un cuvânt. doi tineri discutã. comunicarea infraumanã) ºi reþine. pãstrarea distanþei etc. comunicarea organizaþionalã. cei trei autori relevã importanþa comunicãrii nonverbale. cât ºi la neînþelegerea situaþiilor. David B. Nu vom analiza în profunzime conþinutul acestor concepte. Avem de-a face cu o „comunicare interpersonalã“. Buller ºi W. S-au înþeles. relevã importanþa contextului socio-cultural în care se desfãºoarã procesul de comunicare.1). unul dintre ei spune apãsat. Ea se deosebeºte prin câteva caracteristici atât de comunicarea intrapersonalã. c) poate conduce atât la înþelegerea. Cei interesaþi pot consulta lucrarea lui John Fiske Introduction to Communication Studies (1990). h) este. funcþii ºi disfuncþii 25 profesori la University of Arizona ºi la University of New Mexico. Chiar dacã vom adopta o altã definiþie a comunicãrii. Pe stradã. a venit timpul sã ne pronunþãm. ca notã definitorie a perspectivei psihosociologice. însoþind în permanenþã comunicarea verbalã. Burgoon. cod. Reiau discuþia pe o altã temã.Comunicarea nonverbalã: istoric. În mod explicit.1. în relaþiile intime). vom folosi lucrarea lui Judee K. mesaj. avem de-a face – ca în exemplul nostru – cu o „comunicare diadicã“). comunicarea publicã ºi cu atât mai mult de comunicarea în masã (Tabelul 1. Pentru înþelegerea mai deplinã a problemei noastre de studiu. simbol. feedback-ul este imediat. Celãlalt îºi pleacã privirea ºi tace. comunicãm prin diferite canale nonverbale (gesturi. canal de comunicare. semnal. persoanele au rol de emiþãtor ºi de receptor). Gill Woodall (1996/1998. ºtiut fiind cã încã de la naºtere (ºi chiar înainte de naºtere) „candidaþii la umanitate“ transmit semnale nonverbale mamelor. Înþelegem prin comunicare nonverbalã interacþiunea umanã bazatã pe transmiterea de semnale prin prezenþa fizicã ºi/sau prin comportamentele indivizilor într-o situaþie socio-culturalã determinatã. g) poate exprima ceea ce prin cuvinte nu se cuvine sau nu se poate exprima (de exemplu. susþinând argumentat cã acest tip de comunicare: a) este omniprezent. În lucrarea citatã. Pornim de la un exemplu din viaþa de zi cu zi. structurã. e) de asemenea. forme.

ºi atingerea obrazului cu arãtãtorul. de asemenea. arãtãtorul care bate obrazul are ataºat conceptul de „blam“. în funcþie de experienþa pe care acesta o are. Tabelul 1. El se adreseazã cuiva. sau poate un semn mai dezvoltat. ºi privirea plecatã. El þine locul acestui obiect nu în toate privinþele. 19990/2003. În omenia româneascã. ºi pauzele prelungite.1. Toate aceste semne au înþelesuri împãrtãºite de cei care comunicã. Peirce (1839–1914). ci cu referire la un fel de idee. 269). ºi tonul vorbirii. Sã recapitulãm. Pentru români. A atinge obrazul cu degetul arãtãtor este. duc arãtãtorul la mustaþã (semnul bãrbãþiei). Aºa se face cã putem percepe acelaºi semn (un cuvânt sau un comportament) fãrã sã îl asociem cu acelaºi concept. în influenþarea comportamentului ºi/sau a stãrii psihice a celuilalt cu ajutorul semnelor. când dezaprobã acþiunea cuiva. . Aºadar. este ceva care þine locul a ceva pentru cineva. Cuvintele sunt semne. astfel cã blamul înseamnã pentru cineva pierderea definitivã a stimei de sine ºi pentru altcineva doar ºtirbirea acesteia. nu ºi pentru iranieni. Sunetele ce se aud când cineva pronunþã cuvântul „promisiune“ (sau literele aºternute pe hârtie) semnificã o obligaþie moralã asumatã. dar nu sunt deloc aºa. sau representanteu. Aºadar. Iranienii – mi s-a spus de cãtre Alibeman Eghbali Zarch. fondatorul pragmatismului ºi unul dintre pionierii semioticii. Caracteristicile interacþiunii ºi nivelurile comunicãrii (dupã S. se ºi spune: „Nu vreau sã-mi batã obrazul“. Peirce. creând în mintea acestuia un semn echivalent. de exemplu. semnul are asociat un concept referitor la realitatea exterioarã. 1897/1990. în anumite privinþe sau în virtutea anumitor însuºiri.26 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Simplu spus. Fiske. Trenholm ºi A. un semn care are aceeaºi semnificaþie: blamarea. „Un semn. pe care am numit-o uneori fundamentul representamentului“ (Ch. semnul perceptibil genereazã în mintea celui ce îl utilizeazã un concept mental. anume al obiectului sãu. doctor în sociologie la Universitatea din Bucureºti –. În concepþia filosofului american Charles S. Orice comunicare constã din utilizarea semnelor prin intermediul conceptelor produse atât de cãtre semn. Le simplificãm noi pentru a putea intra în miezul problemei: comunicarea nonverbalã. cât ºi de cãtre experienþa persoanelor cu obiectul la care se referã semnul. perceptibil de cãtre simþurile noastre. S. Jensen. Lucrurile par cât se poate de simple. el se referã la altceva decât la sine însuºi ºi este dependent de recunoaºterea de cãtre cei care îl utilizeazã a faptului cã este semn“ (J. Semnul acesta pe care-l creeazã îl numesc interpretantul primului semn. Semnul þine locul a ceva. interpretantul semnului. Par. 63). 25) Caracteristicile interacþiunii Numãr de persoane Distanþa dintre persoane Natura feedback-ului Rolul comunicãrii Adaptarea mesajului Scopul Nivelul situaþional al comunicãrii Mic Micã Imediatã Informal Specificã Nestructurat Intrapersonal Interpersonal Grup mic Organizaþional Mare Mare Întârziatã Formal Generalã Structurat Public În masã Ce sunt însã semnele? „Semnul este ceva fizic. 2000. Dar ºi pentru români interpretantul poate diferi de la o persoanã la alta. Nerespectarea acestei obligaþii este blamabilã.

cu consecinþe în planul comunicãrii. prin natura lor.S.5 milioane de ani în urmã). Massey a identificat ºapte ere: 1) societatea prehabilianã (existentã cu 6–2. s-a produs ºi mãrirea numãrului indivizilor care trãiau în acelaºi grup. Dacã în perioada romanã mai puþin de cinci la sutã din omenire trãia în oraºe. implicit. ceea ce echivaleazã cu o schimbare a mediului de viaþã al speciei Homo sapiens sapiens. Aºadar. de la cca 500 cc la 1 000–1 100 cc. cea în care am intrat dupã 1980. Massey: 300 000 de generaþii au trãit în societãþile de vânãtori-culegãtori. cel mai energic ºi singurul de care a avut nevoie mai înainte de a fi trebuit sã convingã niºte oameni adunaþi la un loc este strigãtul natural“. iar cele care impresioneazã auzul le exprimã prin sunete imitative“. 1-29) a analizat rolul emoþiilor în viaþa socialã. Ei exprimã deci obiectele vizibile ºi mobile prin gesturi. comunicarea interpersonalã. omenirea va trece Rubiconul din punct de vedere demografic: mai mult de jumãtate din populaþia de pe Terra va trãi în mediul urban. Karachi. ca o formã de comunicare nonverbalã. În cele ce urmeazã încercãm o sintezã a lor. Sã recapitulãm. limbajul cel mai universal.5 milioane–150 000 de ani). 2) societatea timpurie-veche (oldawan society). când introducerea pe scarã largã a computerului a schimbat în întregime viaþa socialã (Tabelul 1. nouã generaþii în societãþile industriale ºi o generaþie în era postindustrialã. Acest lucru este bine de ºtiut când analizãm comunicarea nonverbalã. Concomitent cu sporirea volumului masei cerebrale. existentã între apariþia uneltelor de piatrã (în urmã cu 2. Massey. structurã. Douglas S. 97). limbajul uman îºi are originea în exprimarea sonorã a emoþiilor. Sao Paolo. Douglas S. forme.Comunicarea nonverbalã: istoric. 3) paleoliticul (înainte cu 1.2).n. de diferenþierea funcþionalã a celor douã emisfere ale creierului. În evoluþia umanitãþii.5 milioane de ani. dar ºi de lateralizarea cerebralã. Din studiul profesorului de sociologie de la Universitatea din Pennsylvania sunt de reþinut mai multe idei directoare. împreunã cu Douglas S. fãrã îndoialã. 6) societatea industrialã (între începutul secolului al XIX-lea ºi jumãtatea secolului XX). Ciudad de Mexico..5 milioane de ani) ºi 1. Jakarta ºi Calcutta. În primul deceniu al secolului XXI. adãugând la acestea gesturile. Bombay. Dacca. Massey (2002. întrucât „trecutul este prezent“ ºi noi nu suntem numai fiinþe raþionale: „Ceea ce ne-a fãcut oameni este adiþionarea unei judecãþi (mind) raþionale la baza emoþionalã preexistentã“ (D. Societatea umanã a apãrut în urmã cu mai mult de ºase milioane de ani ºi a evoluat pe baza inteligenþei sociale rezultate din diferenþierea ºi rafinarea emoþiilor. Lagos. New York. Jean-Jacques Rousseau (1712–1778) spunea: „Primul limbaj al omului. 2). funcþii ºi disfuncþii 27 Apariþia limbajului verbal În celebrul Discurs asupra originii ºi fundamentelor inegalitãþii dintre oameni (1754/1958. 2002. în documentele ONU (1999) se estimeazã cã în 2025 un sfert din populaþia Globului va trãi în oraºe de peste un milion de locuitori ºi cã cele mai mari oraºe vor fi – la orizontul anului 2015 – în ordine numericã: Tokio. 5) societatea agrarã. 500 de generaþii în societãþile agricole. de la aproximativ 90 la . Trecerea de la Homo habilis la Homo erectus a fost însoþitã nu numai de dublarea capacitãþii craniene. sunt mai expresive ºi al cãror sens depinde mai puþin de o determinare anterioarã. care. Aceste schimbãri demografice vor modifica. stilul de viaþã al omenilor ºi. ªi în continuare: „Oamenii au înmulþit inflexiunile vocii. 4) neoliticul (înainte cu 150 000–10 000 de ani). apãrutã cu 12 000–10 000 de ani în urmã ºi continuând sã existe pânã cãtre anul 1800 e. 7) societatea postindustrialã. Recent.

Massey. în urmã cu ani Durata în ani Nr.S. în Americi. în mãsurã sã producã predicþii acurate despre evenimentele din naturã ºi din societate“ (apud D. 1999). Comunicarea verbalã scrisã – atât interpersonalã. Dupã unele statistici.S. 1. Evoluþia societãþii umane (dupã D. în Australia acum 40 000 de ani. în Africa acum 20 000 de ani. posturã ºi gesturi. Tattersall. Acum aproximativ 50 000 de ani s-a produs ceea ce specialiºtii au numit „revoluþia cognitivã“ (I. dincolo de variaþiile culturale. cât ºi în masã (presa scrisã. 2002.5 mil. 1 miliard Oraº 20 mil. fondat pe experienþã ºi raþionalitate. 1995) sau „revoluþia simbolicã“ (Ph. 6 000 de relaþii diadice.) – a fost ºi este limitatã de analfabetism. Tabelul 1. dezvoltat apoi de greci ºi de romani) au pus bazele „culturii teoretice“ – definitã de Merilin Donald (1991) ca „un sistem de gândire logic. Douglas S. Chase. 3. în urmã cu 5 000 de ani s-au utilizat semne grafice pentru silabe. . 2002. 50 000 H. unele filme sau emisiuni TV etc. africanus 450 cc Culegãtori Perisabile Episodicã Mobilã 65 50 000 2.5 mil. cãrþile. a unor semne grafice pentru a marca schimburile comerciale ºi apoi inventarea scrisului (în cultura sumerianã. funcþiile cognitive de bazã fiind mimetice. 1 mil. Probabil cã în aceastã fazã a evoluþiei umane expresiile faciale aveau rolul central în comunicarea emoþiilor. 6 miliarde Neolitic 50 000 40 000 2000 Agrarã 10 000 10 000 500 Industrialã 200 180 9 Postindustrialã 20 20+ 1+ Caracteristici Apariþie.2. Se înþelege cã au acces la cultura teoreticã numai cei care practicã în mod curent scriscititul. Massey. teoretic. habilis 500 cc Paleolitic 1.5 mil. erectus 1 100–1 400 cc Agriculturã Cremene. în urmã cu 10 000 de ani. generaþii Locuitori Volum cranian Subzistenþa Unelte Tip de culturã Tip de locuire Mãrimea comunitãþilor Total populaþie Homo sapiens 1 450 cc Industrie Informaþie Vânãtori-culegãtori Piatrã Mimeticã De vânãtoare 75 100 000 Piatrã ºlefuitã Bronz. în urmã cu 10 000 de ani. 9 miliarde Se acceptã cvasiunanim cã omul modern a apãrut în urmã cu 150 000 de ani ºi a migrat pe toate continentele: în Europa ºi Asia acum 50 000 de ani. 175 000 H. ceea ce înseamnã. Utilizarea de cãtre sumerieni. Tabãrã/sat 155 6 mil. Massey conchide cã la Homo erectus inteligenþa era totuºi de naturã prelingvisticã.G.28 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura 120. bronz Miticã Tabãrã de bazã 145 1 mil. miºcãri ale ochilor. 75 000 H. expresii faciale. 1 mil. constând din imitarea prin vocalizare. iar în cultura fenicianã. în urmã cu circa 4 000 de ani a apãrut primul alfabet fonetic. 5) Tip de societate Prehabilianã Timpurie-veche 6 mil. fier Oþeluri aliate Siliciu. De aici ºi universalitatea exprimãrii faciale a emoþiilor ºi recunoaºterea lor. Sintetizând o bogatã literaturã de specialitate. 12).5 mil. plastic Teoreticã Megalopolis 30 mil.

emoþionalitatea precede o perioadã îndelungatã raþionalitatea. repetarea. teoria lui Guido Gainotti fiind larg acceptatã. noi înregistrãm informaþia în zona cerebralã lingvisticã. În aceste zone sunt stocate acþiunile pe care le-am fãcut când am învãþat sã utilizãm obiectele sau am încercat sã aflãm modul lor de funcþionare. Massey meritã toatã atenþia în explicarea teoreticã a comunicãrii nonverbale. dublarea comunicãrii verbale. aproximativ douã treimi din totalul populaþiei erau neºtiutoare de carte. ne reamintim ºi acþiunile cu aceste obiecte. forme. O altã tezã a lui Douglas S. 2002. „gesturile ºi cuvintele sunt inseparabile“ (M. ca primã funcþie. componente emoþionale ºi raþionale. Relativ recent. Spre o astfel de concluzie conduc cercetãrile lui Robert Krauss ºi Ezequiel Morsella de la Universitatea Columbia din New York. funcþii ºi disfuncþii 29 la începutul erei industriale. O sutã de ani mai târziu. Sociologul american afirmã cã „deciziile umane. c) atât comunicarea verbalã. Când ne reamintim numele respectivelor obiecte. d) de-a lungul istoriei ºi în prezent. Pacori. influenþând percepþiile. oamenii de ºtinþã au demonstrat cã gesturile sunt esenþiale pentru limbajul verbal. 20). . Comunicarea nonverbalã nu are astfel de limitãri. ruºine ºi mândrie“ (D. Se cunoaºte astãzi ºi mecanismul neurofiziologic al legãturii dintre cuvânt ºi gest. 6) în prezent. În sprijinul celor afirmate sunt aduse urmãtoarele fapte: 1) în evoluþia omului. dar ºi în zonele motorii ale creierului. nuanþate este legatã de gesticulaþie. comunicarea nonverbalã este practicatã pe scarã mult mai largã decât comunicarea verbalã scrisã. cele douã tipuri de procese funcþionând în strânsã conexiune. expresiile faciale ale emoþiilor) sunt de naturã ereditarã. la începutul secolului XX. Am rezumat unele argumente din studiul O scurtã istorie a societãþii umane: originea ºi rolul emoþiei în viaþa socialã de Douglas S. Inhibarea gesturilor în timpul vorbirii are consecinþe negative asupra comunicãrii verbale. Noi facem mai puþine gesturi când vorbim despre lucruri abstracte decât atunci când descriem obiecte sau diferite scene concrete. Pânã de curând se accepta cvasiunanim cã în evoluþia omului expresiile verbale au înlocuit gesturile ºi i se atribuia comunicãrii nonverbale. Se apreciazã cã la începutul secolului XXI proporþia analfabeþilor a scãzut la o pãtrime din totalul populaþiei lumii.Comunicarea nonverbalã: istoric. 2001). 4) posibilitatea de stocare prin scris a apãrut în urmã cu 45 000 de ani. când numim un obiect sau un fenomen. pe la 1800. Contracþiile musculare (gesturile) ne ajutã sã ne reamintim numele obiectelor – susþine Guido Gainotti. care au arãtat cã performarea unei vorbiri fluente. deopotrivã. colorând memoriile. care devine astfel mai inexactã ºi mai puþin nuanþatã – dupã cum remarca Bernard Rimé (citat de M. structurã. Pacori. Emoþionalitatea rãmâne o forþã puternicã ºi independentã în activitatea umanã. Fãrã a intra în amãnunte. Massey (2002) pentru a convinge cã: a) în procesul îndelungat al hominizãrii comunicarea nonverbalã premerge comunicarea verbalã. În realitate. comportamentele ºi structurile sociale nu pot fi modelate doar ca funcþii ale raþionalitãþii […]. Este vorba despre limitele raþionalitãþii. 3) gândirea simbolicã se manifestã deplin doar în ultimii 50 000 de ani. cât ºi comunicarea nonverbalã au. Massey. b) unele forme de comunicare nonverbalã (de exemplu.S. 5) accesul majoritãþii omenirii la „cultura teoreticã“ s-a fãcut pe parcursul ultimilor 5000 de ani. legând oamenii laolaltã prin atracþie. circa 85 la sutã din populaþia Terrei era constituitã din analfabeþi. cogniþia emoþionalã precede cogniþia raþionalã. reglându-le comportamentul prin sentimentele de vinã. prin practicarea scris-cititului. 2001). 2) raþionalitatea – ca abilitate de a evalua costurile ºi beneficiile potenþiale ale acþiunilor ipotetice ºi de a utiliza aceste evaluãri în planificarea acþiunilor – a apãrut relativ târziu în evoluþia omului. Potrivit acestei teorii.

emiþãtorul purtând responsabilitatea celor transmise. privire. 1994/1997. comunicarea nonverbalã uzeazã de miºcãri faciale. este mai deconectatã (disconnected). pe de o parte. gesturi. însã din punctul de vedere al receptorului informaþia primitã nu este eliberatã de intenþie. Jensen. Comunicãrii nonverbale îi este specific un paradox: din punctul de vedere al emiþãtorului. corporale mai mult sau mai puþin conºtiente. Tabelul 1. Definiþia propusã de cãtre fondatorul sociobiologiei meritã sã fie reþinutã. Comunicarea prin intermediul limbajului este consideratã un aspect . 22).B. 2000. dar exclude comunicarea în care nu sunt implicate douã organisme. Adler ºi George Rodman (1994/1996. un canal de comunicare ºi un efect asociat comunicãrii. Comunicare verbalã/comunicare nonverbalã Existã comunicare ori de câte ori o entitate socialã poate afecta o alta ºi modifica reacþiile acesteia prin transmiterea unei informaþii. Trenholm ºi A. comunicarea nonverbalã având ºi o funcþie de facilitare a fluenþei ºi nuanþãrii limbajului verbal.3. „diferitã de comunicarea cu alþii prin aceea cã este mutã. posturale. 1980. vom spune ºi noi cã numai metaforic se poate vorbi despre o comunicare intrapersonalã. 149) au imaginat un tabel cu dublã intrare care ne permite sã identificãm tipurile de comunicare umanã (Tabelul 1. Tipuri de comunicare (dupã R. Adler ºi G. Rodman. elementele nonverbale sunt percepute simultan cu cele verbale ºi decodificate împreunã. cât ºi pe cele neintenþionate. În orice act comunicaþional existã un emiþãtor. În relaþia de comunicare. spontane). caracteristicile vocale Comunicarea nonvocalã Limbajul scris Gesturile. are loc în mintea noastrã. un receptor. Wilson. 24).3). un mesaj. Ronald B. De acord cu Edward O. pentru cã include ºi exclude în acelaºi timp. îl reanimã.30 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura pe baza cercetãrilor psihoneurologice de ultimã orã. putem afirma cã cele douã forme de comunicare (verbalã ºi nonverbalã) sunt organic asociate. Distincþiile dintre „comunicarea vocalã“ ºi „comunicarea nonvocalã“. semnalele emise au un caracter involuntar (dacã este vorba de reacþii naturale. Pe baza acestor distincþii. Edward O. În timp ce comunicarea verbalã uzeazã de facilitãþile limbajului. miºcãrile. include schimbul de informaþii uman ºi infrauman. ca formã de relaþionare specific umanã. prezenþa fizicã. – întreþine conversaþia ºi dã semnificaþie mesajului verbal. ºi „comunicarea verbalã“ ºi „comunicarea nonverbalã“. 149) Comunicarea vocalã Comunicarea verbalã Comunicarea nonverbalã Limbajul oral Tonul vocii. Ansamblul elementelor nonverbale – mimicã. Wilson (1975/2003. mai repetitivã ºi mai puþin logicã decât alte forme de comunicare“ (S. pauzele în rostirea cuvintelor. Include atât actele de comunicare intenþionate. expresiile faciale etc. ne pot ajuta sã înþelegem mai bine natura comunicãrii verbale ºi nonverbale. posturã etc. comune relaþionãrii în lumea umanã ºi animalã. 33) înþelegea prin comunicare orice „acþiune din partea unui organism (sau celule) care schimbã modelul de probabilitate a comportamentului într-un alt organism (sau celulã) într-o manierã adaptativã“. pe de altã parte (asupra cãreia au atras atenþia John Stewart ºi Gary D’Angelo. ºi nu printr-o acþiune directã.

Antropologul francez Paul Broca (1865) a localizat limbajul la nivelul emisferei cerebrale stângi. De asemenea. Wernicke (1874) localizeazã limbajul la nivelul pãrþii posterioare a emisferei stângi. aºa cum am mai spus. b) factorii determinanþi ai comunicãrii nonverbale (ereditatea.). de asemenea. monitorizarea vizualã a semenilor ºi diferenþierea de gen în decodificare. forme. Hall (1984). precum ºi percepþia ºi utilizarea spaþiului ºi a timpului. Astfel. În plus. În ceea ce priveºte emisfera cerebralã dreaptã. 1963/1988). nereuºind decât pronunþia stâlcitã a câtorva cuvinte monosilabice. prima circumvoluþiune temporalã. Primatele nu au un aparat vocal suficient de dezvoltat. transmiterea de informaþii ºi exercitarea influenþei prin intermediul elementelor comportamentale ºi prin prezenþa fizicã a individului sau a altor unitãþi sociale (grupuri ºi comunitãþi umane). Emisfera cerebralã dreaptã este. arãtând cã afectarea acestei zone determinã grave tulburãri de vorbire. culori. determinatã de influenþele biologice ºi sociale. maimuþele superioare sunt capabile sã imite cu uºurinþã gesturi ale oamenilor ºi s-au înregistrat succese remarcabile în deprinderea acestora cu limbajul gestual al surdo-muþilor (American Sign Language – Ameslan). analiza comunicãrii nonverbale s-a dezvoltat pe trei mari dimensiuni: a) analiza indicatorilor (studierea aparenþei fizice. a artefactelor). Din punct de vedere teoretic ºi metodologic. implicatã în înþelegerea mesajelor scrise ºi în special a celor grafice. la toate speciile de animale la care raporturile sociale sunt diferenþiate existã un sistem de semnale rituale care permit fiecãruia sã stabileascã ºi sã menþinã relaþii între membrii grupului ºi sã evite conflictele – gesturi. atenþia. persoanele de sex feminin au o capacitate expresivã (de codificare) ºi una receptivã (de decodificare) mai mari în comparaþie cu persoanele de sex masculin. Maurice Patterson (1983) considerã cã influenþa geneticã îºi aduce contribuþia la patru mari tendinþe în comunicarea nonverbalã: codificarea ºi decodificarea reacþiilor expresive. miºcãri. similar cu cel uman. declanºatori sociali de semnalare care se articuleazã ºi coordoneazã comportamente: forme. în cadrul fiecãrei specii. K.Comunicarea nonverbalã: istoric. Stilul personal de comunicare nonverbalã este legat de personalitatea individului. Aceastã diferenþã de gen este. în opinia autorului. structurã. perspectiva culturalã scoate în evidenþã faptul cã forma ºi semnificaþia gesturilor care însoþesc sau nu vorbirea sunt diferite de la un cadru cultural la altul.J. ca ºi a artefactelor. Hayes (1953) au încercat sã înveþe un cimpanzeu sã vorbeascã. Identificãm. Hayes ºi C. În sens restrâns. Lorenz. De exemplu. ºi de aceea însuºirea limbajului articulat este foarte dificilã. c) funcþiile comunicãrii nonverbale. Pe de altã parte. Diferenþa culturalã explicã ºi preferinþele diferite ale indivizilor ºi grupurilor de a interacþiona cu partenerii lor. postùri. funcþii ºi disfuncþii 31 care diferenþiazã specia umanã în raporturile cu alte specii. apartenenþa la gen. unii autori înþeleg prin „comportamentul comunicativ“ doar acel comportament orientat sau intenþional ºi care are o semnificaþie universalã. contextul etc. Prin comunicarea nonverbalã se înþelege. Comunicarea verbalã este strâns legatã de manifestãrile existente la nivelul creierului. cultura. Totuºi. cercetãrile . Morris. mimici care sunt utilizate pentru a declanºa supunerea sau oponenþa faþã de congeneri (D. uzãm de declanºatori sociali cu funcþie expresivã ca ºi în lumea animalã: femeile poartã tocuri pentru a ieºi în evidenþã. iar bãrbaþii aleg haine care le accentueazã mãrimea pieptului ºi a umerilor. C. Dupã Judith A. 1963/1991). Modalitãþile nonverbale de comunicare apropie specia umanã de reprezentanþii altor specii infraumane (K. determinând un anume rãspuns din partea indivizilor din cadrul aceleiaºi specii. mirosuri. În toate aceste direcþii s-au acumultat observaþii dintre cele mai interesante. aceasta poate juca un rol în comprehensiunea verbalã dacã rãspunsurile sunt date prin mijloace nonverbale.

1972). De altfel. unul dintre pionierii cercetãrii comunicãrii nonverbale. dar cu textul discuþiei transcris. Impresia asupra pacientului a fost diferitã. Mehrabian.32 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura au scos în evidenþã cã persoanele anxioase. Gesticulaþia este organizatã ca parte a aceleiaºi unitãþi superioare a acþiunii prin care este organizatã vorbirea. Herb Oestreich (1999). a consilierilor de imagine etc. Knapp ºi J. pentru cã ne conduce. Ca ºi alþi cercetãtori. Miller apreciazã cã 82 la sutã din informaþii sunt transmise cu ajutorul miºcãrilor corpului ºi al vocii. nu rezistã unei examinãri riguroase. faþã de cei extravertiþi. Pãrerea rãspânditã la nivelul simþului comun conform cãreia cele douã modalitãþi de comunicare pot opera separat. ideile. Distincþia teoreticã ºi metodologicã dintre comunicarea verbalã ºi cea nonverbalã nu trebuie sã-l conducã pe cercetãtor la ignorarea aspectelor legate de complexitatea procesului de comunicare.E. Comunicarea nonverbalã este filogenetic ºi ontogenetic primordialã. separat de cea verbalã cu aceea de a studia fiziologia umanã fãrã a lua în considerare inima. ne îndeamnã sã lãsãm deoparte aceste cifre. la existenþa unei interdependenþe permanente între cele douã tipuri de comunicare. F.A. corpul ºi vocea oferind 65 la sutã din totalul informaþiilor. În acelaºi sens se pronunþa ºi Adam Kendon (1983. De asemenea. care compara încercarea de a studia comunicarea nonverbalã. DePaulo (1992. se sprijinã reciproc în procesul comunicãrii umane. dar au aceeaºi coordonare“. 11): „Este o observaþie comunã cã atunci când o persoanã vorbeºte intrã în acþiune sistemul muscular […].G. factorii situaþionali ºi aºteptãrile conduc individul la o gestionare atentã a comunicãrii nonverbale (de exemplu. 17.H. la întrebarea: „De ce a mai trebuit sã fie inventat limbajul verbal. Johnson (1994). Geidt (1955) a demonstrat printr-un experiment limitele comunicãrii nonverbale: a filmat interviul unui medic cu un pacient. prin comunicarea nonverbalã transmiþându-se mesajele emoþionale ºi prin comunicarea verbalã. 38 la sutã prin paralimbaj ºi abia 7 la sutã prin limbajul verbal. Gesturile ºi vorbirea sunt accesibile ca douã moduri de reprezentare distincte. . atribuirea unei ponderi exagerate comunicãrii nonverbale în transmiterea informaþiilor este nefondatã. Hall. fãrã sonor. Nu în ultimul rând. În relaþiile interpersonale directe este imposibil sã nu comunicãm nonverbal. Peter J. în cele din urmã. formulãm urmãtoarele axiome ale comunicãrii nonverbale: 1. Ray L. din moment ce informaþia se transmite în proporþie de 90 la sutã prin limbajul nonverbal?“ Renunþarea la acest mit este justificatã ºi prin faptul cã în alte cercetãri s-a constatat cã ponderea informaþiilor transmise prin cuvinte este mult mai mare. în timpul unui interviu). cu sonor. introvertite au tendinþa de a folosi la nivel scãzut comunicarea nonverbalã. Filmul a fost proiectat unor grupe experimentale în trei condiþii diferite: fãrã sonor. 2002.L. 2. În acest sens. 1971. apud M. Birdwhistell (1952). Inseparabilitatea semnalelor verbale ºi nonverbale a fost subliniatã încã de Ray L. stabilitã de Albert Mehrabian ºi colaboratorii sãi în 1967 ºi reluatã apoi (A. bazându-se pe cercetãrile neurolingvistului C. Birdwhistell (1977) susþine cã în relaþiile interpersonale prin cuvinte se transmit 35 la sutã din informaþii. Acest experiment pune sub semnul întrebãrii faimoasa proporþie a transmiterii informaþiilor în comunicarea face-to-face: 55 la sutã prin limbajul corporal. considerãm cã limbajul nonverbal ºi limbajul verbal opereazã împreunã. Personal apreciez cã „mitul 55–38–7“ ar trebui reexaminat. iar restul de 18 la sutã. 64) accentueazã cã o astfel de estimare depinde în cel mai înalt grad de context ºi explicã ubicuitatea citãrii respectivei proporþii prin pledoaria pro domo sua a practicienilor. A. prin limbajul verbal.

cel de-al doilea aspect înglobându-l pe primul. antropologie. 45-69). dar stabil la nivelul indivizilor datoritã inculcãrii normelor ºi valorilor sociale prin socializare. Comunicarea nonverbalã reprezintã un element în sistemul comunicãrii umane ºi trebuie analizatã ca atare. Axiomele comunicãrii nonverbale trebuie interpretate în ansamblul axiomelor comunicãrii stabilite de ªcoala de la Palo Alto. În 1965. semnificaþia semnelor transmise prin multiple canale trebuie stabilitã în termenii probabilitãþilor ºi în funcþie de contextul socio-cultural concret. de starea lor psihicã internã. lingvisticã. în vederea fondãrii unei ºtiinþe a pragmaticii comunicãrii umane: 1. Schimbul de comunicare este simetric sau complementar. 5. Michael Argyle ºi Janet Dean au formulat „teoria echilibrului“ în comunicarea nonverbalã. structuratã pe asumpþia caracterului oarecum arbitrar al determinãrii comportamentului. nu independent de comunicarea verbalã. Dat fiind faptul cã preocupãrile de cercetare ºtiinþificã a comunicãrii nonverbale sunt relativ recente ºi contribuþiile la explicarea acestui tip de comunicare provin din arii de cunoaºtere multiple (psihologie. Haddon et al. Beavin ºi D. nu fiecare element separat.M. Orice comunicare prezintã douã aspecte: conþinut ºi relaþie. c) paradigma stãrii interne. Guthre et al. Gillespie ºi Ann Leffler (1983. 5. teorii care sã fie unanim (sau cvasiunanim) acceptate. 1971).H. de coduri ºi de canale de transmitere a informaþiei ºi trebuie analizatã ca atare. la teoria comunicãrii nonverbale. pânã în prezent nu s-au cristalizat încã teorii propriu-zise în legãturã cu comunicarea nonverbalã. Aceeaºi problemã a fost abordatã apoi de numeroºi cercetãtori (vezi G. ipso facto. funcþii ºi disfuncþii 33 3. Este imposibil sã nu comunicãm.Comunicarea nonverbalã: istoric. centratã pe ideea determinãrii genetice a comportamentelor. care sunt influenþate de culturã ºi de starea psihologicã internã a indivizilor. J. Natura relaþiilor depinde de punctuaþia secvenþelor de comunicare dintre parteneri. dar care sunt dependente de constrângerile situaþionale. sociologie. pornind de la asumpþia cã nivelul de apropiere (level of intimacy) se stabileºte . ca substitut al teoriei. 121) considerã cã în explicarea comportamentului nonverbal (ºi a comunicãrii nonverbale) se poate apela la cele patru paradigme clasice ale comportamentului uman. Amintim totodatã cã problema diferenþelor generate de culturã în realizarea comunicãrii nonverbale nu este de datã recentã. 3. Watzlawick. Precizãm însã de acum cã Dair L. precum ºi numeroase tentative de inventariere ºi sistematizare a variabilelor independente. Vom discuta despre utilitatea acestor patru paradigme când vom vorbi despre proxemicã.. Existã în aceastã direcþie încercãri notabile. pe baza cãrora s-au construit ipoteze consistente. În comunicarea nonverbalã. istorie º. d) paradigma resurselor situaþionale. Încã A. Comunicarea nonverbalã se realizeazã printr-un sistem de semne ºi semnale (discrete ºi analogice). Gillespie ºi Ann Leffler apreciazã cã paradigma resurselor situaþionale oferã cea mai importantã contribuþie la teoretizarea comportamentului nonverbal ºi. comportamentele nonverbale fluctueazã în funcþie de caracteristicile indivizilor. dupã cum se bazeazã pe egalitate sau pe diferenþã (P. 4. prin aceasta realizându-se o metacomunicare. 1957/1972. focalizatã pe teza caracterului dobândit al comportamentelor nonverbale. 2. Jackson. în general: a) paradigma etologicã/sociobiologicã. care susþine cã.a. Dair L. forme. Oamenii utilizeazã douã moduri de comunicare: digital ºi analogic. 4.D.C. (1901) s-au întrebat în ce mãsurã diferitele culturi ale lumii genereazã abilitãþi de comunicare nonverbalã specifice. structurã. indiferent dacã sunt înnãscute sau dobândite.). b) paradigma enculturaþie/socializare. etologie.

Patterson (1976) a propus „modelul stimulãrii“ (arousal model): dacã o persoanã îºi schimbã nivelul de implicare. Teoria echilibrului nu explicã decât unele tipuri de interacþiuni.34 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura de cãtre ambii interlocutori: dacã o persoanã ridicã nivelul de apropiere. nici individual ºi unic pentru fiecare persoanã. M. subliniind diferenþele culturale în interpretarea unor gesturi. 226) susþine cã „în ceea ce priveºte comportamentul social al oamenilor. dã urmãtorul exemplu: a-þi curãþa sau chiar a-þi tãia unghiile în prezenþa altor persoane decât cele din familie este un comportament acceptabil în SUA. deci. adicã de la corp (sex. Noua Guinee. Japonia. Cercetãrile desfãºurate de Paul Ekman. dincolo de diversitatea culturalã. Charles Darwin (1872) credea cã expresiile faciale ale emoþiilor sunt similare. pentru a înþelege semnificaþia gesturilor. Brazilia. Probabil cã cel mai judicios este sã spunem cã unele semnale nonverbale sunt universale (ereditare). alþi cercetãtori resping ideea universalitãþii unor semnale. Susþinerea scheleto-muscularã a comportamentelor umane este determinatã biologic ºi transmisã prin mecanisme genetice […]. 1996. culturale […].m. inflexiunilor vocii ºi expresiilor afective. prin sporirea frecvenþei contactului vizual. Albert E. acesta din urmã fiind transmiþãtorul mentalitãþilor colective“. susþin cã anumite semnale – cum ar fi „scãrpinatul în cap“ – se întâlnesc la toate popoarele. În alte culturi (precum în Japonia sau Thailanda) se recomandã controlul asupra gesticulaþiei (D. Birdwhistell (1968) considerã cã „nu existã nici un singur semnal al limbajului corpului care sã poatã fi considerat drept un simbol universal valabil“ (apud V. Deci. schimbarea este reciprocã. senzaþie) la comportament. La noi. Totuºi. Dacã cea de-a doua persoanã nu aratã nici o schimbare a nivelului de implicare. intermedieri care permit trecerea de la naturã la culturã. schimbarea este compensatorie.R. la toþi oamenii.a. dar ele sunt. Sorenson ºi Wallace V. Paul Watzlawick (1978). cealaltã persoanã este stimulatã fie în sens pozitiv. Gesturile sunt. în cel de-al doilea. manifestat prin micºorarea distanþei. iar altele sunt învãþate (datorate culturii). posturilor. 203). în egalã mãsurã. Birkenbihl. de exemplu) se încurajazã utilizarea gesturilor pentru susþinerea comunicãrii verbale. universale. cealaltã persoanã tinde cu aceeaºi forþã sã restabileascã echilibrul. Scheflen (1964/1972. La Barre (1947/1972) aduce în discuþie un numãr însemnat de semnale nonverbale pentru a demonstra cã gesturile ºi emoþiile au o bazã culturalã. Matsumoto. de fapt. evitând privirea celuilalt º. În unele culturi (în Italia. prin zâmbet ºi prin alte semnale verbale ºi nonverbale.F. Unii cercetãtori moderni. încurcãturã) la toate popoarele. E. În acest sens se pronunþã ºi Robert Muchembled (1994/2000. 1979/1999. înseamnã cã schimbarea realizatã de prima persoanã a fost nesemnificativã. o persoanã care îºi face toaleta unghiilor în public este consideratã cel puþin „lipsitã de educaþie“. Ray L. 300). având aceeaºi semnificaþie (nehotãrâre. 124-125) când afirmã cã „toate gesturile pot pãrea naturale. el nu este nici universal. sunt. Teoreticienii comunicãrii nonverbale ºi-au pus problema existenþei unor semnale universale. Friesen (1969) în Borneo. dincolo de clase ºi instituþii“. .L. este necesar sã privim critic transcultural. precum Robert Ardey (1966). la care toþi cei peste ºase miliarde de oameni de pe Terra sã rãspundã la fel. SUA au condus la concluzia cã populaþia din aceste þãri recunoaºte emoþiile exprimate în fotografiile standard. fie în sens negativ. nu este în întregime acuratã. În primul caz. dar limbajul este determinat cultural.d. mãrind distanþa. Abilitatea de a vorbi este universalã. W.

origins. Judee K. receptorul. expresiilor faciale. de la care am preluat informaþiile despre aceastã clasificare. miros). 18). 26). Burgoon.K.Comunicarea nonverbalã: istoric. aceste semne sunt stimuli senzoriali care impresioneazã simþurile omului (vãz. asociate miºcãrilor corpului. Vom relua discuþia despre „sistemul EckmanFriesen“ în capitolul despre gesturi. ºi pentru cã lãsa deoparte modalitãþi de comunicare importante (de exemplu. În studiul „The repertoire of nonverbal behavior: Categories. grupând în aceeaºi categorie tipuri de comunicare disimilare. Paul Ekman ºi Wallace V. funcþii ºi disfuncþii 35 Structura comunicãrii nonverbale Analiza structurii comunicãrii nonverbale impune luarea în considerare a codurilor. David B. Gill Woodall (1996/ 1998. Dittman (1972) are în vedere sursa. precum intonaþia. aspectul fizic. sunt de pãrere cã încercarea lui J. propusã de J. utilizate în mesajele primite de la obiecte. Albert Mehrabian (1972) ia în considerare trei dimensiuni pentru clasificarea comunicãrii nonverbale: evaluarea. statusul ºi sensibilitatea (responsivenes). Buller ºi W. care încorporeazã dispunerea intenþionatã sau neintenþionatã a obiectelor în spaþiu în vederea utilizãrii lor. sistemul însuºi reflectã interesul autorilor pentru determinarea emoþiilor pe baza decodificãrii comportamentelor nonverbale. cronemica). postura. timbrul ºi volumul vocii. incluzând miºcãrile corpului implicate în diferite activitãþi (de exemplu. limbajul obiectelor (object language). Harrison (1974). and coding“. unghiul camerei de luat vederi în transmisiile TV).4. codificarea ºi decodificarea. b) limbajul acþiunilor (action language). referitoare la efectele speciale rezultate din interpunerea între emiþãtor ºi receptor (de exemplu. U. Burgoon. incluzând gesturile.T. 1996/1998. auz. pe care îl reproducem în Tabelul 1. c) coduri artefact (artefact codes).G. Richard M. D. devenit clasic. O altã clasificare o datorãm lui R. semnalele vizuale pot fi asociate semnalelor olfactive. 271). Woodall. modelelor ºi scopurilor specifice implicate (J.5). Pe baza semnelor ºi canalelor de transmitere a lor s-au propus multiple clasificãri ale comportamentelor nonverbale ºi ale comunicãrii nonverbale. De exemplu. 2001/ 2003. atingerii ºi activitãþilor vocale. Kees nu a avut succes pentru cã era nediscriminatorie. proxemica. pipãit. referitoare la mesajele rezultate din combinarea utilizãrii spaþiului ºi timpului. Dale G. care prin combinare dau o anumitã structurã. Dintre cele mai vechi clasificãri. În comunicarea nonverbalã se folosesc seturi de semne. Friesen ia ca unitate de înregistrare miºcãrile corporale observabile de cãtre o altã persoanã fãrã utilizarea unor echipamente speciale.B. ºi atingerile cutanate (dupã Ch. factorii suprasegmentali. De fapt. alergarea). Buller ºi W. hrãnirea. b) coduri spaþio-temporale (spatiotemporal codes). care împarte comunicarea nonverbalã în patru categorii: a) coduri de executare (performance codes). Baxter (1982. paralimbajul. Ruesch ºi W. Kees (1956): a) limbajul semnelor (sign language). forme. Rozelle ºi James E. în literatura de specialitate se aminteºte gruparea comunicãrii nonverbale în trei categorii. Clasificarea comunicãrii nonverbale datoratã lui A. Lethers (1986) a identificat urmãtoarele canale de comunicare nonverbalã: expresiile faciale. clasificarea comportamentelor nonverbale propusã de Paul Ekman ºi Wallace V. . denumirea claselor de comportamente este mai mult denotativã decât conotativã. privirii. posturã ºi mers. Friesen propun (1969) un sistem de categorii pentru clasificarea comportamentelor nonverbale. coduri. d) coduri mediatoare (mediatory codes).P. Aºa cum remarcau Daniel Druckman. miºcãrile ochilor. Ruesch ºi W. precum ºi canalele de comunicare (Tabelul 1. Larson. structurã. usage. 18).

E. Utilizarea Condiþii externe Relaþia cu comportamentul verbal Conºtient/Intenþionalitate Feedback extern Tipul de informaþie transmisã codificatã idiosincretic. informativã. c) diferitele comportamente manifestate de cãtre cei care comunicã“. zgomotele º. Rozzelle ºi J. sub raportul . Embleme: miºcãri care substituie cuvintele. Knapp ºi Judith A. Mark L.V. o modificã.a. 4. postura. prezenþa altor oameni. interactivã 2. dupã modalitãþile senzoriale implicate în receptarea semnalelor. 2. Expresii faciale (Affect displays). 3) cum mirosim. Ekman ºi W. Ilustratori: miºcãri care acompaniazã vorbirea ºi o accentueazã. temperatura. Druckman. Originea Rãspuns înnãscut Învãþat în mod special Învãþat social ºi cultural 3. privirea. 1990. Codificarea Acte codificate extrinsec Acte codificate arbitrar Acte codificate iconic Acte codificate intrinsec Clasificarea comunicãrii nonverbale poate fi fãcutã. Friesen (dupã D. la rândul lor. în principal. comunicativã. Reglatori: miºcãri ce menþin sau semnaleazã o schimbare a rolurilor de ascultãtor/vorbitor. Mark L. În ediþia a cincea a lucrãrii Nonverbal Communication in Human Interaction. o puncteazã etc. Adaptori: automanipulãri sau manipulãri ale obiectelor legate de nevoile individuale sau de starea emoþionalã a persoanelor.m. Caracteristici ale comportamentelor nonverbale 1. R. Hall (1978/2002. Astfel. 5. 1982. b) caracteristicile fizice ale celor care comunicã. 7) sunt de pãrere cã „teoria ºi cercetarea asociate cu comunicarea nonverbalã se focalizeazã asupra a trei unitãþi primare: a) structura environmentalã ºi condiþiile în care are loc comunicarea. mediul înconjurãtor (dispunerea spaþialã a mobilei.L. atingerile corporale ºi proximitatea). Clasificarea comportamentelor nonverbale propusã de P.d. 3.4. 51). 27) Tipuri de comportamente nonverbale 1. sens. expresiile faciale. Baxter. 5) cum afecteazã mediul înconjurãtor interacþiunile umane ºi cum afecteazã acestea. 2) cum auzim (tonul vocii).M.36 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Tabelul 1. Knapp considerã cã domeniul comunicãrii nonverbale „include urmãtoarele fapte: 1) cum privim (caracteristicile fizice ºi îmbrãcãmintea). 4) cum ne miºcãm – individual sau în conjuncþie cu alþii (gesturile.)“ (M. Knapp.

..... Burgoon. Cei mai mulþi cercetãtori (J.......T....... Katz (1983).. fapt pentru care este necesarã abordarea integratã a comunicãrii nonverbale – aºa cum cereau.. L. se studiazã: gesturile....... Burgoon ºi T. expresiile faciale ºi privirea.... A........ miºcãrile ochilor..5... 24) Toate mesajele pot varia în funcþie de: A. categorii separate ale comunicãrii nonverbale ºi sunt studiate ca atare.. Studiul privirii poartã ºi numele de „oculezicã“ (oculesics)..L......... 1978.. comportamentul vocal... Valoarea informativã a mesajului: Limbaj Expresii faciale Vocalizare Miºcãri corporale Discret ....... structurã.. Barker. precum ºi „spaþiul fizic“ (utilizarea ºi perceperea spaþiului... Saine...E...... Dittman (dupã D.... fondul sonor ºi muzical). C..J....... 1978.. Matarazzo. Woodall... comportamentul de atingere. R....... Wiens ºi J........M..B... M. D.... 1996) acceptã o clasificare rezultatã din combinarea codurilor ºi mediilor de transmitere a mesajelor. Activitãþile vocale alcãtuiesc „paralimbajul“ sau „vocalica“ (vocalics). „Kinezica“ (aºa-numitul limbaj corporal) include miºcãrile corpului...... ceea ce poartã ºi numele de „proxemicã“.. Druckman.. B... Emiþãtor sau codificator: Mesajele pot varia în ceea ce priveºte controlul intenþionat............ studiul comunicãrii nonverbale are în vedere „caracteristicile mediului fizic“ ce pot influenþa comunicarea interpersonalã (stilul arhitectural. temperatura.....D....... Continuu Necesitatea celei mai mari capacitãþi de transmisie a canalului (valoarea informativã cea mai mare a mesajului ºi atenþia cea mai înaltã a decodificatorului) Necesitatea unei capacitãþi de transmisie a canalului mai redusã (valoarea informativã a mesajului mai redusã ºi atenþia decodificatorului mai slabã) structurii environmentale ºi al condiþiilor de comunicare. postura.. Harper.. între alþii..... cât de mult controleazã emiþãtorul transmiterea mesajului. Buller ºi W...... R.. Rozzelle ºi J.... Expresiv Limbaj Expresii faciale Vocalizare Miºcãri corporale D...T.... „artefactele“ (artefacts) ºi „semnalele olfactive“ (olfactica) sunt considerate.. Studiul percepþiei ºi al modului de utilizare a spaþiului poartã numele de „proxemicã“ (proxemics).. Katz ºi V. 1982. decoraþiunile interioare. .. 1978....G. de asemenea. A. J..... Baxter. „Aspectul fizic“ (physical apparence)... chiar dacã se recunoaºte cã oamenii transmit semnale simultan prin mai multe canale.... Aspecte ale mesajelor luate în considerare în clasificarea propusã de A. Sub raportul caracteristicilor fizice ale persoanelor care comunicã... funcþii ºi disfuncþii 37 Tabelul 1... iar studiul percepþiei ºi al modului de utilizare a timpului este denumit „cronemicã“ (cronemics). Canalul de comunicare: Continuumul specificitãþii comunicative Comunicativ .. Knapp......... „ecologia grupurilor mici“ sau „teritorialitatea“)..... Receptor sau decodificator: Conºtientizarea mesajului: mesajul poate fi subliminal (deci neconºtientizat) sau poate fi perceput în mod conºtient. iluminatul.............G. Malandro ºi L...M...K...N..... expresiile faciale...K....A.. forme.Comunicarea nonverbalã: istoric... 1983..

b) identificarea sau proiectarea identitãþii sinelui (self-identity). h) influenþa socialã (rolul comunicãrii nonverbale în procesele de persuasiune). 19-21). f) faciliteazã satisfacerea unor obiective sau interese. b) gestioneazã interacþiunile. diminuarea celor spuse: când scandãm sloganuri. completarea. f) managementul conversaþiei (managing conversations). i) înºelarea ºi suspiciunea de înºelare. . inducerea în eroare (ascunderea versus dezvãluirea).).38 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Funcþiile ºi disfuncþiile comunicãrii nonverbale A analiza funcþiile comunicãrii nonverbale înseamnã a rãspunde la întrebarea: „De ce apelãm la acest tip de limbaj?“ Altfel spus. trebuie sã vedem care sunt intenþiile. funcþie ce se referã la modul de codificare (encoding side) ºi de decodificare (decoding side) a mesajelor. c) reflectã gradul de apropiere. dincolo de rolul ei în producerea ºi procesarea comunicãrii verbale: a) structurarea interacþiunii (înaintea începerii comunicãrii propriu-zise. Gheorghe-Ilie Fârte ne aduce aminte cã în perioada comunistã. b) transmiterea atitudinilor interpersonale (dominanþã/supunere. dar ne afiºãm cu bijuterii sau haine scumpe). ridicãm braþul ºi arãtãm pumnul. Michael Argyle (1975/1988) ia în considerare patru funcþii: a) exprimarea emoþiilor. Substituirea presupune înlocuirea unui cuvânt sau a unei expresii verbale cu un gest sau cu o combinaþie de gesturi.d. trecând în revistã caracteristicile comunicãrii nonverbale. pentru a atrage atenþia º. acceptã cã actele nonverbale de limbaj au ºase funcþii: repetarea. ca feedback. Gheorghe-Ilie Fârte (2004. d) exercitã influenþã. comunicarea nonverbalã îndeplineºte urmãtoarele funcþii: a) transmite informaþii. Judee K. serveºte drept ghid implicit pentru desfãºurarea acesteia. d) accentuarea/moderarea (punerea în evidenþã a mesajelor verbale. 118-119). David B. ce roluri vor juca persoanele implicate în actul comunicãrii etc. au în vedere urmãtoarele funcþii. expresia facialã poate arãta cã nu ne-am supãrat foarte rãu). când admonestãm un prieten. e) contrazicerea (transmiterea de semnale în opoziþie cu mesajele verbale – spunem cã ne bucurãm cã ne-am întâlnit cu o persoanã cunoscutã.a. reglarea. sporind ºansele de înþelegere corectã a lui. plãcere/neplãcere etc. Burgoon. Dupã Maurice Patterson (1991). ne vãitãm cã nu avem din ce trãi. c) formarea impresiei (modul în care sunt percepute persoanele dupã comportamentul lor nonverbal. formarea primei impresii).). d) acompanierea vorbirii. Gill Woodall (1989/1996. e) managementul relaþiei de comunicare. dimpotrivã. când analizeazã comunicarea nonverbalã.m. c) completarea (colaborarea la transmiterea mesajelor verbale. b) substituirea (înlocuirea mesajelor verbale – o faþã posomorâtã ne spune cã persoana în cauzã nu se simte bine etc. c) prezentarea personalitãþii. e) controleazã sentimentele. motivele ºi scopurile acestei forme de comunicare.). spunem cuiva cã adresa cãutatã este pe o stradã la dreapta ºi în acelaºi timp arãtãm cu mâna încotro sã se îndrepte). substituirea. d) exprimarea ºi managementul emoþiilor. Buller ºi W. indicând cum se va desfãºura comunicarea. Paul Ekman (1965) a identificat cinci funcþii ale comunicãrii nonverbale: a) repetarea (dublarea comunicãrii verbale – spunem „da“ ºi dãm din cap de sus în jos ºi de jos în sus. ceea ce duce la o mai bunã decodificare a lor). g) managementul impresiei (self-presentation). Sã amintim – respectând crolologia – câteva dintre funcþiile luate în considerare de autorii de referinþã. În literatura românã. sublinierea. Gesturile de ilustrare (ilustratorii) dubleazã prin repetare mesajul verbal. dar privim în altã parte când îi întindem mâna. când voiam sã-i avertizãm pe interlocutori cã cineva este ofiþer de securitate (ºi deci sã nu mai critice sau sã nu mai spunã bancuri politice despre „iubitul conducãtor“). amplificarea sau.

Comunicarea nonverbalã: istoric, structurã, forme, funcþii ºi disfuncþii

39

atingeam de mai multe ori cu arãtãtorul lipit de degetul mijlociu umãrul, semnalând cã respectiva persoanã are epoleþi, cã este gradat. Funcþia de completare este evidentã când cineva are dificultãþi în utilizarea codului verbal (de exemplu, când discutãm cu un strãin fãrã sã cunoaºtem foarte bine limba în care acesta vorbeºte). Ascunderea (încercarea de a induce în eroare) sau, dimpotrivã, dezvãluirea (asocierea spontanã a unor acte de limbaj nonverbal) reprezintã de asemenea funcþii ale comunicãrii nonverbale, ca ºi reglarea (de exemplu, marcarea prin „dregerea vocii“ a începutului comunicãrii verbale sau semnalarea prin coborârea vocii cã suntem pe cale de a încheia discursul) ºi sublinierea (de exemplu, pronunþarea într-o altã tonalitate a cuvintelor-cheie pentru a focaliza atenþia ascultãtorilor). În parantezã fie spus, prezentatorii TV folosesc cam anapoda sublinierea: ridicã sau coboarã vocea oarecum la întâmplare, de regulã la sfârºitul enunþurilor. În astfel de situaþii este îngreunatã alocarea de semnificaþii mesajelor. Aproximativ aceleaºi funcþii sunt amintite ºi de Doina-ªtefana Sãucan (2002, 73): repetarea, substituirea, complementaritatea, accentuarea, reglarea, contrazicerea. Pentru noi, dificultatea precizãrii funcþiilor comunicãrii nonverbale provine din traducerea în limba românã a funcþiilor identificate de Paul Ekman ºi Wallace V. Friesen (1969): redundancy (dublarea mesajelor verbale), substitution (înlocuirea mesajelor verbale), complementation (amplificarea – elaborating – mesajelor verbale), emphasis (punerea în evidenþã a mesajelor verbale) ºi contradiction (transmiterea unor semnale opuse celor transmise verbal) (apud J.K. Burgoon, D.B. Buller ºi W.G. Woodall, 1989/1996, 19), la care se adaugã funcþia de reglare. Dacã în prezentarea funcþiilor comunicãrii nonverbale am apela la verbe, nu la substantive – aºa cum a procedat Joseph A. DeVito (1983/1988, 135-136) –, lucrurile s-ar simplifica. Vom spune, aºadar, cã „limbajul corpului“ (body language) este utilizat pentru: 1) a accentua (to accent) o anumitã parte a mesajului verbal; 2) a întãri (to complement) tonul general sau atitudinea transmisã prin mesajul verbal; 3) a contrazice (to contradict) în mod deliberat mesajul verbal; 4) a regla (to regulate) transmiterea mesajelor verbale; 5) a repeta (to repeat) ce s-a spus verbal; 6) a înlocui (to substitute) unele cuvinte sau mesaje verbale. ªi în legãturã cu funcþiile comunicãrii nonverbale ne pronunþãm pentru standardizarea terminologiei, pentru respectarea strictã a paternitãþii (unii autori români „uitã“ sã aminteascã de la cine ºi-au „împrumutat“ ideile) ºi cronologiei teoriilor, modelelor explicative, clasificãrilor etc. De asemenea, atragem atenþia asupra faptului cã domeniul de studiu al comunicãrii nonverbale este relativ necristalizat, cã în acest câmp de cercetare apar continuu ºi rapid cunoºtinþe noi. Dacã ne referim la funcþiile comunicãrii nonverbale, ar trebui sã avem în vedere ºi o a ºaptea funcþie, cea de facilitare a fluenþei ºi nuanþãrii limbajului verbal – aºa cum au arãtat cercetãrile recente de psihoneurologie. Dar în literatura de specialitate se discutã ºi despre disfuncþiile comunicãrii nonverbale: a) parazitarea mesajului; b) întreruperea comunicãrii (apud I. Chiru, 2003, 33). Se poate spune cã gesturile de ilustrare sporesc uneori redundanþa, parazitând mesajul. De asemenea, „ooo“-urile, „aha“-urile, „îhî“-urile segmenteazã mesajul, împiedicând de multe ori comunicarea. Judee K. Burgoon, David B. Buller ºi W. Gill Woodall (1996/1998, 20) atrag atenþia asupra faptului cã nu trebuie sã acordãm comunicãrii nonverbale o poziþie secundarã, de auxiliar al comunicãrii verbale, iar funcþiile trebuie analizate în parteneriat cu comunicarea verbalã, chiar dacã, uneori, comunicarea nonverbalã se realizeazã independent de cea verbalã. Astfel, comunicarea nonverbalã participã la producerea ºi procesarea mesajelor, ajutã la definirea situaþiei

40

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

chiar înainte de a începe comunicarea verbalã, structureazã interacþiunea, serveºte la proiectarea self-ului, la formarea impresiei, la exprimarea ºi la controlul emoþiilor, precum ºi la managementul relaþiilor interpersonale ºi al impresiei. Cuvinte-cheie
Axiomele comunicãrii nonverbale Cod Codificare Comunicare Comunicare nonverbalã Comunicare verbalã Context sociocultural Decodificare Funcþiile comunicãrii nonverbale Mesaj Metasemnal Semn Semnal Semnal supranormal Semnificaþie

Probleme recapitulative
Când a fost utilizat pentru prima oarã termenul de comunicare nonverbalã în titlul unei lucrãri ºtiinþifice? Care sunt notele definitorii comune ale comunicãrii nonverbale? De ce comunicarea nonverbalã este consideratã primordialã? Când a apãrut limbajul verbal? Ce consecinþe au cele cinci axiome ale comunicãrii nonverbale pentru cercetarea concretã?

Septimiu Chelcea Capitolul 2

Semne, semnale, coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã

Vom discuta în acest capitol despre componentele comunicãrii nonverbale clasificate dupã canalul senzorial implicat (vãz, auz, tact, olfacþie) ºi în funcþie de importanþa semnalelor nonverbale transmise prin intermediu acestor canale. Începem prezentarea cu semnalele recepþionate în principal de cãtre analizatorul vizual (kinezicã, proxemicã, expresii faciale, oculezicã, artefacte), continuãm cu semnalele transmise prin canalele auditiv (vocalica) ºi olfactiv ºi încheiem cu cronemica, adicã percepþia timpului, care nu beneficiazã de un organ receptor specializat, ci presupune un proces psihic complex, senzorial ºi de gândire în acelaºi timp.

Kinezica sau studiul miºcãrilor corpului Termenul „kinesics“, derivat de la cuvântul din limba greacã ce desemneazã miºcarea, este o invenþie lingvisticã datoratã antropologului american Ray L. Birdwhistell (1918–1994), care l-a utilizat pentru prima datã în Introduction to Kinesics (1952) ºi apoi în Kinesics and Context (1970), cu înþelesul de „studiul miºcãrilor corpului în relaþie cu aspectele nonverbale ale comunicãrii interpersonale“ (apud S. Jolly, 2000, 133). Termenul ca atare s-a încetãþenit în vocabularul ºtiinþei comunicãrii. În International Encyclopedia of Communications (1989, vol. 2, 380), Adam Kendon defineºte termenul „kinesics“ ca „studiul funcþiei de comunicare a miºcãrilor corpului în interacþiunile face-to-face“. În limba românã, termenul se întâlneºte în lucrãrile de specialitate sau în literatura de informare ºtiinþificã sub diferite transliteraþii: kinesicã, kinezicã, kineticã, chineticã. Pe parcursul lucrãrii de faþã, când mã voi referi la ºtiinþa construitã de cãtre Ray L. Birdwhistell, voi folosi cuvântul „kinezicã“, iar când voi analiza semnalele trasmise cu ajutorul corpului (gesturi, posturã), voi folosi termenul de „miºcãri ale corpului“. Termenii „limbajul trupului“ sau „limbajul corpului“ sunt improprii abordãrii ºtiinþifice a comunicãrii nonverbale, ca ºi termenii „limbajul spaþiului“, „limbajul vorbirii“ sau „limbajul hainelor“. Teoria lui Ray L. Birdwhistell se fondeazã pe asumpþia potrivit cãreia comunicarea prin miºcãrile corpului este sistemicã ºi învãþatã social. Fondatorul kinezicii înþelege prin comunicare „procesele dinamice structurate referitoare la interconexiunea sistemelor vii, […] un sistem multicanal emergent din (ºi reglator al) activitãþile multisenzoriale influenþabile ale sistemelor vii“ (R.L. Birdwhistell, 1967, 80, apud S. Jolly, 2000, 133). Întrucât miºcãrile corpului pot fi studiate la diferite niveluri (fiziologic, psihologic, culturologic), Ray L. Birdwhistell împarte kinezica în: pre-kinezicã (studiul bazelor fiziologice ale miºcãrilor corpului), micro-kinezicã

42

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

(studiul sistematic al kinemelor reunite în clase morfologice) ºi kinezica socialã (studiul constructelor morfologice în relaþie cu interacþiunile sociale). Inspirându-se din lingvisticã, Ray L. Birdwhistell a încercat sã identifice cele mai mici unitãþi de semnificaþie ale miºcãrilor corpului, pe care le-a numit „kineme“ (kineme), prin analogie cu fonemele ºi morfemele (Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1. Echivalenþa lingvisticã a unitãþilor kinezice
Unitãþile kinezice kineme kinemorfeme complex de kinemorfeme construcþii de complexe kinemorfice Echivalenþa lingvisticã foneme sau morfeme cuvinte propoziþii

Analizând filmele proiectate cu încetinitorul, antropologul american a ajuns la concluzia cã la om existã 50 pânã la 60 de kineme universale. Diferenþele culturale în comunicarea nonverbalã ar consta din variaþia internã a kinemelor, nu din utilizarea unor kineme diferite. Utilizarea kinemelor este învãþatã social ºi nici un kinem nu funcþioneazã singur (trebuie sã remarcãm cã Ray L. Birdwhistell nu a dat un înþeles foarte precis termenului de „kinem“). În experimentele realizate, Ray L. Birdwhistell dãdea sarcinã unui actor sau unui student sã execute diferite miºcãri corporale, pe care grupul de studenþi trebuia sã le sesizeze. Experimentatorul întreba: „Face acest om ceva diferit prin aceasta?“ În legãturã cu aceste experimente, Julius Fast (1970, 162) remarcã douã lucruri: în primul rând cã subiecþii (studenþii) nu erau întrebaþi despre semnificaþia gesturilor, ci doar dacã existã vreo diferenþã în expresia corporalã, ºi, în al doilea rând, cã în analiza miºcãrilor corpului s-a pornit de la „punctul zero“, reprezentat de populaþia americanã din clasa de mijloc (punctul zero înseamnã poziþia iniþialã în raport de care se fac diferenþieri). Ambele remarci critice sunt justificate: ne intereseazã nu acuitatea vizualã a subiecþilor, ci semnificaþia diferitelor miºcãri ale corpului; pe de altã parte, extrapolarea rezultatelor experimentale de la studenþii americani la ansamblul populaþiei Terrei nu are nici bazã statisticã, nici bazã teoreticã. „Punctul zero“ al americanilor este altul decât „punctul zero“ al europenilor sau arabilor. De asemenea, este diferit la reprezentanþii marii burghezii ºi la cei care trãiesc în sãrãcie (Chelcea, 2004, 17). Totuºi, fondatorul kinezicii are contribuþii foarte semnificative în analiza comunicãrii nonverbale. Aºa cum aprecia Julius Fast (1970, 160), concepþia lui Ray L. Birdwhistell despre miºcãrile corpului are meritul principal de a fi relevat cã nici un semnal corporal nu are semnificaþie separat de alte semnale ºi de context. În concepþia sa, comunicarea prin miºcãrile corpului este sistemicã, fiind posibilã descrierea ei independent de comportamentul particular al fiecãrei persoane: „problema este de a descrie structura miºcãrilor corpului astfel încât sã putem mãsura semnificaþia miºcãrilor particulare sau a complexelor de miºcãri în procesul comunicãrii“ (R.L. Birdwhistell, 1970, 77, apud S. Jolly, 2000, 136). Stephen Jolly (2000, 136) observã cã abordarea structuralistã a comunicãrii nonverbale este forþatã. A.T. Dittman (1971, 341) – citat de Stephen Jolly (2000, 138) – conchide: „ipoteza de bazã a kinezicii, potrivit cãreia comunicarea nonverbalã are aceeaºi structurã ca ºi comunicarea verbalã, nu este viabilã“, dat fiind faptul cã nu existã nici o probã cã fenomenele kinezice sunt structurate lingvistic, în virtutea unor relaþii structurale independente“.

desigur. Emory S. În capitolele urmãtoare vom prezenta stadiul actual al cercetãrilor privind comunicarea nonverbalã prin intermediul miºcãrilor corporale – gesturile. „stres kinezic“ (kinesic stress). cu ajutorul expresiilor faciale. Sistemul de notare a miºcãrilor corpului imaginat de Ray L. 2. stau cu mâinile la spate sau cu o mânã în buzunar când îºi rostesc discursul. meritul de a fi imaginat un sistem de pictograme cu ajutorul cãruia pot fi descrise miºcãrile corpului. gesturi ample – exaltare. capul ridicat – orgoliu. Gill Woodall (1986/1996. 40) simbolurile folosite de Ray L. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 43 Dupã mai mult de o jumãtate de secol de la formularea acestui principiu. 1996/ 2002. coate strânse – concentrare. Reproducem din lucrarea lui Judee K. De exemplu. pe altã coloanã. dar comunicãm ºi prin modul în care folosim un anumit spaþiu. cu privirea îndreptatã spre cei cãrora li se adreseazã obþin un alt efect decât cei care. pe de altã parte. sã spunem. Burgoon. frunte îngustã – vederi limitate. densitatea spaþialã. ele sunt de-a dreptul dãunãtoare ºi periculoase în comunicarea interpersonalã. gesturi în sus – ardoare. de asemenea. precum frazele. pe de o parte. gesturi în jos – inhibiþie etc. Birdwhistell pentru kinemele faciale (Fig. semnificaþiile: braþe atârnând – nonºalanþã.1). Ca teorie. pluralul. cât ºi pentru a arãta calitãþi psihosociale. Birdwhistell este inadecvatã. kinezica lui Ray L.Semne. cu mâinile. termenul „spaþiu“ este utilizat atât pentru a desemna o realitate fizicã (de exemplu. afirmãm cã astfel de judecãþi sunt nu numai false ºi nefolositoare. Blin. adicã numãrul de persoane pe metru pãtrat sau pe kilometru pãtrat). 40) – atât «false». gesturi spre stânga – introvertire. Kinezica – putem spune – reprezintã o paginã din istoria studiului comunicãrii nonverbale. capul aplecat lateral – sentimentalism. Mai mult chiar. în stabilirea relaþiilor interumane. braþe depãrtate. întâlnim lucrãri despre „limbajul corpului“ care au structura dicþionarelor. (C. care servesc la conectarea kinemelor separate. cu funcþia de organizare a diferitelor combinaþii lingvistice. Ray L. menþin privirea în pãmânt. capul plecat – introvertire. Subscriem fãrã rezerve acestei opinii. Din cele arãtate s-a putut remarca. braþe depãrtate – egocentric. gesturi rotunde – afectivitate. Oamenii politici care þin un discurs apropiaþi spaþial de auditoriu. care au rolul de a arãta aranjamentul sintactic al kinemelor în vorbire. Buller ºi W. Birkenbihl (1979/1999. „Astfel de judecãþi sunt – opineazã Vera F. forma verbelor. passim). propoziþiile ºi adverbele. dificultatea de a opera cu el. al privirii. „semne de legãturã“ (kinesic junctures). Combinarea simbolurilor kinemelor în kinemorfeme (similare cuvintelor) conduce la descrierea miºcãrilor (la formarea propoziþiilor). Bogardus (1933) . Birdwhistell mai cuprinde: „marcatori kinezici“ (kinesic markers). Se plaseazã în afara ºtiinþei (vezi axiomele comunicãrii nonverbale). se plaseazã la o distanþã apreciabilã faþã de ei. În ºtiinþele socioumane. semnale. frunte înaltã ºi rotunjitã – putere de abstracþie. postura ºi mersul. efortul autorului de a pune la punct un sistem de cuantificare a comportamentelor expresive ºi. capul drept – voinþã de acþiune. Proxemica sau percepþia ºi utilizarea spaþiului Comunicãm. Birdwhistell are. Pe o coloanã sunt înºirate gesturile. cât ºi «nefolositoare unei mai bune înþelegeri a limbajului corpului»“. gesturi spre dreapta – extravertire. desemnând pronumele. frunte largã – extensia facultãþilor intelectuale. David B.

Woodall. Faþã lipsitã de particularitãþi 2. Contractarea lateralã a pleoapei inferioare 22. Dinþii încleºtaþi 9. 1986/1996. Simbolurile utilizate de Ray L. Contractarea sprâncenelor pentru încurajarea audienþei 6. Zâmbet larg 39. Buzele þuguiate 8. A vorbi spre stânga 30. „Gura mascã“ 53.G. Rotirea ochilor 17. Adulmecare în dreapta 38. Ochii mari 36. Limba în obraz 7. Ochi întredeschiºi 18. Ochi ca girofarul. D. Gura relaxatã 34. κi trage nasul 27. Trecerea limbii peste dinþi (încet) 42. Birdwhistell pentru kinemele faciale (dupã J. „Gura pungã“ 49. Buller ºi W. Încruntare lateralã 10. Trecerea limbii peste dinþi (repede) 43. Adulmecare în stânga 28. Zâmbet discret 33. „Zâmbet pãtrat“ 40. Gura deschisã 41. Privire lateralã 14. „Flãcãri pe nas“ (nãri mãrite) 24. „Nas de iepuraº“ 26. Colþurile gurii în sus 32. 40) 1. Fluierat 46. Atenþionare sonorã 50. Colþurile gurii în jos . Sprâncene ridicate 35. Ridicarea unei sprâncene 3.K. Retragerea buzelor 48. Narã încreþitã 23. Miºcarea buzelor 45.44 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. stânga-dreapta 20.B.1. Bosumflare 47. Mestecat 54. A vorbi spre dreapta 31. Burgoon. Tâmplele încreþite 55. Fãcut cu ochiul 37. Bãrbia îndreptatã înainte 52. Ochii peste cap 19. Ochi strãlucitori 21. Sprânceanã coborâtã 4. O pauzã cu douã clipiri 12. Nãri micºorate 25. „A da din urechi“ 56. Ochi holbaþi 16. Încruntare totalã 11. Umezirea buzelor 44. Centrare pe audienþã 15. Gurã relaxatã 51. Miºcarea totalã a scalpului 29. Contractarea sprâncenelor spre mijlocul feþei 5. O pauzã cu cinci clipiri 13. 2.

spaþiu. Gaël Le Boulche (2001) face o serie de precizãri ºi de distincþii foarte importante. Termenul de „proxemicã“ a fost inventat de cãtre Edward T. cuvântul „poximitate“ îºi are originea în trei domenii de referinþã: drept. aceastã distanþã poate varia între 10 cm ºi 500 m. 3). Mutatis mutandis. semnale. cu referire la actele de succesiune. Hediger (1950. care l-a utilizat pentru prima datã în studiul cu titlul „Proxemics – The study of man’s spatial relations and boundaries“ (1963). 86). timp. care evalueazã distanþa pentru fiecare element al tripticului. „Proxemics“ (1968). Dar termenul de „proximitate“ are ºi o conotaþie subiectivã. 1955) primele cercetãri privind comportamentul animalelor în mediul natural ºi în captivitate (la circ. în spaþiu ºi în timp“ (G. Hall. În culturile de contact se încurajeazã atingerile corporale (contactul cutanat) atât în spaþiul privat. de la . defineºte ontologic proximitatea în funcþie de distanþã: „Proximitatea este o judecatã de valoare referitoare la perceperea unei distanþe. Propunând o abordare sistemicã a proximitãþii. în grãdinile zoologice). nu numai cantitativã. Nu vrem sã spunem cã din aceastã cauzã investitorii americani au cam ocolit pânã acum România. b) „distanþa criticã“ sau „distanþa de atac“. Astfel definitã. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 45 a inventat Scala distanþei sociale. proximitatea poate fi mãsuratã în secunde. Pe baza acestor constatãri. „H. Într-un alt studiu. spaþiu ºi timp. Culturile de noncontact descurajeazã astfel de comportamente. 2001. 1968. metri. încât poate fi mãsuratã în centimetri“ (E. fãrã o raportare la un spaþiu ºi la o organizare în timp a acþiunilor. a îmbrãþiºa un investitor american. proximus) se întâlneºte pentru prima oarã într-un text juridic din 1479. fapt care impune ºi o abordare calitativã. antropologul american mãrturiseºte cã în preocupãrile sale de cercetare a „spaþiului social ca bio-comunicare“ s-a inspirat din lucrãrile lingvistului Benjamin Lee Whorf (1956) ºi ale antropologului Edward Sapir (1927). profesor de la Universitatea Paris IX Dauphine. cât ºi în spaþiul public. „Proximitatea. El a demonstrat cã distanþa criticã este atât de precisã. bucuria este cu totul deplasat din punctul de vedere al americanului.T. în limba francezã cuvântul proximité (provenit din lat. 7). Hediger (1961) a fãcut distincþia între speciile de contact ºi speciile de noncontact ºi a descris operaþional termenii de distanþã personalã ºi distanþã socialã. distanþa fiind o expresie a raportului dintre douã obiecte distincte în drept.Semne. arãtând cã îi datorãm etologului elveþian H. Astfel. a-l lua pe dupã umeri sau a-l bate pe spate cu mâna pentru a-þi exprima ospitalitatea. cultura arabã sau cultura mediteraneanã) ºi „culturi de noncontact“ (cum este cea americanã sau nord-europeanã). cuvântul „proximitate“ începe se fie utilizat ºi pentru a desemna poziþia obiectelor în spaþiu ºi apoi pentru a indica ordinea cronologicã a evenimentelor. Hall (n. se discutã astãzi despre „culturi de contact“ (de exemplu. Le Boulche. etimologic. În studiul amintit. este centratã pe percepþie“ – apreciazã Gaël Le Boulche 2001. viaþa socialã nu ar fi posibilã. Edward T. Hediger a identificat cinci distanþe: a) „distanþa de fugã“. Hall subliniazã cã problema spaþiului existã ºi în lumea animalã. Pitirim Sorokin (1943) a vorbit despre „spaþiul sociocultural“. Deci. Dar – cine ºtie?! – poate ºi faptul acesta mãrunt sã fi contribuit. În lumea animalã. dar înþelese de cãtre toþi) sunt aplicabile tuturor modelelor culturale. Gaël Le Boulche propune ºi o definire funcþionalã a proximitãþii cu referire la percepþia realitãþii sociale în raport de tripticul: norme juridice. Dupã secolul al XVI-lea. H. Fãrã o raportare a omului la ceea ce este permis prin lege sã facã ºi ceea ce este interzis. 1914). La o întâlnire de afaceri. distanþa care îi permite unui animal sã scape prin fugã dacã simte apropierea altui animal. Kurt Lewin. (1948) a creat un sistem de „psihologie topologicã“. numãr de generaþii într-o familie etc. Gaël Le Boulche. proximitas. considerând cã tezele despre limbaj ale acestora (existenþa unor coduri nescrise.

1989/1993. pe care animalele o pãstreazã într-un teritoriu (spaþiul revendicat ºi apãrat de cãtre un individ. de exemplu. ea rezultã din confruntarea tendinþelor de „a fi împreunã“ ºi de „a fi singur“ – dupã modelul explicativ propus de Michael Argyle ºi Janet Dean (1965) – ºi se pãstreazã cu stricteþe (vezi. delimitând patru distanþe interumane: a) „Distanþa intimã“ (de pânã la 40–50 cm). afacerile cu caracter formal. Hall se distinge prin canalele de comunicare (simþurile) cu care se opereazã. c) „Distanþa socialã“ (1. pe care un individ o menþine faþã de ceilalþi membri ai grupului (pierderea ei produce anxietate). Zonele de distanþã Hall (dupã M.25–0. temperatura. În cazul distanþei publice.. Hall ºi colaboratorii sãi ajung la mãsurãtori mai fine. în care indivizii îºi pot atinge mâinile.10–1. accesibil numai persoanelor foarte apropiate. Hall (1959/1973) face mãsurãtori ale pragurilor de receptare a vocii. tranzacþiile. Tabelul 2. partenerului. în care poþi simþi prezenþa celuilalt.46 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura care fuga pentru a scãpa de atacatori nu mai este posibilã.15 m 0. bancurile de peºti). d) „Distanþa publicã“ (3–6 m) este distanþa în care individul este protejat ºi poate deveni defensiv dacã este atacat. direcþia privirii. propriilor copii. ne simþim inconfortabil. Reacþia faþã de invadarea spaþiului personal este în funcþie de tipul de relaþie pe care o avem cu interlocutorul (dacã manifestãm atracþie faþã de acesta. senzaþiile tactile fiind practic eliminate. însã (la o petrecere). vocea este mai ridicatã.60–2. în cazul distanþei intime opereazã olfacþia. b) „Distanþa personalã“ (50–75 cm). d) „distanþa de apropiere“. sensibilitatea termicã.50 m 7. Dispunerea mobilierului unui birou þine seama de respectarea acestei distanþe. 126) le prezintã într-un tabel sintetic (Tabelul 2. Edward T. Descamps. în general. vocea normalã ºi strigãtele). respiraþia celuilalt ºi.2). vãzul ºi auzul au cea mai mare importanþã. Apropierea interlocutorilor. respiraþia. iubitei sau iubitului.15–0.75 m 0.75–0.60 m Socialã 3. Dacã acest spaþiu este încãlcat.5–3 m) este distanþa în care pierdem detaliile privind interlocutorul. pe care Marc-Alain Descamps (1989/1993.-A. De exemplu. detectarea expresiilor faciale etc.2. gradul de toleranþã este mai mare). Este un spaþiu de protecþie pentru individ. Fiecare dintre cele patru distanþe identificate de Edward T.00 m .50–3. 126) Distanþa Îndepãrtatã Apropiatã Publicã 7. nu pãrem deranjaþi de aceastã „invadare“. e) „distanþa socialã“. contactul cutanat. lucru sesizabil prin miºcãri excesive la nivelul corpului (partea inferioarã. mirosul. avem dificultãþi în a menþine contactul la nivelul ochilor. mirosul. iar inflexiunile vocii au rolul de a reduce distanþa socialã. celui mai bun prieten. dar ºi posibilitãþile de contact cutanat. acceptarea lor în zona distanþei intime exprimã o apropiere psihologicã. dar suntem îndeajuns de aproape pentru a-i urmãri acþiunile. însã analizatorul vizual joacã un rol minor. în special). Pe baza studiului distanþelor la animale. La acest nivel pierdem foarte multe detalii ale comportamentului interlocutorului: expresiile feþei. Este distanþa la care se desfãºoarã cele mai multe dintre interacþiunile individuale obiºnuite.45 m Intimã 0. Edward T. La acest nivel nu putem detecta cãldura. În anumite situaþii.25 m Personalã 1. o „familie“ sau o turmã). Contactul la nivelul ochilor este foarte important pentru a menþine un nivel optim al comunicãrii. Luând în calcul nu numai distanþele de la care poate fi receptatã vocea (ºoaptele. c) „distanþa personalã“ sau „distanþa interpersonalã“ dintre douã exemplare din aceeaºi specie. defineºte limita contactului fizic cu ceilalþi.45–0.10 m 2.

Se disting foarte bine trãsãturile feþei. comunicarea verbalã este susþinutã adesea de gesticulaþie. dintre sportivi (la box. iar mirosul acesteia (eventual. e) „Distanþa socialã apropiatã“ (social close).45 m) este caracteristicã discuþiilor în familie. De la aceastã distanþã (0–0. O astfel de distanþã se menþine între oamenii politici ºi alegãtori în cadrul mitingurilor electorale. semifixe ºi dinamice. La aceastã distanþã (2. parfumul utilizat) nu se simte decât dacã este foarte puternic. Este distanþa dintre mamã ºi nou-nãscut. a actorilor ºi a prestidigitatorilor. chiar dinamic.10 m) discutãm cu strãinii.60 m) au loc discuþiile formale. conform regulamentelor. Se vãd însã constituþia corporalã. În sãlile de conferinþã ºi în amfiteatrele universitare se fac expuneri pãstrându-se distanþa publicã apropiatã (3. Acelaºi lucru se poate spune ºi despre nomazii de azi. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 47 a) „Distanþa intimã apropiatã“ (intimate close) permite contactul cutanat. h) „Distanþa publicã neapropiatã“ (public not close) solicitã puternic vocea celui care vorbeºte.10–3. Modul în care le dispunem în spaþiu comunicã o serie de caracteristici culturale ºi psihologice ale celor care le utilizeazã. dintre colegii de birou.25–2.). Teritoriul locuit de o comunitate umanã este considerat ca un spaþiu fix. la întreprindere sau firmã) ca spaþiu semifix.Semne. Facem aici doar o singurã remarcã: tendinþa actualã este de a trata dispunerea mobilei (la locul de muncã. O astfel de distanþã (0. a cãldurii corpului sãu. g) „Distanþa publicã apropiatã“ (public close) impune sã se vorbeascã foarte tare ºi rar. se dã comanda în armatã. ºi corpul în întregul lui.60–7. De la aceastã distanþã. Le vedem bine ºi faþa. De la distanþa de 0. îmbrãcãmintea etc.15–0. arãtãtorul ºi degetul mijlociu în forma literei V etc. Comunicarea verbalã se face în ºoaptã. semnale. Se poate comunica fãrã a striga. Mobilele dintr-o încãpere sunt ºi ele fixe sau semifixe. c) „Distanþa personalã apropiatã“ (personal close) este distanþa propice confidenþelor (0.25 m între parteneri nu se mai simte nici cãldura. a oamenilor politici. Se apeleazã la gesturi cu valoare simbolicã (pumnul ºi braþul ridicate.15 m) pot fi vãzute în detaliu expresiile faciale. de exemplu). Este distanþa scenicã. pentru popoarele migratoare din trecut sau pentru nomazi teritoriul era mai degrabã spaþiul semifix.50 m). Comunicarea este puternic controlatã. folosindu-se chiar un limbaj nearticulat. Totuºi. În instituþiile de învãþãmânt. între liderii sindicali ºi manifestanþi.75–1. dintre persoane în timpul actului sexual. nici mirosul emanat de corpul interlocutorului. s-au . estompeazã diferenþele de status.75 m). Când. De la aceastã distanþã nu se mai pot distinge expresiile faciale sau culoarea ochilor celui care vorbeºte. se simte slab cãldura corporalã a celeilalte persoane. dar ºi în unele locuri publice (în aeroporturi. b) „Distanþa intimã neapropiatã (intimate not close) este cea care le permite persoanelor sã se þinã de mânã. De la aceastã distanþã (1. ca ºi discuþiile în grupurile mici.45–0. lupte etc. d) „Distanþa personalã neapropiatã“ (personal not close) asigurã percepþia exactã a celuilalt. în ansamblu ºi în detaliu. În discuþiile de salon. Comunicarea verbalã este suavã. receptarea mirosului corporal al celuilalt. sã-ºi simtã reciproc mirosul corporal. fixarea de podea a bãncilor ºi pupitrelor este de domeniul trecutului.) sau dintre indivizii care cãlãtoresc împreunã într-un vehicul supraaglomerat. la o facultate. f) „Distanþa socialã neapropiatã“ (social not close) impune comunicarea cu voce tare. Edward T. Este distanþa dintre vânzãtor ºi client. Hall (1968) considerã cã în proxemicã trebuie luate în considerare trei feluri de spaþii: fixe. impersonale. accentuându-se fiecare cuvânt.

1963/1972. 1987). variindu-se densitatea indivizilor în situaþia socialã datã. intervin auzul. Cu cât spaþiul fizic în care ne aflãm este mai larg. intruziunea poate fi perceputã ca rezultat al aspectelor situaþionale exterioare intrusului. 269) a teoretizat cã „persoanele care au putere socialã au dreptul de a stabili nivelul distanþei pe care o permit în interacþiunea cu ceilalþi“. pentru un arab poate însemna distanþare“ (E. Montagu. 247). Hearn (1957. De asemenea. 1972). De Vito. 1971. Zunin ºi N. pentru proxemicã este important sã se cunoascã în detaliu fiziologia ºi anatomia analizatorului vizual. care la diferite popoare este diferit programat. Mehrabian. Când vorbim despre probleme personale sau împãrtãºim secrete. Spaþiul în care se converseazã va fi mai mare într-un apartament decât pe stradã ºi va fi mai mic într-o încãpere spaþioasã decât într-una îngustã. G. Fishbein (1978) s-a analizat modul în care indivizii rãspund la violarea spaþiului personal. Când densitatea este scãzutã. 86). Popoarele latine ºi cele din Orientul Mijlociu micºoreazã distanþele în intercþiunile umane. Diferenþele legate de sex ºi de vârstã se reflectã în distanþe de relaþionare diferite. în funcþie de tipul de interacþiune ºi de durata acesteia. Într-un experiment realizat de B. În plus. Spaþiul în care interacþioneazã douã sau mai multe persoane este prin excelenþã dinamic. cei mai mulþi studenþi au fost de pãrere cã mesele de scris ºi scaunele nu ar trebui sã fie fixate în podea. L. Hall (1968. Statusul interlocutorilor este una dintre variabilele care pot determina creºterea sau micºorarea distanþelor personale.48 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura amenajat spaþii de învãþãmânt noi. M. Pe de altã parte. „Ceea ce pentru un american înseamnã apropiere. iar când este vorba despre perechi de sex opus. Wiener ºi A. O distanþã mai micã permite intrarea în funcþie a mai multor canale de transmitere/receptare a mesajelor: în afara canalului vizual. simþul tactil. 1968. copiii interacþioneazã mai aproape de adulþi. În plus. comparativ cu cele nordice. Zunin. care este o funcþie a aparatului perceptiv propriu“. J. Când densitatea este ridicatã. afectele pozitive sau negative faþã de interlocutor pot determina distanþe de interacþiune diferite: prietenii mai aproape decât necunoscuþii.T. atribuirea cauzei încãlcãrii spaþiului personal este la nivelul intrusului. Femeile interacþionezã menþinând distanþe personale mai mici decât bãrbaþii. Rãspunsurile la încãlcarea spaþiului personal pot fi diverse: de la schimbãri de poziþie la interpunerea unor bariere simbolice sau rãspunsuri verbale adresate agresorului.E. distanþa se mãreºte. cu atât tindem sã micºorãm distanþa interpersonalã. Harris. sensibilitatea termicã ºi olfactivã (A. În mod similar. persoanele cu care cooperãm mai aproape decât cele cu care suntem în competiþie. spaþiile ºi distanþele prezentate nu sunt fixe ºi pot varia în funcþie de norme determinate cultural. Menþinem o distanþã mai micã dacã suntem lãudaþi decât atunci când suntem criticaþi (J. subiectul în jurul cãruia se desfãºoarã interacþiunea poate genera variaþii ale spaþiului de interacþiune. menþinem o distanþã mai redusã decât atunci când vorbim despre probleme cu caracter general sau când avem discuþii formale. Luginbuhl ºi J. Micºorarea distanþei faþã de cei cu care comunicãm este un semn de solidaritate clar. Aºa cum remarca Edward T. Aºadar. factorii contextuali genereazã tendinþe de mãrire sau de micºorare a distanþei faþã de interlocutor. comparativ cu interacþiunile cu parteneri de aceeaºi vârstã. densitatea socialã ridicatã poate intensifica tensiunea asociatã încãlcãrii spaþiului . „fiecare organism trãieºte în lumea lui subiectivã. „senzorium-ul“. astfel cã subiectul se poate simþi ameninþat. Distanþa interpersonalã este un determinant al interacþiunilor sociale care suportã influenþe nu numai din perspectivã culturalã. lãsându-li-se studenþilor posibilitatea de a aranja mobilierul în conformitate cu preferinþele personale. ci ºi din perspectivã socializatoare. Din aceastã cauzã. Hall.

Schiffenbauer (1976) susþine cã relaþia distanþã/atracþie este mediatã de calitatea interacþiunilor dintre participanþi. S-a pus problema dacã distanþa fizicã dintre douã persoane constituie un bun predictor pentru atractivitate. în timp ce femeile rãspund mai negativ decât bãrbaþii la invaziile laterale. bãrbaþii sunt. Dorinþa de acceptare a partenerilor de sex opus ºi de dominare în grup determinã atracþia faþã de partenerul de sex opus care se aºazã „aproape“. pentru cã influenþa stimulilor externi depãºeºte nivelul de saturaþie. Dacã însã individul situat proxim face aprecieri negative. însã numai când subiecþii sunt de sex opus. manipulatã la un moment dat. Proximitatea determinã repetarea stimulului. iniþiatorii unor situaþii de apropiere în relaþiile dintre sexe. intensificarea acþiunilor care conduc. În condiþiile în care intenþia celuilalt de a se aºeza „aproape“. ºi individul „infereazã existenþa unei corespondenþe“ între proximitate ºi intenþie. dacã un individ apropiat spaþial realizeazã aprecieri la adresa subiectului. Davies. Bãrbaþii aflaþi „lângã“ ºi femeile „departe“ pot fi vãzuþi ca situaþii normale. 213) au condus la concluzia. pe când femeile manifestau o mai mare atracþie pentru bãrbaþii care se aºezau „la distanþã“. Allgeier ºi Donn Byrne (1973. Walster ºi E. Fisher ºi Donn Byrne (1975) aratã cã bãrbaþii rãspund mai negativ decât femeile la invaziile frontale. semnale. care transmit informaþii superioare. este mai probabil sã aparã în situaþii cu densitate ridicatã. existã tendinþa indivizilor de a se plasa proxim faþã de cei pe care-i iubesc. Berscheid. J. 1969). densitatea socialã a determinat ºi frecvenþa anumitor rãspunsuri: privirea peste umãr. McGaughery (1977) s-a analizat dacã o persoanã care alege sã stea „lângã“ este perceputã mai pozitiv decât o alta care alege sã stea „departe“. dacã pot fi fãcute inferenþe de la apropierea fizicã la cea psihicã. probabil. Acest lucru conduce la concluzia cã bãrbaþii reacþioneazã diferit la anumite aspecte ale proximitãþii cu persoanele de sex opus. Pentru bãrbaþi. Jones ºi K. el poate fi plãcut mai puþin decât un altul aflat „la depãrtare“. ºi nivelul atracþiei exprimate au dat rezultate contradictorii. Kahn ºi T. ostilitate ºi depresie psihicã. nu este ambiguã. Distanþa fizicã este legatã de procesele psihice ale atenþiei prin faptul cã indivizii reþin mai bine stimulii (E. el este plãcut mai mult decât un altul aflat „la depãrtare“. cã existã o relaþie pozitivã între distanþa la care se poziþioneazã indivizii ºi similaritatea atitudinilor lor – anxietate. Atribuirea situaþiilor este diferitã: femeile considerã cã aºezarea „lângã“ a bãrbaþilor este datoratã întâmplãrii. Studiile care au încercat sã arate cã existã o legãturã între distanþã. 1965) sunt cele care favorizeazã anumite atribuiri. prin analizã de varianþã.R. fuga etc. .A. Într-un studiu efectuat de A. pentru femei depãrtarea celuilalt este sursã de evaluare. Experimentul sugereazã cã existã un pattern diferit de abordare a relaþiei atracþie/proximitate în funcþie de sex: bãrbaþii au arãtat semnificativ o mai mare atracþie faþã de femeile care se aºezau „lângã“ decât faþã de cele care alegeau sã se aºeze „la distanþã“. Cercetãrile realizate de A. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 49 personal. Nu avem sentimente de plãcere sau neplãcere faþã de persoanele cu care nu interacþionãm. apropierea.E. Cu alte cuvinte. În acelaºi timp.E. Pe de altã parte. pe când „bãrbaþi departe“ ºi „femei aproape“ sunt situaþii inedite. Acest lucru aratã cã interpretarea situaþiei nu se face în termeni strict de proximitate. la o creºtere a atractivitãþii faþã de stimuli. Pentru bãrbaþi. atenþia acordatã dezvoltã atracþie. existã o relaþie între distanþã ºi nivelul atractivitãþii.Semne. pe când aºezarea „la depãrtare“ este intenþionatã. S. Efectele noncomune (S. respectiv „departe“. în general. ci mai degrabã în termeni sexuali. ºi nu intenþiei. Rezultatele experimentului au arãtat cã bãrbaþii au reacþionat mai puternic la încãlcarea spaþiului personal în condiþii de densitate scãzutã decât în cele de densitate ridicatã doar atunci când intrusul a fost un alt bãrbat.

Hall (1968. Fast. auditiv. spaþiul sociopet/sociofug. alãturi de Edward T. Reproducem lista problemelor pe care cercetarea în domeniul proxemicii le-ar avea de studiat: 1. este acceptatã „distanþa intimã“ între douã femei care converseazã. combinaþiile retinei. Irak. La arabi. Ce fel de relaþii. Ceea ce într-o culturã este considerat spaþiu sociopet. de altãdatã. Arabia Sauditã. Considerãm. una în faþa celeilalte. are o mare putere explicativã în studiul relaþiilor interpersonale. peto. În 1950. De altfel. fugio. 30). putem observa adesea cum bãrbaþii merg pe trotuar þinându-se de mânã. În Statele Unite ale Americii. 91). respectiv „a cere în cãsãtorie“. factorii kinestezici. J. având însã grijã ca lãþimea mesei sã nu fie mai mare de 1. de asemenea. „a se îndrepta spre“) ºi „spaþiul sociofug“ (lat. potrivit cãreia „dintre toate lucrurile egale într-un anumit fel. proximitatea este o judecatã de valoare asupra distanþelor. termic. Cum pot fi clasificate spaþiile fixe. Hall. americanii din clasa de mijloc proveniþi din nordul Europei apreciazã distanþele vizual. Aºa se face cã în reportajele televizate din Iran. cele care sunt mai apropiate de individ (momentan) sunt mai importante decât cele îndepãrtate (strãine. durata comunicãrii este mai mare. menþioneazã Edward T. auditive. În þãrile arabe sau mediteraneene aceastã distanþã este acceptabilã ºi pentru convorbirea dintre doi bãrbaþi (cf. rezultatele experimentului sunt în acord cu „efectul Steinzor“. activitãþi ºi emoþii sunt asociate fiecãrei distanþe? 4. Le Boulche. codul olfactic ºi scala intensitãþii vocii. 7). ceea ce la noi s-ar interpreta ca un semnal sexual. 1970. Hall (1963).50 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura În proxemicã se face distincþie între „spaþiul sociopet“ (lat. kinestezice. codul termic. În fond. în altã culturã poate trece drept spaþiu sociofug ºi invers. Apreciem. olfactive. Diamond (1971) au probat prin studii experimentale riguroase cã dispunerea spaþialã a persoanelor (cu posibilitatea contactului vizual) influenþeazã comunicarea. Egipt etc. mai târzii)“ (apud G. Ce reprezintã spaþiul sociopet ºi spaþiul sociofug? 6. cã simþul spaþiului constituie o sintezã a impulsurilor senzoriale vizuale. puternic influenþatã cultural. codul atingerilor. Aºa se face cã la discuþiile oficiale ºefii delegaþiilor stau faþã în faþã. cã atunci când la un dineu vrem sã facilitãm iniþierea conversaþiei între persoane care nu se cunosc le aºezãm de o parte ºi de alta a mesei. Apreciem cã programul de cercetare pe care l-a stabilit Edward T. În fond. Bernard Steinzor a observat cã factorul spaþial influenþeazã discuþiile în grup în jurul mesei rotunde (dar nu numai): schimbul de informaþii cel mai intens se realizeazã cu persoana aºezatã diametral opus. sensibilitatea olfactivã joacã un rol important în stabilirea distanþei dintre interlocutori. Hall îºi pãstreazã în bunã mãsurã ºi astãzi actualitatea.5 m (limita inferioarã a „distanþei sociale“). ªi celelalte simþuri intervin în proxemicã: simþul tactil. arãtând în detaliu modul în care este codificat de cãtre indivizii aparþinând unor culturi diferite input-ul senzorial. Aceastã distincþie a fost analizatã pentru prima datã de psihiatrul american Humphrey Osmond (1957) ºi a fost teoretizatã de cãtre Edward T. Când cei care comunicã se pot privi în ochi. reputatul antropolog american era de pãrere cã în proxemicã trebuie avute în vedere opt dimensiuni: postura. Delimitãrile spaþiale: . semifixe ºi dinamice? 5. Hall (1968. Conform cercetãrilor sale. cã „legea proxemicii“ formulatã de Edward T. 94-95). 2001. „a se îndepãrta de“). Albert Mehrabian ºi Shari S. Prin ce se diferenþiazã aceste distanþe? 3. Câte feluri de distanþe menþin oamenii? 2. termice. „Dã-mi mâna!“ sau „a cere mâna“ semnificã „Te iubesc!“.

Etologii înþeleg prin teritoriu spaþiul în care trãieºte un ansamblu de indivizi din aceeaºi specie. semnale. mai intime. Gaël Le Boulche (2001. marcheazã teritoriul printr-un sistem complex de comunicare olfactivã: „Atât femelele. Avem. indivizii urmãresc sã maximizeze teritoriul ales ºi sã reducã teritoriul suportat. Wilson (1975/2003. Existã tabuuri ale atingerii. Ce nevoi sunt asociate acestora? În ce sens ºi în ce tip de relaþii? 12. Spunem: „proprietate privatã“. reprezintã „teritoriul suportat“ (territoire subi). privirii. Apropierea locuinþei de o grãdinã publicã sau de locul de muncã reprezintã o proximitate pozitivã. 8) introduce o distincþie importantã pentru studiul sociologic al proximitãþii ºi al spaþiului. produsele metabolice de descompunere eliberate prin urinare ºi defecaþie sunt utilizate în regnul animal pentru delimitarea teritoriului. constituit din proximitãþile pe care individul le-a dorit.Semne. cât ºi de (7). aºadar. în timp ce o casã de toleranþã lângã o mânãstire sau o cârciumã în vecinãtatea unei ºcoli este o proximitate negativã (în acest sens existã ºi reglementãri juridice). Distincþia introdusã de Gaël Le . 385) descrie modul în care lemurienii cu coadã inelatã (Lemur catta). cât ºi masculii marcheazã cu secreþii genitale ramurile mici ºi verticale. Care sunt referinþele la spaþiu în lexic? 15. Legat atât de (1). În mod firesc. Cui îi este permis sã atingã corpul celuilalt ºi în ce circumstanþe? 10.a. se þin de creangã cu picioarele la înãlþime cât mai mare ºi îºi freacã organele genitale în sus ºi în jos cu miºcãri scurte. Dimpotrivã. Proximitatea poate fi pozitivã sau negativã. dar nu prin mijlocirea hormonilor sau dejecþiilor. rãspândind pe crengi o secreþie mirositoare ºi frecând suprafeþele cu antebraþele ºi cu mâinile“. Ce tip de spaþiu este necesar pentru aceste relaþii? 14. „þara mea“ etc. Fixãm borne de hotar între judeþe. ascultãrii. Ei stau în mâini. Aceste teritorii sunt marcate într-un fel sau altul. ªi oamenii îºi marcheazã teritoriul. mirosirii celuilalt? 11. ci cu ajutorul limbajului articulat ºi al simbolurilor. Ca ºi secreþiile glandulare.d. Care este natura senzorium-ului implicat pentru diferitele tipuri de relaþii din cursul normal al vieþii de fiecare zi? 13. 8) are dreptate când afirmã cã pentru un individ teritoriul este definit de „ansamblul proximitãþilor“. Existã o utilizare a spaþiului pentru a exprima supraordonarea sau subordonarea? Teritoriul ºi spaþiul personal Gaël Le Boulche (2001. Existã o ierarhie a formelor de spaþiu (de exemplu. existã o ierarhizare a distanþelor? Ce este permis ºi în ce circumstanþe în cadrul fiecãrei distanþe? 9.m. care trãiesc în pãdurile din sudul ºi vestul Madagascarului. punem drapelul de stat la graniþã º. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 51 a) Cum sunt stabilite? b) Cât de durabile sunt? c) Ce constituie violarea lor? d) Cum sunt marcate? e) Dacã ºi cum poate fi cunoscut ce se petrece în interiorul spaþiului delimitat? 7. ansamblul proximitãþilor nedorite. de-a face cu un „teritoriu individual“ ºi cu un „teritoriu colectiv“. Edward O. Ansamblul proximitãþilor pozitive determinã „teritoriul ales“ (territoire choisi). mai sacre. Masculii folosesc ºi marcarea palmarã. pe care nu individul le-a ales în mod voluntar. mai publice)? 8. „oraºul meu“.

În continuare voi aduce în discuþie unele cercetãri referitoare la psihosociologia vestimentaþiei. pentru cã teritoriul regleazã interacþiunile sociale. punând în evidenþã valoarea de comunicare a hainelor. 20). exercitãm controlul asupra unui teritoriu mai întins sau mai redus. Istoria îºi spune ºi ea cuvântul. diferite în ceea ce priveºte materialele (blãnuri. la o profesie sau alta (militar. Artefactele Îmbrãcãmintea. mai departe de formele suple ºi de legãnãrile animalului“ (J. accesoriile vestimentare comunicã apartenenþa persoanei la genul biologic (bãrbat/femeie). croiala rudimentarã. unii – în rafinarea discursului despre virtuþile þinutei. relaþiile interpersonale. alþii – în îmbunãtãþirea mijloacelor tehnice. 1995/1998. oamenii îºi protejeazã corpul împotriva gerului sau a cãldurii excesive: îmbracã haine adecvate. Vestimentaþia: determinãri geografice. adesea cu un singur rând de haine ºi ceva lenjerie de corp. „Timp de cinci secole. Fontanel. Kaufmann. în prefaþa la The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment. „Platoºa ciudatã“ – cum numea istoricul francez Michelle Perrot (1985) corsetul – ºi-a fãcut apariþia în lumea aristocratã în secolul al XIV-lea. tot mai strâns. Este imposibil sã fii îmbrãcat ºi sã nu transmiþi celorlalþi ipso facto cine eºti ºi cum percepi tu lumea. mai general. culturale ºi istorice. la o categorie socio-economicã (þãran/orãºean. preot etc. Kaiser (1985. Marea Revoluþie Francezã a adus ºi eliberarea corpului femeii. „Epopeea costumului de baie“ relevã ºi ea modificarea pudorii de-a lungul timpului. dar ºi prin stratageme mai subtile. În funcþie de statusul social pe care îl avem. compus dintr-o vestã scurtã ºi din pantalon strâmt. printr-o aranjare a pieptãnãturii ºi alegerea unor stofe colorate ce caracterizeazã feminitatea“ (ibidem). abia dacã mai aminteºte de cea din Evul Mediu. De la Polul Nord la Ecuator. Stofele ºi culoarea erau calitativ mediocre. Portul feminin se distinge acum cu uºurinþã. podoabele. de puterea socialã proprie. pe la 1840. biroul propriu etc. Generaþii întregi deprind astfel profesia deformãrii corpului femeilor – tot mai rigid. moraliºti. 166) – majoritatea populaþiei se mulþumea cu un minimum de veºminte. istorice ºi culturale. stofe. Ne apãrãm în mod deschis teritoriul. Când analizãm vestimentaþia în contextul comunicãrii nonverbale trebuie sã luãm în considerare determinãrile geografice. de exemplu. voaluri). înainte el se deosebea doar printr-o lungime ceva mai pronunþatã. medici ºi fabricanþi de balene pentru corsete se vor întrece. cã „îmbrãcãmintea ºi înfãþiºarea sunt simboluri vizibile care influenþeazã interacþiunile cu alþii. Susan B. croiala (strânsã pe corp sau lejerã). apud J. când – aºa cum apreciazã Françoise Piponnier (1999/2002. strâmtã. la o clasã de vârstã (tânãr/matur/bãtrân). Jean-Claude Kaufmann (1995/1998.-C. El poate genera relaþii de cooperare.52 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Boulche ne ajutã sã înþelegem relaþiile interetnice. 1992. patron/muncitor). impunându-se o idee nouã: îmbrãcãmintea simplã ºi confortabilã (B. dar ºi conflicte. Acelaºi istoric al culturii precizeazã cã „adoptarea generalã a costumului bãrbãtesc croit pe talie. Kaufmann. Reacþionãm când aceste spaþii sunt „invadate“ de alþii.). culoarea (reflectantã sau absorbantã a razelor solare). Îmbrãcãmintea din Europa Occidentalã de azi. „Rãzboiul corsetului“ ilustreazã cât se poate de bine determinarea istoricã a îmbrãcãmintei. Avem colþiºorul nostru în camera de zi. 31) ne asigurã cã.-C. costumul de baie „consta dintr-o cãmaºã ºi un pantalon acoperit . 1995/1998. 7) are dreptate cînd afirmã. nu are loc decât spre sfârºitul secolului al XV-lea. comunicarea interpersonalã“. 20).

negrul este „culoarea bucuriei“. semnale. mulat pe corp. Gilson Monteiro. Cei trei cercetãtori au folosit ca asociat (complice) un bãrbat de treizeci ºi unu de ani. 80). Lefkowitz. largi. pace în inimã (apud Maria Olga Dias Ribeiro de Santana. la care ne vom referi. Cialdini (1984/2004. Moda „monobikini“ a apãrut pe la 1960. care sunt în egalã mãsurã pentru a acoperi goliciunea trupului ºi pentru exprimarea sinelui. uniformele sunt un simbol al puterii sociale pe care o ai la un moment dat. Aproximativ în aceeaºi perioadã a apãrut moda „vestã-chilot de baie“. violetul este culoarea morþii. tot mai jos. mult mai mulþi oameni se supuneau solicitantului când acesta purta uniformã“. în anii ’20 ai secolului trecut a triumfat moda „costumului de baie colant“. Mai mult. cum au relevat ºi cercetãrile lui Leonard Bickman (1974). Referitor la puterea de influenþare a hainelor „cu autoritate“. „În Prusia wilhelmianã. respectiv costum de foartã bunã calitate ºi cravatã scumpã. mai rapid sau mai lent. profesor la Universitatea din Amazonas (Brazilia). semnala Henri H. nu „culoarea nevinovãþiei“. hainele. Într-un secol ºi jumãtate lucrurile s-au schimbat. solicitantul – un bãrbat tânãr – era îmbrãcat în haine de stradã obiºnuite.Semne. Blake ºi J. pentru tribul Athuabo din Africa rãsãriteanã. în timp ce alþi pietoni aºteptau schimbarea culorii semaforului. 125). la tribul Pangave. 274): „Procedeul de bazã al lui Bickman era sã cearã trecãtorilor de pe stradã sã fie de acord cu vreo solicitare ciudatã (sã ridice de pe jos o pungã de hârtie aruncatã acolo. 2004). dar ºi despre grupurile sociale. dar ºi comportamentul celorlalþi. pânã când umerii. din ce în ce mai puþin sus ºi cea de jos. experimentul natural proiectat de M. Indiferent de felul solicitãrii.S. . Stahl (1968. Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant (1991) arãtau cã pentru unele popoare orientale o cusãturã dreaptã semnificã integritate psiho-moralã. mai ales. care în cadrul experimentului avea sarcina sã treacã strada pe roºu. culori închise ºi haine strânse pe corp. Ele influenþeazã stima de sine. în zonele mai reci. pentru a ascunde formele“. dar puterea socialã a uniformelor s-a pãstrat. Apoi a urmat micºorarea lui în dublu sens: „partea de sus. Când complicele purta „haine cu autoritate“. sã aºtepte pe partea opusã indicatorului pentru staþia de autobuz). Împotriva atacurilor violente ale moraliºtilor. simbol al identitãþii personale ºi sociale. 2004). marcheazã separarea dintre clasele sociale “ (apud Maria Olga Dias Ribeiro de Santana. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 53 de un mic jupon. În jumãtate din cazuri. spunea cã „haina reprezintã oglinda sinelui. „Semnificaþia simbolicã pe care o capãtã câteodatã unele culori la noi se deosebeºte din temelii de aceea pe care le-o dau populaþiile primitive“ – aprecia Iulius E. civilii erau obligaþi sã se dea la o parte de pe trotuar când trecea un ofiþer în uniformã“. oferã indicii despre caracteristicile psiho-morale ale persoanelor. braþele ºi picioarele se aratã publicului ºi soarelui“ (ibidem). R. tighelul orizontal. pe toate plajele… Determinarea culturalã a hainelor poate fi urmãritã prin semnificaþia culorilor. Marele etnolog german aduce în sprijinul celor afirmate numeroase exemple: în Africa apuseanã. diferitã de la o societate la alta. Sânii goi la plajã ºi-au început cariera în 1964 la Saint-Tropez ºi apoi sutienele au cãzut în lanþ. albul este „culoarea diavolului“. Hainele. Lips (1955/1959. trecãtorii care erau la semafor l-au urmat într-un numãr de trei ori ºi jmãtate mai mare decât atunci când era îmbrãcat cu o cãmaºã ieftinã ºi pantaloni de lucru. citându-l pe Robert B. în general. Sigur cã alegerea culorii vestimentaþiei suferã ºi influenþa climei: în zonele calde este preferatã culoarea albã a hainelor. în restul cazurilor era îmbrãcat în uniformã de agent de pazã. Mouton (1955) într-un oraº din Texas ni se pare cât se poate de revelator. Hainele ºi.R.

ele sunt colorate în cele mai þipãtoare culori ºi înzorzonate în modul cel mai bãtãtor la ochi. Critica lui Ernst Harms la adresa teoriilor despre apariþia ºi evoluþia îmbrãcãmintei îºi pãstreazã actualitatea. sã spargã unitatea apartenenþei lor simbolizate astfel. . 1938. numai prostituatele se îmbracã. deci. 1911/1998. Îmbrãcãmintea este motivatã în primul rând de environment. inventând o modã nouã. În timp. incluzând relaþiile sexuale. fie pudicitatea. Jean C. ªi care este scopul reiese din alt fapt: cã. Flügel (1930). evident. Nu este numai un mod de acoperire a corpului. întrucât mai toate cercetãrile psihosociologice au arãtat cã femeile sunt mai interesate de modã. în particular de vestimentaþie. pãturile de sus abandoneazã aceastã modã ºi se dedicã alteia noi. În 1938. Totuºi. care constã dintr-o dublã miºcare: cea a pãturilor inferioare de a adopta moda clasei superioare ºi tendinþa reprezentanþilor acestei clase de a renunþa la moda care începe sã fie imitatã. 239). De îndatã ce pãturile de jos încep sã-ºi însuºeascã moda ºi sã depãºeascã limitele fixate de cele de sus. mai bine zis remarcatã. nu acoperirea pare sã fie scopul lor. Georg Simmel (1911/1998. de a atrage atenþia ºi de a proteja corpul de intemperii. lucrãrile care analizeazã hainele ca simbol al identitãþii personale ºi sociale s-au înmulþit exponenþial. Ca ºi Georg Simmel (1908). Flügel a vorbit despre „paradoxul modei“. Îmbrãcãmintea este fundamentalã în lumea emoþiilor. 96) spune: Pentru etnografia actualã. Forma îmbrãcãmintei este influenþatã de mediul fizic ºi de condiþiile sociale. Explicaþia: concurenþa pe piaþa matrimonialã. Simmel. frumosul. prin care ele se diferenþiazã din nou de masele largi“ (G. Moda. protejarea corpului de intemperii sau sexualitatea. în general. în care discutã teoriile despre semnificaþia hainelor. ci. mai aratã autorul citat. Cureluºele ºi ºorþuleþele care îndeplinesc funcþia foii de viþã sunt deseori atât de sumare ºi fixate în aºa fel încât. forma îmbrãcãmintei este determinatã de caracteristicile personalitãþii ºi. a jucat numai rolul unei împodobiri sau al unei intenþii asemãnãtoare. de a atrage atenþia asupra acestor organe. Ernst Harms a publicat în The American Journal of Sociology un studiu cu titlul „Psychology of clothes“ („Psihologia hainelor“). Teoriile culturologice ºi sociologice au dat o explicaþie suprasimplificatã motivelor pentru care oamenii se îmbracã. ci ºi un fel de imitaþie prin care oamenii exprimã unele dintre sentimentele sociale subiective (E. într-un numãr extrem de mare. În legãturã cu rolul îmbrãcãmintei. chiar fãrã a lua în calcul mulþimea de cãrþi ºi reviste despre modã. dimpotrivã. metafizice sau alte relaþii suprasenzoriale. Este greºit sã explicãm un fenomen social complex printr-un singur factor cauzal. Psihologul britanic lansa teoria satisfacerii prin îmbrãcãminte a nevoii contradictorii de a fi decent. este de reþinut observaþia sociologului german Georg Simmel (1858–1919) referitoare la schimbarea ei: moda „se adreseazã numai pãturilor de sus. în special. costumaþia [moda]. Harms. Scopul lor este. este asociatã cu tendinþa de a te face remarcat. clasele sociale ºi relaþiile religioase. de caracteristicile mintale. castele. The Psychology of Clothes de Jean C. 34). chiar dacã scopurile îmbrãcãmintei sunt determinate de condiþiile de mediu. bineînþeles cã este vorba de alt rol. Îmbrãcãmintea nu este motivatã numai de decenþã. decât bãrbaþii. pentru împodobire sau protejare [corporalã] sau – aºa cum susþine teoria unilateralã oferitã de Freud – numai de motive sexuale. la triburile care-ºi duc viaþa în pielea goalã. þintindu-se prin acoperire o aþâþare eroticã: este ºtiut cã. este cert cã acoperirea sexului – ca ºi vestimentaþia în genere – nu a avut iniþial nici o legãturã cu simþul ruºinii. În legãtura cu moda.54 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura La începutul deceniului al treilea al secolului trecut apãrea la Londra prima lucrare de psihologie a veºmintelor.

Desmond Morris spune cã lungimea fustei este un „barometru economic“. Patricia K. însã întrucâtva diferitã: partea de sus se ridicã tot mai sus ºi partea de jos coboarã de la talie în jos. spre exemplu. tinerii ºi tinerile merg la discotecã. se confruntã cu cei care vãd în uniforma ºcolarã ºi în introducerea de norme obligatorii pentru vestimentaþia studenþilor o îngrãdire a libertãþii de exprimare a personalitãþii ºi o piedicã în libera angajare a tinerilor în sensul afirmãrii identitãþii lor (L. În SUA. de la caz la caz. Iatã. cât ºi pudicitatea ºi dorinþa de a atrage atenþia. fiind un fenomen aleatoriu. Hollman et al.2). la nivelul simþului comun. La fel ca la costumul de baie. În þãrile arabe. Când. Trebuie sã amintim totuºi cã referitor la îmbrãcãminte s-au acumulat multe fapte de observaþie. În cadrul cursului postuniversitar despre limbajul corpului de la Yale – New Haven Teachers Institute.. îmbracã haine care mai degrabã sã atragã sexual decât sã le protejeze corpul. cã moda se subordoneazã hazardului. Observând numai schimbarea detaliilor. curios. în perioadele de declin economic moda dicteazã lungirea fustei (în loc sã se facã economie la materiale). analizând gravurile din perioada 1787–1936. În cultura noastrã occidentalã. clasã socialã.3). 1996. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 55 Probabil cã în modul în care ne îmbrãcãm intervin. poate de la an la an.Semne. hainele purtate de tinerii din gãºtile de la colþul strãzii nu au funcþie esteticã. pe care îl împodobesc cu cercei ºi pietre (semi)preþioase. ne putem da seama de gustul estetic al acesteia. vârstã. iar în perioadele de prosperitate economicã se poartã minijupa.06. femeile nu lasã privirii nici mãcar glezna… Consider cã am adus în discuþie suficiente exemple pentru a susþine ideea cã vestimentaþia unei persoane ne ajutã sã o localizãm geografic ºi sã stabilim cãrei culturi îi aparþine. susþinãtorii uniformelor ºcolare. Cã lucrurile nu stau aºa o dovedeºte corelaþia dintre lungimea fustei ºi prosperitatea economicã (Figura 2. Kroeber (1876–1960). de firea ei: este o persoanã conformistã. origine etnicã ºi despre caracteristicile psiho-morale de personalitate). pe care le prezentãm pe scurt: 1. Lipsa decenþei în modul de a se prezenta al unor elevi (ºi eleve) din licee sau al unor studenþi (ºi studente) pune problema violenþei limbajului nonverbal. vestimentaþia femeilor cunoaºte o dublã miºcare. dar. a descoperit un anume „ritm al modei“: în cultura occidentalã. sau o persoanã independentã? De asemenea. Îmbrãcãmintea adolescenþilor este o formã de comunicare nonverbalã (înaintea prezentãrii verbale. O teorie generalã asupra îmbrãcãmintei îºi aºteaptã încã autorul. atât motivaþia de protejare a corpului. Pornind de la îmbrãcãminte. care doreºte sã treacã neobservatã. Am înþeles cã în anul 2005 în România va fi detronatã minijupa ºi va deveni reginã a modei fusta a cãrei lungime acoperã rotula genunchilor… Dar dezgolirea trupului femeilor va continua. femeile îºi aratã „originea biologicã“. ca simbol al statusului tinerilor ºi ca mod de reprezentare a organizaþiei ºcolare. într-o proporþie sau alta.O. Aceastã chestiune este la ordinea zilei ºi în alte þãri. la fiecare cincizeci de ani vestimentaþia se schimbã în caracteristicile ei fundamentale (tipurile permanente) ºi la intervale mai mici. s-a creat impresia. . de exemplu. vestimentaþia poate spune ceva despre mentalitãþi (Figura 2. semnale. Flynn analizeazã designul vestimentaþiei adolescenþilor ca simbol identitar (Curriculum Unit 85. cu ajutorul vestimentaþiei se transmit informaþii depre apartenenþa la genul social.03) pornind de la urmãtoarele asumpþii. La jumãtatea secolului trecut etnologul american Alfred L. în detalii (tipurile aberante). cum este creionatã mentalitatea adolescenþilor de azi. de exemplu. ocupaþie. buricul. dimpotrivã. 276).

ceea ce pare o inovaþie în îmbrãcãmintea unei generaþii nu este decât o derivaþie din trecut). Diferenþierea îmbrãcãmintei adolescenþilor faþã de îmbrãcãmintea adulþilor este un fenomen istoric relativ recent (pânã la jumãtatea secolului trecut. 2. . dorinþa adolescenþilor de a fi independenþi (adolescenþii comunicã astfel protestul lor ºi faptul cã sunt rebeli). Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. hainele adolescenþilor semãnau foarte mult cu hainele adulþilor. în contextul prosperitãþii economice. Îmbrãcãmintea adolescenþilor reprezintã valorile identitare de grup ºi exprimã nevoia de a fi diferiþi de adulþi (cu ajutorul îmbrãcãmintei. starurile muzicale etc. Morris. 5.56 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. Vestimentaþia adolescenþilor de dupã 1980 are conexiune cu vestimentaþia adolescenþilor din anii ’50-’60 (moda manifestã o tendinþã de ciclicitate. moda vestimentaþiei adolescenþilor începe sã se diferenþieze de cea a adulþilor). Vestimentaþia adolescenþilor de dupã 1980 este influenþatã de mass media (datoritã tehnologiilor de comunicare moderne. adolescenþii tind sã imite vedetele TV. 348) 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 Scurtarea fustelor – tumultul anilor ’20 Lungirea fustelor – Marea Crizã 1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1948 1949 1950 1951 1952 1953 Scurtarea fustelor – economia activã de rãzboi Lungirea fustelor – austeritatea de dupã rãzboi 1954 1955 1956 1957 1958 1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 Scurtarea fustelor – avântul anilor ’60 1973 1974 1975 1976 1977 Lungirea fustelor – noua recesiune 2. adolescenþii le comunicã pãrinþilor cã sunt altfel decât ei). Moda femininã (dupã D. 4. Diferenþierea îmbrãcãmintei adolescenþilor simbolizeazã nevoia de autonomie. 3. Generaþia anilor ’50 a fost etichetatã ca „generaþia tãcutã“. 1982/1986.2.). 6.

industriile în expansiune (costume ºi rochii practice. iar pentru femei. utilizate cu precãdere de persoanele implicate în marketing. educaþie. . Îmbrãcau toga albã numai dupã ce împlineau ºaptesprezece ani. autoarea cãrþii The Language of Clothes (1981). semnale. dat fiind ºi procesul de „mcdonaldizare“. 287). luând în considerare trei dimensiuni: caracteristicile îmbrãcãmintei (culoarea. omogenitatea îmbrãcãmintei ºi atributele comparative ale acesteia (variabilitatea ºi unicitatea) (Tabelul 2. În Roma anticã purtau togã (o bucatã de postav alb. de circa 4. cel puþin ea îl reprezintã foarte bine ca persoanã cu o anumitã poziþie în ierarhia socialã. Într-o lucrare intitulatã sugestiv The Power of Dress. purtate mai ales de avocaþi. Flynn). dupã numãrul veºmintelor cu care se îmbrãca ºi dupã podoabele aplicate pe haine“ (apud P. Jacqueline Murray (1989) a identificat în lumea afacerilor trei tipuri de vestimentaþie: 1) hainele specifice corporaþiilor. nu ºi strãinii sau sclavii.K. Trebuie sã recunoaºtem cã lucrurile nu s-au schimbat prea mult în cultura noastrã europeanã nici azi. materialul ºi stilul vestimentaþiei). Pratt (1993) au operaþionalizat conceptul de „vestimentaþie organizaþionalã“ (organizational dress). la cei ce lucreazã în domeniul publicitãþii. Alison Lurie. din împletituri ºi þesãturi cu ochiuri largi. rochii din bumbac ori din pânzã de in). Vestimentaþia ºi statusul social. 3) haine inovatoare. 2001/2003.50 m lungime ºi 3 m lãþime. de culoare gri sau bleumarin pentru costumele bãrbãteºti. 2. design excentric. Flynn s-a referit la adolescenþii din SUA. din stofã flanelatã. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 57 Fig.3. semitradiþionale. la vânzãtorii cu amãnuntul sau la proprietarii de magazine de lux (largi. alb imaculat sau albastru deschis pentru cãmãºi. Vestimentaþia ca simbol identitar Patricia K. relaxante. Larson. bluze. spune textual: „Grecii ºi romanii determinau clasa socialã din care fãcea parte o persoanã dupã culoare. în cadrul unei ceremonii ce avea loc în Forum. În Egiptul antic. dar unele dintre concluziile la care a ajuns au o valabilitate mai generalã. directori ºi bancheri (design simplu.3). cu imprimeuri odihnitoare sau în dungi). Toga purtatã de tineri era tivitã cu roºu (toga proetexta). 2) haine menite sã comunice. care se înfãºura pe corp) doar oamenii liberi (cetãþenii). Dacã haina nu îl face pe om. întâlnite mai ales la artiºti.Semne. U. Anat Rafaeli ºi Michael G. culori þipãtoare) (apud Ch. purtau sandale numai persoanele cu poziþie socialã înaltã.

Charles Darwin (1872/1967. Otto Klineberg a tras concluzia cã expresiile emoþiilor au o specificitate culturalã distinctã. Zâmbetul. prin el însuºi. observa Charles Darwin (1872/1967. o datã cu extinderea cercetãrilor comparative interculturale dupã 1930 teza universalitãþii expresiei emoþiilor a început sã fie contestatã ºi. sintetice Formal. Operaþionalizarea conceptului de „vestimentaþie organizaþionalã“ (dupã A. mai mult decât din fapte de observaþie sistematice. Pratt. În timp. în cele din urmã. 14) a ajuns la concluzia cã „aceeaºi stare psihicã este exprimatã în toatã lumea cu o uniformitate remarcabilã: acest fapt este. s-a adunat un munte de fapte de observaþie. spre exemplu.58 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Tabelul 2. Sã ne amintim de celebra lucrare a lui Charles Darwin Expresia emoþiilor la om ºi animale (1872/1967). psihologul american Otto Klineberg (1899–1979) a contestat deschis teza universalitãþii expresiei faciale a emoþiilor. Zâmbetul unui japonez poate sã semnifice ºi acordul cu pedeapsa administratã. roºu. Pentru un european. plãcere sau ironie. Într-un studiu din 1938. Totuºi. interesant. avansând ipoteza determinãrii culturale a lor. . comparativ cu cele din Occident. cauzal Omogenitate aleatoare Omogenitate stratificatã Omogenitate completã Operaþionlizare Ce culoare? Din ce este fãcut materialul? Care este stilul? Cât de liberã este variabilitatea vestimentaþiei angajaþilor ºi variabilitatea dintre subgrupele organizaþiei Omogenitatea vestimentaþiei Evidenþierea prin vestimentaþie Variabilitate ridicatã Variabilitate moderatã Variabilitate scãzutã Cât de diferitã este vestimentaþia. 36). utilizarea muºchilor feþei (în numãr de 55. Rafaeli ºi M.G. ca o dovadã a strânsei asemãnãri a structurii corporale ºi a dispoziþiei mintale a tuturor raselor omeneºti“. 1993. Din astfel de exemple. auriu Fibre naturale. 18). ºi asocierea la indignarea celui care administreazã pedeapsa. Dupã ce a fost imediat acceptatã de cãtre oamenii de ºtiinþã. „capacitatea de a-ºi arãta caninii de o singurã parte“ sau „capacitatea de a-ºi ridica aripile nãrilor“). ar exprima emoþii diferite la populaþiile din Orient. zâmbetul înseamnã bunã dispoziþie. dupã Moreau) diferã de la o persoanã la alta (de exemplu. Aspectul vestimentaþiei Atributele vestimentaþiei Posibilitãþi Albastru.3. s-au emis diferite ipoteze ºi s-au elaborat tehnici din ce în ce mai sofisticate pentru înregistrarea contracþiei muºchilor faciali din care rezultã expresiile faciale. comparativ cu membrii din afara organizaþiei Expresiile faciale Studiul expresiilor faciale a debutat în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. abandonatã.

furie.4). care au cerut unui numãr de studenþi americani ºi greci. surprizã. Copiii bãºtinaºilor aveau o .) în cele cinci þãri stã la baza acestui acord? Pentru a elimina o asemenea ipotezã.R. tristeþe (Tabelul 2. Studenþii aparþinând unor grupuri etnice foarte diferite (americani. nu s-a verificat implicarea în sarcina de notare a subiecþilor (s-ar fi putut ca studenþii sã fie mai motivaþi sã evalueze fotografiile). aceeaºi în toate culturile. cã sunt învãþate în procesul socializãrii (ipoteza relativismului).C. Paul Ekman invocã cercetãrile lui H. E. procentajul acordului în evaluarea emoþiilor la studenþii din experiment este foarte ridicat. Dupã cum se observã cu uºurinþã. cel puþin condiþionate biologic (anatomo-fiziologic). majoritatea antropologilor erau convinºi de faptul cã gesturile ºi emoþiile au fundamente culturale. când Paul Ekman (n. dezgust. rezultatele nu au fost concludente. desenele au fost prezentate unor grupuri de studenþi japonezi. Sorensen ºi W. care înclina balanþa în favoarea tezei universalitãþii expresiei emoþiilor. care au introdus unele discordanþe în notare. argentinieni. S-au prezentat 30 de fotografii ale unui numãr de 14 persoane care exprimau ºase emoþii considerate fundamentale: bucurie. Cüceloglu. trei tipuri de poziþii ale ochilor ºi cinci tipuri de configuraþii ale gurii. S-au utilizat 60 de desene compuse din patru tipuri de poziþii ale sprâncenelor. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 59 Cercetãrile experimentale interculturale iniþiate de Paul Ekman în deceniul al ºaptelea al secolului trecut susþin însã teza universalitãþii expresiilor faciale ale emoþiilor. semnale. Paul Ekman.W. Pentru cã toþi oamenii aparþin aceleiaºi specii ºi toþi au acelaºi numãr de muºchi faciali (43 de muºchi faciali). emoþiile nu erau naturale (se ºtie astãzi cã existã diferenþe notabile între zâmbetul spontan ºi cel „artificial“). Lambert (1958).V. chilieni. Cercetãrile coordonate de Paul Ekman au demonstrat cã expresiile faciale ale emoþiilor sunt universale. În 1965. experimentul a fost reluat pe populaþia papua din Noua Guinee: 189 de adulþi trebuiau sã identifice emoþiile redate în trei fotografii. Dat fiind faptul cã subiecþii de experiment erau neºcolarizaþi. Triandis ºi W. din Arhiplelagul Malaez. variazã de la o culturã la alta. turci ºi americani. conform unor scurte povestiri. precum ºi locuitorilor unei mici localitãþi din insula Corfu (insulã greceascã din Marea Ionicã) sã acorde note de la 1 la 9 unor fotografii reprezentând persoane care exprimau diferite stãri emoþionale. Fiecãrei emoþii îi corespund câte douã expresii faciale: una programatã ereditar. brazilieni. nu a fost scutitã de critici metodologice întemeiate: s-a prezentat fotografia unei singure persoane (o actriþã care exprima diferite emoþii). Aceastã primã cercetare comparativã interculturalã. Pentru identificarea emoþiilor cãrora le corespund (pe baza unei liste de 40 de emoþii). în ciuda diferenþelor etnice. Mai concludentã este însã cercetarea din 1970 a psihologului de origine turcã M.Semne. Friesen (1967) au montat un experiment în care subiecþii erau persoane din Insulele Borneo. 1934) a început sã studieze expresiile faciale. spre deosebire de locuitorii din mediul rural. În sprijinul ipotezei universalitãþii expresiilor faciale ale emoþiilor. filme etc. Paul Ekman a pornit de la ipoteza cã expresiile faciale sunt programate ca o parte naturalã a emoþiilor. reprezentând o abatere de la expresia programatã. Nu cumva accesul generalizat la mass media (tipãrituri. sã fie recunoscute ca atare. dacã nu determinate. din Noua Guinee. S-a ajuns la concluzia cã expresiile faciale ale emoþiilor sunt. În 1971. care a înlocuit fotografiile cu desene stilizate ale expresiilor faciale. au dat note foarte apropiate. japonezi) au identificat emoþiile corespunzãtoare expresiilor faciale. Aproximativ un sfert dintre desenele rezultate din combinarea elementelor amintite s-au dovedit imposibile sub raportul contracþiei muºchilor faciali. fricã. alta. Studenþii. este de aºteptat ca oriunde în lume emoþiile sã se exprime în acelaºi mod. dupã cum le considerã agreabile sau dezagreabile.

Kant. Cât priveºte caracterul înnãscut al râsului ºi surâsului (zâmbetului). Hobbes. De aici ºi vorba: „Râdeau de se þineau cu mâinile de burtã“. Friesen ºi P. Aºadar. Ekman. Imm. Descartes. P.V. Ch. nu a putut dobândi vreo expresie prin imitare. conducând la concluzia universalitãþii expresiilor faciale ale emoþiilor. Este ºi aceasta o dovadã a caracterului ereditar al expresiilor faciale.T. H. Benjamin et al. 377) Evaluarea Cultura / nr. 1851). Ekman ºi încã mulþi alþii). Recent (13 septembrie 2003). Numeroºi filosofi ºi oameni de ºtiinþã au încercat sã pãtrundã esenþa râsului ºi a surâsului (Th. despre care se credea cã nu strãlucesc prin vioiciunea creierului. Ellsworth. De aceastã datã procentajul acordului dintre populaþia papua ºi populaþia din þãrile industrializate s-a dovedit a fi ridicat. W. Spinoza. 384). Surâsul. din cauza orbirii ºi a surzeniei. „care. Paul Ekman (1993. Lieber. diferenþiazã figura umanã încruntatã de cea zâmbitoare. totuºi. subiecþi 99 40 119 168 29 Americani Brazilieni Chilieni Argentinieni Japonezi 97 95 95 98 100 92 97 92 92 90 Bucurie Dezgust Surprizã Tristeþe Furie Fricã Procentul concordanþei cu evaluarea 95 87 93 95 100 84 59 88 78 62 67 90 94 90 90 85 67 68 54 66 sarcinã mai simplã: trebuiau sã identifice emoþiile redate de douã fotografii. expresia simplei bucurii sau fericiri“. în special ale diafragmei. s-a anunþat într-o emisiune de ºtiri (TVR 1) cã în SUA a fost pus la punct un sistem de ecografie cu ajutorul cãruia pãrinþii pot vedea pe un ecran imaginea tridimensionalã a fãtului. la întrebarea „Sunt expresiile faciale universale sau cultural specifice?“ nu existã un rãspuns tranºant: diferite aspecte ale expresiilor sunt atât universale. Darwin. atunci când i s-a comunicat prin limbajul gesturilor o scrisoare de la un prieten iubit a râs ºi a bãtut din palme. cât ºi cultural specifice. distingându-se momentele în care acesta zâmbeºte. iar obrajii i s-au îmbujorat“ (ibidem). Pânã ºi oile. R. în primul rând. „În timpul râsului. scurte contracþii spasmodice ale toracelui. Recunoaºterea emoþiilor dupã expresiile faciale în experimentele lui P. Un experiment realizat de specialiºtii de la Universitatea Cambridge – conform Magazinului ºtiinþific difuzat de BBC (26 iunie 2004) – a pus în evidenþã cã 90 la sutã dintre oile testate au recunoscut figura umanã schematicã a unui om care râde. 1990. Friesen. B. Charles Darwin (1872/1967. dar mecanismul râsului este totdeauna acelaºi: inspiraþie adâncã. Motivele pentru care omul râde sunt variate. cui ºi când – pentru a explica modul în care diferenþele culturale pot ascunde universalitatea expresiilor ºi am arãtat experimental cum apar acestea“. Bergson. de exemplu. Noi am postulat reguli de manifestare (display rules) – prescripþii cultural-specifice despre cine poate sã dezvãluie o anumitã emoþie.4. referindu-se la cercetãrile fãcute împreunã cu Wallace V. gura este mai mult sau mai puþin larg . 111) aprecia cã „râsul pare sã constituie. 1971 (dupã L. este universal ºi are aceeaºi semnificaþie în toate culturile ºi la toate popoarele lumii..60 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Tabelul 2. Zâmbetul ºi râsul. Charles Darwin aducea în discuþie cazul Laurei Bridgman (studiat de F. afirmã: „Noi am gãsit evidenþa universalitãþii în expresiile spontane ºi în expresiile deliberate.

Danileþ. care constituie un semnal social filogenetic primitiv (Figura 2.A. 4) Nasul se încreþeºte. 8) Apare o miºcare de legãnare a trupului. la români existã zicala „Râde ciob de oalã spartã“. Mihail Sadoveanu remarca zâmbetul însorit. Conform ipotezei lui J. Aceste douã semnale: „a arãta dinþii“ ºi „a arãta gura deschisã“ au evoluat la om spre zâmbet ºi.4). un zâmbet duios ca o geanã de zi. de a fugi. van Hooff (1972). concursurile „Cine râde mai mult“. râdem din tot corpul (deºi se spune „râdem din tot sufletul“). fapt ce menþine sau amplificã veselia.Semne. zâmbetul ºi râsul au rãmas o enigmã. mergând de la un rãspuns prietenos general (zâmbet) la joc (râs)“. Tudor Arghezi identifica un zâmbet diafan. cuprinzându-ºi trupul cu mâinile. în multe privinþe. Pe de altã parte. Primatele recurg la comportamentul de arãtare a dinþilor când întâlnesc stimuli contrarianþi. Claudia Schäfer a observat cã putem evalua intensitatea râsului (pe o scalã de la 1 la 10) dupã manifestãrile nonverbale antrenate gradual: 1) Întâi surâsul ºi apoi izbucnirea în râs. probate ºtiinþific. spre râs. 7) Capul cade tot mai mult pe spate ºi umerii se ridicã. respectiv. ºi la primate. spre urechi. iar buza superioarã este puþin ridicatã“ – observã Charles Darwin. dar râsul este specific omului. acest comportament este frecvent întâlnit pentru a semnala contactele nonagresive. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 61 deschisã. Pentru a-l sancþiona pe cel care nu are dreptul sã râdã de alþii – dacã are cineva acest privilegiu! –. zâmbetul trist. care ilustreazã cele spuse cu o planºã cu desene ºi fotografii reprezentând diferite grade de râs ºi de surâs. Dimitrie Anghel. cu colþurile mult trase înapoi. adevãrul este cã. Mihai Eminescu. Prin culturã. Wilson (1975/ 2003. Dezvelirea dinþilor se intensificã pe mãsurã ce comportamentul de fugã este zãdãrnicit de agresor. Multã vreme s-a crezut cã plâng ºi animalele. chiar prietenoase. 10) Declanºeazã un mod oarecare de a bate din picioare (apud ªt. în linie directã.A. Limba românã are circa 360 de epitete pentru a califica estetic zâmbetul ºi aproximativ 325 de epitete pentru a reda caracteristicile ºi particularitãþile psihice ale persoanei care râde. pânã la un punct. 185) – rânjetul tãcut ºi gura deschisã relaxatã par sã fi convers pentru a forma doi poli într-o serie nouã. 5) Sunetul se apropie tot mai mult de strigãt sau lãtrat. „La om – spune Edward O. se bazeazã terapia prin râs ºi. 2004. 231).M. La cimpanzei. gradatã. Dacã este adevãrat cã fiinþele umane moºtenesc zâmbetul ºi râsul de la primate. 3) Colþurile gurii se deplaseazã tot mai în lateral. semnale. manifestând în acelaºi timp tendinþa puternicã de a pãrãsi locul. Pe astfel de date. iar pielea din jurul lor face dungi multe ºi mici. Am subliniat cã. Foarte probabil cã ºi la alte . Râdem de „ne doare burta“ sau „ne tãvãlim pe jos de râs“. Prutianu ºi M. cercetãrile etologice au arãtat cã zâmbetul ºi râsul pot fi întâlnite. cele douã comportamente s-au nuanþat foarte mult. În fond. Preluãm unele exemple din Dicþionarul de epitete al limbii române (1985) de Marian Bucã. tot atât de adevãrat este ºi faptul cã normele culturale ne impun când ºi în legãturã cu ce ne este permis sã râdem sau sã zâmbim. 6) Ochii se închid „cu lacrimi“. 2) Gura se deschide din ce în ce mai larg. Deºi s-au acumulat multe date de cercetare despre râs ºi surâs. zâmbetul uman a derivat din comportamentul de „arãtare a dinþilor“. uneori. precum ºi puþin în sus. „relaxarea prin arãtarea gurii deschise“ este însoþitã deseori de emiterea unor vocalizãri scurte. este vorba despre contracþiile musculare ºi despre stimularea secreþiei unor endorfine. 9) Persoana se autoîmbrãþiºeazã (autoatingere).R. Totuºi. Camil Petrescu sesiza zâmbetul întristat ce mãreºte gura.

G. 1975/2003. aºa cum remarca R. Într-o lucrare scrisã în spiritul filosofiei antice. Se poate susþine cã fiinþa umanã este programatã biologic sã se orienteze cãtre semeni (Th. chipul uman posedã toate aceste atribute. Ahrens.O. Joseph-Maria Bochenski (1902–1995). Wilson. Or. 164). strãlucitoare.4. din contracþii ale muºchilor faciali. Filogenia semnalelor faciale la primate (apud E. Normele referitoare la râs variazã de la o culturã la alta ºi de la o epocã la alta. îndemna în Manual de înþelepciune pentru oamenii de rând (1994/ 2003. Fantz (1975). 72) sã ne apropiem de ceilalþi cu surâsul pe buze. Décarie. cu contururi curbilinii.-A. modalitãþi de comunicare nonverbalã? Observarea sistematicã a preferinþelor vizuale ale fiinþei umane în primele ei sãptãmâni de viaþã a evidenþiat orientarea primarã cãtre congeneri. Nou-nãscutul este atras vizual de tot ce-l înconjoarã. fost rector al Univiersitãþii din Freiburg. în mod deosebit de obiectele mobile.L. Descamps. 1989/1993. colorate. În acest sens. În stadiul actual al cercetãrii ºtiinþifice nu se cunoaºte destul de bine cum se realizeazã achiziþiile cognitive ºi socio-afective care îi permit nou-nãscutului sã-ºi identifice pãrinþii ºi . 2.62 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. cu elemente în relief (R. Dar când devin zâmbetul ºi râsul. stãri psihice normale ºi patologice. Iatã de ce nou-nãscuþii îºi privesc pãrinþii ºi îºi contractã instinctiv muºchii faciali (pãrinþii se amãgesc crezând cã au fost recunoscuþi ºi cã li se zâmbeºte). gânditorul de origine polonezã. 186) kch MAMIFER PRIMITIV rânjet zgomotos – rha GUENONS (CERCOPITHECUS) rha MACACI (MACACA) CIMPANZEU (PAN) etalarea gurii deschise în stare de relaxare þipãt rânjit rha ah OM (HOMO) zâmbet ha râs popoare existã proverbe care reglementeazã acest comportament complex ce exprimã o mulþime de sentimente. romanii spuneau: Ridendo castigat mores (Prin râs se îndreaptã moravurile). dar totdeauna râsul funcþioneazã ca un „gardian al ordinii publice“ (M. 1954). 1980).

În 1981. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 63 sã le decodifice fizionomia. acompaniate de vocalizãri ritmice. Abia atunci zâmbetul comunicã. morale ºi pe care le subsumãm oarecum forþat termenului de „râs“ – apare relativ târziu. N. Se acceptã totuºi cã discriminarea vizualã la nou-nãscuþi se realizeazã dupã vârsta de trei luni. zâmbetul. ca „manifestare pozitivã ºi fragilã a expresivitãþii în devenire“ (M. Le prezentãm într-o formã sinteticã: 1) Zâmbetul voit. Détienne. Horst H. nu ºi muºchii feþei. cât ºi cei ai ochilor (culores oculi). 2) Zâmbetul dulceag (întinderea ºi subþierea buzelor. apãrând la coada ochilor riduri („laba gâºtii“). 5) Zâmbetul relaxat (lipsit de tensiune. este „zâmbetul subalternului“ nevoit sã asculte o glumã „bãtrânã“ a ºefului). În luna a treia. afective. „artificiale“. însoþeºte universalul „da“). cu alte cuvinte. Poate exprima jena. 1970 – plaseazã începutul acestor procese în primele douã sãptãmâni de viaþã. exprimã bucuria. apelând la observaþia directã. Zâmbetele „naturale“ se deosebesc de cele false. 7) Zâmbetul care exprimã frica (buzele sunt trase lateral.C. Givré ºi P. Carpenter. 1989/1993. ironice. 1976). pentru cã este vorba. în luna a patra. În lucrarea Limbajul corpului pentru manageri. Fitzgerald. 3) râdea. Rezultatele au arãtat cã diferenþierea . ªi L. fabricat. iar comunicarea prin surâs se realizeazã în etape (M. În cazul zâmbetelor false se contractã doar muºchii din jurul ochilor. 4) Zâmbetul depreciativ (colþurile gurii sunt retrase puþin în jos. exprimã voinþã. pp.-A.Semne. 4) râdea în hohote. poate exprima acordul ºi dezacordul. deºi de timpuriu nounãscuþii „râd cu ochii“. nou-nãscuþii încep sã-ºi concentreze atenþia spre partea mobilã a feþei (partea de jos). adesea. comportamentul publicului la Cirque d’Hiver din Paris. Dung au cercetat. Ca ºi în cazul zâmbetului. C. iar gura este puþin întredeschisã. 151-154) analizeazã opt tipuri de zâmbete. 163). Unii cercetãtori – de exemplu. Sherrod (1979) constatase inexistenþa acestei discriminãri la copiii mai mici de cinci luni.M. Apare ºi dispare repede. 1968. preþuirea celuilalt). Laroche. un conflict intern. când dobândeºte râsul o funcþie simbolicã. de multe reacþii complexe în care intervin componente cognitive. semnale. dar se construieºte în timp prin achiziþii psihologice ºi sociale. 1976) plaseazã apariþia capacitãþii de diferenþiere a chipului mamei de al altor persoane la vârsta de 12–20 de sãptãmâni. 8) Zâmbetul condescendent. Descamps. îºi miºcã buzele. dar ºi reþinere). prin aceea cã dureazã mai mult ºi cã în performarea lor participã atât muºchii feþei. colþurile gurii sunt trase spre urechi). Alþi cercetãtori (H. devin semnal în cadrul comunicãrii nonverbale. 6) Zâmbetul strâmb (un colþ al gurii este tras în jos ºi celãlalt în sus. reacþioneazã prin zâmbet când persoanele din jur. F.L. bãrbaþi ºi femei. Râsul – poate este mai corect sã spunem „râsurile“. Paul Ekman a catalogat 18 tipuri de zâmbete care nu sunt simulate. 3) Zâmbetul „pe sub mustaþã“ (buzele tensionate ºi lipite. buzele drepte ºi lipite).R. se bazeazã pe datul înnãscut. antrenând tot corpul. este afiºat de persoanele blazate. exprimã o amabilitate forþatã. Populaþia observatã (48 de persoane. Bernard. Rückle (1979/1999. Marc-Alain Descamps. Terrasson. resemnat (rãsfrângerea înainte a buzei inferioare. G. J. G. aºa cum am arãtat. 2) zâmbea. este însoþit de înclinarea capului spre dreapta ºi/sau ridicarea ºi tremuratul umerilor). dragostea.D. chinuit (colþurile gurii drepte. în acelaºi timp). Aºadar. nu neapãrat pãrinþii. 24 de adulþi ºi tot atâþia copii cu vârsta cuprinsã între trei ºi doisprezece ani) a fost caracterizatã dupã cum: 1) nu reacþiona în nici un fel. Olson (1981) stabileºte cã mai devreme de cinci sãptãmâni deosebirea dintre fizionomia mamei ºi cea a altor persoane nu este sigurã. se pune problema determinãrii momentului în care contracþiile spasmodice ale diafragmei ºi ale muºchilor faciali.

Acelaºi lucru s-a observat când au fost codificate reacþiile pozitive la situaþiile comice (46% la adulþi.64 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura pe sexe nu a influenþat reacþiile publicului. dupã care am reprodus rezultatele acestui studiu. copiii antreneazã tot corpul. (1970). 13% la cei de trei ani). David B. 29% la adulþi). Beekman (1975) a descoperit cã zâmbetul femeilor este asociat sentimentelor de anxietate.F. Eakins (1978). Cercetãrile ºtiinþifice realizate. L. reprezintã o eliberare de energie plenarã. Apoi. pe cele negative (anger expression). conchide cã la vârsta de trei ani copiii conºtientizeazã cã vin la circ pentru a râde. acela de a depãºi situaþiile stresante. Mayo (1979) susþin aceastã concluzie. coafeze. Gill Woodall (1989/1996. educatoare. Organizaþia umanitarã din Germania „Kinder und Krebs“ (Copiii ºi cancerul). sã utilizeze zâmbetul pentru a interacþiona. de asemenea. Buller ºi W. Chiar copiii acordã mai multã însemnãtate zâmbetului tatãlui decât celui al mamei. 166-167). între alþii. spre deosebire de zâmbetul bãrbaþilor. Este bine cunoscut zâmbetul profesional al prezentatoarelor TV. de regulã copii.L. dar ºi ca obligaþie profesionalã. Zâmbind mereu. aºa cum a rezultat dintr-un studiu al lui D. de exemplu. asistente medicale etc.B.R. Woodall. chiar li se impune femeilor sã zâmbeascã. stewardese. LaFrance ºi C. S-a mai constatat. a iniþiat un astfel de program.W. disconfort. D. . 42% la copiii de ºase ani. în timp ce pentru bãrbaþi este o expresie emoþionalã – sunt de pãrere M. S-a mai observat cã atunci când râd. în timp ce bãrbaþii transmit mai exact semnalele despre emoþiile pozitive (apud J. Zaidel ºi Albert Mehrabian (1969) femeile transmit mai exact semnalele emoþiilor negative. Profesorii. Probabil cã din aceastã cauzã mulþi nu se încred în zâmbetele femeilor. Burgoon. un rezultat al socializãrii. La vârsta de ºase ani.E. Având un scop. în care au fost identificate 28 de momente ce declanºau râsul) au izbutit sã smulgã mai mult zâmbete decât hohote de râs. râsul exprimã sentimente de plãcere proprii. Marianne LaFrance ºi Marvin A. 21% la copiii de ºase ani. sunt fãcuþi sã râdã. ceea ce îi va ajuta în activitatea lor. S. toþi ar fi bine sã zâmbim mai mult. Hecht (1999) analizeazã zâmbetul ca expresie a unei emoþii pozitive. fãrã îndoialã. Conform unui studiu al lui S. Bugental et al.G. M. Brody (1993) a constatat cã fetiþele sunt încurajate sã exprime emoþiile pozitive (happiness expression). Burgoon. bãrbaþii. Buller ºi W. Mai general spus. pentru a-ºi exprima sentimentele de prietenie ºi bucurie. 29% la copiii de trei ani). el nu este un „râs prostesc“. 1989/1996. deferenþã ºi stingherealã. dar râsul lor este mai degrabã o imitaþie a râsului adulþilor. LaFrance ºi C. 236) sunt de pãrere cã diferenþele privind semnificaþia zâmbetului la femei ºi la bãrbaþi se datoreazã modului în care aceºtia au fost socializaþi: femeile. de B. cã femeile zâmbesc mai mult decât bãrbaþii. Davis (1995) a ajuns la concluzia cã femeile mascheazã cu o expresie facialã pozitivã mai bine decât bãrbaþii stãrile de nemulþumire. Judee K. Marc-Alain Descamps (1989/1993. Mayo (1979). 235). Eakins ºi R. T. Pentru femei. ca ºi vânzãtorii la ivirea cumpãrãtorilor potenþiali este bine sã zâmbeascã. care este corelat cu dorinþa de afiliere ºi cu sociabilitatea. bãieþii. prin profesiile practicate (vânzãtoare.K. Se pare cã femeile au o capacitate superioarã de codificare a diferitelor tipuri de emoþii. În unele clinici s-au introdus programe speciale în care pacienþii.). dacã nu chiar sã râdem mai mult. vor dobândi o faþã prietenoasã. dar diferenþiat pe categorii de vârstã: o datã cu vârsta sporesc ºi zâmbetele (25% la adulþi. Este. în timp ce adulþii reacþioneazã astfel mult mai rar (71% la copii.G. zâmbetul este un fenomen interacþional. Clovnii (observaþia s-a fãcut asupra unui numãr de clovnerie. Stereotipul potrivit cãruia femeile au o expresivitate facialã mai mare decât bãrbaþii conþine cel puþin un sâmbure de adevãr.

la mâhnire. un copil a rãspuns: „Sã râzi.. 460) apreciazã cã „direcþia privirii este un mijloc prin care oamenii ºi alte animale pot transmite informaþii sociale relevante“. care trage colþurile gurii în jos.. sã vorbeºti ºi sã sãruþi“. faþa se lumineazã. înlãturã orice urmã de încruntare. Neil Macrae et al. Într-un studiu de sintezã recent. Elliot Aronson (1999) remarca faptul cã în cultura americanã „a nu privi în ochii celuilalt“ când vorbeºte poate genera suspiciune . Matsumoto et al. La bucurie. conform acestei distanþe. D. 2001. au gãsit o corelaþie foarte semnificativã statistic între evaluãrile celor ºase emoþii fundamentale ºi scorurile FACS. dezgustul. tristeþea – se pot citi pe feþele oamenilor întocmai ca ºi bucuria. 1989. Dacã privirea îndreptatã spre celãlalt se prelungeºte. oamenii se uitã în ochii celorlalþi în repetate rânduri. C. În acest scop. 1982). 1976. Expresiile „i-a cãzut falca“ sau „i s-a lungit faþa“ traduc adesea foarte exact supoziþia „s-a supãrat de moarte“. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 65 Zâmbetul ºi râsul sunt expresia bunei dispoziþii. 1989). Darwin. Deci sã descreþim fruntea prin uºoara decontractare a muºchilor. Wiggers. M. Kleinke. Scorul FACS mãsoarã în AUs schimbarea (acþiunea facialã) prin raportare la „faþa neutrã“. în general. Tsuji. Ikeda ºi M. se lungeºte. de iubire. Sistemul imaginat de Paul Ekman ºi Friesen V. arcuieºte puþin sprâncenele ºi ridicã pleoapele. se instaleazã disconfortul interlocutorului. Oculezica sau contactul vizual În cadrul relaþiilor interpersonale. cele mai mici unitãþi care pot fi anatomic distincte ºi vizual distinctibile. Experimentele realizate de Michael Argyle ºi Janet Dean (1965) au pus în evidenþã cã indivizii tind spre un echilibru al distanþei în relaþiile interpersonale ºi adoptã. un anumit model de contact vizual. 119) comenteazã: „Ar fi greu sã dai o definiþie mai adevãratã ºi mai practicã“. 1995. de interes pentru persoana celuilalt (M. este semn de batjocorã. 1992. descreþiþi fruntea. Este vorba despre contracþia „muºchiului tristeþii“. ªi celelalte emoþii de bazã – surpriza. „ceea ce netezeºte fruntea. Cook.. C. doi cercetãtori japonezi. moderat ºi intens. Unele AUs au trei niveluri: slab. utilizând în experiment „feþe statice“ (fotografii prototipice ale emoþiilor). De aici ºi expresia exporrigere frontem. dar – aºa cum s-a vãzut – ºi o modalitate de producere a ei. Paul Ekman ºi Friesen V. expresia de bunã dispoziþie pare sã fie aceeaºi ºi este uºor de recunoscut“ (ibidem). semnale. groaza. privirea (eye-contact) oferã un feedback important despre reacþiile celuilalt.Semne. Kimihiro Suzuki ºi Kenichi Naitoh (2003). Kellerman et al. însã privesc mai mult când ascultã ceea ce vorbeºte celãlalt. K. 1993. prelungirea contactului vizual poate însemna ostilitate ºi furie. mânia. Wallace a impulsionat cercetarea expresiilor faciale (S. (2002. Când zâmbetul este însoþit de lãsarea colþurilor gurii în jos. Rezultatele acestui experiment susþin teza universalitãþii expresiei ºi recunoaºterii emoþiilor. Kobayashi et al. Wallace (1978) au pus la punct un „Sistem de Codificare a Acþiunilor Faciale“ (Facial Action Coding System – FACS) cu ajutorul cãruia pot fi identificate 44 de „unitãþi de acþiune“ faciale (Action Units – AUs). în alte contexte este un semn de prietenie. 119). În anumite contexte. 1999. 1872/1967. Charles Darwin (1872/1967. Scorurile FACS sunt direct proporþionale cu intensitatea emoþiilor. Argyle ºi M. Întrebat ce înþelege prin „a fi bine dispus“. adãugând: „La toate rasele umane. Recent.L. menþinând privirea trei pânã la zece secunde. În timpul interacþiunilor sociale. a fi vioi ºi vesel“ (Ch. H.

Argyle ºi J. Porto Rico. Cercetãrile realizate în Nigeria. Dean. Dungaciu. supunere. Dacã un vânzãtor. indivizii privesc în sus la sfârºitul unor fraze din cadrul discursului sau la finalul discursului ºi privesc înainte la începutul unor fraze lungi (M. cu o duratã care ar putea fi stânjenitoare pentru indivizii din alte culturi. Analizând funcþiile privirii. în timpul discursurilor mai puþin personale.66 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ºi. Cantor (1982). Contactul la nivelul privirii include obligaþia de a interacþiona. argumente logice. ca ºi portoricanii sau afro-americanii considerã cã a privi direct în ochii altor persoane este nepoliticos. tendinþa altora de a se face remarcate. Argyle ºi J. Michael Argyle ºi Janet Dean (1965. care poate varia de la zero (a nu privi interlocutorul) la sutã la sutã (mutual gaze). Intensitatea privirii este mai mare când subiectul ascultã decât atunci când el însuºi vorbeºte (în raport de trei la unu). care este absolut necesar pentru adaptarea în continuare a discursului. De asemenea. oamenii nu simt cã interacþioneazã. 1965. nu comunicã pe deplin. confirmarea relaþiilor sociale: privirea poate fi un indicator al tipului de relaþie socialã care se stabileºte între interlocutori (atracþie. Niedenthal ºi N. populaþiile din Asia. Nu putem primi prin ochi fãrã a da în acelaºi timp“ (apud S. dar ºi direcþia privirii. reciprocitatea desãvârºitã“ (apud M. arabii utilizeazã numeroase contacte le nivelul ochilor în relaþiile interpersonale. Atracþia faþã de persoanele cu pupilele dilatate a fost doveditã în cadrul unui studiu experimental realizat de M. Indiile de Vest. trebuie sã analizãm intensitatea ei – „cantitatea“ de contact vizual –. a vorbi cu cineva care poartã ochelari de soare poate produce disconfort psihic. când conþinutul discursului se bazeazã pe elemente cognitive.). În alte culturi însã a privi în ochii celuilalt este considerat o lipsã de respect. Direcþionarea privirii depinde ºi de tipul de relaþie care se stabileºte între partenerii de discuþie. copiii nu sunt încurajaþi sã realizeze contacte directe la nivelul ochilor cu profesorii lor sau în interacþiunile cu alþi adulþi. În general. Dean. De asemenea. 113). iar în ceea ce priveºte direcþia privirii. de asemenea. În legãturã cu privirea. Thailanda sau Japonia au arãtat cã tinerii. 290). intensitatea privirii este mai ridicatã decât în cadrul discursurilor personale. în sens contrar. Fãrã contact la nivelul ochilor. mai ales faþã de persoane cu poziþii sociale superioare. 1965. introduce reciprocitatea în relaþiile interumane. „dintre toate relaþiile interumane. În schimb. femeile fiind angajate în contacte la nivelul ochilor mai mult decât bãrbaþii. Schimbul de priviri. . 291) menþioneazã: 1) Cãutarea informaþiei: indivizii cautã un rãspuns al acþiunilor lor în ochii celorlaþi. Existã diferenþe individuale în ceea ce priveºte intensitatea privirii. se lasã privit. 3) Ascunderea ºi exhibiþionismul: tendinþa unor persoane de a se ascunde de privirea celorlalþi ºi. fiind mai mare dacã partenerii sunt atraºi unul de celãlalt sau se aflã în relaþii de cooperare decât dacã sunt în conflict. se predã la rândul sãu obiectului. Georg Simmel (1908) aprecia contactul vizual ca asigurând. 289) ºi cã individul „se dezvãluie pe sine în privirea care îl primeºte pe celãlalt în sine. dominare etc. în acelaºi act prin care subiectul uman cautã sã-ºi recunoascã obiectul. o încercare de intimidare sau un semnal având conotaþie sexualã. putem analiza durata privirii (care dintre interlocutori reuºeºte sã-l priveascã pe celãlalt mai mult timp). el îºi manifestã disponibilitatea de a fi la dispoziþia clientului. 4) Stabilirea. spre exemplu. 2003. aceasta înseamnã închiderea canalului de comunicare cu prima persoanã. aºadar. 2) Semnalarea deschiderii canalului de comunicare: dacã în cadrul unei conversaþii între douã persoane unul dintre interlocutori întoarce privirea cãtre un al treilea.

Dacã douã persoane. Jocul de putere va continua pânã ce unul dintre interlocutori va coborâ privirea. Conversaþia era filmatã în aºa fel încât se puteau observa atent elementele nonverbale ale feþei subiectului din înregistrare. Acest gest este strict legat de raporturile de dominanþã ºi ameninþare atât la om. Totuºi. Se recomandã a privi „mãrul lui Adam“ (zona nodului cravatei). Ellyson definesc „dominanþa vizualã“ (visual dominance) ca raport între timpul petrecut privind interlocutorul în timp ce subiectul vorbeºte ºi timpul petrecut privind interlocutorul în timp ce subiectul ascultã. la rândul lui. Înregistrãrile au fost realizate în aºa fel încât alte elemente specifice conversaþiei. Rosa et al. Subiecþii care au privit în mai mare mãsurã când s-au adresat interlocutorului. 60 la sutã privesc interlocutorul când ascultã. sã-l priveascã pe A. comparativ cu situaþia când l-au ascultat pe acesta. 1971). Mazur. Referitor la raporturile de dominanþã ºi legãtura lor cu intensitatea privirii. sã fie menþinute constante. sã spunem A ºi B. Goffman. subiecþii au fost rugaþi sã evalueze persoanele care apãreau în înregistrãri video alb-negru lipsite de sonor. de exemplu. Au fost proiectate douã experimente care sã verifice modul în care visual dominance (definitã în modul precizat mai sus) este decodificatã la nivelul receptorilor. Mai mult. exprimatã prin privire. În Japonia. în sens strict. consideratã un gest îndrãzneþ în cadrul multor culturi. Ellyson (1982) au arãtat cã atunci când indivizii privesc mai mult interlocutorul când vorbesc ºi tind sã nu aibã acest comportament când ascultã. Într-o suitã de experimente realizate de A. Dovidio ºi Steve L. utilizând „semnale ale sprâncenelor“. 75 la sutã privesc interlocutorul când ascultã. E. ca pattern-urile vorbirii. „privirea ochi în ochi“ are o duratã cuprinsã între 1. frecvenþa zâmbetelor sau a expresiilor faciale. ei sunt percepuþi ca fiind dominanþi. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 67 Un interes aparte pentru cercetare l-a suscitat privirea „ochi în ochi“ sau „holbarea“ (mutual gaze). dincolo de care existã miºcãri ale ochilor de evitare.Semne. în sensul considerat de experimentatori. putem înþelege cã avem de-a face cu un raport de dominare: B este tensionat ºi îºi poate muta privirea eliminând disconfortul sau poate. timp în care persoana-stimul afiºa un comportament nonverbal diferit din punct de vedere al dominanþei vizuale: 1) dominanþã ridicatã: 55 la sutã privesc interlocutorul când vorbeºte. Un numãr de 246 de studenþi (129 bãrbaþi ºi 117 femei) au fost selectaþi sã participe la acest studiu. Dovidio ºi Steve L. Totuºi. când camera era poziþionatã în dreptul interlocutorului. într-o situaþie specificã. John F. poate fi decodificatã la nivelul receptorilor. interpretarea trebuie realizatã în funcþie de context. intrã într-o încãpere ºi A se uitã fix la B. 3) dominanþã scãzutã: 25 la sutã privesc interlocutorul când vorbeºte.5 ºi 3 secunde. Înregistrãrile cuprindeau bãrbaþi. (1980) s-a constatat cã mutual gaze determinã un rãspuns specific ºi cã un actor poate transmite informaþii manipulând intensitatea acestor rãspunsuri. cercetãtorii americani John F. clipire. creându-i acestuia disconfort. cât ºi în lumea animalã. redirecþionare a privirii. respectiv femei care conversau cu o altã persoanã de acelaºi sex. Fiecare înregistrare avea o duratã de 200 de secunde. a privi interlocutorul în ochi este un semn al lipsei de respect. Rezultatele acestui prim experiment au arãtat cã visual dominance. semnale. inclusiv privirea acestuia. a fost decodificatã de receptori. recunoscându-se „învins“. Întrebarea de la care pleacã cei doi cercetãtori americani este dacã dominanþa. uneori „privirea în ochi“ semnificând solicitarea ajutorului (E. 40 la sutã privesc interlocutorul când ascultã. În primul experiment. 2) dominanþã medie: 40 la sutã privesc interlocutorul când vorbeºte. rãspunsurile subiecþilor la „privirea în ochi“ sunt un bun predictor al gradului de dominaþie al individului în grup. au fost .

echilibru conferit de situaþia concretã. privirile au o duratã mai micã. Rezultatele celui de-al doilea experiment au susþinut concluziile primului studiu. Totuºi. De aceea John F. arãtând cã existã o relaþie liniarã direct proporþionalã între procentul în care individul priveºte atunci când vorbeºte cu interlocutorul ºi perceperea nivelului dominanþei la acesta ºi o relaþie liniarã invers proporþionalã între frecvenþa cu care individul priveºte interlocutorul când îl ascultã ºi perceperea dominanþei. alãturi de miºcãrile corporale. 75%). Interesant este cã studiul probeazã un gen de raþionalitate a subiecþilor în interpretarea relaþiilor de putere. în primul rând. Orientarea privirii este strâns legatã de motivaþia nevoii de afiliere ºi. Concret. fie prin mãrirea distanþei fizice faþã de interlocutor. Ellyson au proiectat un nou experiment care sã detalieze concluziile primului.68 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura evaluaþi ca fiind mai puternici. Hall (1959/1973) a observat cã americanii nu stau la o distanþã mai micã de 20 cm când vorbesc cu un strãin de acelaºi sex. Ei nu mai participaserã la experimentul anterior. Pentru a exista un „echilibru al intimitãþii“. De asemenea. folosind elemente nonverbale. cele douã persoane aflate în contact procedeazã la o situaþie de compromis. se observã cã indivizii tind sã vorbeascã mai . creºterea proporþiei vorbit-privit a fost asociatã cu descreºterea evaluãrii persoanei în cauzã ca fiind „prietenoasã“ sau „mulþumitã“. Dacã intimitatea creºte. contactul vizual are rolul de a controla nivelul de intimitate al interacþiunii (intimitatea fiind consideratã funcþie a contactelor vizuale. Fiecare dintre cele nouã înregistrãri avea o duratã de 200 de secunde. Michael Argyle ºi Janet Dean (1965. În felul acesta. Dacã sunt forþaþi sã stea mai aproape. dar ºi de distanþa socialã datã. Teoria actorului raþional nu poate fi lãsatã în afara discuþiei. cu atât contactul vizual este mai redus. Au fost distribuiþi în mod aleatoriu sã analizeze înregistrãrile video. cu cât indivizii sunt plasaþi mai aproape unii de ceilalþi.J. 50%. Dovidio ºi Steve L. indivizii au fost vãzuþi ca fiind mai puternici cu cât raportul vorbit-privit a crescut ºi au fost vãzuþi mai submisivi cu cât raportul ascultat-privit a crescut. Knight. dacã subiecþii sunt aºezaþi în grupuri de câte zece persoane. În acelaºi timp. 75%). în care o persoanãstimul (un bãrbat) converseazã cu un partener de acelaºi sex. reacþioneazã prin orientarea privirii în altã direcþie decât spre interlocutor. individul va genera reducerea ei pânã la niveluri normale fie prin redirecþionarea privirii.C. acest experiment nu aratã ce legãturã existã între visual dominance ºi percepþia puterii persoanei-stimul. Efectul apropierii fizice este ºi mai puternic dacã persoanele sunt de sex opus (D. Lundgren. 292) considerã cã subiacente privirii sunt nevoia de feedback ºi nevoia de afiliere. 390). D. Astfel. 1973. Subiecþii (54 studenþi ºi 54 studente) s-au oferit voluntar sã participe la experiment. de acelaºi tip ca ºi în experimentul anterior. Michael Argyle ºi Janet Dean sugereazã cã. 50%. indiferent de apartenenþa lor la gen. conform cãreia ne aºteptãm sã existe un echilibru al intensitãþii privirii (contactului vizual) unei persoane aflate în relaþie cu o alta. determinã un anumit echilibru la nivelul proximitãþii între douã persoane. proximitãþii fizice ºi „cantitãþii zâmbetelor“). experimentul aratã cã respondenþii pot decodifica în mod inexact raporturile de putere într-o conversaþie între persoane de acelaºi sex. Pe baza acestor asumpþii. cei doi cercetãtori de la Universitatea Stanford au formulat „teoria conflictului afiliativ“ (The afiliative conflict theory). luând în considerare raportul dintre timpul în care una dintre persoane priveºte când vorbeºte ºi timpul în care priveºte când ascultã. b) trei procente specifice gradului în care persoana-stimul priveºte interlocutorul când îl ascultã (25%. Edward T. dar respectând nouã condiþii experimentale – o combinaþie dintre: a) trei procente specifice gradului în care persoana-stimul priveºte interlocutorul când i se adreseazã (25%. Langmeyer ºi D.

s-a observat cã efectele distanþei au fost mai mari când aceºtia erau aºezaþi la 90 de grade ºi mai mici când erau dispuºi la 180 de grade. Leathers (1986) a descoperit ºase funcþii ale modalitãþilor de a privi: 1) „Funcþia atenþiei“ semnaleazã cã interlocutorii îºi acordã reciproc atenþie. situat mult mai aproape dacã subiecþii au ochii închiºi. de regulã. de sporire a credibilitãþii prin menþinerea contactului vizual. Michael Argyle ºi Janet Dean (1965) susþin – pe baza studiilor experimentale – cã subiecþii stabilesc un punct de echilibru între distanþã ºi privire. Pentru contactul vizual existã o distanþã socialã maximã ºi minimã. 3) „Funcþia de putere“.K. pe scaune situate la distanþe de pânã la 25 cm. ºi-au ascuns ochii cu mâna. Unul dintre interlocutori. mânie. iar coborârea lor (privirea în pãmânt) poate exprima vinovãþie. Subiecþii au fost invitaþi sã priveascã o persoanã aºezându-se „atât de aproape de interlocutor încât sã se simtã confortabil“. ºi-au reglat vocea. confuzie sau neatenþie. 1995/1998. comunicând modul în care individul doreºte sã fie perceput. furie ºi tristeþe […]. când ascultã ce spun aceºtia. Nu ne dãm seama câte mesaje ascunse sunt deconspirate prin contactul vizual“ (apud Larson. Acesta din urmã a variat intensitatea privirii în funcþie de distanþa care-l despãrþea de complice. „complice al experimentatorului“ (confederate of the experimenter). A privi într-o parte înseamnã a-i comunica celuilalt lipsa de interes pentru ce spune. o stare de disconfort psihic. diferenþe între adulþi ºi copii. Ne dezvãluim emoþiile de fricã. Într-un experiment similar. aceºtia din urmã menþinând un punct de echilibru mai apropiat indiferent de situaþie. 4) „Funcþia afectivã“. Dacã se modificã unghiul în care sunt dispuºi cei doi interlocutori. privea continuu la „subiectul naiv“. Miºcarea ochilor în sus însoþeºte. efortul de a ne reaminti ceva. 165). Aºa cum susþine D. ºi-au suflat nasul. pupilele îºi mãresc diametrul cu pânã la 1 mm. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 69 degrabã cu cei aflaþi la o distanþã de douã locuri de ei decât cu cei aflaþi imediat lângã. sau nu-ºi acordã deloc atenþie (privesc în altã parte decât la cel cu care vorbesc sau se uitã la el ºi nu îl vãd. ascunderea adevãratelor sentimente. Cu ajutorul unei aparaturi nu foarte sofisticate pot fi mãsurate modificãri ale diametrului pupilelor de pânã la 0. intensitatea privirii a descrescut o datã cu creºterea proximitãþii fizice mai mult la perechile de sex opus. iar direcþia privirii. indicând emoþiile pozitive sau negative. La apariþia unor stimuli. A-l privi în ochi exprimã . au acoperit o parte a corpului cu mâna. semnale. 5) „Funcþia de formare a impresiei“. Dale C. Dãm impresia de gândire profundã. 9). albii. Orban (1999. exprimând diferenþele de status social. „prin ochi exprimãm un comportament cognitiv ºi emoþional. 2001/2003. Existã. sub acest raport. trecând peste el cu privirea). Ar mai fi de adãugat faptul cã privirea are determinãri culturale: negrii privesc interlocutorii când li se adreseazã. femeilor nu le este permis sã-i priveascã în ochi pe bãrbaþi. ca ºi schimbarea acesteia. 2) „Funcþia reglatoare“. în þãrile arabe. pot fi înregistrate pentru o duratã de pânã la 100 ms (Barrett. Subiecþii s-au angajat într-o serie de miºcãri pentru a reduce intimitatea ºi pentru a restabili echilibrul: au privit în jos.Semne. urmãrindu-se „rãspunsurile pupilare“ ºi „electro-oculografia“ prin mãsurarea diametrului pupilelor ºi a modificãrii direcþiei privirii.50 mm. 6) „Funcþia persuasivã“. 272). Practic. sau unilateral. Miºcarea ochilor a fost cercetatã ºi din perspectivã psihofiziologicã. cei doi cercetãtori americani au aºezat interlocutorii faþã în faþã. prin care este marcatã durata convorbirii (începutul ºi sfârºitul ei).

Exline (1987) – îºi are rãdãcinile în copilãrie. de temperaturã (sensibilitatea termicã) ºi stimulii algici (sensibilitatea dolorificã). brunã. de exemplu un militar român aflat în misiune în Irak. adesea. Nu numai agresivitatea ºi dominanþa pot fi exprimate prin modul de a privi. pãmântie. nu marcheazã doar limitele lui. tânãrã etc. lucitoare. cãrãmizie. ce status social avem. un „test de supunere“. tuciurie. Erving Goffman (1969/2003) a atras atenþia asupra faptului cã prin miºcarea ochilor (privirea rapidã a unei persoane ºi comutarea privirii spre altceva) semnalãm recunoaºterea prezenþei celuilalt.70 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura sinceritate. în afara coloristicii: albã. 1966. Unii autori (M. Pielea poate fi alunecoasã.J. Cercetãrile comparative interculturale (cross-cultural research) au pus în evidenþã existenþa unor modele (pattern-uri) diferite ale modului de a privi. are o semnificaþie eroticã. prin care se urmãreºte înjosirea persoanelor. îl constituie comanda: „Uitã-te la mine când îþi vorbesc!“. a învãþa cum sã interpretãm semnalele nonverbale devine o necesitate. valorizarea socialã. s-a constatat cã indivizii se angajeazã mai frecvent în schimburi de priviri. îi privesc în ochi pe interlocutori.T. trandafirie. nu este doar un þesut care acoperã întreaga suprafaþã a corpului. de asemenea. Numãrul de epitete atrase de cuvântul „piele“ sugereazã. Probabil cã exprimarea afilierii prin privire – aºa cum opinau B. Argyle ºi M.M. Watson. smolitã. stima de sine. O. Acest ordin are scopul de a înfrânge voinþa individului instituþionalizat. bãtucitã. dar ºi o ameninþare. aratã cãrei „rase“ sau culturi îi aparþinem. Watson. la vârstele mici. gingaºã. ciocolatie. 1970). În aºa-numitele culturi „de contact“ (contact cultures. În funcþie de structura anatomo-fiziologicã. care are o „importanþã fundamentalã în viaþa noastrã de zi cu zi“ – dupã cum aprecia sociologul Anthony Giddens (1997/2000. Este vorba despre „neatenþia civilã“ (sau „neatenþia politicoasã“). starea de sãnãtate. 80). 27). În „instituþiile totale“ analizate de Erving Goffman (1961/2004. copiii vãd în persoanele adulte cea mai sigurã sursã de protecþie.. practicã atingerile corporale mai mult decât cei din culturile de „noncontact“ (C. în care se încurajeazã atingerile cutanate ale interlocutorilor). Face parte din corpul nostru. 1976) sugereazã cã privirea poate semnala dorinþa de afiliere ºi educaþia. gãlbuie. Numeroase studii au arãtat cã în cultura arabã oamenii nu se privesc direct unii pe alþii când interacþioneazã. prin piele – ca analizator – receptãm semnale referitoare la diferenþele de presiune (sensibilitatea tactilã). nu un înveliº incapabil de a recepta ºi transmite semnale. Noi vom utiliza . Cook. roz. aºa cum o fac europenii sau americanii (E. fãrã a urmãri sã intrãm în relaþie cu acesta. Relaþiile interpersonale depind ºi de informaþiile cutanate. Feher ºi R. 220) – sunt consemnate 70 de determinãri cu funcþie artisticã. vârsta etc. Cineva dintr-o altã culturã. În limba românã – conform Dicþionarului de epitete întocmit de Marian Bucã (1985. ºtiut fiind cã. În acelaºi timp. un „sac“ în care sunt vârâte alte organe. vânãtã. Pielea este un identiþial. fragedã. contactul cutanat. Industria cosmeticii ºi dermatologia aratã câtã importanþã acordã societatea „înveliºului“ corpului uman. Într-o epocã a globalizãrii.V. Hall. oacheºã. 1970). Sunt subliniate situaþia lui de inferioritate. iar termenul ca atare este utilizat ca un eufemism pentru a desemna relaþiile intime. ar putea sã interpreteze ascunderea privirii ca un semn de ostilitate. statusul social superior ºi puterea celuilalt. Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate) Pielea este un organ viu.

Importanþa comunicãrii umane prin canalul cutanat i-a preocupat de timpuriu pe oamenii de ºtiinþã interesaþi de procesul de socializare a copiilor. Nguyen. fetiþele fiind privilegiate faþã de bãieþei. când ei stau agãþaþi de blana femelelor-mamã. Peyrot. în funcþie de numãrul studenþilor (în procente) care au declarat cã permit atingerea acestor zone de cãtre pãrinþi (mamã.F. Maimuþele private de prezenþa mamei sau a „surogatului de mamã“ aveau tendinþa de a se izola. Scheffer ºi P. Perioada în care atingerea cutanatã a copiilor are frecvenþa cea mai mare este la vîrsta de unu-doi ani. 1984. Bornéo Williams (1966). Major (1981). respectiv. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 71 termenul de „contact cutanat“ (touch) cu sensul cel mai larg. prietenilor de acelaºi sex ºi de sex opus. O datã cu trecerea din stadiul de nou-nãscut la cel de copil mic.M. H. chiar pe scarã infraumanã.R. S-a observat cã fie ºi numai prezenþa unui „surogat de mamã“ în spaþiul de viaþã al puilor de macaci are efecte pozitive asupra organizãrii comportamentului. Astfel. acestea dezvoltau un comportament agresiv. R. Este vorba de preistoria cercetãrii comportamentului nonverbal. A.L. Dintre fondatorii domeniului de cercetare sunt citaþi L. Harlaw (1959) pe pui de Macaca mulatta.F. Analizând rãspunsurile primite de la 168 de studenþi ºi 140 de studente. S-a constatat cã ataºamentul puilor faþã de femela-mamã nu este determinat numai de faptul cã aceasta îi hrãneºte. Sidney M.5 zonele de contact sunt diferit haºurate. se instituie tabuuri în legãturã cu atingerea corpului. acela de „atingere a oricãror pãrþi ale corpurilor a douã persoane“ (O. aºa cum se întâmplã în condiþii naturale.Semne. desigur. Harlaw a fãcut distincþie între nevoia alimentarã a puilor de macaci ºi nevoia lor de contact (contact comfort). ºcolar. În Figura 2. Existã copii care resping îmbrãþiºarea mamelor (non-cuddlers). Jourard (1966). Sunt semnalate începuturile: observaþiile lui Erasmus Darwin. Jourard (1966) a avut curiozitatea sã afle de la studenþi care sunt zonele de contact cutanat permise pãrinþilor. Puse în contact cu alte maimuþe. Frank (1957). ca ºi pe cei ce au încercat sã studieze psihosociologic iubirea. P. M. Klaus (1970). dupã ce erau hrãniþi pe un „surogat de mamã“ confecþionat din sârmã ºi bucãþi de stofã colorate. Boss (1980).E. R. apoi de la picioare.5). dintre contemporani. fiind înspãimântate de apariþia în preajmã a obiectelor noi. T. Mamele încep prin atingerea cu mâna a extremitãþilor copilului. Importanþa contactului fizic dintre persoane este relevatã ºi de situaþiile de izolare în cazul unor boli contagioase. puii de macaci continuau sã rãmânã agãþaþi de surogatul de mamã.K. în primul rând a degetelor de la mâini. feminin (Figura 2. au pus în evidenþã importanþa contactului cutanat în organizarea comportamentelor. apoi de preºcolar. copii care doresc îmbrãþiºarea (cuddlers) ºi. 176-9) trece în revistã unele dintre cele mai semnificative cercetãri referitoare la comunicarea nonverbalã prin canalul cutanat. Grusky. S. semnale. bazatã pe prejudecata cã maladia s-ar putea transmite ºi în alt mod decât prin sânge sau spermã. Neatingerea corpului induce un stigmat: este.H. 715). Heslin ºi M. de exemplu. H. ajungându-se pânã la rãniri mortale. Nguyen (1975). adolescent ºi tânãr. datate 1794. Heslin ºi D. B. Bonacich ºi M. Jacques Corraze (1980/2001. Cercetãrile lui H. Reacþiile copiilor la atingerile cutanate ale mamei nu sunt uniforme. situaþia persoanelor infectate cu HIV. private ºi ele de contactul cutanat cu mamele sau cu „surogatul de mamã“. Pe baza cercetãrilor ºtiinþifice ale acestora s-a ajuns la o serie de concluzii interesante. o categorie intermediarã. Hoffman ºi Teyber (1985). Contactul cutanat dintre mamã ºi copilul nou-nãscut se realizeazã încã din primele momente de viaþã ale acestuia. o specie de maimuþe. tatã) ºi . Emersdon (1964). a rezultatat o „hartã“ a corpului uman masculin ºi.

braþelor. s-ar fi ajuns la o „hartã a plãcerii atingerilor corporale“. Morris. . în general. 1982/1986. Zonele cutanate cel mai frecvent atinse de alte persoane sunt cele ale mâinilor. Aºa cum remarcã W.6 sunt prezentate zonele corporale care genereazã emoþii pozitive sau negative când sunt atinse de cãtre persoane strãine de acelaºi sex sau de sex opus ºi de cãtre prieteni intimi. 112). Jourard (dupã D. Zonele de contact cutanat ale corpului bãrbaþilor ºi femeilor pentru pãrinþi ºi prieteni stabilite de S. În Figura 2. Rogers (2003.72 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. femeile agreeazã mai mult decât bãrbaþii contactul cutanat. umerilor ºi ale feþei. 231) Bãrbaþi Femei Bãrbaþi Femei Atingere de cãtre mamã Atingere de cãtre tatã Atingere de cãtre prieteni/prietene de acelaºi sex 0–25% Atingere de cãtre prieteni/prietene de sex opus 26–50% 51–75% 76–100% de cãtre prieteni (de acelaºi sex ºi de sex opus).M.5. de acelaºi sex sau de sex opus. 2. cã majoritatea contactelor cutanate sunt permise prietenilor de sex opus ºi cã nu existã diferenþe în funcþie de sex în ceea ce priveºte zonele de contact cutanat cu pãrinþii. Dar care este ecoul emoþional al acestor atingeri? Cercetãrile au condus la concluzia cã. totuºi. privite cu prudenþã) cã femeile primesc mai multe mesaje cutanate decât bãrbaþii.S. Se constatã chiar din aceste declaraþii (care trebuie. dacã în studiu ar fi fost incluse ºi persoane homosexuale.

foarte probabil. . semnale. s-a constatat cã persoanele cu status social superior sunt cele care iniþiazã cel mai adesea contactul cutanat. Zonele corporale ale bãrbaþilor ºi femeilor ºi emoþiile generate de atingerea cutanatã (dupã W. Erving Goffman (1967) a remarcat printre cei dintâi cã persoanele cu status superior au privilegiul contactului cutanat. Nancy M. 111) Acelaºi sex Persoanã strãinã Bãrbat Femeie Sex opus Persoanã strãinã Bãrbat Femeie Prieten(ã) apropiat(ã) Bãrbat Femeie Prieten(ã) apropiat(ã) Bãrbat Femeie Foarte plãcut Moderat Foarte neplãcut Studiul realizat de Sidney M. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 73 Fig. 2003. Henley (1977. ar reacþiona negativ. Rogers. Jourard are.S. serioase limite (se bazeazã pe declaraþiile subiecþilor intervievaþi. Dacã persoana cu status social inferior ar încerca sã facã acelaºi lucru superiorului sãu. În 1973. Explicaþia pe care o dã acestei constatãri se înscrie în aceeaºi paradigmã a diferenþei de status. Un subaltern acceptã ca ºeful lui direct sã punã braþul pe umãrul lui. fapt pentru care rezultatele nu pot fi generalizate. Nancy M. s-a desfãºurat numai în mediul universitar). Henley a fãcut observaþii sistematice în diferite locuri publice ºi a constatat cã femeile recepþioneazã mai multe semnale cutanate din partea bãrbaþilor decât emit: 42 la sutã semnale cutanate de la bãrbaþi la femei ºi 25 la sutã de la femei la bãrbaþi. acesta. el are meritul de a fi relevat cã atingerea corpului altuia este reglementatã social ºi cultural. 2. Chiar ºi în aceste condiþii. bãrbaþii bucurându-se de un status social superior.6. fãrã îndoialã. 109) precizeazã cã aceste atingeri nu au în mod necesar conotaþie sexualã.Semne. Conform aceleiaºi paradigme. la fel ca ºi contemplarea acestuia. a cuprins un numãr relativ mic de persoane. În viaþa de zi cu zi putem lesne observa astfel de situaþii.

au fost observate 457 de tipuri de contacte . Burgoon. de tipul relaþiilor dintre persoane. precum ºi a copiilor mai mari faþã de cei mai mici. Cercetãrile ºtiinþifice în acest domeniu nu sunt deloc numeroase ºi s-au realizat aproape exclusiv în spaþiul anglo-american. d) atingerile corporale dintre persoanele de acelaºi sex sunt mai frecvente decât între persoanele de sexe opuse (cf. Corraze. iar receptarea atingerilor de cãtre pãrinþi din partea copiilor a fost mai scãzutã. c) femeile. În cultura islamicã este interzisã atingerea corpului femeilor de cãtre persoane strãine. în împrejurãri asemãnãtoare. atingându-l cu palma pe spate. La aceeaºi concluzie au ajuns ºi Oscar Grusky. Dupã ceremonie. Cea de-a doua ipotezã nu s-a confirmat. într-un moment de curtoazie a atins cu mâna umerii acesteia. Aceste semnale cutanate au fost transmise în faþa camerelor de luat vederi: telespectatorii au putut sã desluºeascã fãrã echivoc relaþiile de putere. totuºi.74 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Aºa cum conchidea B. „actul de atingere corporalã implicã o relaþie de putere“ (apud J. 96). de vârstã. l-a vizitat în vara anului 2003 pe George Bush Jr. cu deosebire cele de vârsta a treia. dupã cum este interzisã ºi privirea chipului acestora (fapt pentru care faþa le este acoperitã cu un vãl). În realitate. a fost invitat de onoare ºi Silvio Berlusconi. Cei trei sociologi americani ºi-au propus sã testeze urmãtoarele ipoteze derivate din literatura de specialitate referitoare la semnificaþia atingerilor cutanate în alte contexte decât cel al familiei: a) în cadrul familiei. Iatã un exemplu: când Vladimir Putin. de statusul social. la ferma din Texas.K. La începutul lunii martie 2004. prim-ministrul Italiei ºi preºedintele Consiliului Europei la acea datã. 1989/1996. membrii cu status social mai înalt iniþiazã mai multe contacte fizice ºi primesc mai puþine atingeri cutanate decât persoanele cu status mai scãzut. regina Marii Britanii a fãcut o vizitã în Franþa. la cãsãtoria fiului prim-ministrului Turciei. A exprimat prin aceasta nu numai sentimentele lui de prietenie. ºi mai scãzutã a fost a taþilor decât a mamelor. Fotografii au surprins acest „gest de ghidaj“ ºi presa britanicã a explodat: regina nu poate fi atinsã! Gestul de ghidaj reprezintã unul dintre cele 14 tipuri principale de gesturi pe care le-a descris Desmond Morris. în afara apartenenþei la gen. preºedintele SUA l-a întâmpinat prieteneºte. Jacques Chirac. bãrbaþii atingând mai frecvent femeile decât femeile pe bãrbaþi. Presa britanicã s-a scandalizat. de contextul situaþional ºi. 1980/2001. În spaþiul public. sã fie luate în consideraþie: a) iniþierea contactelor cutanate este asimetricã. 184). acesta i-a felicitat pe tinerii cãsãtoriþi. Phillip Bonacich ºi Mark Peyrot (1984) când au studiat contactul fizic în familie. dând mâna cu mirele ºi încercând sã facã acelaºi lucru ºi cu mireasa. b) membrii de familie preferaþi au o probabilitate mai mare de a primi atingeri cutanate decât ceilalþi. Unele constatãri meritã. preºedintele Federaþiei Ruse. conducând-o pe reginã. l-a luat pe dupã umeri pe Silvio Berlusconi. nu în ultimul rând. ºtiut fiind cã atingerile corporale sunt puternic reglementate cultural ºi contextual. dar ºi faptul cã este ºeful unicei superputeri mondiale. Ce s-a întâmplat? Preºedintele Franþei. Recep Tayyip Erdogan. Aceasta s-a retras câþiva paºi. Datele cercetãrii lor susþin puternic prima ipotezã. constatându-se cã iniþierea contactelor cutanate a fost mai frecventã la pãrinþi decât la copii. J. Atingerile corporale sunt strict reglementate social ºi cultural. Generalizarea rezultatelor trebuie fãcutã cu prudenþã. spune autorul citat. 26). O lunã mai târziu. Prezentãm douã secvenþe comportamentale: în 2003. se angajeazã mai frecvent decât bãrbaþii în atingerea corporalã a persoanelor de acelaºi sex. este interesant de urmãrit în direct sau la televizor vizitele ºefilor de state. b) iniþierea atingerilor cutanate depinde. Major (1981.

contactul vizual prelungit. 54) apreciazã cã poziþia palmei îndreptatã în sus sau în jos când întindem mâna pentru salut transmite informaþii despre atitudinea noastrã faþã de celãlalt: Fig. semnale. doamnele. La noi. 141) . Morris.7). domnii între ei (A. 2. Strângerea mâinii. zâmbetul. umeri) decât mâinile (Figura 2.Semne. este un tip de atingere corporalã cutanatã puternic socializatã ºi îndelung studiatã. cum se salutã prin strângerea mâinii. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 75 corporale. Ne vom referi în continuare doar la câteva dintre cele mai frecvente atingeri cutanate pe care le-a descris Desmond Morris (1977/1986. Existã reguli culturale ºi sociale care reglementeazã aceastã formã specializatã de atingere: cine întinde primul mâna. concluzia nu poate fi decât una singurã: persoana în cauzã nu a fost deplin socializatã. Dar în cadrul aceleiaºi culturi existã diferite moduri de a întinde ºi de a strânge mâna. iniþiazã salutul prin întinderea mâinii persoanele cu status social superior. Dacã se încalcã aceste norme. 1995/2002. atingerea ºi a altor pãrþi ale corpului (antebraþ. Când sunt laolaltã mai multe persoane.7. Exprimarea sentimentelor prin modul în care ne salutãm prin strângerea mâinii (dupã D. ca salut sau gest de despãrþire. persoanele mai vârstnice. dar multe dintre ele se întâlnesc rarisim ºi au importanþã redusã în comunicarea nonverbalã. indivizii îºi exprimã sentimentele adãugând ºi alte semnale: apropierea spaþialã. 1972/1986. ca ºi în multe alte þãri europene. Marinescu. mai ales. 140-153). în ce ordine se strâng mâinile (când o persoanã este prezentatã unui grup) ºi. transmiþându-se astfel informaþii despre identitatea persoanei. doamnele ºi domnii. despre relaþiile dintre persoane ºi despre sentimentele persoanelor care se salutã prin strângerea mâinii. mâinile se strâng pe rând: doamnele între ele. Allan Pease (1981/1993. 47). Pentru cã modelul salutului prin strângerea mâinii este cultural determinat.

Fiecare modalitate de a strânge mâna semnificã altceva: maniera „mãnuºã“.E. strângerea de mânã tip „peºte mort“ provoacã o senzaþie foarte neplãcutã ºi constituie un indiciu al deficitului de energie. de origine spaniolã sau orientalã. 202) defineºte vasalul ca fiind „homme de bouche et de main“ (om de gurã ºi de mânã). în cultura noastrã sãrutarea mâinii a rãmas o formã de salut demodatã. Azi. în India). copiii învaþã regula namaste (sã plece privirea. de rugã chiar. Cât priveºte gestul.. Acelaºi specialist australian în comunicarea nonverbalã ºi în crearea imaginii. În Thailanda se practicã acelaºi ritual de salut. „menghinã“. a cotului. cã strângerea mâinii ca „semn de legãturã“ (tie-sign) transmite voluntar sau involuntar informaþii de naturã psihologicã. cât ºi pentru femeie: simbolizeazã vasalitatea bãrbaþilor ºi . 1991/1998. Sãrutul liturgic apare pe vremea Sfântului Pavel – consemneazã Jacques Le Goff (1978/1986c. strângerea mâinii tip „menghinã“. dorinþe. descrie câteva moduri de a strânge mâna: „mãnuºã“. Atenþie însã. Teologul roman Tertulian (c. sã se încline în faþa celuilalt. sociologicã ºi culturalã. În Evul Mediu european. gestul ºi obiectele. Populaþia maori din Noua Zeelandã – ne asigurã Roger E. 19) – exprimã chiar ºi azi bucuria reîntâlnirii celor dragi frecându-ºi nasurile (Figura 2. 155–c. aºadar. sub numele de wai (R. Allan Pease (op. denumitã ºi „strângerea de mânã a politicienilor“. copiii sunt învãþaþi sã-i priveascã în ochi pe cei cu care dau mâna. acesta era sãrutul. Dovada: un studiu „întreprins asupra unui numãr de 54 de oameni de afaceri cu funcþii de conducere ºi cu succese în activitatea lor a dezvãluit cã 42 dintre ei nu numai cã au avut iniþiativa strângerii mâinii. interpretarea psihologicã ºi sociologicã a strângerii de mânã trebuie sã þinã seama de informaþiile transmise prin celelalte canale de informare.76 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura dominare. fapt ce ar pãrea fãrã sens dacã nu am ºti cã semnalele olfactive servesc ºi la recunoaºterea similaritãþii genetice. de exemplu). Într-un faimos text de antropologie istoricã. unul dintre fondatorii sociologiei. Herbert Spencer (1820–1903). În alte culturi (de exemplu. remarca în First Principles of Sociology (1870) cã atingerea nasurilor reprezintã mai mult decât un gest de salut: prin miros persoanele în cauzã se identificã ºi se recunosc unele pe altele ca fãcând parte din acelaºi grup. aratã cel puþin necunoaºterea normelor sociale. Jacques Le Goff (1978/ 1986c. 222). este de origine precreºtinã. 18). „peºte mort“. de situaþia concretã ºi de comunicarea verbalã. care poate fi jignitoare atât pentru bãrbat. apucarea vârfului degetelor. ritualul de vasalitate pune în joc vorbirea. egalitate. probabil. întâlnit în a doua fazã a intrãrii în vasalitate. 59 sqq). Vom spune. acceptarea superioritãþii celuilalt. l-a condamnat ca fiind pãgân. Textele din secolul al XIII-lea subliniazã cã sãrutul era dat în semn de fidelitate ºi de credinþã. bun prieten. felul în care am fost socializaþi. cãruia i se atribuie formula Credo quia absurdum (Cred pentru cã este absurd). supunere. Ca ritual. Este un gest. Eschimoºii ºi vechile populaþii din Samoa ºi din Insulele Filipine se salutau atingându-ºi nasurile. ªi celelalte moduri de a strânge mâna pot comunica stãri psihice. Sãrutarea mâinii. cit. sentimente. Întinderea mâinii cu palma în jos ar putea exprima tendinþa de dominare a celuilalt.8). a încheieturii mâinii. demn de încredere. Axtell (1991/1998. În unele culturi (nordamericanã sau europeanã. dar au ºi utilizat-o în varianta dominatoare a acesteia“ (ibidem). când nu trãdeazã o fire agresivã. exprimã dorinþa celui ce iniþiazã gestul de a fi considerat un om onest. Întinderea mâinii cu palma în sus semnificã exact contrariul. 203). sã adopte o poziþie de supunere. a braþului sau a umãrului. Axtell.

Ca ºi femeile care spun „Merci“ dupã ce li se sãrutã mâna.E. semnale. 1977/1986. bãrbaþii care sãrutã mâna femeilor. îi face egali pe cei ce le schimbã“. din a cãrui lucrare Obârºia lucrurilor (1955/1958. Altfel stau lucrurile când este vorba despre sãrutul pe gurã. În general. departe de a arãta – aºa cum crede Aurelia Marinescu (1995/2002.8. În zadar încercãm sã-l oprim condamnându-l în codul bunelor maniere. Îmbrãþiºãrile sunt ºi ele semne de legãturã. la respectiva populaþie. sãrutul pe gurã. […] Schimbul de rãsuflãri sau de salivã. 195). fie de salivã. spunând cã „le ascultã mirosul“. dar mai ales cei care fac acest gest pe stradã sau în aer liber. Sãrutarea ambilor obraji ca semn de salut a devenit un obicei. Fiecare vârstã are modul ei de a sãruta. fiind privit ca o formã mai uºoarã a canibalismului. 1991/1998. la vârsta a treia. Interesant este însã cã sãrutul pe gurã a trecut din sfera privatã în sfera publicã. Morris. mai precis. când doi oameni se întâlnesc. reprezintã un semn de iubire cu conotaþii sexuale. Atenþie însã la diferenþa de status social ºi la tipul de culturã (de contact sau de noncontact). Sã nu uitãm cã în anii ’60 ai secolului trecut a avut loc o „revoluþie sexualã“. Salutul la populaþia maori din Noua Zeelandã (dupã R. abia dacã îºi ating o fracþiune de secundã buzele: „iubirea-pasiune“ s-a transformat în „iubire-camaraderie“. partenerii de cuplu îºi strivesc buzele minute în ºir. se face între egali sau. El invocã schimbul de sânge în alte tipuri de contracte sau de alianþe foarte solemne. Etologii includ sãrutul pe gurã în categoria „gesturilor-relicvã“ (relic gesture). adesea cu semnificaþie sexualã. Etnologul german Iulius E. 348) am preluat aceastã informaþie. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 77 Fig. Lips (1895–1950). Pentru unele populaþii primitive. 148). se îmbrãþiºeazã. consemneazã în continuare cã. Nu-i de mirare. se salutã frecându-ºi nasurile. Sãrutul pe gurã. desigur cã nu ºtiu cã repetã un gest sublimat al împãrþirii hranei. Pentru ei. iar pe copiii mici îi sãrutã tot cu nasul. În interpretarea lui Jacques Le Goff (1978/1986c.Semne. Când douã persoane se întâlnesc dupã o perioadã de timp mai mare. aidoma celui de sânge. 2. preþuirea noastrã. nu reuºesc decât sã arate cã nu ºtiu pe ce lume trãiesc. provenind din practica primitivã (întâlnitã izolat ºi azi) de hrãnire a copiilor prin introducerea în gura acestora a alimentelor mestecate de mamã (D. sãrutul pe gurã „pare sã þinã de credinþe care recomandã schimbul fie de rãsuflãri. de exemplu indienii miskito din Honduras. Se exprimã în acest . La vârsta iubirii înfocate. felul nostru de a sãruta pe gurã este scârbos. Schiþarea unui gest de îmbrãþiºare prin atingerea uºoarã a umerilor ºi apropierea buzelor de obraji exprimã în întregime bucuria revederii. 20) considerarea femeii doar ca „obiect de amor“. Axtell. Când îndrãgostiþii se sãrutã introducând limba unul în gura celuilalt. 48) – cã sunt foarte politicoºi ºi bine crescuþi. variat ca duratã ºi modalitãþi.

ºtiut fiind cã bãrbaþii îºi freacã ochii viguros ºi cã. precum ºi conþinutul comunicãrii verbale. atinge sau mângâia“ (J. ºi cea a oamenilor. dacã trecem în revistã întreaga gamã de comunicare poziþionalã ºi gesticã a cimpanzeilor. din aceastã cauzã. În Italia. U. Arabia Sauditã. Larson. probabil. Originea acestui din urmã gest poate fi de naturã fiziologicã: s-a demonstrat cã. fie el verbal sau nonverbal.9). trebuie avutã în vedere ºi starea de sãnãtate psihicã a persoanelor: se spune despre Adolf Hitler cã nu suferea nici sã fie atins de o altã persoanã. 1991/1998. Îmbrãþiºarea partenerilor pe un ring de dans ºi cea a fotbaliºtilor pe stadion au semnificaþii diferite. le era foarte greu sã-l consulte. atinsului ºi mângâiatului. pe de altã parte. ca de altfel a oricãrui mesaj. îndoiala sau minciuna pe care le vede“ (Pease. intenþia de confidenþialitate. De asemenea. 72). îmbrãþiºa. iar femeile fac acest gest ca o miºcare tandrã (urmare a socializãrii. 71) aratã cã în Marea Britanie gestul de atingere lateralã a nasului cu degetul arãtãtor traduce. acelaºi gest. În Columbia.78 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura fel bucuria revederii. atingerea nasului – ca versiune deghizatã a gestului de acoperire a gurii – semnificã încercarea subconºtientã de oprire a cuvintelor mincinoase pe care o persoanã începe sã le rosteascã. Dar omul ºi-a dezvoltat uimitoarea capacitate de comunicare verbalã. . 81). îi lasã în jos când mint. fie cã undeva. La noi. Autoatingerile. pe de o parte. se pot sãruta. de regulã. Medicii lui au declarat cã. prin acest gest este arãtatã o persoanã cu orientare sexualã stigmatizatã (homosexualã) (Axtell. trebuie avute în vedere contextul social concret. Atingerea nasului cu arãtãtorul ºi cu degetul mijlociu depãrtate în formã de V. labiile (Axtell. uºor diferit de la o regiune la alta. un strãmoº care comunica cu semenii sãi cu ajutorul sãrutului ºi îmbrãþiºãrii. Tot o insultã. van Lawick-Goodall. au avut un strãmoº comun. La fel. 1991/1998. 1971/1985. Pentru interpretarea acestui gest. astfel cã gesturile trebuie interpretate totdeauna prin luarea în considerare ºi a mesajului verbal. vom gãsi cazuri izbitor de asemãnãtoare. a codului bunelor maniere care le interzice „gesturile robuste“ sau a grijii de a nu-ºi strica fardul). ºi situaþia socialã concretã. 1989/2003) în receptarea acestui mesaj nonverbal. Axtell (1991/1998. o constituie introducerea nasului în cercul format de arãtãtor ºi degetul mare (asemãnãtor gestului specific pentru OK). 1981/1993. Ce spun oamenii când se îmbrãþiºeazã? ªi cât de sinceri sunt? Incongruenþa mesajelor verbale ºi nonverbale. Ar reieºi fie cã omul ºi cimpanzeul ºi-au dezvoltat gesturile ºi postura într-un mod vãdit similar. terminaþiile nervoase provoacã senzaþia de furnicare. Concluzia autoarei este cã: De fapt. Nasul simbolizeazã falusul. este rezolvatã de cele mai multe ori în favoarea comunicãrii nonverbale. a pleoapei inferioare la extremitatea nazalã a ei poate sã însemne: „N-am vãzut nimic rãu“. cu aceeaºi simbolisticã. ceea ce face ca respectiva persoanã sã-ºi frece nasul cu degetele (ibidem). 279). Frecarea ochiului. Trebuie luate în considerare ºi tipul de culturã. Roger E. când apare. se impune un „scepticism ponderat“ (Ch. 72). atunci când o persoanã minte. dar ºi „îndepãrtarea inducerii în eroare. precum ºi prin apucarea mâinilor. palma fiind îndreptatã spre faþa celui care face gestul constituie în unele þãri (de exemplu. Mexic) o insultã (Figura 2. transmite o avertizare prieteneascã: „Fii atent!“. La fel fac ºi cimpanzeii: „se pot înclina […]. De asemenea. iar degetele depãrtate. în negura trecutului foarte îndepãrtat. semnificaþia „Sã-þi fie ruºine!“. Prin acest gest o persoanã evitã sã-ºi priveascã în faþã interlocutorul pe care îl minte. a lovi uºor ºi repetat nasul cu degetul arãtãtor are. ceva de genul „Rãmâne numai între noi!“. Atingerea nasului cu degetele are semnificaþii diferite în zone culturale diferite (în funcþie ºi de degetele cu care faci respectiva miºcare). în mod obiºnuit. nici sã atingã pe cineva.

coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 79 Fig. în timp ce degetele celelalte rãsfirate freamãtã parcã ar cânta la flaut (Axtell. a duce arãtãtorul la mustaþã echivaleazã cu „a bate obrazul“.10. 74). adesea îºi atinge vârful nasului cu extremitatea degetului arãtãtor. Axtel. Autorul menþionat ne informeazã cã la Hollywood prin acest gest se exprimã o judecatã de valoare: „Pelicula vizionatã este lipsitã de valoare“.10). un gest universal. 1991/1998. Roger E. atingerea vârfului nasului cu degetul mare. Tot în Franþa. cum se spune la noi. De Fig.9. 2. Autoatingerea obrazului cu degetele constituie. În Iran. Gest obscen (în Arabia Sauditã ºi în Mexic) Unele atingeri ale nasului au o semnificaþie universalã: de exemplu. 2. Rotirea în jurul nasului a cercului format din degetul mare ºi arãtãtor se întâlneºte numai în Franþa ºi semnificã dorinþa sau invitaþia de a consuma bãuturi alcoolice (Axtell. Axtell a observat gestul de autoatingere a nãrilor cu vârful indexului ºi al degetului mare. 1991/1998. El semnificã „Ceva miroase urât“. considerã Roger E. 74). În Japonia. 1991/1998. de asemenea. Copiii mai ales îºi dau astfel cu tifla. în semn de batjocurã. gesturi cu semnificaþii diferite. Existã ºi autoatingeri ale nasului întâlnite numai în unele þãri sau culturi. semnale. semnificând uºurinþa de a face un anumit lucru (Axtell. Strângerea nasului cu vârful degetelor mare ºi arãtãtor este.Semne. A da cu tifla . 73) (Figura 2. de asemenea. când o persoanã vorbeºte despre sine.

a. doi reputaþi psihosociologi americani. dacã este a unui bãrbat sau a unei femei º. Pearl a urmãrit în special importanþa accentului ºi a dialectului în evaluarea personalitãþii. la ritmul ºi continuitatea vorbirii. Allport ºi Hadley Cantril. Axtell (1991/1998.m. T. Edward Sapir apreciazã cã analiza comportamentului verbal trebuie realizatã la mai multe niveluri. mâinile ating celelalte „zone geografice ale corpului“. 1972). rãsucirea arãtãtorului în obraz este un gest prin care un macho semnaleazã apariþia unei tinere foarte drãguþe.d. Sapir. Acesta pecetluia înþelegerea. atingerea ºoldului. de ambele sexe. fundamental al analizei (E.H. Laver ºi S. A descoperit cã vocea relevã cel mai acurat sexul ºi vârsta vorbitorului. 1927/1972. Edward Sapir atrage atenþia ºi asupra „aspectelor dinamice ale vocii“. antropologul ºi lingvistul american Edward Sapir (1884–1939) a publicat un studiu de mici dimensiuni. aºa este ºi felul sãu de a vorbi). Pe baza caracteristicilor vocii putem deduce dacã persoana în cauzã este sentimentalã sau nu. care a fost retipãrit în diferite readings (de exemplu. artiºtii.80 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ce? Pentru cã – aºa cum am mai spus – mustaþa. au realizat un studiu de referinþã: Judging personality from voice (1934). probabil. la pronunþie. fiind considerat un text de referinþã în încercarea de a cunoaºte trãsãturile de personalitate pe baza analizei modului de a vorbi. comentatorii cãrora nu le auzim decât vocea? O primã încercare de a afla dacã vocea dã informaþii despre personalitatea celui care vorbeºte la radio o datorãm cercetãtorului englez T.H.d. titlul studiului citat – rãspundea la acea datã. Se referã în acest sens la intonaþie. i se trimitea celui faþã de care te-ai angajat un fir de pãr din mustaþã. Vocalica sau paralimbajul Anticii credeau cã Sermo imago animi est. vir qualis. Aproximativ în aceeaºi perioadã. pentru a întãri cuvântul dat. reprezintã nivelul de bazã. pentru cã am dori sã fim mângâiaþi de alþii. Locul de naºtere al vorbitorilor nu a putut fi stabilit cu precizie. unei necesitãþi de cunoaºtere: ce trãsãturi de personalitate au oamenii politici. 75) – transmite mesajul „Este nebun!“. Hutchenson. În Italia. Acelaºi gest în Germania – observã Roger E. Speech as a personality trait (1927). J. Paul Ekman (1977) observa cã în interpretarea autoatingerilor trebuie sã avem în vedere ce pãrþi ale corpului se ating. ªi aceasta din cauza stereotipurilor . în þara lui. este semn de bãrbãþie. În trecut. locul de rezidenþã. Cel mai adesea. Nici profesia de bazã. 154) numeºte „auto-intim“ (self-intimacy) acest tip de miºcare ce mimeazã inconºtient contactul cutanat cu o altã persoanã. Ne mângâiem barba. care poate fi consideratã din anumite puncte de vedere un gest. Evaluarea personalitãþii dupã voce – de fapt.m. 73). Se înºelau ei oare? În primele decenii ale secolului trecut. Gordon W. vârsta ºi locul de naºtere ale unui numãr de nouã prezentatori de la British Broadcasting Company. Plimbãm limba pe buze pentru cã ne-ar plãcea sã fim sãrutaþi º. de diferite vârste ºi profesii de bazã. Desmond Morris (1977/1986.a. Pearl (1931). talis est oratio (Vorbirea este imaginea spiritului. când radioul reprezenta cel mai important mijloc de comunicare în masã. În multe culturi a duce degetul la tâmplã înseamnã „a gândi“. Una semnificã atingerea capului cu mâna ºi alta. Vocea. care a fãcut urmãtorul experiment: 4 000 de ascultãtori radio au fost chestionaþi în legãturã cu profesia. iar mângâierea ºoldului cu mâna transmite un semnal sexual. cum este omul.

G. Guittet. nu „împotriva limbajului“ – cum s-ar putea crede pe baza analogiilor cu „parasolar“. Kramer (1963) apreciazã cã.J. Buller ºi W. Middleton.E. care au identificat corect emoþiile de surprizã ºi tristeþe. Corraze. în general. Kishimoto (1983) au testat abilitatea copiilor de decodificare a stãrilor afective (bucurie. Burgoon. Fay ºi W. introversiunea/extraversiunea. 1974) au pus în evidenþã dificultãþile copiilor de a decodifica sarcasmul. adesea arãtând angoasa sau neliniºtea. Bonaventura. semnale. la intensitatea ºi tonalitatea vocii. În studiul comunicãrii nonverbale. trecând în revistã experimentele fãcute în prima jumãtate a secolului trecut. Interesul pentru studiul relaþiei dintre voce ºi personalitate a renãscut o datã cu conturarea preocupãrilor de cercetare a comunicãrii nonverbale. Gordon W. W.J. . dacã existã vreo corelaþie între voce ºi coeficientul de inteligenþã sau între voce ºi valorile sociale împãrtãºite de vorbitori (P. (J. precum „kinezicã“. 1997). timbrul.B. Totuºi. 1970. Multe dintre manifestãrile para. Allport ºi Hadley Cantril au condus zece experimente. al cãror discurs fusese înregistrat pe bandã magneticã. mesajele mixte în care existã un conflict între paralimbaj ºi kinezicã (vezi discuþia despre congruenþa ºi incongruenþa semnalelor).K. tuºitul etc. Gilles ºi A. Nu numai oamenii comunicã prin sunetele emise de aparatul lor vocal (abstracþie fãcând de limbajul oral). intensitatea. S-a studiat achiziþia paralimbajului la copii.C. despre personalitatea sau starea sa de spirit în timpul conversaþiei (A. pauzele. ascendenþa/submisivitatea). 1940). Analiza datelor experimentelor a condus la formularea a douã concluzii principale: 1) vocea oferã informaþii corecte despre caracteristicile de personalitate. La rândul lor. „paratrãznet“ etc. enervare) dupã caracteristicile vocii: copiii americani în vârstã de cinci ani au reuºit sã identifice corect doar emoþia de surprizã. 1935.) sau „vocalicã“ (în concordanþã terminologicã cu alþi termeni utilizaþi în studiul comunicãrii nonverbale. Pentru cã termenul de „paralimbaj“ a intrat de mult în vocabularul limbii române. E. profesia. P. incluzând ºi manifestãri ca plânsul. e) ritmul. accentul. la ºapte ani (apud J. Matsumoto ºi H. Bugentaal. precum ºi unele trãsãturi de personalitate ale vorbitorilor (de exemplu. debitul vorbirii. iar copiii japonezi. respiraþia. Aceste manifestãri transmit informaþii despre emiþãtor. Din acest punct de vedere.Semne. 2000). structurarea vorbirii în timp. 1939. râsul. despre grupul de apartenenþã ºi chiar despre statusul social al individului. D. cele ale lui D. 59). coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 81 vocale. Thorpe (1972) a descris comunicarea prin sunete vocale la animale ºi la om. distingem: a) caracteristicile fonice ale vocii: intonaþia. c) repetarea inconºtientã a unor sunete. plânsul. orientarea valoricã. D. Alte cercetãri au urmãrit sã testeze dacã pot fi stabilite somatotipurile descrise de Kretschmer (vezi capitolul 3) pornind de la caracteristicile vocii (M. deºi nu este scutit de unele ambiguitãþi. cu un total de 587 de subiecþi (studenþi). surprizã. îl vom folosi ºi noi în continuare. Rezultatele acestor investigaþii sunt contradictorii. 1940). aspectele legate de caracteristicile vocii sunt denumite „paralimbaj“ (în sensul de „împreunã cu limbajul“. Numeroase cercetãri au fost fãcute pe primate. Termenul de „elemente extralingvistice“ este mai general decât cel de „paralimbaj“. „hapticã“ sau „proxemicã“).C. spre deosebire de covârstnicii lor japonezi. 1989/1996. La vârsta de ºase ani copiii americani testaþi au putut sã recunoascã toate cele patru emoþii. 2) vocea nu relevã toate trãsãturile de personalitate cu aceeaºi acurateþe.H. Modalitãþile paralingvistice se referã la modificãrile de ritm în comunicarea verbalã. b) râsul. înregistrându-se sunetele vocale ale acestora. Ele dau indicaþii despre regiunea geograficã. Alte cercetãri (de exemplu. Middleton. ele atestã existenþa unei relaþii între caracteristicile vocii ºi trãsãturile de personalitate. Fay ºi W. tristeþe. care erau rugaþi sã evalueze vârsta. d) articularea cuvintelor ºi intonaþia.sau extralingvistice sunt determinate cultural. preferinþele politice. Woodall.

Oricine poate continua exerciþiile spre a-ºi forma „ureche muzicalã“ urmãrind (radio)jurnalul de actualitãþi. Deducem sensul mesajului nu din cuvinte. existã diferenþe culturale în ceea ce priveºte pregnanþa influenþei acestei dimensiuni (cãlduros/ neutru) de la un grup etnic la altul (în experimentul sãu. Dar sã lãsãm glumele ºi sã vedem ce spun cercetãrile ºtiinþifice. accentul este diferit. 1999/2001. prietenos. îmi pare nespus de rãu cã vin atât de târziu. îºi fãcuse griji: „Stimatã doamnã. Timbrul vocii. Pease. sunt obligat sã vã spun poanta. a ajuns la concluzia cã. dar a trebuit sã-i sucesc gâtul bãtrânei mele mãtuºi ºi asta a durat ceva mai mult decât îmi închipuisem“. S-a observat (A. care învãþa limba românã. în afaceri. Kleinfeld a descoperit cã studenþii eschimoºi erau mai puternic influenþaþi de stilul de comunicare nonverbalã cãlduros decât studenþii americani albi. ci dupã intonaþie – atrãgea atenþia Vera F. Pe de altã parte. Se ºtie cã „tonul face muzica“. femeile cu voce mai joasã sunt considerate mai inteligente.S. intelectuali“? Rãspunsul studentului român nu a întârziat nici o clipã: „La noi. împreunã cu ceilalþi invitaþi. 174). uneori prezentarea ºtirilor la radio sau TV deformeazã sensul mesajelor prin intonaþia nefireascã sau neprofesionistã. Birkenbihl (1979/1999. i-a spus gazdei care. Niciodatã nu este prea târziu. cu toate cã o glumã nu se explicã. aºa cum un tablou nu se povesteºte: adesea. Un student strãin. între care unsprezece copii“ ºi propoziþia „Atacul terorist s-a soldat cu moartea a o sutã cinci persoane. noi vorbim unul pe lângã altul. Harris (1974) a studiat reacþiile agresive generate de apelurile telefonice greºite. Poate cã nu este cazul. pe un ton cald. Concluziile acestui studiu au aplicativitate directã: stilul „cãlduros“ de comunicare nonverbalã intervine pozitiv în activitatea de învãþare. 111) cã femeile supraponderale tind sã foloseascã o „voce de ºcolãriþã“. În cea de-a doua propoziþie intonaþia subliniazã numãrul mare de victime ºi atrocitatea crimei. „Ce minunat cã aþi venit totuºi!“ – a exclamat gazda. nu au învãþat sã cânte corect ºi se vaitã cã nu au „ureche muzicalã“. nu unul cu altul. S-a constatat cã modul de adresare pe un ton agresiv în cazul unui apel telefonic greºit provoacã rãspunsuri mai agresive din partea persoanei deranjate decât adresarea politicoasã. de la care am preluat acest exemplu. mai autoritare ºi mai demne de încredere. de exemplu. Mary B. în loc sã exerseze. Este vorba despre un stereotip în evaluarea femeilor care practicã profesii rezervate altãdatã . caracteristicile vocalice au contribuit la sporirea randamentului studenþilor.S. Cei vechi spuneau: Sermo dulcis frangit iram (Vorbirea blândã domoleºte mânia). Kleinfeld (1974). probabil pentru a compensa dimensiunile corporale ºi a declaºa un comportament de ocrotire din partea celorlalþi. Dacã nici acum nu aþi zâmbit. mut). conþinutul comunicãrii ºi tonul vocii). între care unsprezece copii“? Cuvintele sunt aceleaºi. aphonos. dar îmi stã pe limbã o glumã nevinovatã despre tonalitate ºi accent. în funcþie de caracteristicile apelului (modul de adresare. sã vã mai spun una: Mark Twain a întârziat într-o vizitã. Când a ajuns. pe intelectuali nu se pune nici un accent!“ Dacã nu aþi zâmbit. îl întreabã pe un coleg român: „La voi. J. alãturi de alþi factori. s-a constatat cã. pe ce se pune accentul. la sporirea performanþei lor în achiziþionarea cunoºtinþelor.82 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Intonaþia. la petreceri mai ales. Pease ºi B. Sesizaþi diferenþa dintre ce se transmite prin propoziþia „Atacul terorist s-a soldat cu moartea a o sutã cinci persoane. J. a bãrbaþilor îndeosebi (vezi paragraful despre feþele neotenice). Fãrã intenþie. pe prima silabã sau pe ultima silabã a cuvântului. cercetând experimental efectele comunicãrii nonverbale calde (prietenoase) ºi ale comunicãrii neutre asupra procesului de învãþãmânt. Unii dintre noi sunt însã afoni (gr.

Aþi sesizat cât de clar rostesc profesorii cuvintele intrate în vocabularul ºtiinþei. Dar nu numai în ceea ce îi priveºte pe profesori. sã le sublinieze importanþa. Dar ºi cei care reduc intensitatea sonorã a vocii în anumite contexte. Allan Pease ºi Barbara Pease sunt de pãrere cã „femeile preferã vocile mai joase la bãrbaþi pentru cã indicã un nivel crescut de testosteron. Cum interpretãm aceste decalaje în intensitatea vocilor? Cum îi decodificãm pe cei care ne ºoptesc în ureche „aria calomniei?“ Sigur. cu care sunt familiarizaþi. contextul socio-cultural etc. pe care nu-i stãpânesc foarte bine? Dacã nu aþi observat acest lucru. zvonurile se ºoptesc. o studentã) care sã nu cearã o lãmurire în ºoaptã. În fond. semnale. Este un semnal de luptã.? Într-adevãr.Semne. când cer sau când transmit o informaþie. devotate etc. Ca bãrbat. Nici bârfa. sã ne raportãm la contextul social concret al comunicãrii. el are vocea mai joasã. Dar transmite acest element al paralimbajului mai multã informaþie despre emiþãtor. Uneori ne înºelãm. Pare de la sine înþeles. „Sã nu ridici vocea când vorbeºti cu mine!“ sau „De ce þipi aºa. un manager trebuie sã fie inteligent. Intensitatea vocii nu constituie decât un semnal. nu se strigã. cel care vorbeºte mai repede este mai inteligent sau face dovada cã s-a familiarizat cu cuvintele pe care le rosteºte? Vorbesc mai repede (numãr de silabe pe minut) cei care au un bun exerciþiu în domeniul la care se referã. în mod conºtient. vor sã atragã atenþia asupra lor. încercaþi sã o faceþi de acum încolo. Teoreticianul clasicismului. O astfel de explicaþie poate dezvãlui prejudecata cã femeile nu se gândesc decât la orgasm ºi nu se saturã niciodatã de sex – prejudecatã denunþatã de cãtre înºiºi autorii citaþi când aratã cã femeia obsedatã sexual nu este decât „rodul imaginaþiei bãrbaþilor ºi reprezintã sub unu la sutã dintre femei“ (ibidem. sã integrãm într-un sistem semnalul paralingvistic ºi celelalte semnale nonverbale. urmãresc anumite avantaje sau vor sã aparã într-un anumit fel (persoane de încredere. Birkenbihl (1979/1999. Am auzit de atâtea ori astfel de reproºuri. pronunþarea unor cuvinte sau propoziþii cu glas deosebit de scãzut. de încredere ºi autoritar. apreciazã Vera F. a formulat în Art poétique (1674) ceea ce s-ar putea numi „legea claritãþii“ în actul comunicãrii: „Ceea ce concepi bine se enunþã în mod clar ºi cuvintele pentru a le exprima îþi vin cu uºurinþã“. Cineva încearcã sã se impunã atenþiei prin sporirea intensitãþii vocii: vorbeºte „tare“. Se acceptã larg ideea cã ritmul vorbirii este mai important decât intonaþia pentru înþelegerea mesajelor verbale. Ritmul vorbirii. 193). 252). chiar þinând mâna la gurã. nu poþi sã vorbeºti civilizat?!“. Este clar însã cã aceia care rostesc „mai încet“ anumite cuvinte vor. care semnificã o stare de neplãcere sau de nesiguranþã. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 83 bãrbaþilor: în mentalul multora. sã audã toatã lumea. rupt de context. discrete. ridicã vocea ca fiind persoane agresive. scriitorul francez Nicolas Boileau-Despréaux (1636–1711). poate constitui un semnal de sine stãtãtor. ceea ce înseamnã o virilitate mai puternicã“ (ibidem). . care – aºa cum am arãtat (vezi axiomele comunicãrii nonverbale) – ne poate induce în eroare dacã îl interpretãm izolat de celelalte semnale. trebuie sã luãm în considerare conþinutul comunicãrii verbale. la un moment dat. cu voce „slabã“ pronunþã termenii noi. nu este nimic de ascuns!“ – tunã vocea profesorului. ªi nu este de mirare cã îi percepem pe cei care. „Tare. Intensitatea vocii. În sãlile de examene nu se poate sã nu se gãseascã un student (de cele mai multe ori. De aici ºi credinþa cã femeile care au vocea apropiatã ca timbru de cea a bãrbaþilor posedã calitãþi intelectuale atribuite în trecut reprezentanþilor „sexului tare“ – dacã se poate vorbi despre aºa ceva. încât nici nu ne mai întrebãm ce semnificaþie are intensitatea vocii în actul de comunicare.). Pe de altã parte. ºi cât de neclar.

dimpotrivã. Dupã ritmul vorbirii. obligându-l pe asistent sã rãmânã sau sã se întoarcã lângã el. dezagreabilã. ceea ce în cazul de faþã este cam acelaºi lucru. De ce mãreºte sau încetineºte ritmul vorbirii o persoanã care îºi povesteºte viaþa exact când se referã la iubirile trecute? Nu existã un singur rãspuns: este de presupus cã retrãieºte o experienþã agreabilã sau. Pe de altã parte. În situaþiile de examen acest lucru este uºor de observat. 189). ne oprim discursul – dacã suntem atenþi sau dacã suntem politicoºi. ci ºi faptul cã nu apreciazã corect situaþia concretã sau cã nu respectã normele de politeþe. deschide gura sau ridicã mâna sau douã degete). ca ºi „pauze strategice“ (care au funcþia de a-i face pe ceilalþi sã vorbeascã). îndreptându-se împreunã cu asistentul sãu spre sala de curs.F. ei transmit nu numai ce intenþionau sã transmitã. este cã persoana în cauzã ºi-a modificat starea afectivã. Birkenbihl (1979/1999. nivelul ei de ºcolaritate. cit. din care face parte ºi limba românã. 183). Singurul lucru care se poate spune. facem pauze în vorbire „pentru a da celuilalt posibilitatea de a se exprima“ (V. Unii oameni doresc sã atragã atenþia asupra a ceea ce spun ridicând tonul. Pauzele subliniazã deci nu numai cuvintele. Deºi nu au nici un conþinut. Când observãm cã interlocutorul nostru vrea sã vorbeascã (trage aer în piept. Elevii spun „proful“ ºi „diriga“ nu pentru a brava. Între români. Francezii ºi italienii au un ritm de vorbire mai rapid decât germanii sau românii. o vorbire relativ rapidã înseamnã circa 500 de silabe pe minut). face consideraþii asupra subiectului prelegerii: „Problema a fost pusã [pauzã] magistral chiar de cãtre [pauzã] Max Weber în faimosul sãu discurs despre [pauzã] Sensul «neutralitãþii axiologice» în ºtiinþele sociologice ºi [pauzã] economice“. þara sau zona din care provine o persoanã sau alta. Dar dacã folosesc acest procedeu de sporire a ritmului vorbirii prin „înghiþirea“ silabelor într-o comunicare formalã (într-un cadru oficial). Pauzele în actul vorbirii. dar aratã ºi diferenþa de status social dintre interlocutori. Un ofiþer va spune „gealul“ ºi camarazii lui vor înþelege fãrã nici o dificultate cã vine generalul. pauzele semnaleazã nevoia persoanelor de a reflecta înaintea formulãrii rãspunsului. uneori cu destulã precizie. pauzele din actul vorbirii transmit informaþii despre caracteristicile psihologice ale emiþãtorului sau despre intenþiile receptorului. Interesant este faptul cã de câte ori face pauze în vorbire profesorul se opreºte din mers. Un profesor universitar. alþii o fac mai subtil. ci pentru a economisi timp în comunicarea informalã. pauzele pot fi inconºtient realizate. . mai ales când vorbesc despre domeniul lor de activitate. Practica prescurtãrii cuvintelor prin suprimarea silabelor intermediare se subordoneazã ºi tendinþei de „mcdonaldizare a societãþii“. Ca semnal paralingvistic. Uneori. Vera F. silindu-l pe acesta sã-ºi încetineascã mersul. Nu este nimic rãu. despre natura relaþiilor interpersonale sau despre contextul sociocultural în care se desfãºoarã comunicarea. dar ºi la viteza „medie“ (specificã fiecãrei persoanei). oltenii vorbesc mai repede decât ardelenii sau moldovenii. introduce o distincþie foarte interesantã: raportarea la o vitezã „absolutã“ (pentru limbile indo-europene.84 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Aceasta ºi pentru cã „înghit“ unele silabe. dar ºi intenþionate. Nu am observat vreodatã ca asistentul sã puncteze cu pauze replica datã profesorului ºi mai ales sã stea în loc. chiar ºi profesia sau preferinþele ºi interesele culturale. referindu-se la viteza vorbirii. Cei cu studii superioare emit mai multe silabe pe minut decât persoanele cu studii elementare. putem identifica.. ºi acesta cu o anumitã probabilitate. ruperea ritmului vorbirii normale a unei persoane transmite un semnal: ceva nu este în regulã. respectiv comandantul. Alteori. ridicã privirea. op. prin întreruperea comunicãrii. Fireºte cã mai sunt ºi pauze în vorbire care semnaleazã „evadarea din câmpul comunicãrii“ (distragerea atenþiei). fãcând pauze înaintea cuvintelor pe care vor sã le sublinieze. Birkenbihl.

sincopat. distorsiunea ºi combinaþia neobiºnuitã a elementelor culturale). gutural. Este râsul primordial. Sub raportul semnificaþiei. ca rãspunsuri comportamentale. 16) considerã cã zâmbetul ºi râsul. rãguºit. Apte (1985. râsul batjocoritor. rãsunãtor. Râsul în hohote este denumit „hodohodo“. adeseori involuntar. Manifestãri sonore fãrã conþinut verbal. care implicã redefinirea internã a realitãþii socioculturale. sacadat. În fiecare culturã se stabileºte cu precizie cine are dreptul sã râdã de alþii (îndeobºte femeile mai puþin decât bãrbaþii ºi copiii mai puþin decât adulþii) ºi în ce împrejurãri este interzis râsul (la adunãri solemne. melodios. intens. tuºitul ºi râgâitul. Nu este contagios. behãit. „fâsfâs“. Antropologul citat a analizat diferenþele culturale privind umorul ºi normele sociale care îl reglementeazã. spart. trebuie sã luãm în calcul toate componentele acestui comportament complex.Semne. batjocura. În cultura europeanã s-a constatat cã. Horst H. gemetele. zâmbetul ºi râsul. bubuitor. înfundat. De exemplu. convulsiv. „Hoho“ este asociat cu uimirea ºi dispreþul. sec. Totuºi. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 85 Componenta sonorã a râsului. precum ºi asupra conþinutului sãu“. enumerã câteva moduri de a râde: 1) Râsul „în A“. 1985. Rückle (1979/1999. sãltãreþ. Birkenbihl atrage atenþia cã este dificil sã clasifici râsul ºi cã în interpretarea acestuia trebuie sã se þinã seama de situaþia concretã în care se gãsesc persoanele care râd. dacã este zgomotos. „haiahaia“. cristalin. 156-157). obscen este desemnat prin „faidifaidi“.). sunt intim conectate la culturã ºi pot servi la cunoaºterea valorilor sociale. 247). oamenii accentueazã o vocalã sau alta. 3) Râsul „în I “. oftatul. „Hihi“ (râs de „gâsculiþã“). Mahadev L. exprimã o bucurie rãutãcioasã. gângav. zglobiu. sonor. „hadahada“. nechezat. sub acest titlu apar: plescãitul. chicotit. populaþia Marathi din vestul Indiei (aproximativ patruzeci de milioane de oameni) desemneazã prin onomatopee opt tipuri de râs. Directoarea Institutului German de Studii Cerebrale. încet. În lucrãrile de analizã a comunicãrii nonverbale. Dacã plescãitul (un fel de „þ“ accentuat ºi uneori prelungit) apare ca o constantã în vorbirea unora (trãdând . gros. exagerarea. Birkenbihl (1979/1999. uneori. contagios. iar râsul aprobator prin „hashas“. gradul de tensiune nervoasã ºi intensitatea sunetului dau informaþii suplimentare asupra naturaleþii râsului. b) factorii socioculturali externi ce declanºeazã aceastã experienþã cognitivã. dresul vocii. semnale. reþinutã. „Huhu“ exprimã teamã ºi spaimã (cu greu s-ar putea spune cã este vorba despre râs). înãbuºit. Vera F. hohotitor. d) manifestãrile externe. c) plãcerea derivatã din aceastã experienþã. gâlgâit. intermitent. bâzâitor. exprimând prin aceasta – cu o probabilitate acceptabilã – diferite stãri psihice ºi intenþii comportamentale. am atras atenþia asupra valorii de comunicare a râsului ºi am subliniat cã. Vera F. adesea neconºtientizatã. hârâit. având ca rezultat o stare de bucurie spiritualã. la ceremonii funebre etc. iar cel de complezenþã. Râsul vulgar. prelung. ca rezultate ale activitãþii cognitive ºi intelectuale de percepere ºi evaluare a stimulilor declanºatori ai umorului (incongruenþa. clar. prezentând aceeaºi tipologie a sonoritãþii râsului. Când am analizat expresiile faciale. strident. 5) Râsul „în U“. râsul poate fi: ascuþit. ºuierat. piþigãiat. 4) Râsul „în O“. o ameninþare. susþine cã „tipul de vocalã. fonf. râsul are determinãri culturale specifice. între care ºi cele legate de vocalicã. 2) Râsul „în E“. pentru a desluºi semnificaþia acestui act de comunicare. subþire. „Hehe“ (râs behãit) exprimã dispreþul. Bucã. Râsul gingaº al unui copil se numeºte „huduhudu“. „hihi“. atunci când râd. El înþelege prin umor: a) experienþa cognitivã. zgomotos (M. „Haha“ exprimã bucuria ºi lipsa stresului. 196-198). exprimã o dozã de neîncredere. Din punct de vedere sonor. cel nechezat. dar ºi denumiri diferite. Diferitele feluri de a râde au nu numai semnificaþii.

L. ªi ce miros este mai suav decât cel al iubitei? Mirosul este un semnal. agrementat cu multe oftaturi) nu-i atrag pe ceilalþi. În încheierea discuþiei despre vocalicã. ºi încã unul dintre primele utilizate în evoluþia vieþii pe pãmânt. Semnalele chimice au avantaje (ocolesc obstacolele. supranumiþi ºi „socio-hormoni“. Tabelul 2. În prezent. 188-189). dupã M. din 20/02/2004. au o mare eficienþã energeticã ºi o gamã de transmitere a informaþiilor considerabilã) ºi dezavantaje (lentoarea transmisiei. Dispozitivul are douãzeci de arome de bazã. Knapp. 199). ºtire preluatã de Evenimentul zilei. Birkenbihl (1979/1999. Caracteristicile paralingvistice ale emoþiilor (J. dar ºi în viaþa de zi cu zi – ca fiind semnul unei dureri profunde. 3649. s-a anunþat în presã cã „Un furnizor britanic de servicii Internet intenþioneazã sã lanseze pe piaþã un dispozitiv cu esenþe de parfum. etologii studiazã feromonii. Aristotel remarcase. 20). dimpotrivã. 62) Emoþia Supãrarea Tristeþea Intensitatea Tare Redusã Nivelul Înalt Jos Timbrul Zgomotos Rãsunãtor Viteza Rapidã Lentã Inflexiunea Neregulatã În coborâre Ritmul Neregulat Neregulat Rostirea Rapidã Neclarã Dincolo de aceste date de cercetare ºtiinþificã. gemetele ºi oftatul au fost interpretate – în psihanalizã. dat fiind rolul lor în organizarea vieþii gregare.86 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura o anumitã lipsã a controlului în exprimarea verbalã). Curând. Încearcã „sã elimine simbolic acel ceva“ – este de pãrere Vera F. tuºesc ºi – de ce sã nu o spunem?! – râgâie „par sã se elibereze de ceva“.3). 1990. 63. dar abia la sfârºitul secolului al XIX-lea entomologul francez Jean Henri Fabre (1823–1915) a demonstrat cã la anumite specii de fluturi masculii sunt atraºi de mirosul emanat de femele. la fel ca o imprimantã“ (The Times. 1964. ca o curiozitate. ilustrãm cu cercetarea lui J. toate pãcãtuind prin ignorarea gândirii probabiliste ºi prin încãlcarea „axiomelor comunicãrii nonverbale“. Davitz. care prin combinare pot produce 60 de mirosuri diferite. Un astfel de oftat nu poate fi decât sincer – cred cei mai mulþi dintre noi. îndrãgostiþii îºi vor putea transmite e-mail-uri… parfumate. 1975/2003. Încã din Antichitate se cunoaºte rolul esenþial al mirosului în lumea animalã. care poate fi conectat la computer. Un motiv în plus sã ofteze! Dresul vocii. existã multe observaþii necontrolate ºi mult mai multe speculaþii. atenuarea) (E. ca ºi tuºitul (când nu are o explicaþie medicalã) oferã o anumitã informaþie despre interlocutori. îi îndepãrteazã. Cât de nefericit sunã „Of. împãrtãºind durerea astfel exprimatã.O. nr. nu doar a unuia singur (Tabelul 2. p. Wilson. atracþia fluturilor pentru anumite mirosuri. Davitz (1964) posibilitatea diferenþierii emoþiilor prin luarea în calcul a unui ansamblu de semnale paralingvistice. Cei care îºi dreg ritmic vocea. Doamne!“ ºi cât de frecvent îl auzim. Olfactica: semnalele olfactive În primele luni ale anului 2004. se transmit ºi prin întuneric.R.R. Cei care ºi-au fãcut un obicei din a se vãita (pe un ton plângãreþ.3. Termenul de „feromoni“ a fost introdus în vocabularul ºtiinþelor biologice în 1959 .

Aºadar. dar – fireºte – nu extrapolãri.H. Identificarea în structura geneticã a unei formaþii numitã major histocompatibility complex (MHC) a condus la supoziþia cã ºi oamenii folosesc feromonii ca semnal olfactiv pentru recunoaºterea similaritãþii genetice. mai ales. s-a probat experimental cã sensibilitatea olfactivã intervine decisiv în ataºamentul femelei faþã de propriii pui. respectivul viþel este acceptat ca descendent propriu. experimentele pe animale au arãtat cã eliminarea mirosului degradeazã comportamentul sexual al animalelor. Nicolaides (1974) – cã fiecare individ posedã un miros distinctiv. Charles Darwin admitea cã. Feromonii sunt substanþe chimice care „servesc atât sistemului endocrin pentru dezvoltarea schimburilor în cadrul organismului (primer pheromones).A. J. 112). bãieþi sau fete.J. dar sugereazã direcþii de studiu ºi în ceea ce priveºte comportamentul uman. Porter ºi colaboratorii sãi (1981. 2003. dacã nu au „prizã de contact olfactiv“. fireºte. ºoareci. grupare. Lewis. permiþând comparaþii între comportamentul uman ºi comportamentele animalelor. în evoluþia speciilor. Experimentele realizate de C. Fabes. de exemplu. mamele au identificat cu precizie mirosul scutecelor . La albine. 1984). Wedekind et al.D. La hamsteri. (1995) au condus la concluzia cã femeile preferã bãrbaþii în funcþie de MHC-ul lor: unor femei tinere li s-a cerut sã miroasã tricourile purtate 48 de ore de diferiþi bãrbaþi ºi sã evalueze care emanã mirosul cel mai plãcut. dat fiind faptul cã sistemul olfactiv este similar din punct de vedere anatomic ºi electrofiziologic la multe specii. extirparea bulbului olfactiv compromite definitiv comportamentul sexual. îi resping. Acceptarea pe baza prizei de contact olfactiv este totalã în primele minute dupã naºtere.S. în consecinþã. Dacã în acest rãstimp li se aduce un viþel nou-nãscut. 1985. de 10 la sutã dupã ºase ore ºi lipseºte complet dacã nou-nãscutul este prezentat dupã douãsprezece ore. în proporþie de 30 la sutã dupã o orã. o „semnãturã chimicã“ ºi un mecanism de recunoaºtere olfactivã a similaritãþii genetice (R. cât ºi pentru a provoca un rãspuns imediat din partea unui organism-þintã (relase pheromones)“ (E. De altfel. Identificaþi mai întâi la insecte. pentru identificarea partenerilor sexuali. În experimentele pe care le-au desfãºurat. semnalele olfactive servesc multor specii de animale (furnici. feromonii împiedicã dezvoltarea altor regine ºi declanºeazã dansul nupþial. semnale. Porter. masculii cei mai odorifici atrag mai multe femele ºi. De altfel. De asemenea. 1983).H. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 87 ºi denumeºte substanþele volatile ºi odorante secretate de animale. Dacã în primele douãsprezece ore dupã ce îi nasc vacile nu-ºi miros viþeii. altul decât al lor.H. Experimentele din puericulturã au pus în evidenþã primordialitatea sensibilitãþii olfactive ºi la om: între copilul nou-nãscut ºi mamã se stabileºte pe aceastã bazã o legãturã biunivocã încã de la expulzarea fãtului (R. R. au mai mulþi descendenþi. Rogers. Porter ºi J. 352). orientare în spaþiu ºi. 1981. în cadrul cãruia feromonii au un rol important. R. Moore.M. McLaughlin. Astfel de cercetãri au. Se acceptã – pe baza cercetãrilor lui N. aplicabilitate în zootehnie. Un ºoarece cu centrul olfactiv distrus devine incapabil sã identifice femelele.Semne. Tendinþa a fost de a alege tricourile purtate de bãrbaþii care aveau MHC-ul diferit de propriul lor MHC (apud W. albine) pentru recunoaºtere. apãrare. Cernoch ºi F.E. 1983) au descoperit cã mamele au capacitatea de a identifica mirosul maieului propriului copil (comparativ cu mirosul maieului altor copii) ºi chiar de a diferenþia mirosul lenjeriei de corp a copiilor lor. Filsinger ºi R. Concluzia pare indubitabilã: comunicarea olfactivã intervine în alegerea partenerului de cuplu. Musculiþa Drosophila melanogaster îºi alege partenerul dupã miros. s-a descoperit cã ºi mamiferele secretã socio-hormoni.

Erik E. Cel puþin acestea sunt constatãrile experimentale comunicate de Marcel Guillot în 1965 la cel de-al IV-lea Simpozion mediteranean asupra sensibilitãþii olfactive. reacþioneazã diferit faþã de mirosul de mosc: bãrbaþii îl considerã foarte agreabil. pentru cã nu s-au produs încã probe irefutabile în legãturã cu natura rãspunsului la stimulii olfactivi: sunt rãspunsuri înnãscute sau învãþate? Ce se poate spune este cã „relaþiile sociale se bazeazã în parte pe procesele fiziologice. La douã zile dupã naºtere. Unii cercetãtori considerã chiar cã mirosul reprezintã un veritabil caracter sexual secundar.A. comparativ cu bãrbaþii? Rãspunsul este un „Da“ prudent. oamenii sunt capabili de performanþe deosebite: mirosul de mosc (o substanþã secretatã de o specie de animale rumegãtoare din Asia ºi care are efecte în planul sexualitãþii) îl receptãm chiar într-o concentraþie care nu depãºeºte 0.E. Sensibilitatea olfactivã a femeilor creºte în perioada ciclului menstrual. în timp ce la bãrbaþi sensiblitatea olfactivã este maximã dupã-amiaza. Russel. atingând pragul cel mai ridicat în momentul ovulaþiei.J. Totuºi. Au aceste date de cercetare vreo semnificaþie în comunicarea nonverbalã? Rãspunsul nu poate fi decât unul pozitiv. ceea ce corespunde dizolvãrii într-un bazin de apã cu lungimea de 1 km. Filsinger ºi R. Alte cercetãri experimentale au evidenþiat cã nou-nãscuþii recunosc mirosul laptelui matern încã de la vârsta de o lunã (M. dar dupã o sãptãmânã sau douã reuºesc destul de bine. Montagner.00004 miligrame pe litru. Hipersensibilitatea olfactivã creºte la femeile gravide. Fabes (1985. Interesantã este ºi constatarea privind fluctuaþia sensibilitãþii olfactive diferenþiatã la bãrbaþi ºi femei: sensibilitatea olfactivã a femeilor este mai accentuatã dimineaþa decât seara. lãþimea de 250 m ºi adâncimea de 10 m a unei cantitãþi de numai 100 de grame de mosc. 352). sociologice ºi medicale de pânã acum. apreciazã cã mirosul are un rol hotãrâtor în legãtura afectivã dintre mamã ºi copil. comparativ cu bãrbaþii. 354-356) invocã o serie de cercetãri care probeazã rolul comunicãrii olfactive (în particular. 1985. 1976). dar ridicã ºi întrebarea: este diferitã sensibilitatea olfactivã a femeilor. comparativ cu cele vizuale ºi auditive. În 1952. iar la vârsta de ºase sãptãmâni reuºita este deplinã (M. iar când împlinesc 4 ani doar 50 la sutã au o asemenea performanþã. Jacques Le Magnen a descoperit cã femeile sunt mai sensibile decât bãrbaþii numai la anumite substanþe odorifice (de exemplu.J. Filsinger ºi Richard A. în timp ce femeilor le produce repulsie. 1976). Este adevãrat cã în comunicarea interpersonalã adulþii se servesc într-o mai micã mãsurã de semnalele olfactive. al feromonilor) în relaþiile sociale. Psihologul H. Fabes. Spre aceastã concluzie converg cercetãrile psihologice. care au constatat cã . fapt ce explicã accesele de vomã în timpul sarcinii. Russell. Legãtura olfactivã mamã-copil se diminueazã pe mãsura creºterii în vârstã a copilului: la vârsta de 2-3 ani recunosc mirosul matern aproximativ 70 la sutã dintre copii. iar comunicarea chimicã prin miros nu poate fi ignoratã ca mecanism“ (E. ªi mai interesantã este constatarea cercetãtorului francez cã aceleaºi femei care respinseserã hotãrât mirosul de mosc au apreciat ca fiind „delicios“ parfumul în compoziþia cãruia moscul constituia ingredientul de bazã.J. Experimentul la care ne-am referit pune în evidenþã fenomenul de culturalizare a sensibilitãþii olfactive. la mirosul oxadolidului). Primele investigaþii le datorãm lui J. Sensibilitatea olfactivã crescutã a femeilor nu este evidentã decât dupã pubertate ºi pânã la menopauzã. Interesant este cã femeile. care a constatat experimental acest lucru. chiar în condiþiile în care postpartum nu au avut decât puþin timp contact cu copiii lor nou-nãscuþi. copiii nu reuºesc o astfel de performanþã.88 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura nou-nãscuþilor. Cowley ºi colaboratorilor sãi (1977). Investigaþiile trebuie continuate.

Dollard. debuteazã printr-o semnalizare chimicã facilitatã de fluturarea cozii. Wilson (1975/2003. Osgood). va avea ea însãºi aceeaºi fineþe ºi delicateþe. ce duce mirosul secreþiilor glandulare spre adversar. 1967. altele nu (subiecþii de experiment nu cunoºteau aceastã stratagemã). în încercarea de a clasifica mirosurile. Unele mãºti chirurgicale erau impregnate cu substanþe mirositoare care conþineau feromoni. (1978) au recurs la aceeaºi stratagemã a mãºtilor chirurgicale neimpregnate ºi impregnate cu substanþe mirositoare (androstenol). M. Flisinger et al. Când purtau mãºti chirurgicale impregnate cu androstenol (o substanþã din componenþa feromonilor). Din pãcate. existã o asemãnare subtilã între parfum ºi impresia pe care mi-o fac despre natura unei femei.T. atât cât ºtiu despre ele. E. Hall. 1967. natura sa va fi lipsitã de parfum.Semne. prin asociaþie. fatã bãtrânã. 1957. de franfipan etc. Black ºi C. În mod ciudat însã. Charles S. Subiecþii de experiment au fost rugaþi sã poarte mãºti chirurgicale în tip ce citesc respectivele CV-uri. În ceea ce le priveºte pe cele care folosesc parfumul de heliotrop. se substituie conþinutul obiectual al mirosului cu tonusul emoþional al senzaþiei olfactice. Peirce (1905/1990. ele semãnau. E. Variabilitatea aprecierii mirosurilor de la o persoanã la alta ºi de la o culturã la alta ridicã un obstacol. În experimentul pe care l-au montat. deºi o serie de savanþi au contribuþii foarte semnificative (P.. o grande dame. „Lupta de duhori“ îºi are corespondent în expresia vulgarã: „În sãbii sã ne luptãm sau în ciorapi sã ne mirosim?!“ De fapt. „miros înþepãtor“ sau „acru“. Berger ºi T. 1982. Ele sunt oarecum dificil de realizat ºi pentru cã nu s-a reuºit pânã în prezent o clasificare adecvatã a mirosurilor. . pe o scalã cu 15 adjective bipolare („Diferenþiatorul semantic“ al lui Ch. o psihosociologie a mirosurilor încã nu s-a scris. care atinge apogeul în luna aprilie. precum ºi puterea lor de a aduce în minte. De obicei. Luckman. Aplicaþiile studiilor asupra sensibilitãþii olfactive ºi a rolului mirosurilor în viaþa socialã. nu sunt deloc nesemnificative – aºa cum am vãzut. Kirk-Smith et al. Efectul feromonilor asupra evaluãrii atractivitãþii fizice a persoanelor a fost pus în evidenþã ºi de alte studii (S. nu uºor de trecut. Dacã ea nu foloseºte nici unul. „miros proaspãt“ sau „stãtut“ etc. femei. 385) descrie o spectaculoasã „luptã de duhori“ între doi masculi lemurieni cu coadã inelatã (despre care am amintit ºi în legãturã cu marcarea teritoriului). coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 89 feromonii influenþeazã evaluarea persoanelor. Adesea. În legãturã cu aceasta. calitãþi psiho-morale: Parfumul preferat al unei doamne mi se pare cã este oarecum în concordanþã cu fiinþa sa spiritualã. semnale.E. Edward O. apa de colonie ºi parfumurile adecvate vârstei. animale. subiecþii de experiment (bãrbaþi) evaluau candidatele mai negativ decât în condiþiile în care mãºtile chirurgicale nu erau impregnate cu substanþe mirositoare. inclusiv în comunicarea nonverbalã. îmi este de ajuns. Biron. confruntarea în perioada împerecherii. sexului ºi contextului sociocultural concret. femeile evaluau persoanele din fotografii (bãrbaþi sau femei) ca fiind mai sexy. cãsãtoritã. Am cunoscut douã femei care foloseau parfumul de trandafir. 274) a remarcat tendinþa mirosurilor de a se reprezenta pe ele însele. Dacã foloseºte parfumul de violete. cealaltã era o femeie tânãrã. au cerut unor subiecþi de sex masculin sã citeascã ºi sã evalueze CV-urile unor ipotetice candidate pentru ocuparea unor posturi de muncã. flori ºi construcþii. foarte gãlãgioasã ºi foarte iritantã. mai atractive. Nu ºtim bine ce înseamnã „miros plãcut“ sau „dezagreabil“. Subiecþii de experiment (bãrbaþi ºi femei) trebuiau sã evalueze.L. J. o serie de fotografii de bãrbaþi. 1984). miros frumos persoanele care nu miros deloc ºi miros ºi mai frumos persoanele care folosesc sãpunul. Neîndoios. Când purtau mãºti odorificate. Una era o artistã..

1972. Largey ºi D. 116). adãugãm noi. Managementul impresiei prin mirosuri se bazeazã pe acest stereotip.R. iar cei ai clasei de mijloc apeleazã la parfumuri fine pentru a lãsa impresia cã fac parte din categoria persoanelor cu status social superior. 119. actorii sociali au la dispoziþie douã practici fundamentale: deodorizarea (spãlarea cu sãpun. Watson (1972. Kineberg. al romilor. se parfumeazã oamenii? Au relevanþã socialã utilizarea substanþelor mirositoare utilizate în desfãºurarea serviciului religios?“ (G. La aceste întrebãri provocatoare intelectual. care au pus în evidenþã cã prejudecãþile sociale ºi rasiale au ca falsã justificare „mirosul urât“ al þãranilor. conflictul deodorizarea/odorizarea corpului uman? Meritã sã se dea un rãspuns ºtiinþific acestor întrebãri. Simmel. 1022) – atunci când. Watson. 1028)). însã. dând rãspunsuri la întrebãri precum: „Ce efecte au diferenþele culturale ºi de stil de viaþã asupra percepþiei ºi generãrii mirosurilor? Ce mentalitãþi sociale sunt atribuite percepþiilor ºi generãrii acestor mirosuri? Ce funcþii sociale au mirosurile? Mai specific: de ce negrii ºi persoanele din clasele de jos sunt stereotipizate ca fiind «urât mirositoare»? Cum este utilizat mirosul urât pentru justificarea respingerii interacþiunilor? Care este semnificaþia socialã a tabuului flatulaþiilor? Care este dinamica manipulãrii mirosurilor? Pentru ce. tratând în profunzime cele douã practici. 1021). Largey ºi David R. Largey ºi David R. iar utilizarea parfumurilor este strâns legatã de prezentarea ºi manipularea acestor identificãri“. Dungaciu. În De civilitate morum puerilium (Despre buna creºtere a copiilor). Erasmus din Rotterdam afirma cã „nu este civilizat sã pretinzi unui tânãr sã-ºi reþinã vânturile.P. se pot adãuga altele: influenþeazã mirosurile stereotipizarea grupurilor etnice sau profesionale? Existã o „amintire flash“ a mirosurilor? Cum se explicã „haloul mirosurilor“? Dar manipularea comportamentalã prin utilizarea parfumurilor? Ce forme a luat. Ca ºi în cazul frumuseþii fizice (The beautiful is good). altele rãmân sã fie studiate. Gale P. Mi se pare sagace observaþia celor doi profesori americani cã utilizãm practicile deodorizare/odorizare pentru a respinge stigmatizãrile sociale (apartenenþa la grupurile sociale considerate inferioare) ºi cã.90 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura O. sub aparenþa de urbanitate. cât ºi producãtor de mirosuri. mirosurile genereazã un halou: Who smells good is good (Cine miroase bine este bun). formulate de Gale P. 124). Elias.R. intermediarii peþesc o fatã. 177). dat fiind faptul cã Homo sapiens sapiens este atât receptor. negrilor sau evreilor ºi. . 1935. exponenþii grupurilor defavorizate folosesc parfumuri ieftine. se poate îmbolnãvi“ (apud N. în lumea arabã. Ideea discriminãrii sociale pe bazã de miros a fost reluatã de sociologii americani Gale P. Watson. apud G. 1939/2002. adesea o miros ºi o resping dacã nu „miroase dulce“? Este posibil sã afli dupã miros dacã o tânãrã este virginã sau nu – aºa cum comenta Havelock Ellis (1928)? Tabuul „vânturilor urât mirositoare“ s-a împãmântenit târziu. de-a lungul timpului. pentru nimic în lume cu contactul direct cu cei care miros a sudoarea muncii cinstite“ (apud S. de exemplu. Watson (1972). cãci. ventris flatum retineat. Largey ºi D. gargara cu apã de gurã. periajul dinþilor) ºi odorizarea (utilizarea loþiunilor ºi parfumurilor). 2003. Filosoful ºi sociologul german Georg Simmel credea cã „mulþi dintre cei care ar fi dispuºi la eforturi ºi sacrificii importante în folosul claselor defavorizate nu se împacã. De ce – aºa cum observa antropologul Edward T. muncitorilor. Aceastã regulã opereazã ºi în legãturã cu olfacþia. de clasã ºi sexualã. uneori. 1908) la cristalizarea acestui domeniu al cunoaºterii.P. publicatã în 1530. Pentru a mirosi social acceptabil. Hall (1969. Watson. G. Unele lucruri se cunosc. 1972. Procesul civilizãrii urmeazã regula: „Faptele ce nu demult erau permise sunt interzise astãzi“ – conchide Norbert Elias (1939/2002. observã cã „identitatea olfactivã este asociatã cu identificarea rasialã. Largey ºi David R.

Progresul hotãrâtor cãtre orele precise îl constituie. sutimi ºi miimi de secundã). 93). toate le nimiciþi…“ (apud E. timpul policronic se caracterizeazã prin efectuarea mai multor activitãþi deodatã ºi printr-o implicare mai puternicã a oamenilor în aceste activitãþi. chiar mecanizat. ca ºi termenii „cronografie“. ca ºi versurile lui Ovidiu: Tempus. ore. Analizând profunzimile Evului Mediu occidental. Munteanu ºi L. afectat de accelerãri sau de încetiniri“ (idem. timpul începe sã aibã preþ. cel mai tânãr dintre titani. Edward T. chronos. Dar sã-l lãsãm pe Jacques Le Goff (1978/1986a. „este mãsurabil. ritmat de slujbele religioase. nu prezintã nici o inovaþie tehnicã. semnale. Rhea. termenul de „cronemicã“ (chronemics) – invenþie lingvisticã propusã de Edward T. Timpul clopotelor este luat de timpul orologiilor. dupã cum la Atena se organizau Croniile. În mitologia greacã.Semne. Spre deosebire de acesta. luni. într-un text despre timpul muncii: „De fapt. 102) sã povesteascã: „Orologiile acestea ce se înalþã pretutindeni în faþa clopotniþelor bisericilor semnificã marea revoluþie a miºcãrii comunale în ordinea timpului“. minute. Istoricul francez Jacques Le Goff atrãgea atenþia cã „timpul liniar“ (specific economiei industriale) coexistã cu „timpul circular“ (asociat ciclurilor naturii. clopotul muncii. 104). inventarea ºi rãspândirea orologiului . este liniar. prin ºiretlicul soþiei sale. temându-se sã nu fie la rândul lui detronat. În 1355. 142) considerã cã „Timpul constituie una dintre bazele pe care se sprijinã orice culturã ºi în jurul cãreia se structureazã toate activitãþile. unul dintre copii a scãpat (Regina Mater i-a dat lui Cronos sã înghitã în locul nou-nãscutului o piatrã învelitã în scutece). tangibil ºi divizibil în pãrþi din ce în ce mai mici ºi mai precise (ani. este un timp teologic: începe cu Dumnezeu. marele istoric francez vorbeºte despre conflictul dintre „timpul bisericii“ ºi „timpul negustorului“ ca despre „unul dintre evenimentele majore ale istoriei mentale a acestor veacuri. sãptãmâni. „cronometrie“. Legenda spune cã. tras. referitor la timp). Înþelegerea diferenþei dintre timpul monocronic ºi timpul policronic este esenþialã“. 1996. ajuns stãpânul lumii dupã ce ºi-a detronat tatãl. Timpul se laicizeazã ºi se raþionalizeazã. Cronos era Saturn. zile. pãrintele tuturor zeilor ºi al oamenilor. / Omnia destruitis… („Timpule. Timpul bisericii. ritmului biologic). Hall (1959) pentru a desemna studiul funcþiei de comunicare a timpului (perceperea. Pentru negustori. are o direcþie ºi un sens. „cronometru“ etc. edax rerum. Activitatea meseriaºilor ºi a negustorilor impune mãsurarea mai exactã a timpului. ºi tu invidioasã trecere a vremii. Hestia. îºi devora copiii de îndatã ce se nãºteau (pe Demeter. evident. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 91 Cronemica: percepþia ºi semnificaþia utilizãrii timpului Etimologic. La romani. structurarea ºi utilizarea lui) – conþine particula „crono“ (gr. el relevã distanþa parcursã. locuitorii din Aire-sur-la-Lys primeau autorizaþie sã construiascã un turn ale cãrui clopote sã anunþe începerea muncii în postãvãrii ºi a tranzacþiilor comerciale. devorator al lucrurilor. Cronos. în cinstea cãruia se organizau Saturnaliile. Astfel a fost salvat Zeus. de momente moarte. Timpul monocronic este interpretat ca fiind liniar. invidiosa vetustas. fãrã îndoialã. Hera. Sunt memorabile cuvintele lui Seneca: Tempus nos avidum devorat et chaos („Pe noi ne înghite timpul cel lacom ºi neantul“). Hall (1988. 1978/1986. tuque. Poseidon). când se elaboreazã ideologia lumii moderne. dar ºi discontinuu. Munteanu. tinde cãtre Dumnezeu.-G. tãiat de opriri. de clopotele care le anunþã. ªi mai departe. de frânghii. secunde. 306). personificarea cerului. ceea ce înseamnã cu mâna. Hades. sub presiunea alunecãrii structurilor ºi practicilor economice“ (Le Goff.

timpul formal ºi timpul informal. de exemplu – este aproape obligatoriu. Dezvoltarea societãþilor umane ºi mai ales mcdonaldizarea presupun ghidarea activitãþilor din ce în ce mai mult dupã timpul obiectiv. modulul misiunii Apollo 11 nu mai dispunea decât de o cantitate de combustibil pentru încã zece secunde de zbor. iar al doilea sfert de veac al secolului al XIV-lea îl vede aplicat în orologiile urbane. cel puþin în cultura noastrã. În schimb. La noi. În The Silent Language. În culturile monocrone. Catalonia. precum America de Nord ºi Europa. Timpul tehnic. 128) apreciazã cã „timpul tehnic este mai puþin relevant pentru codul cronemic“. Dar chiar dacã nu mã suna nimeni. Pentru a deveni Homo faber. aratã gradul de dezvoltare al ºtiinþei ºi tehnicii la un moment dat. iar nu dupã timpul personal sau subiectiv. Burgoon. Gill Woodall (1989/1996. Flandra. În situaþii oficiale nu ai voie sã întârzii nici cinci minute. Secretara l-a anunþat cã rectorul îl roagã sã nu se supere cã va fi nevoit sã mai aºtepte puþin. Colegul nostru se gândea cã va aºtepta în continuare zeci ºi zeci de minute. A te lãsa aºteptatã sau – de ce nu?! – aºteptat poate fi un truc pentru a te face ºi mai mult dorit. s-a împãmântenit expresia „punctualitate nemþeascã“. Se spune despre americani cã sunt întrecuþi numai de nemþi ºi de suedezi în ceea ce priveºte orientarea activitãþilor în funcþie de timp. secolul al XIV-lea. chiar dacã reprezintã cauza realã a întârzierii. în sfârºit. cu siguranþã. Mi-a povestit un coleg cã la angajare a fost chemat de rectorul instituþiei de învãþãmânt superior sã se prezinte la ora 10 a. David B. ora în sens matematic. Cu cinci minute înainte era deja în anticamerã. A trebuit sã rãspund. Desfãºurarea relaþiilor interpersonale depinde într-o mare mãsurã de punctualitatea partenerilor. dar poate fi ºi un semn al incapacitãþii persoanei în cauzã de a organiza activitãþile. punctualitatea este înalt valorizatã. Anglia meridionalã. poate indica lipsa de importanþã pe care o acorzi întâlnirii. tot nu vã . Punctualitatea reprezintã unul dintre cele mai importante elemente din sistemul timpului informal. mãsurat uneori cu o precizie uluitoare – zborurile cosmice sunt un bun exemplu –. care promoveazã.m. timpul informal (regulile ºi expectaþiile legate de percepþia ºi utilizarea timpului. „Nu a venit tramvaiul!“ sau „Nu am gãsit taxi!“ sunt scuze care nu mai prind. Hall susþine cã în orice culturã se pot distinge trei sisteme temporale distincte: timpul tehnic. În momentul aselenizãrii. dupã circa cinci minute uºa cabinetului se deschide ºi rectorul îºi invitã noul angajat. În unele situaþii. Principiul acestei invenþii este însuºit la sfârºitul secolului al XIII-lea. a depãºi cu 15-30 de minute ora fixatã pentru o întâlnire – o vizitã la domiciliul unui coleg. despre stima de sine sau despre atitudinea faþã de ceilalþi. scuzându-se: „Am fost sunat de la minister. 125). a cãror arie geograficã este tocmai cea a marilor zone urbane: Italia de Nord. a sistemului roþii cu dinþi. Buller ºi W. În realitate. Franþa septentrionalã. timpul formal (modul tradiþional în care este în mod conºtient privit timpul) ºi. Germania“ (Le Goff (1978/1986b. ca sã nu mai vorbim de lipsa bunului simþ. În America Latinã a întârzia la o ºedinþã sau la orele de curs nu reprezintã ceva negativ. a douãzeci ºi patra parte a zilei. pe care le-am învãþat în cursul socializãrii ºi de care nu ne dãm totdeauna seama) furnizeazã o serie de informaþii despre tipul ºi nivelul socializãrii. „mãsurat cu ceasul“ (clock time). „Am sosit exact la ora fixatã!“ nu bucurã niciodatã gazda. Judee K. Cel ce depãºeºte aceastã etapã esenþialã este.92 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura mecanic. La 10 punct a sunat telefonul. Nu acelaºi lucru se poate spune ºi despre culturile policrone din Africa sau din America de Sud. „A fi la timp“ depinde de contextul situaþional concret. În alte situaþii. strãmoºii noºtri au trebuit sã ajungã Homo metricus. a întârzia cinci minute impune sã-þi ceri scuze. mai ales. Edward T. sã explici ce s-a întâmplat sau sã inventezi un motiv plauzibil cât mai credibil cu putinþã.

mai ales cã rectorul a dispus sã i se acorde ca salariu „maximum din ceea ce este legal“. punctualitatea are alþi parametri – dupã cum raporteazã R. modelul „timpului imprecis“ (diffused-point time pattern). Exactitatea ceasurilor în diferite þãri (dupã G. pentru cultura europeanã ºi pentru populaþia urbanã. Se pare cã cei doi universitari adoptaserã acelaºi model cultural (displaced-point time pattern). 342) Deviaþii exprimate în minute Japonia SUA Taiwan Marea Britanie Italia Indonezia 0. Cele spuse sunt valabile. nici mai puþin decât o hoþie. în unele culturi. dupã mersul soarelui pe bolta cereascã etc. A lua din timpul altora este nici mai mult. Relaþiile interpersonale au de suferit ºi atunci când modelele culturale de utilizare a timpului sunt disimilare: o persoanã adoptã modelul „timpului precis“ (displaced-point time pattern). luând ca indicator exactitatea ceasurilor (Tabelul 2. care îºi aminteºte cu plãcere de acel episod. care considerã timpul mai lax. Pentru un om de afaceri din SUA. Levine et al. 1996/1998. Johnes. cea de-a doua. ªefii care îºi bat joc de timpul altora ar trebui sã-ºi aminteascã mereu povestea cu Harry Truman. Tabelul 2. Johnes. mãsurarea timpului dupã elemente naturale. în cea mai mare mãsurã. 19 1. preºedintele Statelor Unite ale Americii la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. nu opereazã atât de drastic. Aþi fi putut sã credeþi cã un rector nu are nimic de fãcut…“. în Brazilia. conotaþia omului de succes este de a întârzia (apud G. rãspunsul lui Truman a fost sec: încã 45 de minute! ªi a ºi explicat: „Când eram tânãr senator de Missouri. 25 Notã. semnale. acest jurnalist m-a fãcut sã-l aºtept o orã ºi jumãtate“. 50 3. Levine ºi E. Când a întrebat dacã mai are mult de aºteptat.4). Aºa îºi exprimã aceºtia importanþa. 56 0. De asemenea. 1996/1998. dar ºi dupã performanþele în mãsurarea timpului. prima persoanã se prezintã exact la ora fixatã pentru întâlnire în oraº. 90 1. a-i þine la uºã pe subordonaþi face deliciul ºefilor. (1980). Numerele mai mici aratã ceasuri mai exacte Se observã cu uºurinþã cã japonezii au. . 20 1. sentimentul valorii timpului. La scurt timp dupã ce devenise preºedinte. cealaltã. în general. Jurnalistul a fost lãsat sã aºtepte mai mult de 45 de minute.Semne. Wolff au prezentat în revista Psychology Today (1985. Ar fi bine venitã o investigaþie privind exactitatea ceasurilor publice din Bucureºti.4. ªi o lipsã crasã de politeþe. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 93 primeam la ora fixatã. apare dupã 20-30 de minute. a fi la timp la o întâlnire prestabilitã are conotaþia „omului de succes“. R. Într-o asemenea situaþie. dar ºi capacitatea tehnicã de a-l mãsura cu exactitate. Punctualitatea trebuie evaluatã ºi dupã modelul cultural. Uneori. 28. 35) rezultatele unei investigaþii care aratã diferenþele culturale în ceea ce priveºte importanþa acordatã mãsurãrii timpului în diferite societãþi. de exemplu în Brazilia. Inutil sã mai spunem cã interviul de angajare s-a soldat cu încadrarea în institut a colegului nostru. În mediul rural tradiþional. a acceptat sã dea un interviu unui jurnalist reputat. uitând cã suntem trecãtori prin viaþã ºi prin funcþii. doar time is money. 342).

Timpul mãsurat cu ceasul presupune o dihotomie clarã între muncã ºi timpul liber. Timpul mãsurat în funcþie de activitãþi este specific epocii preindustriale. pozitive sau negative. „Periuþelor!“ – ne-a apostrofat noua noastrã colegã. Thompson (1965) a descris douã tipuri de timp: „timpul mãsurat dupã activitãþi“ ºi „timpul mãsurat dupã ceas“ („task“-and-„clock“-oriented notation of time). timpul zboarã.P. când aºteptãm liftul. trântind uºa în urma ei. uºa s-a deschis brusc ºi noi. de „zi-luminã“ sau de „zi-muncã“. 71). în zonele rurale se vorbeºte ºi azi de „lucru cu ziua“. Este definitoriu pentru revoluþia industrialã. Aºteptarea se subordoneazã modelelor culturale de utilizare a timpului (L. În anii studenþiei. 1998. fiind – dupã autorul citat – mai apropiat de om ca înþelegere (humanely comprehensible). crezând cã. ne enervãm pentru cele câteva secunde pierdute. nu plecãm?!“ Cu greu am convins-o sã mai aºteptãm încã cinci minute. Venim la garã în mod obiºnuit cu 15 minute înainte ca trenul sã tragã la peron – ºi considerãm acest lucru firesc –. Din aceastã perspectivã. timpul de aºteptare transmite un semnal cronemic puternic. Paolucci în lucrarea Tempi postmoderni (1993) – „nu poþi sã schimbi în întregime timpul în bani“ (apud J. În studiile sociologice consacrate „bugetelor de timp“ se face distincþie între „timpul ºtiinþific“ (determinat matematic) ºi „timpul social“. În grupa noastrã tocmai se transferase de la Universitatea din Cluj o studentã. Sullivan. Prezenþa la cursuri era obligatorie. clujanca s-a ridicat din bancã ºi ne-a întrebat: „Ce facem. Abordarea sociologicã a utilizãrii timpului relevã lucruri foarte interesante. Noi am rãmas în aºteptare. care nu strãlucea decât prin drãgãlãºenie. care implicã anumite trãiri emoþionale. La noi. dar ni se pare o veºnicie rãstimpul de încãrcare a programului la computerul personal. Când ne aºteptãm iubita/iubitul. mãsurat în secunde. colega nou-venitã a sãrit în picioare ºi… dusã a fost. în sfârºit.94 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Strâns legat de punctualitate. Cuvinte-cheie Artefactele Cronemica Culturã de contact Culturã de noncontact Distanþa intimã Distanþa personalã Distanþa publicã Distanþa socialã Expresiile faciale Faþã neotenicã Haptica Intonaþia Kinezica Moda Oculezica Paralimbajul Proxemica Râsul Semnalele olfactive Spaþiul sociofug Spaþiul sociopet Teritoriul Timbrul vocii Timp monocronic Timp policronic Vestimentaþia Vocalica Vocea Zâmbetul . înseamnã bani! Dar – aºa cum remarca N. La un moment dat. Ce o fi fost în capul ei? Probabil. Doob.W. Când cele cinci minute au trecut. Referitor la timpul de aºteptare. Gershuny ºi O. ne-am ridicat sã-l salutãm. Dupã zece minute de aºteptare. sã vã mai spun o poveste. 10 sau 12 ore. a venit profesorul. un displaced-point time pattern. E. fãrã a se preciza dacã este vorba de 8. 1971) ºi are o încãrcãturã subiectivã puternicã. aveam un profesor care obiºnuia sã întârzie cam mult la ore.

Hall? În ce cazuri zâmbetul este o obligaþie profesionalã? Zâmbesc mai mult femeile decât bãrbaþii? De ce? Care sunt funcþiile hainelor? Arãtaþi cum funcþioneazã simbolismul culorilor hainelor pe care le purtãm.Semne. Ce relaþie existã între statusul social ºi atingeri (contact cutanat)? Prin ce se caracterizeazã feþele neotenice? Ce caraceteristici ale vocii intervin în comunicarea nonverbalã? Arãtaþi cum influenþeazã mirosul spaþiul de interacþiune a persoanelor. semnale. Birdwhistell. În ce constã „paradoxul modei“? Descrieþi stilul dv. de a strânge mâna persoanelor cunoscute cu care vã întâlniþi. Care este deosebirea dintre timpul monocronic ºi timpul policronic? . coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 95 Probleme recapitulative Care este sistemul conceptual al kinezicii? Descrieþi miºcarea ochilor spre dreapta ºi gura deschisã folosind sistemul de pictograme propus de Ray L. Ce semnificaþie au cele patru tipuri de distanþe stabilite de Edward T.

.

femeile sunt proaste. ºi fruntea-i este micã. Mersul Sau statul ei sunt una. spune-mi. scena 3). CLEOPATRA Chipul Când au rotund. CLEOPATRA […] Nu e Nimic în ea în stare sã atragã. Nu aratã Decât un trup neînsufleþit. ce culoare are pãru-i? SOLUL E castaniu. Dar. […] Glasul Cel stins ºi talia piticã nu pot Iubire sã inspire. exerciþii fizice.Septimiu Chelcea ºi Adina Chelcea Capitolul 3 Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale Sã ne fie îngãduit sã începem discuþia despre mesajele corpului uman reproducând un fragment din Antoniu ºi Cleopatra de William Shakespeare (Actul III. Statuie. desigur. Constituþia corporalã ne este datã de la naºtere. stãpânã. CLEOPATRA Dar glasu-i auziºi? Vorbeºte tare? Vorbeºte stins? SOLUL Vorbeºte stins. În acest capitol vom discuta despre relaþia dintre constituþia fizicã ºi personalitate. Mersul oare Îi e mãreþ? […] SOLUL Mi s-a pãrut cã se târeºte. CLEOPATRA […] Fiinþa-aceea nu-i deosebitã. stil de viaþã sau artefacte. dar ºi despre stereotipurile sociale care stau la baza „prejudecãþilor corporale“. CLEOPATRA Dar faþa-i este lungã? E rotundã? SOLUL Rotundã e din cale-afarã. chiar dacã asupra acestei „materii prime a personalitãþii“ mai putem interveni într-o micã mãsurã prin dietã. CLEOPATRA Nu va putea atuncea s-o iubeascã. […] Ce vârstã-i dai? SOLUL Treizeci de ani a depãºit. ªi nu fiinþã vie pare. luminãþia-voastrã. CLEOPATRA E tot atât de-naltã ca ºi mine? SOLUL Mai scundã e. .

Hipocrat din Kos (460–375 î. dar denumirea tipurilor (sangvin. echilibrat. la nivelul limbajului de zi cu zi îi caracterizãm cu foarte multã uºurinþã pe unii cã sunt flegmatici. melancolic. se întrerup sau se înlocuiesc una pe alta excitaþia ºi inhibiþia.e. probabil. flegmatic) s-a pãstrat. Tipuri de activitate nervoasã superioarã Tipuri Sangvin Melancolic Coleric Flegmatic Caracteristici ale activitãþii nervoase superioare Puternic. care se manifestã în capacitatea de acþiune ºi de rezistenþã a þesutului neuronal ºi care are la bazã. manifestatã în rapiditatea cu care apar. capacitatea neuronului de a înmagazina ºi utiliza o cantitate mai mare sau mai micã de «substanþã funcþionalã». Amestecul acestor umori ar asigura starea de sãnãtate.a. Interesant ni se pare . excitabil Puternic. Tabelul 3. marile ansambluri umane. Avem în vedere colectivitãþile umane numeroase. foarte rãspânditã în Antichitatea timpurie. Teoria temperamentelor umorale. coleric.n). pãmânt (rece ºi uscat).e.d. preluatã ºi dezvoltatã de medicul grec Galenus (130–200 î.). 69) numea „materia primã a personalitãþii“ – ºi trãsãturile psihologice ale oamenilor existã un „raport de determinare lateralizat“. bilã neagrã. 2) mobilitatea proceselor nervoase.e. echilibrat. caracterizând – aºa cum a demonstrat savantul rus Ivan Petrovici Pavlov (1849–1936). Allport (1961/1981. 3) echilibrul proceselor nervoase. indestructibile ºi imuabile: aer (cald ºi umed). pe alþii cã sunt melancolici º. este pusã în discuþie de ºtiinþa modernã. Astãzi.) a descris „tipurile temperamentale“ sangvin. foc (cald ºi uscat). mobil Slab Puternic. inert Paul Popescu-Neveanu (1978. având la bazã viteza variabilã a dezagregãrii «substanþei funcþionale» din neuron. s-au elaborat diferite tipologii biologice ºi observaþiile privind corespondenþa dintre o anumitã constituþie fizicã ºi caracteristicile normale sau patologice ale persoanei s-au nuanþat. melancolic.98 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Somatotipologia Legãtura dintre constituþia corporalã ºi trãsãturile psihologice ale persoanei a fost stabilitã încã din Antichitate. potrivit cãruia natura este compusã din patru elemente necreate.1. laureat al Premilului Nobel pentru medicinã (1904) – tipurile de activitate nervoasã superioarã (Tabelul 3. Deºi nu existã tipuri temperamentale pure (aproximativ 60 la sutã dintre noi aparþinem unor tipuri intermediare ºi mixte).n. Concepþia pãrintelui medicinei se bazeazã pe sistemul filosofic al lui Empedocle (490–430 î. popoarele ºi grupurile de popoare. apã (rece ºi umed). în sensul cã influenþa predominantã vine dinspre biologie spre psihologie ºi doar într-o micã mãsurã ºi foarte lent dinspre factorii psiho-socio-culturali spre prezenþa fizicã a oamenilor. constând din distribuþia egalã sau inegalã a forþei (dupã cercetãrile noastre) ºi a mobilitãþii între cele douã procese nervoase fundamentale“. În timp. nici un specialist nu contestã cã între corp – ceea ce Gordon W. care a identificat nouã tipuri temperamentale. bilã galbenã ºi flegmã.m. 753) arãta cã tipurile generale de activitate nervoasã superioarã descoperite de Ivan Petrovici Pavlov „au fost stabilite luându-se drept criteriu urmãtoarele însuºiri ale proceselor nervoase fundamentale (excitaþia ºi inhibiþia): 1) forþa proceselor nervoase. neechilibrat.1). coleric ºi flegmatic dupã predominanþa în organismul uman a uneia dintre umori (hormones): sânge.n.

25). 53) 1 2 3 4 rezultatul unui experiment relatat de Gordon W. în ceea ce priveºte constituþia fizicã. sunt incapabile de performanþã. asociate acestor caracteristici fizice. 1989/1993. precum Vincent Sigaud (1912). cu trunchi bine dezvoltat. Se fac astfel suprageneralizãri . 1961/1981. Nu este nimic rãu. cele colerice sunt plasate în anticamera criminalitãþii etc.1. în primele decenii ale secolului trecut. În Franþa. 4) sangvin (dupã Allport. Marc Auliffe (1922) ºi F. 3) „tipul muscular“. Tissot (1935). Fãrã a cunoaºte aceastã tipologie. o serie de medici. care se particularizeazã prin statura mãruntã. identificând patru tipuri umane: 1) „tipul digestiv“. înclinaþia spre speculaþii abstracte ºi spre utopii (vezi Descamps. cele melancolice nu au valoare socialã. 2) „tipul respirator“.1). mulþi dintre noi sunt dispuºi sã foloseascã etichete de genul „Popescu este un tip intelectual. au legat caracteristicile psiho-morale de unul sau altul dintre marile sisteme fiziologice. Allport (1961/1981. în ceea ce priveºte caracteristicile psihologice. caracterizat prin energie ºi vitalitate. Rãu este când stereotipul se transformã în prejudecatã: persoanele sangvine sunt superioare. faþa de mari dimensiuni. Experimentul invocat de noi aratã cã percepþia celorlalþi se bazeazã pe stereotipurile pe care le dobândim prin observarea celorlalþi. 4) „tipul cerebral“.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 99 Fig 3. Georgescu un digestiv“ etc. ca un triunghi cu vârful în jos ºi. Reprezentãrile fiziognomice ale celor patru temperamente: 1) melancolic. 2) coleric. 52): peste 80 la sutã dintre subiecþii testaþi au recunoscut reprezentãrile celor patru tipuri temperamentale (Figura 3. chiar dacã nu ne dãm seama ce indicii am luat în consideraþie când am apreciat cã cineva aparþine unui tip temperamental sau altuia. ca un triunghi cu baza pe umeri. detectabil prin forma dreptunghiularã a capului ºi corpului ºi prin firea placidã ºi conciliantã. 3) flegmatic. având corpul ºi capul ca o parã. ºi o fire jovialã.

„Gândirea introvertitã se orienteazã în primul rând dupã factorul subiectiv […]. de regulã. Jung. iubeºte viaþa plinã de neprevãzut. Chiar dacã tipologia lui Ernest Kretschmer a rãmas doar ca moment în evoluþia încercãrilor de stabilire a somatotipurilor. este optimist. Spre deosebire de tipul extravertit. are mulþi prieteni. tipul introvertit nu se orienteazã cu precãdere dupã obiect. extravertit ºi introvertit. 17). schizotimicii reprezintã puritatea. sentimentul cã „ai pe cine te baza“. Immanuel Kant ar putea fi desemnat ca tip opus. este gata de ripostã. Nu duce. în douã tipuri generale. Darwin se avântã spre vaste întinderi ale realitãþii faptice obiective. gras) au temperament cicloid. cautã iniþiativa ºi în grup îºi asumã rolul de conducãtor. acþioneazã rapid. în sensul cã ciclotimicii sunt. evitã singurãtatea.G. devotamentul pasionat. dar incapabili sã efectueze concomitent mai multe activitãþi. este uimitoare asemãnarea cu tipologia propusã de Carl Gustav Jung. Sunt sugestionabili ºi uºor de convins. „cei care gândesc. Din punct de vedere psiho-moral. iar persoanele de tip constituþional leptosom (gr. psihiatrul elveþian se referã la Charles Darwin. aºadar. un tip intermediar. înclinaþie spre analize abstracte ºi sistematizãri riguroase. ca tip de gândire introvertitã normal. ci la un conþinut subiectiv“ – spune Carl Gustav Jung (1921/1994. corp subþire) au temperament schizoid. atât în sens bun cât ºi în sens rãu. Altruismul. Înfruntã riscul. iar schizotimicii. cu o structurã anatomo-morfologicã atleticã. rezervate faþã de alþii. senzaþia de bunã dispoziþie îi recomandã pe ciclotimici în relaþiile interpersonale. Dupã psihiatrul elveþian. Tipologia lui Carl Gustav Jung a fost dezvoltatã de psihologul englez de origine germanã Hans Jürgen Eysenck (1916–1997). de la experienþa concretã înapoi la lucrurile obiective. Psihiatrul german Ernest Kretschmer (1888–1964) a publicat în 1921 lucrarea Structura corpului ºi a caracterului. tinde spre agresivitate ºi îºi pierde uºor stãpânirea de sine ºi controlul sentimentelor. În opoziþie cu el. sunt extraverþi“ (C. schizotimicii s-ar caracteriza prin originalitate. Între cele douã extreme (cicloid – schizoid) se aflã tipul temperamental intermediar. este agreat de ceilalþi. fireºte. facem contrastul ºi mai puternic“ (idem. spontani. spontaneitatea contactelor umane. în cele mai multe cazuri. la care a adãugat. prin orientarea cãtre sine. La polul opus. Extravertitul tipic simte nevoia comunicãrii cu ceilalþi. Se exprimã mai bine oral decât în scris. având o slabã distribuþie a atenþiei. în timp ce Kant se opreºte asupra criticii cunoaºterii în genere. simt ºi acþioneazã sau. Pentru exemplificare. Au atenþia larg distributivã. Persoanele introvertite sunt contemplative. ci dupã factorii subiectivi. generozitatea. 83). abnegaþia desãvârºitã. Pe baza observaþiilor clinice. altruismul nelimitat. pyknos.100 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura care ne ajutã sã ne orientãm în hãþiºul relaþiilor interpersonale. Deosebit de sensibile. care „ar putea reprezenta tipul de gândire extravertitã normal. ciclotimicii ar fi „oameni dintr-o bucatã“. Din punct de vedere caracterial. într-un cuvânt. leptosom. Schizotimicii devin mai degrabã scriitori originali decât oratori strãluciþi. Dacã luãm un Cuvier ºi i-l opunem pe Nietzsche. dar nu ne oferã în nici un caz o bazã solidã pentru cunoaºterea ºtiinþificã a personalitãþii. Ernest Kretschmer a stabilit cã persoanele picnice (gr. Psihiatrul elveþian Carl Gustav Jung (1875–1961) a clasificat oamenii. Extravertitul este o persoanã orientatã spre lumea exterioarã. introvertiþi. extravertiþi. dupã cum se raporteazã la mediul înconjurãtor. introvertitul se caracterizeazã prin centrarea asupra lui însuºi. cãldura sufleteascã. care s-a bucurat de succes. Ciclotimicii au o gândire concretã. 1921/1994. bogatã în imagini plastice. trãiesc conformându-se nemijlocit condiþiilor obiective ºi cerinþelor acestora. fiind foarte buni povestitori. al doilea evocã factorul subiectiv. liniºtite. persoanele . 71). Dupã cum primul evocã faptele.

ca spre exemplu: mai mult endomorf decât mezomorf ºi cu atât mai mult decât ectomorf (formula 5–4–2). duc o viaþã ordonatã. oasele ºi muºchii puþin dezvoltaþi (asemãnãtor picnicului din tipologia lui Ernest Kretschmer). „mezomorful“ are o constituþie fizicã „pãtratã“. picioarele ectomorfe medii (notate cu 4) º. dominator. ºi ale colaboratorilor sãi. Sheldon (1889–1977). de la Universitatea Columbia. ezitant. În schimb. „ectomorful“ (astenic). reþinut în gesticulaþie. automulþumire. constituþie corporalã liniarã. pielea groasã ºi pãroasã.2).2. caracterizat prin braþe ºi picioare lungi. Reacþii rapide. evitând acþiunea sub impulsul momentului. anxios. Tipurile constituþionale ºi temperamentale (dupã W. gândire introvertitã. William H. Allport (1961/1981. Extremitãþi lungi. de profesie medic. fragil ºi delicat. fiecãrui tip constituþional îi corespunde un temperament de bazã (Tabelul 3. William H. ci trei note. Oasele ºi muºchii bine dezvoltaþi. reacþii lente. încordat. Sheldon. 71) manifestã o anumitã rezervã faþã de tipologia lui Ernest Kretschmer.m. atracþie pentru confort ºi mâncare. curaj. braþele scurte. Astfel.a. Stanley S. Astfel de tipuri constituþionale au fost numite „tipuri displastice“. constituþie corporalã „rotunjitã“. toleranþã. sociabilitate. Temperament Caracteristici psihice Relaxare. agorafobie ºi sociofobie. duritate faþã de suferinþa sa sau a altora. În plus. amabilitate. dezvoltare muscularã deficitarã ºi constituþie liniarã (asemãnãtor tipului leptosom în viziunea lui Ernest Kretschmer) (Figura 3. burta mare. diferitele pãrþi ale corpului pot primi scoruri care în final vor fi însumate: torsul poate fi mezomorf aproape perfect (notat cu 6). dezvoltare muscularã deficitarã. fiecare individ primea nu una. îºi bazeazã tipologia constituþiei corporale pe dominanþa uneia dintre cele trei foiþe blastodermice: „endomorful“ are o constituþie „rotunjitã“.H. Energic. atracþie pentru risc. somn adânc. Sheldon. acordã credit tipologiei ºi modului de lucru ale profesorului William H. 1940) Tipul constituþional Caracteristici fizice Aparatul digestiv dezvoltat.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 101 introvertite sunt înclinate mai mult spre lumea abstracþiilor decât spre viaþa practicã. claustrofobie. înclinaþii spre ºtiinþã ºi filosofie. Stevens ºi William Boose. propunând sã se acorde un punctaj de la 1 la 7 pentru fiecare dintre caracteristicile tipurilor endomorf. κi autoanalizeazã perpetuu sentimentele. constituþie corporalã „pãtratã“. mezomorf ºi ectomorf care pot fi identificate la una ºi aceeaºi persoanã. Endomorf Visceroton Mezomorf Somatoton Ectomorf Cerebroton . corespunzând unor tipuri temperamentale mixte. Sheldon a imaginat ºi o modalitate mai precisã de mãsurare a corpului uman. dau dovadã de timiditate ºi lipsã de încredere în ele însele. Sheldon a observat cã unii bãrbaþi prezintã asemãnãri Tabelul 3. Gordon W. stimã de sine. robuºti. iau lucrurile în serios ºi fac planuri de viitor. muºchii ºi oasele puþin dezvoltate. zvelt. cu oasele ºi muºchii bine reprezentaþi (asemãnãtor tipului „muscular“). buni luptãtori. William H.d.2). instinctiv. nevoie de singurãtate. Conform teoriei lui William H. Tipurile extreme notate cu 7–7–7 sau cu 1–1–1 sunt pure abstracþii. Sheldon. arãtând cã psihiatrul elveþian „nu avea o modalitate sigurã de a mãsura constituþia fizicã ºi a neglijat factorul vârstã: schizofrenia tinde sã aparã mai devreme în viaþã decât tulburãrile maniaco-depresive ºi într-un moment în care constituþia fizicã tinde sã fie zveltã“. nevoie de autoafirmare ºi tendinþã spre aventurã. În realitate se întâlnesc diferite combinaþii.

S-ar pãrea cã avem dovada indubitabilã a acestui adevãr. Sheldon (1940) Masculin Tipul A: endomorf Feminin Tipul B: ectomorf Tipul C: mezomorf corporale cu femeile. Stevens (1906–1973) a rãmas un nume de referinþã în teoria mãsurãrii psihologice.2.102 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. Totuºi. ºi viceversa.H. S. Tipurile constituþionale stabilite de W. În cercetãrile realizate de William H. Diamond.3). spate ºi profil) s-a gãsit un coeficient de corelaþie r (rho) ridicat (+80) între tipurile constituþionale (în numãr de 76) ºi tipurile temperamentale (a observat studenþii timp de un an ºi a mãsurat. un numãr de 50 de caracteristici psihologice) (Tabelul 3. între care Stanley S. au probat unitatea dintre corp ºi psihic: corpul exprimã cu acurateþe caracteristicile psiho-morale. alte cercetãri (H. Sheldon ºi colaboratorii sãi (au fost fotografiaþi aproximativ 4 000 de studenþi. Sheldon ºi ale colaboratorii sãi. 1967) au constatat o corelaþie moderatã sau chiar o corelaþie zero (absenþa oricãrei . pe o scalã cu ºapte trepte. Winthrop. Cercetãrile lui William H. 1957. faþã. 3. A denumit ginandromorfie „constituþia femininã a bãrbaþilor“ ºi „constituþia masculinã a femeilor“.

În cercetãrile proprii.. cerându-li-se sã facã portretul psiho-moral al persoanelor respective). Descamps. prost 9… Trãsãturi dezirabile = 55: gentil 21. plinã de viaþã 14. vom spune ºi noi cã „existã ceva adevãrat în formula lui Sheldon (un fapt care confirmã numai credinþa noastrã tradiþionalã în aceastã paralelã fiziognomicã)“. Jones. viguroasã 10. endomorf ºi ectomorf. Bruchon-Schweitzer (1981) a prezentat unui numãr de 40 de adulþi 18 planºe cu siluetele celor trei tipuri identificate de William H. mulþumitã de sine 9… Trãsãturi indezirabile = 63: neglijentã 36. dulce 6. 1957. riguros 2… Ectomorf Trãsãturi indezirabile = 64: închis în sine 22. Sheldon (dupã M. 30) Endomorf + 79 – 29 – 32 Mezomorf – 23 + 82 – 58 Ectomorf – 40 – 53 + 83 Visceroton Somatoton Cerebroton corelaþii).H. calm 17. Rezultatele testului de corelaþie r în cercetãrile lui W. agresiv 10. Staffieri. spate ºi profil). inteligent 7. agresiv 4… . viguros 9. faþã. Sheldon (bãrbaþi ºi femei.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 103 Tabelul 3.4). proastã 6… Trãsãturi dezirabile = 76: discretã 22. intolerantã 9. 32) aduce în discuþie cercetãri care confirmã cã avem tendinþa de a asocia tipurilor constituþionale anumite trãsãturi psiho-morale. 1967) au pus în evidenþã cã „mezomorfismul reprezintã idealul cultural pentru bãrbaþi“. Descamps. complexat 9.3. cã femeile sunt mai severe în ceea ce priveºte evaluarea volumului corporal. antipatic 8… Trãsãturi dezirabile = 67: inteligent 20. visãtor 18. 1975. 1964. 1989/1993. M. plin de viaþã 8… Endomorf Trãsãturi indezirabile = 92: apatic 74. infantilã 15.-A. apoi tinerii. umor 4… Trãsãturi indezirabile = 80: meschinã 49. 74). complexatã 17. Mussen ºi Jones. cã bãrbaþii cu constituþie corporalã mezomorfã sunt consideraþi mai atractivi Tabelul 3. De acord cu Gordon W. Marc-Alain Descamps (1989/1993. 33) Tipul constituþional Somatotipul masculin Trãsãturi dezirabile = 76: dinamic 45. înfumurat 21. Allport (1961/1981. 1957. timiditate 22. Trãsãturile psiho-morale atribuite siluetelor reprezentând cele trei somatotipuri (N = 60) (dupã M. veºtejitã 15… Mezomorf Trãsãturi indezirabile = 66. proastã 4… Trãsãturi dezirabile = 76: maternã 19.-A. Numeroase cercetãri psihosociologice (Cavior et al. sociabilã 13… Trãsãturi indezirabile = 42: masculinitate 9. gentil 13. Fãrã a pretinde cã atinge problema de fond (relaþia dintre constituþia corporalã ºi caracteristicile psihologice ale persoanei). Kagan. Marc-Alain Descamps a gãsit cã tipul constituþional mezomorf este preferat. 1989/1993. maniac 5. A fost pus în evidenþã stereotipul legat de modul de atribuire a caracteristicilor psiho-morale în funcþie de tipurile mezomorf. bolnãvicioasã 16. timid 14: fragil 13.4. sportiv 20. dulce 9. care evalueazã mai pozitiv corpurile musculoase (Tabelul 3. sigurã pe sine 20. curtenitor 4… Somatotipul feminin Trãsãturi dezirabile = 115: decisã 60: sigurã pe sine 42.

mari variaþii de la o comunitate la alta ºi. Se pare. faþa este maleabilã pentru cã. ea se aratã celorlalþi. 1989/1996. intimã ºi personalã. Anaxagora (500–428 î. „Faþa. de altfel denunþatã de ºtiinþa modernã. Woodall. ele trebuie luate în considerare în încercarea de a identifica subcultura sau cultura cãreia îi aparþin persoanele. maleabil ºi public. se recurgea la o translaþie. Unicitatea rezultã din aceea cã nu existã doi oameni care sã aibã feþele identice. Bourgoon. nasul proeminent. este publicã. fiind relativ stabile ºi. prin cei optzeci de muºchi faciali.B. pielea ºi pãrul negru). el ne spune ceva despre viaþa psihicã a persoanei. Îi obliga sã recunoascã aceastã legãturã concepþia dominantã a unitãþii universului. buze subþiri. „Omul cu o mie de feþe“ nu constituie o excepþie. filosoful grec condamnat la moarte pentru necredinþa în zei. «înfrumuseþatã» ºi subiect al modei“ (ibidem). pentru cã cercetãrile au fost realizate în Statele Unite ale Americii. 1985. pãrul blond). nas cu nãri largi. care aprecia cã „oamenii ale cãror braþe ajung la genunchi sunt îndrãzneþi. nas pregnant. cinstiþi ºi spontani în raporturile cu ceilalþi. c) mongoloidã (ochi de culoare închisã. se acceptã cã existã trei mari clase de fizionomii: a) negroidã (ochi mari ºi rotunzi. În fine. 9). Aceste caracteristici. psihiatrul sovietic Vladimir Levi (1975/1978) face trimitere la „titanul Antichitãþii“. buze de grosime medie.B.n. Filosofii din Antichitate nu puteau sã nu facã legãtura între suflet ºi „ovalul luminos“ al fiinþei. independente de voinþa indivizilor. Omul cu pãr zbârlit este fricos. buze groase. de asemenea. intitulatã Physiognomonica ºi atribuitã lui Aristotel. 607). fizic. în bunã mãsurã. 1975/1978. pãrul de culoare închisã). nu a altor pãrþi ale corpului. Într-o lucrare deloc conformistã. chirurgie plasticã.). ca un cioc de corb. În cea mai veche lucrare de fiziognomonie. Fiecare dintre noi prezentãm mii ºi mii de feþe.K. b) caucazianã (ochi de mãrime medie. Faþa constituie un element fizic. pot fi compuse peste 7 000 de expresii – spune Anthony Synnot. atunci va avea ºi caracteristicile respectivului . cã bãrbaþii – cel puþin cei americani. de la animal la om: nasul butucãnos ca botul boului constituie un semn de lenevie.). este primul simbol al self-ului“ – aprecia Anthony Synnot (1989. 53). dar faþa este în acelaºi timp «fãcutã». nu constituie un cod de comunicare nonverbalã (J. una singurã credem cã ne reprezintã ºi „o compunem“ ori de câte ori vrem sã arãtãm cine suntem. în anii ’80 ai secolului recent încheiat – apreciazã la femei somatotipul mezomorf. este. unele caracteristici pot fi modificate în acord cu standardele de frumuseþe (vopsirea pãrului.104 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura sexual ºi mai eficienþi fizic (S. ci mult mai sus.G. de la o persoanã la alta. Chipul omului nu este mut. de numai 24 de pagini. Trebuie însã avut în vedere ºi faptul cã existã. pielea albã. Iatã de ce rupem fotografiile care nu ne reprezintã ºi le pãstrãm pe cele în care credem cã suntem noi cu adevãrat. în cadrul fiecãrei clase de fizionomii. Buller ºi W. albaºtri. Se presupunea cã dacã figura unui om prezintã asemãnãri cu înfãþiºarea unui animal. „ca urmare. viteji. cosmeticã etc. Deºi faþa ne aparþine.e. ca ale porcului. pielea gãlbuie. Dintre toate. nasul cu nãrile depãrtate. trãdeazã prostia. în cadrul comunitãþilor. Fiziognomonia ºi frenologia În prezent. În buletinul de identitate sau în paºapoarte suntem identificaþi prin fotografia feþei. D. Totuºi. În plus. spunea: „Ceea ce se aratã este o imagine a ceea ce nu poate fi vãzut“. exprimã imprudenþa etc. ca element unic. Oamenii care au buricul nu la mijlocul pântecului. 72). Omul cu gurã lãbãrþatã e îndrãzneþ ºi cutezãtor“ (apud Levi. nasul scurt. Kaiser. n-au o viaþã lungã ºi sunt impotenþi.

punând în corespondenþã sufletul cu zodiacul ºi figura omului cu cele ºapte animale zodiacale. sau „jupiterieni“ ºi sã se identifice chipuri umane de „tip bovin“ sau „leonin“ º. Cine s-ar mai gândi azi cã ridurile ar putea prezice soarta omului? Cine ar lua în serios concluzia cã o figurã umanã vag asemãnãtoare cu cea a unui berbec trãdeazã firea încãpãþânatã a omului? ªi totuºi… În secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea astfel de asocieri se bucurau de credit. Aºa s-a ajuns sã se vorbeascã despre „oameni lunatici“. S-a trecut de la studiul poziþiei planetelor pe bolta cereascã la observarea atentã a trãsãturilor feþei. cele mai revelatoare sunt expresia facialã. þesutul corpului ºi corpul (constituþia) dezvãluie ceea ce este înnãscut ºi relativ neschimbãtor (temperamentul). „Fiziognomonia animalã“ fondatã de Aristotel a fost preluatã ºi dusã pânã la limitã în Evul Mediu.d.a. În perioada Renaºterii. în timp ce structura muscularã ºi miºcarea dezvãluie trãsãturile dobândite ale personalitãþii“. c) structura oaselor.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 105 animal: dacã faþa lui sugereazã botul unei vulpi. s-au înmulþit considerabil tratatele despre fizionomii ºi.3. Gordon W. o figurã leoninã va exprima vitejie º.m. vei avea mai mare încredere în concluziile tale când gãseºti câteva semne care împreunã indicã un singur drum». Dincolo de astfel de speculaþii. ºi speculaþiile în jurul semnelor prevestitoare de fericire sau nenorocire.a. în preocuparea pentru cunoaºterea individualitãþii psiho-morale s-a produs o deplasare spectaculoasã: medicii au luat locul astrologilor. peste care se poate trece cu vederea. Allport (1961/1981. 52) considerã cã în Physiognomonica lui Aristotel „trei aserþiuni îºi gãsesc un sprijin în cercetarea ºi teoria modernã: a) deºi judecãþile pot fi bazate pe orice trãsãturã mobilã. Fig. o datã cu ele. atunci va avea un caracter viclean.3). Lucrarea De Humana Physiognomonia a lui Gian-Battista Porta. apãrutã în anul 1602. b) «este o prostie sã te bazezi pe un singur semn. Imagini din De Humana Physiognomonia (1602) .m.d. a contribuit semnificativ la fondarea „ºtiinþei fiziognomoniei“ (Figura 3. miºcãrile ºi gesturile. În secolul al XV-lea. Astrologii studiau bolta cereascã pentru a evalua caracterial oamenii ºi pentru a le prezice viitorul. sau „marþieni“. când „ºtiinþele oculte“ au exploatat doctrina unitãþii universului. 3.

Filosoful englez Francis Bacon (1561–1626) credea cã fiziognomonia „este o artã profitabilã. a nasului. Cât de hazardat este sã dai crezare semnelor figurii lombroziene? Sã ne gândim cã Johann Wolfgang von Goethe (1749–1832) avea fruntea joasã ºi teºitã. ar trebui sã-i spânzurãm pe unii oameni pentru forma nasului lor. în fine. orbitele ºi arcadele supraorbitale exagerat reliefate. fiziognomonia ca ºtiinþã. cranii turtite. În lucrarea Uomo criminale (1876). Voga fiziognomoniei s-a datorat calitãþilor de excepþional observator al comportamentelor expresive de care a dat dovadã Johann Kaspar Lavater. Johann Kaspar Lavater era pastor. cel mai de seamã reprezentant al filosofiei clasice germane.106 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Anumite „semne“ – configuraþia buzelor. fruntea joasã. cum s-a întâmplat când a confundat un criminal condamnat la moarte cu un om politic al vremii). ochi oblici foarte apropiaþi. 12). Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770–1831). criticii fiziognomoniei nu au întârziat sã aparã. la care a adãugat caracterizãri psihologice laconice sau mai ample. a respins. dacã ar fi sã aplicãm în practicã învãþãturile fiziognomoniei. În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Hoþii s-ar identifica prin mobilitatea obrajilor. Cel mai înverºunat critic al lui Johann Kaspar Lavater a fost filosoful ºi fizicianul Georg Lichtenberg. Cu toate cã faima pastorului elveþian cucerise Europa (la ºedinþele sale de fiziognomonie lua parte societatea înaltã a timpului) ºi partizanii lui îl considerau un adevãrat profet. care ne îngãduie sã-i deosebim pe cei buni de cei rãi. 627). pentru a-i frecventa pe unii ºi a-i evita pe ceilalþi“. Lucrarea lui Despre fiziognomonie (1775) a cunoscut numeroase ediþii (pânã în 1885. chiar înainte de a fi comis vreo crimã. În Fenomenologia spiritului (1807). care „a atacat fiziognomonia într-un eseu în care a expus cu o mãiestrie pânã azi neegalatã teza conform cãreia nu trebuie sã ne bizuim pe aparenþe“ (Levi. 1975/1978. medicul penitenciarelor din Padova susþinea cã infractorii pot fi identificaþi dupã maxilarele lor masive. îngrijoraþi ºi în permanentã miºcare. Într-unul din celebrele sale eseuri scria: „Ceea ce exteriorizeazã omul este o imagine a ceea ce este în interior ºi faþa este o expresie ºi o revelare a caracterului“ (apud A. Este adevãrat cã în ultimii sãi ani de viaþã o serie de pictori l-au înfãþiºat pe . Georg Lichtenberg i-a reproºat lui Lavater cã vede mai multe lucruri în nasurile scriitorilor decât în opera lor (aluzie la faptul cã Johann Kaspar Lavater afirmase cã geniul lui Goethe era dezvãluit de forma vârfului nasului acestuia) ºi cã. de asemenea. dar ºi începutul amurgului ei. ochii mici. dupã cum rezultã din portretele sale din anii 1777–1778. lungimea excesivã a bãrbie. sprâncene stufoase. care credea cã evaluarea psihologiei unei persoane dupã trãsãturile ºi proporþiile feþei depinde de bunãvoinþa lui Dumnezeu ºi de calitãþile mistice ale celor aleºi. maxilare puternice. s-ar particulariza prin craniu îngust. care a formulat o sutã de reguli pentru a întreprinde cu succes acest lucru. filosoful german Arthur Schopenhauer (1788–1860) a fost un adept convins al fiziognomoniei. Iatã cum îi descria Cesare Lombroso pe cei înclinaþi spre viol: urechi lungi. urechile clãpãuge ºi cãrnoase. 1989. nu de puþine ori surprinzãtoare prin profunzime ºi veridicitate (deºi a înregistrat ºi eºecuri lamentabile. proeminenþa deosebitã a pomeþilor. „Dacã vrei sã cunoºti firea unui om. Spre deosebire de Hegel. priveºte-i faþa“ – afirma Johann Kaspar Lavater. – au fost puse în strictã corespondenþã cu caracteristicile psiho-morale. Johann Kaspar Lavater (1741–1801) a reprezentat momentul de glorie al fiziognomoniei. a bãrbiei etc. nu mai puþin de 18 ediþii). Spovedaniile enoriaºilor lui din Zürich l-au ajutat sã compunã un album al feþelor umane. Synnott. nas turtit. umerii obrajilor proeminenþi. Ucigaºii. Cesare Lombroso (1835–1909) a încercat sã depisteze rãufãcãtorii dupã stigmatele figurii ºi dupã conformaþia craniului. nasul turtit.

Corespondenþa dintre forma nasului ºi caracteristicile psiho-morale ale persoanelor (dupã C. autoritar. mai ales când este vorba despre femei. independent (autodeterminare) Delicateþe. melancolic Îndrãzneþ. inhibiþie Extravertire. alegere. gânditor ºi om de ºtiinþã german cu o frunte înaltã. ambiþie Sensibilitate. ambivalent. p. Tabelul 3.F. foarte proeminentã (A. sã ne debarasãm de cunoºtinþele acumulate în domeniul psihologiei ºtiinþifice.5). multe lucrãri redactate azi susþin aceleaºi speculaþii depãºite de cunoaºterea ºtiinþificã. o preferinþã pentru feþele ovale. La fel au procedat mai târziu ºi sculptorii (vezi Larousse. puterea instinctelor. Blin. în lumea afacerilor. indecizie. impertinenþã. cerebralitate. Zedies. 1260). Birkenbihl. impulsiv. spiritual Voluntar. lung) Drept Concav (vârful ridicat) Cocoºat Cârn Convex Cãzut (cu vârful cãzut) Coroiat Linia nasului subþire Linia nasului latã Extremitate rotundã Extremitate ascuþitã Extremitate bilobatã Bazã îngustã (strâmtã) Bazã largã (dilatatã) Caracteristicile psiho-morale ale persoanei [Fire] rezervatã. 23-24) Nasul Puþin proeminent (mic. Totuºi. control Extravertire. Existã. de asemenea. cel puþin în cultura occidentalã. critic. chibzuit. descurcãreþ Retragere în sine. Fiziognomonia a înregistrat o anumitã revigorare în secolul XX prin reapariþia preocupãrilor privind „caracterologia“ ºi prin încercãrile de aplicare a ei. i-au înãlþat fruntea. Reproducem. modestie. ascetism Spirit duplicitar. curios. care. Noi credem cã atractivitatea „figurilor drãgãlaºe“ – despre care vom discuta când vom analiza mesajele figurii umane – se bazeazã pe aceastã programare ereditarã. cu faþa numai ochi ºi obrajii de faianþã. inclusiv a „fiziognomoniei chinezeºti“. pe piaþa de carte din România asemenea lucrãri au succes la vânzare. vitalitate (rezistenþã organicã) Bunãvoinþã.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 107 cel mai de seamã scriitor. „Puii de om“.). corespondenþa pe care o face Clément Blin (1996/2002. scurt) Proeminent (mare. prudent. impulsivitate Ca sã dãm crezare unor astfel de corespondenþe. sensibilitate puþin nuanþatã Neîncredere. organizator. rãbdãtor. 38). care este universul populaþiei vizate (întreaga populaþie de pe Terra. ar trebui sã ºtim care a fost metoda prin care s-au colectat datele. subtilitate Capricios. în semn de respect pentru genialul autor al dramei Faust. citat de V. . Sancta simplicitas! Suntem programaþi ereditar sã reacþionãm diferit când percepem diferite feþe. Parcã scrise cu patru sute de ani în urmã. Constatarea cã reacþionãm diferit dupã cum percepem anumite caracteristici ale feþei se verificã ºi în cazul persoanelor considerate atractive din punct de vedere fizic. asiaticii. Ar trebui.5. africanii. dominator Serios. dând crezare unor observaþii nesistematice ºi mai ales necontrolate – ceea ce ni se pare absurd. europenii etc. decizie. viclean. încredere. întreprinzãtor. rezervat. adaptare Perspicacitate. într-o formã sinteticã (Tabelul 3. discernãmânt (rezistenþã nervoasã) Putere. afirmare. 1996/2002. ce conþinut au termenii cu ajutorul cãrora s-au fãcut caracterizãrile psiho-morale. declanºeazã aºa-numitul „comportament parental de ocrotire“. probabil pentru ca sã nu contrazicã teoria lui Cesare Lombroso. 1979/1999. 23-24) între forma nasului ºi caracteristicile psiho-morale ale persoanei. delicateþe Receptivitate. cu fruntea bombatã ºi capul mult prea mare în raport cu corpul.

4. S-a constatat. Faþa cu receptorii senzoriali de dimensiuni mari (ochi. în funcþie de preferinþa lor.108 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura În 1984. faþa pãtratã (-25). S-a constatat preferinþa. pentru femeile cu faþã ovalã (indice + 65).-A. Descamps. Celelalte tipuri de feþe au produs o impresie negativã: faþa triunghiularã (-4).5) celei cu receptorii senzoriali de dimensiuni reduse. faþa dreptunghiularã (-8). cerându-li-se sã le clasifice în ordine. sã le asocieze unul sau mai multe adjective (dupã o listã alcãtuitã de cãtre cercetãtori) ºi sã indice meseria persoanelor din desene. Jeanberné au fãcut urmãtorul experiment: au prezentat unui numãr de 48 de persoane (24 de bãrbaþi ºi 24 de femei. 1989/1993. apoi pentru cele cu faþa rotundã (indice +11). câte 12 introverþi ºi 12 extraverþi din fiecare sex) ºapte desene reprezentând tot atâtea tipuri de feþe de femei (Figura 3. E. în primul rând.4). buze) este preferatã (indice +6. nãri. Cele ºapte tipuri de figuri feminine utilizate în experiment (dupã M. Marc-Alain Descamps. Mevel ºi E. 3. de asemenea. 51) Triunghiularã Ovalã Dreptunghiularã Rotundã Pãtratã închiºi Receptori senzoriali deschiºi . cã funcþioneazã un stereotip în atribuirea Fig.

plãcutã. durã. Brun-Ros. plinã de viaþã. taciturnã. scepticã. urechile. bonomã. Persoanã închisã în sine. influenþabilã. inteligentã. senzualã. descrie 81 de tipuri de nas. Persoanã încãpãþânatã. Asocierea dintre caracteristicile psiho-morale ºi tipurile de feþe ale femeilor ºi bãrbaþilor în experimentele realizate de Marc-Alain Descamps et al. De profesie. Cu puþine deosebiri. ochii. De profesie. 1989/1993. Dreptunghiularã Triunghiularã Cu receptorii senzoriali mari Persoanã plinã de viaþã. rigidã. tenace. dupã cum buzele femeilor sunt omoloagele labiilor organului genital. plãcutã. susþin concluziile amintite (Tabelul 3. severã. timidã. Ideea nu este chiar nouã. 50 de bãrbie. Persoanã deschisã. calmã. voioasã. seducãtoare. autoritarã. cu aceleaºi caracteristici ºi denumiri ca în experimentul anterior. ascunsã. decisã. Persoanã intuitivã. deschisã. De profesie. infirmierã. autoritarã. 43 de ochi. timidã. De profesie. veselã. calmã. visãtoare. de încredere. sigurã de sine. dat fiind numãrul enorm de combinaþii ce pot apãrea. Dincolo de faptul cã a pus în evidenþã stereotipurile legate de faþa femeilor ºi a bãrbaþilor. decisã. curajoasã. nasul. sensibilã. Bãrbaþilor/caracteristici psiho-morale Persoanã plãcutã. supusã. Rotundã Persoanã plinã de viaþã. amuzantã. expansivã. Persoanã sportivã. îngãduitoare. dupã Marc-Alain Descamps. Lewkovitch. amabilã. severã. înþelegãtoare. Persoanã energicã. subtilã. rece. Pãtratã Persoanã virilã. rezervatã. Marc-Alain Descamps (1998/1993. cadru de conducere sau militar. puternicã. voluntarã. durã. din material plastic – întocmai ca pe nas. exigentã. muncitoare. pãrul) în formarea impresiei despre ceilalþi. plinã de viaþã. vânzãtoare.6). tristã. Cu receptorii senzoriali mici . Nasul este considerat omologul penisului sau al clitorisului. 48) aduce în discuþie rolul elementelor constitutive ale feþei ºi capului (fruntea.-A. stewardesã. misterioasã. Descamps. Nu vom reþine aceste consideraþii. De profesie. ºef de atelier. Figeac ºi A. O investigaþie asemãnãtoare a avut ca stimuli ºapte desene ale tipurilor de feþe masculine. Persoanã deschisã. sensibilã. voluntarã. profesoarã sau artistã. 52-56) Tipul feþei Ovalã Femeilor/caracteristici psiho-morale ºi profesii Persoanã plãcutã. De profesie. tolerantã. anxioasã. de exemplu. arþãgoasã. hotãrâtã. bãrbia.6. nasul este organul care vorbeºte cel mai mult. chibzuitã. dar puþin cam apaticã. Este totuºi de reþinut cã. Persoanã închisã în sine. indecisã. Conform Tabelul 3. Persoanã serioasã. În magazinele cu suveniruri din Amsterdam turiºtii pot cumpãra sau pot fi miraþi sã vadã o pereche de ochelari fixatã pe un penis – se înþelege.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 109 caracteristicilor psiho-morale diferitelor tipuri de feþe. serioasã. amabilã. De profesie. gura. În secolul al XIX-lea se bucura de credit. gurmandã. precum ºi prejudecata asocierii dintre tipul feþei ºi profesie. grosolanã. (dupã M. Literatura problemei este extrem de bogatã în tipologii: J. veselã. bonomã. gurmandã. satisfãcutã de sine. severã. puþin inteligentã. ºtearsã. Cu astfel de tipologii nu se poate lucra. exigentã. rezultatele celui de-al doilea experiment. dacã avem în vedere cã în 1848 la Londra vedea lumina tiparului o lucrare cu titlul Nasologia: Sau sugestii pentru o clasificare a nasurilor (Nasology: Or Hints Towards a Classification of Noses) de Eden Warwick. 58 de frunte. îngãduitoare. autoritarã. ridurile. 18 de buze etc. dezagreabilã. realizat tot în 1984 de Marc-Alain Descamps în colaborare cu C. voluntarã.

35. descoperind noi ºi noi „organe“. 22.G. prin lucrãrile sale (în special Phrenology. „frenologia“. 25. Destructivitate 7. ci craniul. 30. 29. aptitudinilor ºi dispoziþiilor morale). Tendinþa de a locui mereu în acelaºi loc 4. puternic definite ale gurii trebuie cã sunt copii ale labiilor roºii“. Inventivitate 10. cu protuberanþele lui. care s-au strãduit sã inventarieze cât mai multe bose.110 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura „teoriei autoimitaþiei“ propusã de etologul Desmond Morris (1967/1991. nu sprijinã în nici un caz supoziþiile lui Desmond Morris. dupã ce s-a despãrþit în 1815 de magistru. Termenul de „frenologie“ a fost inventat de Thomas Forster ºi popularizat de asistentul lui Franz Joseph Gall. Medicul vienez Franz Joseph Gall (1758–1828). uºor identificabile prin pipãire – ar exprima dezvoltarea zonelor corticale subiacente. 32. Moda „rujãrii“ cu albastru-auriu. publicatã la Londra în 1825). 19. 28. Frenologia Spre sfârºitul secolului al XVIII-lea s-a inventat o nouã ºtiinþã. Bunãvoinþã 14. Reproducem harta frenologicã utilizatã de Johan Gaspar Spurzheim (Figura 3. 3. 26.5). Speranþã 18. Respect faþã de sine 11. Aderenþã 5. Combativitate 6. incluzând 27 de bose sau „organe“ (ale facultãþilor intelectuale. 33. Amativitate 2. „sânii pronunþaþi. Dorinþã de acaparare 9. pãrintele frenologiei. 63). 23. cãci despre el este vorba. iar buzele roºii. a stabilit „harta cranioscopicã“. 21. 24. „Noua ºtiinþã“ susþinea cã „bosele“ – protuberanþe ale cutiei craniene. a contribuit masiv la difuzarea cunoºtinþelor de frenologie. În secolul al XIX-lea „hãrþile frenologice“ au dobândit o recunoaºtere largã printre oamenii de ºtiinþã. etologul britanic se referã la folosirea de cãtre femei a rujului (se ºtie cã în stimularea sexualã atât buzele. inclusiv la Universitatea Harvard. or the Doctrine of the Mind. Prudenþã 13. oferã cheia descifrãrii caracteristicilor psiho-morale ale oamenilor. responsabile de anumite funcþii intelectuale sau rãspunzãtoare de comportamentele morale ale indivizilor. Între alte argumente în susþinerea teoriei autoimitaþiei. cum îi plãcea sã o numeascã. emisferici ai femelei trebuie cu siguranþã sã fie copii ale feselor cãrnoase. de fapt al „organologiei“. Johan Gaspar Spurzheim (1776–1832). Secretivitate 8. Dorinþã de aprobare 12. Franz Joseph Gall credea cã facultãþile morale ºi intelectuale sunt înnãscute. Fermitate 16. Caracter miraculos Idealitate Voioºie Imitaþie Individualitate Configuraþie Mãrime Greutate ºi rezistenþã Colorit Orientare Calcul Ordine Eventualitate Timp Melodie Limbaj Comparaþie Cauzalitate . 31. 34. cu verde etc. Conºtiinþã 17. ca ºi prin conferinþele þinute în Anglia ºi America. Dragoste pentru urmaºi 3. unde a fost bine primit. Harta frenologicã a lui J. cât ºi labiile genitale îºi accentueazã roºeaþa prin intensificarea vascularizaþiei sangvine). care pretindea cã nu faþa. Spurzheim (1825) Forþele ºi organele psihicului 1. Veneraþie 15. 27. 20. Fig.5.

abilitatea de a face bani. În fine. puþini sunt cei care îi acordã credit total. dar s-a transformat treptat într-o escrocherie foarte rentabilã pentru promotorii ei. sãnãtatea. Astãzi. 58-64). „fiziognomia“. care a publicat lucrarea Scientific Phrenology (1902). Afirmaþii de tipul „Faþa relevã nu numai starea de spirit a persoanei. Gibran. dar ºi caracterul. chiar dacã au contribuit prin unele date de observaþie la dezvoltarea cunoaºterii personalitãþii. Autorii acestei lucrãri nu se numãrã printre ei. care a propus formarea unei ºtiinþe de sine stãtãtoare. Faþa – „ovalul luminos“ Oricât de seducãtoare ar fi la prima vedere. frenologia a debutat ca o încercare onestã de a descoperi elementele fundamentale ale personalitãþii. Knapp. publicate între 1810 ºi 1819. Fig.L. criticile sunt mai nuanþate.“. În acest sens. tipologiei ºi grafologiei.6). frenologia a fost respinsã ºi catalogatã drept „pseudoºtiinþã“. au adus contribuþii psihiatrul britanic Bernard Hollander (1864–1934). Dupã ce a cunoscut o adevãratã vogã. în 1983 psihiatrul Peter Cooper a fondat „The London Phrenology Company Ltd. personalitatea. cu scopul de a repune în drepturi moºtenirea lui Franz Joseph Gall. popularitatea. ºi eu vã voi spune cine sunteþi“ (K.W. Aºa cum aprecia Gordon W. revãzutã în 1825 ºi tradusã în englezã în 1935) prefigureazã psihologia diferenþialã ºi psihofiziologia.6. viaþa sexualã. prin integrarea perspectivelor frenologiei. Harta frenologicã Pe parcursul secolului XX au fost destul de numeroase încercãrile de modernizare a frenologiei. Lucrarea lui Franz Joseph Gall (Anatomie et physiologie du système nerveux en général. Totuºi. psihologul belgian Paul Bouts (1900–1999). avec observations sur la posibilité de reconnaître plusieurs dispositions intellectuelles et morales de l’homme et des animaux par la configuration de leur tête. frenologul american J.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 111 Mai târziu. Allport (1961/1981. 1980. 3. 4 volume. 179) sau pretenþii de tipul „Arãtaþi-mi faþa mamei dv. et du cerveau en particulier. statusul social ºi aspiraþiile“ (M. fiziognomonia ºi frenologia nu sunt propriu-zis ºtiinþe. Refield a descoperit aproape douã sute de astfel de organe pe care le-a trecut sistematic pe hartã (Figura 3. 1962) sunt calificate de cãtre Anthony Synnott .

ca sã nu spunem ºocante. cât ºi psihologia lor). cautã sã le iniþieze ºi sã le întreþinã. devine – în cele din urmã – mai… inteligentã. . Nu este exclusã. Astfel de date de cercetare urmeazã sã fie explicate. imaginativi ºi foarte perspicace. o astfel de persoanã îºi exerseazã ºi îºi dezvoltã capacitatea de exprimare a ideilor. duce de Gloucester (mai târziu regele Richard al III-lea). 616). chiar ingeniozitate. dar. hiperactivitatea glandelor endocrine poate marca atât faþa oamenilor. Oamenii cu faþa scurtã ºi pãtratã sunt. corelate cu radiografiile faciale. Eu. abstracþie fãcându-se de cazurile patologice.112 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura (1989. genereazã – de cele mai multe ori – o fire optimistã. Roger Squier a reuºit sã descrie cu exactitate trãsãturile feþei unor persoane pe care nu le-a vãzut niciodatã. dobândeºte curajul de a afirma puncte de vedere personale. Trãsãturile feþei bine proporþionate. Pe de altã parte. bunãtate ºi îngãduinþã faþã de alþii. 1986. Studiind biografiile standard ºi rãspunsurile la chestionarele de personalitate. la un anumit moment dat. Contactele umane îi produc satisfacþie ºi. în traducerea lui Dan Duþescu (1964): Dar eu. 84-89) –. Eu. Chiar localizarea zonalã strict delimitatã a funcþiilor cerebrale este astãzi pusã sub semnul întrebãrii. fireºte. acordãm credit abordãrii relaþiei dintre figurã ºi psihologia oamenilor sugeratã de Marcel Sendrail (1967/1983). Prãdat la trup de firea necinstitã. pe baza biografiilor întocmite dupã un anumit punctaj. ce nu pot sã mã-nfoi Pe lângã-o nimfã legãnatã-n ºolduri. de la care am împrumutat aceste exemple. cel necumpãnit deopotrivã. spirit de colaborare. Synnott. 1989. de asemenea starea de sãnãtate ºi statusul socio-economic. Chelcea ºi S. William Shakespeare prezintã în drama istoricã Richard al III-lea un caz exemplar. Persoana privitã cu simpatie datoritã chipului ei plãcut rãspunde cu acelaºi sentiment de simpatie. deºi unele rezultate experimentale bine controlate sunt tulburãtoare. insistenþi peste mãsurã ºi cu spirit practic. ce nu-s strunjit pentru hârjoane ªi nici sã mã rãsfãþ în dulci oglinzi. De exemplu. bazatã pe interacþiunea psihic/fizionomie. caracterul ºi personalitatea“ (A. capricioºi. ca urmare. rasa – cu un anume grad de acurateþe –. revista Psychology Today (februarie. Reproducem un fragment din monologul lui Richard. Chelcea. starea de spirit ºi emoþiile ºi. Se acceptã cvasigeneral cã „faþa indicã vârsta. totuºi puþin cam naivi. încredere ºi stimã de sine. 607) În ceea ce ne priveºte – aºa cum ne-am mai pronunþat (A. acþiunea reciprocã dintre chip ºi personalitate poate întemeia ceea ce savantul francez a denumit „ºtiinþa figurii omeneºti“. crunt. genul. Aducem câteva argumente în acest sens. Fiind totdeauna acceptatã cu plãcere în comunicarea interumanã. o figurã umanã disproporþionatã nu lasã nemodificatã psihologia persoanei. ciuntit. conform canoanelor de frumuseþe acceptate într-o anumitã societate. la care au ajuns Roger Squier (SUA) ºi John Mew (Marea Britanie). drept „extravagante ºi nesubstanþiale“. nu respinse. Încercãrile recente de repunere în drepturi a fiziognomoniei sunt privite cu scepticism de cãtre oamenii de ºtiinþã. probabil. de regulã. Revista menþionatã ne mai informeazã cã. influenþa elementelor exterioare acestei relaþii (de exemplu. 1982) comunicã rezultatele surprinzãtoare. cei doi cercetãtori au ajuns la concluzia cã oamenii cu faþã prelungã ºi bãrbia ascuþitã sunt mai degrabã veseli. Cercetãrile moderne nu au gãsit nici o corelaþie statistic semnificativã între arhitectura feþei sau a craniului ºi trãsãturile psiho-morale.

sprâncenele. iar cele foarte depãrtate. compensatoriu. Pe frunte. Cei doi psihologi germani au prezentat 41 de „feþe schematice“ subiecþilor de experiment. Suferinþa fizicã ºi psihicã sapã pe obraji urme de neºters. S-a constatat cã existã o anumitã omogenitate a aprecierilor (Figura 3. Nu este exclus ca un chip hidos. semnul sensibilitãþii. tãrie de caracter. Fericirea dã strãlucire chipului uman. luate separat ºi în combinaþie. ºanþurile adânci povestesc despre furtunile interioare. subiectivitate. femeile îºi penseazã sprâncenele. ochii. iar cele groase. sprâncenele abia conturate denotã delicateþe. cum n-am sã pot sã fiu nici curtezan. sunt citate experimentele realizate de E. Mi-am pus în gând sã fiu un ticãlos. între viclenie ºi buzele subþiri sau între senzualitate ºi buzele cãrnoase. Ne place sã credem cã cercetarea ºtiinþificã riguroasã a interacþiunii dintre procesele psihice ºi fizionomie va arãta cã ºi în acest domeniu „formele semnificã“. prea timpuriu Zvârlit în lumea aºa vie. Nu totdeauna. Nici sã mã-mbii la galeºe taifasuri. se cuvine sã atragem atenþia asupra riscurilor de a stabili corespondenþe directe. la nivelul cunoaºterii spontane. între o trãsãturã fizionomicã ºi o însuºire psiho-caracterialã. poziþia ºi lungimea nasului ºi dupã poziþia gurii. între divergenþa axelor oculare ºi înclinaþia spre visare etc.7) . Apoi. Elementele componente ale feþei Cercetãrile experimentale de pânã acum au arãtat cã diferite elemente ale feþei (fruntea. Urmând parcã aceste prejudecãþi. sã conducã la formarea unei personalitãþi de o desãvârºitã frumuseþe psiho-moralã. Colþurile gurii pãstreazã în cutele formate bucuria sau tristeþea. cele arcuite. Iatã pentru ce credem cã „ºtiinþa figurii omeneºti“ nu este prea veche. cã pân’ ºi câinii Mã latrã când ºonticãiesc pe drum […] Deci. între înãlþimea frunþii ºi inteligenþã. În acest sens. Astfel de prejudecãþi populeazã „mahalalele psihologiei“: sprâncenele drepte exprimã obiectivitate. tot în perspectivã psihosociologicã. Brunswik ºi Lotte Teiter (1937). (Actul I. ºi-încã Aºa pocit. scena 1) Comentariile ni se par de prisos. influenþeazã formarea impresiei despre celãlalt. înãlþimea frunþii. ºi trãirile psihice îºi pun în timp amprenta asupra figurii fiecãruia dintre noi. scãlâmb. Feþele schematice se diferenþiau dupã distanþa dintre globii oculari. Urând huzurul zilelor de azi.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 113 Ne-ntreg ºi scâlciat. solicitându-le sã le evalueze sub raport psiho-moral. gura. Ne permitem doar sã semnalãm natura probabilistã a relaþiei dintre portret ºi personalitate. dar probabilitatea de influenþare depãºeºte hazardul. Eliminarea prejudecãþilor bazate pe asemenea corespondenþe curãþã terenul pentru studierea sistematicã a comunicãrii nonverbale. bãrbia). în timp ce bãrbaþii ºi le zbârlesc… Dar nu numai configuraþia externã înrâureºte viaþa psihicã a omului. ci. nasul. dimpotrivã. prea nouã. sprâncenele unite sunt semnul ideilor fixe. punct cu punct. Nu au nici un temei asociaþiile care se fac.

apãrute pe frunte la intersecþia cutelor verticale ºi orizontale. Allport. Cutele orizontale generate de contracþia „muºchiului atenþiei“ sunt asociate cu ridicarea sprâncenelor ºi deschiderea maximã a pleoapelor. Rückle. iar fruntea îngustã ºi teºitã. Menþionãm încã o datã cã nici un semnal nonverbal nu trebuie privit ca o monadã. idei fixe. 1978/1999. semnul lipsei de inteligenþã ºi al pornirilor agresive –. frica sau înþelegerea bruscã a situaþiei. Fruntea. blocaje afective. calculat. Un întreg folclor. zbârlite. afectivitate. 477) normal mãrginit vesel. Ele se contureazã stabil dupã vârsta de 20 de ani. Larson (2001/2003.114 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. Feþele schematice utilizate în experiment de E. sprâncenele unite exprimã intransigenþã. în schimb am întâlnit o puzderie de speculaþii care trebuie preluate cu „scepticism cumpãtat ºi feedback adecvat“ – dupã formula lui Charles L. drepte. cutele de pe frunte semnalizeazã ceva. În ABC-ul cunoaºterii de sine Clément Blin (1996/2002.7. negustor ºi cã gura – nu ochii. cele arcuite. . Dacã înãlþimea frunþii nu ne spune prea multe lucruri despre caracteristicile psihice ale persoanei – în ciuda stereotipului des întâlnit cã fruntea dreaptã ºi înaltã este semnul inteligenþei superioare. trist. iar sprâncenele grose. unite) ºi asociazã fiecãrui tip caracteristici psiho-morale (de exemplu. cu efortul de concentrare (se mai numesc ºi „cutele concentraþiei“). semnificã mâhnire. Ochilor le-am rezervat un subcapitol aparte. 1937 (dupã G. 46). Ele pot exprima mirarea. 125).W. în legãturã cu semnalele transmise de elementele feþei nu am identificat prea multe cercetãri ºtiinþifice bine controlate. nãpãstuire. Aºa-numitele „cute încreþite“. tânãr bãtrân. groase. 1961/1981. oblice. Reþinem totuºi cã sprâncenele arcuite ºi abia conturate (mai degrabã combinaþia lor) reprezintã un semn de feminitate. foarte depãrtate. În plus. Teiter. Depinde de împrejurãrile sociale concrete. o neputinþã chinuitoare (vezi H. Sprâncenele. intelectual sarcastic. receptivitate. subiectivitate). 3. un semn al masculinitãþii.H. cãzute. vom încerca sã desluºim contribuþia fiecãrui element constitutiv al feþei la formarea impresiei despre ceilalþi. înãcrit blând. Cutele lungi ºi verticale de deasupra rãdãcinii nasului – numite ºi „cutele luptãtorului“ – sunt asociate cu voinþa. sincer. Rãmâne deschisã problema validitãþii externe a acestor experimente. arcuite. Rezultatele obþinute pe feþele schematizate pot fi extrapolate la feþele oamenilor în viaþa de zi cu zi? În continuare. datã fiind literatura beletristicã ºi ºtiinþificã bogatã ce le-a fost consacratã. de faun. 22) descrie nouã tipuri de sprâncene (abia conturate. cum cred cei mai mulþi – reprezintã trãsãtura facialã cea mai importantã pentru formarea impresiei. Brunswik ºi L.

sugereazã urmãtoarea traducere: „ªi-a luat nasul la purtare“ = „κi aratã organul genital în public“. persoanele cu nasul cârn sunt capricioase etc. cãzut. Într-un studiu similar. Într-un studiu experimental. Rückle (1978/1999. cercetãtorii încercând sã determine legãtura dintre anumite elemente ale feþei ºi modificarea relaþiilor interpersonale. folosind Scala dominanþã-submisivitate. Studiul aratã cã absenþa unor trãsãturi fizice corespunzãtoare modelului tipic specific poziþiei respective poate constitui. deºi foarte discutabilã. concav. Mueller ºi A. unele observaþii au valoare de generalizare. înroºirea nasului ºi mãrirea lui când o persoanã nu spune adevãrul). caracteristicile faciale ale unor elevi. C. un obstacol în promovarea în carierã. Ridicarea bruscã a sprâncenelor este unul dintre semnalele de salut cele mai rãspândite. se acceptã cvasiunanim cã modificarea circumferinþei nãrilor semnaleazã o stare de excitaþie. ceea ce este obscen ºi intrã sub incidenþa legii juridice referitoare la bunele moravuri. Segall (1977) sugereazã cã poziþiile diferite ale sprâncenelor transmit informaþii despre statutul dominant/ dominat al interlocutorilor. Totuºi. se ºi spune despre o persoanã greu de . bazã realã de interpretare. pe termen lung (peste 20 de ani) prezenþa anumitor trãsãturi faciale a corelat semnificativ cu promovarea în carierã. cuplate cu poziþia pleoapelor ºi cu încreþirea frunþii. Micile legende care însoþesc viaþa militarã („avea faþã de general“. drept. În acest sens. Atragem totuºi atenþia cã sprâncenele trase în jos. neplãcere. U. 23) stabileºte o corespondenþã directã între forma nasului ºi anumite trãsãturi psihice: cine are nasul cãzut este melancolic.H. este un mod de a spune „da“ – apreciazã Horst H. „pãrea nãscut sã fie general“) pot avea. 126). susþinutã de Desmond Morris (1976/ 1991. sunt amintite urmãtoarele tipuri de nas: cârn. În afara nasului mic ºi a nasului scurt.F. Între alþii. Autorul anterior citat spune: „Este posibil ca sprâncenele sã ia 40 de poziþii diferite. modestie. mai ales pentru a distinge între poziþiile medii ºi cele deosebit de înalte. Sunt simple speculaþii. În urma analizei unor fotografii ale unor bãrbaþi de diferite rase. Keating. Rezultatele au fost consonante când în fotografii au fost prezentate personaje din desene animate. pe termen lung. Deºi pe termen mediu (doi ani) nu s-a determinat o legãturã semnificativ statisticã între caracteristicile care exprimã dominanþa ºi probabilitatea promovãrii. cocoºat. cel de-al doilea. Cei doi cercetãtori au evaluat. În timp ce variabile ca educaþia pãrinþilor. De asemenea. chipurile. Acestea. background-ul familial cu privire la cariera militarã nu s-au dovedit semnificative pentru prezicerea rangului militar. perplexitate. sunt susþinute de datele experimentelor ºtiinþifice (de exemplu. subiecþii au judecat ca fiind mai „dominanþi“ bãrbaþii care aveau sprâncenele „coborâte“. cuplate cu ridicarea obrajilor prin contracþia muºchilor feþei. Nu s-a fãcut nici o statisticã pentru a verifica astfel de asocieri. raportându-se la fotografiile lor de la absolvire. Mazur (1996) au analizat relaþia dintre trãsãturile feþei ºi promovarea în cariera militarã. protejeazã ochii ºi se observã când râdem sau plângem. pot genera un joc infinit al exprimãrii mimice“. Ce legãturã este între nas ºi obrãznicie? De ce se spune „ªi-a luat nasul la purtare“? Ipoteza cã nasul constituie un organ care imitã penisul. ambiþie (sfântã naivitate!). având sprâncenele dispuse în mod diferit. Caracteristicile astfel evaluate au fost corelate ulterior cu promovabilitatea în carierã.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 115 Dar analiza expresiei faciale nu se rezumã doar la exprimarea afectelor indivizilor. absolvenþi ai unei ºcoli militare. A. primul exprimând. Clément Blin (1996/2002. Ar fi contraproductiv sã le descriem. Mazur ºi M. prezenþa unor trãsãturi dominante ale feþei a constituit un bun predictor. Nasul. convex. în fapt. în comparaþie cu cei care aveau sprâncenele „ridicate“. 60). cã strâmbatul din nas (apariþia cutelor oblice pe laturile nasului) indicã dezgust.

1963/1988). cu postura. cu buze subþiri ºi pãr puþin (semnal asociat cu înaintarea în vârstã) sunt percepuþi ca fiind mai dominanþi. se vorbeºte despre gurã cãrnoasã ºi sinuoasã. starea de sãnãtate (un început de parezã modificã forma gurii) etc. Horst H. Luându-se în calcul ºi buzele (subþiri sau cãrnoase. cu comisurile ridicate. Recti apud nos locum tenet error. cu buza inferioarã protuberantã. Spre deosebire de forma ei. Conform acestor stereotipuri.116 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura satisfãcut: „Cam strâmbã din nas!“. mare. 25). cu toatã prudenþa ce se impune în evaluarea celorlalþi. ubi publicus factus est (Când a devenit cunoscutã de toatã lumea. dând farmec persoanei respective“. alternat cu un zâmbet. Când îl caracterizãm pe cineva cã „este gurã mare“. micã. Gura. Lorenz. constituie un semnal de alarmã. imposibilitatea de a înþelege ceva. 144) – a stabilit cã miºcarea scurtã ºi nervoasã ºi tremurãturile muºchiului gurii indicã o nervozitate accentuatã. Într-un studiu transcultural. Gura închisã în mod voit exprimã dorinþa de a întrerupe schimbul de replici. Rückle (1978/1999. la fel ca ºi în rândul celorlalte specii. în general. subþire ºi rectilinie (C. Se apreciazã cã gura este „centrul bucuriei ºi al durerii“. cât mai ales cã vorbeºte fãrã teamã. genereazã o notã de cochetãrie în special la femei. Maturitatea feþei. gura proeminentã. Ne putem întreba: care anume trãsãturi ale feþei exprimã dominanþã sau. cu alte gesturi. ieºite în afarã ambele sau doar una dintre ele). iar cea subþire ºi rectilinie ar exprima cerebralitate. 143) considerã cã „strâmbatul din nas. ºi mai general. apartenenþa la gen (gender). cã l-am adus în starea de a se retrage de la discuþii. Indivizii cu maxilare puternice (semnal care indicã maturizarea dentiþiei în lumea primatelor). care trãsãturi ale feþei sunt asociate cu un anumit tip de personalitate? Trãsãturile care exprimã dominanþã la diferitele specii de animale sunt. dar ºi mirarea. „Gura legatã“ (închisã. 1996/1999. 1978/1999. cu buzele strânse) aratã închiderea în sine. Blin. Absurd! Dar. greºeala þine pentru noi locul a ceea ce este corect). cum spunea Lucius Annaeus Seneca. Psihologul Ernest Korff – citat de Horst H. proeminentã. Rückle. Caroline Keating a prezentat mai multe fotografii ale unor adulþi cu trãsãturile feþei diferite. iar subiecþii au fost rugaþi sã spunã care faþã este mai dominantã . Abia dupã aceea. miºcarea gurii transmite. sã luãm în considerare situaþia socialã concretã. ªi în legãturã cu forma ºi mãrimea gurii s-au construit stereotipuri – îi dezamãgim pe cei care cred cã se poate descifra în câteva secunde psihologia persoanei pe baza limbajului corporal – lipsite de orice sâmbure de adevãr. gura cãrnoasã ºi sinuoasã ar fi proprie persoanelor sentimentale. Gura deschisã poate marca intenþia de a vorbi. ne referim nu atât la faptul cã vorbeºte mult. la adulþi acesta este modul de a spune „nu“. sã ne pronunþãm. cu faþa proeminentã. semnale care pot fi decodificate destul de acurat. cu comisurile cãzute. Caroline Keating (1985) susþine cã trãsãturile asociate maturitãþii fizice sunt semnale ale dominanþei în lumea umanã. încleºtatã. cu ambele buze groase ºi ieºite în afarã ar trãda dorinþele instinctuale ale persoanei. la clasa de vârstã. Mai întâi sã facem conexiunea dintre semnalele gurii cu semnalele transmise de celelalte elemente componente ale feþei. Ca ºi la sugari când refuzã hrana. Când spunem „i-am închis gura“ înseamnã cã l-am lãsat fãrã replicã pe interlocutor. conºtient sau inconºtient. dar – atenþie! – în termeni probabilistici. cele care aratã maturizarea sexualã (K. cu buza superioarã protuberantã. statusul social al persoanelor. Fotografiile au fost prezentate în perechi. Sã nu ne grãbim însã sã tragem concluzii.

Mattheus van den Broeck. în timp ce partea stângã. Patzer. subliniind faptul cã atractivitatea la bãrbaþi este strâns legatã de dominanþã. copilãreºti. Studiul a relevat faptul cã bãrbaþii cu trãsãturi dominante sunt consideraþi mai atractivi atât de cãtre femei. în nici un caz nu este veche ºi depãºitã.H. dimensiunile ochilor ºi proeminenþa buzelor sunt asociate caracterului dominant/nondominant al celui evaluat. înclinãm sã credem cã aºa stau lucrurile. 1979). sociologi (W. Boone. sau portretele din orice perioadã? ªi în fotografii se pãstreazã aceeaºi tendinþã de a poza? Pictorii ºi fotografii sunt cei care au intuit funcþiile asimetriei faciale. 1981). Chapkis. cât ºi de cãtre bãrbaþi. S-a avansat chiar ideea – care trebuie sã fie în continuare verificatã experimental – cã partea dreaptã a feþei exprimã. O dovadã în acest sens o aduc cercetãrile privind frumuseþea corporalã. anumite tipuri de feþe au fost vãzute ca dominante de cãtre majoritatea evaluatorilor.. Thevoz. Guvernatorul Indiilor de Est. Lynn (1938): dacã persoanele au o lateralitate manualã ºi facialã dreapta (dupã cum ridicã în sus colþul gurii când zâmbesc). . Analiza ar merita sã fie extinsã. juvenile joacã un rol însemnat în definirea atractivitãþii la femei (I. Berscheid ºi E. sau cei care „le-au oferit chipul“ spre a-l picta sau fotografia? O altã ipotezã la fel de îndrãzneaþã a fost lansatã de soþii F. O analizã a modului de a poza în atelierele fotografice sau ale pictorilor ar putea aduce argumente în favoarea acestei intuiþii.L. Brain. 17 privesc astfel încât sã li se lumineze jumãtatea din dreapta a capului. G. 1995). directoarea Secþiei de artã a Renaºterii de la Walters Art Gallery din Baltimore. În zece din cele unsprezece culturi analizate.R. Din acest punct de vedere. fãrã o bazã statisticã suficientã. În schimb. „Halebardierul“ (1526) din gravura lui Hans Sebald Behm lasã sã i se vadã partea dreaptã a feþei. 84). viaþa psihicã inconºtientã. ªi aceastã ipotezã meritã sã fie verificatã. self-ul public al persoanei. Joaneath Spicer (1991/2000. EiblEibesfeldt. Asimetria feþei. 1988. S-a constatat cã atunci când asimetria este accentuatã. realizate în ultimele decenii de cãtre psihosociologi (E. Cu titlu explorator. între atractivitate ºi dominanþã se manifestã o relaþie inversã în evaluarea femeilor. 1979) sau istorici (M. Am adus în discuþie aceste cercetãri ºi ipoteze pentru a susþine concluzia noastrã potrivit cãreia ºtiinþa despre figura umanã abia dacã se contureazã. Numai portretele din Renaºtere au aceastã particularitate. atunci ele sunt mai expansive ºi mai bine integrate social decât în cazul în care au lateralitate încruciºatã.A. Lynn ºi D. de obicei.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 117 în raport cu cealaltã. Caroline Keating susþine cã identificarea caracteristicilor dominante ale feþei la bãrbaþi a fost mai uºoarã pentru subiecþii evaluatori decât identificarea acestora la femei. Caracteristicile imature. de cele mai multe ori avem de-a face cu o persoanã nevroticã (G. Walster. 1986. ajunge la concluzia cã „în majoritatea naraþiunilor tratate pictural. antropologi (S. Dintre cei 22 de ofiþeri imortalizaþi în pictura lui Pieter Isaacsz „Compania din Amsterdam a cãpitanului Jacob Geritsz Hoing“ (1596). Probabil cã alte elemente nonverbale sunt determinante în evaluarea dominanþei feminine. O serie de cercetãri au pus în evidenþã relaþia dintre asimetria facialã ºi viaþa psihicã. 1985). R. la fel ca ºi „Portdrapelul“ (1617) pictat de Evert van der Maes.G. pozeazã pictorului Samuel van Hoogstraten astfel ca sã i se vadã partea dreaptã a feþei. 1952). limbajul corpului exprimând stãpânirea de sine este asociat cu autoritatea“. aratã deci self-ul public. Lindzey et al. Analizând portretistica Renaºterii.

. Dion et al. nu este legatã de „potenþialul individului de a aduce pe lume copii“ – cum crede acelaºi Tony Malim (ibidem). 1989. 29). Dion et al. Ne amintim cã Stagiritul spunea: „Frumuseþea este mai puternicã decât orice scrisoare de recomandare“ (vezi H. Cercetãtorii au redactat douã eseuri: unul bun ºi altul slab. 83) – considerã atractive figurile feminine asemãnãtoare cu cele ale copiilor (ochii mari. 1977) au relevat cã persoanele atractive obþin mai uºor locuri de muncã la interviurile pentru angajare ºi primesc referinþe mai pozitive de la locul de muncã decât persoanele mai puþin atractive din punct de vedere fizic. K.. Ostrove. În relaþia dintre atractivitatea fizicã a persoanei învinuite ºi gravitatea pedepsei intervine ca variabilã-test „tipul de infracþiune“. 1980) au relevat cã persoanele atractive sunt considerate ca fiind mai fericite. Sigall ºi N. 39 la sutã dintre cei intervievaþi declarã cã evalueazã frumuseþea feþei (45% apreciazã frumuseþea corpului). sexualitatea ºi simpla frumuseþe fizicã (cf. frumuseþea oglindeºte în exterior ceea ce este în interior. A. Berry (1987) pe subiecþi coreeni susþine ideea universalitãþii atractivitãþii figurilor . Aristotel se despãrþea de concepþia lui Platon. 1972. Aristotel considera cã frumuseþea constã în ordine. În ambele cazuri eseul studentei atractive din punct de vedere fizic a fost evaluat cel mai bine. R.. bãrbia micã). pedeapsa aplicatã este mai severã decât în cazul persoanelor mai puþin atractive (cu faþã maturã). Sigall (1974) prin care s-a verificat relaþia dintre atractivitate ºi evaluarea performanþelor. Care ar putea fi explicaþia? Se considerã cã persoanele adulte cu faþã de copil (ceea ce induce impresia de naivitate) s-au folosit de acest atribut pentru a face acte reprobabile. Frumuseþea fizicã a unei persoane include. Berry ºi Leslie Zebrowitz McArthur (1988) au gãsit cã atunci când infracþiunea este sãvârºitã cu intenþie de cãtre o persoanã atractivã (cu „faþã de copil“).J. 1977. Alte cercetãri (K. Anthony Synnott (1989. cu rãdãcini în gândirea lui Aristotel.L. al cãrui discipol în Academie fusese. Pe bazã experimentalã Diane S. Eysenck ºi M.. H. Eysenck. care culmineazã în frumuseþea absolutã.118 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Haloul atractivitãþii.E. 611).L. simetrie ºi proporþie. între cei mai importanþi factori. Americanii – remarcã Tony Malim (1997/2003. Eseul bun a fost însoþit o datã de fotografia unei studente atractive ºi altã datã de fotografia unei studente mai puþin atractive. Pentru Aristotel. Landy ºi H. nasul scurt. Cercetãrile psihosociologice (T. În Metafizica. frumuseþea este binele însuºi: frumosul este binele ºi binele este frumosul. Studenþilor li s-a spus cã eseurile au fost scrise de cãtre studente ºi au fost rugaþi sã evalueze calitatea lor. Dipboye et al. Un experiment realizat de Leslie Zebrovitz McArthur ºi Diane S. Probabil cã nu numai americanii vãd astfel de figuri ca „drãgãlaºe“. Înþelegând în acest fel frumuseþea. Stewart. atunci când privesc o persoanã pe stradã.L. atractivitatea feþei. pentru Platon. iar în procesele juridice (în sistemul cu juraþi) primesc pedepse mai blânde decât persoanele neatractive. 1975. Synnott. Cash et al.F. 1981/1998. 83) relateazã despre experimentul lui D. care transgreseazã sexul. Dacã însã infracþiunea a fost sãvârºitã fãrã intenþie. Tony Malim (1997/2003. au o probabilitate mai mare de a se cãsãtori ºi de a avea o cãsãtorie reuºitã. atunci pedeapsa pentru persoanele atractive este mai micã decât cea aplicatã infractorilor cu figurã neatractivã. 608) este de pãrere cã în cultura occidentalã existã o „misticã a frumuseþii“ (ceea ce este frumos este bun ºi ceea ce este bun este frumos). 1972. Denise Jodelet (1994) a descoperit cã. J. armonia. În dialogul Banchetul este dezvoltatã teoria platonicianã a frumosului. La fel s-a procedat ºi cu eseul slab. Credem cã peste tot în lume ceea ce este tânãr este frumos ºi cã explicaþia atractivitãþii „figurilor drãgãlaºe“ este programatã ereditar – aºa cum am mai arãtat –. proporþionalitatea.

cu evaluarea stãrii de spirit ºi a caracterului. pozitivã sau chiar negativã“.e. Animi sedem esse in oculis (Sediul sufletului se aflã în ochi) – credeau anticii. naturalã sau artificialã. De ce s-a format acest stereotip? Ce informaþii transmit ochii ºi ce semnificaþie socialã are privirea? Vom încerca sã schiþãm rãspunsuri la aceste întrebãri fireºti. ci este frumos ce-mi place mie“. ochii mai pot fi mãslinii.Z. Elias. În primul rând. Roggman (2002) se întreabã: Ce face ca o faþã sã fie atractivã? Înainte de toate. cu sexualitatea ºi cu atribuirea de calitãþi personale ºi morale. smoliþi. Ochii stabilesc un adevãrat record în ceea ce priveºte asocierea de epitete cu valoare stilisticã. autorii menþionaþi denunþã falsitatea mitului cã „frumuseþea se aflã în ochii celui care priveºte“.S. Rubenstein. 610): „Semnificaþia frumuseþii este imensã. Persoanele adulte care au „faþã de copil“ (baby face) – ochii mari. Adam J. Berry ºi L. psihologice ºi sociologice. 97). psihologicã ºi sociologicã. prea vioaie ºi grãitoare este privirea celor lipsiþi de ruºine“ (apud N.e.Z. comportamentul lor verbal ºi nonverbal. McArthur. În secolul al XVI-lea era dominantã pãrerea consemnatã de Erasmus din Rotterdam în De civilitate morum puerilium (1530) cã „ochii larg deschiºi sunt semn de stupiditate. caracteristicile cromatice: în afara ochilor albaºtri (cu douãsprezece nuanþe). neagresivitate. Ochii – „oglindã a sufletului“? I se atribuie filosofului ºi omului politic roman Marcus Tullius Cicero (106–43 î. 1986. murgii. Keating. – . În concluzie. Acest lucru a fost pus în evidenþã de numeroase cercetãri (D. Apatow. ea are legãturã cu comunicarea nonverbalã.n. viorii etc. cei ce privesc prea acut sunt înclinaþi spre gâlceavã.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 119 umane care exprimã imaturitate ºi a stereotipului de atribuire a calitãþilor psiho-morale ale copiilor persoanelor cu „faþã de copil“. naivitate. Hipocrat (c. filosoficã ºi chiar teologicã. în mod real. 1983). oþelii. submisivitate. În astfel de cercetãri s-au folosit desene (feþe schematice) sau fotografii ale persoanelor. mai mult.n) afirmaþia: „Faþa exprimã totul. cu mobilitatea socialã. Langlois ºi Lori A. mulþi cred cã ochii dezvãluie caracteristicile psiho-morale. vom susþine ºi noi ceea ce spune Anthony Synnott (1989. coborâþi spre jumãtatea feþei. În viaþa de zi cu zi. Este vorba despre un stereotip al gândirii la nivelul „simþului comun“. opalini. Berry ºi Leslie Zebrovitz McArthur (1988. fãcând trimitere la cercetãrile medicale. C. De aici ºi critica artificialitãþii experimentelor realizate în domeniu. McArthur ºi K. ne facem o pãrere despre persoanele pe care le întâlnim pentru prima oarã sau despre persoanele cu care interacþionãm constant percepând faþa lor. pistruiaþi. Diane S. cei prea fixaþi un semn de indolenþã. În Dicþionarul de epitete al limbii române (1985) sunt menþionate 606 epitete evocative ºi apreciative. 1985. economicã ºi literarã. structura psihicã a persoanei. Ne-am obiºnuit sã spunem: „Nu-i frumos ce-i frumos. frumuseþea poate fi vãzutã ca fiind fizicã sau spiritualã.) spunea cã „ochii sunt oglinda sãnãtãþii“. prezenþa fizicã în ansamblu. iar faþa este dominatã de ochi“. Dar acest lucru nu este deloc adevãrat. Chiar ºi astãzi. antropologice. subiectivã sau obiectivã. 1939/2002. interioarã sau exterioarã. nasul mic – sunt percepute ca având ºi atributele copilãriei: sinceritate. 460-375 î. cu comportamentul de ajutorare de orice fel. 24) semnalau ºi o altã limitã a cercetãrilor experimentale referitoare la impactul feþelor de copil asupra impresiei despre persoana-þintã: în situaþiile experimentale figura umanã era singura sursã de informaþii în crearea impresiei. L. Judith H.F.

culoarea cenuºie a ochilor îi semnaleazã pe pãcãtoºi ºi pe inamici. trândavi. în aceastã carte sfântã a evreilor se spune cã ochii negri denotã vigoarea spiritului ºi virilitatea sentimentelor. copiliþã „cu ochi dulci. evocatã de Vasile Alecsandri. fioroºi. milogi. este adevãrat. astfel cã determinativul „azurii“ apare ºi ca epitet evaluativ. trebuie sã spunem cã receptorii vizuali sunt la fel de expresivi ca ºi receptorii auditivi. înºelãtori. sceptici. s-a stabilit o corespondenþã între culoarea ochilor ºi anumite trãsãturi de personalitate. înspãimântãtori. Cãutãm. scârbiþi. ºireþi. existã aproximativ 270 de calificative stilistice apreciative. Astfel. înfiorãtori. aroganþi. obraznici. dramaturgii. naivi. albastrul ochilor îl dezvãluie pe cel care râde fãrã motiv. puri ºi zâmbitori cântaþi de poeþi nu sunt doar creaþii artistice. 60 de culori ºi nuanþe cromatice.120 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura în total. ochii blajini. nepãsãtori. Caracterizând ca azurii (epitet evocativ) ochii unei persoane. caracterul adevãrat al caracteristicilor psiho-morale. înverºunaþi. siniºtri. îngheþaþi. demenþi. placizi. vrãjmaºi. numãrul epitetelor apreciative referitoare la ochi este mai mare decât cel al epitetelor evocative. Ne amintim copilãria „cu ochi duioºi. larg rãspândit. ironici. pângãritori. împãrtãºirea de cãtre populaþie a aceloraºi semnificaþii pe baza stereotipurilor comune. tâmpi. Alchimistul ºi medicul elveþian Paracelsus (1493–1541) credea cã ochii cenuºii exprimã indecizia . hulpavi. cumpliþi. furibunzi. încã la începutul erei noastre. Albaºtri. Dacã ne referim la valoarea de adevãr a inferenþelor dintre culoarea ºi forma ochilor ºi psihologia persoanei. haini. Poeþii. reci. 57-59) trece în revistã stereotipurile legate de culoarea ochilor la diferite popoare. 1985). negri. verzi. Aceasta nu reprezintã decât o ipotezã ºi un stereotip. a impresiei produse. implicit facem ºi o evaluare. gheþoºi. ochii galbeni aparþin melancolicilor. sau cei scãpãrãtori. neiertãtori. violenþi. duºmãnoºi. vicioºi. zãnatici (exemplele sunt luate din M. fiind mai încãrcate de subiectivitate. rãsplata ochilor „cereºti“. Este dificil sã separãm epitetele evocative de cele apreciative. rãi. neruºinaþi. La musulmani. barbari. Marc-Alain Descamps (1989/1993. îndãrãtnici. În limba românã. detestabili. Dovadã a ambivalenþei evocativ/evaluativ stau ºi versurile lui Mihai Codreanu: Vãzui mulþi ochi frumoºi pe lume. Totuºi. adânci ºi buni“ (Aron Cotruº). farisei. afectuoºi. prostiþi. pofticioºi. Adicã muþi. Ana. încruntaþi. sarcastici. groaznici. isterici. veninoºi. tâmpiþi. amintind cã. mincinoºi. ºi altceva consensualitatea impresiilor. în Zohar. hãmesiþi. dulci ºi negri“ rãcoriþi în umbra genelor prelungi. desfrânaþi. nãprasnici. prãpãstioºi. Bucã. linguºitori. Una este acurateþea impresiei. crunþi. care l-au ispitit pe Dimitrie Bolintineanu. îndobitociþi. Ne-au copleºit. unele determinãri stilistice permit evidenþierea. ageri ºi chiar adoratori. de când suntem capabili sã pãstrãm imagini în memorie. pizmaºi. leneºi. cãprui. Am întâlnit cu toþii ochi admirativi. „ochii focoºi. invidioºi. dezmierdãtori“. vicleni. mânioºi. pãcãtoºi. blânzi ºi calzi ai mamei. limpezi. nevrednici. pe urmele lui Mihai Eminescu. Dar toþi îmi par deºarte glume Pe lângã ochii cenuºii. inumani. În legãturã cu expresia ochilor. ci sunt deopotrivã semnale în comunicarea umanã nonverbalã. piºicheri. dar ºi unii savanþi au acceptat fãrã rezerve cã ochii reprezintã „oglinda trupului ºi a sufletului“ – cum remarca psihologul francez George Dumas (1866–1947). insolenþi. bestiali. în primul rând. prozatorii. hrãpãreþi. Ne-am ferit ºi ocolim cu grijã ochii agresivi.

MÂNA Este efortul omenesc. cãtre luminã. 1995. Focillon. înãlþându-se. care a conferenþiat ºi la universitãþile din Bucureºti ºi Cluj. mâna formidabilã a Sfântului Matei scriind Evanghelia dictatã de un înger. în Lecþia de anatomie. nu-i o unealtã fãrã suflet. ce þine în vârful unei pensete un mãnunchi de artere. Reproducem câteva strofe din Vicente Aleixandre. pãrãsitã pe masã ori spânzurând de-a lungul trupului: obiºnuinþa. încãrcatã de umbrã. desigur. iar ochii negri. mâna lui Rembrandt desenând. dar care vãd ºi vorbesc“ (Focillon. 3-4. mâini tandre. ai zice cã gândeºte. a cãror inacþiune chiar are graþie ºi sens. doruri infinite. aparþinând unui martor al Învierii lui Lazãr. 1972. Priviþi aceastã mânã cu cinci degete deschizându-se. mâna larg deschisã. Mâinii i s-au închinat poeme ce au intrat în patrimoniul literaturii universale. ºi irizeazã sunete. spunea cândva cã mâinile „sunt aproape niºte fiinþe animate […] înzestrate cu duh energic ºi liber. caractere. La români existã povaþa: „Ochii verzi niciodatã sã nu-i crezi!“ Mâinile: elogiul lor Henri Focillon (1881–1943). mâna activã ºi puternicã a profesorului Turp. iar ochii negri sunt semn al sãnãtãþii. cu o fizionomie – feþe fãrã ochi ºi fãrã glas. La englezi se spune cã ochii albaºtri semnificã bunãtate ºi gentileþe. mâini spirituale. degetele lungi ºi mobile ale celui deprins sã raþioneze. ori cade greu ºi face sã rãsune tot vuietul din lume. senzualitate ºi dominarea pasiunilor. curajului ºi onoarei. E mâna ce ridicã lumea Cu ajutorul unei pârghii. 69). Mâna care trece uºor peste clape. instinctul ºi voinþa de acþiune mediteazã în ea ºi nu-þi trebuie mult exerciþiu ca sã ghiceºti gestul pe care vrea sã-l facã“ (ibidem). […] Mâna este acþiune: ea creeazã ºi. 43). Mâna care desparte marea de uscat ºi construieºte diguri. tãlmãcite în româneºte de Andrei Ionescu ºi publicate în Secolul 20 (1972. vârste ºi condiþii. ca pâcla-faptul zilei. În repaus. mâinile bãtrânului olog din Gravura de o sutã de florini. mâini profetice scãldate în fluide. alãturi de mãnuºile grosolane ce-i atârnã la brâu“ (H. încremenitã în mirarea sa. ªi-nalþã turnuri.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 121 ºi instabilitatea psihicã a persoanei. uneori. Ori se-opreºte ºi-atunci rãmâne doar tãcerea tremurândã. Ce elogiu mai vibrant poate fi adus mâinii? Marii artiºti ai tuturor timpurilor au intuit cã mâinile sunt „aproape fiinþe vii“: Rembrandt ni le înfãþiºeazã în toatã diversitatea determinatã de emoþii. . Istoricul de artã ºi esteticianul francez era convins cã „aptitudinile stau înscrise în relieful ºi în desenul lor: mâini subþiri experte în analizã. spiritului ferm. 105).

1972. Mâna care a tras spada fãcând sã curgã sânge ªi sã geamã zidurile întunecate. ºi fazele vieþii noastre lasã în aceasta mai multe trãsãturi decât în alte pãrþi“ (apud M. O. L-a scris psihologul român Nicolae Vaschide (1873–1907). A mângâiat aceste chipuri. ºi-n liniºte sã doarmã dupã ce-a-nãlþat cupola care-n fundul vãii strãluceºte. atât de cerebralul scriitor francez Paul Valéry observa cu uimire cã nu existã un Tratat despre mânã. prin observaþii minuþioase ºi precise. În discursul þinut la Congresul de chirurgie (Paris. Miºcãrile mâinii traduc în mod fidel miºcãrile sufletului. în egalã mãsurã o glorie a României ºi a Franþei (Daniel Clauzel spunea despre Nicolae Vaschide cã „Par son génie et son œuvre a honoré la Romanie et la France“). Richer scria în „Prefaþa“ cãrþii lui Nicolae Vaschide: „Existã mâini îndrãzneþe ºi mâini timide. Aceastã mânã ar putea. Ch. mânã. Este adevãrat cã lucrarea Essai sur la psychologie de la main (peste 500 de pagini) a rãmas neterminatã ºi a apãrut postum. Pornind de la supoziþia cã mâna vorbeºte despre starea psihicã a persoanei. Mânã liniºtitã. Ameninþarea. 17 octombrie 1938). în umbrã. Mâna care strânge frãþeºte alte mâini. ªi toate înconjoarã vast pãmântul. Dar iatã ce scria Nicolae Vaschide: „Mâna defineºte fiinþa umanã mai mult decât ochiul. mânã de om care-a fost sau va fi iubire. rugãciunea nu pot fi bine exprimate dacã mâna nu vorbeºte o datã cu vocea ºi ochii“ (apud M. Nu-l atinge! Mâna care ar putea sã schimbe lumea peste noapte. cu bãtãturi în palmã. Fiziologia a putut sã stabileascã. 1972. dermatoglifia. Bejat. Dar un astfel de tratat existã încã din 1909. ºi face sã se spargã valul. vom spune câteva cuvinte despre o nouã disciplinã ºtiinþificã pe cale de a se cristaliza. cumplit de nedreaptã. rând pe rând. oroarea. trãsãturile feþei ºi configuraþia mâinilor […]. 205). mânia. 209). Dar ce spun eu? Mâna în care a înflorit un trandafir. în fizionomia. mâini de acþiune ºi mâini de vis […].122 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ori mãturã ca vântul dunele. 481) –. mai mult decât oricare alt domeniu senzorial. Sã strãluceascã efortul omenesc într-o pace veºnicã. Mâna care-a spus „te iubesc“ cuprinzând înfioratã Mijlocul domniþei. Sufletul se reflectã în structura fiinþei noastre. Fir cu fir iarba muntelui sã numere. arãtând . mâna Care ivindu-se-n balcon privit-a Speranþa-n ochii verzi ai unei fete. Bejat. mâini senzuale ºi mâini mistice. cã fiecare emoþie are ecou asupra muºchilor mâinii ºi cã frãmântãrile aproape imperceptibile ale degetelor trãdeazã agitaþia interioarã […]. Gingaºa mânã care. desigur. „Fãrã teama de a depãºi graniþele cunoºtinþelor noastre ºtiinþifice – spunea Nicolae Vaschide (1909. Mâna cu pielea zbârcitã. mâna poate procura noþiuni suficiente despre caracterul individual“.

calitãþile ºi defectele psiho-morale. în mod secundar. Cele afirmate de primul psiholog experimentalist român de talie internaþionalã despre cunoaºterea persoanei dupã configuraþia mâinilor sunt valabile pentru întregul comportament nonverbal ºi pentru problematica actualã a comunicãrii nonverbale: totdeauna trebuie sã avem în vedere integrarea semnalelor provenite prin intermediul cât mai multor canale de informaþie. Chiromanþia pretinde cã ar descrie dupã liniile din palmã (Figura 3. va trebui sã integrãm aceste informaþii în sisteme. 207). Concluzia: chiromanþia este doar în aparenþã o ºtiinþã ocultã. ale grafologilor ºi ghicitorilor în cãrþi ºi în cafea din Franþa începutului de veac XX.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 123 totodatã tributul plãtit chiromanþiei ºi ºarlatanilor care se considerã specialiºti în descifrarea caracterului oamenilor dupã configuraþia palmelor. iar pentru cunoaºterea psihologicã a persoanei trebuie sã utilizãm „nu numai datele mâinii.8) profilul psihologic al persoanei. „Viitorul ºi prezicerea evenimentelor sunt lucruri îndoielnice“ – preciza Nicolae Vaschide –. care schiþeazã. Fig. ci de asemenea ale fizionomiei ºi. 3. toate informaþiile furnizate de limbaj ºi mai ales informaþiile verbale ºi prin gesturi. Amintim cã Nicolae Vaschide a studiat timp de zece ani practicile chiromanþilor. cel mai important fiind sistemul comunicare nonverbalã–comunicare verbalã. Bejat. Când nu este practicatã de impostori ºi de ºarlatani. fizionomiºtilor. În mod deosebit. care subliniazã ºi care faciliteazã ghicirea unui caracter. ea poate oferi informaþii credibile despre psihologia persoanei. Liniile ºi semnele palmei în chiromanþie . tendinþele afective.8. a unei fizionomii intelectuale“ (apud M. 1972.

9). starea de sãnãtate ºi constantele comportamentale. domnule. pentru a vedea dacã desenele papilare de un anumit tip sunt comune unor grupuri umane. b) stabilindu-se corelaþii statistic verificate între anumite caracteristici ale tabloului dermatoglific ºi bolile genetice. dupã cum suntem informaþi de revista Science et vie (iulie 1983). Studiile de pânã acum au pus în evidenþã faptul cã tipul desenelor ºi dimensiunile lor sunt moºtenite genetic. Spre deosebire de chiromanþie.9. „specialiºtii în chiromanþie“ susþin cã sunt capabili sã prevadã evenimentele din viaþa omului. ci. se transmit în cadrul aceleiaºi familii. destul de sceptic.a 3. a întrebat: „Dar este adevãrat? Rãspunsul a fost: „Ce interes are. ci stabileºte corelaþii între anumite caracteristici epidermice (dermatoglife). de buclã ºi în formã de spiralã (Figura 3. Antropologii studiazã dermatoglifele nu pentru a-i identifica pe indivizi. „dermatoglifia“ propusã de Michael Allan Park. ca ºi alte caracteristici transmise ereditar (de exemplu. O astfel de constatare legitimeazã utilizarea dermatoglifelor în douã direcþii de cercetare ºtiinþificã: a) dermatoglifele. Amprentele digitale – prin intermediul cãrora poliþia îi identificã pe rãufãcãtori – reprezintã o clasã specialã de dermatoglife. Bineînþeles. S-au stabilit trei tipuri de desene ale epidermei: în formã de arc. precum ºi subtipuri. Circulã o anecdotã. specialist în antropologie fizicã. dimpotrivã. unii folosesc computerele. în acest caz de ºarlatani. Michael Allan Park considerã Fig. în regiunea volarã (a palmei) ºi în cea plantarã (a tãlpilor). Pentru a dobândi un plus de credibilitate. computerul sã te mintã?!“. nu prevede evenimente. ca ºi când aceste „unelte geniale“ nu ar fi programate tot de oameni. grupa sanguinã).124 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura De asemenea. Dermatoglifele sunt desenele papilare situate pe faþa internã a degetelor. Cele trei tipuri de desene papilare studiate de dermatoglifie . dermatoglifele pot fi utilizate în semiologie (parte a medicinei care se ocupã cu studiul semnelor diferitelor boli). pot ajuta la descifrarea evoluþiei grupurilor umane. se întâlnesc ºi tipuri intermediare. Un om cãruia i se prezisese de cãtre chiromantul ajutat de calculatorul electronic o viaþã lungã ºi fericitã.

S-a relevat. liniile palmei – linia capului. de înapoiere mintalã. Tipul dermatoglific în buclã se întâlneºte. de asemenea. Persoanele în cauzã suferã de anumite tare fizice ºi. Cei care totuºi se nasc sunt marcaþi de „sindromul Turner“ (la bãrbaþi. ceea ce îndreptãþeºte avansarea ipotezei referitoare la legãtura dintre respectiva maladie ºi o anumitã configuraþie a desenului epidermic. raþionamentul este de tip probabilist. Se porneºte de la observarea liniilor provenite prin flexiunea mâinii ºi a degetelor (de exemplu. când apare la jumãtatea degetului. indicã aptitudinile diplomatice ale persoanei etc. Sunt avute în vedere concomitent mai multe semne. raze. Cercetarea dermatoglifelor nu are nimic de-a face cu chiromanþia. care rezultã din unirea liniilor capului ºi inimii (din chiromanþie). la femei. „linia siminalã“ – numitã astfel pentru cã se întâlneºte ºi la maimuþe – apare la circa doi la sutã dintre indivizii umani. În afara celor care au sindromul Klinefelter. stele. Cercetãrile întreprinse pe un eºantion de copii bolnavi de mongolism (o maladie datoratã unei aberaþii cromozomiale – trisomia perechii cromozomiale 21 – care induce debilitate mintalã ºi o configuraþie facialã caracteristicã) au evidenþiat frecvenþa mai mare a dermatoglifelor de tip buclã. Aceastã linie. Totuºi. foarte adesea. Ea se asociazã cu o frecvenþã mai ridicatã a amprentelor digitale de tip arc. pieptul foarte dezvoltat. prezenþa în mai mare mãsurã a acestui tip dermatoglific la persoanele cu „sindromul Klinefelter“. în Tratat de chiromanþie de Karmadharay se spune cã o stea pe ultima falangã a degetului arãtãtor – „degetul lui Jupiter“ – indicã. ovarele absente). linia vieþii. comparativ cu populaþia care nu suferã de aceastã maladie. a inimii. Ele vorbesc. se constatã existenþa unor particularitãþi dermatoglifice într-o proporþie mai mare decât la restul populaþiei. formula perechii cromozomiale 23 este XY. frecvent la persoanele afectate de maladii cardiace congenitale. Inteligenþa lor este normalã. observaþiile au o bazã statisticã verificatã. nanism ºi polidactilie etc. de asemenea. dezvãluie caracteristicile psiho-morale ºi fiziologice. talie micã. Unele persoane au formula XYY. Aºa cum se ºtie. o primejdie. ºi alte categorii de bolnavi prezintã o proporþie ridicatã de dermatoglife în arc: cei cu insuficienþã cardiacã congenitalã. cauzat de aberaþii ale perechii cromozomiale 23. indicã trisomia perechilor cromozomiale 18 ºi 21 ºi reprezintã un semn pentru „sindromul Turner“. Cea mai mare parte a fetuºilor cu aceastã anomalie cromozomialã sunt expulzaþi prin avort spontan. Amprenta în spiralã sau cu elemente ale spiralei a fost reperatã frecvent la persoanele care prezintã formula XO a perechii cromozomiale 23. despre personalitatea individului. O altã aberaþie cromozomialã – trisomia perechii cromozomiale 18 – condamnã nou-nãscutul la o moarte precoce.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 125 cã o anumitã caracteristicã dermatoglificã este de naturã geneticã atunci când apare foarte frecvent la persoanele descendente din aceeaºi familie ºi care suferã de o anomalie congenitalã. cãrora le atribuie semnificaþii diverse dupã degetul sau falanga unde se aflã. . dacã se studiazã un numãr mare de persoane care prezintã o anomalie geneticã. chipurile. Între alte categorii patologice asociate cu predominarea amprentelor în spiralã este ºi „Choreea Huntington“ – afecþiune neurologicã ereditarã manifestatã la adulþi prin miºcãri involuntare dezorganizate ºi adesea prin debilitate mintalã. Chiromanþii iau în considerare alte semne de pe epiderma degetelor: cruci. Aceasta nu înseamnã cã toate persoanele care au respectiva particularitate dermatoglificã sunt cu certitudine marcate de anomalia luatã în discuþie. centura lui Venus ºi încã altele – au un rol central. Nu acelaºi lucru se întâmplã în dermatoglifie: nu sunt luate în considerare aceleaºi semne. pliurile de pe faþa internã a degetelor) ºi se fac corelaþii cu anomaliile genetice. În chiromanþie. De exemplu. debilii mintal ºi bolnavii de schizofrenie. anomaliile mâinilor ºi picioarelor. atunci când apare aproape de extremitatea degetului. uterul redus. De exemplu. prezic evenimentele din viaþa omului.

cu vârsta cuprinsã între 30 ºi 50 de ani.10. 2) mâna conicã ºi îngustã. Pãtratã 4. Dincolo de observaþiile de bun simþ cã mâna unui agricultor aratã altfel decât mâna unui pianist.10). puterea de voinþã. importanþã pentru actul medical. Rotundã .-A. având degetele terminate cu un bulb. s-a demonstrat prin studii experimentale riguroase cã în societãþile contemporane funcþioneazã un sistem de inferenþe de la configuraþia fizicã a mâinilor la psihologia persoanei. Dermatoglifia nu pretinde „a citi“ în desenul epidermei degetelor sau dupã cutele rezultate din flectarea mâinii decât corelaþiile cu anomaliile genetice. 4) mâna îngustã ºi lungã. Conicã 3. 3) mâna pãtratã. Au fost identificate ºase tipuri constituþionale ale mâinilor: 1) mâna latã ºi scurtã. 5) mâna spatulatã (ca o lopãþicã). 39) 1. Ele au. 3. având o marjã de incertitudine calculatã. Îngustã 5. 6) mâna rotundã (Figura 3. Latã 2. Spatulatã 6. 1989/1993. fãrã îndoialã. Descamps. Fig. chirurg sau romancier. Este foarte riscant – pornind de la particularitãþile epidermei degetelor sau a palmelor – sã inferãm creativitatea. 41-42) prezintã un astfel de experiment realizat pe un numãr de 34 de manichiuriste ºi vânzãtoare din Paris.126 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Cercetãrile în domeniul dermatoglifiei sunt într-o fazã de început. Pe noi ne intereseazã însã pentru a ilustra teza potrivit cãreia formele semnificã. sensibilitatea. Marc-Alain Descamps (1989/1993. sociabilitatea ºi alte caracteristici psiho-morale. Tipuri de mîini (dupã M.

41-42) Tipul de mânã Latã ºi scurtã Conicã ºi îngustã Pãtratã Îngustã ºi lungã Spatulatã Rotundã Caracteristici psiho-morale asociate Altruism. din punct de vedere psihologic. reacþii lente. Cuvinte-cheie Atractivitate fizicã Ciclotimic Extravertit Faþa Fiziognomonie Frenologie Frumuseþe Introvertit Leptosom Mâinile Picnic Schizotimic Somatotip Probleme recapitulative Arãtaþi care sunt caracteristicile constituþionale ale picnicilor. ipocrizie. activitãþi artistice. Descamps. sentimentalism. Rãmâne în sarcina psihosociologilor de aici de a relua experimentul ºi de a imagina alte modalitãþi de studiere a stereotipurilor despre mânã. optimism.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 127 Tabelul 3. Altruism. S-a constatat cã diferitelor tipuri de mânã (inclusiv de degete) li se asociazã trãsãturi de personalitate distincte (Tabelul 3. precum firea materialistã. activitãþi intelectuale de birou. fragilitate. egoism. persoane dezinteresate. medici Francheþe. consecvenþã. francheþe. violenþã. influenþabilitate. gândire concretã. muncitori manuali. curaj. Inteligenþã. încredere în sine. Aceastã cercetare nu aratã decât cã existã o stereotipizare a atribuirii trãsãturilor de personalitate prin inferenþã plecând de la constituþia fizicã a mâinilor. Inteligenþã concretã. (s-a prezentat o listã cu 18 trãsãturi psiho-morale). Prin ce se deosebesc. nu au fost asociate net unui tip constituþional de mânã. altruism. persoane imaginative. sinceritate. Inteligenþã. fire artisticã. sãnãtate ºubredã. Rezultatele nu pot fi generalizate ºi cu atât mai mult nu ne este permis sã le extrapolãm la populaþia din alte zone culturale. spontaneitate. 1989/1993.7). metodicã. agresivitate. serviabilitate. lipsã de imaginaþie. sentimentalã etc. muncitori manuali. misticism. de pildã din România. activitãþi fizice. Trãsãturile psiho-morale asociate diferitelor tipuri de mânã (dupã M.7. extravertiþii de introvertiþi? Dumneavoastrã cãrui tip somatic aparþineþi? . frumuseþe. Marc-Alain Descamps menþioneazã cã alte trãsãturi de personalitate.-A. francheþe. duritate. altruism. perseverenþã.

128 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Ce se înþelege prin „faþã lombrozianã“? Care sunt componentele feþei ºi ce informaþii probabile transmit ele? De ce meritã sã fie elogiate mâinile? În ce constã „haloul frumuseþii“? Prin ce se deosebeºte dermatoglifia de chiromanþie? .

Dar ce se înþelege prin termenul de „gest“? Poate cã cea mai bunã introducere la o discuþie despre gesturi o constituie etimologia. 591) considerã. intenþionat sau nu. trunchiului. luând în considerare referenþialul acestora: „gesturile se referã (simultan) la patru aspecte. Cu alte cuvinte. al cãror conþinut semantic este dificil de precizat. cât ºi anumite comportamente ºi acþiuni ale omului. 1) – termenul de „gest“ face parte din categoria „conceptelor fuzzy“. 13). Paul Watzlawick. pe care o adoptãm în studiul nostru. în general. fie cã vrem sau nu“. fãrã sã-i dãm prea multã atenþie. În dezacord cu modul curent de clasificare a gesturilor. 38) defineºte gesturile ca fiind „orice acþiune care transmite un semnal vizual unui spectator“. Beavin ºi Don D. cei doi autori anterior citaþi propun o nouã clasificare. Formulatã pe scurt. Adevãrul este cã – aºa cum remarcau Adam Kendon ºi Cornelia Müller în editorialul primului numãr al revistei Gesture (2001. analizând „proprietãþile simple ale comunicãrii“ – care joacã rol de „axiome“ –. În limba românã.Septimiu Chelcea ºi Loredana Ivan Capitolul 4 Gesturile. Eric Buyssens. zâmbetul intenþionat este un gest (semnal). spun: „Dacã admitem cã într-o interacþiune orice comportament are valoare de mesaj. 1. decurge cã. un spectacol“. Georges Mounin ºi Louis Prieto. schimbarea poziþiei corpului în spaþiu. de asemenea. ºi anume la spaþiu. iar cel spontan este un indiciu (semn). adicã este o comunicare. mâinilor ºi picioarelor întrã în categoria gesturilor. postura ºi mersul Jean-Claude Schmitt (1990/1998. . Caroline Hummels ºi Pieter J. 193) considera cã „gesturile sunt imagini care se miºcã. rezultã cã nu putem sã nu comunicãm. purtarea lui în societate. 89). Participãm zilnic la acest spectacol. cuvântul „gest“ desemneazã atât miºcãrile corpului uman. Desmond Morris (1982/1986. apreciau cã intenþionalitatea constituie nota definitorie a gesturilor. simboluri ºi emoþii“ (ibidem). Jeanne Martinet. în special ale mâinilor ºi braþelor. aceastã asumpþie este consonantã cu prima axiomã a ªcolii de la Palo Alto. prima axiomã a teoriei comunicãrii este aceasta: „Nu se poate sã nu comunicãm“ (idem. citaþi de Mihai Dinu (1997. Janet H. De altfel. cã „intenþionalitatea (meaning) este centralã pentru definiþia gesturilor“. Cuvântul ca atare provine din limba latinã (gestus). Menþionãm totuºi cã unii cercetãtori fac distincþie între „semnal“ ºi „indiciu“ (sau „indicator“ – am spune noi). informaþie paticã. 87). miºcarea observabilã a capului. Din definiþia datã de bine cunoscutul etolog britanic. Jackson (1967/1997. Stappers (1998.

A miºca repetat capul de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga reprezintã o emblemã iconicã (referenþialã) sau artificialã (convenþionalã)? Dar lãsarea pleoapelor ºi înclinarea capului în cazul flirtului? Originea unor embleme nu ridicã probleme. Le vom prezenta în ordinea elaborãrii lor. Distincþia dintre cele douã tipuri de embleme nu este uºor de fãcut. În final. emblemele fiind folosite mai ales când comunicarea verbalã nu este posibilã.1). 18) – s-a rãspândit în toatã lumea. propoziþiilor ºi frazelor în semne. de exemplu semnul . Ele þin loc de cuvinte ºi pot alcãtui un limbaj (de exemplu. avem un control aproape deplin asupra utilizãrii emblemelor. Caracterul lor intenþionat este perceput de receptor. în care s-a nãscut unul dintre preºedinþii SUA din secolul al XIX-lea. dupã identitatea dintre forma gestului ºi forma obiectului desemnat. c) expresii faciale. Clasificarea propusã de Paul Ekman ºi Wallace V. pãstrând celelalte degete drepte ºi palma orientatã spre spectator. Interesant este cã emblemele sunt puþin dependente de context. în cazul muncitorilor care lucreazã într-un mediu fizic în care nivelul zgomotelor este ridicat. sunt acceptate mai multe taxonomii. emblemele subliniazã ºi dubleazã cuvintele. limbajul surdomuþilor). Prezentãm pe scurt aceastã clasificare întâlnitã în kinezicã ºi acceptatã în prezent de cãtre cei mai mulþi cercetãtori. Emblemele sunt elemente nonverbale al cãror înþeles este cunoscut de majoritatea membrilor grupului ºi sunt folosite intenþionat pentru a transmite anumite mesaje. Pease. de exemplu. Se considerã cã astfel de gesturi reprezintã o traducere directã a cuvintelor. ªi alte gesturi. d) reglatori. în Noua Guinee ºtreangul. funcþiile ºi coordonarea acestora: a) embleme. Emblemele (emblems) sunt „gesturi substitutive“ (redeesatz – cum le numea H. în Statele Unite ale Americii pistolul (Figura 4. OK – iniþialele transcrierii greºite a cuvintelor all corect sau a numelui localitãþii Old Kinderhook. menþinându-ºi semnificaþia indiferent de variaþiile acestuia.130 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Clasificarea gesturilor În ceea ce priveºte clasificarea gesturilor. b) ilustratori. traduce cuvinte all correct (este în regulã). 1949). Ca exemplu. Sunt utilizate însã ºi în convorbirile obiºnuite. În comunicarea nonverbalã. care a folosit aceste iniþiale în campania sa electoralã (vezi A. care atribuie emiþãtorului responsabilitatea pentru cele transmise. Termenul de „emblemã“ a fost preluat din lucrarea lui David Efron Gesture and Environment (1941). de „emblemele convenþionale“. formând un cerc. e) adaptori. Friesen Clasificarea propusã în 1969 de cãtre cei doi specialiºti americani grupeazã elementele comunicãrii nonverbale în cinci clase. codificate iconic. când vrem sã fim siguri cã interlocutorii au înþeles exact ce dorim sã spunem. Paul Ekman (1977) aratã cã exprimarea prin gesturi a sinuciderii descrie modalitatea cea mai frecvent întâlnitã de suprimare a propriei vieþi: în Japonia medievalã sabia. Paul Ekman ºi colaboratorii sãi de la Universitatea din California au diferenþiat. Ca ºi alegerea cuvintelor pentru a ne exprima cât mai elegant sau cât mai convingãtor. având la bazã originile. „emblemele referenþiale“. vom aborda tipurile de gesturi în funcþie de pãrþile corpului cu ajutorul cãrora ele se realizeazã. 1981/1993. Este o expresie a „mcdonaldizãrii“ comunicãrii nonverbale. Atingerea vârfului degetului mare cu vârful arãtãtorului. Wespi.

T. iar în statele arabe exprimã ostilitatea. 229) aduce în discuþie emblemele utilizate în limbajul gestual al populaþiei Aranda din Australia.Gesturile. este dictatã de creºterea distanþei dintre cei care comunicã. Mihai Dinu (1997. emblemele au funcþii clar definite: insulta (fuck you). este o insultã (dacã este însoþit de arãtarea dinþilor). la începutul sau la sfârºitul unei exprimãri sau însoþind anumite cuvinte pentru a le accentua. 4.m. A. acelaºi gest sugereazã cuvântul „bani“.d. cu mâinile. 1977) A – japonezi B – americani C – populaþia din Noua Guinee A C B pentru oprirea unei maºini pe autostradã. semnalizarea unor rãspunsuri pozitive sau negative la diferite solicitãri. Ele pot fi folosite atât de cãtre persoana care vorbeºte. Interesant este cã trecerea de la miºcarea degetelor la cea a mâinilor º.a. Emblemele sunt utilizate când distanþa dintre emiþãtor ºi destinatar este mare. Dittmann (1972) a atras .1. Semnificaþia lor este arbitrarã ºi poate fi diferitã de la o culturã la alta sau chiar de la o perioadã la alta în cadrul aceleiaºi culturi. Emblema sinuciderii la diferite popoare (dupã P. respectivul semn indicã „homosexualitatea“ sau o invitaþie vulgarã la o partidã de sex. când existã bruiaj puternic. În Franþa sau în Laos. „vorbeºte mai încet“). uneori fãrã conºtiinþa învãþãrii explicite. aprecierea activitãþii sau performanþelor celorlalþi („foarte bine“. În Japonia. a forma din cele douã degete un „inel“ înseamnã „nimic“ sau pur ºi simplu „zero“. indiferent de culturã. cât ºi de cãtre cea care ascultã. semnalizarea despãrþirii. semnalarea distanþei în relaþiile interpersonale („vino mai aproape“. în cazul necunoaºterii limbii celeilalte persoane. comentarea unor stãri emoþionale sau fizice. În unele þãri mediteraneene. al interdicþiei religioase a anumitor cuvinte sau în cazul convenþiilor artistice (spectacolele de pantomimã). „excelent“). Ele se însuºesc în procesul socializãrii. care utilizeazã peste 500 de semne fãcute cu degetele. Paul Ekman aratã cã. Ekman. substituie cuvintele. precum Grecia sau Turcia. cu braþele ºi cu partea superioarã a corpului. Emblemele sunt utilizate de obicei în pauzele dintre conversaþii. postura ºi mersul 131 Fig.

este de pãrere Paul Ekman. care faciliteazã comunicarea ºi contribuie la construirea identitãþii membrilor grupului. dar în cultura studenþilor din Israel au fost identificate câteva sute de gesturi de substituþie. structura anatomicã face ca unele embleme sã fie identice sau aproape identice în diferite culturi (de exemplu. Analiza acestor embleme poate releva pattern-uri de comunicare specifice grupului respectiv. Fig. adãugând cã în cercetãrile sale transculturale nu a gãsit nici o emblemã universalã. mm-hmm etc. 234). 1997. Dacã emblemele sunt înalt codificate. care – uneori însoþite de paralimbaj (ahaa. care circula în Occident la începutul anilor ’60 ai secolului trecut. multe dintre întrebãrile pe care le-a formulat Paul Ekman (1977) îºi aºteaptã încã rãspunsul: la ce vârstã sunt încorporate emblemele în repertoriul de gesturi al copiilor în diferite culturi? Cum sunt achiziþionate emblemele? Copiii recunosc emblemele înainte de a începe sã le utilizeze? Ce embleme folosesc persoanele bilingve? Ilustratorii (illustrators) sunt elemente nonverbale care însoþesc ºi completeazã mesajul verbal. Folosirea mîinilor pentru a descrie corpul unei femei . ªi asupra utilizãrii ilustratorilor avem un bun control. sugereazã foarte lãmuritor ce sunt ilustratorii: „un gentleman este un domn care o poate descrie pe Marylin Monroe fãrã sã-ºi foloseascã mâinile“ (vezi M. În cultura clasei mijlocii din SUA au fost inventariate ceva mai puþin de o sutã de embleme. este posibil ca membrii grupului respectiv sã-ºi construiascã identitãþi puternice. brokeri) dezvoltã propriile embleme.2. Dinu. înclinarea capului pe palmã ca pe o pernã ºi închiderea ochilor). 4. Definiþia hazlie a conceptului de gentleman. iar grupul sã fie închis outsider-ilor. Limbajul emblemelor se învaþã mai rapid decât limbajul verbal.132 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura atenþia asupra emblemelor folosite de cei care ascultã. stewardese. Acelaºi autor sugereazã cã existã embleme care sunt utilizate doar de cãtre femei când vorbesc cu femeile sau de cãtre adulþi când se adreseazã autoritar copiilor. Totuºi.) – exprimã dorinþa de a se continua discuþia. Deºi astãzi se cunosc multe lucruri despre rolul emblemelor în comunicarea nonverbalã. Paul Ekman (1977) a raportat cã numãrul emblemelor este diferit de la o culturã la alta. Anumite grupuri socio-profesionale (oameni de afaceri.

Paul Ekman ºi Wallace V. care indicã tempoul discursului sau al altor acþiuni. Ilustratorii nu sunt folosiþi independent de limbajul verbal. miºcãri prin care sunt accentuate anumite cuvinte. miºcãri cu ajutorul cãrora se aratã direcþia gândirii. spunând cã existã ilustratori care sunt legaþi de ritmul vorbirii (motor movements) ºi ilustratori legaþi de conþinutul vorbirii (lexical movements) (U. descriind relaþiile spaþiale. De asemenea. cu o semnificaþie mai puþin flexibilã decât emblemele. 4) miºcãri spaþiale (spatial movements). tristeþea. implicând sublinierea celor spuse. 6) kinetografe (kinetographs). elemente care unesc comunicarea verbalã cu cea nonverbalã. Suntem doar parþial conºtienþi de ilustratori. 5) miºcãri ritmice (rhythmic movements). „Hai sã mergem!“ ºi executãm o miºcare a capului sau a mâinii în direcþia de mers. putem spune cã majoritatea ilustratorilor implicã miºcãrile mâinilor ºi ale braþelor. Putem simplifica. capul sau picioarele. spre exemplu. Expresiile faciale ale emoþiilor primare a) mânie b) surprizã c) dezgust d) fricã e) bucurie f) tristeþe a b c d e f . oboseala etc. 2) ideografe (ideographs). fiind. universali.3). miºcãri prin care se scoate în evidenþã un cuvânt. Expresiile faciale (affect display) le indicã celorlalþi un sens al stãrii noastre afective: comunicã bucuria. postura ºi mersul 133 În mod curent noi spunem. ei par naturali. 3) miºcãri deictice (deictic movements). 4. de exemplu. Friesen (1972) au identificat opt tipuri de ilustratori realizaþi cu mâinile: 1) bastoane (batons). o propoziþie sau un pasaj din discurs. astfel. 8) sublinierile (underliners). Ele sunt bine învãþate ºi este greu sã execuþi miºcãri improprii. (Figura 4. Fig. prin care se aratã funcþionarea corpului uman sau comportamentele animalelor.3. surpriza. 1989).Gesturile. Sau vrem sã subliniem cã un anumit obiect are formã rotundã ºi descriem un cerc cu ajutorul mâinii. nefiind exclusã nici antrenarea altor pãrþi ale corpului uman. 7) pictografe (pictographs). miºcãri care descriu o imagine. Hadar.

134

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

Expresiile emoþiilor ne pot ºi trãda când vrem sã ne prezentãm într-o anumitã luminã, diferitã de cea interioarã. Desigur, putem controla într-o anumitã mãsurã, în mod conºtient, miºcãrile afective. Exprimarea emoþiilor este mai puþin dependentã de mesajul verbal, comparativ cu ilustratorii, de exemplu, ºi mai puþin controlabilã decât emblemele. Expresiile emoþiilor pot fi neintenþionate (reflectând stãri emoþionale spontane) sau intenþionate (când individul îºi propune sã exprime anumite trãiri emoþionale sau în arta teatralã). Reglatorii (regulators) menþin ºi controleazã interacþiunea cu interlocutorii. Când ascultãm vorbele altora nu rãmânem pasivi, ci facem o serie de gesturi: dãm din cap, direcþionãm privirea spre interlocutor, miºcãm buzele sau folosim anumite semnale paralingvistice. Acestea sunt cultural determinate ºi asigurã un feedback vorbitorului, aratã ceea ce se aºteaptã de la el. Astfel de mesaje pot traduce mesajele verbale: „continuã“ „nu cred asta“, „este imposibil“, „vorbeºte mai tare“, „fii mai explicit“. Vorbitorul primeºte aceste indicii nonverbale fãrã a le conºtientiza. În funcþie de acurateþea percepþiei, vorbitorul îºi va modifica discursul în direcþia cerutã de reglatori. Adaptorii (adaptors) reprezintã gesturi stereotipe pe care le realizãm în spaþii private sau publice, în condiþii de concentrare sau tensiune psihicã (de exemplu, pentru femei rãsucirea unei ºuviþe de pãr sau pentru bãrbaþi miºcarea ritmicã a picioarelor în poziþia ºezând). Aceste gesturi au „un rol de supapã prin care se consumã surplusul de tensiune generat de acomodarea la o anumitã situaþie (includem aici ºi situaþiile de comunicare)“ – sunt de pãrere Alina Coman ºi Claudiu Coman (2002, 32). Prin astfel de gesturi ne satisfacem nevoia de confort, ne relaxãm, menþinem comunicarea interpersonalã sau exprimãm statusul (Figura 4.4). Unii specialiºti (bunãoarã, R.B. Adler ºi G. Rodman, 1994/1997, 161) denumesc astfel de gesturi „manipulatori“ (de exemplu, scãrpinarea obrazului sau masajul feþei, frecarea palmelor sau a degetelor etc.). Paul Ekman ºi Wallace V. Friesen (1969) au utilizat termenul de „auto-adaptori“ (self-adaptors). În cercetarea kinezicã iniþiatã de Ray L. Birdwhistell (1952,
Fig. 4.4. A-þi rãsuci mustaþa – un vechi gest auto-adaptor specific italian, care semnificã intenþia de a face avansuri unei femei (dupã R.E. Axtell, 1991/1998, 86)

Gesturile, postura ºi mersul

135

1970), se face distincþie între „alter-adaptori“ (gesturile muncilor manuale), „auto-adaptori“ (miºcãrile pentru satisfacerea nevoilor biologice) ºi „adaptori obiectuali“ (miºcãrile care fac uz de obiecte, dar nu în scopul pentru care acestea au fost confecþionate. De exemplu, discutând cu partenerii în jurul mesei sau la birou, rãsucim uneori ceaºca de cafea, dar nu o ducem la gurã, apropiem de noi ºi apoi depãrtãm paharul cu apã etc.). În ceea ce priveºte adaptorii obiectuali, acceptarea unora sau a altora este permisã în funcþie de normele culturale existente la un moment dat: fumatul în public este un adaptor acceptat în spaþiul european ºi din ce în ce mai blamat în cel nord-american. Prin contrast, mestecatul gumei în public, gest tipic american, aruncã o luminã nefastã asupra individului în multe þãri europene, în special în Germania (K.B. Judee, D.B. Buller ºi W.G. Woodall, 1989/1996, 47). Fumatul pipei este un gest adaptativ încurajat în mediile academice, având chiar funcþii identitare. Miºcãrile de adaptare au caracteristici diferenþiale în „scenã“ ºi în „culise“ – dupã terminologia lui Erving Goffman (1959). Spre exemplu, când un individ este singur, se poate scãrpina nestingherit în cap, îºi poate drege zgomotos vocea sau sufla nasul cu putere. În public, el foloseºte aceºti adaptori doar parþial ºi amplitudinea miºcãrilor este diminuatã – dacã persoana în cauzã este bine crescutã. Folosirea adaptorilor în public are, prin excelenþã, o determinare culturalã. S-a constatat experimental cã persoanele care intenþioneazã sã-i înºele pe ceilalþi îºi freacã mai des mâinile decât persoanele care comunicã sincer (B.F. Dooley, 1994); de asemenea, îºi scarpinã nasul mai frecvent. Spre deosebire de embleme, care au o semnificaþie precisã, adaptorii transmit informaþii vagi, imprecise. Ne putem face o impresie despre o persoanã studiindu-i adaptorii, dar numai probabilistic. În general, adaptorii sunt interpretaþi ca semnale ale disconfortului, nervozitãþii, tensiunii psihice. Clasificarea propusã de Desmond Morris Desmond Morris împarte gesturile primare în ºase categorii: a) expresive; b) mimate; c) schematice; e) simbolice; f) tehnice; g) codificate. Gesturile expresive (expresive gestures) sunt cele care apropie specia umanã de cea animalã ºi care, în concepþia lui Desmond Morris, constituie universalii ale interacþiunilor umane. În categoria acestora intrã expresiile faciale, care dau sens stãrilor noastre emoþionale ºi scapã controlului voluntar. Categoria gesturilor expresive este similarã celei numitã de Paul Ekman ºi Wallace V. Friesen (1969) affect display. Ele sunt apropiate gesturilor întâmplãtoare, însã nu îndeplinesc o funcþie mecanicã, ci una comunicativã. Gesturile expresive au evoluat ºi s-au diversificat în funcþie de influenþele culturale ºi în acord cu contextul normativ din care individul face parte. În Japonia, spre exemplu, femeile nu sunt încurajate sã zâmbeascã larg, pe când în cultura occidentalã acest tip de zâmbet este valorizat pozitiv. Gesturile mimate (mimic gestures) sunt cele în care emiþãtorul încearcã sã imite cât mai exact o persoanã, un obiect sau o acþiune. Sunt specific umane, deºi capacitãþi de a mima anumite comportamente se întâlnesc ºi în rândul primatelor. Din categoria gesturilor mimate fac parte: 1) mimetismul social – când, spre exemplu, afiºãm un zâmbet larg la întâlnirea cu o persoanã pe care nu ne face deloc plãcere sã o vedem; 2) mimetismul teatral – încercarea

136

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

deliberatã de a imita anumite acþiuni, persoane. În cazul acesta, performanþa actorului se leagã fie de numãrul de repetãri ale vizualizãrii situaþiei, persoanei date (de experienþa cu obiectul), fie de capacitatea lui empaticã, de uºurinþa cu care se poate transpune în pielea personajului; 3) mimare parþialã – în care performerul încearcã sã imite obiecte, situaþii care sunt circumscrise în cadrul situaþional ca nefiind conforme cu realitatea – spre exemplu, când un individ mimeazã cã zboarã. Gesturile de mimare parþialã sunt fãcute mai ales cu ajutorul mâinilor: sugerarea cã avem un pistol în mânã, sugerarea unui animal cu ajutorul palmelor sau a degetelor sunt astfel de gesturi menite sã indice forma unui anumit obiect/situaþii care este cunoscut receptorului; 4) mimare în gol sau în absenþa relaþionãrii cu un obiect anume – spre exemplu, când un individ mimeazã senzaþia de foame ducând mâinile la nivelul gurii ºi miºcând uºor buzele pentru a sugera mestecarea hranei. Gesturile schematice (schematic gestures) sunt strâns legate de gesturile mimate, reprezentând variante prescurtate ale acestora. Ele se dezvoltã din nevoia de a imita în scurt timp mai multe comportamente, acþiuni. Se procedeazã prin extragere, un element fiind reþinut, iar celelalte, omise sau reduse ca importanþã. Extragerea trebuie sã se realizeze în aºa fel încât restul sã mai poatã fi încã înþeles, însã procesul comportã un ansamblu de variaþii locale, cultural-geografice. Spre exemplu, gestul unui indian din America pentru semnalizarea unui cal constã din organizarea a douã degete de la o mânã paralel cu cele disimilare de la cealaltã mânã. Pentru un englez, semnalarea unui cal se poate realiza prin flectarea uºoarã a genunchilor, asemenea unui cãlãreþ, ºi mânuirea unor frâie imaginare. Gesturile simbolice (symbolic gestures) semnificã o calitate abstractã. Aceastã categorie de gesturi comportã numeroase variaþii culturale ºi, uneori, originea lor este obscurã. Spre exemplu (preluãm un exemplu dat de Desmond Morris), imaginea „încornoratului“ în Italia se semnaleazã prin simbolizarea unor coarne la nivelul tâmplelor cu ajutorul degetelor arãtãtoare sau cu degetul arãtãtor ºi cel mic al unei mâni. Coarnele simbolizeazã în acest context faptul cã individul a fost înºelat de partener. Gesturile tehnice (technical gestures) sunt specifice unei anumite profesii ºi au semnificaþie doar în cadrul activitãþii respective. Privite de cãtre un nespecialist, ele sunt lipsite de semnificaþie, însã deprinderea lor face parte din procesul socializãrii individului în acord cu normele grupului profesional din care face parte ºi adaptarea la prescripþiile de rol. O serie de profesii uzeazã de un limbaj tehnic: poliþiºti, pompieri, marinari, dar ºi chelneri, vânzãtori, agenþi de bursã sau ºoferi uzeazã de gesturi tehnice, care trebuie sã fie discrete, sã comunice rapid ºi în timp util o informaþie anume. Când un ºofer acþioneazã succesiv lumina farurilor, el transmite celorlalþi conducãtori auto aflaþi pe aceeaºi ºosea apariþia unui detector radar în apropiere. Gesturile codificate (coded gestures) se aseamãnã cu cele tehnice, pentru cã sunt specifice unor receptori care fac parte dintr-o anumitã categorie, avizatã, însã diferã de acestea prin faptul cã ele se combinã pentru a forma structuri cu sens dupã modelul limbajului vorbit (Figura 4.5). Limbajul gestual al surdo-muþilor (American Sing Language – Ameslan) este un exemplu de codificare a gesturilor. Totuºi, în definirea comunicãrii nonverbale anumiþi autori nu includ limbajul surdo-muþilor, considerându-l un derivat al limbajului vorbit, ºi nu o modalitate de

Gesturile, postura ºi mersul

137

Fig. 4.5. „Te iubesc!“ în limbajul surdo-muþilor

comunicare complementarã acestuia. Spre exemplu, aºa cum am mai spus, Jacques Corraze (2000, 15) defineºte comunicarea nonverbalã ca fiind „ansamblul mijloacelor de comunicare existent între indivizii care nu uzeazã de limbajul uman sau de derivatele acestuia fãrã sunet: scrisul, limbajul surdo-mut etc.“ J.B. Bavelas (1994) introduce un model funcþionalist de analizã a gesturilor, în raport cu rolul acestora în conversaþie, centrându-se pe valoarea simbolicã a elementelor nonverbale. În cadrul „gesturilor folosite în conversaþie“ (conversational gestures), J.B. Bavelas distinge „gesturile legate de conþinutul discuþiei“ (topic gestures), care corespund „emblemelor“ ºi „ilustratorilor“ din clasificarea lui Paul Ekman, ºi „gesturi interactive“ (interactive gestures), care nu aduc, prin ele însele, informaþii suplimentare, ci doar potenþeazã discursul, asemenea „reglatorilor“. La nivelul gesturilor interactive se face distincþie între: a) gesturi fãcute în grabã (delivery gestures), precum indicarea direcþiei, a adresei, semnalarea împãrtãºirii unei pãreri sau unei idei comune; b) gesturi „de citare“ (citing gestures) pentru reglarea feedback-ului la nivelul receptorului; c) gesturi de cãutare (seeking gestures) a ajutorului, a relaþionãrii; d) gesturi de reciprocitate (turn gestures), gesturile prin care se rãspunde altora sau se solicitã un rãspuns. Gesturile interactive sunt utilizate în interacþiunile de tip face-to-face, în special pentru a include actorii sociali în procesul comunicaþional. Clasificarea luatã în considerare de Roger E. Axtell Autor al unor lucrãri best-seller, Roger E. Axtell (1991/1998, 4-5) ia în considerare trei mari categorii de gesturi: a) gesturi instinctive, cum ar fi scãrpinatul nasului când suntem gata sã spunem o minciunã; b) gesturi codificate (sau tehnice), utilizate, de exemplu, de brokeri; c) gesturi achiziþionate, dobândite de oameni ca membri ai anumitor culturi. Unul ºi acelaºi gest dobândit poate avea semnificaþii diferite într-o culturã sau alta, iar originea lor este adesea neclarã (de exemplu, originea semnului OK).

dar nici unul nu este egal cu celãlalt“ se aplicã foarte bine ºi în legãturã cu gesticulaþia. codul bunelor maniere ne interzice sã arãtãm cu el. nu persoane (A. cantitatea. Marcus Fabius Quintilianus (c. cu pumnii ºi cu braþele. Rückle. aprobarea. indignarea. îndepãrtãm. Gesturile realizate cu mâinile Începem cu acestea pentru cã sunt cele mai frecvente ºi în acelaºi timp cele mai nuanþate. teama. Vom urma abordarea sugeratã de savantul Nicolae Vaschide. Utilizarea degetelor în comunicarea nonverbalã este foarte inegalã. cu semnificaþii dintre cele mai diferite: de la declaraþii de iubire la admonestãri ºi insulte. 40). deºi se numeºte „arãtãtor“. Vom prelua din lucrarea de succes a specialistului german o serie de informaþii. Bush la Bucureºti) cum înaltele personalitãþi americane de la tribunã sau de pe scara elicopterului prezidenþial îndreaptã arãtãtorul spre o persoanã din public pe care cu surprindere o remarcã ºi cãreia îi zâmbesc. Ele sunt emblematice pentru specia Homo sapiens sapiens: cap sau picioare au ºi animalele. Krout – citat de Roger E. Desigur. opoziþia. Axtell (1991/ 1998. Cum se va arãta în continuare. Flora Davis (1971/1973. Am vãzut de atâtea ori la TV ºi chiar pe viu (vizita preºedinþilor Bill Clinton ºi apoi George W. îndoiala. În primul tratat de retoricã. bucuria. vom începe cu relevarea semnificaþiei gesturilor fãcute cu mâinile. degetele intervin frecvent în comunicarea nonverbalã. Proverbul „Sunt cinci degete la o mânã. ameninþãm. sunt analizate numai gesturile realizate cu ajutorul mâinilor. Se pare cã interdicþia de a arãta cu degetul o persoanã nu funcþioneazã la americani. tristeþea. Spre deosebire de Horst H. în combinaþie cu postura. Horst H. Gesturile realizate cu mâinile pot fi descompuse în gesturi fãcute cu degetele. 1995/2002. Menþionãm cã aceastã clasificare ne-a fost sugeratã de lucrarea lui Nicolae Vaschide Essai sur le psychologie de la main (1909). M. mâini – numai oamenii. timpul“. pãrerea de rãu. cu palmele. precum unele clasificãri. în care. în capitolul al XIII-lea intitulat „Strângerea de mânã ºi gestul“. Credem cã este vorba de un truc pentru a afiºa un zâmbet elegant. . d) picioarele. Marinescu. promitem. Rückle (1979/1999. b) capul. braþelor. nu pe intuiþii prea puþin verificate experimental. pentru cã în realitate la gesticulaþie mai totdeauna participã mâna în întregime. rugãm.) remarca: „ªi alte pãrþi ale corpului ajutã celui care vorbeºte. cu articulaþia mâinii ºi cu degetele. în orice caz. în fine. însã mâinile s-ar putea spune cã vorbesc singure. Degetul arãtãtor participã la realizarea multor gesturi. ºi anume cele bazate pe cercetãri concrete. avem de-a face cu o descompunere mentalã. 7) – a identificat 5 000 de gesturi realizate cu mâinile. distingându-se astfel gesturi realizate cu: a) mâinile. 80) estimeazã cã putem face 1 700 de gesturi cu mâinile.H. Paradoxal. mãsura. mâinilor ºi degetelor ºi. 117-212) procedeazã în acelaºi fel: ia în discuþie rând pe rând modalitãþile de exprimare cu ajutorul miºcãrilor capului. De institutione oratoria. 35–96 e.n. chiar corpul în întregul lui.138 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Semnificaþia gesturilor Noi credem cã gesturile ar putea fi grupate ºi dupã pãrþile corpului cu care sunt executate. exprimãm oroarea. cu ajutorul picioarelor. cel care spunea despre sine cã nu este decât un paysan du Danube. umerilor ºi trunchiului. numãrul. Altfel nu ne explicãm de ce arãtarea cu degetul a unei persoane din public se face când nu existã… public (când elicopterul prezidenþial decoleazã de la Casa Albã). c) trunchiul. chemãm. Cu ele cerem.

se subliniazã importanþa obiectului spre care este îndreptat arãtãtorul sau. Este vorba de „salutul cu un deget“. îndreptãm arãtãtorul spre el ºi îl îndoim de câteva ori. iar în registrul etologiei. ªi mai interesant este faptul cã în America de Nord. 49) relateazã despre gafa preºedintelui SUA. palma fiind orientatã în sus. chelnerul sã facã nota de platã sau sã nu întârzie sã ne serveascã. Schneller. substitutul termenului OK. miºcând mâna în sus ºi în jos. V pentru „victorie“). autoritarã. strãbãtând în limuzina sa strãzile oraºului Sydney. transmitem un refuz sau ne declarãm dezacordul. Explicarea originii acestui gest sublimat al descoperirii capului (scoaterea pãlãriei) conduce. ca ºi în combinaþie cu degetul mijlociu (de exemplu. În România. 217) conchide cã „pânã ºi semnalele «împãmântenite» în cadrul unei culturi se pot transforma“. Când chemãm spre noi un copil. În primul caz. simbolizând picioarele desfãcute ale unei femei. când nu se mai folosesc telefoanele cu disc. Axtell (1991/1998. cu arãtãtorul ºi braþul ridicat (uºor înclinat) chemãm. intenþia de a telefona. amintind de istoria telefoniei. transmite cã ceva s-a dereglat în capul interlocutorului („Eºti nebun!“). Balansând mâna de la stânga la dreapta. Arãtãtorul orientat spre o persoanã are rol de „baghetã“ ºi marcheazã poziþia dominantã a celui care recurge la acest gest. . la gestul de domolire a agresivitãþii prin expunerea în faþa celuilalt a pãrþii celei mai vulnerabile (capul. prin anii ’60 ai secolului trecut avea încã pentru persoanele vârstnice din Statele Unite ale Americii o semnificaþie obscenã. Conaway ºi G. Morrison. Descrierea unui cerc în jurul urechii cu arãtãtorul întins ºi celelalte degete flectate comunicã. în registrul culturologic. Desmond Morris (1977/1986. Franþa ºi Rusia – dupã cum menþioneazã T. Tot cu arãtãtorul ridicat cerem sã se facã liniºte (de exemplu. Sub fotografie stãtea scris: „Preºedintele îi insultã pe australieni“.Gesturile. celelalte degete fiind flectate ºi degetul mare ridicat. în unele þãri (în Argentina ºi România. Birkenbihl (1979/1999. spre public. vena jugularã. cu pumnul strâns ºi cu arãtãtorul în extensie. Numai cã podul palmei era orientat spre propria-i persoanã… Un ziarist a surprins gestul ºi l-a imortalizat într-o fotografie care a fost imediat publicatã în ziarele din Australia. a salutat cu semnul V mulþimea aliniatã pe traseu. 1992) – gestul. În fine. Arãtãtorul ºi degetul mijlociu formând litera V semnificã într-adevãr „victorie“ sau „pace“ numai dacã podul palmei este orientat spre interlocutori. 1967/1991). Cu el admonestãm. la om. Pe afiºele electorale din 2004 unii candidaþi cer din fotografie votul cetãþenilor. S-a întâmplat în 1993. gestul devine insultãtor (Up yours!). Roger E. se exprimã o atitudine asertivã. bine cunoscut azi în cultura occidentalã. Celelalte degete sunt ghemuite în podul palmei. de exemplu). îndreptând arãtãtorul cãtre trecãtori. când arãtãtorul este orientat spre o persoanã ori un grup de persoane. ca ºi în SUA. Dacã podul palmei este orientat spre cel care transmite semnul. Germania. arãtãtorul mâinii drepte dus la tâmplã.A. W. Borden (1994) ºi R. de exemplu. Este interesant cã gestul se pãstreazã ºi azi. Semnificaþia celor douã gesturi diferã. despre care am mai vorbit. George Bush. care. postura ºi mersul 139 Arãtãtorul dus la pãlãrie echivaleazã cu un salut (este adevãrat.A. Comentând aceastã situaþie. 88) aratã cã se întâlnesc douã versiuni ale gestului: poziþia frontalã a baghetei (frontal forefinger baton) ºi poziþia verticalã a baghetei (raised forefinger baton). în sala de cursuri). mai ales dacã avem ceva a-i reproºa. gestul este sancþionat de codul bunelor maniere). sau înlocuieºte cuvântul „bani“). la turnirurile medievale (când cavalerii îºi ridicau viziera spre a li se vedea faþa). Arãtãtorul împreunã cu degetul mare formeazã embleme (de exemplu. Vera F. semnificã sinuciderea cu pistolul. Interesant este cã „semnul victoriei“. la lupi – aºa cum remarca Desmond Morris în Maimuþa goalã.

50) Gestul se adreseazã unei persoane înºelate de cãtre soþie sau. mai general.A. transmit o insultã: „Eºti încornorat!“. dar ºi gesturile în care sunt sincronizate degetele arãtãtoare de la mâna dreaptã ºi de la mâna stângã. 1991/1998. unei persoane stupide. ca ºi de unele gãºti din marile oraºe. ambele ridicate ºi celelalte strânse în podul palmei. Gest insultãtor în Europa ºi America (dupã R. Axtell. constatãm cã arãtãtorul este cel mai expresiv dintre cele cinci degete. o variantã a gestului despre care vorbim transmite un blestem. Fig. 4. În unele þãri din Africa. „Soþia.140 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura În combinaþie. arãtãtorul ºi degetul mic. 1991/1998. Podul palmei este îndreptat spre cel cãruia i se transmite mesajul. iar în SUA respectivul gest a fost adoptat ca semn de recunoaºtere a fanilor unor echipe de fotbal (de exemplu. iubita te înºalã!“. în Texas). Axtell – acest semn transmite o urare de succes. mai ales dacã luãm în considerare ºi autoatingerile (a obrazului sau a tâmplei). Acum are circulaþie internaþionalã. Fig.6. Se pare cã acest gest a fost folosit mai întâi de italieni.7. În Brazilia ºi Venezuela – aflãm de la Roger E. ca echivalent al cuvântului cornuto.A. Gest insultãtor în Africa (dupã R. Axtell. 51) Dacã facem o statisticã a gesturilor realizate cu degetul arãtãtor (singur sau în combinaþie). Când îþi freci degetele arãtãtoare . 4.

urarea de succes (Good luck). Degetul mare. cu adresarea unei felicitãri pentru lucrul bine fãcut. respectivul gest are semnificaþia unei complicitãþi. adesea necuvenite. 4. Axtell (1991/1998. Când au fost eliberaþi din închisoarea Abu Ghraib la jumãtatea lunii mai 2004. alteori. La români. mulþi irakieni arãtau soldaþilor americani ºi reporterilor TV pumnul strâns ºi degetul mare în . Frecarea arãtãtorului de degetul mare. 40). Diferenþe culturale în interpretarea unui gest Încruciºarea arãtãtorului cu degetul mijlociu transmite. 1996/2000. în timp ce degetele celelalte sunt strânse în podul palmei.9. Fig. iar în Japonia. cu degetele arãtãtoare dirijãm un cor (invizibil) sau o orchestrã. acest gest exprimã invitaþia de a merge împreunã (Figura 4.8. sunt în cârdãºie.9). solicitarea unei sume de bani. Urarea de succes la europeni ºi la nord-americani Uneori. Roger E. Rusia sau Franþa. postura ºi mersul 141 vrei sã spui cã douã persoane au relaþii speciale: au interese comune. 4. În SUA.Gesturile. prin care se exprimã dezaprobarea totalã. fac afaceri împreunã. cu degetul arãtãtor de la mâna dreaptã introdus în cercul format de degetul mare ºi arãtãtorul mâinii stângi facem gesturi obscene. Mâna cu degetul mare în poziþie verticalã ºi cu celelalte degete strânse echivaleazã. în SUA. 109) explicã semnificaþia acestui gest ca derivând de la semnul crucii (Figura 4. indicând cifra patru (vezi Franzoi. în Nigeria este considerat un gest nepoliticos. gestul de frecare a degetelor arãtãtoare traduce admonestarea „Sãþi fie ruºine!“ În Egipt. China ºi Coreea este utilizat în numãrãtoare. Fig. pentru nord-americani ºi europeni. transmite mesajul de aºteptare a unei plãþi.8).

miºcarea peste umãr a braþului cu pumnul strâns ºi cu degetul mare îndreptat spre cineva anume îl ridiculizeazã. care la romani simboliza introducerea penisului între labii.a.d. în comunitãþile nealfabetizate amprenta degetului mare þine loc de semnãturã. prin ridicarea degetului mare. o înjurãturã gravã. are o conotaþie sexualã (Figura 4.a.d. gladiatorul era condamnat la moarte. de regulã. 108). dar ºi astãzi. Germanii folosesc degetul mare pentru numãrul unu.142 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura poziþie verticalã. În trecut.m. aratã lipsã de respect. scriitorul ºi poetul Dante Gabriel Rosetti (1828–1887) redã condamnarea la moarte de cãtre rege a soþiei sale necredincioase. Nu-i nici o nenorocire. Amprenta acestui deget. Ilustrând legenda regelui Arthur. nu era obiceiul de a se orienta policele în jos. Cum sã interpretãm acest gest. mai mult chiar decât a celorlalte. fãcându-l… .A. Degetul mare poate fi utilizat ºi pentru a ridiculiza o persoanã. Axtell (1991/1989. Însoþit de un zâmbet-zeflemea. a degetului mijlociu º. cinematograful l-a pus în circulaþie aproape în întreaga lume. apoi a arãtãtorului. sã zicem un român. când se rostea crunta condamnare. cel mai adesea. 92) ne asigurã de faptul cã gestul. apoi degetul mijlociu º. transmite la români. arãtãtorul ºi degetul mic. numãrarea începe. pictorul. În realitate – susþine Desmond Morris –. viaþa unui gladiator deosebit de curajos era cruþatã dacã împãratul îndrepta degetul mare în sus. De aici pot ieºi mici încurcãturi: dacã un european. sã-i arate acestuia degetul mare între arãtãtor ºi degetul mijlociu. degetul mare ridicat ºi braþul flectat spre umãr transmite solicitarea de a fi luat ca pasager în direcþia în care ruleazã automobilul. care aprecia cã este vorba de traducerea greºitã a expresiei latine pollice verso prin „îndreptarea degetului mare în jos“. Nu credem însã cã o doamnã se poate compromite. dacã îl îndrepta în jos.m. Roger E. Americanii încep numãrarea pe degete ridicând mai întâi arãtãtorul. În SUA. 1991/1998. Originea gestului se pierde în negura timpului. de exemplu. degetul mare nu serveºte la numãrare decât pentru reprezentarea cifrei cinci. arãtând vânzãtorului degetul mare. are înþelesul „nimic“: nu este scandalos ca o mamã care refuzã sã-i cumpere copilului o îngheþatã. cu pumnul strâns. 45) considerã cã industria cinematograficã a Hollywood-ului ar fi „vinovatã“ de punerea în circulaþie a acestei explicaþii ºi îl citeazã pe Desmond Morris. în orice caz. acest gest semnificã „totul este OK“. ar putea sã primeascã doar douã. Chiar dacã originea semnului-emblemã despre care am amintit rãmâne neclarã. obrãznicie. ridicarea bruscã a pumnului cu degetul mare în sus echivaleazã cu o înjurãturã. Pentru autostopiºti. ajutã poliþia sã-i identifice pe rãufãcãtori. În Europa. în America de Nord ºi în Europa. Abia avem ce povesti prietenilor când ne întoarcem acasã! Dar dacã în cadrul cooperãrii NATO vrem sã semnalãm unui militar american faptul cã se apropie de noi trei blindate inamice? Numãratul pe degete ar putea sã ne coste viaþa. Roger E. Axtell (1991/1998. Regele stã pe jilþ. Ne amuzãm de pãþanie. În Australia. ºtiind cã în þãrile arabe degetul mare orientat în sus reprezintã o insultã? (R. Mai mult. nu degetul arãtãtor. Axtell. ªi în România „gestul impudic al celor trei degete“ poate avea semnificaþia „nimic“. are braþul stâng întins ºi pumnul cu degetul mare îndreptat în jos. În Brazilia. nici pronunþarea verdictului imperial „el va trãi“ nu era semnalizatã prin ridicarea policelui. încãrcãtura ofensatoare a gestului este mult redusã.10). Sã nu utilizãm acest gest când ajungem în Nigeria: acolo el semnificã insolenþã. Introducerea degetului mare între arãtãtor ºi degetul mijlociu. respectivul gest (purtând denumirea figa) are semnificaþia unei urãri: „Noroc“! În spaþiul ex-iugoslav. aflat în vizitã la New York cere trei hot dog. Pentru piloþi ºi cosmonauþi. În Roma anticã.

pizza. mare ºi mijlociu unite au semnificaþie religioasã (semnul crucii la ortodocºi).Gesturile.11.). spaghetti ºi Turnul din Pisa le-ar conferi identitate italienilor. Despre respectivul gest. Digitus impudicus . mano a borsa) exprimã stãri psihice dintre cele mai nuanþate. 31). 91) spune cã este emblematic pentru italieni: punga mâinii. Roger E. de la enervare la blândeþe. ceilalþi identiþiali ºi-au pierdut specificitatea. fãcând acest gest scandalos (apud Axtell. 4. proverbial prin cruzimea ºi extravaganþa sa. Axtell (1991/1989. Aºa-numitul gest „punga mâinii“ (ital. Cu excepþia vestitului turn înclinat. 4. Desmond Morris (1994) aminteºte cã împãratul Caligula (31-41 e. Gestul „punga mâinii“ este întâlnit la multe popoare europene (Figura 4.12. obiºnuia sã întindã mâna spre a-i fi sãrutatã. Fig. Fig. Gest tipic italian: mano a borsa Degetul mijlociu. Gest obscen Alte gesturi fãcute cu vârful degetelor arãtãtor. Romanii l-au supranumit digitus impudicus. postura ºi mersul 143 Fig.10. 4.n.11). 1991/1998.

miºcarea rapidã înainte-înapoi a palmei cu degetul mijlociu în poziþie orizontalã echivaleazã cu o insultã sexualã.13. „Relaxeazã-te“. Palmele ºi pumnii. foarte rar. un aranjament foarte plãcut. Nu cunoaºtem vreun gest care sã fie fãcut exclusiv cu el. Se înregistrazã unele particularitãþi: arabii îndreaptã digitus impudicus în jos. o acþiune de mult doritã. pentru a interpreta corect frecarea palmelor trebuie luatã în considerare situaþia socialã concretã: este vorba .144 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Semnificaþia de insultã sexualã a acestui gest s-a pãstrat ºi azi (Figura 4. între care ºi în România. gânduri ascunse. dacã mâna este ridicatã în dreptul gurii. cei care se adreseazã unui public fidel obiºnuiesc sã-ºi exprime sentimentele de gratitudine prin intermediul acestui gest. Ca ºi în legãturã cu orice alt gest. Frecarea lentã a palmelor transmite inconºtient alt mesaj: lipsã de sinceritate. în afara aceluia de a-l întinde spre a i se pune inelul la cãsãtoria religioasã. 4. Sugerând falusul. starurile muzicale. însã. Fig. românii în sus. printre femei (Figura 4. nu ar trebui – în spiritul bunelor maniere – sã fie utilizat în nici o împrejurare. atunci este clar îndemnul de a bea împreunã bãuturi alcoolice. La fel procedeazã ºi clientul când doreºte sã arate cã se aºteaptã sã fie foarte bine servit. specific genului masculin. Degetul mic ºi degetul mare în extensie (celelalte degete rãmânând strânse în podul palmei) în Hawaii are înþelesul: „Fii calm“. Nici în combinaþie cu celelalte degete nu participã la limbajul gesturilor.13). 67) atrage atenþia cã ºi viteza cu care oamenii îºi freacã palmele semnificã. „Frecarea palmelor“ exprimã o evaluare pozitivã a ceea ce va urma: o afacere „pe cinste“.12). viclenie. Agenþii comerciali îºi freacã mâinile rapid pentru a-i convinge pe clienþi cã li se propun bunuri ºi servicii de cea mai bunã calitate. Varianta arabã a insultei Inelarul parcã nici nu ar exista în comunicarea nonverbalã. împreunã cu arãtãtorul – aºa cum am arãtat – la transmiterea unor insulte. Allan Pease (1981/1993. În SUA. ca un teribilism. oamenii politici. Fireºte cã acest gest. În American Sign Language. degetele mic. El are însã circulaþie în lumea bãrbaþilor prea puþin educaþi ºi chiar. Participã. arãtãtor ºi mare extinse (cu podul palmei spre interlocutor) fac o declaraþie de dragoste: „Te iubesc!“. În multe þãri din Europa. iar cele douã degete sugereazã o miºcare de rotaþie. care nu are nici o semnificaþie în þãrile europene. Degetul mic nu joacã nici el un rol activ în transmiterea prin gesturi a semnificaþiilor.

14. 1971). încrederea de sine. Birdwhistell poziþia oblicã a palmelor cu degetele care se ating configurând o piramidã – comunicã încrederea în ei înºiºi a celor care fac acest gest. Mâinile încleºtate înaintea feþei. aºezate pe masã sau lãsate în poalã (sau lãsate în jos când stãm în picioare) dezvãluie o stare de frustrare – aºa cum au relevat cercetãrile efectuate de C. explicã lecþia elevilor. 68).). indicând siguranþa. de un chelner care ne întreabã ce mai dorim etc. Calero. „Mâinile în poziþie de coif“ sau „coiful-turn“ – cum a denumit Ray L. acest gest este folosit în relaþiile interpersonale asimetrice (ºef/subordonat. 1981/1993. mai ales a persoanelor cu status social superior. frecându-ºi palmele. „Coiful turn îndreptat în sus“ se întâlneºte mai frecvent când persoanele în cauzã îºi expun opiniile. avocat/client etc. Pease. 69). iar „coiful-turn îndreptat în jos“ când respectivele persoane ascultã pãrerile celorlalþi. „Lipirea palmelor cu degetele întrepãtrunse“ exprimã o atitudine negativã. 4. Gesturile de acoperire a feþei la femeile din Japonia .Gesturile. postura ºi mersul 145 despre un profesor care. Fig. cu atât mai accentuatã cu cât mâinile astfel încleºtate sunt þinute mai sus. Dupã cercetãrile ºi observaþiile lui Allan Pease (1981/1993. Unele cercetãri au relevat cã femeile fac apel la acest gest mai mult decât bãrbaþii (C. Nierenberg ºi H. Calero (apud A. de o persoanã care aºteaptã pe o vreme geroasã tramvaiul în staþie. Nierenberg ºi H.

aºa cum „punga mâinii“ îi identificã pe italieni (Figura 4. analizând „semnalele de ghidare“. 1977/1986. respectiv. 99) 100% 100% 50% 50% Olanda Sardinia Olanda Sardinia Italia Spania Tunisia Spania Anglia Anglia Italia Când în anul universitar 2003/2004 unul dintre autorii acestui capitol (Loredana Ivan) a beneficiat de un stagiu de specializare în Olanda. arãta. 94-100). a avut surpriza sã constate frecvenþa cu care studenþii duceau mâna în faþa ochilor ºi priveau printre degete. cum sunt chemaþi oamenii sã se apropie. întâlnim acest gest. Adams cã „gesturile fãcute cu mâinile sunt economice. Fig. dar cu podul palmei în sus. Alibeman Eghbali Zarch. Frecvenþa utilizãrii gestului de chemare „Vino încoace!“ realizat cu podul palmei în sus ºi. întinzând braþul cu podul palmei în jos ºi cu degetele care se strâng ºi se relaxeazã.146 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Acelaºi sociolog iranian pe care l-am mai invocat. prefãcându-se cã nu sesizeazã anumite lucruri care contraziceau realitatea.16). la Groningen. respectiv. Ruimte rond regels (Spaþiul dintre reguli) de Wieger Bakker ºi Frans van Waarden (1999). cu degetele) îndreptãþesc aprecierea lui Edward A. rapid utilizate ºi mai prompt executate decât rãspunsurile verbale“ (apud F. acelaºi înþeles îl are gestul fãcut cu mâna. prezintã într-o histogramã cu bare frecvenþa chemãrii „Vino încoace!“ cu podul palmei în sus ºi. în jos la diferite populaþii (Figura 4. 4. Aceastã constatare îndelung verificatã prin cercetãri comparative interculturale.15. Morris. 72). exprimarea dezacordului (negaþia) se face în acelaºi fel. Marea diversitate a gesturilor fãcute cu mâinile (cu palmele ºi pumnii. prin miºcarea repetatã a capului de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga. Astfel exprimau ei o anumitã neîncredere în ceea ce auzeau. Desmond Morris (1977/1986. Pe coperta unei cãrþi despre politicile publice.15). care poate fi considerat specific olandez. ca ºi faptul cã Tunisia Franþa Malta Franþa Malta . în jos la diferite populaþii (dupã D. Davis. La noi. 1971/1973. Gesturile realizate prin miºcarea capului La mai toate popoarele ºi populaþiile.

Rückle (1979/1999. ereditar al unor gesturi cu semnificaþie socio-culturalã. 7) legãnarea capului. Horst H. Etologul german Irinäus Eibl-Eibesfeldt (1979) considerã cã gestul respectiv derivã din tendinþa de a te debarasa de un lucru oarecare: pur ºi simplu. 6) înclinarea lateralã a capului. scuturãm capul când vrem sã îndepãrtãm ceva ce ni s-a aºezat pe creºtet. Deºi la naºtere copiii nu au cortexul deplin funcþional. A privi printre degete: un gest specific olandez nou-nãscuþii însoþesc refuzul hranei ºi senzaþiile dolorifice cu aceeaºi pendulare orizontalã a capului constituie un argument în favoarea ipotezei caracterului înnãscut. ca ºi la populaþiile din America ºi Africa.16. în mod stereotip. faptul cã în unele þãri. instinctiv. 4. Prezentãm. 3) datul din cap. Miºcarea de sus în jos ºi de jos în sus a capului semnificã aprobarea. Gestul firesc al antropoidelor de a se scutura de frunze sau de insecte s-a fixat genetic ºi a dobândit valoare de semnal social. prin aplecarea ºi ridicarea repetatã a capului pune sub semnul întrebãrii determinarea biologicã a gesturilor ce se substituie cuvintelor „da“ ºi „nu“. specialistul german în comunicare nonverbalã atrage atenþia ºi asupra combinaþiilor de miºcãri ale capului cu miºcãri ale altor pãrþi ale corpului. iar dezacordul. precum Bulgaria. la populaþiile din Asia ºi Europa. 2) capul plecat. Asociatã cu zâmbetul ºi cu privirea directã. ªi acest comportament social are rãdãcini biologice. 5) miºcarea capului spre spate ºi în sus. acordul se exprimã prin miºcarea capului de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga. În afara acestor categorii. de aici s-a tras concluzia cã acest gest este un reflex prestabilit ereditar ºi cã este coordonat de mãduva spinãrii. Acest gest este întâlnit. Turcia sau Grecia. miºcarea de sus în jos ºi de jos în sus a capului are valoarea unui salut la distanþã. semnificaþiile cele mai probabile ale acestor miºcãri.Gesturile. în primele zile de viaþã ei comunicã refuzul hranei prin miºcarea capului de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga. sub forma unui tabel. 4) înãlþarea capului. Totuºi. Cu ajutorul lui ne înþelegem fãrã nici un cuvânt. acordul cu cele relatate verbal.1) . postura ºi mersul 147 Fig. 161-171) clasificã modalitãþile gestuale ale capului în ºapte categorii: 1) miºcarea capului îndreptatã înainte. atrãgând atenþia cã nici un semnal nonverbal nu are semnificaþie singur (Tabelul 4.

capacitatea de a acþiona. sentimentul propriei valori. antropologicã. semnaleazã indecizia ºi dezamãgirea în anumite situaþii. .). mândrie. Îndreptarea capului înainte 1. 7. aplecarea capului exprimã amabilitate. care afecteazã vorbirea. 4. etologicã). exprimã scepticism. solicitarea de informaþii suplimentare. capul plecat are semnificaþie agresivã („taurul gata de atac“) sau. starea de „visare“. Aratã „deconectarea“. transmite un semnal de simpatie. Miºcarea capului spre spate ºi în sus 6. Înclinarea lateralã a capului 7. datul din cap exprimã un interes maxim pentru informaþiile transmise.H. la cerere. Unele leziuni ale emisferei cerebrale stângi. aprobare. neurofiziologicã. 3. alexie. Pierre Feyereisen ºi Xavier Seron (1984). Altfel spus. în funcþie de durata pãstrãrii capului plecat se exprimã sentimentul de ruºine. dorinþa de detaºare. Se pare cã trebuie revizuitã vechea concepþie despre specializarea strictã a emisferei cerebrale stângi pentru funcþiile simbolice. Pe verticalã ºi repetat. renunþare. miºcarea înapoi a capului poate fi ºi expresia unei dinamici agresive. lipsã de voinþã. De asemenea. determinã în acelaºi timp ºi incapacitatea producerii gesturilor simbolice. aduc în discuþie aspecte noi privind legãtura dintre gesturile simbolice efectuate cu mâinile ºi comunicarea verbalã.148 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Tabelul 4. predispoziþia spre compromis. lipsa de siguranþã. o atitudine criticã. cât ºi dezacordul. ducerea la obraz a degetului arãtãtor. Aplecarea capului 3. studiind modificarea comunicãrii gestuale în cazul persoanelor cu leziuni cerebrale. Legãnarea capului Din punct de vedere ºtiinþific. asociatã cu ridicarea umerilor ºi cu colþurile gurii lãsate în jos. ridicarea bãþoasã a capului indicã orgoliu ºi aroganþã. îngândurare. Înãlþarea capului 5. care stã la baza teoriei echivalenþei gest–cuvânt (corespunzând noþiunii de „asimbolie“: ansamblul tulburãrilor asociate afaziei – agrafie. gesturi cu semnificaþie socio-culturalã (de exemplu. 6. Exprimã atât acordul. Bolnavii cu tulburãri ale limbajului (afazicii) prezintã dificultãþi în imitarea gesturilor convenþionale. Aratã interes faþã de interlocutor. înþelegerea corectã a relaþiilor complexe dintre sistemele verbale ºi nonverbale de comunicare impune abordarea fenomenului de studiu într-o perspectivã interdisciplinarã (psihologicã. Datul din cap 4. în prezent. atingerea cu acelaºi deget a nasului etc. Spre umãrul drept. 161-171) Miºcãrile realizate cu capul 1. Siguranþã de sine. psihiatricã. Pierre Feyereisen ºi Xavier Seron apreciazã cã abandonarea noþiunii de „asimbolie“ (propusã în 1870 de Finkelburg) impune depãºirea viziunii care explicã patologia limbajului ºi a gesturilor simbolice printr-o tulburare centralã unicã. gesticulaþie incorectã. înþelegerea celor spuse de interlocutor. însoþit de ridicarea sprâncenelor ºi de întredechiderea gurii. sociologicã. lipsã de voinþã ºi de speranþã. problema este de a se stabili dacã existã un paralelism între expresia verbalã ºi gesturi sau dacã gesturile reprezintã în sine un limbaj.1. dimpotrivã. 2. Supunere. 5. în timpul salutului. este receptat ca acord. Semnificaþia miºcãrilor realizate cu capul (dupã H. fiind în imposibilitatea de a efectua. Astfel de constatãri au fost interpretate diferit.). Semnificaþia 2. în combinaþie cu orientarea privirii. spre umãrul stâng. dificultãþi de înþelegere a pantomimei etc. Rückle (1979/1999. se confruntã douã teorii: teoria echivalenþei gest–cuvânt ºi teoria subordonãrii gesturilor faþã de activitatea lingvisticã.

Fugã 4. ci în conexiune unele cu altele ºi în funcþie de situaþia socialã concretã. postura ºi mersul 149 Gesturile realizate prin miºcãrile trunchiului Prin înclinare sau rãsucire. Dar expresiile „L-am prins pe picior greºit!“ sau „A pornit-o cu stângul“ ce vor sã spunã? Cã existã o „specializare“ a picioarelor: la cei mai mulþi dintre noi.H.3). la fel ca firul de iarbã în vânt“. interesul sau dezinteresul. Acest comportament corespunde celui care se numeºte „privire tãioasã“. 3.H. Rückle (1979/1999. agresiune sau fricã (Tabelul 4. este realizat. Lipsa planificãrii unei activitãþi legate de partener Miºcãrile trunchiului. Adãugãm ºi faptul cã miºcãrile trunchiului pot contrazice semnificaþia miºcãrilor realizate cu ajutorul altor segmente corporale. 2. cât ºi atunci când stau locului. Horst H. pentru a putea privi mai bine un text problematic sau un obiect. Agresiune 4. dar în acelaºi timp îºi trage picioarele mult înapoi (ºezând). 176) analizeazã astfel de comportamente. Dezinteres (preocupare pentru propriile gânduri) 3. Persoana îºi apleacã trunchiul mult înainte. În mod concret. Agresiune ºi fricã Moduri de exprimare ale corpului: 1. „Stã pe picioarele lui“ se spune despre cineva sigur pe sine.3. analiza distanþelor. Cineva îºi rãsuceºte trunchiul. 176) Senzaþii contradictorii 1. Retragere 2. Rückle (1979/1999. Apropiere 2. scopul acestui gest. 210) – aceasta exprimã supunere ºi fricã (la fel ca atunci când strângem mâinile pe lângã corp). Dezinteres ºi interes 3. Astfel. „Dacã picioarele sunt strâns lipite unul de altul – spune Horst H. Cineva duce mâinile la spate. sentimentul de siguranþã se exprimã prin repartizarea greutãþii corpului pe ambele picioare distanþate la 10-20 de cm unul faþã de celãlalt. Semnificaþiile comportamentelor ambivalente (dupã H. Semnificaþiile înclinãrii trunchiului (dupã H. „vorbesc“ atât când se miºcã (vezi subcapitolul despre mers). Gesturile realizate cu picioarele Picioarele nu servesc numai la mers. ca ºi celelalte semnale nonverbale.2). Cine stã astfel se clatinã cu uºurinþã. Rückle (1979/1999. 175) Înclinarea trunchiului înainte semnificã: 1. dar în acelaºi timp ne reducem capacitatea de a sta în picioare. Cu privire la semnificaþia miºcãrilor trunchiului. Interes 3. Tabelul 4. Tabelul 4. de exemplu. partea superioarã a corpului poate transmite semnale clare: acordul sau dezacordul. dar nu am auzit niciodatã spunându-se despre cineva cã „vorbeºte cu picioarele“.Gesturile. Este curios cã expresia „a scrie cu picioarele“ se întâlneºte destul de frecvent. dreptul este „piciorul de . genunchii fiind relaxaþi. dar îºi întoarce faþa pentru a observa partenerul de discuþie. ele transmit semnale. de a deveni «mai înguºti». precum ºi de diferenþele culturale. O excepþie este cazul în care picioarele trase înapoi sunt pregãtite pentru a sãri. Rückle (1979/1999. a salutului ºi a posturii oferã informaþii utile pentru decodificarea mesajelor nonverbale (a se vedea subcapitolele respective). Fricã ºi interes 2. dar în acelaºi timp se apleacã înainte. Planificarea unei activitãþi Înclinarea trunchiului înapoi semnificã: 1. numite „ambivalente“ (Tabelul 4.2. nu trebuie interpretate în sine.

4. 247) a propus un sistem de notare a posturilor în comunicarea interpersonalã. Horst H. Buller ºi W. iar sprijinirea pe piciorul stâng semnificã receptivitate în stabilirea de relaþii. regele Prusiei la semnarea Tratatului de pace de la Tilsit (1807). 1965) Faþa umanã are capacitatea de a produce 250 000 de expresii (R. analizã criticã. 147). Estimarea numãrului gesturilor în comunicarea nonverbalã (dupã J.B. Burgoon. 1970) În comunicarea nonverbalã în clasa ºcolarã. Este bine deci sã urmãrim continuu poziþia picioarelor. La om. Nu stãruim asupra acestui aspect. În opoziþie cu miºcarea fluidã a corpului. D. 254) – este determinarea sexului ºi a posturii de bazã ale .17).4). Hall (1963/1972. factorii de climã. Birdwhistell.L. semnalele sunt mult mai variate (Figura 4. nu numai gura celui cu care conversãm. decubit (orizontalã) ºi ºezând. s-au observat 7 777 de gesturi distincte. în clinicile medicale. Pei. care – recunoaºte autorul – „este departe de a fi perfect“. Hewes (1957). Oamenii pot produce aproximativ 700 000 de semnale fizice diferite (M.. Cine nu a fost impresionat de nemiºcarea militarilor când fac de gardã la drapel? Ce profesor nu a fost deranjat de schimbarea frecventã a poziþiei în bancã a elevilor? Intervin însã ºi alþi factori în evaluarea „fixitãþii“ corpului: temperamentul persoanelor. obiectivitate. Se impune deci luarea în considerare a factorilor fiziologici. 4. dar ºi a celor psihosociali. Gill Woodall (1989/1996. dupã unii autori. Woodall (1989/1996. logicã. Buller ºi W. circa 5 000 (Krout. care meritã. de altfel. „Una dintre cele mai importante operaþii în notarea proxemicã – spune Edward T. Edward T. Birdwhistell. dar cu care se poate opera fãrã dificultate. Rückle (op. Gama posturilor este mult mai largã. 1935) Postura S-a spus cã postura este un „gest încremenit“. cit. Schimbarea frecventã a sprijinului de pe un picior pe altul poate semnifica modificarea dispoziþiei psihice a interlocutorului. David B. Burgoon.150 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura joacã“ ºi stângul „piciorul de sprijin“. 1970) Muºchii faciali produc aproximativ 20 000 de expresii faciale (R.4. de ce nu. de exemplu. Dar cât de fixã poate fi „poziþia fixã“ a corpului? Gordon W. lucru subliniat ºi de þinerea reciprocã a mâinilor. 3. þarul Alexandru I al Rusiei ºi Frederic. Hall (1963/1972.L. caracteristicile socioculturale ºi. postura se raporteazã la poziþia fixã a corpului. 33) 1. Tabelul. Atragem însã atenþia asupra diferenþei care trebuie sã fie fãcutã între „poziþia corpului“ ºi „posturã“. 2. citat de Jacques Corraze (2000. semn al dorinþei de a continua relaþiile.G. poziþiile corpului sunt limitate: ortostaticã (verticalã). Cele trei capete încoronate se sprijinã pe piciorul stâng. Suntem de pãrere cã durata unei poziþii a corpului se evalueazã în funcþie de situaþia socialã concretã. 211) ilustreazã cele spuse mai sus prin analiza celebrului tablou care îi înfãþiºeazã pe împãratul Napoleon Bonaparte.K. Sprijinirea pe piciorul drept înseamnã. adicã de poziþii pe care poate sã le pãstreze un anume timp fãrã a resimþi oboseala“. discutat. rãmâne în afara oricãror discuþii cã miºcãrile corpului transmit un numãr impresionant de semnale. spune: „Corpul uman este capabil sã-ºi asume o mie de posturi. Judee K. temperatura. Dincolo de diferitele clasificãri ale gesturilor. 33) sintetizeazã rezultatele investigaþiilor referitoare la miºcãrile corpului (Tabelul 4.

4. […] Sexul ºi posturile de bazã pot fi notate în oricare dintre cele trei sisteme.).W. dupã unghiul format de respectivele persoane: faþã cãtre faþã (face-to-face).5).17. ºezând sau culcat). Atlasul posturilor (fragment) (dupã G.T.Gesturile. Tabelul 4. Hall (1963) o clasificã dupã criterii geometrice. Hall (1963/1972. Sistemul de notare a comportamentelor proxemice propus de E. Hewes. Edward T. În ceea ce priveºte orientarea corpului în comunicarea interpersonalã. Orientarea . 1957) interlocutorilor (dacã stau în poziþie ortostaticã. statusul social etc. spate cãtre spate (back-to-back). 255) Bãrbat în postura culcat Bãrbat în postura ºezând Bãrbat în postura ortostaticã Femeie în postura culcat Femeie în postura ºezând Femeie în postura ortostaticã b/c b/º b/o f/c f/º f/o 1 3 5 2 4 6 Conform acestui sistem de notare. silabic mnemonic sau prin numere de cod“ (Tabelul 4. 56 semnificã un bãrbat ºi o femeie în postura ortostaticã în timp ce converseazã. postura ºi mersul 151 Fig. Între paranteze pot fi trecute în dreptul fiecãrui simbol anumite date despre subiecþi (vârsta.5. profil cãtre profil (side-to-side). Persoana activã este notatã prima. O femeie în postura ortostaticã vorbindu-i unui bãrbat în aceeaºi posturã este simbolizatã prin numãrul 65. în funcþie de interesul investigatorului: sistemul pictografic (iconic).

patru . ca expresie a agresivitãþii. acesta poate avea o orientare frontalã. În cercetãrile sale. Albert Mehrabian (1972) aprecia cã postura este mult mai expresivã decât gesturile. Când discutã. piciorul înainte. se utilizeazã douã tipuri de repere: orientarea unui element al corpului raportat la altul sau la corpul însuºi (trunchiul vertical. b) când studiazã împreunã pentru acelaºi examen (cooperare). pieptul bombat. al forþei ºi puterii. „în comunicarea nonverbalã. 297). Cercetãtorul american a administrat un test creionhârtie unui numãr de 151 de studenþi de la cursurile introductive de psihologie. 1965/1972. factorul determinant al modelului de orientare a corpului în timpul conversaþiei. pe baza studiilor experimentale în care se cerea subiecþilor evaluarea unui numãr de 347 de fotografii. genunchiul flexat. c) când studiazã pentru examene la materii diferite (coacþiune). mâinile în ºold – ºi postura care exprimã seducþia femininã – picioarele dispuse încruciºat la nivelul genunchilor sau chiar mai sus de genunchi („picior peste picior“). În situaþiile de competiþie. posterioarã sau lateralã. Filosoful ºi psihologul american William James (1842–1910) a identificat. când coopereazã. 143). nu „faþã cãtre faþã“ sau „profil cãtre profil“. corpul aplecat înainte etc. Sommer.152 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura corpului transmite semnale ce trebuie interpretate în funcþie de tipul de interacþiune. de apartenenþa la gen (gender) ºi la culturã. devenind maximã în situaþiile de competiþie. Facilitarea sau inhibarea contactului vizual constituie. preferã poziþia „profil cãtre profil“ (sau „umãr la umãr“). persoanele tind sã ocupe poziþiile opuse. în extensie etc.)“. ci aceia care se opun unii altora. capul plecat.). oamenii preferã sã stea de o parte ºi de cealaltã a colþului mesei. în timp ce orientarea posterioarã este simbolul urmãririi interlocutorului sau al diminuãrii ostilitãþii. orientarea corpului sau a pãrþilor sale în raport cu alte corpuri (faþa spre interlocutor. d) când concureazã pentru a stabili cine rezolvã mai repede o serie de probleme (competiþie). capul lãsat pe spate. Hall (1963) a descris orientarea corpurilor umane în discuþiile „la masa rotundã“ în funcþie de axa spaþiu sociofug/spaþiu sociopet. Aºadar. Edward T. Robert Sommer a obþinut rezultate asemãnãtoare când s-au pus în discuþie preferinþele studenþilor pentru aºezarea în jurul unei mese rotunde. dupã cercetãtorul citat. fie competiþia. prin termenul de „posturã“ se înþelege poziþia corpului sau a pãrþilor sale faþã de repere determinate. Jacques Corraze (2000. Concluzia este una singurã: „diferite sarcini sunt asociate cu aranjamente spaþiale diferite“ (R. menitã sã blocheze înaintarea partenerului. scoaterea în evidenþã a picioarelor ºi a sânilor. de asemenea. cã în cazul coacþiunii distanþa dintre cele douã persoane se mãreºte. 146) aratã cã în interacþiunile umane se pot identifica postura care exprimã dominaþia – capul pe spate. În funcþie de aceste douã tipuri de repere vom interpreta ºi noi semnalele transmise de genunchi. S-a constatat cu uºurinþã cã persoanele care vor sã discute ºi sã lucreze împreunã se aºazã una lângã cealaltã. Într-o altã cercetare. Robert Sommer (1965) a constatat cã poziþionarea persoanelor la o masã pãtratã sau dreptunghiularã depinde de sarcina ce trebuie rezolvatã. poate fi interpretatã. Stau „faþã cãtre faþã“ nu cei care coopereazã. Dacã avem în vedere poziþia emiþãtorului faþã de receptor. Robert Sommer (1959) a observat cã persoanele care stau la o masã pãtratã sau dreptunghiularã pentru a conversa se aºazã pe diagonala colþului mesei. Studenþii au fost rugaþi sã precizeze cum se aºazã faþã de un prieten de acelaºi sex în patru situaþii diferite: a) la o ºuetã înaintea începerii cursului (conversaþie). Orientarea lateralã. Interesant este cã plasarea persoanelor în diferite locaþii impulsioneazã fie cooperarea. Dupã Jacques Corraze (2000. Orientarea frontalã este adesea semnalul agresivitãþii.

Psihiatrul maghiar Sandor Ferenczi (1875–1933) a descoperit cã anumiþi indivizi devin inhibaþi de miºcãrile din jur în timpul activitãþii intelectuale ºi au nevoie ca în timp ce gândesc sã-ºi suprime miºcãrile. În cadrul poziþiei tip „faþã cãtre faþã“. astfel cã raportarea la mesajul verbal este absolut necesarã pentru interpretarea posturii. au nevoie de a fi distraºi. dar ºi în funcþie de caracteristicile personale ale indivizilor analizaþi. ei delimiteazã un anume spaþiu. Felix Deutsch (1952) susþinea cã modificãrile posturii reflectã ºi însoþesc expresiile nonverbale la nivel inconºtient. Întreaga poziþie a corpului. caracteristicã dezamãgirii. 238) apreciazã cã în interacþiunea dintre persoane existã trei dimensiuni de bazã ale posturii: 1) includere/neincludere (inclusiveness/non-inclusiveness). c) atitudinea de expansiune. care denotã „a acorda atenþie“. Într-un grup. alþii. Cercetãrile cu privire la modificarea tonusului muscular în funcþie de reacþiile emoþionale au rezultate contradictorii (J. cea de-a doua categorie asociazã activitãþii mintale o mobilizare a corpului. Rãmân în spatele celor care discutã. postura ºi mersul 153 posturi fundamentale: a) atitudinea de apropiere (acordarea atenþiei). relaxarea membrelor inferioare ºi ridicarea celor superioare contribuie la închiderea spaþiului cãtre ceilalþi. Givens (1999) menþioneazã categoriile propuse de William James (1932): 1) înclinarea uºoarã spre interlocutor. 2) orientarea paralelã a corpului sau vizavi (vis-à-vis or parallel bodily orientation). O temã ce a suscitat interesul cercetãtorilor o constituie tipologia posturii. semnificând „negare“. în care corpul este înclinat în faþã. Psihologul francez Henri Wallon (1879–1962) susþinea cã modularea posturii are rol esenþial în exprimarea emoþiilor (Les réactions dans les crises doués à l’emotion.Gesturile. lucrurile se petrec în acelaºi fel. Prima dimensiune se referã la spaþiul de activitate al interlocutorilor ºi accesul în grup. Dacã douã persoane se angajeazã într-o conversaþie. modificãrile tonusului muscular sunt insuficient percepute ca sã putem vorbi de „comunicare nonverbalã“. aplecarea capului. David B. Uneori. prin posturã (orientarea corpului. Corraze. Primii asociazã activitãþii intelectuale o „amorþire a corpului“. 2) retragerea sau rãsucirea corpului în altã direcþie. Scheflen (1964/1972.sau hipotonifierea au loc ca rãspuns la situaþii sociale specifice. Cercul nu se lãrgeºte. de a se miºca în timpul activitãþii intelectuale. îºi orienteazã corpul unul spre celãlalt ºi închid spaþiul pentru celelalte persoane. în rândul al doilea. prin orientarea corpului. Scheflen identificã douã moduri de plasare a indivizilor în spaþiu: poziþia vizavi ºi poziþia paralelã. dimpotrivã. accesul în spaþiul de discuþie. Anumitor persoane care sunt strãine de grup li se baricadeazã. hiper. Este un semnal de respingere. stãrilor depresive. trunchiul ºi umerii sunt în extensie). încruciºarea braþelor ºi a picioarelor) se semnaleazã disconfortul psihic. de ocolire. Albert E. agresivitate (capul. Putem spune cã modificãrile de posturã. Albert Mehrabian (1972) vorbeºte despre douã dimensiuni fundamentale ale posturii: posturã directã (immediacy) ºi posturã relaxatã. d) atitudinea de contracþie. În situaþiile în care din varii cauze spaþiul intim – vezi zonele de distanþã Hall – este transgresat. 4) înclinarea trunchiului. b) atitudinea de respingere (refuz). care exprimã aroganþã. întorcând spatele cãtre acestea. „refuz“. 2000). 1920). doi tineri – o fatã ºi un bãiat – care se iubesc. de retragere faþã de celãlalt. strângerea umerilor ºi micºorarea toracelui ar fi caracteristice depresiei ºi deprimãrii. orgoliu. Albert E. care denotã îngâmfare sau aroganþã. 3) congruenþã/incongruenþã (congruence/noncongruence). comunicarea este directã . Luând în calcul cea de-a doua dimensiune. în care capul „atârnã“ flexibil ºi umerii sunt aduºi (The Philosophy of Experience. dar variaþiile în funcþie de particularitãþile individuale sunt mari. de exemplu. Creºterea tonusului muscular este asociatã rãspunsurilor individuale la numeroase situaþii de stres. 1910). 3) expansiunea.

Flora Davis (1971/1973. Spiegel ºi P. interacþiunea dintre medic ºi pacient. Albert E. Michotka (1974) în care li s-a cerut unor subiecþi sã evalueze. tendinþa de a nu face abstracþie de nimeni. Este ca un fel de semnãturã“. Postura încordatã a unuia dintre interlocutori poate genera încordare ºi la celãlalt. Umerii aplecaþi poartã povara unei vieþi pline de greutãþi. Se face distincþie între „posturile congruente“ ºi „posturile incongruente“. atracþia dintre ei ºi statusul socio-economic. Relaxarea creºte când atracþia interpersonalã se diminueazã. înseamnã cã cei doi interlocutori se îndreaptã spre un al treilea. apropiere-depãrtare). Scheflen a urmãrit aceste schimbãri posturale în cadrul ºedinþelor de psihoterapie. dominare. Modificãrile posturii pot fi analizate ºi în funcþie de gradul de accesibilitate al spaþiului intim pe care îl permite subiectul. coeziunea grupului. pe unsprezece scale bipolare (de exemplu. Scheflen denumeºte acest fenomen „ecou postural“. pudic-impudic. Dacã postura este paralelã. De asemenea. interesul. se pot observa douã orientãri posturale paralele sau douã orientãri posturale vizavi. 92) este de pãrere cã „fiecare individ are un mod caracteristic de a-ºi menþine propriul corp când stã. cu care vor sã împãrtãºeascã informaþiile. nouã fotografii corespunzând modificãrilor posturale (la nivelul braþelor) ale . Aºadar. dacã nu ºi trãsãturile de personalitate. acceptarea celorlalþi. sfidarea celorlalþi. dar descifrarea semnificaþiei posturii aduce informaþii utile pentru analiza ºi optimizarea vieþii cotidiene ºi în organizaþii. se ridicã sau când se plimbã. natural-artificial. aprobarea pentru persoana în faþa cãreia te plasezi ºi neglijarea celeilalte persoane. În cazul a doi interlocutori de sex masculin între care existã antipatie se instaleazã încordarea ºi absenþa concordanþei posturale. Cea de-a treia dimensiune se referã la gradul de similaritate între posturile interlocutorilor. dacã este vorba de un interlocutor de sex feminin. clasificate astfel în baza primei dimensiuni. Într-un grup de trei persoane. rece-cald. simpatie reciprocã. constituie simbolul calitãþii relaþiilor interpersonale. de cele mai multe ori. cei ieºiþi în evidenþã prin bombarea toracelui exprimã siguranþã de sine. posturile congruente se divid în posturi „direct congruente“ ºi „congruente în oglindã“. iar cealaltã parte (bazinul ºi picioarele) spre cealaltã persoanã? Aceastã posturã mixtã denotã intenþia persoanelor de a menþine unitatea grupului. În grupurile de patru persoane. Albert E. Afli cu o marjã de eroare acceptabilã totul dintr-o privire.154 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ºi reciprocã (de exemplu. Postura poartã în sine urmele trecutului ºi exprimã destul de exact starea psihicã de moment a persoanei. iar creºterea congruenþei posturale. pentru analiza posturii trebuie sã se ia în considerare nivelul relaþiei dintre interlocutori. 150–161) comenteazã un experiment condus de J. Cum poate fi interpretatã situaþia în care o parte a corpului (capul ºi trunchiul) este orientatã vizavi de o persoanã. situaþia de ameninþare a emiþãtorului având acelaºi efect. nu mai este necesar sã investighezi distribuirea simpatiilor în cadrul grupului. El se menþine prin schimbarea posturii pe parcursul interacþiunilor în grup ºi semnificã. dintre profesor ºi student sau în cadrul unui cuplu de îndrãgostiþi). În astfel de cazuri. Ambele tipuri de congruenþã posturalã se întâlnesc ºi în poziþiile vizavi. statutul inferior al emiþãtorului în comparaþie cu receptorul genereazã tensionare ºi creºterea incongruenþei posturale. Absenþa congruenþei poate fi un semnal al diferenþei de status sau de opinii. Posturile pot deveni identice în timpul comunicãrii (aproape perfect congruente) sau parþial identice (doar anumite pãrþi ale corpului sunt orientate similar). ºi în posturile paralele. pregãtirea pentru o confruntare agresivã.P. Jacques Corraze (1980/2001. La rândul lor. poziþia vizavi semnaleazã simpatia. mai ales în partea superioarã a corpului.

cercetarea medicalã a fãcut progrese însemnate. mai rece. Fig.Gesturile. Bãrbaþii tind sã aprecieze mai mult posturile care permit accesul cãtre spaþiul intim. începând cu medicina generalã ºi terminând cu specialitãþi ca ortopedia. exprimând respingerea. mai preocupatã de sine. neurologia. cercetãrile menite sã releve legãtura dintre felul în care merg oamenii ºi caracteristicile lor psihice nu sunt deloc numeroase. pediatria etc. ºi nu la întreruperea tensiunii asociate interacþionãrii. în timp ce femeile preferã posturile care interzic acest acces (Figura 4. 1987.19). Naºterea lui Venus (picturã de Sandro Botticelli. Allport (1961/1981. cu atât ea era perceputã mai pudicã. 143). Mersul Gordon W. 4. De asemenea.18. În ciuda acestui adevãr. au existat diferenþe între bãrbaþi ºi femei în ceea ce priveºte modul de apreciere a acestor fotografii. Ele contribuie la menþinerea. din tabloul Naºterea lui Venus (1480) de Sandro Botticelli (1444–1510) (Figura 4. mai timidã. ºtiut fiind cã „mersul furnizeazã multe date semiologice de o deosebitã valoare. 18). Venus.“ (V. 1480) Cu cât braþele acesteia ascundeau mai mult anumite porþiuni ale corpului. Enãtescu. În relaþiile de curtare întâlnim adesea aceste semnale posturale contradictorii. Însã postura poate sã conþinã elemente contradictorii (o mânã acoperã corpul ºi cealaltã limiteazã accesul în „spaþiul proximal“ (spaþiul care corespunde suprafeþei epidermei). 483) avea dreptate când spunea cã „mersul este în mod special un domeniu de studiu fascinant“. postura ºi mersul 155 zeiþei frumuseþii ºi iubirii. în care au loc succesiuni de miºcãri de înaintare ºi retragere faþã de partener. . În schimb.

orgoliu.156 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. 5) cu „paºi uriaºi“ (specific persoanelor extravertite. traiectoria miºcãrii. tactul ºi ritmul. 1980/2001. 483). bucuria). Se pare cã paºii lungi ºi ritmul alert indicã dorinþa indivizilor de a-ºi atinge mai repede scopurile. pot fi mãsurate urmãtoarele caracetristici: regularitatea. 1961/1981. presiunea. elasticitatea.19. lungimea pasului.P. La aceste caracteristici A. nerãbdarea lor. 4) repede sau încet (indicã dorinþa de a ajunge mai repede la o þintã sau de a amâna atingerea unei þinte neplãcute). 1974 (dupã J. Michotka. Wilsmann (1931) mai adaugã un atribut referitor la miºcarea de ansamblu. precizia direcþiei ºi viabilitatea. 4. 158) În legãturã cu mersul.W. Desenele utilizate experimental de J. viteza.C. Rückle (1979/1999. þinuta capului ºi a trunchiului. Spiegel ºi P. zelul). aroganþã). Allport. Corraze. pe care l-a numit „ritm“ (apud G. 2) sacadat (dictat de apariþia bruscã a unor motive). . 213) este de pãrere cã cele mai semnificative aspecte ale mersului sunt: tempoul (lungimea pasului ºi tensiunea miºcãrii). 3) cu trunchiul þeapãn (exprimã mândrie. Horst H. exprimã râvna. Specialistul german în comunicare nonverbalã analizeazã în lucrarea Limbajul corpului pentru manageri nu mai puþin de unsprezece feluri de a merge: 1) ritmic (exprimã o stare psihicã pozitivã. poziþia vârfurilor picioarelor.

Levine ºi E. când comunicarea transculturalã este la ordinea zilei. Eisenberg ºi P. Utilizarea acestor tehnici permite descompunerea miºcãrilor ºi analiza.B. Gheorghe Marinescu (1863–1938). 1985). Wolff (1931) a descoperit experimental un lucru interesant: fiecare dintre noi ne recunoaºtem propriul mers cu o probabilitate de eroare mai micã decât în cazul persoanelor cunoscute.39 25. De asemenea. 7) împiedicat (aratã conflictul interior al persoanelor. Medicii români au imaginat metode. Enãtescu. Pentru evaluarea mersului propriu.65 m la bãrbaþi ºi de 0. S-au înregistrat rezultate edificatoare în ceea ce priveºte valoarea acordatã timpului în diferite culturi (Tabelul 4. Wolff.a. dispozitiv captator pentru mãsurarea presiunii paºilor º. apud G.6). iar vârfurile picioarelor au o deschidere de 12-13 cm. 11) inadecvat (cu paºi foarte mari ºi cu elan nejustificat. Reichline. Viteza de mers în diferite þãri (R. pentru a evita orice pericol).59 22.44 27. Acest lucru este cu atât mai important din perspectiva globalizãrii. timiditatea). a filmului.16 Datele din tabelul prezentat ne îndeamnã sã reflectãm atent când judecãm oamenii dupã mers. exprimã dorinþa de a schimba direcþia. Într-o cercetare la care ne-am mai referit (R. Concluzia cã pe baza analizei mersului cunoaºtem „ceva mai bine decât la întâmplare trãsãturile de personalitate“ (P. 1987. mai precis a distribuþiei apãsãrii pe suprafaþa plantarã (baropodometru electronic. 1985) Timpul exprimat în secunde Japonia Marea Britanie SUA Italia Taiwan Indonezia 20. Wolff. este bine de ºtiut cã lungimea medie a unui pas simplu (distanþa dintre cãlcâiul piciorului în contact cu solul ºi vârful celuilalt picior) este de 0.50 m la femei. 153). lipsite de un þel). al persoanelor care afiºeazã siguranþã de sine).). 8) relaxat (propriu persoanelor dezinteresate. lipsa de siguranþã. ar trebui sã ºtim cã în mod normal lãrgimea pasului (distanþa dintre cãlcâi ºi linia de marº) este de circa 5-6 cm.W. . tehnici ºi aparate originale pentru analiza mersului. W. postura ºi mersul 157 6) cu „paºi mici“ (caracteristic persoanelor introvertite.67 21. În cercetarea medicalã româneascã preocuparea pentru înregistrarea ºi analiza mersului este veche ºi cu bune rezultate (V. Tabelul 4. 1939.49 23. 10) legãnat (este un mers demonstrativ. ritmul ei de mers fiind în acord cu modelul cultural. Allport. 484) ni se pare cât se poate de corectã. Fondatorul ºcolii româneºti de neurologie. ca ºi al altora. 9) pe vârfuri (dã posibilitatea de a te apropia pe furiº sau de a începe sã fugi dupã cineva. 1961/1981.6. cã viteza mersului este de 110-130 de paºi simpli pe minut (aproximativ 5-6 km pe orã). triste.Gesturile. exprimând lipsa de preocupare). S-ar putea ca o persoanã pe care o considerãm leneºã pentru cã merge încet sã nu fie aºa. s-a mãsurat timpul (durata medie) în care cetãþeni din diferite þãri parcurg o distanþã de 30 de metri. Levine ºi E. a fãcut primele încercãri de înregistrare a mersului cu ajutorul tehnicilor cinematografice în 1898. cliºeu cu cliºeu.

„Da’ ce. Cuvinte-cheie Gest Clasificarea gesturilor Comportament ambivalent Ecou postural Emblemele Expresii faciale Ilustratorii Orientarea corpului Adaptorii Reglatorii Dimensiunile posturii Postura Mersul Probleme recapitulative Care este deosebirea dintre „emblemele iconice“ ºi „emblemele artificiale“? Prin ce se deosebesc emblemele de ilustratori? Existã embleme universale? Care este istoria semnului victoriei? Dar originea semnului prin care se exprimã OK. În zece minute – fu rãspunsul. „Este foarte bine“? Descrieþi dimensiunile de bazã ale posturii (dupã Albert E.158 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Aprecierea ritmului de mers are dimensiune culturalã. mã. cum am mai spus: un moldovean îl întreabã pe un oltean în cât timp parcurge o distanþã de o sutã de metri. te crezi sãgeatã?!“. Ce semnale cu valoare psihosociologicã transmite postura? Dar felul în care mergem? . Scheflen). replicã dupã o pauzã de gândire moldoveanul.

fãrã a întreba direct. nesiguranþã etc. ci ºi intensitatea vocii. care nu poartã nici o uniformã? Lucrurile se complicã. aria geograficã din care provenim. vom lua în considerare nu numai tonalitatea. folosind semnalele nonverbale. Knapp (1990. putem transmite informaþii despre vârsta ºi sexul nostru. în cazul nostru). Nimeni nu contestã faptul cã. dacã este preot sau ofiþer. Nu ne-am propus sã inventariem exhaustiv modalitãþile de intervenþie a comunicãrii nonverbale. ce sentimente avem faþã de aceºtia. atitudini. despre profesie. precum ºi despre anumite caracteristici ale personalitãþii noastre sau despre starea psihicã în care ne aflãm (inteligenþã. un preot de un poliþist dupã tonalitatea vocii. cea arabã. 59) considerã cã transmitem semnale nonverbale pentru a comunica cine suntem. pentru a fi mai eficienþi în acþiunile noastre. Unele semnale transmit informaþii despre identitatea personalã ºi socialã mai acurat decât altele (artefactele. ca în exemplele pe care le-am adus în discuþie. Ce se întâmplã însã când întâlnim un preot militar.). Adina Chelcea ºi Loredana Ivan Capitolul 5 Ipostaze ale comunicãrii nonverbale În acest capitol dorim sã examinãm la ce serveºte comunicarea nonverbalã ºi sã urmãrim desfãºurarea „dialogului tãcut“ în diferite contexte. oculezica ne ajutã sã identificãm apartenenþa unei persoane la un gen biologic (bãrbat/femeie) sau la o anumitã etnie. în vederea dobândirii ºi sporirii competenþei în transmiterea ºi interpretarea semnalelor corporale. pe baza cercetãrilor ºtiinþifice. Comunicarea identitãþii personale ºi sociale. de exemplu. comparativ cu bãrbaþii. înfãþiºarea. îmbrãcãmintea (uniformele). Putem sã deosebim. emoþionalitate. La ce serveºte comunicarea nonverbalã? Mark L. despre statusul socio-economic. preferinþe. ci doar sã sugerãm. Dacã dorim sã aflãm profesia unei persoane. Femeile. importanþa codificãrii ºi decodificãrii corecte a mesajelor nonverbale. de exemplu. îºi privesc interlocutorii un timp mai îndelungat – fireºte. un oltean de un ardelean dupã ritmul vorbirii. Când nu putem vedea decât ochii interlocutorilor. stres. în cultura europeanã sau americanã. semnalele olfactive etc.Septimiu Chelcea. pentru a-i influenþa ºi pentru a înþelege mai bine ce vor ei sã ne comunice. a privi îndelung în ochi pe cineva constituie o impoliteþe. pentru a arãta ce tip de relaþii am stabilit cu ceilalþi. Le-am putea . Se înþelege cã determinarea identitãþii unei persoane nu se realizeazã pe baza unui singur tip de semnal – vizual sau auditiv. un om inteligent de unul mai inteligent decât piatra dupã felul în care face pauze în vorbire. În alte culturi.

oferã informaþii despre relaþiile interpersonale (simpatie. fumãtor înrãit (pânã sã facã infarct). trãdeazã dorinþele noastre. ci frustrarea intensã se exterioriza printr-o astfel de conduitã. Persoanele care se simpatizeazã îºi dezvãluie sentimentele. 1946). Acelaºi Mark L. sã o rãsuceascã. locul mai înalt pe care se aºazã. între alþii. BT. Pe de altã parte. prin poziþia mai deschisã a mâinilor ºi picioarelor. postura relaxatã. ca ºi prin apropierea spaþialã ºi schimbul de priviri. Nu nerãbdarea de a fuma. teama. felul în care este privit etc. bãtând-o în cartonul pachetului de þigãri bulgãreºti. intenþionat sau nu. Înregistrând expresiile faciale. am prezentat „semnele de legãturã“ (tie-signs) identificate de Desmond Morris (1977). prin „sincronia“ posturii ºi a gesturilor (interactional syncrony). unul dintre strãluciþii noºtri profesori. Knapp (1990. sã prevedem comportamental cu o probabilitate acceptabilã. comparativ cu subiecþii care nu au exprimat facial astfel de emoþii. dominanþã etc. Comunicarea emoþiilor ºi sentimentelor. Dovidio (1985).L. aºa cum „nucleul central“ dã coerenþã reprezentãrilor sociale (J. urmãrind scene de violenþã la televizor. subordonare. posturii. Asch. adesea. timbrul cald al vocii. indiferenþã. .160 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura numi „semnale centrale“. dezgustul. tristeþea) poate fi exprimatã printr-o anumitã parte a feþei. autorul lucrãrii de mare notorietate Nonverbal Communication (1972) – Albert Mehrabian – descoperã cã dominanþa în relaþiile interpersonale se exprimã prin rezervarea unui spaþiu mai mare sau a unui teritoriu supradimensionat pentru persoanele deþinãtoare de putere (a se compara biroul unui director cu ghereta portarului aceleiaºi firme).-Cl. pe care doresc sã le stabileascã. aºadar. întrucât în jurul lor se structureazã semnificaþia mesajelor. furia. Abric. intensitatea mai mare a vocii. care funcþioneazã ca o cheie pentru identificarea respectivei emoþii. repulsie. ochii holbaþi oferã informaþia crucialã pentru decodificarea surprizei etc. Comunicarea despre relaþiile cu ceilalþi. Când ºedinþele de catedrã se prelungeau peste mãsurã. (1971) au constatat cã subiecþii de experiment (bãieþi) care. începea sã-ºi treacã þigara pe sub nas. relaþiile pe care le au cu ceilalþi. Mark L. S. Cu ajutorul gesturilor. 1994). au exprimat plãcerea prin mimica lor s-au angajat într-o mai mare mãsurã în comportamente agresive dupã vizionarea programului TV. ºi „trãsãturile centrale“ schimbã imaginea de ansamblu despre o persoanã (S. putem. orientarea corpului spre celãlalt. sã-i îndese tutunul. prin coordonarea temporalã ºi ritmicã a semnalelor nonverbale. prin performarea unor gesturi mai largi. expresiile faciale pozitive. încreþirea nasului constituie cheia pentru dezgust.E. fericirea. hapticã ºi oculezicã. Interesant este cã înregistrarea expresiilor faciale reprezintã un bun predictor al comportamentelor. Ellyson ºi J.) – aºa cum au relevat. Când am discutat despre proxemicã. Atingerile cutanate. privirii sau utilizãrii spaþiului oamenii comunicã. De exemplu. dependenþã. Cercetãrile lui Albert Mehrabian (1969) au pus în evidenþã semnalele nonverbale asociate relaþiilor de simpatie: persoanele care se simpatizeazã comunicã prin atingeri cutanate mai frecvente. distanþa/apropierea de celãlalt. 61) opineazã cã miºcãrile corpului reprezintã mai degrabã un indicator al intensitãþii emoþiilor decât un indicator al tipului de emoþii pe care le resimþim. Paul Ekman et al. iubire.F. Knapp (ibidem) apreciazã cã fiecare dintre emoþiile fundamentale (surpriza. mâinile în ºold.

85) ne asigurã cã „în peste jumãtate din totalul cazurilor. în general. 1990. fie ele tratate academice sau cãrþi de informare ºtiinþificã. menþionatã ca atare de Mark L. în general. a da rapid din cap în semn aprobator. Receptare ºi responsabilitate de Charles U. Aºa cum s-a arãtat. 3) un miros plãcut. sã aibã: 1) îmbrãcãminte potrivitã pentru prezentarea persuasivã. a nu se exagera cu parfumul. de la pieptãnãturã pânã la lustruirea pantofilor. la dispoziþia cititorilor din România interesaþi sã-ºi sporeascã potenþialul persuasiv. cât ºi în legãturã cu decodificarea lor. cu atât probabilitatea de a-i persuada pe alþii este mai mare. Nu întâmplãtor la angajarea ca vânzãtoare aspectul fizic conteazã atât de mult. între comunicarea verbalã ºi comunicarea nonverbalã existã o interdependenþã puternicã.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 161 Influenþarea altora ºi propria noastrã influenþare. 269-293) ºi Psihologia persuasiunii de Kevin Hogan (1996. b) prin completarea mesajelor verbale (M. dintre multe altele. pentru a-i influenþa pe angajatori. 4) respiraþie proaspãtã. Mutarea privirii spre o altã persoanã sau în altã direcþie.) sunt tot atâtea semnale care exprimã dorinþa de a pune punct unei conversaþii. Problematica discrepanþei dintre cele douã forme de comunicare a conturat un domeniu de cercetare extrem de interesant din punct de vedere ºtiinþific ºi deosebit de semnificativ sub raportul aplicaþiilor practice. referiri la influenþarea altora prin comunicarea nonverbalã. Este vorba despre detectarea minciunii sau despre comportamentul simulat. Kevin Hogan (1996. miºcarea mâinilor. Larson (2001/2003.m.L.a. Knapp. . dacã nu. înclinarea capului ºi a trunchiului. comunicarea nonverbalã contrazice cele spuse prin viu grai. Experimentele conduse de Albert Mehrabian ºi M. Comunicarea nonverbalã susþine comunicarea verbalã cel puþin în douã moduri: a) prin repetarea celor spuse verbal. cã avem sentimente pozitive faþã de interlocutor. includ capitole sau. Managementul interacþiunii. orientarea palmelor aratã cã suntem deschiºi pentru comunicare. 5) stil elegant. managerii decid dacã sã angajeze sau nu pe cineva înainte ca respectiva persoanã sã deschidã gura“ ºi recomandã solicitanþilor. s-a pus în evidenþã cã agenþii comerciali care îºi ating clienþii când le prezintã mãrfurile au mai mult succes decât cei care nu apeleazã la comunicarea nonverbalã. O altã funcþie a comunicãrii nonverbale. Knapp. este aceea de a marca începerea ºi încheierea actelor de comunicare. 64). Înþelegerea exactã a comunicãrii. Astfel. Semnalele nonverbale au un rol important în realizarea exactã a comunicãrii verbale atât în ceea ce priveºte codificarea mesajelor. S-a demonstrat – ceea ce era lesne de presupus – cã femeile frumoase au capacitatea de a schimba în mai mare mãsurã atitudinile bãrbaþilor comparativ cu cele mai puþin atrãgãtoare. strângerea precipitatã a lucrurilor (a hârtiilor de pe birou. Uneori. Contactul vizual. introducerea cãrþilor în servietã º.d. cu cât se apeleazã mai mult la „gesturi lubrifiante“ – cum le-am numit noi – ºi mai puþin la gesturi care exprimã dominanþa. 6) greutate controlatã. Persuasiunea. Williams (1969) au demonstrat cã. zâmbetul. Mai toate lucrãrile referitoare la persuasiune. 72-92) sunt doar douã lucrãri. 2) o înfãþiºare îngrijitã din toate punctele de vedere.

Priviþi tânãra din Figura 5. Cel puþin. Flirtul constituie o temã frecvent abordatã de cercetãtorii din domeniul comunicãrii nonverbale ºi nu numai. ca în jocurile de curtare ale mamiferelor? Fig. apãrut la sfârºitul secolului al XIX-lea. 58).L. Egland. Etograma flirtului la tinerele din tribul african Himba (dupã I. Recunoaºteþi ritualizarea comportamentului de fugã-retragere. dar flirtul se desfãºoarã dupã aceleaºi reguli pe întregul mapamond. Jocurile dragostei constau din apropierea genunchilor. În cadrul „sexualitãþii de aºteptare“. atingerile insesizabile ale veºmintelor. a gambelor.1. cuplul marital ºi comunicarea nonverbalã Flirtul. relativ recent. 5.M. aºa cum aprecia Alain Corbin (1985/1995. din mângâieri ºi sãrutãri. 191). B. aºa sugereazã cercetãrile desfãºurate de Irinäus Eibl-Eibesfeldt (1985/1998.H. Flirtul – conduitã de tranziþie la jumãtatea drumului între „gâsca albã“ ºi „tânãra eliberatã“ – reprezintã o „conversaþie mutã a apetitului sexual“. Spitzberg ºi M. Zomeier (1996) au analizat flirtul în legãturã cu competenþa de comunicare.1.162 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Flirtul. apoi ale pielii. Surprinzãtor. Acest „orgasm fãrã coit“ urmeazã itinerarul schiþat de sexologul Auguste Forel: mângâierea din priviri. Alain Corbin (1985/1995. 189) a analizat rafinamentele flirtului juvenil. Eibl-Eibesfeldt) 1 4 2 5 3 6 . Între alþii. K. strângerile de mâini – ca preliminarii. invitaþia la urmãrire.

este legatã o fugitivã dãruire a sinelui. trecut biniºor de 65 de ani. în care femeia îmbinã cu abilitate în acelaºi timp refuzul ºi dãruirea ºi despre care Georg Simmel (1911/1998. cãtre care þi se atrage atenþia – este drept. Când am citit studiul de caz „Soþii“ din lucrarea Semnalele corpului. 230-231). cu capul pe jumãtate întors. zâmbeºte ºi priveºte cu coada ochiului – semn complex al acceptãrii relaþiei intime. astãzi Bulevardul Unirii). i-aº îndemna sã-ºi analizeze comunicarea ºi. de mamã sau de cap de familie. al tainei. aveam o moralitate adolescentinã. Aceastã privire nu poate dura fiziologic mai mult de câteva secunde. pentru o clipã –. Chelcea) la Cabinetul de neurologie ºi psihiatrie dintr-un mare spital din Bucureºti (spitalul – monument arhitectonic – a fost dãrâmat pentru a face loc bulevardului Victoria socialismului. desigur. totuºi. 3) iscodeºte cu privirea ºi face ochii mici. dacã este cazul. Cum sã înþelegem limbajul corpului de Vera F. al cãrui nume l-am uitat. ºi din aceastã cauzã da ºi nu se amestecã aici inseparabil. Ca ºi Napoleon Bonaparte când îºi alegea mareºalii. stãri depresive. punea o singurã întrebare ºi dãdea unul ºi acelaºi sfat. în aºa fel încât acordarea sa presupune inevitabil ºi întoarcerea sa în altã direcþie. Acest lucru va fi perceput de cãtre partenerul/partenera de cuplu marital. Nu îl citisem pe Sigmund Freud (nu ne fusese recomandat la facultate…) ºi. fapt ce va determina o reducere ºi mai accentuatã a semnalelor din sfera . Replica napoleonianã a medicului încheia consultaþia: „Þi-am spus sã schimbi cocoºul. În aceastã privire se aflã un refuz al sinelui.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 163 Protagonista nu este actriþã. de altfel foarte apreciat. 4) întoarce capul. Birkenbihl (1979/1999. prin cealaltã direcþie a capului ºi a corpului este subînþeles refuzul. Psihopatologia vieþii cotidiene. fie în traducere. Cuplul marital. cã nu mai este atractiv pentru celãlalt. 2) înclinã capul ºi priveºte lateral. iar sfatul: „Schimbã cocoºul!“ Pacientele se înduioºau povestind ce buni capi de familie sunt soþii lor. altfel decât ca fiind condamnabile din punct de vedere deontologic asemenea „reþete“. ci o tânãrã oarecare din tribul de pãstori africani Himba. câtã grijã au de copii. pacientelor care se prezentau pentru consult acuzând cefalee. insomnii. în plus. În etograma flirtului la tinerele din tribul Himba recunoaºtem rafinamentul cochetãriei. Dacã ar fi sã dau un sfat soþilor – nu neapãrat soþiilor –. Die Traumdeutung º. un refuz de care.). Nu apreciez nici acum. mi-am amintit brusc de sfatul pe care îl dãdea un medic. pe baza semnalelor nonverbale. are farmecul intimitãþii. totuºi. simbolic. „Nu pot sã fac aºa ceva. Ea. într-un stadiu de civilizaþie arhaic. ªi acum venea necruþãtor verdictul. fie în original (Întroducere în psihanalizã. 6) stabileºte contactul vizual. „Sã lãsãm asta. Întrebarea era: „Cum te împaci cu soþul?“. privirea. am copii!“. întârziatã. pentru simplul motiv cã populaþia Himba trãieºte izolat. când mã apropii de vârsta medicului în cauzã. Totem et tabou. deºi în acelaºi timp. medicul. cât de familiarã ne este expresia sentimentului de cochetãrie (ambivalenþa acord/refuz) pe care tânãra îl încearcã: 1) dupã stabilirea contactului vizual.a. 95) spunea: Cochetãriei îi este caracteristicã privirea cu coada ochiului. Era prin anii ’60 ºi fãceam practicã studenþeascã (S. cum aduc în casã tot ce trebuie etc. va emite ºi el/ea mai puþine semnale de tandreþe. Cu siguranþã cã nu a vãzut nici un film artistic în care eroina flirteazã. ªi. sã încerce sã transmitã partenerului (partenerei) de cuplu marital ºi semnale erotice. deºi am citit cu atenþie Prelegerile de psihanalizã ale lui Sigmund Freud (1856–1939) ºi încã alte scrieri de-a dreptul seducãtoare. care nu poate dura prea mult. La pat cum sunt?“ Se aºternea o tãcere ca un strigãt de ajutor. nu numai semnale de apreciere a statutului de gospodinã. 5) îºi ascunde surâsul. Când unul dintre soþi percepe. îºi reþine zâmbetul. nu copiii!“ Atunci nu l-am aprobat pe „distinsul“ doctor.

Astfel. comunicarea nonverbalã este bunã. Comunicarea nonverbalã în viaþa de zi cu zi Nu se poate sã nu comunicãm verbal ºi nonverbal. prinþesã de Wales. dar ºi a vieþii sociale. în general. aºa cum se întâmplã în mod obiºnuit în viaþa de zi cu zi. Lee ºi D. cât ºi soþia înþeleg foarte exact semnalele nonverbale pozitive ºi negative. concluziile experimentului pot fi extinse. Când luãm în considerare mesajele verbale ºi când ne bazãm pe cele nonverbale? Experimentul realizat de Michelle Eskritt ºi Kang Lee (2003.164 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura sexualitãþii. Banerjee (1997) a demonstrat experimental cã la vârsta de trei ani copiii disting la o persoanã când simte ºi trãieºte în mod real o emoþie. majoritatea oamenilor iau în considerare semnalele verbale. atunci intervine fenomenul de „compensare“ ca tendinþã de restabilire a echilibrului. când se observã o incongruenþã între mesajele verbale ºi nonverbale. ea britanicã (sã nu vã gândiþi neapãrat la Lady Di. prin „circularitate comportamentalã“ – concept folosit de Herbert Blumer (1900–1987) pentru explicarea sporirii emoþionalitãþii indivizilor în starea de mulþime –. cei în cauzã ar trebui sã aibã curajul sã întrebe deschis: „Ce semnificã lipsa ta de tandreþe? Cum sã fie interpretatã «obosela» invocatã în fiecare searã înainte de a merge în dormitor? Dar prelungirea treburilor la masa de lucru sau în bucãtãrie pânã când unul dintre soþi adoarme?“ Gluma potrivit cãreia ajung pe divanul din cabinetul de psihanalizã femeile care nu sunt mulþumite în patul lor ascunde mult adevãr (credem cã rândurile acestea nu ar trebui citite de copiii sub 16 ani decât cu acordul pãrinþilor… Pãcat cã s-a instituit o bulinã numai pentru filme. Cercetãrile din acest domeniu au mai evidenþiat cã rata semnalelor nonverbale negative reciproce este mai mare în cuplurile nesatisfãcute în relaþiile intime. Cei doi cercetãtori canadieni au experimentat pe copii de trei. Muir. ºi sperãm sã nu greºim. Când aceste aºteptãri sunt satisfãcute. nu ºi pentru cãrþi!). Dacã totuºi apar discrepanþe între aºteptãrile reciproce ºi comportamentul nonverbal efectiv. ºi la iubitul ei Dodi Al Fayed!). Laurel J. Este o axiomã nu numai a comunicãrii umane. cei mai mulþi se ghideazã dupã semnalele nonverbale. Studiul se bazeazã pe teoria echilibrului. La ºase ani. 25) sugereazã un rãspuns credibil: când mesajul este „natural“. el egiptean. Cercetãrile psihosociologice au arãtat cã în cuplurile maritale fericite decodificarea mesajelor nonverbale este corectã: atât soþul. sã zicem. . Manusov (1995) referitor la raportul dintre satisfacþia în relaþiile interpersonale intime ºi abilitatea de comunicare nonverbalã în diadele romantice. Înainte ca situaþia sã scape de sub control. 2000). Sapp. patru ºi cinci ani. M. Citãm în acest sens studiul lui V. copiii sunt capabili sã detecteze emoþiile pe baza expresiei faciale ºi sã facã inferenþe referitoare la cauzele care le-au produs. soþii se îndepãrteazã unul de celãlalt ºi încearcã sã obþinã tandreþe de la o „puicuþã“ sau de la un alt „cocoº“. Noi credem cã. Dunn apreciazã cã diferenþele culturale referitoare la exprimarea emoþiilor genereazã frecvent discrepanþe între comportamentele nonverbale aºteptate ºi cele efectiv desfãºurate. K. potrivit cãreia în relaþiile interpersonale fiecare dintre parteneri dezvoltã un set de aºteptãri faþã de celãlalt. Se pare cã fenomenul compensãrii apare mai frecvent în diadele în care partenerii provin din culturi diferite. Se pune însã problema: la ce vârstã încep copiii sã-ºi dea seama de discrepanþa dintre cele douã tipuri de semnale? Unele cercetãri au descoperit cã încã în perioada preºcolarã copiii au dezvoltatã aceastã abilitate (F. dar cu prudenþã (în funcþie de culturã ºi situaþia socialã concretã).

Dacã spunem un „Nu“ clar. Astfel. Cu alte cuvinte. se pune întrebarea: cine dã dovadã de o mai mare sensibilitate (sensitivity) în comunicarea nonverbalã? Cercetãrile psihosociologice (de exemplu. dar pe un ton amical. Albert E. 79). J. S. Dar nu numai despre identitatea personalã ºi socialã. Halberstadt (1994) au pus în evidenþã cã femeile cu status ocupaþional înalt. Burgoon. ruperea relaþiei ºi chiar o ripostã agresivã. au un scor mai ridicat la Testul PONS când semnalele verbale indicã submisivitate. 1984) fac apel la teoria violãrii expectaþiilor rolului (violated role expectations). sau o propunere a unei persoane cunoscute. Hastie. Judith A. cum ar fi cea privind capacitatea mai mare a femeilor sau a persoanelor cu status social mai scãzut de a decodifica mesajele nonverbale. S. N. prin analogie cu comunicarea verbalã. vrem sã atragem atenþia asupra importanþei gesturilor pe care le-am numit. Testul PONS a fost aplicat în numeroase cercetãri care au corectat unele ipoteze. 1983. Dar de ce subordonaþii decodificã mai acurat semnalele nonverbale decât persoanele care deþin puterea? N.D. Ele au funcþia de a pãstra ºi de a consolida bunele relaþii interpersonale. la un metru unul de celãlalt. ci ºi despre starea noastrã emoþionalã. De exemplu. 1978. însoþit de gesturi lubrifiante.T.. 2002. Fiske et al. De menþionat cã în 1979 Robert Rosenthal ºi colaboratorii sãi au definitivat Testul PONS (Profile of Nonverbal Sensitivity) pentru mãsurarea abilitãþii de decodificare a comportamentelor nonverbale. Hall ºi A.E. 23). Evreii-americani aleg. deºi toatã lumea vorbeºte limba englezã. 1996. alegerea distanþei dintre partenerii de discuþie variazã în funcþie de originea acestora. R. o distanþã mult mai micã. dar sunt egale cu acestea când este vorba de mesaje nonverbale de altã naturã. Rückle. ne putem pãstra bunele relaþii cu ceilalþi. Henley. iar în cazul în care au origini diferite pot sã aparã neînþelegeri. „gesturi lubrifiante“.A. Refuzând o solicitare din partea unei persoane. S. 1995.G. 1992) au condus la concluzia cã persoanele cu status social inferior sunt mai sensibile la semnalele nonverbale decât cele cu status social superior (vezi J. 1996. un „Nu!“ hotãrât ar putea genera frustrare. de regulã. comparativ cu femeile cu status ocupaþional scãzut. 1995. Henley (1977) explicã aceastã regularitate prin motivaþia mai puternicã a subordonaþilor de a dobândi avantaje de pe urma cunoaºterii cu exactitate a stãrii afective a ºefilor. La France ºi N. oricare ar fi ea. potrivit cãreia suntem mai atenþi ºi pãstrãm mai bine în memorie comportamentele care contrazic aºteptãrile noastre referitoare la rolul pe care îl joacã diferite persoane. Aºadar. Henley. persoana rugatã trebuie sã semnalizeze . poate gândi însã cã nu este bine venit ºi poate spune: „Interlocutorul meu este rece. „Secretul de a refuza o solicitare fãrã a provoca durere constã în asocierea semnalelor clare de „Nu“ cu semnale tot atât de clare de aprobare. 1994..M. Snodgrass. Hall ºi J. despre relaþia cu celãlalt. Carter.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 165 De asemenea. În relaþiile cotidiene cu ceilalþi. prin comunicarea verbalã ºi mai ales nonverbalã transmitem informaþii despre identitatea noastrã personalã ºi socialã. 1979/1999. Aþi remarcat cât de aproape stau unul de celãlalt doi tineri care se iubesc ºi ce distanþã pãstreazã între ei soþii ajunºi la vârsta a treia? În altã ordine de idei. mai mult decât prin vorbire comunicãm date despre identitatea noastrã prin alegerea distanþei (vezi subcapitolul despre hapticã).M. M.K.T. neprietenos ºi distant“ (dupã H. Alþi autori (de exemplu. 1985. încât interlocutorii se pot atinge. evreu de origine. 1977. Scheflen (1972) dã un exemplu cât se poate de elocvent: În SUA.M. înfigãreþi ºi aroganþi“. într-o astfel de situaþie. Un neevreu poate gândi despre comportamentul unui evreu urmãtoarele: „Evreii sunt agresivi. americanii de origine englezã stau. Interlocutorul sãu. Fiske et al.

schiþaþi un zâmbet trist. 368) au pus în evidenþã. ci ºi prin comunicarea nonverbalã Fig. Dacã sunteþi opriþi pe stradã ºi întrebaþi de o anumitã adresã pe care nu o cunoaºteþi. vãtãmarea sau chiar suprimarea altor persoane care sunt motivate sã evite acest tratament. 669). Stephanie J. au o funcþie lubrifiantã. „ohoo“ etc. 1961) (Figura 5. ca ºi „datul din cap“ aprobator. cã femeile au o ratã a comportamentelor suportive statistic semnificativã mai ridicatã decât bãrbaþii (t(1. scuzaþi-vã: „Regret. dar ºi prin studii experimentale cã persoanele cu status social mai scãzut apeleazã mai frecvent la astfel de „gesturi suportive“. vãtãmarea corporalã) pânã la forme de agresivitate simbolicã. nu pot sã vã ajut!“. Buss.2. bãgaþi capul între umeri. ªi semnalele paralingvistice de genul „mmhmm“. care pot fi realizate nu numai prin comunicarea verbalã. nu locuiesc în aceastã zonã. de exemplu.166 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura nonverbal ºi verbal cã nu poate satisface dorinþa prietenului. p < 0. printr-un studiu experimental într-un colegiu american. care are ca scop umilirea. de la violenþã (de exemplu. nu rãspundeþi din mers chiar dacã sunteþi grãbiþi. 1997/2001. distinctivã prin intensitatea forþei comportamentului verbal sau acþional ofensiv. Quilliam. opriþi-vã o clipã. Geen (1995/1996. Aþi observat cât de des dau din cap aprobator prezentatoarele de ºtiri TV când primesc rãspunsuri prin telefon de la persoanele intervievate? Vã îndemnãm sã o faceþi ºi dv. teoriile agresivitãþii sunt aplicabile ºi în explicarea violenþei. Funk ºi Jody Clay-Warner (1998. Violenþa în comunicarea nonverbalã Violenþa este o subspecie a agresivitãþii.386. 118). zâmbiþi cu regret. Aºa cum precizeazã Russell G.H. 5. „ahaa“. Cathryn Johnson.117) = 3. de susþinere a conversaþiei decât persoanele cu status social înalt. deschideþi braþele larg ºi. Insulta ºi jignirea reprezintã comportamente agresive directe ºi active.2). cereþi-vã scuze printr-o grimasã. nu sunt de acord!“. uitaþivã jenat în altã parte decât la interlocutor. Comportamentul agresiv îmbracã forme de manifestare variate. Violenþa limbajului nonverbal: gest obscen . dar cã ar vrea ca ei sã rãmânã prieteni“ (S. S-a constatat ºi prin observaþii cotidiene. calomnia sau insulta (A.001). Concret: când spuneþi „Îmi pare rãu. arãtând palmele.

Fesele judecãtorului F. Dacã s-ar fi fãcut trimitere la „magistratul huligan“. 4362. Cuvântul „stripper“ (derivat de la strip) desemneazã în limba englezã atât o persoanã care „se dezbracã pânã la piele“. 1962. Malim. nr.E. publicã fotografia unui magistrat bucureºtean care îºi arãta partea dorsalã ºi urât mirositoare vecinilor. titlul sus-menþionat introduce o anumitã ambiguitate. pe care cei prezenþi le-au considerat obscene […]. Axtell. Morris. D. p. Adevãrul. 2004. mimica ºi privirea) are funcþia de declanºator (trigger) al agresivitãþii (E. Liceeni acuzaþi de obscenitãþi la Balul Bobocilor“. Hess.E. a fost destituit. cât ºi „a fi bine fãcut“ (to strip well) – când este vorba despre bãrbaþi (Dicþionar englez-român. Acelaºi cotidian. cititorii ar fi înþeles mai bine despre ce este vorba. În curtea unei instituþii de învãþãmânt superior din Bucureºti am asistat la o secvenþã de comportament nonverbal obscen: un tânãr (probabil student) rãstignise pe capota unui automobil o domniºoarã (probabil studentã). existã cercetãri ºi monografii privind comunicarea nonverbalã în care sunt menþionate gesturile insultãtoare ºi obscene (vezi R. Etologul Irenäus Eibl-Eibesfeldt (1984/1996. Toate acestea au fost înregistrate pe casetã video ºi difuzate în emisiunile de actualitãþi ale multor canale TV. în staþiile de metrou. Adevãrul. În ambele cazuri sunt prezentate organele genitale. 1991/1998. Dincolo de cazurile semnalate în mass media. în spaþiile dintre blocuri ºi unde nu te aºtepþi poþi vedea copii ºi tineri care practicã un limbaj nonverbal violent.V. F. 1991/1998). Arãtarea feselor este un gest obscen. obscenitatea în comunicarea nonverbalã se întâlneºte. 4237. Preluãm din mass media douã cazuri. De asemenea. dansul candidaþilor la titlul de Miss Boboc ºi de Mister Boboc a fost considerat obscen de cãtre mai multe persoane. 2004. 196) a constatat cã la boºimani existã reguli precise de batjocorire a cuiva: Fetele batjocoresc prin douã forme de prezentare genitalã: a) ele se aºazã în faþa celui pe care vor sã-l ridiculizeze ºi-ºi ridicã cache-sexul. cu siguranþã.H. Axtell. 1982/1986). judecãtorul stripper nu mai are dreptul de a purta armã“.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 167 (gesturi insultãtoare ºi gesturi obscene) (R. Aceastã miºcare poate fi cu uºurinþã confundatã cu miºcarea de arãtare a feselor. au fost. miºcarea ºi comportamentele adiacente sunt diferite. 12). 1977/1991). Poliþiºtii hunedoreni s-au sesizat din oficiu ºi au întocmit dosar penal pentru ultraj contra bunelor moravuri ºi tulburarea liniºtii publice“ („Deva.V. nr. care au pãrãsit sala în semn de protest. Totuºi. îi ameninþase cu pistolul (deþinut în mod legal) ºi le spãrsese geamurile. 14). observaþiile cotidiene ne obligã sã luãm act de frecvenþa tot mai mare a gesturilor obscene în comunicarea nonverbalã. 696). 13 februarie 2004. Este vorba probabil de o defecare ritualizatã. care este eliberat în momentul aplecãrii în faþa celui ridiculizat. prin comunicarea nonverbalã poate fi domolitã agresivitatea (D. Pe plan mondial. În final. În parantezã fie spus. Tânãrul mima actul copulaþiei. 1974. Ministrul justiþiei a cerut Procuraturii sã se autosesizeze pentru a-l cerceta penal pe judecãtorul F. fetele obiºnuiesc sã-ºi punã nisip între fese. Morris. În acelaºi timp. organizat vineri. întâlnit la populaþiile aflate pe treapta de jos a dezvoltãrii culturale. cãrora le adresase injurii. . În România de azi.V. comportamentul nonverbal (postura. ºi în mediile ºcolare ºi academice. din cadrul Tribunalului Bucureºti (vezi „Florea Viºan. La un bal al bobocilor din judeþul Hunedoara. 1997/2003). În ultimul caz. Pe stradã. din pãcate. Despre ce s-a întâmplat ne informeazã ziarul Adevãrul din 16 februarie 2004: „Tinerii au început sã facã numeroase gesturi. b) se întorc cu spatele la el ºi fac o plecãciune adâncã. în ediþia din 12 iulie 2004. nu numai la periferia societãþii. p. dar nu s-a realizat – dupã informaþiile pe care le avem – o prezentare integralã a violenþei în comunicarea nonverbalã. cele mai mediatizate din România. apud T.

ci. În baruri. Violenþa în limbajul nonverbal: gest de ameninþare . mai general. la discoteci ºi chiar pe stradã. probabil fãrã sã-ºi dea seama. am particularizat aceastã ipotezã discutând despre „limbajul corporal“ ºi. Distincþia violenþa limbajului/violenþa în limbaj a fost propusã de Tatiana-Slama Cazacu (2001). un semn de proastã creºtere. schiþând gestul de ridicare a falusului (Figura 5. ameninþând cã îºi va bãga un anumit organ într-un anumit orificiu. ca ºi atitudinea de nepãsare a profesorilor ºi studenþilor.4). Înjurãtura era dublatã de gesturi tabu.3). în cel mai nevinovat caz.4. mulþi bãrbaþi procedeazã.168 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Comportamentul tânãrului este blamabil. la o prezentare ritualizatã a organului genital: îºi ating cu mâna partea din faþã a pantalonilor. despre comunicarea nonverbalã (Figura 5.3. Am semnalat câteva ipostaze ale „violenþei limbajului corporal“ ºi ale „violenþei în limbajul corporal“. un copil (probabil elev) înjura. 5. 5. În ceea ce ne priveºte. care manifestau faþã de acesta o „neatenþie politicoasã“ – ca sã folosim terminologia lui Erving Goffman. În faþa unei ºcoli de cartier. Fig. Fig. Gest obscen Nu este un semn al bãrbãþiei.

privirea ucide bunele relaþii interpersonale. 2002). În domeniul hapticii se înscriu comportamentele de atingere a altor persoane.F. Râsul „în E“ (Hehe. acest gest este fãcut cu palma orientatã spre faþa (gura) persoanei ameninþate. Aºadar. Hall (1959) ºi. unele persoane nu þin seama de zonele de distanþã stabilite de Edward T. atracþia interpersonalã ºi prietenie (B. degetul mijlociu ridicat ºi palma orientatã în sus – ca ameninþare sexualã – face parte din categoria „violenþa în limbajul nonverbal“. batjocura sau transmite o ameninþare (V. Burleson ºi W. nu îºi vorbesc. 1996). atingerea cu mâna a sânilor sau a feselor de cãtre persoane nedorite). De multe ori. Dar au elevii aceleaºi abilitãþi de decodificare a mesajelor nonverbale ca ºi elevele? Au profesorii o competenþã de comunicare nonverbalã înaltã? Poate cã cele spuse în continuare îi vor face pe cei de la catedrã. unele persoane doresc sã atragã atenþia asupra lor. Jourard (1966) a condus o cercetare în care a identificat zonele de contact cutanat permise pãrinþilor. . poate transmite semnale nonverbale violente. intensitatea violenþei fiind astfel sporitã. folosesc un limbaj nonverbal violent. Existã tabuuri. Samter. prin aceasta.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 169 Degetul mare introdus între arãtãtor ºi degetul mijlociu (pumnul fiind strâns) – ca gest obscen – aparþine categoriei „violenþa limbajului nonverbal“. Profitând de aglomeraþie. Sãucan. O cercetare recentã a pus în evidenþã o corelaþie pozitivã între dezvoltarea cognitivã. Regula bunei cuviinþe elementare de a nu-i deranja cu vorba pe ceilalþi este sistematic încãlcatã când mai mulþi tineri se adunã în grup. 1979/1999. mimarea miºcãrilor de copulaþie face parte din violenþa în limbajul nonverbal. proxemicã. În cadrul vocalicii sau al paralimbajului. Comunicarea nonverbalã în clasa ºcolarã Suntem cu toþii de acord cã o bunã comunicare între elevi ºi între profesor ºi elevi are efecte benefice pentru procesul educativ (D. olfacþie). Birkenbihl. ca element al oculezicii. nu numai prin gesturi (kinezicã) sau mimicã (expresii faciale). ca ºi violenþa în limbajul nonverbal se exprimã ºi prin alte forme de comunicare nonverbalã (hapticã. 196). Violarea spaþiului personal (distanþa intimã. Sidney M. Violenþa limbajului nonverbal. oculezicã. vocalicã. prietenilor de acelaºi sex ºi prietenilor de sex opus. ca ºi pe cei care stau în bãnci. intensitatera vocii agreseazã. Prin componenta sonorã a râsului. un gest obscen din categoria violenþei limbajului nonverbal. în mijloacele de transport în comun. Constituie violenþã în limbajul nonverbal atingerea corpului altei persoane fãrã asentimentul acesteia. sã acorde mai multã atenþiei comunicãrii nonverbale. Expresia metaforicã „L-a sãgetat cu privirea“ redã foarte exact ce dorim sã relevãm: ochii rãnesc! În loc sã mângâie. pe stradã ºi chiar în curtea ºcolilor tinerii ºi chiar persoanele mai puþin tinere strigã unii la alþii. Mimica lãrgeºte perimetrul violenþei limbajului nonverbal: a holba ochii. Atingerea zonelor care nu sunt permise diferitelor categorii de persoane poate fi privitã ca violenþã în limbajul nonverbal (de exemplu. Expunerea în public a organelor genitale reprezintã. Atingerea corpului altei persoane este reglementatã social ºi cultural.-ª. râs behãit) exprimã dispreþul. a scoate limba spre persoana pe care o dezavuãm exprimã un anume grad de agresivitate. Uneori. ºi paralimbajul contribuie la violenþa limbajului nonverbal. de asemenea. artefacte. Privirea. abilitatea de comunicare.R. de 40-50 cm) este resimþitã ca o agresiune.

turci. Cum? 1) Profesorii care credeau cã au de-a face cu un elev bun aproape cã îi zâmbeau acestuia.170 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Contactul vizual. Ritmul vorbirii reprezintã un factor care influenþeazã desfãºurarea activitãþilor ºcolare. Vocalica. indiferent dacã rãspunsurile lor sunt corecte sau nu! 3) La elevii de la care profesorii aºteaptã mai mult. termenul de «efectul Pygmalion» desemneazã faptul cã un profesor îºi face o idee foarte exactã despre un elev. de semnalele limbajului corporal (vezi V. Michael Birkenbihl (1977) gãseºte cã. 243). îmi sunã în urechi vocile imperative ale studenþilor: „Mai rar!“ Deºi le replicam cã „popa nu toacã de douã ori pentru o babã surdã“ sau cã nu am auzit cuvintele „Vã rog“.F. 1977/1999. Imploratã de Pygmalion. Afrodita. recunosc acum deschis (S. 4) Copiii [consideraþi – n.] dotaþi primesc mai multe laude ºi mai puþine dojeni. Comunicarea nonverbalã ºi „efectul Pygmalion“. Dacã profesoara vrea sã afle care dintre elevi a fãcut o „ispravã“. Aceasta este legenda. întrebându-i ºi privindu-i în ochi pe fiecare în parte. Asta înseamnã: profesorii îºi rezervã critica pentru elevii «proºti»! 5) Copiilor de la care aºteaptã mai mult profesorii le acordã mai multã asistenþã în adevãratul sens al cuvântului. dãdeau aprobator din cap. Publius Ovidius Naso o ºtie cel mai bine… Realitatea asupra cãreia au atras atenþia Robert Rosenthal ºi Leonnore Jacobson (1968) este cã în clasa ºcolarã profesorii îºi fac o imagine despre elevi ºi reacþioneazã faþã de aceºtia în funcþie de imaginea creatã de ei. zeiþa iubirii. 1974) a pus în evidenþã existenþa „efectului Pygmalion“ ºi în afara clasei ºcolare (vezi Radu Lucian-Geng. Despre ce este vorba? Legenda spune cã Pygmalion a sculptat o statuie din fildeº întruchipând o femeie nespus de frumoasã. 129-131). 2) Elevii buni primesc mereu mai mult feedback. Îi solicitã mai frecvent. 6) Pe elevii de la care aºteaptã mai mult. a dat viaþã statuii. În lucrãrile sale ulterioare. Se pare cã „efectul Pygmalion“ este declanºat. 1979/1999. profesorii îi stimuleazã sã rãspundã mai des. chiar dacã nu articulez nici un cuvânt“. Birkenbihl (1979/1999. 27). „în sens figurat. iranieni sau portoricani. Copiii din Porto Rico lasã ochii în jos în semn de respect. le acordã mai mult timp pentru rãspuns ºi îi ajutã pânã gãsesc soluþia corectã (M. 2003. Robert Rosentahl (1973. le dau probleme mai grele de rezolvat. s-ar putea sã greºeascã luând lãsarea privirii în jos drept un semnal universal de recunoaºtere a vinovãþiei. aºa cum s-au obiºnuit sã facã mai toþi copiii din Europa. Vera F. cu atât ritmul vorbirii trebuie sã fie mai lent. 207) ne îndeamnã sã ne imaginãm o clasã într-o ºcoalã din Germania în care învaþã laolaltã copii din familii de germani. nu în funcþie de comportamentul efectiv al elevilor. reacþiile – de laudã sau de dojanã! – se manifestã mai puternic ºi mai clar. se aplecau înspre el ºi îl priveau insistent în ochi (toate acestea fiind simptome ale unui limbaj «pozitiv» al corpului!). Birkenbihl. Chelcea) cã în primii ani de predare m-am abãtut – ºi nu o singurã datã – de la regula vizând relaþia invers proporþionalã care trebuie sã existe între dificultatea . iar apoi îl formeazã dupã aceastã idee! Înseamnã cã imaginea pe care o am despre altul i se transmite acestuia. în proporþie de 95 la sutã. Spunând acestea.n. S-a îndrãgostit de opera sa. Birkenbihl. Profesorul trebuie sã porneascã de la premisa: cu cât informaþia pe care doresc sã o transmitã elevilor este mai nefamiliarã. nu de vinovãþie.

Pe de altã parte. unul dintre profesorii de economie politicã – era înainte de decembrie ’89 – ne spunea: „Haideþi.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 171 înþelegerii ºi ritmul vorbirii. încât le-am învãþat pe dinafarã!“ Rapiditatea cu care ni le dicta certifica faptul cã le repetase de multe ori… Efectul contactului cutanat. Studenþilor li s-a cerut sã evalueze persoana tutorelui ºi sã spunã dacã în viitor intenþioneazã sã viziteze respectiva instituþie ºcolarã. care prevede cine pe cine are dreptul sã atingã (în acord cu statusul social ºi ocupaþional). Studenþii atinºi pe braþ formeazã. mai ales când este vorba de studente. Pe unii studenþi. Ceva mai departe. sã-i îmbrãþiºãm pe cei care ne sunt dragi. atingerea braþului unei persoane necunoscute simbolizeazã intenþia de a avea o „relaþie apropiatã“ ºi. ºi celor care nu au fost atinºi. . În capitolul intitulat „Manipularea relaþiilor“ din lucrarea Arta de a influenþa. în clãdire. Barnhouse de la Missouri Western State College a desfãºurat un experiment prin care s-a demonstrat cã atingerile cutanate dintre profesori ºi studenþi în cadrul ºedinþelor de tutoriat au efecte pozitive în planul formãrii impresiei despre profesori ºi al sporirii ataºamentului faþã de instituþia de învãþãmânt. Alegerea studenþilor în grupul experimental ºi în grupul de control a fost aleatorie. în funcþie de sex ºi vârstã. Cu cât scorul era mai înalt. Toþi studenþii opriþi (indiferent dacã au fost atinºi sau nu) îi aratã drumul. în ce situaþie concretã (în spaþiul public sau privat) ºi ce parte a corpului poate fi atinsã. subiecþii de experiment vor rãspunde pozitiv solicitãrii.00) decât scorul grupului de control. profesorul îi atingea uºor o fracþiune de secundã cu mâna pe antebraþ. independent de primul. Terri D. cã este uºor. Ne amintim din discuþia despre hapticã faptul cã atingerile cutanate se desfãºoarã conform unui model sociocultural. Într-adevãr. cu atât mai frecvent a fost pusã întrebarea de cãtre studenþi. un alt experimentator. cel al studenþilor pe care profesorul nu-i atinsese (M=38. Sper ca mãrturisirea mea sã-i scuteascã pe alþi profesori de interpelarea studenþilor când predau despre filosofia lui Schopenhauer. cu atât evaluarea profesorului era mai pozitivã. în cultura europeanã. pe alþii nu. atingerile cutanate între profesor ºi studenþi sunt considerate politically incorect. Am repetat de-atâtea ori contradicþiile economiei capitaliste. La modul general. În ciuda acestui fapt. în baza normei reciprocitãþii. Rezultatele acestui experiment sunt în consonanþã cu concluziile altor studii. îi atinge ca din întâmplare pe braþ pe unii dintre ei. Alex Mucchielli apreciazã cã „atingerea corpului unei persoane este un semn transcultural al apropierii de acea persoanã“ (ibidem). relateazã un experiment realizat de Robert-Vincent Joule ºi Jean-Léon Beauvois: Un experimentator se plaseazã la intrarea într-o bibliotecã universitarã ºi îi roagã pe studenþii care trec pe acolo sã-i arate drumul spre o destinaþie anume. Scorul grupului experimental (al studenþilor care au fost atinºi de mâna profesorului) a fost statistic semnificativ mai mare (M=40. solicitã studenþilor un serviciu similar: el se adreseazã deopotrivã ºi celor care au fost. faþã de numai 5% dintre cei care nu fuseserã atinºi). În experiment. un public mult mai disponibil faþã de solicitarea respectivã (40% dintre cei atinºi pe braþ acceptã sã-l îndrume pe al doilea experimentator. În timp ce le vorbeºte.87). sonetele lui Shakespeare sau critica empiriocriticismului. Alex Mucchielli (2000/2002. ca ºi în alte culturi. 94). care aratã cã atingerile cutanate între interlocutori sporesc forþa mesajelor persuasive ºi simpatia interpersonalã. cu cât viteza „relativã“ a rãspunsurilor profesorului este mai mare. discutând despre rolul atingerii corporale în crearea proximitãþii afective. obiºnuim sã-i þinem de braþ pe cei pe care îi iubim. din punct de vedere statistic. Chestionarul de evaluare a tutorelui era anonim. sã ne þinem de mânã copiii mici etc. Cu mult umor.

au cerut unui numãr de 500 de manageri ºi de angajaþi din diferite organizaþii sã evalueze importanþa comunicãrii nonverbale în activitatea lor. Johnes. Dacã avem în vedere diferenþierea culturilor dupã gradul lor de contextualizare.) în reclamele comerciale ºi. Acestei probleme i-au fost consacrate numeroase studii. Sigur. hapticã. în advertising. 65-66) este de pãrere cã analiza comportamentului nonverbal vizeazã: 1) codificarea ºi managementul impresiei (semnale nonverbale clare. DePaulo (1992. pentru cã.1). dimpotrivã. Se pare cã în toate culturile similaritatea semnificaþiei mesajelor verbale ºi nonverbale sporeºte credibilitatea persoanelor. oricine îºi poate da seama cã în orice tip de organizaþii comunicarea nonverbalã contribuie la atingerea scopurilor sau. (Figura 5. vocalica. faciliteazã relaþiile interpersonale ºi de afaceri. Importanþa comunicãrii în organizaþii a fost documentatã ºi prin cercetãri de teren. J. nu-i aºa?. Întâlnirile de afaceri. sã ne aplecãm înainte când le vorbim sau le ascultãm discursul – aºa cum remarca Albert Mehrabian (1972) cã se exprimã interesul pentru interlocutori. expresiile faciale. ca manageri (sau ca responsabili cu relaþiile publice) trebuie sã acordãm cea mai mare atenþie statusului partenerilor de afaceri din culturile intens contextuale: sã rezervãm mai mult timp pentru prezentarea firmei. cum sã fie decorat interiorul. mai general. artefactele etc.H. vocalicã. 345). induce lipsã de eficienþã. Unruh ºi P. de cunoaºterea modelelor culturale de comunicare.6). trebuie sã avem în vedere toate elementele legate de contextul cultural. 3) modalitatea de evaluare a comportamentului nonverbal (instrumentele de înregistrare ºi mãsurare a formelor ºi parametrilor semnalelor nonverbale). Începem cu managerii. Eficacitatea reclamelor comerciale. pe baza literaturii de specialitate. Jennings (1991). Axtell (1990) (Tabelul 5. în ce încãpere sã purtãm discuþiile. Peter J. Sã nu le neglijãm ºi mai ales sã nu uitãm de congruenþã. „în prezenþa unui roman. sã menþinem contactul vizual cu ei. De asemenea. cum sã plasãm mobila. 2) decodificarea ºi sensibilitatea nonverbalã (recunoaºterea cât mai precisã a semnificaþiei semnalelor nonverbale transmise ºi o mare atenþie acordatã comunicãrii nonverbale). Reuºita afacerilor depinde în bunã mãsurã de competenþa de comunicare nonverbalã. care sã nu contrazicã declaraþiile verbale). Aproape toate persoanele intervievate (mai precis 94%) au apreciat cã în activitatea lor comunicarea nonverbalã este „importantã“ ºi „foarte importantã“. haptica.5). Expresia feþei ºi tonul vocii au apãrut cu frecvenþa cea mai mare ca fiind revelatoare pentru sinceritatea în comunicare.172 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Comunicarea nonverbalã în organizaþii Intuitiv. Graham. cum intervin diferitele modalitãþi de comunicare nonverbalã (proxemica. DePaulo (1992. sã realizãm contacte cutanate cu aceºtia. citaþi de Peter J. G. 1996/1998. trebuie sã te porþi ca un roman“ (Figura 5. ridicând bariere. 63). va trebui sã ne gândim ºi la comunicarea artefactualã: ce haine sã îmbrãcãm. sã le arãtãm toatã consideraþia noastrã ºi prin semnale nonverbale: sã ne aºezãm aproape de ei. plasându-se înaintea conþinutului mesajelor verbale. prevederea ne dicteazã sã presupunem cã existã diferenþe de comunicare nonverbalã (G. de proxemicã. Cu . oculezicã etc. Într-o situaþie transculturalã. Nu ne-am propus sã le trecem în revistã. Vom semnala. În continuare ne vom referi la aplicaþii ale teoriei comunicãrii nonverbale la diferitele niveluri ale piramidei organizaþionale. Poate cã ar fi bine sã reamintim particularitãþile comunicãrii nonverbale la americani – aºa cum le-a sintetizat Gary Imai (1996) pe baza lucrãrii lui Roger E.

Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 173 Fig. Ofensã: „Eºti nebun!“ Fig. 5. Gestul european de despãrþire: „Rãmas bun!“ . Admiraþie pentru o femeie frumoasã. 9. 8. 10. Când se întâlnesc ºi când converseazã.6. susþinere la evenimente sportive. Gesturile americanilor ºi semnificaþia lor (dupã G. 7. Americanii fac cu mâna unei alte persoane ºi apoi fac semn cu podul palmei în jos sau vor ridica degetul arãtãtor în faþã ºi vor face o miºcare în cerc cu arãtãtorul. 7. 9. 5. aprecierea unui spectacol. A atrage atenþia cuiva. Astfel. formând un cerc. 5. Gestul american de despãrþire: „Rãmas bun!“ Tabelul 5.5. americanii încearcã sã atragã atenþia altor persoane. 5. Copiii americani sunt învãþaþi sã se uite direct în ochii celorlalþi. Braþul ridicat ºi miºcarea mâinii deschise. Imai. „Da“ sau „Bine“. hotãrât. Semnificaþia 1. 3. 1996) Gestul 1. Apreciere pozitivã: „Excelent!“ 8. Miºcarea circularã a arãtãtorului lângã tâmplã sau ureche. Îndemn la agresivitate (strigãt de susþinere texanã). Americanii strâng mâna ferm. 11. „Victorie“ sau „Pace“. Fluieratul. 4. Pumnul strâns ºi policele întins. 3. 11. 2. Miºcarea repetatã a capului de sus în jos ºi de la stânga la dreapta. 6. Dacã nu procedeazã aºa.1. Degetul arãtãtor unit cu degetul mare. timiditate. 2. Semnificã „hello“ sau „good-bye“. 6. „Da“ ºi „Nu“. Când se întâlnesc. 4. celelalte degete extinse. Palma în afarã ºi degetele mijlociu ºi arãtãtor în formã de V. exprimã slãbiciune. Arãtãtorul ºi degetul mic întinse ºi celelalte strânse. 10.

174

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

totul general, vom preciza cã afiºele publicitare folosesc intens semnalele supranormale. A se vedea stilul Disney: supradimensionarea capului ºi a ochilor. Începem, oarecum la întâmplare, cu vocalica. S-au cercetat relaþiile dintre variabilele prozodice (intensitatea vocii, intonaþie etc.) ºi credibilitatea mesajului (N. Miller et al., 1976; R.A. Page ºi J.L. Ballon, 1978), dintre aceste variabile ºi imaginea mentalã pe care ºi-o fac ascultãtorii despre cei care vorbesc, în funcþie de caracteristicile vocii (M.E. Brooke ºi Hung Ng, 1986; P. Ekman, 1988. J. Pittam ºi C. Gallois, 1986; D.M. Ruscello et al., 1988), precum ºi efectele credibilitãþii sursei asupra atitudinii ascultãtorilor faþã de mesaj (J.-C. Chebat et al., 1986, 1989; J.-C. Mowen, 1980; R.E. Petty et al., 1983). Recent, doi cercetãtori din Canada, Claire Gelinas-Chebat ºi Jean-Charles Chebat (2001), au fãcut publice rezultatele cercetãrilor lor referitoare la influenþa intensitãþii vocii ºi a intonaþiei asupra credibilitãþii mesajului. Pe baza modelului ELM (Elaboration Likelihood Model), care ia în considerare ruta centralã versus ruta perifericã ºi efectele gradului de implicare a receptorului în schimbarea atitudinalã, cei doi cercetãtori au ajuns la concluzia cã intensitatea vocii ºi intonaþia influenþeazã acceptarea mesajului în situaþiile în care ascultãtorii sunt slab implicaþi. Datele studiului lor susþin ipoteza rutei periferice a caracteristicilor vocii: „În situaþiile de implicare redusã, intensitatea mai scãzutã a vocii este mai eficace decât intensitatea ridicatã a vocii. În mod asemãnãtor, în aceleaºi condiþii, intonaþia slabã este mai eficientã decât intonaþia puternicã. Combinaþia intensitate scãzutã ºi intonaþie slabã produce eficacitate [în receptarea mesajului reclamelor comerciale – n.n.]“ (C. Gelinas-Chebat ºi J.-Charles Chebat, 2001, 456).

Comunicarea nonverbalã în viaþa politicã Prima audiere a lui Saddam Hussein în faþa Tribunalului Special din Irak, la 1 iulie 2004, a fost urmãritã de milioane de telespectatori din întreaga lume, curioºi sã vadã ce atitudine va adopta ex-preºedintele Irakului, învinuit de crime împotriva umanitãþii. La solicitarea BBC, Patti A. Wood, expertã de reputaþie internaþionalã în comunicare nonverbalã ºi comunicare profesionalã, a analizat mesajele corporale ale dictatorului pasibil de condamnare la moarte. Reproducem din ediþia din 3 iulie 2004 a ziarului Evenimentul zilei (nr. 3781, p. 8) concluziile la care a ajuns Patti A. Wood: „Nu arãta dezorientat, aºa cum era în timpul capturãrii sale“ [Saddam Hussein a fost capturat de trupele americane ºi þinut prizonier de rãzboi timp de peste un an de zile, pentru a fi predat autoritãþilor irakiene o datã cu transferul puterii – n.n.]. Totuºi, în faþa tribunalului, Saddam Hussein îºi pierduse privirea de „conducãtor absolut, care te pãtrundea ca o razã de laser“. În timpul audierii, a privit de mai multe ori în jos, având umerii cãzuþi, ca ºi când toatã lumea apãsa pe umerii lui. Când dãdea rãspunsuri dinainte pregãtite, emitea semnale de sfidare; când rãspundea spontan, pãrea derutat. „Când te aperi în mod spontan, spui aceleaºi lucruri în patru-cinci moduri diferite“ – explicã experta americanã. Multe dintre rãspunsurile lui Saddam Hussein au fost identice: aceleaºi argumente, aceleaºi cuvinte („Sunt preºedintele Irakului“, „Am acþionat conform Constituþiei“). „În timpul audierii, acuzatul a îndreptat acuzator de câteva ori arãtãtorul spre instanþa de judecatã. Este vorba despre un gest de atac, care poate fi interpretat ca o þintire simbolicã. El voia, în mod simbolic, sã-i ucidã pe cei care îl judecau“ – conchide Patti A. Wood. Ex-preºedintele Irakului încerca sã parã stãpân

Ipostaze ale comunicãrii nonverbale

175

pe situaþie: agita pixul în timp ce rãspundea (utiliza adaptorii), stãtea pe scaun rezemat de spãtar (posturã caracteristicã celor care deþin puterea), îºi atingea vârfurile degetelor formând un coif cu vârful în sus (gest specific celor puternici, care deþin controlul situaþiei). Privirea fixã (parte a „posturii de ascultare intenþionatã“) semnaleazã cã i se acordã atenþie interlocutorului, dar ºi dorinþa de a-i produce acestuia o stare de disconfort psihic. Patti A. Wood conchide cã, de la prima înfãþiºare la tribunal, Saddam Hussein era conºtient cã nu mai deþine puterea. Lui Salem Chalabi, preºedintele Tribunalului Special din Irak, i s-a pãrut cã în timpul audierii Saddam Hussein a fost „foarte reþinut ºi speriat“. Patti A. Wood a analizat ºi faþa preºedintelui SUA, George W. Bush (cu ocazia prezentãrii în faþa Congresului SUA, în ianuarie 2003, a raportului despre starea naþiunii). Experta americanã în comunicare nonverbalã ºi profesionalã porneºte de la asumpþia: „Dacã ochii sunt fereastra sufletului, gura este fereastra spre adevãr“ ºi observã cã zâmbetul cu colþurile gurii îndreptate în jos afiºat de preºedinte exprimã simþãminte neplãcute, agresivitate, disconfort, tensiune psihicã. Concluzia: în respectiva împrejurare, George W. Bush era încordat. Starea de neplãcere se vede ºi din felul în care oamenii þin, uneori, buzele strâns lipite, schiþând ceea ce specialiºtii în comunicare nonverbalã numesc „faþã de maimuþã“ (ape-like grimace). În micropauzele citirii raportului despre starea naþiunii, preºedintele ºi-a presat ºi ºi-a umezit de mai multe ori buzele, semne ale stresului ºi disconfortului unei persoane aflate sub atacul inamicilor. Patti A. Wood a mai observat cã George W. Bush a zâmbit (cu colþurile gurii ridicate, dezvelindu-ºi dinþii, fãcând riduri în jurul ochilor scânteietori) doar de câteva ori, când era ovaþionat îndelung de cãtre simpatizanþi. În astfel de momente era cu adevãrat fericit. Când a declarat „Eu voi apãra securitatea Americii“, preºedintele a privit intens auditoriul; când a vorbit despre ajutorul acordat þãrilor africane în campania anti-SIDA ºi despre acþiunile militare împotriva lui Saddam Hussein, a transmis semnale pozitive. ªi-a încheiat cuvântarea cu cuvintele „Dumnezeu sã binecuvânteze America“ (God bless America). În mod neobiºnuit, a rostit aceste cuvinte arãtându-ºi limba – remarcã Patti A. Wood (2003). Cele douã analize realizate de Patti A. Wood ilustreazã cât se poate de bine modul de lucru al specialistului în comunicare nonverbalã ºi comunicare profesionalã. Dar nu numai specialiºtii pot sesiza cã ceva nu este în regulã când oamenii politici performeazã semnale incongruente. Vã aduceþi aminte cã incongruenþa nu convinge. Un caz de incongruenþã celebru – invocat de Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 21) – îl constituie interviul televizat al preºedintelui SUA Richard Nixon. În timpul rãzboiului din Vietnam, când studenþii americani manifestau în faþa Casei Albe cerând ultimativ „Opriþi rãzboiul!“, preºedintele a declarat cã nu se va lãsa ºantajat. În cele din urmã a acceptat sã participe la o conferinþã televizatã. „Cine citea în ziar cuvintele de salut ale lui Nixon, «poate» cã le credea! Cine era însã de faþã, respectiv urmãrea scena la televizor, nu le dãdea crezare! Pentru cã, în planul conþinutului, preºedintele declara: «Bineînþeles cã doresc dialogul cu voi, tinerii», în timp ce fãcea cu mâna gesturi clare «de respingere» (ca ºi cum ar fi vrut sã-i îndepãrteze de la el pe studenþi!!)“. Sã nu ne îndepãrtãm prea mult nici în timp, nici în spaþiu. ªi preºedintele Republicii Socialiste România transmitea semnale incongruente, desigur, fãrã sã-ºi dea seama (nici nu era greu…). Cei care au trãit în „Epoca de Aur“ îºi aduc aminte cã „iubitul conducãtor“ ne îndemna „sã facem totul“ pentru a aduce România „pe culmi de civilizaþie ºi progres“, pentru ca toþi oamenii

176

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

muncii: români, maghiari, germani ºi alte naþionalitãþi… Auzindu-l, oricine ar fi putut sã creadã internaþionalismul declarat. Gesturile îi contraziceau mesajul verbal. În timp ce rostea (cu pauze prelungite între cuvinte) „români, maghiari, germani“, rotea mâna dreaptã spre sine, spre piept; când spunea „alte naþionalitãþi“ (þiganii reprezentau, ca pondere, conform datelor oficiale, cea de-a patra minoritate naþionalã), rotea mâna spre afarã (semnal de respingere). Doi cercetãtori, George I. Whitehead ºi Stephanie H. Smith (2002), au avut curiozitatea sã numere de câte ori au gesticulat cu mâinile ºi de câte ori au zâmbit în timpul discursului inaugural preºedinþii Dwight D. Eisenhower, John F. Kennedy, Richard M. Nixon, George W. Bush ºi William J. Clinton. Ei au pornit de la ideea cã utilizarea gesturilor fãcute cu mâna se asociazã cu puterea ºi cu dominanþa – aºa cum au demonstrat cercetãrile lui John F. Dovidio (1982, 1988) ºi ale colaboratorilor sãi. Anterior, Edward T. Hall (1966) arãtase cã distanþa publicã impune vorbitorului o schimbare a stilului de comunicare: sporirea intensitãþii vocii, exagerarea gesturilor, utilizarea frecventã a gesturilor fãcute cu mâna. George I. Whitehead ºi Stephanie H. Smith au presupus – lucru care s-a ºi adeverit (Tabelul 5.2) – cã în discursurile lor inaugurale preºedinþii Statelor Unite ale Americii dau mai mult din mâini decât zâmbesc.
Tabelul 5.2. Frecvenþa gesturilor fãcute cu mâna ºi a zâmbetelor în timpul discursurilor inaugurale ale unor preºedinþi ai SUA (G.I. Whitehead ºi S.H. Smith, 2002, 671)
Gesturi cu mâna 11 81 12 84 85 Zâmbet 0 0 3 23 12

Dwight D. Eisenhower John F. Kennedy Richard M. Nixon George W. Bush William J. Clinton

De ce preºedinþii Dwight D. Eisenhower ºi John F. Kennedy nu au schiþat nici un zâmbet în discursul lor inaugural, iar preºedinþii George W. Bush ºi William J. Clinton au zâmbit copios? Pot fi avansate mai multe explicaþii legate de personalitatea vorbitorilor, de stilul de comunicare ºi de contextul social al momentului solemn. George I. Whitehead ºi Stephanie H. Smith sunt de pãrere cã televizarea discursurilor a condus la apariþia ºi multiplicarea zâmbetelor. Aceastã concluzie meritã reþinutã. Oamenii politici, sã ne gândim la prezidenþiabili, ar trebui sã aibã în vedere cã discursurile lor sunt televizate, ceea ce impune un control mai atent al expresiilor faciale ºi renunþarea la excesul de gesticulaþie cu mâna. Vã mai amintiþii ce îi strigau peºedintelui Ion Iliescu protestatarii în anii ’90? „Nu mai da din mânã!“. Denis G. Sullivan ºi Roger D. Masters (1988, 345-68) au analizat rolul expresiilor faciale ale candidaþilor politici în crearea anumitor stãri dispoziþionale alegãtorilor ºi, respectiv, în conturarea comportamentului de vot. Ei au presupus cã emoþiile imediate ale alegãtorilor faþã de candidaþii propuºi se combinã cu alte surse de informaþii, influenþând comportamentul de vot al acestora. În plus, rãspunsul emoþional al subiecþilor variazã în funcþie de emoþia afiºatã de candidat, de relaþia dintre liderul politic ºi alegãtorul-evaluator ºi de contextul în care aceastã emoþie este afiºatã. Denis G. Sullivan ºi Roger D. Masters au studiat, timp de mai mulþi ani, efectul afiºãrii diferitelor emoþii de cãtre candidaþii politici asupra subiecþilor evaluatori. Astfel, diferitele expresii faciale ale preºedintelui SUA Ronald Reagan au generat, din partea evaluatorilor, reacþii emoþionale diferite când s-au folosit înregistrãri video ale preºedintelui, în condiþii

Ipostaze ale comunicãrii nonverbale

177

de control al celorlalte variabile. Cei doi cercetãtori s-au centrat pe influenþa pe care trei stãri emoþionale afiºate de candidaþi: „mulþumire/liniºtire“, „mânie/ameninþare“, „teamã/evitare“ le au asupra reacþiilor emoþionale ºi atitudinilor subiecþilor evaluatori. Selectarea în materialele înregistrate a celor trei stãri emoþionale, când a fost analizat preºedintele Ronald Reagan, a generat reacþii emoþionale diferite din partea evaluatorilor, indiferent dacã materialele înregistrate erau prezentate cu sonor sau nu. În plus, Denis G. Sullivan ºi Roger D. Masters au analizat reacþiile emoþionale pe care expresiile faciale afiºate de opt candidaþi (anunþaþi de Partidul Democrat), la care s-a adãugat preºedintele Ronald Reagan, le-au indus asupra unor subiecþi evaluatori. În prima fazã experimentul s-a derulat în ianuarie 1984, când unii dintre candidaþii politici erau aproape necunoscuþi alegãtorilor, ºi a fost reluat în octombrie 1984, cu trei sãptãmâni înaintea alegerilor. Înainte ca subiecþii (studenþi la universitãþi americane prestigioase) sã evalueze înregistrãrile, aceºtia trebuiau sã completeze un chestionar referitor la orientarea lor politicã, expunerea la media, atitudinea faþã de cei nouã candidaþi (pe o scalã de tip „termometru, de la 1 la 100) ºi, de asemenea, sã evalueze competenþa candidatului pentru poziþia pentru care a fost nominalizat ºi abilitatea sa de lider (pe o scalã de ºapte trepte). Subiecþilor le-au fost prezentate aceleaºi înregistrãri video, în care fiecare candidat afiºa douã expresii emoþionale (selectate din prezentãrile media): una neutrã ºi cealaltã exprimând „mulþumire/liniºtire“. Ulterior, ei au fost solicitaþi sã descrie emoþiile afiºate de candidaþi ºi, de asemenea, sã facã referiri la stãrile lor emoþionale pe scale unipolare de la zero la ºase. Fiecare stare emoþionalã: bucurie, confort, mânie ºi teamã a fost redatã prin trei adjective distribuite pe scalele unipolare de ºase trepte. Pentru a controla efectul expresiilor emoþionale afiºate de candidaþi asupra evaluãrilor subiecþilor, eºantionul a fost segmentat dupã cum urmeazã: jumãtate au evaluat candidaþii în situaþia de imagine ºi sunet a înregistrãrii (atât pentru emoþiile neutre, cât ºi pentru „mulþumire/liniºtire“); cealaltã jumãtate din eºantion a evaluat candidaþii într-o înregistrare similarã fãrã sonor. Rezultatele studiului au arãtat cã afiºarea unui comportament nonverbal specific poate juca un rol foarte important în percepþia politicã. Stãrile emoþionale pe care le-au trãit subiecþii evaluatori la vederea înregistrãrilor (desprinse din analiza datelor obþinute cu ajutorul chestionarului) au fost în strânsã legãturã cu starea emoþionalã transmisã de candidat. Atitudinea subiecþilor faþã de candidaþi (anterior prezentãrii înregistrãrilor video) a fost un factor care a discriminat între emoþiile încercate de subiecþi la vederea înregistrãrilor. Însã orientarea politicã a candidatului, evaluarea dacã acesta este sau nu potrivit funcþiei pentru care a fost nominalizat sau evaluarea dacã este un bun lider nu au influenþat rãspunsurile emoþionale ale subiecþilor evaluatori. Experimentul demonstreazã cã stãrile emoþionale afiºate de candidaþii politici pot induce reacþii emoþionale specifice din partea alegãtorilor, filtrate prin prisma atitudinii iniþiale a subiectului faþã de candidat. Cum aspectele afective intervin, ele însele, în formarea atitudinilor, putem considera cã expresiile emoþionale afiºate de liderii politici în campaniile electorale nu sunt un factor de neglijat, ci unul a cãrui influenþã majorã apare în procesarea informaþiilor la nivelul actorului social ºi în opþiunea sa politicã. Vom încheia scurta noastrã trecere în revistã a cercetãrilor referitoare la comunicarea nonverbalã în sfera politicii semnalând ºtirea Mediafax, preluatã de ziarul Ziua (Nr. 3154 din 25.10.2004, p. 7), potrivit cãreia un cercetãtor român, Marian Costache, a brevetat un „tun cu arome“, demarând prin Agenþia MV.Com o campanie de personalizare a mesajelor electorale:

Partidului Naþional Liberal i se propune moscul (simbolizând simþul posesiunii) sau parfumul de garoafe (floarea de pe sigla Alianþei pentru România. În ce fel de cupluri maritale comunicarea nonverbalã este mai acuratã? Cum intervine „efectul Pygmalion“ în „profeþia autorealizatoare“? Modalitãþi nonverbale de „punere în scenã“ a statusului social al managerilor. Ce pot dezvãlui expresiile faciale ale oamenilor politici? . Partidul Democrat ar avea de ales între aroma de ardei iute (plantã-simbol în alegerile locale) ºi parfumul de lãcrãmioare (aluzie la lacrimile liderului acestui partid vãrsate la televizor). No comment! Cuvinte-cheie Semne de legãturã Sincronie gestualã Sincronie posturalã Gesturi lubrifiante Gesturi suportive Circularitate comportamentalã Sensibilitate nonverbalã Violarea expectaþiilor rolului Violenþa limbajului nonverbal Violenþa în limbajul nonverbal Neatenþie politicoasã Efectul Pygmalion Culturi înalt contextuale Culturi slab contextuale Modelul ELM Probleme recapitulative Care sunt funcþiile comunicãrii nonverbale? Flirtul ºi personalitatea. în fine. pentru Partidul România Mare ºi Partidul Noua Generaþie este indicatã „aroma therapy“. întrucât – se aratã în comunicatul Mediafax – „liderii acestor formaþiuni sunt uºor agitaþi“.178 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura pentru Partidul Social Democrat – parfum de trandafiri. cu care PNL a fuzionat). Alianþei Populare i s-ar potrivi un parfum mai dulce (spre a contrabalansa gustul amar al pierderii ºefiei statului de cãtre liderul acestei formaþiuni). trandafiri de la Moldova (date fiind sigla ºi bazinul electoral al acestei formaþiuni politice). pentru Partidul Naþional Þãrãnesc – parfumul de ambrã (aromã ce semnificã vechimea). eventual.

— N-aº vrea sã vã întrerup… — Nu. nu lângã fotoliul ocupat de Bane. Puteþi spune cine avea un status social superior în departamentul universitar. specialist în istoria eseisticii engleze. dar speranþele lui de promovare „se veºtejiserã“. în picioare. Faimoasa „regulã 55–38–7“ a lui Albert Mehrabian ºi-a pierdut credibilitatea.Loredana Ivan. Birkenbihl (1979/1999. nu. Briggs dãdu impresia cã îºi îndreaptã trupul sãu uscãþiv ºi vlãguit ºi cã îºi regãseºte sinele sãu caracteristic. Nu ºtiu pe cine simpatizaþi. Adina Chelcea ºi Septimiu Chelcea Capitolul 6 Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã Sclipitorul romancier englez David Lodge descrie la un moment dat în Muzeul Britanic s-a dãrâmat! (1965/2003. plimbându-ºi încurcat degetele pe elemenþii caloriferului. Briggs era mai în vârstã. materie cãreia nimeni nu-i dãdea prea multã atenþie. iar Bane nu. aveþi temei sã afirmaþi cu destulã siguranþã cã Bane era ºeful. 91) o secvenþã din viaþa universitarã. Briggs stãtea lângã fereastrã. sã intre în birou. despre posturã ºi gesturi apare de-a dreptul ridicolã. cum se . ªi totuºi… Abilitãþile de comunicare ne asigurã. fireºte. Pe biroul lui se vedea o sticlã de sherry englezesc. Bane dãdu din cap cu indiferenþã. Vera F. doctorandul lui. Septimiu Chelcea. Altfel nu ar fi insistat ca Appleby. cu picioarele rãºchirate pe linoleumul maroniu. Discuþia cu recent numitul ºef de catedrã nu-i fãcea nici o plãcere: stãtea lângã fereastrã. profesorul Bane sau profesorul Briggs? Cine era mai în vârstã? Discuþia dintre cei doi era amiabilã? Îl simpatizaþi pe Bane sau pe Briggs? De ce? Dacã aþi sesizat cã Bane discuta din poziþia ºezând cu Briggs. — Intrã. în parte. Ar fi vrut ca discuþia dezagreabilã pentru el sã ia sfârºit. succesul în viaþa socialã ºi în profesie. Comunicarea nonverbalã conteazã. observând: Poziþia trupurilor celor doi pãrea sã ilustreze raporturile dintre ei. Dar. care stãtea în picioare. intrã! Repetã el. dar – dupã opinia noastrã – într-o proporþie mult mai micã ºi totdeauna în legãturã cu comunicarea verbalã ºi cu contextul social concret. Bane se lãfãia în fotoliul dezarticulat al lui Briggs. eficient ºi uºor agitat. 218) apreciazã cã puterea de a-i convinge pe alþii „depinde în proporþie de cca 90 la sutã de semnalele limbajului corpului nostru“. probabil. în procesele de persuasiune. dar destul de binevoitor. mã identific cu profesorul Briggs. intrã… Sunt sigur cã îl cunoºti pe profesorul Bane. La apariþia mea. Eu. Proxemica este revelatoare. o lucrare despre comunicarea nonverbalã. dacã aþi reþinut cã Briggs ºi-a schimbat postura la apariþia lui Appleby. elemenþii caloriferului în timp ce „ºeful“ îi vorbea. Printre atâtea cãrþi de comunicare politicã. Numãra.

Argyle. Rathus. 2) modul în care indivizii oferã sprijin ºi gratificaþii celorlalþi. când. 1983). Argyle. de asemenea. Dodge.180 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura spune.J. 8) alte competenþe asociate diferitelor contexte (M. Hargie et al.P. Nisbett ºi T. Un concept relativ nou lansat în literatura de specialitate este cel de „inteligenþã emoþionalã“. 1983). nu vom realiza acest lucru imediat.D. S. încercãm sã ne organizãm mesajele în aºa fel încât sã obþinem rãspunsurile aºteptate. 1965). devenind populari (H. 1985).H. Cookson. ªi. 1988). 1999. de „a juca rolul celuilalt“ – empatia (H. 1988. uneori. creat de Albert Bandura (1997).A. 1985). Goffman.R.M. potrivit lui Carolyn Saarni. Argyle et al. care le atribuie întotdeauna o semnificaþie. 5) cooperarea. În acest sens.E.. care abordeazã emoþiile într-o manierã ontogeneticã ºi adaptativã: existã anumite etape ale dezvoltãrii competenþei emoþionale a individului. K. Astfel cã putem fi surprinºi – ca profesori. Interacþionând cu alþii. A. 1987). trebuie nu numai sã fie adaptate contextului. cât ºi cea emoþionalã. dar mai ales modului în care acesta a fost socialmente definit. Conceptul a fost operaþionalizat folosind câþiva indicatori-cheie: 1) capacitatea individului de a-i influenþa pe ceilalþi ºi de a-ºi impune ideile personale – assertive behaviour (J. Saarni. Termenul de „autoeficienþã“. A. Cu alte cuvinte. Competenþa socialã poate fi definitã ca „o flexibilitate constantã a comportamentului în relaþie cu ceilalþi“ (M. ele se traduc în capacitãþi prin care individul poate obþine un rezultat dorit. Wilson. O. la flexibilitate ºi autoeficienþã (self-efficacy) în schimburile emoþionale. Galassi et al. 1991. autorul unei lucrãri de referinþã în domeniu. ci dupã o anumitã perioadã de timp. nu mai putem schimba nimic. „Oriºicâtuºi de puþin.. Indivizii au rezultate mai bune sau mai puþin bune în domeniul lor de activitate în funcþie de competenþele lor sociale (social skills) – „pattern-uri de comportament care îi permit individului sã producã efectul dorit asupra celorlalþi“ (S. comercianþi sau manageri – cã mesajele noastre „foarte clare“ nu au fost înþelese de ceilalþi. care se referã. Daniel Goleman. Capella. Marinescu. Argyle. ca modalitate prin care indivizii îºi ajusteazã scopurile proprii la scopul comun (M. Cele mai multe dintre profesiile zilelor noastre reclamã contactul cu ceilalþi. Hochschild. Sabath. la fel cum existã etape ale dezvoltãrii gândirii. Emotional Intelligence . 1970). Individul poate deveni raþional. Lazarus. Eysenck ºi D. În plus. Elementele nonverbale pot fi neintenþionate. 1997). Jennings. Codul bunelor maniere azi (A. 7) prezentarea self-ului sau managementul impresiei (E. 1981. 1950. Suntem atenþi la argumentele pe care le formulãm. dar ºi emoþional inteligent prin asimilãri ºi acomodãri succesive.A. 1988. Sã nu neglijãm deci congruenþa semnalelor dacã vrem sã fim persuasivi. 1973). 4) capacitatea indivizilor de „a se pune în locul celuilalt“. 2000) ne pot ajuta. În strânsã legãturã cu termenul de „competenþã socialã“ este cel de „competenþã emoþionalã“. redate adesea prin elemente nonverbale. rãspunsurile noastre emoþionale. o mulþime de persoane nu-ºi pot pãstra slujba sau nu pot accede la slujbe mai bune datoritã lipsei capacitãþii de adaptare – „proces de influenþare sau ajustare la celãlalt“ (J. Argyle. 2). conteazã enorm“. 3) modul în care indivizii comunicã verbal ºi nonverbal (M. leagã cele douã concepte: atât competenþa socialã. Moscovici. 1973. 1995/2002) ºi Codul bunelor maniere în afaceri (A. 1981. R. la claritatea informaþiilor ºi a expresiilor pe care le utilizãm ºi doar parþial conºtienþi de mesajele nonverbale pe care le transmitem.. rãspunsurile noastre emoþionale trebuie sã fie „legate de semnificaþia socialã atribuitã unui anume context“ (C. dar ºi în acest caz ele determinã comportamente specifice din partea receptorilor. 1977). 6) capacitatea indivizilor de a soluþiona probleme (M. Pentru a fi „competenþi emoþional“.

Ekman. asemenea dezvoltãrii logico-raþionale. Ce este competenþa de comunicare nonverbalã? Propunem termenul de „competenþã de comunicare nonverbalã“ ca echivalent în limba românã al termenului englez nonverbal skill. Astfel. Ulterior. necesarã atingerii succesului. empatia.O. care poate fi tradus ºi prin „abilitate nonverbalã“ sau „mãiestrie nonverbalã“. Competenþa în comunicarea nonverbalã se dezvoltã diferit în funcþie de contextul socio-cultural în care ne naºtem ºi evoluãm ca persoane. în funcþie de interacþiunile pe care le stabilim cu semenii de-a lungul vieþii ºi în funcþie de . Pentru Howard S. Ronald E. „competenþa emoþionalã“ sau la „inteligenþa emoþionalã“. avem în vedere diferenþe individuale ºi culturale. facem apel la capacitatea noastrã de a fi performanþi în codificarea ºi decodificarea mesajelor nonverbale. când acestea au fost prezentate timp de mai puþin de 1/25 secunde. Friedman. Sulivan. acest concept a fost operaþionalizat diferit. susþine cã dezvoltarea emoþionalã este. Cercetãrile experimentale aratã legãtura dintre abilitatea indivizilor de a transmite sau interpreta elementele nonverbale ºi performanþele lor în ceea ce priveºte anumite aspecte ale vieþii social-profesionale. Menþinerea relaþiilor cu ceilalþi. Casella (1988. ci ºi pentru cã ni se pare a fi destul de explicit. flexibilitatea.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 181 (1995). Dupã cum afirmã Mihaela Roco (2001. Ekman ºi M. tristeþii. Hubbard ºi J. de a ne cunoaºte propriile emoþii ºi de a ni le controla uzeazã de elemente nonverbale. abilitatea de a conºtientiza ºi a stãpâni propriile emoþii. termenul de „inteligenþã emoþionalã“ a fost lansat de psihologul american Wayne Leon Payne. conþinutul termenului de nonverbal skill este dat de expresivitatea emoþionalã ºi controlul sinelui (self monitoring). Allport (1961/1981. P. fiind strâns legat de „stilul expresiv“. Reggio ºi Daniel F. în 1985. J. Totuºi. capacitatea de a interpreta emoþiile celorlalþi. Coie (1994) sugereazã cã existã o legãturã între capacitatea copiilor de a interpreta elementele nonverbale caracteristice diferitelor emoþii ºi statusul social al acestora – copiii cu abilitãþi ridicate în detectarea emoþiilor se bucurau de un status social ridicat. legãtura dintre capacitatea indivizilor de a codifica/decodifica elementele nonverbale ºi succesele lor sociale este insuficient exploratã. luându-se în considerare indicatori ca: abilitatea de a menþine ºi stabili relaþii cu ceilalþi. Factori determinanþi ai competenþei de comunicare nonverbalã Când spunem cã anumite persoane reuºesc sã comunice nonverbal mai bine decât altele. adicã de a fi competenþi la nivelul comunicãrii nonverbale. a constituit un bun predictor pentru determinarea performanþei indivizilor în detectarea minciunii. 486-489). Preferãm însã termenul de „competenþã de comunicare nonverbalã“ nu numai pentru cã este în consonanþã cu cel de „competenþã lingvisticã“. 1997). 205). 1991. Fie cã ne referim la „competenþa socialã“. empatia. responsabilitatea. cooperativitatea etc. abilitatea de a interpreta elemente nonverbale a fost pusã în legãturã cu capacitatea indivizilor de a distinge între cei care mint ºi cei care spun adevãrul (P. Recunoaºterea expresiilor faciale (affect display) specifice bucuriei. asupra cãruia a atras atenþia Gordon W. 139). într-o lucrare de doctorat. temerii sau urii.

vina etc. Miller ºi W. cu „teama“. unii cercetãtori (de exemplu. cu lãrgirea experienþei în relaþiile cu ceilalþi. care au tins sã fie recunoscute de majoritatea populaþiilor analizate.S. Astfel. copilul reacþioneazã adecvat la expresiile faciale neprietenoase ºi disconfortante. dezgust) ºi. De asemenea. mânie. 1979) susþine ideea cã femeile au performanþe mai bune decât bãrbaþii pentru simplul motiv cã în cultura europeanã sau americanã ele sunt mai puternic încurajate sã-ºi exprime emoþiile ºi deci învaþã de timpuriu expresiile faciale care le . în general.) teama (47%). copilul le poate interpreta mai greu ºi apeleazã la elemente de context pentru a face atribuiri. Ekman ºi W. Zukermann ºi S. teamã). 1974. tristeþii. mânie. Analizând capacitatea indivizilor de a exprima anumite emoþii prin manipularea elementelor feþei. O primã întrebare pe care ne-o putem pune este aceasta: „De la ce vârstã detectãm ºi atribuim sens elementelor nonverbale?“ Spre deosebire de limbaj. 14% dintre copii). o datã cu dezvoltarea limbajului. Tomkins. 1969). R. Feþele care exprimau bucurie ºi tristeþe au putut fi decodificate în cea mai mare mãsurã (86% dintre copii). datoritã prezenþei lor la numeroase culturi cercetate (P. 109) citeazã un studiu efectuat pe copii de doi ani de cãtre L. precum ºi de diferenþele socio-ocupaþionale ºi de apartenenþa la gen. dezgustul. În ceea ce priveºte expresiile negative (mânie. iar feþele care exprimau dezgust ºi teamã au fost mai greu decodificate (numai 29% ºi. iar „surpriza“. surpriza. care erau ulterior evaluate în raport cu tipul ideal de exprimare a emoþiei respective. ruºinea. Cel mai uºor de „citit“ sunt expresiile legate de bucurie. El învaþã sã „citeascã“ feþele celor cu care vine în contact (în special pãrinþii) pentru a face faþã unor situaþii neprevãzute. În fapt. 1999. tristeþe. tristeþea (50%. J. Între patru ºi nouã luni copilul poate reacþiona zâmbind la feþele vesele ale celorlalþi. în general.A. mânia (43%). de asemenea. Pe baza cercetãrilor de pânã acum. Expresia facialã caracteristicã „dezgustului“ a fost confundatã de unii subiecþi cu „mânia“. 1984. Într-un studiu ulterior. Przewuzman. Copiii au putut distinge etichetele verbale pentru toate cele ºase expresii faciale considerate fundamentale (bucurie. tristeþe. se acceptã. M.V. prin a cere subiecþilor sã mimeze expresiile faciale ale bucuriei. nu s-a realizat în proporþie de sutã la sutã nici atunci când subiecþii au fost maturi. respectiv. Lewis (1995). 98). mai mulþi autori au afirmat cã existã diferenþe de gen. mâniei etc. exprimând importanþa pe care acest tip de comunicare l-a avut în evoluþia filogeneticã. Buck. Michalson ºi M. Theodore Kemper (1987) a stabilit procentaje diferite asupra modului în care copiii de aproape doi ani pot decodifica expresiile faciale reflectând emoþiile fundamentale: bucuria (77%). Saarni. cã abilitatea de decodificare a mesajelor nonverbale sporeºte o datã cu vârsta. devenim tot mai exacþi în interpretarea elementelor nonverbale transmise voluntar sau involuntar de ceilalþi. Caul. De altfel. nu de ºase. pe mãsurã ce creºtem. capacitatea copilului de a comunica nonverbal se dezvoltã foarte timpuriu. teamã. plictiseala. dezgust). teamã. D.. copiii pot recunoaºte în proporþie de peste 50 la sutã ºi alte expresii faciale corespunzãtoare unor emoþii ca dragostea. Analiza rezultatelor (R. femeile realizând performanþe superioare în codificarea expresiilor faciale în comparaþie cu bãrbaþii (apud C. S. ura. Friesen.182 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura anumite caracteristici individuale ale fiecãruia. le-au putut asocia fotografiile corespunzãtoare. variind în funcþie de caracteristicile psihologice ale persoanei.E. Carolyn Saarni (1999. surprizã. 1982) vorbesc doar de patru expresii emoþionale fundamentale (bucurie. recunoaºterea expresiilor emoþionale numite de Paul Ekman „universale“. Hall. Autorul menþionat afirmã cã. feþele zâmbitoare generând atribuiri mai rapide din partea subiecþilor evaluatori. Astfel de studii s-au derulat. pânã la vârsta de trei ani. Procentul celor care au recunoscut „surpriza“ ºi „dezgustul“ a fost mai scãzut decât pentru celelalte expresii emoþionale.

1979) au condus la concluzia cã femeile au o abilitate sporitã atât în transmiterea mai clarã a semnalelor nonverbale. cred în similaritãþile culturale. Adler ºi G.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 183 corespund. F. Mayo. Persoanele testate au sarcina de a decodifica mesajele nonverbale specifice diferitelor canale (expresia emoþiilor.m. 1994/1997. primeau un feedback pozitiv sau negativ de la un coleg. în universaliile exprimãrii umane.). cât ºi în ceea ce priveºte receptarea mai exactã a acestora (performanþã în codificare ºi în decodificare). 153). inclusiv unor triburi primitive. Judith A. gesturi etc. validate ºi etalonate ºi pentru populaþia din România. sexuale. ca rãspuns la aceleaºi necesitãþi adaptative. Referitor la diferenþele dintre sexe în exprimarea emoþiilor. putem presupune cã performanþele superioare ale femeilor în exprimarea unor emoþii ºi.a. Thelen.) sau mesajelor nonverbale rezultate din utilizarea combinatã a mai multor canale de comunicare (de exemplu. CART a fost elaborat de R. antrenaþi într-un joc. Dacã luãm în considerare teza universalitãþii unor expresii emoþionale.B. Aceste performanþe sunt explicate prin modul de socializare a femeilor. în codificarea elementelor nonverbale nu se datoreazã unor influenþe culturale sau socializatoare diferite. neplãcute. Ekman ºi W. 1993) aratã cã bãrbaþii obþin performanþe ridicate în inhibarea emoþiilor negative: tristeþe. 1990. Subiecþii. Cercetãtorii au încercat sã dea un rãspuns la întrebarea: „Cine are competenþã de comunicare nonverbalã mai mare. anxietate. În cele mai multe cercetãri pe aceastã temã s-au utilizat instrumente de testare standardizate: Profile of Nonverbal Sensitivity (PONS) ºi Communication of Affect-Receiving Ability Test (CART). Casey (1993). Testul PONS a fost creat de cãtre Robert Rosenthal et al. elementele nonverbale corespunzãtoare acestor emoþii putând fi observate mai greu de cãtre un receptor atunci când emiþãtorul este de sex masculin.V. 57).d. posturã ºi gesturi. 1969. Sunt incluse 32 de slide-uri implicând patru teme generatoare de emoþii: scenice. cercetãtorii. 1979.L. considerate fundamentale: bucurie. LaFrance ºi C. De fapt. 1988. Disputa devine mai interesantã dacã avem în vedere cã rezultatele unor cercetãri (D. în special adepþii etologiei. O serie de cercetãri (J. Buck (1976). dezacordul º. Hall. studiile transculturale au relevat existenþa a ºase emoþii. Alte cercetãri experimentale au încercat sã punã în evidenþã universalitatea expresiilor faciale (P. Rosenthal. Expresiile faciale corespunzãtoare lor au putut fi uºor codificate ºi respectiv decodificate de cãtre un numãr mare de subiecþi aparþinând unor culturi diferite. Friesen. teamã. a descoperit cã în mai mult de 95 la sutã dintre acestea s-a ajuns la concluzia cã femeile reuºesc mai bine decât bãrbaþii sã codifice ºi sã decodifice mesajele nonverbale (vezi R. Fuchs ºi M. Izard. tristeþe. teamã.A. Pe de altã parte. C. procedând la metaanaliza studiilor pe aceastã temã. femeile sau bãrbaþii?“. Cele douã teste ar trebui adaptate. M. Astfel. 1984. Pittman. Fetele au obþinut performanþe mai ridicate decât bãieþii atât în exprimarea . (1979) ºi constã dintr-un numãr de secvenþe de film reprezentând comportamente care exprimã dominarea. cine are performanþe superioare în codificare are performanþe mai bune ºi în decodificare. unor capacitãþi individuale diferite. Hall (1979). Testul mãsoarã sensibilitatea în percepþia facialã. surprizã. deci.M. care sunt încurajate sã fie mai atente decât bãrbaþii la semnalele nonverbale în relaþiile interpersoanle. Carolyn Saarni (1999. Gottman (1979) a descoperit cã femeile din cuplurile maritale fericite sunt mai sensibile la mesajele soþilor lor decât femeile a cãror cãsnicie le oferã mai puþinã satisfacþie. posturã ºi voce etc. 98) redã un experiment condus de R. Rodman. neobiºnuite (vezi M. mânie. R. dezgust. proxemicã. în care participau copii cu vârste cuprinse între 7 ºi 12 ani de ambele sexe. 1971). J. Knapp.

mai centrate pe casã ºi pe familie. se poate presupune cã aceºtia le atribuie altor cauze decât trãirilor emoþionale. Saarni. respectiv. indiferent de feedback. s-ar putea sã nu acordãm suficientã atenþie elementelor nonverbale care nu se potrivesc schemei legate de gen. cât ºi a celor negative. indiferent de sex. spre exemplu. 2000. dacã la nivelul simþului comun se acceptã ideea cã femeile au o „mai bunã intuiþie“. 1994). sã codifice acurat elementele nonverbale specifice emoþiilor. considerãm cã meritã analizat ce indicatori ai competenþei sociale luãm în considerare. fetele conºtientizând mai bine legãtura dintre elementele nonverbale afiºate ºi stãrile interne. bãrbaþii sã se poarte. Aceasta aratã cã deºi subiecþii. Iluþ. ce expresii faciale sunt „adecvate“ femeilor sau bãrbaþilor. Cu alte cuvinte. Interesant este cã atât bãieþii. Custrini ºi R. mai emoþionale. „În toate culturile. mai controlaþi emoþional. Cercetãrile au arãtat cã aceastã legãturã existã la copii când se analizeazã ca indicatori ai competenþei sociale: . amintit anterior. De asemenea. însã Carolyn Saarni avanseazã o ipotezã nouã: a atribuirilor diferite. Apartenenþa la un anumit gen (gender) ºi legãtura cu exprimarea unor elemente nonverbale reprezintã însã un domeniu insuficient explorat.184 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura emoþiilor pozitive. aceste elemente schematice pot fi interiorizate de subiecþii care învaþã sã se comporte în acord cu ele. între competenþa în comunicarea nonverbalã ºi competenþa socialã existã o legãturã biunivocã. „sunt mai afective“ ºi „comunicã mai uºor cu ceilalþi“. mai ascultãtoare. Deºi bãrbaþii sunt capabili în aceeaºi mãsurã ca ºi femeile sã detecteze modificãri ale reacþiilor interioare. Feldman (apud C. despre cum ar trebui femeile ºi. Aminteam anterior de un experiment care a probat legãtura dintre capacitatea copiilor de a interpreta elementele nonverbale caracteristice diferitelor emoþii ºi statusul social al acestora (J. De altfel. Hubbard ºi J. Deºi unii cercetãtori au arãtat cã aceastã legãturã se întâlneºte îndeosebi la fete ºi mai puþin la bãieþi. sã fie mai independenþi. Broverman. indiferent de feedback-ul primit. exprimarea lor a fost diferitã la fete faþã de bãieþi. Influenþaþi de gândirea stereotipã. interesate mai mult de ce simt alþii. În plus. de la femei se aºteaptã sã fie mai pasive. este competenþa socialã a indivizilor. au încercat aceleaºi emoþii. respectiv. s-ar putea ca bãrbaþii sã exprime. 1989. în schimb. Diferenþele ar putea fi puse din nou pe seama socializãrii diferite. mai dependente. pentru cã intrã în schema despre acestea. Coie. 122) au arãtat cã existã o legãturã între nivelul competenþei sociale ºi capacitatea copiilor de a decodifica ºi. dar numai pentru fete: cele cu competenþã socialã crescutã (competenþa socialã a fost mãsuratã în funcþie de rãspunsurile pãrinþilor. cât ºi fetele au declarat cã stãrile lor emoþionale interne s-au modificat în funcþie de feedback-ul primit. 179). aceleaºi reacþii nonverbale de teamã. Stereotipurile de gen pot fi o sursã a diferenþelor în exprimarea/decodificarea elementelor nonverbale. fetele au putut detalia mai bine decât bãieþii elementele nonverbale pe care ele credeau cã le-au exprimat. Un alt factor individual care genereazã diferenþe în modul în care subiecþii codificã sau decodificã elementele nonverbale. R. în timp ce bãieþii au continuat sã fie mai puþin expresivi. însã ele sã fie mai uºor decodificate în cazul femeilor. 1970). Este vorba despre „imagini din mintea noastrã“. S-au evidenþiat stereotipuri care leagã apartenþa la gen de performarea unor anumite profesii sau de anumite trãsãturi de personalitate (I. codifica elementele nonverbale. mai competitivi.S. folosindu-se o scalã a competenþei sociale standardizatã – Achenbach Child Behavior Check-list) au fost capabile sã decodifice ºi. mai raþionali ºi mai puþin interesaþi de sentimentele altora“ (P. respectiv. În plus. De la bãrbaþi se aºteaptã.

ci persoane obiºnuite. 5) Maturitatea emoþionalã.B. nonverbalã) ºi contextul socio-cultural. Experimentul a arãtat cã 45 la sutã dintre cele 1 400 de persoane supuse experimentului au fost capabile sã decodifice în mod corespunzãtor scenele prezentate. cei la care putem vorbi de un loc al controlului „intern“ au performanþe superioare în detectarea ºi interpretarea elementelor nonverbale. hazardului ºi. Hubbard ºi J. anumiþi indivizi considerã cã evenimentele prin care trec depind de propriile reacþii ºi comportamente ºi deci sunt controlabile „intern“. deci. Indivizii au raportat ulterior cã au utilizat mai multe canale ale comunicãrii nonverbale pentru a da un rãspuns: tonul vocii. Afirmam la începutul acestui capitol cã existã o legãturã indisolubilã între competenþa indivizilor (socialã. Relaþia dintre locul controlului ºi capacitatea indivizilor de a codifica/decodifica elementele nonverbale este insuficient exploratã. 3) Acceptarea în grup (J. în timp ce alþii considerã cã ceea ce li se întâmplã este datorat destinului. Coie. Bugental et al. extravertiþii performând mai bine decât introvertiþii. studiind comparativ douã grupuri de copii. în procesul atribuirii. Subiecþii din materialul filmat nu erau actori. Archer Akert ºi Robin Akert (1991. raportându-se la elementele nonverbale. 1992). unor situaþii exagerându-le ºi altora diminuându-le conotaþia emoþionalã. sunt mai puþin controlabile. 2) Gradul în care subiecþii sunt apreciaþi în grup – preferaþi ca parteneri de joacã (T. însã cei lipsiþi de maturitate emoþionalã au manifestat o percepþie ridigã.. subiectul trebuia sã acorde atenþie diferitelor elemente nonverbale care apãreau în timpul interacþiunii. Rotter. direcþia privirii. antrenate în conversaþii cotidiene.B. Termenul „locul controlului“ (locus of control) sugereazã cã. Într-un studiu experimental se aratã cã existã aceastã legãturã la copii: cei care credeau cã au puþinã influenþã asupra rezultatelor pe care le obþin au tins sã fie mai dependenþi de indicii verbali ºi nonverbali transmiºi de ceilalþi în construcþia realitãþii (D. emoþionalã. 1988). în comparaþie cu alþii. societatea în care . Interesant este cã aceastã legãturã a fost mai puternicã pentru cei care aveau dificultãþi în a sesiza expresia facialã specificã mâniei. Concret. Walden ºi I. Field. 1966). Dupã vizionarea fiecãrei scene. Trãsãturile de personalitate joacã un rol important pentru capacitatea individului de a decodifica informaþiile nonverbale. în acest caz vorbim de control „extern“ individului (J. 1994). Cassidy. expresiile feþei. cu o duratã de aproximativ un minut. 1998) au înregistrat casete video conþinând douãzeci de scene din viaþa realã pe care subiecþii trebuiau sã le decodifice. Cercetãtoarea olandezã Meerum Terwogt (1989). 4) Adaptarea socialã – copiii care au înregistrat scoruri scãzute în ceea ce priveºte interpretarea exactã a expresiilor faciale au fost evaluaþi ca având o adaptare socialã scãzutã (de cãtre profesori). Interesant este cã „externaliºtii“ au putut decodifica mai greu anumite elemente nonverbale specifice unei anumite stãri emoþionale decât „internaliºtii“. Pentru a rãspunde corect la întrebare. aratã cã ambele grupuri au performat similar în interpretarea emoþiilor. postura. Cu alte cuvinte. În acest sens. O variabilã care poate diferenþia între competenþele în comunicarea nonverbalã este locul controlului. dintre care unul cu probleme emoþionale. copiii care au obþinut scoruri ridicate la testele sociometrice au dovedit abilitãþi superioare în evaluarea expresiilor faciale.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 185 1) Statusul social – subiecþii care dovedesc competenþã în comunicarea nonverbalã ating un status social ridicat (J. Cercetãtorii au constatat cã anumiþi indivizi pot decodifica mai uºor scenele prezentate. subiectului i se adresa o întrebare cu privire la indivizii care apãreau în imagine. 1992).

se aºazã în cadrul uºii. nu singurele care diferenþiazã culturile – surprind necesitatea de a realiza studii transculturale privind competenþa în comunicarea nonverbalã. Perceperea spaþiului. lipsite de agresivitate. Prima se centreazã pe un model permisiv de creºtere a copiilor. Nu putem testa influenþa „culturii“. Oamenii învaþã sã codifice ºi sã decodifice elementele nonverbale din necesitatea de a descrie stãrile pe care le trãiesc. Billy?“. gradul de evitare (în ce mãsurã relaþiile sociale sunt reglate de norme. Noi. De ce se întâmplã lucrurile astfel? Pentru cã în cultura europeanã managerii considerã întreaga încãpere în care lucreazã ca fiind spaþiul lor personal. Cei care doresc sã fie primiþi. Anumite culturi îi încurajeazã pe indivizi sã-ºi exprime sentimentele. Carolyn Saarni (1999. director general etc. ca europeni. irlandezi etc. sesizând momentul favorabil (ºeful nu vorbeºte la telefon. reproducând armonia care domneºte în relaþiile dintre adulþi. 54) oferã câteva exemple sugestive.). ca vânarea sau lovirea animalelor de casã. unele contexte culturale îi ajutã pe indivizi sã comunice afectiv. considerãm încãperea în care lucrãm. pregãtinduse astfel sã preia activitãþile adulþilor. dimpotrivã. nivelul masculinitãþii (ca mãsurã în care valorizarea aspectelor instrumentale prevaleazã celor de îngrijire).). Relaþiile cu partenerii de aceeaºi vârstã sunt armonioase. poate genera neînþelegeri.186 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura trãim oferã prescripþii normative asupra modului în care trebuie sã ne manifestãm sentimentele ºi indicã înþelesul pe care trebuie sã-l sã acordãm elementelor nonverbale pe care le detectãm în comportamentul celorlalþi. ci. biroul ce ne este repartizat ca pe un spaþiu personal. Birkenbihl (19979/1999. nu toatã camera. Dacã cineva bate la uºã. orientarea spre munca de tip confucianist (înþelegând prin aceasta valorizarea relaþiilor de lungã duratã în muncã). în timp ce managerii americani percep ca spaþiu personal doar masa lor de lucru. italieni. Douã comunitãþi – una primitivã din nord-vestul Botswanei ºi cealaltã din Baltimore (SUA) – oferã douã modele de socializare diferite. în general. Apoi întreabã: „Îmi acorzi un minut. director. diferitã în cele douã culturi. putem lua în considerare anumite dimensiuni. îl lãsãm sã aºtepte mai mult sau mai puþin. cu atât se prelungeºte aºteptarea pânã când se dã semnalul „Intrã!“. ca sã nu le spunem conflicte. Sã ne gândim la modul în care comunicãm prin utilizarea spaþiului personal. asupra competenþei în comunicarea nonverbalã a indivizilor. Copiii sunt stimulaþi sã dezvolte acte agresive faþã de partenerii de aceeaºi vârstã ºi chiar mamele sunt cele care întreþin aceste animozitãþi. dimpotrivã. cu o mânã sprijinitã pe toc sau pe clanþã. îi inhibã. Þinem uºa biroului închisã. Ne supãrãm dacã cineva pãtrunde în acest spaþiu fãrã încuviinþare (cu excepþia ºefilor). bazat pe afectivitate ºi pe stimularea explorãrii mediului de cãtre copil. sã comunice instrumental. Aceste aspecte – desigur. legi. Comunitatea din Baltimore este formatã din muncitori proveniþi din emigranþi polonezi. Carolyn Saarni (1999. Copiii sunt încurajaþi sã dezvolte acte de agresivitate minore. pornind de la înþelegerea a ceea ce este diferit ºi ceea ce uneºte culturile analizate. altele. altele. 211) – managerii þin uºa biroului lor deschisã sau întredeschisã. în acord cu înþelesurile social negociate. În SUA – ne asigurã Vera F. nivelul ierarhiei (în ce mãsurã relaþiile se structureazã conform unei ierarhii). mai degrabã. devenind din ce în ce mai previzibile). Cu cât statusul social al persoanei este mai înalt (ºef de birou. Geert Hofstede (1991/1996) sugereazã cã trebuie sã avem în vedere nivelul de individualism/colectivism specific culturii respective. 103) afirmã cã este inutil sã ne întrebãm dacã existã vreo legãturã între competenþa noastrã emoþionalã ºi cultura din care facem parte atât timp cât competenþa emoþionalã este parte a culturii cãreia îi aparþinem. nu este concentrat în rezolvarea problemelor etc. prezente ºi în lumea celor maturi. Sã nu-i considerãm pe unii „încuiaþi“ ºi pe .

Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã

187

ceilalþi „neglijenþi“, sã învãþãm sã codificãm ºi sã decodificãm semnalele în funcþie de cultura în care acþionãm. Cum fueris Romae, Romano vivito more! (Când trãieºti la Roma, trãieºte dupã obiceiul roman!). Ceea ce înseamnã, în ultimã instanþã, competenþã de comunicare nonverbalã. Socializarea diferitã a indivizilor este un factor care genereazã diferenþe în modul în care aceºtia recepteazã ºi transmit elemente nonverbale. Cu cât învãþãm mai multe despre indivizi, despre comportamentele lor, cu atât putem deveni mai atenþi la mesajele nonverbale pe care ei le transmit. Scopurile pe care un copil ºi le stabileºte sunt de naturã sã creeze experienþe emoþionale distincte. A plãcea sau a vrea ceva ori a nu plãcea ºi a displãcea ceva permit tânãrului sã dezvolte anumite expectaþii emoþionale (N. Stein ºi T. Tabasso, 1989). Iar toþi agenþii socializatori (pãrinþi, grup de prieteni, ºcoalã, mass media) contribuie la felul în care individul îºi stabileºte þeluri, la definirea a ceea ce place ºi ceea ce respinge.

Tehnicile nonverbale de manipulare Într-o cercetare experimentalã, Jacobs Hornik ºi Shmuel Ellis (1988) arãtau cã tehnicile nonverbale pot creºte complianþa receptorilor când aceºtia sunt solicitaþi sã rãspundã la interviuri în incinta unui mall. În plus, dificultatea perceputã a sarcinii este redusã când se apeleazã la mijloace nonverbale. Experimentul demonstreazã valoarea tehnicilor nonverbale ca tehnici de manipulare. În continuare vom prezenta aceastã cercetare. Vrem sã subliniem cã, deºi presupoziþia de la care pleacã cercetarea este relativ simplã – utilizarea de cãtre operatori a unor mijloace nonverbale de tipul atingerii sau direcþionãrii privirii cãtre interlocutor are rolul de a diferenþia între numãrul celor care acceptã sã rãspundã la un interviu într-un mall ºi calitatea rãspunsurilor acestora –, punerea ei în practicã necesitã un demers procedural complicat. În primul rând, cei doi cercetãtori au plecat de la identificarea unei probleme: aceea cã tehnica intervievãrii indivizilor în locuri de tipul mall-urilor s-a rãspândit foarte mult în SUA. Aproximativ 90 la sutã dintre cercetãrile de marketing sunt realizate prin aceastã tehnicã, iar procentul este în creºtere ºi în alte þãri. „Interviurile interpelate“ sunt preferate datoritã flexibilitãþii ridicate ºi costurilor reduse, dar înregistreazã o ratã a rãspunsurilor destul de scãzutã – 44 la sutã dintre cei interpelaþi refuzã sã rãspundã. Firesc, se pune problema folosirii unor tehnici care sã ridice rata rãspunsurilor. Pentru a oferi o soluþie acestei probleme, Jacobs Hornik ºi Shmuel Elllis procedeazã la un experiment de teren provocat. Subiecþii participanþi (288 de persoane) au fost aleºi pe perechi (50% femei ºi 50% bãrbaþi), folosindu-se o metodã de eºantionare deja cunoscutã: a fost stabilitã o regulã de eºantionare (legatã de direcþia din care veneau cumpãrãtorii, faþã de un punct fix considerat central) ºi un pas de eºantionare (dat fiind faptul cã se cunoºtea numãrul mediu de cumpãrãtori pentru fiecare locaþie). Concret, intervievatorii urmau sã se posteze la fiecare intrare în mall, iar locaþia lor sã se schimbe la fiecare patru ore. Interviurile trebuiau sã fie fãcute timp de trei zile, la diferite momente din zi. Putem spune cã este un tip de experiment cu subiecþi complici, în care se încearcã un control riguros al variabilelor ºi mai ales reducerea bias-ului legat de intervievator. Experimentul în cauzã testeazã ce se întâmplã cu rãspunsurile subiecþilor în douã condiþii experimentale: 1) situaþia în care subiecþii interpelaþi sunt atinºi pe braþ sau pe umãr ºi, respectiv,

188

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

priviþi în ochi; 2) situaþia în care nu sunt manipulate aceste tehnici nonverbale. Variabila dependentã, respectiv nivelul complianþei subiecþilor intervievaþi, s-a mãsurat prin mai mulþi indicatori: rata rãspunsurilor, datã de numãrul total de subiecþi care au acceptat sã participe la interviu; calitatea rãspunsurilor, mãsuratã prin numãrul de întrebãri închise omise în completarea chestionarului (rata omisiunilor) ºi, respectiv, prin numãrul de întrebãri deschise la care s-a rãspuns (rata completitudinii rãspunsurilor). Cu cât rata omisiunilor este mai mare, cu atât calitatea rãspunsurilor este mai scãzutã ºi, invers, cu cât rata completitudinii este mai mare, cu atât calitatea rãspunsurilor creºte; posibilele erori de rãspuns, mãsurate prin compararea, pentru fiecare din itemii din chestionar, a distribuþiei rãspunsurilor; eroarea de respondent, mãsuratã prin compararea distribuþiei demografice a subiecþilor din grupul experimental ºi, respectiv, din grupul de control; pentru a afla modul în care subiecþii intervievaþi au perceput dificultatea sarcinii, s-au folosit atât evaluãrile intervievatorilor, cât ºi opiniile intervievaþilor („impresia generalã este cã aceastã cercetare este lipsitã de importanþã“ sau „mi-ar face plãcere sã particip ºi în viitor la asemenea interviuri“) (J. Hornik ºi S. Ellis, 1988, 544). Intervievatorii (subiecþii complici) erau studenþi care urmau un curs de marketing ºi pentru care participarea la acest experiment fãcea parte din activitatea de seminar. Autorii au realizat o pretestare, pentru a se asigura de validitatea internã a experimentului: mãsoarã variabilele independente ceea ce se presupune cã mãsoarã? Astfel, intervievatorii au fost angrenaþi într-un joc de rol, iar comportamentul lor a fost înregistrat cu ajutorul unor camere video. Comportamentele cerute intervievatorilor au fost: atingerea interlocutorului pe mânã sau pe umãr ºi menþinerea constantã a direcþiei privirii cãtre interlocutor (în situaþia experimentalã), respectiv comportamentul nonverbal normal (fãrã atingeri sau direcþionãri ale privirii) pentru grupul de control. Comportamentele complicilor au fost analizate ºi, în final, au fost aleºi patru studenþi ºi patru studente pentru a participa la experiment. Intervievatorii aveau sarcina de a interpela un numãr egal de subiecþi. Pentru ca variabilele legate de operatorul de interviu sã fie controlate, aceºtia erau rugaþi sã poarte haine obiºnuite de zi, nu cunoºteau ipotezele cercetãrii ºi erau atent supravegheaþi în timpul derulãrii experimentului. Procedura de desfãºurare a experimentului era urmãtoarea: intervievatorul se îndrepta spre un cumpãrãtor (de fiecare datã o persoanã singurã), îl saluta, îi oferea un mic cadou (o agendã în valoare de 0,50 $ cu sigla facultãþii care realiza experimentul). Toþi subiecþii au acceptat pânã în acest moment întrevederea. Ulterior, studenþii se prezentau ºi îi rugau sã participe la un interviu pentru un proiect pe care îl realizeazã în cadrul universitãþii. De asemenea, aceºtia precizau cã interviul dureazã aproximativ zece minute ºi cã este confidenþial. Intervievatorii erau zâmbitori ºi prietenoºi pe tot parcursul interviului, transmiteau mesaje verbale asemãnãtoare, însã pentru grupul experimental s-au manipulat atingerile ºi privirea, în timp ce pentru situaþia de control aceste elemente au fost pãstrate la un nivel normal. Ulterior, persoanele intervievate erau rugate sã rãspundã la câteva întrebãri ºi, de asemenea, sã completeze un chestionar autoadministrat, care se introducea într-un plic. Dacã subiectul refuza sã rãspundã, intervievatorul nota sexul ºi reacþiile nonverbale ale acestuia. Ambele chestionare, atât cel administrat de intervievator, cât ºi cel autoadministrat, conþineau predominant întrebãri închise ºi doar câteva întrebãri deschise. Rezultatele experimentului au arãtat cã într-adevãr atingerile ºi direcþionarea privirii sunt elemente care discrimineazã între calitatea ºi cantitatea rãspunsurilor grupului experimental, respectiv ale grupului de control. În plus, atingerile ºi direcþionarea privirii spre interlocutor au avut efectul scontat mai ales la subiecþii de sex feminin. Complianþa subiecþilor creºte prin

Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã

189

manipularea elementelor nonverbale doar dacã interacþiunea din primele momente cu intervievatorul este perceputã ca fiind plãcutã, astfel încât sã justifice acordul cu interviul. Aºa cum se aºteptau, cercetãtorii au întregistrat diferenþe între rãspunsurile intervievaþilor în funcþie de sexul intervievatorului, mai ales atunci când subiecþii intervievaþi erau femei. Tehnicile nonverbale folosite nu s-au dovedit a avea efect asupra posibilelor erori de rãspuns sau de respondent, ci numai asupra perceperii nivelului de solicitare a sarcinii. Astfel, subiecþii din situaþia experimentalã au evaluat mai pozitiv interviul ºi mai puþin solicitantã sarcina. Acest studiu are o implicaþie metodologicã directã. S-a afirmat deja cã statusul intervievatorului, sexul ºi vârsta acestuia pot influenþa numãrul de nonrãspunsuri ºi, deci, mãrimea ºi structura unui eºantion, dacã avem în vedere o eºantionare pe cote. Experimentul prezentat aratã cã elementele nonverbale folosite de operatori pot, de asemenea, influenþa structura eºantionului obþinut ºi numãrul de rãspunsuri. Þinerea sub control a elementelor nonverbale se poate dovedi mai dificilã decât controlul statusului, vârstei sau sexului operatorului.

Mãsurarea competenþei de comunicare nonverbalã: testul PONS Când vorbim de competenþa nonverbalã, ne referim atât la capacitatea de codificare a unor mesaje nonverbale de cãtre emiþãtor, cât ºi la cea de decodificare a mesajelor de cãtre receptor. Cât priveºte aceastã din urmã competenþã, devine interesant sã analizãm acurateþea indivizilor umani în ceea ce priveºte detectarea ºi interpretarea unor semnale nonvebale prin mai multe canale de comunicare. Intuiþia ne spune cã existã o largã diversitate interindividualã în legãturã cu acurateþea interpretãrii mesajelor nonverbale, diversitate legatã de caracteristici personale, de abilitãþi diferite în folosirea acestor canale de comunicare, de aspecte grupale sau ocupaþionale ºi, nu în ultimul rând, de determinanþi culturali. Dincolo de explicarea diferenþelor la nivel individual în decodificarea elementelor nonverbale, probabil mai interesantã este analiza impactului acestor diferenþe asupra anumitor aspecte din viaþa indivizilor. Cei competenþi în codificarea sau decodificarea elementelor nonverbale sunt mai inteligenþi, mai de succes sau mai buni lideri decât cei care nu deþin aceste competenþe? ªi, mai concret, faptul cã un individ dovedeºte acurateþe sporitã în detectarea ºi interpretarea unor elemente nonverbale are vreo influenþã asupra comportamentului sãu sau asupra reuºitei personale? Se poate el diferenþia de altul, care manifestã o acurateþe scãzutã sau medie în decodificarea elementelor nonverbale? ªi, dacã da, în ce fel? Pentru a rãspunde acestor întrebãri am avea nevoie de instrumente validate de mãsurare a capacitãþii de codificare, respectiv decodificare a elementelor nonverbale. Un instrument de mãsurare a capacitãþii de codificare a mesajelor nonverbale nu este cunoscut, date fiind dificultãþile metodologice asociate unui asemenea demers. În literatura de specialitate este însã cunoscut testul PONS (Profile of Nonverbal Sensitivity), ca prim instrument de mãsurare a diferenþelor individuale în receptarea unor elemente nonverbale prin mai multe canale de comunicare: vizual, auditiv ºi, simultan, vizual ºi auditiv. Concret, capacitatea indivizilor de a decodifica elemente nonverbale, numitã sugestiv „sensibilitate nonverbalã“ (nonverbal sensitivity), este evidenþiatã prin aplicarea acestui instrument sub forma unui „profil“ al fiecãrei persoane, prin mai multe canale de comunicare, profil care include scoruri ale decodificãrii semnalelor nonverbale specifice: expresiile faciale, miºcãrile corpului, tonurile vocii ºi, de asemenea, combinaþiile dintre aceste elemente.

190

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

Testul PONS este rezultatul unui program de cercetare în domeniul comunicãrii nonverbale care a început în Statele Unite ale Americii în 1971, sub conducerea lui Robert Rosenthal, Judith A. Hall, Robin M. DiMateo, Peter L. Rogers ºi Dane Archer, program concretizat prin apariþia, în 1979, a lucrãrii Sensitivity to Nonverbal Communication. The PONS Test. Deºi cercetãrile au continuat ºi dupã 1980, autorii americani verificând reliabilitatea testului pe eºantioane diverse sub raportul grupelor de vârstã, ocupaþional-profesionale, culturale ºi aºa mai departe, considerãm cã testul PONS a fost utilizat insuficient în cercetãrile din domeniul comunicãrii nonverbale. Resuscitarea interesului pentru acesta a avut loc o datã cu avansarea paradigmei „feliilor subþiri“ (thin slices) (vezi N. Ambady et al. 1992, 1993, 2000). De aceea, prezentarea testului PONS în aceastã lucrare are scopul de a spori interesul metodologic ºi valorificarea lui în cercetãri viitoare. Ce este testul PONS? Testul se prezintã sub forma unui material filmat (alb-negru, 16 mm) ºi respectiv auditiv de 45 de minute, care cuprinde 220 de secvenþe de câte douã secunde extrase din comportamentul nonverbal al unui emiþãtor. Emiþãtorul este de fiecare datã aceeaºi persoanã (o femeie), care exprimã 20 de situaþii emoþionale diferite (de la emoþii subtile, de exemplu, „dragostea maternã“, la situaþii emoþionale dramatice – „ameninþarea unei persoane“. Testul PONS prezintã unsprezece canale de comunicare (aici, termenul de „canal de comunicare“ – în acepþiunea lui Robert Rosenthal ºi a colaboratorilor lui – se referã la diferitele aspecte ale comunicãrii nonverbale: expresii faciale, miºcãri ale ochilor, miºcãri ale corpului, posturi, gesturi ale mâinii etc.), dintre care trei sunt canale „pur vizuale“: 1) faþa; 2) corpul – de la gât la genunchi; 3) persoana în întregul sãu (faþã ºi corp pânã la genunchi); de asemenea, douã canale „pur auditive“: 4) vocea – prin eºantionare aleatorie – un ansamblu sonor obþinut prin eºantionarea asupra mesajului verbal înregistrat al emiþãtorului; 5) vocea – prin filtrarea conþinutului – procedeu electronic de îndepãrtare a frecvenþelor înalte care pãstreazã specificitatea mesajului, fãrã însã a permite interpretarea conþinutului; de asemenea, alte ºase canale care reprezintã o combinaþie a canalelor descrise mai sus: 6) faþa ºi vocea – prin eºantionare aleatorie; 7) faþa ºi vocea – prin filtrarea conþinutului; 8) corpul ºi vocea – prin eºantionare aleatorie; 9) corpul ºi vocea – prin filtrarea conþinutului; 10) persoana în întregul sãu ºi vocea – prin eºantionare aleatorie; 11) persoana în întregul sãu ºi vocea – prin filtrarea conþinutului. Fiecare dintre cele 20 de situaþii emoþionale apare de unsprezece ori, câte o datã pentru fiecare din canalele de comunicare descrise mai sus, creând astfel un total de 220 de scene care sunt distribuite aleatoriu în cadrul testului PONS. În ceea ce priveºte caracteristicile persoanei care codificã mesajele nonverbale, acestea constituie una din principalele limite ale testului (când vrem sã extindem aria culturalã de aplicare), dar ºi o bazã pentru a compara scorurile obþinute de subiecþii cãrora li se aplicã testul. Femeia emiþãtor, care apare în toate scenele testului, prezenta urmãtoarele caracteristici, la momentul elaborãrii testului: avea 25 de ani, era cãsãtoritã, fãrã copii, absolventã a unei instituþii de învâþãmânt superior, de rasã albã, din clasa de mijloc ºi rezidentã în nord-estul Statelor Unite ale Americii. Cum se aplicã testul PONS? O persoanã cãreia i se aplicã testul PONS priveºte sau ascultã fiecare dintre cele 220 de secvenþe specifice unei situaþii emoþionale redatã de persoana care codificã ºi încearcã sã decodifice respectiva situaþie emoþionalã. Subiectul utilizeazã o foaie

Robert Rosenthal este autorul unor cercetãri privind influenþa expectaþiilor profesorilor asupra performanþelor elevilor ºi de analizã a „efectului Pygmalion“ (R. spre exemplu: (A) cicãleºte un copil sau (B) îºi exprimã gelozia. 1948/1968). similar. aplicatã comunicãrii interpersonale. Mai mult. Jacobson. Merton. 1971. (1979. . acest model apare ca în Tabelul 6. dintre care numai una este corectã în raport cu itemul vizionat sau ascultat. s-ar traduce prin aceea cã anumite expectaþii ale unui subiect faþã de cel cu care se aflã în relaþie îl pot influenþa neintenþionat pe acesta din urmã în a-ºi schimba comportamentul în direcþia dictatã de expectaþiile iniþiale. În plan teoretic. Robert Rosenthal et al. „Profesorul poate fi mai puþin eficient în eforturile sale dacã cel mai bun canal de comunicare în ceea ce priveºte codificarea mesajelor transmise nu corespunde celui mai bun canal de comunicare al elevului care decodificã mesajul“. 1976. acest model susþine cã subiecþii cu profiluri similare sau complementare comunicã mai eficient. profilurile acestora. preocupãrile pentru mãsurarea capacitãþii de decodificare a elementelor nonverbale sunt legate de studierea profeþiei autorealizatoare (R. Cu alte cuvinte.1. respectiv. Aºadar.1.K. elevii au un profil al codificãrii/decodificãrii mesajelor mai mult sau mai puþin similar cu cel al profesorilor. Rosenthal ºi L. Concret. R.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 191 de rãspuns cuprinzând itemi cu alegere multiplã. subiectul cãruia i se aplicã testul PONS trebuie sã aleagã între douã variante de rãspuns. 7) subliniazã faptul cã modul în care aceste expectaþii opereazã nu este cunoscut. 1992). testul PONS este doar o parte a acestui model. valoarea predictivã a testului se înscrie în acelaºi registru. care. Fiecare item este însoþit de o pauzã. tranzacþiile ºi expectaþiile interpersonale. au diverse abilitãþi de codificare ºi. Matricea testului PONS Scor pentru fiecare canal de comunicare C1 C2 C3 … Ck Subiecþi S1 S2 S3 … St Pentru fiecare pereche de indivizi aflaþi în interacþiune. de asemenea prin mai multe canale de comunicare luate în considerare. Tabelul 6. calculând scorurile decodificãrii mesajelor de tip nonverbal pentru indivizii aflaþi în interacþiune ºi. ca ºi alþi indivizi. decodificare. Avantaje ºi limite ale testului PONS. scorurile pe canalele pe care un subiect trimite mesajele pot fi corelate cu scorurile pe canalele pe care receptorul decodificã mesajele. Matriceal. O corelaþie ridicatã ar însemna un nivel al comunicãrii optim între cei doi. Desigur. Aceasta pentru cã profesorii. sufiecientã pentru subiecþi pentru a face o alegere. Rosenthal. Testul PONS are la bazã un model de comunicare menit sã prezicã rezultatele interacþiunii dintre doi sau mai mulþi indivizi. dar este mediat probabil prin intermediul comunicãrii nonverbale. Totuºi. respectiv. testul PONS poate reprezenta o modalitate aplicativ-metodologicã de a da un rãspuns unora dintre semnele de întrebare legate de fenomenul profeþiei autorealizatoare. Acest model presupune cã indivizii se miºcã în spaþiul lor social sub imboldul a doi vectori – unul care aratã profilul persoanei în ceea ce priveºte claritatea trimiterii unor mesaje prin diverse canale de comunicare ºi celãlalt care descrie capacitatea (sensibilitatea) individului în ceea ce priveºte decodificarea acestor mesaje.

Friesen. Friesen. Argyle. sunt situaþii când numai anumite canale (spre exemplu.E. 1971. 1976. Totuºi. al receptorului conteazã când analizãm competenþa nonverbalã a subiecþilor. înlocuirea cu o persoanã „obiºnuitã“ are menirea de a evita caracterul idiomatic al mesajelor transmise. În literatura de specialitate gãsim rãspunsuri contrare la întrebarea dacã sexul emiþãtorului ºi. Se trag concluzii asupra sensibilitãþii nonverbale a subiecþilor pe baza reacþiilor lor faþã de o singurã persoanã care transmite mesaje. 7) Sexul persoanei care codificã. W. dezgust) ºi au neglijat emoþiile mai puþin intense ale vieþii cotidiene. Chiar dacã douã persoane obþin scoruri asemãnãtoare la testul PONS. În viaþa realã decodificãm informaþia simultan pe mai multe canale. fãrã ca subiecþii sã cunoascã motivul care a provocat emoþia respectivã ºi fãrã a avea vreo interacþiune preliminarã cu persoana care transmite mesajele. variabilã presupusã constantã de-a lungul celor 220 de itemi. creeazã o situaþie artificialã. Ekman. are anumite dezavantaje. 1975). 18–20): 1) Izolarea canalelor de comunicare. profilurile lor în ceea ce priveºte sensibilitatea nonverbalã pot fi diferite: unul dintre ei poate fi mai acurat în decodificarea feþei. în analiza emoþiilor exprimate de emiþãtor s-au avut în vedere anumite criterii. de exemplu. Mai mult. urã. . Unele dintre aceste dezavantaje sunt asumate de autorii înºiºi (Robert Rosenthal et al. deºi permite controlul unor variabile a cãror influenþã ar fi fost dificil de urmãrit în situaþii reale. instrumentul propus de Robert Rosenthal ºi colaboratorii sãi este un progres. Testul PONS încearcã sã se apropie de situaþii din viaþa realã prin introducerea canalelor combinate (spre exemplu. care permit comparaþia între grupuri diferite de indivizi. respectiv. 1969. din punctul de vedere al capacitãþii sale de decodificare.. oricãrui instrument de cercetare care trebuie sã aducã situaþiile de laborator cât mai aproape de viaþa realã. 1999) s-au concentrat pe emoþiile considerate fundamentale (bucurie. femei. studiile anterioare care au fãcut referire la capacitãþile de decodificare ale receptorilor (vezi P. Faþã de acestea. 5) Reacþiile emoþionale exprimate nu sunt spontane. faþa ºi vocea – prin filtrarea conþinutului). poate. W. Deºi testul PONS rãspunde unora dintre limitãrile instrumentelor utilizate anterior ºi este superior din punctul de vedere al realizãrii tehnice multor materiale filmate cu acelaºi scop. 6) Un singur emiþãtor care transmite mesajele nonverbale. Desigur. iar multe dintre studiile clasice au fãcut apel la fotografii (P. Ekman. Utilizarea testului PONS cu o persoanã emiþãtor de sex masculin a arãtat cã rezultatele nu diferã între subiecþii bãrbaþi ºi. respectiv.192 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Unul din avantajele testului PONS este prezenþa celor unsprezece canale de comunicare prezentate mai sus. în aºa fel încât acestea sã fie cât mai conforme cu realitatea. ci dirijate. vocea la telefon) ne sunt accesibile sau când acordãm noi înºine o prioritate unui canal de comunicare în evaluarea celorlalte persoane. testul prezintã unsprezece canale nonverbale prin care subiectul poate fi testat comparativ. M. tristeþe. Aici dificultãþile aplicãrii testului în cazul utilizãrii mai multor canale de decodificare sunt evidente. inerente. 3) Nu toate canalele de comunicare sunt luate în considerare. ci doar capacitatea de decodificare a receptorului.V. ca în viaþa realã. 2) Lipsa informaþiei verbale – lucru pe care îl întâlnim foarte rar în situaþiile din viaþa realã când trebuie sã evaluãm o persoanã. mânie. Desigur. De asemenea. Izard. 4) Nu este analizatã capacitatea de codificare a emiþãtorului. C. 9) Desigur cã se pune întrebarea dacã subiecþii ar fi putut identifica singuri situaþiile emoþionale respective. Foarte puþine studii în domeniul comunicãrii nonverbale au luat în considerare mai multe canale de comunicare. iar celãlalt în decodificarea miºcãrilor corpului. Autorii afirmã cã un instrument similar pentru analiza capacitãþii de codificare a unor mesaje nonverbale este mult mai dificil de realizat. Lista canalelor de comunicare nu este exhaustivã. 8) Faptul cã scenele prezentate sunt acontextuale. teamã.V. 1969.

respectiv. Este discutabilã în acest context capacitatea ridicatã a bãrbaþilor de decodificare a elementelor nonverbale de naturã auditivã. ale bãrbaþilor la testul PONS. Studiile din literatura de specialitate par sã confirme cel puþin parþial acest punct de vedere. mai afective ºi mai centrate pe detalii.W. care sunt ulterior interiorizate. 1972).Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 193 dacã nu ar fi trebuit sã aleagã între douã variante de rãspuns date. ale bãieþilor sunt relativ similare. Testul PONS: rezultate experimentale Diferenþe de gen. Dupã cum am mai spus. 1974): femeile au dezvoltat capacitãþi superioare de decodificare a elementelor nonverbale fiind nevoite sã facã faþã unui mediu ostil ºi oprimant. . Cu alte cuvinte. Robert Rosenthal et al. Weitz. Hall (1978) face o trecere în revistã a principalelor studii care trateazã decodificarea elementelor nonverbale ºi. respectiv. Sigur. O primã explicaþie sugereazã legãtura dintre competenþa nonverbalã ºi poziþia femeii în societate de-a lungul timpului (S. în multe situaþii sociale femeile joacã rolul de observatori. (1976). ne putem întreba dacã femeile sunt biologic programate astfel încât sã aibã o sensibilitate nonverbalã superioarã sau dacã aceasta se dobândeºte prin învãþare socialã. Aceasta ºi pentru cã rezultatele aplicãrii testului PONS pe grupe diferite de vârstã sugereazã cã la vârste mici abilitãþile de decodificare ale fetelor ºi. femeile obþinând scoruri relativ mai mari decât bãrbaþii pe dimensiunile considerate: ele s-au dovedit mai exacte în 82 la sutã din studiile care vizeazã decodificarea elementelor vizuale. English. se considerã cã femeile sunt mai interesate în a cunoaºte ºi a interpreta reacþiile emoþionale ale celorlalþi. Hall (1978). dintre care una este consideratã corectã. femeile par a fi mai exacte în decodificarea elementelor vizuale decât în decodificarea celor auditive. În mod tradiþional. Pe ansamblu. O altã explicaþie plaseazã diferenþele de gen în competenþele nonverbale în zona diferenþelor de rol (P. În acest sens. în 57 la sutã în ceea ce priveºte decodificarea elementelor auditive ºi în sutã la sutã în studiile care au utilizat atât elemente vizuale. ci pentru cã ele petrec mai mult timp ascultând ºi analizând în poziþia de observatori. iar bãrbaþii au avut scoruri ridicate în evaluarea elementelor de naturã auditivã. diferenþele de gen. Robert Rosenthal et al. analizând diferenþele de gen în relaþie cu scorurile subiecþilor la testul PONS. Concret. A decodifica mesajele celor mai puternici pare a fi fost o cerinþã adaptativã. susþin rezultatele obþinute de Judith A. în schimb. femeile pot avea o sensibilitate nonverbalã sporitã nu pentru cã societatea le atribuie aceste caracteristici. sunt mai empatice. fãrã a avansa un rãspuns definitiv. în timp ce bãrbaþii sunt cei care „au iniþiativã“. acesta a apreciat diferenþele de gen mai pregnante decât au fost în realitate. Judith A. prezintã câteva ipoteze interesante. respectiv. bãrbaþii înregistreazã performanþe ridicate în decodificarea elementelor nonverbale specifice canalului auditiv. aºa cum afirmam anterior. Problema recunoaºtere versus reproducere este prezentã în multiple studii experimentale de acest gen ºi a fost combãtutã prin dezvoltarea de studii comparative. rezultatele fiind însã neconcludente. Interesant este cã atunci când un grup de evaluatori a fost rugat sã se pronunþe asupra performanþelor femeilor ºi. cât ºi auditive. Se pare cã avem de-a face cu interiorizarea unui model în care femeile sunt cotate de la bun început ca având performanþe ridicate. Femeile au avut scoruri ridicate când au trebuit sã analizeze elemente nonverbale la nivelul feþei sau al corpului. metaanaliza realizatã de cercetãtoarea americanã pare sã dea câºtig de cauzã viziunii tradiþionale.

pacienþi cu boli psihice) aratã cã grupurile „complexe“ au scoruri ridicate în decodificarea elementelor specifice canalului vizual. ªi mai interesant este faptul cã. În disputa universalitate versus relativism cultural în interpretarea elementelor nonverbale. În sprijinul acestei ipoteze. Mai mult. Totuºi. dezvoltã ipoteza proximitãþii ca modalitate de interpretare a diferenþelor culturale: culturile similare vor avea pattern-uri comune de receptare a mesajelor nonverbale. a scorurilor înregistrate. Într-un demers adaptativ devine important pentru individul aflat la începutul vieþii sã înveþe sã „citeascã“ acest canal de comunicare. (1979) indicã o îmbunãtãþire. clinicieni. adolescenþi. 1970). Scorurile privind sensibilitatea nonverbalã înregistreazã o creºtere linearã la grupurile de vârstã de 8 pânã la 25 de ani. Totuºi. punând sub semnul întrebãrii ipoteza universaliilor culturale în registrele comunicãrii nonverbale. Cercetãrile conduse de Robert Rosenthal et al. care semnalau faptul cã elementele verbale au un impact evaluativ mai puternic decât cele vizuale asupra copiilor de vârstã micã. sugerând cã socializarea. Or canalul auditiv este adesea mai dificil de controlat decât cel vizual. legatã de psihologia copilului mic: aflat într-o perioadã de intensã verbalizare. Robert Rosenthal et al.. sunt formulate câteva ipoteze interesante. lucrarea Sensitivity to Nonverbal Communication: The PONS Test a arãtat cã sporirea atenþiei este legatã de performanþe ridicate în decodificarea elementelor nonverbale doar când este vorba de canalul vizual (elemente ale feþei ºi corpului) ºi nu influenþeazã performanþele în decodificarea elementelor specifice canalului auditiv. Aceasta. copiii par a fi mai preciºi în decodificarea elementelor de naturã auditivã ºi au scoruri modeste ºi chiar joase în decodificarea elementelor de naturã vizualã. cu vârsta. Mai mult. care ulterior se manifestã mai puþin o datã cu înaintarea în vârstã. Rezultatele au arãtat o mare varietate a rãspunsurilor ºi. de decodificare a elementelor nonverbale specifice canalului auditiv la copilul mic. creºterea nivelului verbalizãrii. sugereazã cã existã modalitãþi subtile. Încercând o explicaþie a sensibilitãþii sporite a copiilor de vârstã micã atunci când este vorba de canalul auditiv. care sunt supuse unui nonverbal leakage (ca sã folosim termenul lui Paul Ekman. respectiv. Aceste rezultate confirmã datele cercetãrilor anterioare (D. Rezultatele acestor cercetãri sunt provocatoare. el fiind acela care „face diferenþa“. aplicabilitatea testului nu poate fi restrânsã la cultura americanã . Se poate avansa ideea cã într-o anumitã etapã a socializãrii individului (la vârstã fragedã) este important ca el sã înveþe sã decodifice elementele specifice canalelor de comunicare care scapã uºor controlului voluntar.E. la vârste mici. culturile asemãnãtoare în cea mai mare mãsurã celei americane au fost ºi cele în care decodificarea itemilor nonverbali specifici testului PONS a fost mai acuratã. parþial conºtiente – sau poate inconºtiente –. Bugental et al. 1991). 2 300 de persoane din 20 de culturi diferite au fost examinate cu testul PONS. a performanþelor subiecþilor în decodificarea elementelor nonverbale. efectul vârstei este mai pronunþat în ceea ce priveºte decodificarea elementelor vizuale decât a celor auditive. iar cele „simple“ sunt mai puþin „sofisticate“ în decodificarea elementelor specifice canalului auditiv. care meritã analizate. O altã explicaþie cade într-o zonã total diferitã. Diferenþele culturale. este firesc sã fie centrat ºi sã acorde atenþie canalului auditiv în interpretarea realitãþii înconjurãtoare. stopatã ulterior la grupurile de vârste mai ridicate. împreunã cu faptul cã itemii de naturã pur auditivã sunt mult mai greu de evaluat în cadrul testului PONS. al complexitãþii subiecþilor sunt însoþite de renunþarea la decodificarea mesajelor nonverbale folosind canalul auditiv.194 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Grupele de vârstã. analizele realizate pe grupuri diferite de persoane mai „complexe“ (studenþi. Mai mult. artiºti) sau mai „simple“ (copii.

Complexitatea cognitivã ºi atenþia acordatã diferitelor canale de comunicare nu au influenþat rezultatele. . rezultatele testului de vocabular la examenele de absolvire. nivelul comunicãrii ºi al contactelor directe. Analizele au arãtat o corelaþie semnificativã între proximitãþile culturilor ºi rezultatele subiecþilor din interiorul culturilor respective la testul PONS. Autorii au arãtat însã cã subiecþii care sunt mai „independenþi faþã de câmp“ sunt buni decodificatori ai expresiilor nonverbale (este vorba de dependenþa de câmpul perceptiv.16) pentru subiecþii de sex masculin.0002) între nivelul ocupaþiei tatãlui ºi scorurile subiecþilor de sex feminin la testul PONS ºi o corelaþie negativã (r = .26. Mai mult. Diferenþele cognitive ºi psihologice. o mai mare experienþã în decodificarea diferitelor tipuri de mesaje zilnic.56. parte a proximitãþii culturale. probabil. autorii au cerut unor grupuri diverse de subiecþi sã ierarhizeze cele 20 de societãþi pe o scalã de la „-10“ (foarte diferit) la „+10“ (foarte asemãnãtor) ºi au calculat mediile ierarhizãrilor realizate de evaluatori. Mai precis. utilizând Embedded Figures Test. O întrebare fireascã este dacã abilitãþile verbale ºi nonverbale coreleazã între ele. Autorii nu se pot pronunþa asupra relaþiei negative dintre nivelul ocupaþional al tatãlui ºi scorul obþinut la testul PONS când subiecþii sunt de sex masculin. Rezultatele concordã cu cele ale lui C. probabil. autorii au folosit scorurile obþinute de subiecþi la partea de vocabular a Scalei Wechsler Adult Intelligence (WAIS) ºi. Autorii au meritul de a fi testat ºi diferenþele de clasã (puþin studiate în cercetãrile experimentale empirice).-0. o relaþie modestã între scorurile înregistrate la testul PONS ºi nivelul succeselor ºcolare la elevi. Ambele au corelat slab pozitiv cu testul PONS. Pentru mãsurarea competenþei verbale. S-a constatat. chiar când receptorii vorbesc aceeaºi limbã.E. Rezultatele testului PONS s-au dovedit a corela slab cu abilitãþile general intelectuale ale subiecþilor. Pentru a avea o distribuþie a proximitãþilor între diferitele culturi. respectiv. Autorii au considerat cã este interesant sã coreleze rezultatele la testul PONS cu alte variabile de naturã socialã ºi structuralã: gradul de modernizare a societãþii. Cercetãri viitoare vor arãta dacã acest rezultat se menþine ºi cum anume îl putem explica. care a constatat cã existã o corelaþie pozitivã între clasa socialã ºi capacitatea de decodificare la copii. nivelul inteligenþei (IQ) s-a dovedit a fi o componentã dintr-un registru diferit celui mãsurat prin testul PONS. sugerând cã similaritãþile în registrul nonverbal se pot traduce în similaritãþi în comunicarea nonverbalã ºi cã. modalitatea de transmitere din generaþie în generaþie a limbajului urmeazã acelaºi drum în comunicarea nonverbalã. venind clar în sprijinul ipotezei conform cãreia subiecþii din culturi similare cu cea americanã tind sã aibã performanþe ridicate la aplicarea testului PONS. S-a demonstrat o corelaþie pozitivã (r = . p < 0.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 195 atât timp cât grupuri de subiecþi aparþinând altor culturi au înregistrat scoruri similare ºi uneori mai bune decât cele ale americanilor supuºi testului PONS. de asemenea. p < 0. Totuºi. având. a influenþat distribuþia scorurile la testului PONS pe cele 20 de culturi analizate: culturile a cãror limbã a fost cea mai apropiatã de englezã au înregistrat performanþe superioare. proximitatea lingvisticã. Diferenþe au existat chiar ºi între vorbitorii nativi de limbã englezã din diferite þãri. dar aparþin unor culturi diferite. care apreciazã capacitatea subiecþilor de a discrimina între figuri ascunse). cei care au avut rezultate ridicate în ceea ce priveºte sensibilitatea în comunicarea nonverbalã au fost cei care proveneau din culturi cu sisteme comunicaþionale avansate. ceea ce înseamnã cã decodificarea unor mesaje nonverbale transmise de emiþãtorul american nu este la fel de rapid realizatã. Rezultatele au arãtat cã nivelul dezvoltãrii comunicãrii în societatea respectivã are influenþã asupra modului în care subiecþii performeazã la testul PONS. Izard (1971).

Referindu-se la relaþia dintre rezultatele testului PONS ºi apartenenþa la diferitele categorii ocupaþionale. P. Veron ºi G. Cei 509 subiecþi analizaþi. Robert Rosenthal ºi colaboratorii gãsesc câteva diferenþe semnificative. 1960) ºi au înregistrat scoruri modeste pe Scala Machiavelli. Ocupaþiile ºi interesele.E. iar diferenþele între grupuri nu au fost relevante. psihiatri. Allport. sociale. muzicieni. Paul Ekman (1991) a realizat numeroase studii comparative. cercetãrile aratã cã persoanele care sunt orientate spre sarcinã au ºi o capacitate mai mare de a decodifica elementele nonverbale. aºa cum ne-am fi gândit la nivelul bunului simþ. au avut scoruri mai ridicate la testul PONS. sex sau experienþã în muncã. politice ºi religioase. Profesorii ºi managerii au avut scoruri medii. În plus. În încercarea sa de a depista minciuna. au arãtat o capacitate moderatã în a detecta minciuna. similare în decodificarea elementelor nonverbale. În plus. Scorurile înalte în privinþa valorilor sociale ºi religioase s-au asociat unor scoruri ridicate în ceea ce priveºte competenþa nonverbalã a subiecþilor analizaþi. comparativ cu un grup de control (format din subiecþi care nu activeazã în domeniul artelor). cei mai acuraþi subiecþi par sã fie cei extravertiþi. studenþi ºi muncitori. specializaþi în improvizaþii (acurateþe 84. Poate nu în ultimul rând ar trebui sã semnalãm cã existã o legãturã între profilul sensibilitãþii în comunicarea nonverbalã ºi aspecte ale relaþiei dintre parteneri (cãsãtoriþi sau angrenaþi .7 la sutã). cei apreciaþi ca fiind de succes (atât dupã evaluãrile proprii. valorile teoretice au corespuns unor scoruri scãzute la testul PONS. poate ºi pentru cã ei sunt angrenaþi într-un numãr mai mare de interacþiuni. muzicienii ºi scriitorii au fost superiori celorlalte grupuri în decodificarea elementelor nonverbale folosind canalul auditiv. Aceste din urmã rezultate ºi faptul cã acurateþea în detectarea elementelor nonverbale a corelat cu nivelul popularitãþii subiecþilor ne îndreptãþesc sã spunem cã sensibilitatea în comunicarea nonverbalã se regãseºte în viaþa realã ca o abilitate care asigurã succesul individului ºi meritã a fi studiatã. dar nu a reuºit sã identifice o relaþie între acurateþea în detectarea minciunii ºi vârstã. dansatori. De asemenea. scriitori). 1960). semnificativ mai scãzute decât clinicienii. Rezultatele aratã cã dansatorii ºi actorii au obþinut performanþele cele mai ridicate în decodificarea elementelor nonverbale. incluzând lucrãtori ai Serviciului American de Informaþii. iar indivizii populari. forþe de poliþie ºi judecãtori. cât ºi ale celor din jur). De remarcat ºi faptul cã profesorii care au avut performanþe ridicate în decodificarea elementelor nonverbale au fost ºi cei care au fost evaluaþi superior în activitãþile de predare. performanþe ridicate au fost obþinute de grupuri de studenþi care urmau un seminar pe tema comunicãrii nonverbale (acurateþe între 77. Rezultatele testului PONS au fost puse în legãturã ºi cu valorile indivizilor: teoretice. Doar lucrãtorii din serviciile secrete au înregistrat o corelaþie semnificativã între nivelul experienþei ºi acurateþea decodificãrii. De asemenea. cu relaþii sociale diverse. ai Biroului Federal de Investigaþii. Autorii citeazã studiile realizate de Debra Kimes la Universitatea California asupra unor studenþi cu abilitãþi creative (actori. economice. În primul rând. pictori.W. se pare cã performanþele cele mai bune au fost obþinute de actori. folosindu-se scale de valori (G.196 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura În ceea ce priveºte stilul de leadership al subiecþilor ºi relaþia cu testul PONS. Aceasta aratã faptul cã sensibilitatea faþã de comunicarea nonverbalã este educabilã ºi poate fi îmbunãtãþitã. Lindzey. estetice. subiecþii care manifestã sensibilitate ridicatã pentru comunicarea nonverbalã au tins sã fie mai puþin dogmatici (pe Scala Rokeach. În plus. Relaþia dintre tipul de leadership ºi sensibilitatea în comunicarea nonverbalã poate fi explicatã ºi prin faptul cã cei orientaþi spre sarcinã (ºi nu spre scop) au raportat un numãr mai mare de prieteni.5 ºi 79 la sutã).

. J. de cele mai multe ori. 1995. În cadrul acestei direcþii de cercetare. evidenþiind faptul cã. 1972). 1965. Cercetãrile din zona cogniþiei sociale par sã confirme teorema lui Thomas: „dacã indivizii definesc situaþiile ca reale. A. 1992. Cu alte cuvinte. aceastã nouã linie de cercetare are în vedere faptul cã oamenii. folosind un procedeu de eºantionare“. Jones ºi K. F. sunt inacurate. Într-o primã etapã. 2000. „pot detecta ºi se pot comporta în acord cu variaþii subtile de comportament ºi expectaþii nedeclarate ale celorlalþi faþã de ei“ (N. Byrne. 2000). deci este important sã înþelegem mecanismele prin care ele se formeazã.S. Aplicatã percepþiei sociale. 1946. dintr-o altã perspectivã: cea a posibilitãþii de a prezice anumite rezultate ale interacþiunilor umane. Nailini Ambady ºi colaboratorii au prezentat studii sistematice arãtând cã indivizii sunt capabili sã transmitã anumite informaþii prin „variaþii subtile de comportament“. s-a dezvoltat o altã direcþie de cercetare. Baron ºi D.H. este vorba de înregistrarea comportamentelor/acþiunilor umane în dinamismul lor ºi de extragerea (aleatorie sau conform unui pas de eºantionare) unui fragment de maximum cinci minute. Putem oare prezice anumite comportamente umane sau rezultate ale acestora bazându-ne pe expuneri limitate la persoanele-stimul? (R. 203) a introdus conceptul de thin slices. 1999. Mai recent.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 197 într-o relaþie romanticã). Asch. S-a adus astfel în discuþie rolul schemelor mentale. Kelly. faptul cã se înþeleg mai bine. 1996. sunt mai deschiºi unul cãtre celãlalt ºi cãtre cercul de prieteni al partenerului. 203). 1979. 1973: R. 1997. Mai mult. Kahneman. O nouã modalitate de studiere a formãrii impresiilor pe baza elementelor nonverbale Clasicii psihosociologiei au analizat modul în care indivizii îºi formeazã impresii în viaþa de zi cu zi ºi cum anume sunt atribuite caracteristici psiho-morale persoanelor cu care stabilim primele contacte (S. 1974. aºa cã am încercat „sã facem impresie“. Urmând un lanþ argumentativ asemãnãtor celui sociobiologic. Hall et al. Partenerii care au avut profiluri mai diferite la testul PONS au raportat o calitate superioarã a relaþiei cu partenerul. ele ghideazã comportamente ºi prezic reacþii ale indivizilor în anumite contexte. adevãrate sau false. Desmond Morris . 1984. Aceste rezultate susþin teoria nevoilor complementare iniþiatã de Robert Winch (1968). s-a evidenþiat însã valoarea funcþionalã a primelor impresii: acurate sau nu. Bruner ºi R. E. Ambady et al. ªi nu de puþine ori ni s-a spus cã „prima impresie conteazã“. 1954.J. teorema lui William Issac Thomas (1919–1947) se traduce astfel: nu este important dacã primele impresii sunt acurate sau nu.. Tversky ºi D. Ulterior. 1999. pentru a da sens realitãþii sociale care îi înconjoarã. Tagiuri. definit ca „un scurt fragment de comportament expresiv extras dintr-un ansamblu. ele devin reale prin consecinþele lor“. 1997) în legãturã cu modul în care indivizii interpreteazã informaþiile. care urmeazã apoi a fi supus vizionãrii/audierii de cãtre unul sau mai mulþi evaluatori independenþi. H. Berieri et al. acestea nu sunt conforme cu realitatea. Cercetãrile în zona percepþiei sociale au adus în discuþie problema erorilor de atribuire ºi a „scurtãturilor“ mentale în formarea primelor impresii. al prototipurilor (J. Davies. care a readus în discuþie problema acurateþei judecãþilor noastre. ci faptul cã ele pot deveni reale prin faptul cã indivizii se raporteazã la ele ca reale. Rosenthal. bazate pe informaþii limitate. studiul percepþiei sociale pare sã confirme ceea ce auzim adesea în jurul nostru: „niciodatã sã nu te încrezi în prima impresie“. Nailini Ambady (2002. N.. ca ºi animalele. Ambady.

N. Prickett.J. au fost extrase primele douãzeci de secunde din fiecare interviu filmat. volumul vânzãrilor etc. observabilitatea. anxietatea. Cincizeci ºi nouã de studenþi au fost anunþaþi cã vor participa la interviuri care vizau selectarea lor. Mai mult. observabilitatea . înºelãtoria. ambiþia. pentru a lucra în companii de mare anvergurã.J. Ambady et al. nervozitatea. depresia). cã au apreciat interacþiunea cu acesta ºi dacã l-ar recomanda sã fie angajat. diferenþele individuale în analizarea persoanei-stimul (acordul între subiecþii evaluatori este mai mare pentru unele caracteristici ºi mai mic pentru altele). familiaritatea evaluatorului cu persoana-stimul. valorizãrii pozitive sau. obþinute prin diferite canale de comunicare ºi respective tipuri de variabile. Interviurile au fost conduse de intervievatori care au primit instrucþiuni precise de la experimentatori. Pentru a verifica validitatea judecãþilor bazate pe thin slices. 2000). Berieri First Impression Formation in a Job Interview. cãldura. bazate pe thin slices. Gada-Jain ºi F. politeþea. au corelat semnificativ cu aprecierile intervievatorilor pe nouã dintre cele unsprezece caracteristici luate în considerare (ambiþia ºi dacã persoana poate fi consideratã „de încredere“ nu au fost evaluate acurat). 1993. relaþiile sociale (spre exemplu. The First 20 Seconds. este bine cunoscutã capacitatea copiilor de vârstã micã de a intui stãrile afective ale pãrinþilor. folosind „thin slices“ de câte treizeci de secunde. semnale care determinã un rãspuns specific din partea congenerilor. Preluãm ca exemplu una din cercetãrile analizate de Nailini Ambady. Gada-Jain ºi F. capacitatea de a învãþa.J. sexul sau orientarea sexualã a acestora. thin slices care corespundeau momentelor când subiectul intra pe uºã ºi se aºeza pe scaun pentru a fi intervievat. ºi observã cã aceasta coreleazã semnificativ cu modul în care intervievatorii au raportat cã s-au simþit asemãnãtor cu intervievatul. De asemenea. N. bazându-se pe thin slices. Nailini Gada-Jain (1999) analizeazã nivelul „sincroniei interacþionale“ (similaritatea ºi coordonarea miºcãrilor corporale) între intervievator ºi intervievat. în ceea ce priveºte stãrile interne ale persoanelor-stimul (spre exemplu. dezirabilitatea socialã a respectivei caracteristici. Babad. expresivitatea acesteia ºi în ce mãsurã se face plãcutã. existã miºcãri subtile ale comportamentului care genereazã interpretãri similare ºi prezic rezultatele unor interacþiuni. aceste thin slices au dovedit valoare predictivã ºi în relaþie cu performanþele subiecþilor evaluaþi – succese asociate muncii lor (calitatea predãrii. Bernieri ºi R. dominarea sau subordonarea). Prickett. competenþa.198 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura (1963/1991) sugera cã în cadrul fiecãrei specii existã „eliberatori sociali“. inteligenþa. încrederea ºi dacã se poate avea încredere în persoana-stimul. Bernieri. în cazul interviurilor de angajare (E. ºi anume studiul realizat de T. Prin urmare. F.. N. mobiluri ale interacþiunii (minciuna. T. încã din facultate. Observabilitatea caracteristicii care se cere evaluatã ºi nivelul afectiv asociat acesteia (datoritã dezirabilitãþii sociale. Au fost identificate cinci aspecte care concurã la acurateþea judecãþilor bazate pe thin slices: accesibilitatea trãsãturii care se cere evaluatã. Ulterior. Rosenthal. trãsãturi de personalitate (ca extraversia sau sociabilitatea). Indivizii au arãtat o acurateþe surprinzãtoare în judecarea altora. Mai mult. în aºa fel încât sã corespundã cu situaþia anunþatã.) – sau cu rezultatele posibile ale unor acþiuni individuale – cel mai des studiate. dimpotrivã. indezirabilitãþii sale) par a fi cele mai importante aspecte care genereazã acurateþe din partea evaluatorilor. Rezultatele au arãtat cã evaluãrile observatorilor „naivi“. De exemplu. Nailini Ambady ºi colaboratorii au realizat o metaanalizã cuprinzând 26 de studii în care s-a urmat aceastã modalitate de cercetare. 1991. Aceste fragmente au fost prezentate unui grup de observatori („naivi“) care trebuiau sã evalueze persoanele-stimul conform unor caracteristici pe care intervievatorii înºiºi le aveau în grila de evaluare: capacitatea de muncã. dorinþa de a „crea impresie“).

sala de seminar. Observaþi. Evaluarea ºi prezicerea performanþelor ºcolare ale unui student. „agregarea evaluãrilor“ poate prezice doar anumite predispoziþii comportamentale ale persoanei-stimul. când se aflã pe holul facultãþii sau în sala de curs. Ambady et al. Exerciþii pentru cristalizarea competenþei nonverbale Cum sã cerem ajutorul altora. Solicitaþi un mic împrumut unui coleg. variabila analizatã – respectiv. Ziva Kunda îºi bazeazã argumentaþia pe faptul cã indivizii manifestã o consecvenþã comportamentalã scãzutã de la o situaþie la alta ºi. în timp ce individul singular nu are nici cea mai vagã idee despre ce va face persoanastimul în viitor. Comportamentul trebuie extras ºi judecat în contexte relevante. Astfel. cogniþia socialã oferã exemple care susþin existenþa nevoii de consecvenþã trans-situaþionalã a indivizilor (L. „acurateþea la nivelul fiecãrui subiect evaluator este inferioarã acurateþei medii a grupului de evaluatori ºi astfel valoarea predictivã este pe ansamblu mai ridicatã“. cât ºi direcþionarea privirii. În plus. susþinând cã acurateþea predicþiilor bazate pe thin slices se datoreazã agregãrii datelor la mai mulþi subiecþi evaluatori. una dintre dificultãþile cu care se confruntã adepþii acestei paradigme este aceea a generalizãrii rezultatelor în diferite contexte. când sunt prezentate materiale filmate de tip thin slices. cât ºi de rapiditatea rãspunsului. 2000. pe stradã. ridicã o observaþie de naturã metodologicã. susþine Ziva Kunda (1999/2000. Unde au interacþionat cel mai aproape? Unde au interacþionat cel mai departe? Puteþi gãsi o explicaþie? . faceþi aceasta faþã de un altul. ºi prea puþin ce va face aceasta într-o situaþie anume.. Þineþi seama atât de caracterul favorabil. ªi nu este singura criticã adusã acestei noi abordãri în studiul competenþei nonverbale. Repetaþi cererea. dar „non-afective“. Totuºi. direcþionând de data aceasta privirea cãtre interlocutor. Ziva Kunda. Aici rezultatele sunt oarecum intuitive: subiecþii sunt mai acuraþi când au de-a face cu materiale filmate decât atunci când este vorba de înregistrãri audio (N. au înregistrat cel mai mare grad de încredere. într-o anume situaþie. observabilitatea sau afectivitatea – este în strânsã interacþiune cu canalul de comunicare care permite evaluarea: unele caracteristici (spre exemplu. Cu alte cuvinte. un context adecvat este foarte important pentru validitatea evaluãrilor bazate pe thin slices. prin agregarea datelor la nivel de grup valoarea predictivã a evaluãrilor sporeºte. Folosiþi aceeaºi formulã de adresare ºi analizaþi în care dintre cele patru situaþii aþi avut mai mult succes. holul facultãþii. pe rând.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 199 caracteristicii joacã un rol-cheie în aceastã ecuaþie (variabilele definite ca „înalt observabile“. 224). Festinger. cunoscutã autoare a unor lucrãri în domeniul cogniþiei sociale. folosind o uºoarã atingere pe braþ/pe umãr. în general. Urmãriþi câteva cupluri de studenþi. 1957). Validitatea judecãþilor bazate pe thin slices este legatã de tipul canalului de comunicare prin care se transmite informaþia. sau mai degrabã cu cei din celelalte grupuri? Spaþiile vorbesc. Apoi. pe rând. Datã fiind importanþa contextului în analizele bazate pe thin slices. anxietatea) s-au dovedit a fi mai bine detectate pe baza unor materiale audio (contrafiltrate) decât pe baza extraselor de materiale filmate. pot fi sortite eºecului dacã fragmentul îl prezintã pe acesta plimbându-se în parc ºi pot fi acurate când fragmentul extras îl prezintã în timpul orelor de curs. În a patra situaþie folosiþi atât atingerea. distanþa la care interacþioneazã studenþii în zilele obiºnuite de curs. Totuºi. sau masculin? Cu cei din grupul din care faceþi parte. 424). Aþi avut mai mult succes cu solicitanþii de sex feminin. cum interacþioneazã uzual în spaþii de diferite mãrimi: în sala de curs. ca urmare.

de asemenea. care o înfãþiºeazã pe soþia negustorului florentin Francesco Giocondo. Într-o salã de lecturã cu numeroase locuri libere. Nu s-a despãrþit de capodopera sa pânã la sfârºitul vieþii: a purtat tabloul ca pe o comoarã în peregrinãrile sale la Roma.? Care dintre subiecþi (cu nivel de atractivitate minimã. medie.200 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura A pãstra distanþa. care a înregistrat reacþii mai puternice? Repetaþi experimentul. ºi cu una necunoscutã. fãrã sã iniþiaþi conversaþii. într-un spaþiu aglomerat ºi. 6.1). cu una pe care o cunoaºteþi. Proximitate fizicã = proximitate psihicã. Fig. pe o scarã de la 1 la 7 (unde 1 reprezintã faptul cã aceastã conversaþie nu a avut legãturã cu propria persoanã. pe rând. Gioconda lui Leonardo da Vinci (1452–1519) este. Milano sau la Amboise. respectiv. pe rând. Apropiaþi-vã în zona distanþei personale a interlocutorului. Zâmbetul Giocondei. Dintre cele douã grupuri. Repetaþi acest lucru faþã de persoane cu diferite niveluri de atractivitate. .? Analizaþi. toate de acelaºi sex. Mona Lisa (Gioconda) Geniul Renaºterii a lucrat la acest tablou. într-o încãpere goalã. Iniþiaþi o conversaþie. cea mai cunoscutã picturã din lume (Figura 6. foarte probabil. În ce procent persoana vizatã a iniþiat o conversaþie cu dv. tipul conversaþiei iniþiate din punctul de vedere al gradului în care viza persoana dv. 7 – conversaþia s-a centrat pe informaþii despre propria persoanã). aºezaþi-vã pe locul de lângã o persoanã de sex opus.1. Ce reacþii observaþi? Faceþi aceasta pentru trei persoane de sex opus. cu o persoanã apropiatã (prietenã). ridicatã) a iniþiat conversaþii cu dv. dar nu foarte bine. patru ani (1502-1506).

urmând sfatul lui Alain Pease. De ce este eficace aceastã strategie? (Rãspuns: pentru cã. Ce ºtiu (sau nu ºtiu) agenþii comerciali. Surâsul „leonardesc“ – trist ºi rece.5 x 195. Hasdeu. Tabloul.2. Alain Pease (1981/1993. Fernando Botero. ulei ºi tempera pe pânzã (211. Privind cu atenþie capodopera lui Leonardo da Vinci. nu ºi esenþa sa. arãtându-i cã avem statusuri sociale egale). precum cele semnate de Rick Meyerowitz sau Günter Blum. fãrã a se fi anunþat în prealabil. credeþi cã îºi sporeºte ºansele de a vinde marfa? . 55) propune urmãtoarea ieºire din situaþie. Cum sã procedãm pentru a marca acest lucru? Cel mai simplu ar fi sã încercãm sã aducem palma celuilalt în poziþie verticalã. pe scurt. portretul Giocondei la 12 ani. 1993. Monalisa. 6. toate misterele unui suflet. încercaþi sã descifraþi ce vã comunicã zâmbetul Giocondei? Fig. ce reuneºte un „timp pierdut“ ºi „pune capãt unei fericiri secrete“ – a fost interpretat de Sigmund Freud ca exprimând „tandreþea.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 201 în Franþa. imaginea mamei pe care trebuie sã o pãrãseascã. dezarmându-l pe celãlalt: concomitent cu întinderea mâinii sã facem cu piciorul stâng un pas înainte. voluptatea surdã. dar ºi câteva ilustraþii-parodie celebre.5 cm). 1932) a fãcut. 3). Zâmbetul enigmatic al Giocondei a inspirat zeci de imitaþii. Se întâmplã sã ni se întindã mâna dominator (cu palma orientatã în jos). iar noi sã nu considerãm ca legitimã atitudinea de superioritate a celuilalt. Uºor de zis. ºi are iniþiativa de a saluta prin întinderea mâinii. dar a fost fatal constrâns sã nu o uite niciodatã“ (apud I. ale unui spirit care ne oferã sclipirea. pãtrundem civilizat în zona intimã a celuilalt – vezi zonele de distanþã Hall – ºi îi producem acelaºi disconfort psihic pe care respectiva persoanã ni l-a pricinuit nouã. se aflã la Muzeul de Artã Modernã din New York. Gioconda – spun unii critici de artã – este încarnarea întregii experienþe amoroase a umanitãþii civilizate. Când un agent comercial viziteazã la domiciliu un posibil cumpãrãtor. mai greu însã de realizat. 1977 Lupta tacitã prin strângerea „prieteneascã“ a mâinii. fãrã ca acest lucru sã nu batã la ochi. în 1977. cochetãria. dureros ºi misterios. Pictorul ºi sculptorul columbian Fernando Botero (n. apoi sã aducem în faþã piciorul drept ºi sã ne întoarcem puþin spre stânga.

B. Teza. ºi nu o fustiþã ponositã. ridicând capacul pupitrului.3. strecurându-se cu o miºcare delicatã a ºoldurilor. rude ale doctorandei. ci erau însãºi muzica trupului de femeie care cere sã fie luat în seamã ºi admirat. stãtea cu picioarele lejer desfãcute ºi dãdea sfaturi doctorandei de se auzeau ºi din afara sãlii. ºi ritmul special al gleznelor – aºadar toate la un loc nu erau poze cãutate cu ostentaþie de cochetã. Mai erau câþiva invitaþi: profesori universitari. Unul dintre profesori se cãþãrase cu posteriorul pe masa destinatã comisiei. cu partea de jos a corpului rãmasã un pic în urma celei de sus. 66). prin gesturi ºi posturã. parcã încremenit în vârful degetelor. D) înfãþiºate în Figura 6. Priviþi cu atenþie timp de un minut cele patru posturi schematizate (A. excelentã. ªi talia ei avea o linie deosebitã. ºi fiecare parte a trupului avea miºcarea ei proprie. ºi abia îºi aducea piciorul dindãrãt. Care dintre adjectivele urmãtoare descriu fiecare poziþie? Agitat Atoateºtiutor Dezinteresat Dominant Furios Întrebãtor Mândru Modest Mulþumit de sine Nehotãrât Neîncrezãtor Nepãsãtor Povestind Resemnat Ruºinos Supãrat Surprins Suspicios Timid Trist . mai exact o probã – adaptatã de noi dupã Nicki Stanton (1995. Rãmãseserã. voia sã-ºi sublinieze poziþia dominantã în raport cu întreaga asistenþã sau mai era vorba ºi de altceva. Dumneavoastrã ce bãnuiþi? Cine este Iasia? Iasia din nuvela Soniecika de Ludmila Uliþkaia (1994/2004. Nu ºtiam cine face parte din comisia de examen. colegi – cum se obiºnuieºte în astfel de cazuri. Se îndrepta spre tablã trecând prin locul îngust dintre bãnci. multe scaune libere. Vã propunem un test pentru autoevaluarea competenþei de comunicare nonverbalã. este elevã la seral la o ºcoalã din Moscova: „…ieºea din bancã fãrã zgomot. ºi toate la un loc – ºi jocul imperceptibil al sânilor. de altfel. Am intrat în sala în care urma sã aibã loc examenul de doctorat cu cinci minute înainte de ora fixatã. ºi miºcarea legãnatã a ºoldurilor.“ V-o imaginaþi pe Iasia? Este scundã? Este înaltã? Are sprâncenele arcuite sau drepte? Provine dintr-o familie cu ascendenþã nobiliarã sau dintr-un cãmin de copii? Este o prostuþã naivã sau o fatã care a cunoscut mulþi bãrbaþi? Are o fire independentã? Îi place sã citeascã Sonetele lui Shakespeare sau Fabulele lui Krâlov? Ce viseazã sã devinã? Autoevaluarea competenþei de comunicare nonverbalã. Presupunerea mea cã respectivul face parte din comisia de doctorat s-a confirmat când a început examenul.202 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Numai dominanþã? În urmã cu ceva timp – era în vara anului 2004 – am asistat la susþinerea unei teze de doctorat. C. dar nici acum nu sunt sigur dacã „specialistul în ºtiinþele comunicãrii“. dar am aflat imediat. aborda problema comunicãrii în tranziþia postcomunistã din România. totuºi. iar genunchii ºi-i miºca de parcã ar fi împins cu ei o rochie lungã de searã dintr-un material greu. probabil cea mai importantã prozatoare din literatura rusã actualã. 31) – cu ajutorul cãreia vã puteþi cunoaºte cu aproximaþie rezonabilã abilitatea de decodificare a mesajelor transmise de gesturi ºi posturã.

Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 203 Fig.3 A B C D Cercetãrile psihosociologice au relevat cã respectivele posturi tind sã fie asociate conform Tabelului 6. înseamnã cã nu aþi citit degeaba aceastã carte. Felicitãri! Cuvinte-cheie Metoda thin slices Formarea impresiei Competenþã de comunicare nonverbalã Competenþã socialã Inteligenþã emoþionalã Testul CART Stereotip de gen . Tabelul 6. Semnificaþia fiecãrei posturi A Resemnat Dezinteresat Neîncrezãtor Modest Întrebãtor B Agitat Mulþumit de sine Furios Nepãsãtor Povestind C Timid Ruºinos Modest Atoateºtiutor Supãrat D Surprins Dominant Suspicios Nehotãrât Mândru Dacã aþi identificat corect cel puþin trei adjective pentru fiecare posturã.2. 6.2.

204 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Probleme recapitulative Ce se înþelege prin termenul de „competenþã de comunicare nonverbalã“? Ce este inteligenþa emoþionalã? Ce cercetãri au condus la concluzia cã femeile au o abilitate mai mare decât bãrbaþii de a decodifica semnalele nonverbale? În ce constã Testul CART? Care este valoarea de cunoaºtere a metodei thin slices? .

Atunci când este în dispoziþie proastã. Atunci când cineva doreºte sã arate cã nu poate împiedica ceva de a fi fãcut. Râsul este dus vreodatã la o asemenea extremitate încât sã aducã lacrimi în ochi? 13. Pot fi recunoscute expresii de vinovãþie. sprânceana devine uºor oblicã ºi puþin umflatã la capãtul interior. sprânceana coborâtã ºi o uºoarã încruntare? 9. Mirarea se exprimã prin ochii ºi gura larg deschise ºi prin sprâncenele ridicate? 2. îi strãlucesc ochii. de viclenie sau de gelozie. sau cã el însuºi nu poate face ceva. cea superioarã fiind uºor mai ridicatã. în general. 13. cât de jos pe corp se întinde roºeaþa? 3. Atunci când un om este indignat sau sfidãtor. Expresia emoþiilor la om ºi animal. nu îºi întoarce el coatele spre interior. ºi printr-o expirare bruscã. Bucureºti: Editura Academiei R. Se exprimã dispreþul printr-o uºoarã ieºire în afarã a buzelor. nu ridicã el din umeri. în special. care se manifestã mai ales prin gura strâns închisã. S. Când este în bunã dispoziþie. i se ridicã colþul buzei superioare deasupra caninului dinspre omul cãruia i se adreseazã? 8. la chestionarul pus în circulaþie de Charles Darwin în 1867: 1. Atunci când reflecteazã profund asupra vreunui subiect sau încearcã sã înþeleagã vreo problemã grea. la sãlbatici în acelaºi mod ca ºi la europeni? 12. Când un om ia în batjocurã pe cineva. iar fruntea este încreþitã transversal la mijloc.Anexe Anexa A Darwin. Charles. oarecum asemãnãtoare unei vomitãri incipiente sau ca atunci când scuipi? 11. Ruºinea provoacã înroºirea obrazului atunci când culoarea pielii permite sã fie vizibilã? ªi. p. Se dã vertical din cap la afirmaþie ºi lateral la negaþie? . [1872] (1967). Întrebãrile adãugate. prin ridicarea nasului. Când copiii sunt îmbufnaþi. ca atunci când sprâncenele sunt ridicate în semn de mirare? 6. Romania. ca o uºoarã aspiraþie? 10. se încruntã sau i se înroºeºte pielea sub pleoapele inferioare? 5. S-ar putea recunoaºte o expresie de îndârjire sau de încãpãþânare. nu însã pe toatã lãþimea ei. îºi þuguiazã ºi li se proeminã considerabil buzele? 15. cu toate cã nu ºtiu cum pot fi definite acestea? 16. îºi îndreaptã corpul ºi capul. îºi înalþã umerii ºi îºi strânge pumnii? 4. în manuscris. nu îºi întinde mâinile spre exterior ºi îºi deschide palmele având sprâncenele ridicate? 14. cu pielea puþin încreþitã în jurul ºi dedesubtul lor ºi cu colþurile gurii puþin trase înapoi? 7. Dezgustul se manifestã prin lãsarea în jos a buzei inferioare. se încruntã. îi sunt colþurile gurii lãsate în jos ºi colþul interior al sprâncenelor ridicat de muºchiul pe care francezii îl numesc „muºchiul suferinþei“? În aceastã stare. Frica extremã se exprimã.

– microanaliza comunicãrii permite înþelegerea macroproblemelor sociale. este analizatã în contexte personale ºi ocupaþionale extrem de variate. sexismul º. Abordarea microanaliticã se particularizeazã printr-o serie de caracteristici: – studiazã comunicarea ca petrecându-se în mod real (as it actually occurs). The Theory and Practice of Microanalysis. Peter E. Pentru Peter E. Bull. – studiazã comunicarea în mod natural. ci ºi un mod de a gândi acest proces central în viaþa oamenilor ºi în practica socialã. New York: Routledge (p. de aici ºi importanþa acordatã comunicãrii nonverbale. 184). în acord cu teoria conform cãreia vorbirea nu are doar funcþia de transmitere de informaþii (speech act theory). precum rasismul. . – considerã cã toate elementele interacþiunii sunt semnificative. – apreciazã comunicarea ca pe o formã de acþiune.m. nu ca pe o modalitate de acces spre alte fenomene psihice sau sociale. fãcând apel la film. microanaliza reprezintã nu numai o metodologie distinctã în studiul comunicãrii. Bull porneºte de la ideea cã procesele de comunicare pot fi „disecate în cele mai fine detalii cu ajutorul filmului ºi tehnologiilor de înregistrare“. – analizeazã comunicarea în context evolutiv.d. Metodologia cercetãrii comunicãrii nonverbale Peter E. asemenea oricãrei abilitãþi.a. fie ea secvenþialã. Communication under the Microscope.206 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Anexa B Bull. ierarhicã sau organizatã în termenii regulilor sociale. – comunicarea este vãzutã ca o abilitate. – comunicarea. în spiritul concepþiei lui Charles Darwin. – ia în considerare comunicarea în ea însãºi. fãrã a ignora datele studiilor experimentale. la înregistrãri audio ºi video. – postuleazã cã orice comunicare are o structurã. ceea ce conduce la utilizarea cu predilecþie a „analizei discursului“ ºi a „analizei conversaþiei“. (2002).

L’organisation interne des représentations sociales: système central et système périphèrique. P. Guimeli (ed. rom. În Sociologia percepþiei artistice (pp. Archer. G. Ambady. Journal of Personality and Social Psychology. (1974). N. Altman. 256-274.D. I. Veron. (1970). Fort Worth: Harcourt Brace College Publishers. Allport. Boston: Houghton-Mifflin. Herseni). Ambady. În C. and Application. M. CA: Mayfield. CA: Brooks/Cole. Psychological Bulletin 111. 90. A. Journal of Social Psychology. Dicþionarul explicativ al limbii române (ediþia a II-a). ºi Dabbs. Stiluri ºi metode de comunicare. Physical distance and persuasion. Interpersonal Expectations: Theory. 106-125). Bucureºti: Univers Enciclopedic. F. Mountaign View. 431-441. Nailini. (1960). Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã (Pattern and Growth in Personality. 155-171). Robert. Andersen. ºi Rodman. ºi Constanzo. [1961] (1981). (2000). Ardrey. 265-270. Bucureºti: Editura R. J.E. The Journal of Social Psychology. 457-493). The Environment and Social Behavior. Argintescu. Rinehart and Winston. Thin slices of expressive behavior as predictors of interpersonal consequences: A meta-analysis. . R. Nailini ºi Rosenthal. S. [1934] (1972). Canoanele populare ale frumuseþii trupeºti. New York: Holt. Gordon W.W. Robert.. New York: Atheneum. Half a minute: Predicting teacher evaluations from thin slices of nonverbal behavior and physical attractiveness. (1973). În P. ºi Cantril. Bucureºti: Editura Meridiane. (1975). Irvin. (1966). Peter. Allport. Journal of Personality and Social Psychology. (1991). 15. ºi Richeson. Gordon W.W. A study of values (ediþia a III-a). Robert. S. 37-53 (retipãrit în J. Comportamentul expresiv. Bernieri. România.A. Cambridge: Cambridge University Press. op. G. 2. Contribuþii la problema gustului popular. (1994).). Petre. În G. Adler. Attraction toward the opposite sex as a determinant of physical proximity. 5. Institutul de Lingvisticã. Allport. Academia Republicii Socialiste România. (1999). Lausanne: Delachaux et Niestlé. Dicþionar englez-român. Hadley. Advances in Experimental Social Psychology. Allgeier. The Territorial Imperative. cit. (1993)..). Akert. The accurate perception of nonverbal behavior: Questions of theory and research design. Monterey. Donn. Academia Românã. Trad. [1994] (1997). Institutul de Lingvisticã „Iorgu Iordan“ (1996). Bucureºti: Editura Aramis. Judging personality from voice. D. Ronald B. Albert. Structura ºi dezvoltarea personalitãþii (pp.J. Allport. Understanding Human Communication (ediþia a VI-a). Nonverbal Communication. Hutcheson (eds). George. (1992). Laver ºi S. Forms and Functions. Toward a histology of social behavior: judgmental accuracy from thin slices of the behavioral stream. Structures et transformations des représentations sociales. ºi Byrne. 32. Ambady. 64 (3).Bibliografie Abric. Nailini ºi Rosenthal. Jean-Claude.. 201-271. (1993). (2003). ºi Lindzey. 213-219.R. Blanck (ed. pp. J. Anghel. Research.

Social Psychology. Berger. Students are judges of teachers’ verbal and nonverbal behavior. rom. ºi Byrne. Bucureºti: Editura Univers (The Social Construction of Reality. (1989). New York: Random House. 258-290. New York: John Wiley & Sons. Birdwhistell. Bernieri. Cross-cultural Psychology: Research and Applications. 27. (1969).). (1983). Berry. Gestures as part of speech: Methodological implications. Bernieri. Solomon E. (1974). Leslie (1988). (eds). Rogers E. ºi Zebrowitz-McArthur. J. Cambridge. 168-170. 1.S. New York: John Wiley & Sons. Berscheid.). American Educational Research Journal. Missouri Werstern State College. J. London: Methuen. ºi Gillis. Londra: Macmillan.a. 28. What’s in a face? Facial maturity and the attribution of legal responsability. Gillis. ºi Rosenthal.). Massachusetts: Allyn and Bacon. Eye contact. distance and affiliation. Paris: Seuil. (1974). (1946). 47-61. The Do’s and Taboos of Hosting International Visitors. Internet. Elaine H. Philadelphia: University of Pennsylvania Press. London: Penguin. 201-221. 107-132. Massachusetts: Addison-Wesley Publishing Company. Poortinga. Michael. Communication: Concepts and Perspectives. M. Rogers E. (1991).). (1992). Dyad rapport and accuracy of its judgement across situations: A lens model analysis. (1972). (1994). Diane S. London: Methuen. Michael ºi Dean. Ray L. Social Cognition.S. Pierre R. (1967). Yype H. 15. (1952). Elaine H. Al. Marshall H. The Psychology of Interpersonal Behaviour. 4.. [1975] (1988). M. The Do’s and Taboos of Body Language Around the World. Social Interaction. Bejat. Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã.E. Ray L. F. Advances in Experimental Social Psychology (vol. Some body motion elements accompanying spoken American English. Paris: Editions Universitaires. În L. [1967] (1999). Janet. Erik et al. New York: John Wiley & Sons. UK: Cambridge University Press. Journal of Applied Social Psychology. Butucelea). ºi Dasen. Michael ºi Cook.B. Geneza psihologiei ca ºtiinþã experientalã în România. J. pp. F. 7. J. A Study on the effects of touch and impression formation. Davis. (1969). The social power of a uniform. 28. Inc. R. Axtell.).R. Research on Language and Social Interaction. Axtell.. Michael. Cambridge: Cambridge University Press. (1993). Marian. Berkowitz (ed. International Encyclopedia of Communications (4 vol.. Les Gestes et la personnalité. Argyle. (1970). Banerjee. Birdwhistell. E. 110-129. (1990). Berscheid. Personality and Social Psychology Bulletin. Ellen ºi Walster. Segall. Berry. Asch. (1996). Forming impressions of personality. (1991). An Introduction to Kinesics. Bavelas.208 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Argyle. (f. . Tratat de sociologia cunoaºterii. Leonard. John W. Axtell. J. Bergès. În L. Journal of Personality and Social Psychology. Journal of Abnormal and Social Psychology. Perceptual and Motor Skills. (1975). Sociometry. (ed. Do’s and Taboos Around the World. ºi Grahe. Louisville: University of Louisville.M. Peter L. 289-304. ºi Luckman. Thayer (ed.. Thomas. Barbouw. Argyle. 41. 14. [1974] (1997). Argyle. Ellen ºi Walster. A. 23-33. Construirea socialã a realitãþii. (1972). Baron. Personality correlates of accuracy in a social perception task. (1997). Gaze and Mutual Gaze. Terri D. Bodily Communication (ediþia a II-a). Birdwhistell. 211-234. Trad. (1976). M. D. Bernard. L’Expressivité du corps. Interpersonal Attraction. Rogers E. Inc. New York: Academic Press. Bernieri. Hidden emotions: Preschooler’s knowledge of appearance-reality and emotion display rules. J. Argyle. (1995). (1965). Bickman. 158-215). Kinesics and Context: Essays in Body Motion Communication. F. 71. Babad. Physical attractiveness.. New York: Oxford University Press. Michael. Ray L. 81. Barnhouse.

374-382. Mass: Addison Wesley. ºi Tagiuri. (1986). rom. Burleson. (1644). UK: Polity Press. Roodenburg (eds). (1616). Marian. (2002). Brault. Maria. 2. Loneliness and peer relations in young children. et al. (1954). New York: Allyn & Bacon. Antrenamentul comunicãrii sau arta de a ne înþelege. Vera.H. Recognising Faces. C. . Birkenbihl. În Handbook of Social Psychology. [1977] (1999). O istorie culturalã a gesturilor. Giovanni. Bremmer. J.R. Burgoon. Brody. Bucureºti: Editura Fundaþiei România de Mâine. Bogucka. 9 (2). În J. 127-137. Chironomia. (eds). UK: Polity Press. Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. O istorie culturalã a gesturilor. [1979] (1999). (1999). 63.. New York: McGraw-Hill. (1976). Psihologie judiciarã. ritualuri ºi ordine socialã în Polonia secolelor XVI-XVIII. Vicki. [1946] (1994). From Antiquity to the Present Day. Gesturi. [1991] (2000). (2001). socialization and language. J. New York: Wiley. W. (1993). Limbajul. Cum sã înþelegem limbajul corpului. Communication Reports. Cassirer. Judee K. Trad. Cambridge. Buck. (1988). Bruner.S. The Theory and Practice of Micro-analysis. Hillsdale: Lawrence Erlbaum Associates Ltd. Blin. New York: Routlege. Bucureºti: Editura Gemma Press (Signale des Körpers. Bochenski. Procopiescu). Joseph-Maria. Brown. Bull. (1976). Trad. The French Review. and relationship satisfaction. Reading. 4. John. [1989] (1996). Human Communication Research. 173-188). rom. 162-171. Avacum). Trad. Buller. München: Moderne Industrie Verlag (text reprodus în Birkenbihl. Cassidy. [1994] (2003). Thomas F. MA: Addison-Wesley. Bonifacio. Michael. ºi Bower. Bucureºti: Editura Humanitas (An Essay on Man. Steven W. The Psychology of Aggression. [1991] (2000). 305-316. Child Development. Coºman). Jan ºi Roodenburg. Cambridge. Cambridge. Arte de’ Cenni. Gerard J. Buss. (1998).. Bucureºti: Editura Polimark (A Cultural History of Gesture. Bucureºti: Editura Polimark (A Cultural History of Gesture. Avacum). Bucã. Bruce. T. R. Essays in Cognitive Psychology. S. The perception of people. ºi Noles. Borchers. ABC-ul cunoaºterii de sine. Semnalele corpului. Trad. Clément. B. (1992). Butoi. Vera F. Yale University Press. Cash. David ºi Woodall. Cluj-Napoca: Editura Limes. Din antichitate ºi pânã în zilele noastre (pp. Tratat universitar (2 vol. Bremmer ºi H. rom. Bugental. Jinga). 367-375. Bower. rom. Dicþionar de epitete al limbii române. Trad. D. Developmental Psychology.Bibliografie 209 Birkenbihl. (1963). 36. Paris: J. 350-365. Asserting Youself. New York: Academic Press. 154-192). Interpersonal Communication. Ablom et al. Nonverbal Communication: The Unspoken Dialogue (ediþia a II-a). Bucureºti: Editura Gemma Press. ºi Samter. Timothy A. A test of nonverbal receiving ability: Preliminary studies. Communication under the microscope. Tim. Similarity in the communication skills of young adults: Foundations of attraction. În E. R. friendship. An Introduction to a Philosophy of Human Culture. (1970). Peter. rom. G. C. Bucureºti: Editura Corint (ABC de la connaisance de soi. Cassirer. On understanding gender differences in the expression of emotion: Gender roles. [1996] (2002). Manual de înþelepciune pentru oamenii de rând. From Antiquity to the Present Day. Tudorel ºi Butoi. Grancher. Child versus adult perception of evaluative messages in verbal. S. Train the Trainer. Din antichitate ºi pânã în zilele noastre. Gill W. Eseu despre om. 126 (3). T. L. 2. În S. (1985). Bulwer.A. vocal and visual channels. ºi Asher. (1961). Ioana-Teodora. O introducere în filozofia culturii umane (pp. R. The Journal of Social Psychology. Ernst. Human Feelings: Exploration in Affect Development and Meaning.).E. Arnold H.R. Herman (eds). (1996). Kinesics and the classroom: Some typical french gestures.

Chelcea. rom. Chenghuan. 59. Duby (coord. Expresia emoþiilor la om ºi anaimale. Chelcea. numeros (ediþia a V-a). (1985). Handbook of Behavioral Assessment. Chiru. Bucureºti: Editura Tritonic. Septimiu ºi Iluþ. Duby (coord. M. Paris: Seuil. [1980] (2001). Margulius). Limbajul trupului în relaþiile de cuplu. Journal of Communication. Percepþii asupra stereotipurilor de gen în publicitate. The Journal of Social Psychology. Iluþ (coord. De la Révolution à la Grande Guerre. (2003).210 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Cazacu. La communication non-verbale (ediþia a VI-a). Rio de Janeiro: Jose Olympio.. Chelcea ºi P. Dance. Helena ºi Faire. Journal of Personality and Social Psychology. Nicole Y. Psihologie socialã. Chevalier. În Ph. formas. R. figuras. (1986). (1977). Charles. Curs practic. Ariès þi G. Alina ºi Coman. Ion. Bucureºti: Editura Tritonic. 279-294).). Shoshana. Franck E. Corbin. Chen. On physical attractiveness stereotyping in Taiwan: A revised sociocultural perspective.M. gestos. Trad. 80-243). rom. Jacques. 97-103). Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. Comunicarea nonverbalã în spaþiul public. Braºov: Universitatea Transilvania Braºov. Cvetokovich.X. 201-210. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. Culise. Petru. H. Social Psychology: Contemporary Perspectives on People. 117-124. Bucureºti: Editura Academiei R. Psihologia persuasiunii. Coman. Darwin. Zãrnescu). ºi Wu. Alain. [1985] (1995). Chelcea. (2004). Septimiu. Metodologia cercetãrii sociologice. (2002). (2003). 101-116.). Comunicarea nonverbalã: genunchii în sistemul „posturã-gest“. . Îþi rup mâna ºi îþi dau cu ea în cap. 137 (1). De la Renaºtere la epoca luminilor (vol. Septimiu. Bucureºti: Editura Economicã. 61-72. Joseph.S. [1984] (2004). Psihosociologie. Bucureºti: Editura Economicã. 41. Corraze. 7-30). Bucureºti: Editura Militarã. Bucureºti: Editura ªtiinþã ºi Tehnicã. Chelcea. cores. M. Chelcea. Enciclopedie de psihosociologie (pp. În S.S. ºi Adams. J. ªtiinþa rezolvãrii conflictelor. Cornelius. Cialdini. Opinia publicã. Murry. Septimiu. David R. New York: CBS College Publishing. Bucureºti: Editura Albatros. (1997). Septimiu. pp. New York: John Wiley & Sons. În A. 8. Istoria vieþii private. Bucureºti: Business Tech International Press (Influence: The Psychology of Persuasion. Cahoun. Tehnici de comunicare ºi negociere. Istoria vieþii private. (1991). E. Londra: J. Cernoch. 2. Ciofu. 136-188).R. (The Expressions of the Emotions in Man and Animals. Ciminero. 11. (1996). Tãnãsescu).H. Trad. pp. Coman. România literarã. Budui).E. Comunicarea interpersonalã. 56. Trad. postura ºi psihologia persoanei. 12-13. Rãdãcini biologice. Bucureºti: Editura Polimark. [1985] (1997). Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. The „concept“ of communication. Chelcea ºi S. Sociologie Româneascã. Chelcea ºi A. Roger. rom. Claudiu. Chelcea. N. Measuring the physical in physical attractiveness: Quasi-experiments on the sociobiology of female facial beauty. Metode cantitative ºi calitative (ediþia a II-a). Cunoaºterea de sine – condiþie a înþelepciunii (pp. Alina. Chelcea. (1978).). [2001] (2004). Paris: PUF. Alain. Septimiu. Paris: Seuil. Chelcea. costumes. H. sonhos. Recognition of maternal axilary odors by infants. Schaffer. Practicile scrierii. (1986). Child Development. 20. De la Revoluþia francezã la primul rãzboi mondial (vol. De la Renaissance aux Lumières. Steve ºi Trimble. Ariès ºi G. Chelcea. În S. (1990). (2002). (1997). Baumgardner. ºi Porter. 5. Gândesc masele despre ce ºi cum vor elitele? Bucureºti: Editura Economicã. K. În Ph. Trad. (1970). Din universul autocunoaºterii (pp..). Chartier. Gesturile. 1593-1598. Comportamentul simulat. Septimiu (coord. [1872] (1967). 1. C. Dicionario de simbolos-mitos. Robert B. David.R.R. 88-102. Irena. (2003). (2004). (2001). Cohen. (1984). Tatiana-Slama. George. rom. Cunningham. Jean ºi Gheerbrant.

W. [1989] (1993). Psychiatry. 21. Journal of Personality and Social Psychology. Birdwhistell’s kinesics and context. (1971). (f. Elaine. Davitz. (1982). Dunn. M. MA: Harvard University Press. Laurel J.T. În Ph. Dollard. Daniel. Applications of Nonverbal Behavior. Merlin. În R. Paris: PUF. 1314-1322. De Vito. Karen K. Trad. Repere fundamentale (pp. Duby (coord. Eakins. De la Europa feudalã la Renaºtere (vol. 195-352). Istoria vieþii private. 20-25. 63-87). Psychoanalytic Quarterly. (1972). Fielder. Cluj-Napoca: Editura Dacia. Hillsdale. Davis. J. Jean-François. Publishers. [1983] (1988). Rhodes ºi Leslie A. New Haven.E. Dion. International communication: An exclusive primer. Human Communication. Inside Intuition. Sex differences in Human Communication. Human Communication. Facial Attractiveness. Graham. Dittmann. Joseph A. Peter J. 59. 31. New York: McGraw-Hill. Jacek. New York: Springer. (1995). David. Viaþa privatã a nobililor toscani în ajunul Renaºterii.. Breaza ºi M. ºi Eakins. Feldman (ed. (1991). Davis. Elemente pentru o teorie socialã a postmodernitãþii. A. Business Horizons. What We Know About Nonverbal Communication. Hayden ºi Shephard. Dinu. Joseph A. Grünewald.Bibliografie 211 Davies. (1964). (1987). Publishers. Comunicarea. (1997). Duby. J. (1957). [1941] (1972). 3. B. Flora. Cultural perspectives on facial attractiveness. Review of Ray L. [1995] (2000). Antonio Filipe. Ellen ºi Walster. Deutsch. Theory and Research. John. Descamps. În G. [1971] (1973). Doob. 285-290. John F. [1985] (1995). 196-214. Paris: Hachette Livre. Analytic posturology.S. Gender differences in masking negative emotions: Ability or motivation? Developmental Psychology. New York: McGraw-Hill. Beverly Hills: Sage Publications.T. Rozelle. The Communication of Emotional Meaning. Boston: Houghton Mifflin. Cognitive. Origins of the Modern Mind: Three States in the Evolution of Culture and Cognition. Cambridge. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. R. R. 660-667. L. Nonverbal communication: Information conveyed through the use of body language. sculpture. What is beautiful is good. Dovidio.W. Le langage du corps et la communication corporelle. The Hague: Mouton. Zebrowitz (eds). (1972). Felix. T. Evolutionary. 34. Child Development. C. New York: Harper & Row. New York: Cambridge University Press. CT: Yale University Press. Applications of nonverbal behavior research in marketing and management. rom. 24. Istoria artei. (1992). . (1978). 208-16). Druckman. Efron. Paris: Seuil. ºi Ellyson Steve L.S. Dittmann. Berscheid. Gesture and Environment. Perceiving and Remembering Faces. New York: Doubleday. Dinu. În M. Nonverbal Communication. 239-259). arhitecturã. sculpturã.. Interpersonal messages of emotion. (1952). ºi Hill. Picturã. Trad. Debicki.). Slãvescu). Favre. Dietrich ºi Pimentel. Inc.L. Dulek. Patterning of Time. The Basic Course (ediþia a IV-a). De l’Europe féodale à la Renaissance. Donald. Georg Simmel ºi sociologia modernitãþii. pp. rom. (1981). (1971). Marc-Alain. (1982). John. Decoding visual dominance: attribution of communicating their affective states and reported likelihood of expression. Sandra. Stancu). Mihai. New York: Academic Press. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée.S. NJ: Lawrence Erlbaum Associates. (2002). Ariès ºi G. Internet. (1991).).R. Peinture. Survey.). A. ºi Baxter. DeVito. architecture. Ellis. Bucureºti: Editura Rao (Histoire de l’art. and Social Perspectives (pp.G.a. Theories and Research (pp. Comunicarea umanã non-verbalã. (2003). Richard M. Karen K. Dion. G. 334-342. Dungaciu. Caste and Class in a Southern Town. Westpoint: Ablex Publishing. James E. J. DePaulo.

Ekman. (1998).H.-M. Paul.212 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Egan. Trad. 1. Paul ºi Frank. Virgil.L. Wallace V. Journal of Personality and Social Psychology. ºi Dovidio. Ekman. Friesen. Communication through nonverbal behavior: A source of information about an interpersonal relationship. 801-817.D. (2003). Ekman. Cambridge: Cambridge University Press. (1972). Dominance and Nonverbal Behavior. J. Do actions speak louder then words? Preschool children’s use of the verbal-nonverbal consistency principle during inconsistent communications. Michelle ºi Lee. Ekman. S. Spitzberg. [1985] (1998). 4. Wallace V. Nonverbal Communication (pp. 124-129. Ekman. 297-312). Iubire ºi urã. Frankfurt am Main: Suhrkamp Taschenbuch Verlag. Bucureºti: Editura Trei (Liebe und Hass. Eibl-Eibesfeldt. The Skilled Helper (ediþia a VI-a). Ekman. Londra: Prentice Hall. rom. Irinäus. Gerard. Izard (eds). M. Ekman. Affect. 46. M. 72. Handbook of Cognition and Emotions. Eisenberg. Power. Analiza comunicãrii extraverbale. Unmasking the Face. ºi Strayer.). Hand movements. Power (eds). 353-374. 164. (1987). London: Academic Press. 25-41. 333-344. 4. (1987). 22. Paul (1997). Procesul civilizãrii.F. New York: Springer. Hinde (ed. Paul ºi Friesen. Paul ºi O’Sullivan. (1997). The ability to detect deceit generalizes across different types of high-stake lies. P. Behavioral concomitants of dependent and subservient roles. 1). Science. Similarities and differences between cultures in expressive movements. Semiotica. The repertoire of nonverbal behavior: Categories. W. Par-delànos diferences. (1996).A. Strungaru). New York: John Wiley & Sons. Trad. Pan-cultural elements in facial displays of emotion. 105-115. Ekman.S. Ekman. 6. [1939] (2002). (1979). J. Sorenson. Paul ºi Friesen Wallace V. Emotion in the Human Face. Rãdãcinile biologice ale valorilor morale. Eibl-Eibesfeldt. (1972). München: Piper. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates. Norbert. (1965). Ellyson. (1999). 3. Ekman. Enãtescu. (1972). Aldea). Tomkins ºi C. K. 1429-1439. Enãtescu. În R. Maureen. rom.L. În N. Eskritt. Paul. Wallace V. Cluj-Napoca: Editura Dacia. Harvard University Press. usage and coding. Zamfirescu). Ekman. [1984] (1995). Eibl-Eibesfeldt. În T. Journal of Nonverbal Behavior. Paul. Irinäus. Comunicarea extraverbalã (pp. C. Elias. Irinäus. Bucureºti: Editura Trei (Krieg und Frieden aus der Sicht der Verhaltensforschung. Communication Reports. Brooks/Cole Publishing Company. Soziogenetische und Psychogenetische Untersuchungen.R. Biological and cultural contributions to body and facial movement. Paris: Flammarion. origins. (1985). Journal of Communication. (1975). Mark G. În V. ºi Friesen. New York: Cambridge University Press.. Should we call it expression or communication? Innovation in Social Science Research. V. Paul. În S. Ekman. ºi Zomeier. (eds). New York: Pergamon Press. ºi Ellsworth. Zur Naturgeschichte elementarer Verhaltensweisen. 10. Paul ºi Friesen. Paul. Publishers. B.W. Iaºi: Editura Polirom (Über den Prozess der Zivilisation. English. 9 (2). Dalgleish ºi M. München: Piper. Wallace V. Memory for Everyday and Emotional Events. . Cercetãri sociogenetice ºi psihogenetice (vol. Agresivitatea umanã. (1972). Eibel-Eibesfeldt. Irinäus. 913-920. Phoebe. Who can catch a liar? American Psychologist.). Cognition and Personality. Trad.E. rom. Blacking (ed. Facial expressions. 63. Paul. (1969).Why don’t we catch liars? Social Research. (1991). Empathy and Its Development. Lying and Deception. (1997). (1996). În J. 242-358). New York: Spring Verlag. 9. Paul. E. (1969). Flirtation and conversational competence in crosssex platonic and romantic relationships. 27 (1).L. Stein et al. The Anthropology of the Body. Kang. Ekman. Egland. (eds).M. (1977).

Ediþia a III-a. Gelinas-Chebat. Lincoln: University of Nebraska Press. 43-78. Fontanel. Festinger. Trad. Boston: McGraw-Hill Companies. M. Body language – The language of contemporary fashion. Frank. Bucureºti: Editura Militarã. Children’s expected interpersonal consequences of display. ºi Richey. În A. P. Robert S. Farr. Visual interaction: The glances of power and preference. Leon. [1990] (2003). European Sociological Review. 47. R. Fundaments of Non-verbal Behaviour Studies in Emotion and Social Interaction. Genetic Psychology Monographs. 1971. (1988). Friedman. Givens. 56. Washington: Center for Nonverbal Studies Press. Social Psychology (ediþia a II-a). (1968). 447-459. Flügel. Gambrill. Sociologie (pp. Oxford. (1993). The sociological uses of time-use diary analysis. Filsinger. Gershuny. John.V. 32. J. (1972). Secolul 20. Franzoi. Iaºi: Editura Polirom (Introduction to Communication Studies. Jean-Charles. (1996). ºi Eysenck. Colin. 203-211. L. rom. Evanston. 132 (4). (2003). [1995] (1996). (1985). 2. 349-359. Nonverbal skill. UK: Blackwell Publishers Ltd. Comparison of visual. Iaºi: Casa Editorialã Demiurg. Bucureºti: Editura All (Sociology. (1991). D.S. (2002). În S. rom. Body Work: Beauty and Self-Image in America Culture. Feldman. (1957). Giddens. Ronald E. B. 669). London: Hogarts Press. Comunicarea. În H. Robert M. Sãndulescu ºi V. Jonathan ºi Sullivan. 69-85. În A. Erik E. Manstead ºi M. Michael. Journal of Consulting Psychology. M. Gibran. Oxford. Fârte. rom. UK: Blackwell. Gimbin. Focillon. and auditory cues in interviewing. Comunicarea non-verbalã. Yale-New Haven Teachers Institute. C. Gheorghe-Ilie. 209-255. Cambridge: Cambridge University Press. ºi Fabes. (2004). Bucureºti: Editura Teora (Personality Investigations. Geen. Trad. Mitarcã). Journal of Mariage and the Family. Chelcea (coord. (1992).). Psihosociologia cooperãrii ºi întrajutorãrii umane (pp.H. Gherguþ. [1987] (1993). personal charisma. Geidt. L’Homme communiquant. Elogiul mâinii. Understanding Psychology (ediþia a III-a). Daniel F. 2. În J. Corsets et soutiens-gorge. Effects of two characteristics on the attitudes toward advertising messages. 345-368. An assertion inventory for use in assessment and research: Behavior Therapy. ºi Casella. The Roots of Modern Social Psychology. (1957). New York: McGraw-Hill. UK: Blackwell Publishers Ltd. Eysenck. Kahlil. 3-4. Fuchs. Sãndulescu). The Journal of Social Psychology. and human families. Focillon. 14. E. Bucureºti: Editura Meridiane (Vie des formes. Gafencu-Cristescu). Giddens. and initial attraction. 6.. The Nonverbal Dictionary of Gestures. M. American Journal of Political Science. Internet.K. Inc. 1872–1954. Descifrarea comportamentului uman. R. 19. ºi Thelen.D. rom. Feldman. Elogiul mâinii. Sings and Body Language Cues. Antony. Oriel. F. Flynn. (1990).I. (1975). (1995).a). (1930). 550-561. [1981] (1998). Oxford. [1996] (2000). A Theory of Cognitive Dissonance. Stephen L. (f. Violence. Trad. Ligia. London. (1986). Ill: Row. Howard S. Debora L.). Peterson. Focillon. Psychology of Clothes. Paris: La Martinière. Riggio.C. 1. 1. Henri. The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology (p. Personality and Social Psychology Bulletin. (1998). Richard A. Kansas City. O abordare praxiologicã. (1955). Paris: A. Henri. Miss: Hallmark. Trad. content. ºi Bernand Rimé. [1989] (2000). Ghiglione. Nebraska Simposium on Motivation. 14.B.Bibliografie 213 Exline.R. Cole (ed. Claire ºi Chebat. 161-76). Hans J. Robert S. L. D.K. Comunicare ºi cooperare. (1971). viewers’ emotions and political support. Hewstone (eds). . pheromones. Introducere în ºtiinþele comunicãrii. Berkeley: University of California Press. 82-84). Fiske. (2001). Secrets of the Heart. Inc. Aslan). Odor communication. Tactile Communication. Rodolphe. Viaþa formelor. 407-416. Russell G.

În Man’s Image in Medicine and Anthropology (pp. S. Wallace H.214 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Goffman. London: Routledge. (1978). 24. Two types of geture and their role in speech production. Edward T. Bucureºti. NY: Anchor/Doubleday. Harlaw. Jason D. Judith A. 25. 28. (1981). Hall. 44. Gheorghe. New York: International Universities Press. 9. Hadar. Psychological Bulletin. The American Journal of Sociology. 142-152). 200. Drãgan ºi L. 85-90. et al. 715-723. Sex Roles. Mîndrilã). Judith A. 46. 68-74. Goldman-Eisler. Harms. The Journal of Social Psychology. 1. (1988). Harley. Mark. Gender Advertisements. (1959). Edward T. (1995).. . The Hidden Dimension. Daniel. (1971). Bonacich. Edward T. ºi Jennings. Marital Interaction: Experimental Investigations. Albulescu). Guthre. Aziluri. Phillip ºi Peyrot. Crosscultural Perspectives in Nonverbal Communication (pp. Viaþa cotidianã ca spectacol. Toronto: CJ Hogrefe. ºi Halberstadt. New York: Academic Press. Londra: Cambridge University Press. New York: Academic Press. Nonverbal abilities of american and vietnamese. New York: Anchor Books. Edward T. Hall. Hall. Goffman. 85. A First Look at Communication Theory. Goffman. Alexandru. [1959] (2003). [1961] (2004). Erving. Inc. The Silent Language. working women. Psycholinguistics: Experiments in Spontaneous Speech. (1979). Trad. Baltimore: Johns Hopkins University Press. Unruh. ºi Brislin. În F. 221-228. 83-108. G. New York: Doubleday & Comp. 2. 84. (1938). Proxemics. Edward T. A. ºi Crofton. (1977).H. Choice and Change in Conversations and Relationships.). Eseuri despre situaþia socialã a pacienþilor psihiatrici ºi a altor categorii de persoane instituþionalizate. Goleman. Gross. Hall. 181-191. J. 10-14. New York: Doubleday. [1962] (1970). What is good is beautiful. Hall. 45-62.. Griffin. Non-Verbal Sex Differences: Communication Accuracy and Expressive Style. Guþu. Hall. New York: Bantam.). Greene. rom. Journal of Language and Social Psychology. 40. The Psychology of clothes. Oscar. Edward T. Judith A. Hall. (1901). ºi Carter. Scientific American. 25-34). 149-165. (1959). New York: Anchor Books. Brown Publishers. Effects of verbal evaluative feedback and interpersonal distance on behavioral compliance. Status roles and recall of nonverbal cues. Erving. Journal of Mariage and the Family. Journal of Business Communication. „Subordination“ and sensitivity to nonverbal cues: A study of married. Bucureºti: Editura Comunicare. Hall. 8. (1968). 31. 3. În Al. (1979). (1966). Gottman. Garden City. Beyond Culture. Sinaiko. Alan E. Judith A. Interpersonal Communication (ediþia a II-a). Massachusetts: Harvard University Press. Sociometry. Graur. (1989). (1991). 422-425). Dicþionar latin-român. (1991). McGraw-Hill. Em. 1. U. (1984).ro (The Presentation of Self in Everyday Life. Journal of Counseling Psychology. (1994). Erving. New York: Doubleday. Goffman. (1968). H. [1967]. Peter. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Scrieri de ieri ºi de azi (pp. Gender effects in decoding nonverbal cues. Cambridge. Proxemics – The study of man’s spatial relations and boundaries. Poyatos (ed. (1993). L. F. Current Anthropology. [1993] (1999).G. Physical contact in the family. Love in monkeys. 845 -857. „Limba gesturilor“ ºi „limba strigãtelor“. Iaºi: Editura Polirom (Asylums. Richard. P. (1977).F. Erving. (1991). 2.M.C. (1984). Emotional Intelligence. Graur. Dyadic Interaction. Interaction Ritual. Essays on the Social Situation of Mental Patients and Other Inmates. 239-250. rom. (1963). George M. New York: Wm C.R. The hidden dimensions of time and space in today’s world. The impact of nonverbal communication in organizations: A survey of perceptions. Hall. Christine. A. Theodore G. Journal of Nonverbal Behavior. J. Haddon. 79-100. Trad. A. Grusky. Hall. (2002). Reports of the Cambridge Anthropological Expedition to the Torres Straits (2 vol. Graham. Ernst. Grove.

aprilie 14-16. R. Heron. Luginbuhl. 92. Leadership and the spatial factor in small groups. În Third IEEE International Conference on Automatic Gace & Gesture Recognition. Density and personal space in a field setting. Brown et al. Hayes. (1974). Bucureºti: Editura All (Psychology: An Introduction. Introducere în psihologie (pp. Adriana. Valori. (1974). Iliescu. ediþia a II-a. Tjeenk Willink & Zoon H. 2. (2002). Elemente de lingvisticã. rom. Comunicarea. 242-64. A. 65. 54. Non-verbal Communication (pp. The antropology of posture. van. Iaºi: Editura Polirom. Hinde (ed. Hibbels. Man. Petru. 180-92. Dress-related behavioral problems and violence in the public school setting: Prevention. 2. Body Politics: Power. Erasm. Communicating Effectively. Hofstede. American Anthropologist. Bruce. 123-132. E. Harrison. Henley. Gordon W. John. NJ: Prentice Hall. Internet. H. Iluþ. Iulia. Iluzia localismului ºi localizarea iluziei. (1998). P. C.). 267-281. Studies of the psychology and behavior of captive animals in zoos an circuses. Trad. http://www. Bucureºti: Editura Economicã (Cultures and Organizations.V. Englewood Cliffs. 65-84. Inc. The phenomenology of social enconter: The Gaze. (eds). Social Psychology. atitudini ºi comportamente sociale. 279-99). Software-ul gândirii. (1998). The one-leg resting position. London: Butterworth. New Jersey: Prentice Hall.). rom. Hediger. The Tell-Tale Eye. G. 2-3. (1996).C. Cambridge: Cambridge University Press. E. New Directions in Psychology. 41. Hollman.H. Bucureºti: Editura Adria-Pres. (1973). S. Londra: Butterworth. 196. Trad. (1953). L. [1924] (1974). Radian). Sue. (1978). [1993] (1997). Current Anthropology. New York: Holt and Rinehart. 209-241). Hayes ºi S. [1973] (1996). R. 1998 (pp. (1993). (1975). Johan.A. 350-3. Intervention.R. Cambridge University Press.R. 53. New York: Van Nostrand Reinhold. Nicky ºi Orrell. Geert. Comentarii de texte literare. Managementul structurilor multiculturale. (1955). A comparative approach to the phylogeny of laughter and smiling. Hybels. Gordon H. 57. (1957). (1991). (1957).P. Ochianã). World distribution of certain postural habits. Aggressive reactions to a frustrating phone call. Cine este Mona Lisa lui Leonardo da Vinci? Psihologia. 269-272. Hess. and Nonverbal Communications. Hediger. 193-198.Bibliografie 215 Harris. Ediþia a II-a. Hummels. C. The Journal of Social Psychology. (1989). Hewes. (1955). (1977). . Iaºi: Editura Polirom. ºi Fishbein.M. ºi Stappers. Bucureºti: Editura Minerva (Erasmus. Sex. (1962). Iluþ. În R. Londra: McGraw-Hill Book Company Europe. Meaningful gestures for human computer interaction: Beyond hand postures. (1950).P. G. Mary B. Hewes. Scientific American. edu/~tassi/gestures.L. Nara. Harris. (1989).H.A.J. Sandra ºi Weaver. New York: Random House. 231-244. În N. The Journal of Negro Education. Wild Animals in Captivity. 33. Beyond Words: An Introduction to Nonverbal Communication. (1996). (ed. Gestures: Body language and nonverbal communication. Journal of Abnormal and Social Psychology. Non-verbal Communication. Gordon W.A.D. E. Hess. H. Software of the Mind). ºi Weaver. (2004). 1.htm. Hearn. 3. Nancy M. Hinde.A. London: Addison Wesley Logman Limited. În R. Ethology. Teme actuale de psihosociologie. rom. Hewes.csupomona.R. R. and Policy – A holistic Approach. Hooff J. R. Garz. Philosophy and Phenomenological Research. H. Haarlem: H. Petru. Hewes. Communicating Effectively (ediþia a II-a). Dumitriu). Imai. Gordon H. Primate communication and the gestual origin of language. Jill E. 2. (1972). New York: Random House. Orrell. (1972). 591-596). Haºdeu. Tureanu ºi I. 21. Tocan. Trad. Huizinga. Lillian O.

Sidney M.216 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura International body language. Harold H. Social Psychology Quarterly. A. Stephen. Jolly. Exercises and Commentary. Johnson. Jones. Ursachi. 1933-139. „Buzz“. 2. Doug. rom. Sociometry. 40. Kemper. Stephanie J. Social Psychology Quarterly. 5. The face of emotion. Kaufmann. 8. Journal of Social Psychology. 3. 35-44. Jody. Trad. Jourard. 209-210). Nonverbal Interaction (pp. Jones et al. 55% myth. 5. regards d’hommes. Gender and the physiognomy of dominance and atractiveness. J. Lewis. Stanley E. (1972). Ediþia a IV-a. Trad. Anchor Point.com/ipka/A0769348. How many emotions are there? Wedding the social and anomic components. (1966). A. P. New York: Macmillan Publishing Company. (1989). 40. 3. 374-378. Nonverbal communication. Morristown. Johns. 5. ºi Lange. Jakubowski. Comunicarea. (eds). Funk. 4. Kelly. 13-45). (2000). Keating. (eds).P. Corporate Communications: An International Journal. Caroline F.T. The Good. (1983). Postolache ºi R. Current Anthropology. Foundations of Nonverbal Communication: Readings. Understanding body language: Birdwhistell’s theory of kinesics. British Journal of Social and Clinical Psychology. Theodore D. (1977). NJ: Prentice Hall. Sociometry. (1985). Beverly Hills. (1995). 2002 (Special Issue: Research on the relationship between verbal and nonverbal communication: Emerging Integrations). Englewood Cliffs. Mayur. The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment. and facial neoteny. Judgement under uncertainty: Heuristics and biases. Barna). 36. Distance and liking: When moving close produce increased liking. Janusz. Adam..html. Comportament organizaþional (pp. Kellerman. [1996] (1998). I. Looking and loving: The effects of mutual gaze on feelings of romantic love. Kendon. În G. Johns. CA: Sage Publications. 723-748. 23.factmonster. [1921] (1994). Timothy. 32-36. physical attractiveness. New York: Cambridge University Press. International Encyclopedia of Communications (vol. Johnson. J. (1987). ºi Katz. Sexual selection.D. McGill University.M. . (1977). Organizational context and conversation patterns. S. (1989). 325-356). Cathryn. P. Harrison (eds). (1983). ºi Laird. C. 361-371. 52. V. Sociologia sânilor goi. Wiemann ºi R. I. (1982). Carbondale: Southern Illinois Press. Attribution: perceiving the causes of behavior. (1971). Jean-Claude.E. Susan B. Adam. Internet. 38%. 61-70. rom. Bucureºti: Editura Anima (Psychologische Typen. Holan). Tezã de doctorat. Jung. Attribution in social interaction. NJ: General Learning Press. 3. 40.M. C. An exploratory study of body accessibility. (1971). American Journal of Sociology. 4. Journal of Communication. 93. Carl Gustav. Aron). Harper Collins College Publisher. Descrierea generalã a tipurilor. (1978). Katz.E. http://print. J. Bucureºti: Editura Economicã (Organizational Behavior: Understanding and Managing Life at Work. Facial gestures which influence the perception of status. The Assertive Option. ºi Clay-Warner. În E. Arnold ºi McGaughery. Kaczorowski. 221-231. Allan ºi Segall.. Amos ºi Slovic. rom. V. Journal of Research in Personality. Kaiser. Trad. Tvesky. Bucureºti: Editura Nemira (Corps de femmes. Trupuri de femei – priviri de bãrbaþi. the Average and the Ugly: Socio-economic Dimensions of Psysical Attractiveness. Barow et al. În J. Izard. 145-161. Caroline F. Kahneman. Kahn. New York: Oxford University Press. 61. (1994). 84. Daniel. 263-89. A comparative proxemics analysis of dyadic interaction in selected subcultures of NewYork City. Keating. (1989). 138-144. (eds). [1995] (1998). (eds). 1. Illinois: Research Press Co. Paris: Nathan. (1985). 7. Gary. (1998). Gesture and speech: How they interact. The 7%. Montreal.E. În E. Kendon. Jones. Marshall.

1-7.. Rinehart and Winston. Lancelot. Race Difference. Conducting Interaction: Patterns of Behavior in Focused Encounters. eds. (1989). (1990). (1973). (1997). Psychological Bulletin. Mark L. Nonverbal communication. 8. J. Kunda. Philippot. Handbook of the Indians of California. Making Sense of People.).. Beauty is talent: Task evaluation as a function of the peer relationships. L. Nonverbal Behavior: Perspectives. 60. Introducing Gesture. op. pp.L. Judith A. Kramer. eds. Kleinke. 78-100. Knapp.W. L.H. 4. and affiliation: The rol of observer biass. C. The Modern Language Journal. Adam. Theory and Research (pp. C. La France.. New York: Hogrefe. A. Cambridge. (1994). C. Londra: Wadsworth. 115-121. Kinesics. Mark L.L. ºi Sigall. 78. Landy. Knight. ºi Hall. 297-392). Anthropology. New York: Oxford University Press. L. UK: Cambridge University Press. J. Max S. Roggman L. 153-159. The study of nonverbal behavior vis-à-vis human communication theory. Wolfgang (ed. Marianne ºi Hecht.A. (1974). Infants’ differential social responses to attractive and unattractive faces. [1947] (1972). Nerw York: Harcourt and Brace. 43. (1999). 16. Kendon. Psychological Review. Otto. 96-107. ºi Nowicki. 1. Laver ºi S. Gesture.J.S. Kendon. 49-68 (retipãrit în J. Eye-contact. distance. 5. Responsible Assertive Behavior. Hutchenson.S. Nonverbal Communication in Human Interaction (ediþia a V-a). (1986). Sociometry. Langlois. Belmont: Wadsworth Publishing Company.Bibliografie 217 Kendon. Langlois. Human Communication. P.H. Cambridge. A. J. Attractive faces are only average. Roggman. 390-401. Internet. Facial diversity and infant preferences for attractive faces.A. D. (1948). The cultural basis of emotions and gestures.. 79-84. În P. Western Journal of Speech Communication. Ziva. Roggman. (eds). (1980). Developmental Psychology. 158 (3). Judgement of personal characteristics and emotions from non-verbal properties of speech. 100. Langmeyer. 92. L. 63. Applications. Feldman ºi E. New York: Harper..M. (1925). (1979). (1980). ºi Jakubowski. (1974). The Social Context of Nonverbal Behavior (pp. 45-70). Developmental Psychology. Non-verbal communication across cultures.. 27. M. Option or obligation to smile. 728. În G. [1999] (2001). Ritter. (2001). La Barre. (1984). . 207-224). R. Mss: Bradford Book. Marvin A. What is average and what is not average about attractive faces? Psychological Science. J.H. W.A. 50-69). Barow et al. International Encyclopedia of Communications (vol. Bureau of American Ethnology. Kendon. op. Mark L. [1963] (1972). www. Social Cognition.univie.H. S. The association between receptive nonverbal processing abilities and internalizing/externalizing problems in girls and boys. ºi Roggman. Bulletin. Laver ºi S. (1991). În E. (1979). Knapp. Clatterbuck (eds). La France. Hutchenson. [1978] (2002). Knapp. Lange..a). David J. MerrillPalmer Quarterly. 1-20. (1990). cit. Daniel ºi Lundgren. Dahnke ºi G.S. Kroeber. (1990). 1. 26. (1935). UK: Cambridge University Press. The effects of power and gender on facial expression. Adam. Effects of nonverbal warmth on learning of Eskimo and white students. Alfred L. (1990). Psychological Science. Langlois. Journal of Personality. În A. Adam. Mark L. J. ºi Vaughn. L.A. cit. 380-381).A. (f. 36. 3. 214-220. Adam ºi Müller. Coats (eds). Illinois: Research Press Co. ºi Rieser-Danner. The Journal of Social Psychology. Cambridge. J. A review of nonverbal behaviors of women and men. ºi Musselman. Kroeber. E. 40. pp. An Agenda for Gesture Studies. Essentials of Nonverbal Communication.L. L. 416-423.at. and Intercultural Insights. ºi Mayo. Journal of Genetic Psychology. Knapp. H. Kleinfeld. Gaze and eye contact: A research review. Cornelia. David C.ac. Klineberg. 3-11. 173-188). New York: Holt. Langlois. 2. 408-420 (retipãrit în J. Kirch.

Lorenz. 1. New York: Random House. Iulius E. Status factors in pedestrian violation of trafic signals. rom. 21 (4). David R. Odette Arhip). M. 405-436. B. Iaºi: Editura Polirom (Persuasion: Reception and Responsability. ºi Watson. Gaël. (1995). Jacques. Vasile D. Middlesex: Penguin Books Ltd. (1972). Loretta A. În Charles Darwin. American Psychological Society. Marinescu. 456-477. [1965] (2003). Le Goff.218 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Largey. 51. Despre agresivitate (On Agression). 5. New York: Springer-Verlag. Vladimir. Bucureºti: Editura ªtiinþificã (Vom Ursprung der Dinge.. 13. Tony. 15. Nonverbal Communication (ediþia a II-a). M. Human Communication Research. [2001] (2003). pp. Le Boulch. John ºi Hutchenson. Le Goff. Mouton. Lips. (1986).S. România. 6.). Malandro. 1021-1034. ºi Panton. Lodge. [1975] (1978). Mârza. Deborah Ann. 67. Barker. The Language of Clothes. 77. Macrae. Temps. Le Clere. (1974). Massey. 541-550. Larry L. Obârºia lucrurilor. Major. Reacting to changes in nonverbal behaviors: Relational satisfaction and adaptation patterns in romantic dyads. Lutz. L. Approche systémique de la proximité: définitions et discussion. American Review of Anthropology. rom. Levine. Jacques. et al. 237-247. Paris: Police Revue. Le Goff. Geoffrey. În J. Université Paris IX Dauphine. O istorie a culturii omenirii. Aurelia. (1980). Gender and Nonverbal Behavior (pp.M. American Sociological Review. Persuasiunea. Journal of Abnormal and Social Psychology. V. Bucureºti: Editura Humanitas. Le Goff. (1955). pp. Trad. Gender patterns in touching behavior. J. (1972). Carpov). K. Jaeger). Albin Michel. Journal of Personality and Social Psychology. Levi. R.. . ºi Barker. Bucureºti: Editura Academiei R. [1964] (1983). rom. 15-37). Expresia emoþiilor la om ºi animale (pp. Leipzig: Volk und Buch Verlag. (f. Trad. Sandy (eds). rom. The sociology of odors.. Selected Readings. Wardsworth. The Essence Effective Communication. Paris: Editions Gallimard. Trad.P. R. Douglas S. Personal space. 38. vol. (2002). [1978] (1986a). Ritualul simbolic al vasalitãþii. Bucureºti: Editura Meridiane (Le geste et parole. Konrad. MA: Addison-Wesley. The American Journal of Sociology. travail et culture in Occident. cit. Psihologie socialã. 1-29. The anthropology of emotions.. pp. Gestul ºi cuvântul. 1. Journal of Experimental Social Psychology. Manuel de police technique. 173-268. Câteva date asupra Expresiei emoþiilor la om ºi animale.S. Timpul muncii în „criza“ din secolul al XIV-lea: de la timpul medieval la timpul modern. Neil et al. Gale P. [1997] (2003). Bucureºti: Editura Meridiane (Pur un autre Moyen Age. 117-149. Leroi-Gourhan. Thomson Learning Belmont. Trad. În C. Jacques. 2.R. rom. Berza). A brief history of human society: The origin and role of emotion in social life. R. [1955] (1958). [1978] (1986c). David. 460-464. UK. (1992). Prentice Hall International. 544-549. 91-116). R. Alison. Catherine ºi White. Ludlow. Valori umaniste în cultura ºi civilizaþia Evului Mediu (vol. Lefkowitz. (1965). rom. Pentru un alt Ev Mediu. Perceptions of time and punctuality in the United States and Brazil. [1978] (1986b). Communication in Face to Face Interaction. Reading. L. Mayo ºi N.B. (2002). Le Goff. Little. Codul bunelor maniere astãzi (ediþa a III-a). (1989). Malim. (1981). André. (1981). Lurie. Manusov. C. Bucureºti: Editura Humanitas. Trad. vol. Larson. op. Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã (Nous et moi. 2 vol. Blake. Charles U. M. Trad. (1967). [1995] (2002). Moscova: Mir. Henley (eds). Gheo). F. 1. Noi ºi eu. V-XI). Bucureºti: Editura Tehnicã. op. Are you looking at me? Ey gaze and person perception. M. cit. Paris. Receptare ºi responsabilitate. În J. Iaºi: Editura Polirom (The British Museum is Falling Down.. [1963] (1988). Muzeul Britanic s-a dãrâmat. Laver.a. Daniel).

Sven. Mehrabian. C. 1. Albert. N. Serge (coord. Belmont: Wadsworth Publishing Company. McNeill. Daniel. M. Publishers. Symbolic communication and language.G. Eseuri. 6. Martin H. The Face: A Natural History. Chicago. Trad. Nonverbal Communication. Robert.ro (Communication Models for the Study of Mass Communication. Sex Roles: A Journal of Research.H. Stanford. New York: Dell. 109-114. San Diego: Harcourt Brace Jovanovich. New York: Springer-Verlag. (1971). În A. Iaºi: Editura Polirom (L’art d’influencer. [1571] (1984). Trad. Paris. VOA Forum Series. Sociometry. Albert. David. ºi Schwartz. Iaºi: Editura Polirom. 3. Silent Messages.). Role of physical attractiveness in impression formation.H. În J. [2000] (2002). Eye contact: Psychological aspect of communication via mutual gaze. Bucureºti: Editura Minerva (Essais. (1969). Albert ºi Ferris. Social Psychology (133-166). Michener. 271-293. Muchembled. rom. Moynihan. [1971] (1973). Albert ºi Diamond. 265-275. Mauss. Journal de Psychologie Normale et Pathologique. Allan et al. 1. Alex. McQuail. Inc. Garden City. Montagu. Journal of Sociology. Modele ale comunicãrii pentru studiul comunicãrii de masã. Mayo. Primate Ethology: Essays on the Socio-sexual Behavior of Aples and Monkeys (pp. (ed. 8. (1967). (1998). The Pocket Guide to Manwatching (ediþia a III-a). 50-74. Miller. Psihologia socialã a relaþiilor cu celãlalt. (1970). The self-fulfilling prophecy. Boston. (1972). A. Trad. 19. A. M. New York: Harper and Row. (1986). 86. Journal of Consulting Psychology.G. Desmond. Merhabian. O istorie culturalã a gesturilor. NY: Anchor Books. [1994] (2000). Journal of Personality and Social Psychology. [1982] (1986). [1982] (2001). [1971] (1978). Merhabian.). Desmond. [1967] (1991). Merhabian. 74. Psychonomic Science. Pacific Grove: Brooks/Cole Publishing Company. DeLamater ºi S. Albert ºi Wiener. Morris. A.Bibliografie 219 Matsumoto. Robert K. Din antichitate ºi . Arta de a influenþa. Londra: Triad Grafton Books. Les techniques du corps. 34. J. Denis ºi Windhal. Analiza tehnicilor de manipulare. Marcel. 5. Morris (ed. (1980). (1935). A. Calcan). The English Journal. Ordonarea gesturilor: o istorie socialã a sensibilitãþilor sub Vechiul Regim din Franþa. Paris: Armand Colin. (1967). Morris. Il: Aldine-Atherton. 40-43. CA: Stanford University Press. Mss: Little.). Analyse des techniques de manipulation. Shalom H. Mucchielli. 39. Psychology and Communication. Schwartz. ºi Henley. Susan R. Culture and Psychology. 49. rom. Decoding of inconsistent communications. [1994] (1998). David. Michener. Moscovici. Rednic). Andrew H. M. Maria Michelle ºi Schaffer. (2003). 31. Bucureºti: Editura Enciclopedicã (The Naked Ape. Dobrescu). Matsumoto. 306-342). Mehrabian.M. Morrison. Inference of attitudes from nonverbal communication in two channels. Miller. Brown and Co. 1937. 248-252. V. Montaigne. Seting arrangement and conversation. Touching: The Human Significance of the Skin (ediþia a II-a). Mazur. Bârgãoanu ºi P. Bremmer ºi H. Antioch Review. rom. Women’s language: A positive view. 1971. (1996). Gender-role congruence and self-referencing as determinants of advertising effectiveness. [1948] (1968). (1981). Washington DC: US Information Agency. 193-210. Mary G. Unmasking Japan: Myts and Realities about the Emotions of the Japanese. 241243. de. DeLamater. În D. Comparative aspects of communication in New World primates. (1974). Shari S. Trad. John D. rom. 281-289. Bucureºti: Editura Comunicare. Roodenburg (eds). (1985). Seulescu).D. (1996). David R.. Merton. McEdwards. Morton. Maimuþa goalã. Gender and Nonverbal Behavior.

El e cu minciuna. A. 23-9. rom. din secolul al XVI-lea pânã în secolul al XX-lea. Londra: Sheldon Press. Vagabond prin Paris ºi Londra. 11-14. În A. (1995). (1996). 26. [1949] (2002). I. Pacori. Trowbridge. Barbara. Aeterna latinitas.. Bucureºti: Editura Polimark (A Cultural History of Gesture. (1996). Relating Skills. (1983). Manstead ºi M. (1989). (1973). rom. Mental Hospitals (Arhitectural Supplement). ºi Rosen. T. Patterson. Gafiþa). (1995). T. Politique et politesse en France du XVIe au XXe siècle. Cambridge. London: Secker and Warburg. Richard. From Antiquity to the Present Day. Eugen ºi Munteanu Lucia-Gabriela. B. How to Read Others’ Thoughts by Their Gestures. Understanding Emotions. Jacqueline. New York: Springer-Verlag.R. Allan ºi Pease. A. Societatea rafinatã. George. (1998). Facial dominance of West Point cadets as a predictor later military rank. Nierenberg. Trad.220 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura pânã în zilele noastre (pp. Bucureºti: Editura Humanitas (Trad. (1997). Nelson-Jones. Allan ºi Pease. (1996). Wiltshire.S. Felix ºi Pinto. Osmond. Iaºi: Editura Polirom. 883-850. Redwood Books. How to Read a Person Like a Book. S. [2002] (2003). Adrian (coord. (1999). Barbara. I. Cambridge. Richard. Journal of Personality and Social Psychology. rom. Grau. Iaºi: Editura Polirom. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology (pp. Londra: Orion Books Ltd. Miles L. Neacºu. Peirce. UK: Polity Press. Trad. 405-410).-M. World Urbanization Prospects.I. Allan. Voice and Personality. Neculcea). 7% rule. The Power of Dress.). Pease. (1971). Mueller U. 153-165. Peirce. Humphrey. Trad.A. (1957). 469-478. Organizaþia Naþiunilor Unite. Gheorghe. George. Nelson-Jones.W. Cambridge. Bucureºti: Editura Polimark (Body Language. Dan).S. ea vorbeºte-ntruna. 38%. (1999). (1931). 16.H. ºi Calero. Pease. Politicã ºi politeþe în Franþa. Collected Papers. 1984. Bucureºti: Editura R. New York: O. Body language of women and judgements of vulnerability to sexual assault. Function as the basis of psychiatric ward design. Chapman & Hall. Transitions..T. rom. Murray.N. 3. Minneapolis: Semiotics. 7. rom. rom. Orwell. [1933] (1994). Neto. Semnificaþie ºi acþiune (pp. ºi Mazur A. La Stampa. [1897] (1990). Micã enciclopedie a gândirii europene în expresie latinã. Marco. D. Ediþia a XVIII-a. Mass: Harvard University Press. (1984). Paris: Seuil. Trad. Gender stereotypes in portuguese television advertisements. 29 de teste pentru a te cunoaºte. Patterson. (1995). Gestures and words are inseparable.S. Peirce.U. [1998] (2004). Gerald I. Charles S. Londra: Orion Books Ltd. Orwell. De ce bãrbaþii se uitã la meci ºi femeile se uitã în oglindã. Human Relationship Skills (ediþia a II-a): Biddles Ltd. Nonverbal communication. Sussman. (Down and Out in Paris and London. A. (2001). Bucureºti: Editura Academiei R. Bucureºti: Editura Curtea Veche (Why Men Don’t Listen and Women Can’t Read Maps. Herb. J. 46. Mueser. Sex Roles: A Journal of Research. Nistor). D. În C.R. London. [1996] (2002). Pease. You’re only as pretty as you feel: Facial expression as a determinant of physical attractiveness. Pear. (1996). 26 de teste pentru cunoaºterea celuilalt. Marga). . Chiºinãu: Editura Cartier (La Société policée. rom. 74. M. Keith ºi Jenkins. Robert. Szabó). Londra: Blackwell Publishers Ltd. K. Journal of Applied Social Psychology. (1931-1958). 121-140). Transpunere ºi expresivitate scenicã. Hewstone (eds). Trad. I. Oatlrey. 2.). MA: Blackwell Publishers. New York: Pocket Book. Fragmente semiotice. 39. 1617-1626. Murzynski. Iaºi: Editura Polirom. Munteanu. Aprilie. Oestreich. Muchembled. Bucureºti: Editura Curtea Veche (Why Men Lie and Women Cry. Iaºi: Editura Polirom (1984.J. ºi Degelman. Jennifer M. Limbajul trupului. Avacum). 135. E. Adrian (coord. Let’s dump the 55%. Miles L. Trad. Non-Verbal Behavior: A Functional Perspective. Social Forces. Dumitrescu). (1996). [1999] (2001). Henry H. rom. Neculau. 268-331). [1981] (1993). Trad. Charles S. Neculau.

Maria. Paris: Seuil. Cambridge. Iluþ (coord. Dicþionar tematic al Evului Mediu occidental (pp. Rafaeli. Averageness. 239-259). 6. Erik J.). Istoria vieþii private. Mãdãlina. Miruna. Maternal recognition of neonates through olfactory cues. ºi Coats. Leslie A. New York: Basic Books. C. ºi Moore. 67. Feldman. (1981). Roco.H. Marga).-C. (1992). Duby (coord. UK: Cambridge University Press. De l’Europe féodale à la Renaissance. [1905] (1990). M. Evolutionary. 73-80). rom. Rãdan. Cabinet de psihologie 2 (pp. M. Psihologie socialã. exaggeration. ºi McLaughlin. D. Quilliam. 10. Bucureºti: Editura Polirom (Dictionnaire raisonné de l’Occident Médiéval. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. Duby (coord. Iluþ. Pierre. [2003). Tainele limbajului trupului. Citiþi semnalele non-verbale pentru a avea succes la locul de muncã. Farcaº. F. Roºioru ºi G. (eds). Robert S. Bucureºti: Editura Academiei Române. Mihaela. Le Goff ºi J. Quintilianus. (1999). Mcdonaldizarea societãþii. Michael G. De la Renaissance aux Lumières. Charles H. 61-66. Bazele pragmatismului. (1984). Consistency and individual differences in facial attractiveness judgements: An evolutionary perspective. Radu. Facial Attractiveness. (1966). 32-55. Marcus Fabius. Bucureºti: Editura Academiei Române. Bucureºti: Editura Comunicare. (1983). M. George. (1994). Puicã). Psychological Sciences. Charles S. Burducea. De la Europa feudalã la Renaºtere (vol. [1985] (1995). J. and facial attractiveness. Ce este comportamentul asertiv? În V. 18. În C. 180-185). [2000] (2003). Cabinet de psihologie 2 (pp. Paris: Seuil. 206-263). Dicþionar de psihologie. Porter. R. Bucureºti: Editura Humanitas (Trad. Tãnãsescu). Social Psychology. Bucureºti: Editura Economicã. rom. Institutio oratoria.H. V. 157-168). J. 27. În Ph.S. T. James ºi Hopper. Iaºi: Editura Polirom. Cernock. Rogers.D. pp. (1993).Bibliografie 221 Peirce.1. Experimental and Critical Approaches. Alternativa asertivã ºi dezvoltarea personalitãþii omului modern. Trad. Studiu sociolingvistic. 151-154. Enciclopedie de psihosociologie (pp. Paris: Fayard. Ariès ºi G. Thorsons. Avacum). Bucureºti: Editura Albatros. rom. Trad. James A. (2004). 2. Miruna. Tailored Meanings: On the impact of organizational dress. Rãdan. Read the Signals and Find Love. Physiology & Behavior. David I. (1984). Cluj-Napoca: Editura Exe. Piponnier. Wendy S. rom. Trad. Istoria vieþii private. The open and closed mind. În V. Gillian ºi Tremewan. Ceauºu (coord. Uzanþele civilitãþii.. Penton-Voak ºi Perrett. Tanya. Slãvescu). De la Renaºtere la Epoca luminilor (vol. Revel. Petru ºi Matei Liviu. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. 30. 273-274). 229-237. Physiology & Behavior. Philippot. Lucian. Cognitive. Danielle. În S. Chelcea ºi P. [1999] (2002).J. Radu-Geng. Ioan. Prutianu. Westpoint: Ablex Publishing. . Efectul Pygmalion. J.). R. Roman. Cotidianul. Porter. Dabbs. Françoise. rom. 119-244. [1985] (1995). The Academy of Management Review. Caiete sociologice. (2002). Ficþiuni. (1960). 105-110. Ritzer. N. Semnificaþie ºi acþiune (pp. Pietreanu. Susan. Maidenhead: Open University Press. Milton. Social Research. Bucureºti: Editura Polimark (Body Language Secrets. Paul. (1992). Trad. Human skin recognition by olfactory cues. Thousand Oaks: Pine Forge Press. în viaþa socialã ºi în dragoste.). Mesajul transcultural al vocii umane.ro (The McDonaldization of Society. Ana ºi Pratt. Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Breaza ºi M.M. 6-112). 1. Purvis. Vuºcan). 2.). Régnier-Bohler. (eds). În Ph. Rhodes. Ariès ºi G. The Social Context of Nonverbal Behavior. Wealth and Happiness. and Social Perspectives (pp. Trad. Creativitate ºi inteligenþã emoþionalã. Rhodes. 493-495. Peirce. pp.). rom. Salutul în limba românã. 4. 7. Schmitt (eds). 129-131). (2003). (2001). 1. ªtefan ºi Danileþ.. D. Popescu-Neveanu. (1978). Rokeach. În J. (2000). Gillian ºi Zebrowitz. [1997] (2001). The „opener“: Skilled user of facial expression and speech pattern. Ceauºu (coord. Personality and Social Psychology Bulletin.

Lori A. Oelgeschlager.. Lansberg am Lech: Verlag Moderne Industrie. Rosenthal. Nistor). Sabath. (1976). Ediþia a XI-a. Experimenter effects in behavioral research. New Jersey: Prentice Hall. Lesser (ed. Facial Attractiveness. Speech as a personality trait. Limbajul corpului pentru manageri. Bucureºti: Editura Atos. Journal of Marketing. Trad. În G. (1956). The significance of posture in communication systems. Marian). Coding in the evolution of signalling behavior. Lee. Horst H.E. Dane (1979). Saarni. 4. Trends in sex roles in television commercials. Russell. 430-442. 316-331 (retipãrit în J.. Three-year-olds’ difficulty with the apparence-reality distinction: It is real or is it apparent? Developmental Psychology. DiMateo. 547-560. (2004). [1990] (1998). 44. [1979] (1999). Rückle.. Rousseau. [1964] (1972). American Journal of Sociology. 7. nepublicatã). 83. Robert. Rogers. Comunicarea didacticã. Trad. Aesthetic and Literary Perspectives (pp. Rosenthal. R. Jean-Jacques. Marian. 36. many meanings: Nonverbal diversity in Israel. Sensitivity to Nonverbal Communication. Bucureºti: Editura ªtiinþificã (Discours sur l’origine et les foundements de l’inégalité parmi les hommes. New York: Gordon and Breach. Foresman. 892-905. Evolutionary. Rosenthal. Poyatos (ed. Body Language and Social Order. Teacher Expectations and Student Intellectual Development. Emotion work. Rinehart and Winston. Istoria ºtiinþelor în România. Teacher expectations and their effect upon children. Edward. (1927). Robert. M. (2002). Human facial expressions as adaptations: Evolutionary Questions in facial expression research. Roºca. 27. (2001). Judith H. Paris: Gallimard. Rubenstein. (1979). 260. pp. Sapp. Robin. (1972). Advances in Nonverbal Communication: Sociocultural. F. (1973). Thomas A. Santana. New York: Holt. Bucureºti: Editura Meridiane (La raison des gestes dans l’Occident médiéval. R. Schmidt. În G. Glenview. Expresivitate ºi stil. Judith A. Nonverbal Communication: Notes on the Visual Perception of Human Relations. (1976). (1992). The Development of Emotional Competence. New York: Irvington. Bucureºti: Editura Vremea. Rosenthal. Hall.).). 213-233). Psychology and educational practice. (1979). Carolyn. Ruesch.S. Karen L. Langlois. (2002). Discurs asupra originii ºi fundamentelor inegalitãþii dintre oameni. Gun and Hain. Trad. 551-575. Scheflen. Journal of Sociology.222 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Rosenthal. (1979). D. Weldon. Pygmalion in the Classroom. [1754] (1958). Albert E. How Behavior Means. Yearbook of Physical Anthropology. Peter ºi Archer. eds. Jurgen ºi Kees. Raþiunea gesturilor în Occidentul medieval. Antoniu). Robert ºi Jacobson. (1983). feeling rules and social structure. Behavioral Science. rom. Scheflen. În F. L. and Social Perspectives (pp. Ill: Scott. Rhodes ºi Leslie A. Albert E. Clinical. Sebeok. (1962). Schmitt. Jean-Claude. op. Leonnore. Jeffrey F. The PONS Test. Sãucan. (1999). ºi Cohn. Sapir. Ribeiro de. Zebrowitz (eds). Hutchenson. Bucureºti: Editura Academiei R. 79-84. 3-24. Berkeley: University of California Press. 43. Scheflen. Adam J. Universitatea Bucureºti (lucrare de masterat. Schneider. Rosenthal. cit. Westpoint: Ablex Publishing. Cognitive. (1992). [1966] (1976). Pygmalion in the classroom: Teacher expectation and pupils’ intellectual development. Ann Marie. Philadelphia: John Benjamins. 520-522. România. rom. Codul bunelor maniere în afaceri. Schneller. Hochschild. L. Human olfactory communication. S. 225-245). Bucureºti: Editura Tehnicã (Körpersprache für Manager. ºi Roggman. Comunicarea nonverbalã. Nature. Russell. S. Russell. Robert.J. The Managed Heart. D. Sharon. (2000). ºi Muir. Kenneth ºi Schneider.). Many gestures. . Laver ºi S. M. Albert E. Skill in Nonverbal Communication. 1-33). Berkeley: University California Press. (1968). Hochschild. New York: Guilford.. New York: Appleton-CenturyCrofts. K. (2000). Robert ºi Jacobson. Robert (ed. Baltimore.. Psychiatry. Maria Olga Dias. What makes a face attractive and why: The role of averageness in defining facial beauty. Doina-ªtefana. Alexandru ºi Bejat. (1971). Maryland: Johns Hopkins University Press. 32. rom.

William H. 27(1). William. Mãrculescu). Despre aventurã. În F. Teatru (pp. (1969). Thébert.Bibliografie 223 Sebeok. Sociologie generalã. Roodenburg (eds). Bucureºti: Editura Humanitas (Signs: An Introduction to Semiotics. 82-120). Iluþ. Useful information for face perception is described with FACS. ªtefãnescu. Trad. Shakespeare. (eds). personaje ºi personalitãþi sociale. 4. New York: Harper. Secord. [1985] (1994). Chicago: University of Chicago Press. Constantinescu (coord. Georg.monster. Viaþa privatã ºi arhitectura locuinþei în Africa romanã. (1940). ramuri. Duþescu). Stahl. Stanton. Carole ºi Zytowski. O istorie culturalã a gesturilor.P. Georg. (1980). I. Constantinescu ºi R. Kenichi. UK: Polity Press. Simmel. 43-55. 135-136). Gesammelte Essays. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. J. T. New York: The Free Press. În N. Paris: Seuil. Klinkhardt. Amsterdam: John Benjamins. Stoenescu). Trad. M. I. În Ph. Introduction to the Sciences of Sociology. Înþelepciunea formelor. 2. N. Simmel. Avacum). În J. Synnott. Bucureºti: Editura ªtiinþã ºi Tehnicã SA (Communication. Samuel R. Nicki. Bucureºti: Editura Meridiane. (1908). Septimiu. rom. 23. ºi Tucker. De la Imperiul roman la anul o mie (vol. rom. vocal and lexical cues on judgements of counseler qualities. ºi Dye. Istoria vieþii private. Semnele: O introducere în semioticã. mirrors and masks – Part I: A sociology of beauty and the face. Status-uri. Social Psychology. Joaneath. (1976). (1964). Cultura filozoficã.com/artcles/body. (1959). Sociometry. rom. De l’Empire romain à l’an mil. Comunicarea în procesul muncii. (1965). Enciclopedie de psihosociologie (pp. 247-260. Personal Space. Simmel. / Body language. Sheldon. Allan. Sociology of the senses: visual interaction.D. Stanton. Sommer. Poyatos (ed. Cãlinescu). Londra: Macmillan Press Ltd. 27. În W. The Varieties of Temperament. 5. În R. rom. Spicer. ºi Backman. Stãnculescu. (2003). Aniescu. M. ºi Stevens. rom. rom. Sheldon. Trad. Marcel. New York: Prentice Hall. Stanley S. Shakespeare. (1964). Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. Park ºi E. Sommer. 389-393. C. J. [1911](1998). rom. 443-446. Georg. Chelcea ºi P. Cotul în perioada Renaºterii. . Herdan). Cambridge. Slama-Cazacu. (1992) The interaction of visual and verbal features in human communication. Leipzig: Duncker & Humblot. William. 607-636. În M. S. Antoniu ºi Cleopatra.). Bucureºti: Editura Meridiane (Sagesse et délire des formes. Journal of Counseling Psychology.W.B. [1967] (1983). Journal of Counseling Psychology. sexe ºi criza modernului.). Trad. Bucureºti: Editura Albatros (Trad. Kimihiro ºi Naitoh. Sendrail. Sociologie. William H. Donald G. Al. 23-36). Stevens. Anthony. (2003). Robert. Thiederman. 1214-1389). Shakespeare. Streeck. S. Stoian ºi M. (1995). From Antiquity to the Present Day. Thomas A. Yvon. W. Advances in Nonverbal Communication. (1989). Duby (coord. roluri. 22. 40. Henri H. (1921). Burgess (eds). Truth and Goodness. În S. New York: Harper. 4.. Elena ºi Chelcea. Impact of visual. Tatiana.E. Iconografia artei bizantine ºi a picturii feudale româneºti. Stockwell. [1991] (2000). P.L. Toronto: University of Toronto Press. rom. http://equalopportunity. Bucureºti: Editura Humanitas (Philosophische Kultur. ºi Knapp. (1973). orientãri (pp. Comunicarea nonverbalã. Richard al III-lea. Empatia. Internet. Strahan. Din antichitate ºi pânã în zilele noastre (pp. The British Journal of Sociology. Bucureºti: Editura pentru Literaturã Universalã (Trad. Stanley S. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. 121-132). Suzuki. [1994] (2002). Carl W. Journal of Nonverbal Behavior. Trad. Robert. Popescu-Marian). Vianu). Ariès ºi G. (1964). Effects of counseler touch on counseling outcomes. (1942). ºi Machotka. New York: McGraw-Hill Book Company. Bucureºti: Editura Polimark (A Cultural History of Gesture. Leipzig: W. Trad. Comunicarea (pp. (1974). Probleme.). Messages of Body. D. Bucureºti: Editura Economicã. 11-118). Bremmer ºi H. Paul F. The Varieties of Human Physique: An Introduction to Constitution Psychology. pp. Paris: Librairie Hachette. Spigel. T. Studies in personal space. (1964).

Jane. (1981). Expresivitatea ideilor (pp. rom. William. (2003). Wald. O. Helmick J. [1994] (2004). Ltd. John M. The Reno Gazette-Journal (www. (1986). Nicolae. 237-252.W. Economy and Society. rom. New York: Holt Rinehart and Winston. A Language within Language: Immediacy. Interpersonal communication. Don D. Obiceiuri. Sisteme de comunicare umanã (pp. 27. W.). Warwick. (1969). E. Interpersonal Communication. Wald. 233-241. ºi Hiles Howard. fr. 199-221). M. 3. Journal of Advertising. N. Albert. A. Totowa. Thomas W. Une logique de la communication. The comparison of vocal communication in animals and man. Wilkins.P. 56-97. Past and Present. The Hague: Mouton.224 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Thompson. Bucureºti: Editura Humanitas (Soniecika. ºi Courtney. Bucureºti: Cartea Româneascã. Watson. New York: W. (1848). Arthur. Texte alese (pp. Todoran. Sarah ºi Jensen. Wald. Bucureºti: Editura Trei (Sociobiology. [1921] (1968). Time. În Comunicarea în câmpul social. Zeidel. Helmick J. (2002). Trad. Zunin. The Journal of Social Psychology. rom. Londra. Inc. Vaschide.W. Wiener. Cambridge: The Belknap of Harvard University Press. Soniecika. Weitz. În M. Wiemann. ºi Mehrabian. Morche). 3. rom. G. S. Rivière. 4-17. (2000). Alice E. J. Trad. Edward O. ºi Jackson. ºi Smith. [1988] (1989). Female role portrayals in advertising and communication effectiveness: a review. 27-48).). Bucureºti: Editura Tritonic. Patti A. [1967] (1997). Sing language in its social context. Norton & Company. New York: W. Sociobiologia. L. Nonverbal communication: Readings with commentary. George I. (1980). Limbajul gesturilor. S.A. 5. Inc. Lucia. Robert. În umbra omului. (1909). Antichitatea romanã. Henri. Whitehead. Paul. Contact: The First Four Minutes. 38. Wald. Norton & Company. În R. Moscova: Slovo. Watzlawick. Focºeneanu). Proxemic Behavior: A Cross-cultural Study. [1967] (1972). Thorpe. Meanings of counseler nonverbal gestures: fixed or interpretive? Journal of Counseling Psychology. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. (1968). ºi Zunin. Max. (1970). Cambridge: Cambridge University Press. Hinde (ed.M. Introduction to Social Psychology (pp. Trad. Annual Review of Anthropology. În L. (1909). Journal of Experimental Research in Personality. NJ: Bedminister. Paris: Éditions du Seuil (Pragmatics of Human Communication. Watzlawick. În H.pattiwood. [1971] (1985). Pentru o axiomaticã a comunicãrii. Washabaugh. Trad. Paris: M. Wilson. ºi Jackson. Uliþkaia. New York: Oxford University Press. Beavin. Paul. Trad. Russo). 447-452. ºi Mehrabian. Bucureºti: Editura Leon Alcalay. Oxford. The use of hand gestures and smiles in the inaugural addresses of presidents of the United States. 128-65). (1985). Winch. UK: Blackwell Ltd. Eden. Hewstone et al. 670-672. Young. The ability to communicate and infer pozitive and negative attitudes facially and vocally. work-discipline. Whipple. New York: Ballantine Books. (ed. Ludmila. . 142(5). New York: Oxford University Press. A. (1965). 87-106). Nonverbal Communication (pp. Selected studies in marriage and family. Bucureºti: Editura Meridiane (In the Shadow of Man. (1972). Bãlan). Beavin. 27-36). Essai sur le psychologie de la main.F. Ulrich). Random House Inc. (1974). Dimitrie. Trenholm. Stephanie H.H. V. Londra: William Collins Sons & Co. Analysing the face of a president. Iaºi: Laboratorul „Psihologia câmpului social“ (Pragmatics of Human Communication. organizarea societãþii.). Delton W. New York: Appleton-CenturyCrofts. Nasology: Or Hints Towards a Classification of Noses. (1968).S. (ed. Van Lawick-Goodall. (1972). (1973). Wood. 14. L. Psihologia reclamei.net). [1975] (2003). Don D. Mâna ºi gestul. [1935] (2004). 10. Weber. and industrial capitalism. dupã versiunea francezã B.

114-116. 210 Asch. M. 207 Argyle. Leonard. Herbert. 208. 198. 139 Boss. 209. 114. Philippe. Gordon W. 95. K.. R... 53. 179-180. 32. 222 Ballon. 175. 215 Birkenbihl.L. 165. 194. 53. S. 208 Baxter. 85. 208 Berscheid. 64. 209 Bugental.. M. 218 Barnhouse. 135. 64 Bejat. 98-99. 22.A. 41-44.. 208 Bergès. 35-37. Jan. 134. Terri D. 212 Blake. N.. 211. John. 139. J. 209 Blumer. 29. 43. 207 Apatow. Petre. 16-18. 209 . 208 Barker. 65-66.. Peter L. 174 Bruner. D. 209 Bull.... 208 Bernieri.. 150. 214 Brody. 208 Bernard. 221 Berger. 192. 208 Ariès. 22. 111. Ray L. 117. 34.. 209 Abric. S. 150.. 122-123. D. 49. 170.Indice de autori Ablom. 24 Bavelas. 137-143. 182-183... 50. Gerard J.. J. Marc.. 34-35. 43-44. 172.. David. 172. Michael. 34. 180. James E. 38. 43. 30. 19.. A. Clément. 111 Brault. 62 Albert. 214 Bonifacio. 121 Allgeier.R. F. Maria... 218.J. Irvin. 35. N. John.. 71. 206. 190. 208. J.. 160. 183. M. 155-157. 64. 145. Phillip. 160. 208. S.R. Marian. 104..E. 37. 103. 118-119. 218 Blin. Richard.. R. 197. 197. 211 Bickman... 164 Bochenski. 179. 80-81. 160161. 221 Ardey.. 34 Argintescu. 222 Brislin. 209 Bulwer. 99 Axtell. 209 Bogardus...E. D. 207 Altman. 218 Beauvois. 33. 207. Diane S. 33. Michael. 208 Barnouw. 208 Berry. Rogers E. 43 Bogucka. 64. 22. 167. Ronald B.B. 209 Blacking. 207-208 Berry. 181. 101. 111. L.. 50. 209 Boileau-Despréaux. 82-86. Joseph-Maria. Erik. 209 Bremmer. 209 Borden. 223 Beekman. Jean-Claude. 152-154. R. Ellen... Emory S. Solomon E. 19.. 16..S. 89. 49. 46. 209 Buller. 22. 83 Bonacich. G. 107. 81. 68-70. 207 Allport. 19. 61. 119 Archer. 164. 185. 207 Ahrens. 19. 24-25. 37-39. 185. 169-170. 137. 163. 76-80. 158. 62... 208 Backman. L. 174 Banerjee. 134. 207. 107. 171.. Marian. 211 Bârgãoanu. 134. Vera F. Helmick J. 224 Aleixandre. Peter E. Carl W. 74. 92. 209 Brooke.. 105. 196. 207 Anghel. 32. 209 Bucã. 208 Birdwhistell. 219. J. 12. 70. Jean-Léon. Alina. 64. 209 Birkenbihl. 208 Auliffe. 129.. Giovanni. 209 Buck. 119-120. Robert. 18-19. 63.R. 71 Bouts. 186. John W. 207 Adler. 221. 171 Beavin. 61. Paul. Vincente.

220 Ferris. 213 Eysenck. Susan R. 74. Robert S.T. 217. Shari S. 211-212. Nicole Y. 63. Jeffrey F.. 207-208 Calero. Peter. M. 46. 102.. 22. Erik J. 64.A.. 211 Donald.. Julius. 216 Clay-Warner. 212 Fârte. 211 Dulek.. 131-132. 214 Casella. 126. 223 Cook. 160. Marc-Alain.. A. 208 Debicki. Mãdãlina.. 146. 50. 60.C. 111 Corbin. 160. J. 131. 210 Dabbs. Paul. 90.D.. 211 Figeac. 207. 169.... 154. 150. 211 Dean. 16. 112 Chen.. 59-60. 219 Cantril. 37-39. Jacques. 210 Davis. 62 Degelman.. 216 Dance. 130.D. 220 Darwin... 167 Eisenberg. Michelle. 210 Cowley. 211 Diamond. 211 Dipboye. Paul. 38-39. 220 Dahnke. 210 Chevalier. Franck E. A. Jean-François. 19-21. 137. 71. 88 Cunningham. B. 86 Fantz..L. L. Virgil. Philip G. 211 Descamps. 211 Dye. 157.. 34-36. 38. 212 Exline.L. 28 Chelcea. 222 Eakins. S. 194. 221 Coman. 112 Chelcea.. 172. 165 Fitzgerald. 102. 215 Coats. 150. 205-206. Th. 118. H.. Joseph A. Felix. 13.M. R. 62-64. 218 Dinu. Gordon L. 180. 211 Ekman. 64. Charles. 65. 18-19. 23-24. 209 Byrne. Jacek. 135 Dovidio.. 208 Davies..X. John D. 64. 24.. 127. 14. 211 Dooley. Merilin.T. 81. 100. 184. Judee K. Irinäus. 120. 14. Claudiu. 39. 19.. 211. Jean-Henri. 211 Dion. 210 Cialdini.. 58.. Jody. 220. 109. 19. 99. Janet. Jason D. 61.. 162. Hazden. 165. 162. 157. 215 Ellsworth. 210 Chase. 208 Cooper.F. J.. 211 Davis. S. 209 Chartier.J.G. 145. 211 Eibl-Eibesfeldt.. 94. 209 Burleson. 155. 14. M. 16. Allan. P. 53. Daniel F. 211 Dungaciu. Charles R. 211 DeVito.. 130-135. Flora. Ernst. 22. 80. T. 211 Efron. Graham. 63 Carter. 213 Cash. 137. 187-188. 35. Miron. 211 Dunn. 209 Cassirer. 210 Clatterbuck. D. 21. 71.. 89. 118. David. 70.J. 64. 129. 209 Cernoch. 25-26. 211-212 Duby.V. John. B. 217. 119 Eskritt.E. 222 Doob. 87. 42. 63 . Mihai. 181.. 19. 90. 218 DePaulo. 211 Décarie. 174. 218 Dasen. Pierre R. 74. 213 Fiske. 210 Corraze. R.. 212 Fast. Karen K. 219 DeLamater. 212 Ellyson. 108. Henry H. 65. 218 Fielder. 70. 46.. 164. Robert B.W. 223 Duke. 103. 211 Feher. 100. B. 211 Eakins. 19. 118 Dittmann. 67-68... 65-66... 211 Deutsch. 62 Farr. 210 Danileþ. 49. Geln W. John F.. 212 Ellis. 66. 16. Georges. 218 Dollard. 109 Fiske. 18. 211-212 Enãtescu. 24-25. 68-69. 92... Sandra. 33. 118.S. 220 Cohn. J.L. Phoebe.. B. Gheorghe-Ilie. Roger. 22.226 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Burgoon. 207 Carpenter.. 156. 49.. 147. 210-211.R.A.. 60-61.. 50 Favre. 19.R. R. 196.. Michael. 139 Constantinescu. 70 Feldman.. T.. 90.. 67-68.. 160. 213 Fabre. Jean. Jr. 181-183.F. 197. Hans J. 212 Erasmus. 197. G. 211 Dobrescu. C. 87. Peter J. 134. 53. R.. S. 210.. 22. Alain. James M. 164. 65. 210. J. 192. G. 176. 32.L. S. Hadley. 166.. 152-154. 81. 80-81. 165.. R. 118. Robert M.. Donn. 28. 212 Eysenck. 210 Conaway. 34. 213 Fabes.. 153. 43-44.W. 87-88.. 138. W. R.

210. J. G. 26. Robert-Vincent.F... G.. 33. J. Dietrich.. 215 Iluþ.C. 89-92. 221 Johnson.Indice de autori 227 Flügel. 73.. 70.. David J. 71-73. Don D. J. 19. 108 Jennings. Claire. B. 215.S. 31. H. 82. 111 Hollman. 213 Gillespie. 212 Funk. Stephanie J. 223 Hiles. 216 Kaczorowski.. 222 Knight. 19. 214. 37. 216.. John. Mark L. 216 Kees. 71. 32. Stanley E. 36. 70... 216 Katz. 61-62. 22. 219 Graur. Adriana. 95. 35.. R. Antony. 65.G. 217. F. 216 Keating. 171 Jourard. 121. 11. 33 Gimbin. Kahlil. 215. 98 Gallois. 213 Gershuny. 216 Katz.A. 176. Charles H. A. 59-60.. Ph. 168. 80. 215. 190. 214 Hall.. 65. 22. Al. 193. A. 64. 215 Jones. 216 Kleinfeld. 215 Hooff. 119 Hofstede. Sandy. Howard.E. 165. 223 Hill. 53. 22-23.M. 49. 209-213. 217 Knapp.M. 98. 167. 166. 31-32.. 222 Harlaw.. 86. 214 Hecht..... 68. Adam. 215 Izard. 22.. 182-183. 216 Joule. Andre. Ernst.M. P.. 74. 218. 214 Hess. 213 Gelinas-Chebat... Edward H. 213 Grove. 182-183..H. 216 Jones.. 197. Henri. 159-161. 65.. 141. 214 Hearn. 13. 213 Graham. 216 Kendon.. Petru. 36-37. 29 Galenus. Saundra.. J. 213. 215 Gainotti. 41. 14. 214-215. 50.. Otto. 213 Givens. 212 Flynn. 24. 129. 37. 65 Iliescu. Johan.K. 192. 172. 213 Goffman. N. C. Stephen. Arthur. 22. Max S. 210. 215 Hung. 214 Harley. 216 Kleinke. Erving. 213 Friesen. 223 Johns.. 14.S. 197. Oscar. 214 Guþu. 24. Debora L..H. 172-173. 166. 214 Henley. 55.. R. 32.A. 214 Haddon. 34-36. 217 Hediger. R. 215 Jackson. 111. 81 Guthre. 222 Imai. 214. Judith A.. 216 Hastie. Edward T. 71.K. 30. 130. 48.. U. 174 Hutchenson. 212 Frank. Lilian O. 220 Huizinga. 174 Geidt. 129.. 180. Wallace V. 213 Goldman-Eisler. Carl Gustav. 33.. 216 .R.A. Jonathan. N. 153. C. C. 135. 41-42. 217-218. 183. 210 Gibran.. 183. 215 Hollander. 70. 223 Jeanberné. 218 Grünewald. 165. 216 Kaiser. 45-48. 169. 48. 213 Giddens. Jean C. 214 Guittet..W.. Gary. 94. Nicky. 150-152. 215 Jolly. 215 Hewstone.. 215 Jutard. 195. 174. Stephen L. L. 35. 111. R.M.. 18. 22. Mary B. 22..P. 165 Hayes. 216 Klineberg. 214 Harrison.. 215. 212. Miles. Peter.. 184. 211. 211 Grusky. 215 Hummels. Sidney M.M. 32.... 54. George M. 33. 186. Bernard. 212-213 Franzoi. 214 Harms. 100. Susan B. Gheorghe. 54. 183. A...L. 220. 212 Focillon. 39. 19. 214 Hadar. Gordon H. 67. 169. 52. 115-117. 218 Heron. 57. 37. van. David B. Marvin. Doug. P.. Dair L. 129. G. Alain. 82. H. Janusz. 222 Harris. F. 19. 215 Jung. 213 Gottman. 119. 223 Hipocrat.. 58. Theodore G... 220. C. 133-135.. E.. 24. 214. 68.F. 215 Hopper. Guido. 216 Kirch. J. 104. 213 Grau. 213. 214 Harper. S. 172. 222 Hinde. 221 Kellerman.. 133. Cathryn. 45. C. 213 Gheerbrant. 215 Ikeda. 73. 222 Hybels... 32. 214 Hewes. 22-23. 213 Jensen. G. 150-151. 180. 214 Hall.. 176. 55. Weldon. 71.

221 Murray. 161 Laver. J. Martin H. 78.. 218 Mauss. R. 217 Laird..A. 144-145. 14. 87. Gilson. Jacques. 223 Major. 20. 218 Laroche. Vasile D... Gerald I. 81.. 217.. C. 218 Montagu. André..R. 220 Manusov... 217 La France. 64. 80. 77. 93. C. 34. 138.. 68. 167. J. 22. 217 Little. T. 164. 217 Levine. 24. 218 Montaigne. 81. 75.. 129. Jacqueline. 53. 100-101 Kroeber. 219 Musselman. 165. 53 Moore. 216-217. 183.. 179. 182. 218. 217 Oestreich. Ivan P. 217-218 Lodge. 217. 214 Orwell. 106. V. 34. 152-153. 219 Morrison... 32. 219 Mueller.-C. 77. 33 Lefkowitz.D..L.H. 217 Luckman. 216 Machotka. 208 Lundgren. 98 Pear. 219 Osmond. 121. 218 Massey. 122. Aurelia. 38 Patterson. 65 Kramer.. 218 Leroi-Gourhan. 91-92. H. Herb. Marcel. 221 Leffler.. 219 Muchembled. 219 Nicolaides. 69 Orrell. 118. 130. 53.. 112 Michener. K. 118 Page. 71. F. 171. 72. 35. 207. 218 Mehrabian. 218 Mayo. 220 Pavlov. 198. Vladimir. 77. Mark. 217 Langlois. 223-224 Mew. 139. 115.228 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Kobayashi. 219 Neculau. A. 48. Albert. 212. 216 Lancelot.. 220 Peirce. 220 Pease. 218 Marinescu.. 218 Matarazzo.. J. 174. David. 218 Malandro. 218 Malim. 104. 110. 115. 37. 219 Mueser. 218 Miller. 45 Lewis. 57. 87. 182. de. 13. Denis. Ernest. Andrew H. 201. 174 Moynihan.. 74.. 31. 218 Manstead. 221 Langmeyer. Kurt. 217 Naitoh. 179. 115. M. 182. 221 Le Goff.. 50. 67. 220 Pietreanu. P. N.. 160-161. N. Daniel. Liviu. Douglas S. 219 Nowicki.. 213. 31. K. K. 87 Nierenberg. 145. 35. E. 75-76. L. Humphrey. Alex.D. Gale P. Thomas. 57. 219 Orban.. 21. A. 216 Lewkovitch. 146. 219 Mucchielli. 220 Matsumoto. 74-75. 217-218 Mazur. 164. 50. Tony. 71. 217 Levi.. 157 Mârza. J. A... 114.. 119. Miles L. Antony S. John. 82-83... S.. Maria. 63 Larson. David C. 217 Lewin. Adrian. 218 McQuail.D. Judith H.A. 180. 14. 18. L. Robert.. Gheorghe. J. Charles S.. 82-83. 216 Krauss. A. Alain. 220 Le Magnen. 87... 29 Kretschmer.. 80. 89. J. 22. Sue.N. 219 Ostrove. 76-77.G.. 218-219 McLaughlin. 217 La Barre. T. 118. 218 Miller. 34.. 34. 32. John.R. D. 109 Lips. 214 Philippot. 221 McNeill. 139. Daniel. R.J. 55-56. 174 Paolucci. V.L. 88 Lee. 65. Desmond. 142-143. 219 Muir. D. 217. 55.S. 45. 219 Mouton. D.. 64. 19... 160. 167. 94 Patterson. Ann. 218 Marinescu. U. 135-136. Charles U. Robert.. Maurice. Kenichi. 78. 69. 90. 32. George.. Iulius E.K. 32. 87. 74. 53. 220 Pease. 68. M. 218 Mowen.. R. B. Aurelia. Barbara.. M. 27-29. 222 Neacºu. 48.. 174. 220 Peyrot. 220 . 65. 221 Morris.. 219 Murzynski. David. Jacques.. Pierre.T. 216 Largey. 26.. 89. 219 Monteiro. 172... 157. J. 164. 81. N.. 22. A. 37 Matei. W.. 217 Landy.

98. 222 Strahan. Adam J. Joaneath. J. M. W.J. F. 223 Thorpe. 222 . 222 Synnott. 53. T. 23. 50 Stevens. Carole. 181 Régnier-Bohler. 220 Radu. 66. ªtefan.. 99 Tomkins. 221 Saine. Wilhelm. 157 Revel. P. 222 Snodgrass. 99 Simmel. Jean-Claude.. 221 Sãucan. 223 Squier. 147-150. 223 Thompson. 221 Roco. Vincent. 170. 119. 212 Tremewan. S. 217 Sigaud. 221 Ruesch..Indice de autori 229 Pimentel. 174 Russell. Bernard. R.. 215 Steinzor. 65 Tucker.. 221 Schäfer. 19. 27.. William.. 129. Alexandru. 209 Poyatos. Paul F. 106. J.. 19. 94. 183. 171. 212-213. William H. Jean-Jacques. 211. 138. 222 Pratt. 221 Sapp.P.P.. Anthony..A. Albert E. 222 Schneller. W. 218 Sebeok. 212 Ritter.. 217 Ritzer. Robert.. 158. 221 Schmidt... M. Gillian. Nicki. J. 221 Prutianu. P. R.. 30. Ronald E. George. 222 ªtefãnescu. 222 Stappers.. 221 Rousseau. Georg. 94. 223 Tsuji. D. 152. 222 Sorokin. Horst H. James A. Doina-ªtefan. 221 Schmitt. 221 Rozelle. 163. 22. 174 Poortinga. 134. Yvon. Sarah. 222 Spigel.B. 222 Tagiuri. Dias Ribeiro de.J. 222 Shakespeare. S.. 53.. Michael G.. 57-58 Reggio. 85. 211. 138. 211 Piponnier. 16. 221 Trenholm.. 222 Shephard... 219 Rosenthal. Henri H.B. J. Richard M. 61.. 17. 220 Quintilianus. Kimihiro.. Ann Merie.H. P. 223 Tissot. 196-198.. Stanley S.E. Susan. Pitirim.. Karen L.. 88.. 35. 220.. F. 34. 129. 170.. 90.. 119. 52. Wallace H. 37 Samter. Ian. 21. 208 Popescu-Neveanu. 166.D. Tanya.. 220 Rhodes. 65. 165. 217. 222 Sabath. 202.. 35. 156. 182.J. Tatiana. 220 Quilliam. 22. D. Roger. A. 217 Riggio. 63. Gian-Battista. 117. 81. 26. 61 Schaffer. 39.. 105 Porter. 208 Thébert. 208. 30. 180. 223 Sinaiko. 169.E. Mihaela... Ana.M. Yype H. 222 Sussman. Robert.. 220 Purvis. 22. 30. 221 Rieser-Danner.. 220. 183. Samuel R. 165.. 45 Spicer. 219 Scheflen. 222 Sheldon. 57-58. I. R. 164. 220 Porta.. 219 Suzuki. 45. 112. 165 Sommer. Ioan. 220 Reichline. Marcel.. 190-194. 87. 222 Stewart. Lori A. Antonio Filipe.. Françoise. 213 Rimé. 223 Stanton. 80. 118. John H. George. 101-103. L. S. 221 Rosen. 197. 222 Secord. 210 Sigall. Thomas A. Ronald E. H.. 220 Rafaeli. 29. 112. 216 Sendrail. 118-119.. 214. Marshall H. Jacques. 223 Thiederman. 118 Stockwell. 202. Oriel.S. 210. W. 221 Rodman. Shalom H... 19. Edward. 165. S... 221 Roºca. 21. Fernando. 24. 22. 209 Tattersall.. 222 Schwartz. 207-208.H.. L. 54. 221 Sapir. 114-116. Bernard. David R.. 169. 112 Stahl. 222 Sullivan. E. 209 Santana. 181. 221 Rückle. 220 Pittam. 153-154. 221 Ruscello. 97. 111-112. 115. 207 Roggman. 139. 222 Segall.. 101-102. 214 Slama-Cazacu. 28 Thayer. 211 Rubenstein.J.M. 176-177. Jürgen.

22. 223 Wiener... 208. 223 Whorf. 35. John M. Lucia. 65 Wilkins. M. 92. 118. L. 102 Wolff. 37 Wiggers. William. Gill W. 224 Zunin. David R. 48. L. J. 215 Weber. Donald G. 93. H. 15-16. 64. L. 224 Zytowski. 33-34. 221. 4344. C.. 48. 208 Zeidel. A. 104. 223 Wiens. 18-19. 16. 150.. Smith. Max. 218 Winthrop. Nicolae. 180. 209. 217 Wald. A. Delton W. Benjamin L. 224 Zunin. 24-25. 213 Vaschide.F. 81. Sven. Leslie A.. 223 Windahl.. 222 Yebrowitz McArthur. 90. 18. 37-39. 89.. 224 Zebrowitz. 174-175. S. 211 Warwick. 223 Walster.. 223 Wernicke.. 70.. 122-123. 223 Vaughn..S. 223 Watzlawick. 223 Washabaugh.230 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Uhtomski.. Patti A. 16 Uliþkaia. 109. W. 135. 17.. 61-62. Elaine H. Paul.. 223 Unruh. 176. 210 Young. 138. 223 Wilson. George I. M. 49. Henri. L. 223 Watson.. L. Eden.. 84. 223 Weaver.N. 13... 48. 45 Wiemann. 51. 218... 223 Woodall. Chenghuan. 31 Whitehead.. 223 Wald.S. 86. 172. Richard II. 157 Wood. 211. 202. 117. 30. 222 .. 216.. 129. A.. 209 Wu. Ludmila. Edward O.

30. 14. 29-30. 39 Distanþa – criticã. 92 – policronã. 45 . 14 – teoreticã. 32 – verbale. 55 Disfuncþiile comunicãrii nonverbale. 118 Atracþia. 92 – slab contextualã. 123-124 Clasa ºcolarã. 134 Alter-adaptorii. 46 – de atac. 188. 18 Caracteristicile vocii. 181-204 – emoþionalã. 70-80. 53 Cultura – de contact. 138-146 Deodorizarea. 37. 163-164 Decodificarea mesajelor. 25. 14.Indice de subiecte Adaptorii. 38 Codurile. 163 Codificarea. 33. 78-80 Axiomele comunicãrii – nonverbale. 25 – intrapersonalã. 124-126 Direcþia privirii. 11. 24. 37. 33 Bunele maniere. 146-148 Chiromanþia. 35 – suportiv. 18 – artefactuale. 170 – cutanat. 15-16. 45 – înalt contextualã. 77 Canal de comunicare. 28. 22-26. 186 – socialã. 180-181. 31. 115 Ameslan. 166 Comunicarea. 19. 18. 18. 68. 36. 15. 31 Artefacte. 91-94 Culorile. 35 – de executare. 35 – spaþio-temporale. 65 Auto-adaptorii. 45 – de noncontact. 117 Aspectul fizic. 80-86 – verbalã. 199 Cronemica. 14 – mediu contextualã. 180-181 Comportamentul – nonverbal. 30 – olfactivã. 86-90 – vocalã. 49 AUs. 37 Atractivitatea feþei. 25 – interpersonalã. 90 Dermatoglifia. 25 – nonverbalã. 169 Cochetãria. 81 Capul. 13-14 – chimicã. 32 Contactul – vizual. 148 Asimetria feþei. 114 Autoatingerile. 68 Decenþa. 18. 52-58 Asimbolic. 18. 36. 15 – diadicã. 30. 28 Cuplul marital. 35 – mediatoare. 45 – de apropiere. 31. 35 Competenþa – de comunicare nonverbalã. 38 Degetele. 171. 14 – monocronã. 33 – nonvocalã. 14.

106-107 – neotenicã. 140 – lubrifiante. 83 Intonaþia. 107 – normalã. 41 – socialã. 130-132 – artificiale. 130 – referenþiale. 173 – de ghidaj. 38 – sublinierea. 50 – apropiatã. 74 – expresive. 50 . 67 Efectul – Pygmalion. 136 Gura. 77-78 Kinezica. 137 – insultãtoare. 130 – iconice. 104. 110-111 Frumuseþea fizicã. 46-47 – personalã. 57 – specifice corporaþiilor. 153 FACS. 46-47 – apropiatã. 67 Dresul vocii. 135 – obscene. 138 – instinctive. 118 – drãgãlaºã. 90 Ilustratorii. 82 Îmbrãcãmintea. 137 – auto-intime. 58. 45-47 – apropiatã. 118 – lombrozianã. 20. 130 Expresia emoþiilor. 41 – pre. 46-47 – îndepãrtatã. 52 Îmbrãþiºãrile. 47 Dominanþã vizualã. 136-137 – de despãrþire. 57 – menite sã comunice. 41-43 – micro. 42 Kinemele. 77 – schematice. 46-47 – îndepãrtatã. 132-133 Inteligenþã emoþionalã. 143-144. 181 Intensitatea vocii. 113 – staticã. 111-121 – de copil. 65 Faþa. 162-163 Frenologia. 38 – substituirea. 38-39. 65 Feromonii. 44 Kinomorfemele. 46. 46-47 – publicã. 19-21. 65 – schematicã. 38 Funcþiile privirii. 104-110 Flirtul. 116 Hainele – cu autoritate. 80 – codificate. 49 – intimã. 36. 136 – simbolice. 118-119 Identitatea olfactivã. 36. 45-47 – apropiatã. 46-47. 38 – inducerea în eroare. 57 Haptica. 47 – îndepãrtatã. 38 – reglarea. 70-80 Haloul atractivitãþii. 38 – repetarea. 50 Emblemele. 170 – Steinzor. 155. 107. 45 – interpersonalã. 177 Expresiile faciale. 153. 47 – îndepãrtatã. 136 – tehnice. 85 Gegender. 42 Legea proxemicii. 85 Durata privirii. 130 – convenþionale. 165 – mimate. 36. 86 Fiziognomonicã. 53 – inovatoare. 47 – socialã. 69 Geametele. 114 Funcþiile comunicãrii nonverbale. 133-134. 159-162 – completarea. 14 Gesturi – achiziþionate. 42. 79. 166 – relicvã. 118 Fruntea. 28.232 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura – de fugã. 58-65.

81 Parfumurile. 17 – nonlingvistice. 21-81. 54-56 Modelul – stimulãrii. 68 Proxemitate. 38%. 69-70 Moda vestimentarã. 137. 180 – de ghidare. 34 Simboluri. 146 – de legãturã. 35 – silenþios. 37. 18. 138-146. 18 – olfactive. 51 Psihologia vestimentaþiei. 139 Oftatul. 35 – semnelor. 17. 85-86 Manipularea. 43 – obiectelor. 45 Schimbarea modei. 36. 47 – sociofug. 130. 43-51. 86 Miºcarea ochilor. 168 Ochii. 54 Punctualitatea. 17 – discrete. 65. 18 – universale. 43. 89 Pauzele în actul vorbirii. 115-116 Neatenþia civilã. 17 – gradate. 86 – paralingvistice. 185 Manifestãri sonore. 166 – supranormale. 41 – verbal. 119-121 Oculezica. 154 Privilegiul contactului cutanat.Indice de subiecte 233 Limbajul – acþiunilor. 77 – prin atingerea nasurilor. 57 Metasemnale. 85. 17 – congruente. 41 Mirosurile. 154 – incongruentã. 116-117 Mâinile. 50 – sociopet. 50 Somatotipologia. 134 Regula 55%. 47 – fix. 20. 165. 76 Sãrutul – liturgic. 34 – timpului. 76 – pe gurã. 202 Mcdonaldizare. 45-51 – negativã. 48. 175 Proxemica. 109. 169 Rãspunsuri pupilare. 176 Mersul. 16-17 – analoage. 76 – digitale. 55 – vorbirii. 152 PONS. 76 Sãrutarea mâinii. 98-104 Sprâncenele. 149-150. 35 – corpului. 186 – semifix. 114-115 . 169 Odorizarea. 84 Picioarele. 68 Palmele. 199-200 – dinamic. 85 Orientarea corpului. 47-48 – personal. 43 Maturitatea feþei. 144-146 Paradoxul modei. 77 – vasalic. 27-31 Locul controlului. 24 – trupului. 7%. 66 Reglatorii. 32 Ritmul – modei. 187-189 Marcatori kinezici. 93 Râsul. 16. 90 OK. 70. 23 – normale. 73-74 Privirea. 150-155 – congruentã. 76-77 Scala distanþei sociale. 26 Semnale. 51 – pozitivã. 53 Spaþiu. 55 Semnul. 52 Paralimbajul. 155-158. 152-153 Orientarea privirii. 83-84 Salutul. 189-197 Postura. 121-127. 93 Nasul. 114. 169. 18 Micro-kinezica. 17 – incongruente. 65-70. 17 – compozite. 60-62.

91 – mãsurat dupã activitãþi. 91 – de aºteptare. 76 – „peºte mort“. 92. 80 Zâmbetul. 51 – colectiv. 109 Strângerea de mânã. 60-65. 93 – social. 63 – natural.234 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Stereotipuri – de gen. 64. 51 Teoria – autoimitaþiei. 91 – natural. 18. 94 – monocron. 200-201 – artificial. 92 – liniar. 33 Thin slices. 170-171 Vocea. 94 – tehnic. 91 – negustorului. 94 – formal. 91 – circular. 51-52 – ales. 94 – mãsurat dupã ceasul. 110 – conflictului afiliativ. 57-58 Violenþa. 71-73 . 68 – echilibrului. 51 – suportat. 82 Uniformele militare. 92 – imprecis. 80-86. 197-199 Timbrul vocii. 184 – sociale. 94 – subiectiv. 76 – „menghinã“. 37. 91 – precis. 82-83 Timpul – bisericii. 34 Vestimentaþia. 174-178 – organizaþionalã. 51 – individual. 52 – adolescenþilor. 76 Teritoriu. 201 – de contact cutanat. 201 – „mãnuºã“. 190. 55. 91 – muncii. 149 Tuºitul. 91 – obiectiv. 55-57 Viaþa – politicã. 153. 93 – informal. 92 Tonul vocii. 166-169 Vocalicã. 63 Zonele – de distanþã Hall. 63 – fals. 82 Trunchiul. 91 – policron. 75-76. 53 Universalitatea semnalelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful