Universitatea Spiru Haret Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport

BIOMECANICA

Titular de disciplină Conf. univ. dr. Georgeta Nenciu

Anul universitar 2007 - 2008

1

ConŃinut
LecŃia 1 ForŃele implicate în mişcările corpului LecŃia 2 Cupluri şi lanŃuri cinematice LecŃia 3 ArticulaŃiile - caracteristici generale şi clasificare LecŃia 4 ArticulaŃiile capului LecŃia 5 ArticulaŃiile coloanei vertebrale LecŃia 6 ArticulaŃiile toracelui LecŃia 7 Centura scapulară şi articulaŃia scapulo-humerală LecŃia 8 ArticulaŃia humero-cubito-radială (articulaŃia cotului) LecŃia 9 ArticulaŃiile antebraŃului LecŃia 10 ArticulaŃiile gâtului mâinii şi ale mâinii LecŃia 11 Centura pelviană şi articulaŃia coxo-femurală LecŃia 12 ArticulaŃiile genunchiului LecŃia 13 Gamba – articulaŃii şi mişcări LecŃia 14 ArticulaŃiile gleznei şi piciorului

2

LecŃia 1 ForŃele implicate în mişcările corpului
ForŃele implicate în mişcările corpului sunt de două feluri: interne şi externe 1) ForŃele interne sunt reprezentate prin impulsul nervos, contracŃia musculară şi pârghiile osteo-articulare. a) Impulsul nervos este fenomenul ce se transmite pe traseul unui arc reflex care la rândul lui prezintă receptori, cale aferentă, centru nervos, cale eferentă şi placa motorie (sinapsa neuro-musculară) prin care se transmite impulsul motor celulei musculare. Mecanismule care stau la baza mişcărilor sunt de natură neuromusculară, sunt acte reflexe. Un arc reflex, cel mai elementar, specific impulsului nervos motor este alcătuit din: receptori (proprioceptori), cale aferentă (de transmitere a sensibilităŃii proprioceptive), centrii nervoşi (medulari şi supramedulari), căile eferente (motorii) şi placa motorie (sinapsa neuromusculară) prin care se transmite comanda motorie, efectorilor (muşchii). Proprioceptorii se găsesc la nivelul tuturor organelor aparatului locomotor ( oase, articulaŃii, muşchi), reprezintă elementele materiale ale sensibilităŃii proprioceptive, sunt deosebit de numeroşi şi au funcŃii polivalente, înregistrând modificările cele mai variate: termice, mecanice, chimice, osmotice, inclusiv alungirea muşchiului şi rata acesteia. Împreună cu analizatorii vizual şi acustico-vestibular aduc o mare contribuŃie în orientare, în modificările de poziŃie şi de tonus muscular, fiind indispensabili în menŃinerea echilibrului şi realizarea corectă a mişcărilor. Rolul cerebelului este deosebit în aceste funcŃii, intervenind în procesele de coordonare a mişcărilor voluntare şi în păstrarea echilibrului. Tot el coordonează colaborarea armonioasă a muşchilor antagonişti, sinergici şi fixatori. Sub controlul cerebelului sunt şi viteza de execuŃie, forŃa, amplitudinea, direcŃia şi continuitatea mişcării. Rolul scoarŃei cerebrale este major, la nivelul ei excitaŃiile proprioceptive sunt transformate în senzaŃii în urma analizei şi sintezei diferitelor impulsuri nervoase. La nivelul ei, se realizează legătura dintre căile aferente şi cele eferente, apare comanda motorie care va fi transmisă eferent prin: a) sistemul piramidal (direct sau încrucişat) neuronilor motori alfa din coarnele anterioare ale măduvei spinării şi de aici muşchilor, pentru mişcările voluntare b) sistemul extrapiramidal pentru mişcările involuntare şi automate şi pentru reglarea tonusului, comandă transmisă tot la nivelul motoneuronilor din coarnele anterioare ale măduvei spinării. De aceea aceşti neuroni motori se mai numesc şi “cale finală comună” (Sherrington) Placa motorie (sinpsa neuromusculară) este formaŃiunea anatomo-funcŃională prin care impulsul nervos motor se transmite celulei musculare prin intermediul mediatorului chimic acetilcolina. În coarnele anterioare ale măduvei spinării, pe lângă motoneuronii alfa, există şi motoneuroni gamma, aflaŃi în legătură cu fusurile neuromusculare prin aşa numitele bucle gamma prin care se măreşte reactivitatea motoneuronilor alfa. Buclele gamma sunt interesate în toate activităŃile motorii, fie ele tonice sau fazice. Prin modificarea activităŃii lor, se asigură reglarea sensibilităŃii la întinderea fusurilor neuromusculare, deci se reglează reflexul miotatic care este suportul tonusului postural. În mişcările voluntare, activitatea gamma precede activitatea alfa. Sistemul piramidal acŃionează într-o primă etapă asupra motoneuronului gamma, ceea ce atrage o creştere a reactivităŃii motoneuronului alfa şi numai într-o a doua fază asupra motoneuronului alfa, producând activitatea motorie. b) ContracŃia musculară este a doua forŃă interioară care intervine în realizarea mişcării, ca o reacŃie de răspuns la stimulare, prin impulsul nervos. Motoneuronul alfa primeşte toate impulsurile motorii, indiferent de originea lor şi când starea de excitaŃie care rezultă din această sumaŃie a atins un prag suficient, neuronul reacŃionează stereotip, trimiŃând un impuls motor fibrelor musculare pe care le inervează prin terminaŃiile sale. Conform legii ”tot sau nimic”, fiecare fibră musculară răspunde printr-o contracŃie totală şi eliberează astfel, maximum de energie de care este capabilă în acel moment. Întregul muşchi se contractă cu intensităŃi variabile, activitate explicabilă prin două mecanisme: prin sumaŃie în timp, în legătură cu frecvenŃa cu care se succed impulsurile şi prin sumaŃie în spaŃiu, în legătură cu un număr din ce în ce mai mare de unităŃi motorii care intră în acŃiune. ContracŃia musculară reprezintă o manifestare legată de schimbarea elasticităŃii musculare. Ea se manifestă fie ca o întărire a muşchiului, fie ca o modificare şi de tărie şi de formă a acestuia. Deosebim mai multe feluri de contracŃii: - contracŃii izometrice (statice), sunt contracŃii de întărire a muşchiului. Ele produc - creşterea volumului şi a greutăŃii muşchiului (deci a forŃei), prin mărirea cantităŃii de sarcoplasmă din fibrele musculare şi o redistribuire a nucleilor care din poziŃia marginală devin centrali. Prin aceste contracŃii izometrice lungimea muşchiului nu se schimbă ceea ce înseamnă abolirea mişcării, asigurarea echilibrului sau a poziŃiei statice. - contracŃii izotonice (dinamice), sunt contracŃii de scurtare a muşchiului şi de deplasare a segmentelor, în care se păstrează constantă tensiunea mecanică din muşchi pe toată durata scurtării lungimii muşchiului. Ele produc o creştere minimă a cantităŃii de sarcoplasmă, iar nucleii îşi păstrează dispoziŃia marginală. - contracŃii în alungire care se produc când forŃa care se opune depăşeşte forŃa musculară şi întinde muşchiul.

3

muşchii abdominali trag trunchiul spre bazin. fiind posibile nenumărate reguli empirice de legătură între ele. există trei feluri de pârghii: Pârghii de gradul I Pârghiile de gradul I sunt pârghiile la care punctul de sprijin este situat între cele două momente de aplicare a forŃei şi a rezistenŃei. 3. . c) Pârghiile osteo-articulare reprezintă cea de a treia forŃă internă care intervine în realizarea mişcării. care la rândul lor atrag deplasarea segmentelor osoase la nivelul inserŃiilor musculare transformând astfel. Asfel. forŃa activă este dată de muşchii cefei. în executarea unei acŃiuni musculare. ContracŃiile izokinetice se pot realiza cu aparate speciale. 2. iar în plan ventral şi dorsal cele două puncte de aplicare a forŃei active şi a forŃei de rezistenŃă. Din punct de vedere biomecanic. formând un moment al forŃei corespunzător pentru braŃul forŃei şi un moment al rezistenŃei pentru braŃul rezistenŃei.. forŃă mişcării. Din raportul care se stabileşte între braŃul forŃei şi braŃul rezistenŃei. constatăm că în stare de repaus sau de rotaŃie uniformă a pârghiei. fără frecare. iar apoi datorită schimbărilor de poziŃie în pârghiile lanŃurilor cinematice. muşchiul care face mişcarea. Agonistul este motorul principal. La nivelul articulaŃiei coxo-femurale (în poziŃie stând) se află punctul de sprijin (axa de rotaŃie). izokinetice. ei sunt de fapt tot antagonisti. . (ex: în mecanică este balanŃa). practic. precum şi alte numeroase contracŃii obişnuite ale musculaturii umane nu au viteză constantă. deosebim următoarele grupe musculare participante: 1. DistanŃa de la axa de rotaŃie la momentul forŃei sau al rezistenŃei se numeşte braŃul forŃei. Segmentele osoase asupra cărora acŃionează muşchii se comportă. toate mişcările de locomoŃie şi cele naturale ale omului sunt auxotone. schimbări raportate la greutatea proprie sau la greutatea deplasată. ambele forŃe sunt îndreptate în acelaşi sens.După felul cum se dispun cele două forŃe (activă şi de rezistenŃă) faŃă de punctul de sprijin. R). următorii muşchi acŃionează astfel: . dar aplicăm o forŃă mai mică pentru învingerea unei rezistenŃe mai mari. Ex: când bicepsul se contractă pentru a flecta antebraŃul pe braŃ. Muşchii nu acŃionează izolat. Ex: o aruncare nu se poate face numai cu forŃa antebraŃului ci şi cu fixarea cotului şi a umărului în poziŃia cea mai convenabilă. PuŃinele excepŃii sunt mişcările izometrice. la prima vedere. pe lângă muşchiul care execută mişcarea (muşchiul agonist) mai intervin şi alte grupe musculare cu rol bine definit în sincronizarea acŃiunilor musculare. Impulsurile nervoase produc contracŃii musculare. iar forŃa de rezistenŃă este dată de greutatea corpului sau a segmentelor sale. . Folosind pârghiile ca unelte nu câştigăm lucru mecanic. rezultă regula de aur a mecanicii: ce se câştigă în forŃă se pierde în viteza de deplasare şi invers.muşchii intercostali blochează toracele.psoasul flectează coapsa. intervin după terminarea mişcării. ce suprimă mişcarea secundară a motorului principal. iar rezistenŃa de greutatea capului. mai ales pentru antrenamentele sportive. transportul de greutăŃi (cu roaba) sau chiar vâslitul. Aplicând la mecanismul pârghiilor condiŃia de echilibru fundamentală a forŃelor. punctul de sprijin se află în articulaŃie . 5. În corpul omenesc sunt numeroase: la nivelul articulaŃiei dintre craniu şi coloana vertebrală (atlanto-occipitală). Ex: a). de la muşchi şi tendoane la sarcina rezistivă. momentul forŃei care roteşte pârghia într-un sens este egal cu momentul forŃei care o roteşte în sens contrar. respectiv braŃul rezistenŃei. Toate mişcările naturale ale aparatului locomotor.contracŃii izokinetice care se realizează cu viteză constantă (izokinetică).muşchii spatelui îndoaie corpul înainte. Asupra oricărei pârghii se aplică două forŃe: forŃa activă (F) şi forŃa de rezistenŃă (forŃa rezistivă. forŃa activă este dată de muşchi. .întâi pielosul apleacă bărbia . izotonice. fulcrum). 4. în acelaş timp se contractă şi tricepsul brahial care moderează mişcarea (legea lui Sherrington).apoi sterno-cleido-mastoidianul flectează capul b). Pârghiile în mecanică sunt folosite pentru efectuarea unor activităŃi cum ar fi: ridicarea unei greutăŃi. Tot pârghii sunt şi oasele corpului care au axa de rotaŃie în articulaŃii. care elimină sau limitează acceleraŃiile. Antagonistul este muşchiul care controlează efectuarea continuă şi gradată a mişcării. . Pârghiile au rolul de a transmite mişcarea. ca pârghiile din fizică. În mişcarea de aplecare a capului. Muşchii de fixare susŃin segmentul în poziŃia cea mai utilă şi conferă astfel.contracŃii auxotonice în care atât viteza mişcării cât şi forŃa rezistivă variază independent. în primul rând datorită acceleraŃiei din faza de demarare. Majoritatea mişcărilor care se desfăşoară cu putere maximă sunt contracŃii auxotone. Se consideră că. energia chimică în energie mecanică. pârghia este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct de sprijin. Fiecare dintre ele acŃionează la o anumită distanŃă de punctul de sprijin (axa de rotaŃie. mărind eficienŃa ei. Când ne aşezăm pe scaun. ci în lanŃuri musculare. În mecanică. Muşchii neutralizatori. 4 .

care mânuieşte un braŃ mai lung. Acestea sunt pârghii de forŃă. densitatea segmentului care se deplasează sau de numărul segmentelor angajate în mişcare. la articulaŃia talocrurală. forŃele interne cumulate acŃionează exact în sens invers. care are valori identice cu cele ale presiunii atmosferice. Ele acŃionează cu pierdere de forŃă şi câştig de deplasare. Înainte de a face săritura. forŃa gravitaŃiei va fi mai mare la poli decât la acuator. lungimea. Cavitatea ei articulară reprezintă un spaŃiu virtual şi este vidă. Acestea sunt pârghii de viteză. ForŃa gravitaŃiei acŃionează totdeauna vertical de sus în jos. de jos în sus. d) rezistenŃa mediului este cea a mediului extern în care se 5 . În condiŃii normale. în poziŃia . majoritatea autorilor admit că ar exista un singur exemplu. pământul atrage corpurile şi în acelaşi timp este atras şi el de acestea. rezistenŃa la celălalt capăt (dată de greutatea antebraŃului şi a mâinii). Presiunea atmosferică poate menŃine singură capul femural în cavitatea cotiloidă chiar după secŃionarea tuturor muşchilor periarticulari. Împotriva ei. Ex: pedala tocilarului. iar forŃa intre acestea.000 kg. Ex: în repaus. În conformitate cu legea atracŃiei universale. acest gen de pârghii este foarte răspândit. Presiunea atmosferică acŃionează asupra ei cu 16. La poli. Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru. În corpul omenesc. După paralelogramul forŃelor. ForŃa superioară de mişcare care încearcă să învingă forŃa gravitaŃiei este săritura. atrage continuu spre sol corpul şi segmentele sale care nu scapă acŃiunii legii gravitaŃiei universale. c) presiunea atmosferică reprezintă indirect tot o formă de acŃiune a forŃei gravitaŃionale. Pârghii de gradul III Pârghiile de gradul III sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt al pârghiei. minimă. cleştele de cărbuni. asupra corpului omenesc acŃionează o presiune atmosferică de peste 20. Ex: articulaŃia cotului. AcŃiunea presiunii atmosferice asupra corpului este compensată de presiunea internă a marilor cavităŃi. iar rezistenŃa între ele. braŃul forŃei este mai scurt decât cel al rezistenŃei. şi îşi concentrează forŃele. iar rezistenŃa este dată de greutatea corpului care se transmite acestei pârghii prin oasele gambei. forŃa gravitaŃiei este maximă. rezistenŃa la celălalt capăt. de menŃinere a suprafeŃelor osoase. forŃa la celălalt capăt. musculatura cefei care-l manevrează este mai dezvoltată decât musculatura ventrală a gâtului. Crt Muschiul sectiunea orientativa (cm2) 1 Gluteus maximus 58 2 Soleus 47 3 Vastus lateralis 41 4 Diaphragm 36 5 Levitor scapulae 35 6 Levator scapulae 35 7 Subscapularis 20 8 Triceps brahii longus 14 9 Flexor digitorum profundus 10 Dar acŃiunea muşchiului nu se execută numai cu scopul mobilizării pârghiilor osoase. pe pârghii de gradul III sunt mentionaŃi in tabelul urmator: Nr. Deci o parte din forŃa musculară se consumă pentru realizarea contracŃiei propriu-zise. Pârghii de gradul II Pârghiile de gradul II sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt. Valoarea acestei forŃe este legată de volumul.In corpul omenesc toate pârghiile de gradul I au braŃe inegale. Ea apasă asupra corpului cu o intensitate variabilă în funcŃie de viteza de deplasare. unde punctul de sprijin este în articulaŃie. Prin tonusul sau prin contracŃia lor voluntară. sau ridicarea unei greutăŃi mari cu o rangă de fier. ArticulaŃia coxofemurală are o suprafaŃă de 16 cm2. iar punctul de sprijin se află la unul din capetele pârghiei.537 kg. corpul se adună. muşchii reprezintă unul din principalele mijloace de unire şi de contenŃie ale segmentelor osoase articulate. de sus în jos asupra centrului de greutate al corpului sau al segmentului. de ex: roaba. cele două forŃe au direcŃii contrarii. la craniu. pentru menŃinerea “în contact” a suprafeŃelor articulare. iar forŃa este între ele (dată de muşchii flexori ai antebraŃului pe braŃ). Învingerea ei presupune un mare consum de energie. Pământul fiind turtit la poli (polii sunt deci mai aproape de centrul pământului).La pârghiile de gradul II şi III. Astfel. iar altă parte. În corpul omului acest gen de pârghii este contestat. Numai în imponderabilitate acŃiunea forŃei gravitaŃionale este anihilată şi în acest caz contracŃia musculară se realizează cu o forŃă egală cu forŃa absolută de contracŃie. unde punctul de sprijin este în vârful piciorului. Greutatea membrului inferior este de 9-10 kg. forŃa se exercită pe calcaneu de către muşchii care acŃionează tendonul lui Achile. 2) ForŃele externe implicate în realizarea mişcării a) forŃa gravitaŃiei – este manifestarea unei legi universal valabile în natură. de aceea şi forŃele care le echilibrează sunt inegale. b) greutatea corpului acŃionează întodeauna vertical. forŃa unui muşchi se descompune în două componente: una musculară şi alta articulară. Principalii muşchi care acŃionează ca forŃe active.stând pe vârfuri. iar la ecuator.

Grupe şi lanŃuri musculare După cum am văzut. care actionează concomitent. deoarece pentru fiecare variaŃie a mişcării se adaugă alte componente ale mişcării. săriturii este lanŃul triplei extensii. membrul inferior acŃionează ca un lanŃ cinematic închis. g) forŃa de frecare este proporŃională cu greutatea corpului (G) care alunecă pe o suprafaŃă de sprijin şi cu coeficientul de frecare (K). format din contracŃia concomitentă a muşchilor extensori ai coapsei pe bazin. e) inerŃia este forŃa care tinde să prelungească şi să susŃină o situaŃie dată. având o extremitate liberă. în care rolul hotărâtor îl are contracŃia musculară dirijată de scoarŃa cerebrală. lanŃul muscular este format din flexorii coapsei pe bazin. Când unii sunt agonişti (flexorii). ex: la articulaŃia cotului care are un grad de libertate. a extensorilor. capabile să execute numeroase mişcări. articulaŃiile corpului formează cupluri şi lanŃuri cinematice care permit mai multe grade de libertate. de ex: braŃul şi antebraŃul. extensorii sunt agonişti. De aceea segmentele corpului omenesc sau corpul în întregime vor trebui să învingă rezistenŃa acestora. Astfel. de reglare a direcŃiei mişcării în cadrul mişcărilor complexe ale lanŃurilor 6 . a abductorilor. alŃii (extensorii) sunt antagonişti. ei pot fi agonişti. Caracteristic lanŃurilor musculare este modalitatea foarte variată de legătură funcŃională ce se stabileşte între diferitele grupe musculare. Grupa musculară este formată din mai mulŃi muşchi care mobilizează un cuplu cinematic şi este reprezentativă pentru fiecare grad de libertate al acestuia. coapsa şi gamba. Ea depinde de mărimea suprafeŃei frontale pe care corpul o opune mediului. există două grupe musculare: a flexorilor şi a extensorilor. iar în poziŃia stând. cuplurile şi lanŃurle cinematice sunt formate din pârghii osoase articulate mobil. ai gambei pe coapsă şi a flexorilor plantari. LanŃul cinematic deschis reprezintă o înşiruire de cupluri cinematice articulate între ele. Muşchii agonişti execută aceeaşi mişcare: de flexie. a adductorilor.La articulaŃiile cu mai multe grade de libertate. joacă şi rolul de orientare a mişcărilor. extensorii gambei pe coapsă şi flexorii dorsali ai labei piciorului. iar articulaŃia acŃionează ca o pârghie de gradul III ( de viteză). membrul superior este un lanŃ cinematic închis. Muşchii sinergici îndeplinesc în comun anumite mişcări.In extensie. articulaŃia acŃionează ca o pârghie de gradul I (de sprijin). Cuplul cinematic este format din două segmente articulate mobil. în această categorie intră puŃini muşchi deoarece majoritatea muşchilor produc sau pot participa la mai multe categorii de mişcări. În funcŃie de modul în care se grupează în jurul articulaŃiilor. Ele au ca organe de mişcare muşchii striaŃi dispuşi în jurul articulaŃiilor. Din însumarea lucrului lor mecanic rezultă mişcarea respectivă. Întreaga activitate a omului se desfăşoară cu ajutorul acestor forŃe. a rotatorilor mediali şi a rotatorilor laterali.desfăşoară exerciŃiile fizice care pot fi practicate atât în aer liber cât şi în apă. un corp în repaus tinde să rămână în repaus. Ex: în poziŃia atârnat sau atârnat cu sprijin. alergării. fie mai multor cupluri care intră în compunerea lanŃului cinematic. Exemplu de lanŃ muscular care intervine constant în mişcările de impulsie de la sol. ? Ce caracteristici au p\rghiile de gredul II ? Ce caracateristici au p\rghiile de gradu III ? LecŃia 2 Cupluri şi lanŃuri cinematice Mecanismele activităŃii neuromusculare pentru asigurarea posturală şi a mişcărilor sunt foarte complexe din cauză că. flexorii fiind antagonişti. muşchii îndeplinesc roluri diferite. sinergici sau antagonişti. abducŃie adducŃie etc. f) forŃa de reacŃie a suprafeŃei de sprijin (reazem) este statică atunci când corpul este imobil şi este egală cu greutatea statică a corpului şi este dinamică atunci când corpul este în mişcare şi este egală cu greutatea statică a corpului plus inerŃia. LanŃul cinematic închis se formează atunci când extremitatea (mâna sau piciorul) se sprijină pe sol sau pe un aparat. Întrebări de autoevaluare Care sunt forŃele interne implicate în mişcarea corpului ? Care sunt externe implicate în mişcarea corpului ? Ce sunt pârghiile osteo-articulare ? Ce caracteristici au pârghiile de gradul I. extensie. LanŃul cinematic se constituie dintr-o înşiruire de mai multe segmente articulate mobil. ex: la articulaŃia coxofemurală sunt şase grupe musculare: a flexorilor. Deosebim două feluri de lanŃuri cinematice: deschise şi închise. există mai multe grupe musculare. dar fiecare în parte poate efectua acŃiuni diferite. LanŃurile musculare sunt o înlănŃuire de grupe musculare cu acŃiune sinergică sau antagonistă.. acŃiunea lor inversându-se. F = G * K ForŃele interne şi externe sunt indisolubil legate între ele şi în continuă interacŃiune. Alt exemplu: pentru lovirea mingii de fotbal. Ei neavând aceeaşi direcŃie de tracŃiune. caracteristice mersului. fie proprii fiecărui cuplu cinematic în parte. PuŃine sunt mişcările complexe care să fie efectuate de acelaşi lanŃ muscular. iar un corp în deplasare tinde să se deplaseze în continuare. sau membrul inferior când loveşte mingea acŃionează ca lanŃuri cinematice deschise. Ex: membrul superior în aruncare.

LanŃurile musculare ale trunchiului se continuă cu cele ale membrelor superioare şi inferioare. Ex: marele pectoral şi marele dorsal în mişcarea de coborâre a centurii scapulare şi marele pectoral. c) Mişcarea de lovire este asociată de regulă cu mişcări de răsucire a trunchiului. care prin direcŃia multiplă a muşchilor şanŃurilor vertebrale participă la toate mişcările coloanei. sistemul interspinos execută extensia. formând cu cele oblice ale feŃei dorsale a trunchiului nişte lanŃuri spirale. astfel: a) Mişcarea de prindere (de apucare) şi de apropiere a membrelor superioare de trunchi. Când lucrează în acelaşi sens cu gravitaŃia. iar în partea dorsală a trunchiului cu sistemul transversospinos de aceeaşi parte. grupele musculare agoniste în aceste articulaŃii dezvoltă o acŃiune de învingere. grupele musculare ale trunchiului formează două spirale care îl încercuiesc de la apofiza mastoidă până la bazin şi toŃi muşchii care au fibrele paralele cu direcŃia spiralei vor fi sinergici în mişcarea de răsucire la dreapta sau la stânga a trunchiului. Astfel. lanŃurile musculare ale sistemului transversospinos şi spinotransvers se continuă pe faŃa ventrală a trunchiului cu muşchii oblici ai pereŃilor abdomonali. lanŃul muscular care sigură ridicarea înaltă a braŃului (elevaŃia) este format din muşchii care basculează lateral scapula (marele dinŃat şi trapezul). cervicală 0 0 0 50 55 100 400 Reg. antagoniste muşchilor extensori ai coloanei vertebrale.cinematice. grupele musculare antagoniste sensului mişcării execută mişcarea printr-o acŃiune de cedare . muşchii şanŃurilor vertebrale asigură flexia printr-o contracŃie de cedare. extensorii cotului. când se execută o mişcare împotriva gravitaŃiei. ai cotului. 7 . În cazul când aceştia nu au timp suficient să amortizeze mişcarea datorită rapidităŃii cu care se execută. de pronatorii antebraŃului şi adductorii braŃului. fiind dependentă şi controlată de scoarŃa cerebrală. Astfel. sistemul transversospinos rotaŃia de partea opusă. b) Mişcarea de împingere se execută de regulă cu participarea trunchiului care o amplifică şi a membrelor inferioare care fixează corpul de sol. ei trebuie priviŃi şi ca o adaptare în scopul realizării unei reglări cât mai fine şi mai precise a acŃiunilor. există întotdeauna o îmbinare între activitatea dinamică cu elemente de activitate statică. iar sistemul spinotransvers rotaŃia de aceeaşi parte. iar cele ce acŃionează în acelaşi sens cu mişcarea participă în mod pasiv. Participă lanŃul muscular care basculează lateral scapula. flexorii carpului şi ai degetelor. Regiunile Flexie Extensie Înclinări Răsucire Coloanei laterale vertebrale 700 600 300 750 Reg. marele dinŃat şi scalenii acŃionează sinergic la ridicarea coastelor. Dar. iar cele antagoniste o acŃiune de cedare. În mişcările de răsucire a coloanei. ca la flexia coloanei vertebrale. flexia coapsei pe bazin. lanŃul muscular al oblicului extern dintr-o parte se continuă cu direcŃia fibrelor oblicului intern de partea opusă. Apropierea de trunchi o fac muşchii pectorali şi dorsalul mare. Ei sunt consideraŃi principala frână a mişcărilor. de flexorii carpului. Adaptarea apare şi se dezvoltă în antrenament. ex: prinderea adversarului la lupte este asigurată de lanŃul muscular al flexorilor degetelor. solidarizând astfel întreg corpul în executarea mişcărilor sau asigurarea poziŃiilor. sistemul intertransvers înclinările laterale. Pe faŃa ventrală a trunchiului pe lângă cele două lanŃuri musculare verticale ale drepŃilor abdominali. Dacă mişcarea se produce în acelaş sens cu forŃa de gravitaŃie. Principalele lanŃuri musculare ale corpului Asigurarea posturală şi mişcările corpului sunt efectuate de către musculatura dispusă în jurul articulaŃiilor sub formă de grupe musculare şi lanŃuri. flexia cotului. dorsală 0 0 0 40 30 35 50 Reg. care se întretaie. abductorii în articulaŃia scapulohumerală (deltoidul şi supraspinosul) şi extensorii cotului. a genunchiului. la nivelul mâinii se produce o blocare în flexie. înlănŃuind trunchiul atât ventral (pectoralii mari) cât şi dorsal (marele dorsal şi marele rotund). amplificată de mişcările trunchiului cu participarea membrelor inferioare pentru sprijin. LanŃurile musculare ale trunchiului execută activitatea în funcŃie de mobilitatea coloanei vertebrale. anteductorii centurii scapulare şi ai humerusului. pentru efectuarea mişcării de răsucire. astfel. solicitarea se transmite ligamentelor şi capsulei articulare care pot suferi traumatisme. cum ar fi: respiraŃia. lombară Mişcări globale 1600 1450 1650 1200 Pe faŃa dorsală a trunchiului se află cele două lanŃuri musculare puternice ale extensorilor coloanei vertebrale. extensia coapsei din poziŃie de flexie.În general. d) Mişcarea de aruncare adică o impulsie energică a membrului superior. expiraŃie. Muşchii antagonişti execută mişcări opuse în articulaŃiile pe care le mobilizează. LanŃurile musculare ale membrelor superioare sunt capabile să asigure la om cele mai precise şi mai complexe mişcări care s-au perfecŃionat în procesul muncii. Cum majoritatea mişcărilor omului sunt complexe. Ex: la ridicarea halterei. există două lanŃuri musculare puternice oblice.

motiv pentru care ele au fost numite lanŃul triplei flexii şi al triplei extensii. în care rolul principal îl are lanŃul triplei extensii. precum şi diferite mişcări. pentru a corespunde efortului sporit. LanŃul muscular al triplei flexii este format din grupele musculare ale: flexorilor coapsei pe bazin flexorilor gambei pe coapsă flexorilor dorsali ai labei piciorului (care fac ridicarea pe călcâie) LanŃul muscular al triplei extensii este format din grupele musculare ale: extensorilor coapsei pe bazin extensorilor gambei pe coapsă flexorilor plantari Specificul staŃiunii bipede a impus la om o dezvoltare considerabilă a lanŃului triplei extensii. care acŃionează asupra lanŃului cinematic închis. alergare. a. f) Mişcarea de sprijin inferior (stând pe mâini) cu muşchii basculei mediale a scapulei (romboizii. iar la amortizare o activitate dinamică de cedare. care se aplică pe capetele metatarsienelor. asigurarea staŃiunii (posturale) se efectuează printr-o contracŃie statică a musculaturii. c. muşchii care execută bascula medială (romboizii. în aterizare greşită rolul de resort elastic este micşorat sau suprimat şi pot interveni accidente. la care participă câte trei grupe de muşchi. este efectuată tot de lanŃul triplei extensii (ca la impulsie) cu deosebirea că la impulsie se depune o activitate dinamică de învingere. în plus. restul musculaturii membrelor superioare formează două lanŃuri antagoniste. unde punctul de sprijin este articulaŃia talocrurală. îmbinate cu o uşoară adducŃie şi de pronaŃie îmbinate cu o uşoară abducŃie. La acestea s-au adăugat şi funcŃii de coordonare nervoasă a echilibrului corpului în diferite poziŃii şi în executarea mişcărilor. laba piciorului acŃionează ca o pârghie de gradul I. care se inseră pe faŃa plantară a labei piciorului. mişcarea de lovire cu membrele inferioare (fotbal) este asigurată de flexorii coapsei pe bazin. Laba piciorului este solicitată cel mai mult în efortul static de asigurare a poziŃiilor corpului. care anihilează treptat forŃa reacŃiei reazemului. la care participă şi muşchii adductori ai coapsei. care creşte cu cât este solicitată mai mult în activitatea sportivă. Membrele inferioare se comportă la aterizare ca nişte resorturi elastice datorită contracŃiei lanŃului triplei extensii.Modificări substanŃiale a suferit laba piciorului prin dispunerea sub formă de boltă dublă a pieselor scheletice ce o compun. Ea are şi o mobilitate destul de mare. Întrebări de autoevaluare Care sunt principalele lanŃuri musculare ale corpului ? Din ce este format lanŃ muscular al triplei flexii ? Din ce este format lanŃul triplei extensii ? Ce muşchi fac mişcarea de impulsie ? Ce muşchi fac amortizarea ? 8 . care fixează articulaŃiile (activitatea statică de fixare). amortizarea prin care se frânează viteza mişcării respective. b. ceea ce demonstrează participarea mai puternică a lanşului triplei extensii la asigurarea staticii şi dinamicii corpului omenesc LanŃurile musculare ale membrelor inferioare îndeplinesc importante funcŃii statice. pectoralul mic şi ridicătorul scapulei) care depun o activitate de menŃinere. LanŃurile musculare ale membrelor inferioare FuncŃia de susŃinere a corpului în poziŃie verticală precum şi mersul biped au dus la o dezvoltare puternică a musculaturii. iar la nivelul centurii scapulare. atunci când luăm în considerare ceilalŃi muşchi flexori plantari: tibialul posterior. În celelalte articulaŃii sunt posibile mişcări de supinaŃie. De aceea. extensorii gambei şi flexorii dorsali ai labei piciorului d. uneori foarte grave. unghiul de tracŃiune al muşchilor este ascuŃit şi din această cauză avem o pierdere de forŃă şi un câştig de viteză. mişcarea se face cu pierdere de forŃă. anteductorii şi retroductorii humerusului. pectoralul mic şi ridicătorul scapulei) care depun o activitate statică de menŃinere. În articulaŃia talocrurală sunt posibile doar flexia plantară (ridicarea pe vârfuri) şi flexia dorsală (ridicarea pe călcâie). sărituri şi este îndeplinită de lanŃul muscular al triplei extensii. flexorul lung al degetelor şi flexorul propriu al halucelui. braŃul forŃei este perpendiculara coborâtă din axul de mişcare pe direcŃia de tracŃiune a tricepsului sural şi este mai mic decât braŃul rezistenŃei care este perpendiculara coborâtă din axul de mişcare pe direcŃia reacŃiei reazemului. concomitent acŃionează musculatura care asigură fixarea segmentelor pentru păstrarea echilibrului. grupele musculare antagoniste (flexorii şi extensorii) ale articulaŃiei radiocarpiene şi ale cotului.În flexia plantară. reprezentat prin cele două membre inferioare şi bazin. mişcarea de impulsie este întâlnită în mers. dar cu câştig de viteză.e) Mişcarea de sprijin superior (atârnat) cu: flexorii degetelor (care depun o activitate statică de menŃinere). Laba piciorului acŃionează şi ca pârghie de gradul II. ceea ce favorizează viteza în cazul mişcării de impulsie.În alcătuirea lanŃurilor musculare ale membrelor inferioare apare dispunerea flexorilor şi extensorilor sub forma a două lanŃuri antagoniste. fibularii. încât raportul dintre greutatea muşchilor extensori şi flexori este de 2 : 1 la membrul inferior şi de 1 : 1 la membrul superior. BraŃul forŃei este mai mic decât braŃul rezistenŃei.

Se întâlnesc la oasele cutiei craniene şi la oasele cutiei toracice. se subŃiază treptat cu vârsta. ArticulaŃii fixe (sinartroze) sin . 2. Cartilajul hialin (cartilaj articular) este cel mai vechi Ńesut din organism din punct de vedere filogenetic. Altfel spus. pot fi: ArticulaŃii cu un singur grad de libertate a) ArticulaŃii plane cu suprafeŃe articulare congruente şi în care mişcarea este numai de alunecare. Ele pot avea diferite forme: sferice. Sincondroze în care legătura dintre oase se face prin Ńesut cartilaginos ce îi conferă un oarecare grad de mobilitate. Fără această sursă cartilajul 9 .sferoidale (enartroze) a) articulaŃia scapulo-humerală b) articulaŃia coxo-femurală Diartrozele . articulaŃii la care Ńesutul de legătură s-a osificat. sagital şi longitudinal). O mică parte din nutriŃie este asigurată prin continuitate hidrică din osul subiacent prin unele orificii. La nivelul coloanei vertebrale. ele sunt un ansamblu de părŃi moi şi dure prin care se unesc două sau mai multe oase vecine. eliptice. fie din sindesmoze. Ńesut conjunctiv fibros şi Ńesut osos.LecŃia 3 ArticulaŃiile . articulaŃiile sunt de mai multe feluri: 1. 1.caracteristici morfo . care se mulează perfect pe toată suprafaŃa de articulaŃie. De aceea. deci semimobile. mai ales la vârstă înaintată. Sinostoze în care oasele sunt legate prin Ńesut osos. 3. mijloace de unire şi mijloace de alunecare. Ele derivă fie din sincondroze.articulaŃia carpo-metacarpiană • ArticulaŃii cu trei grade de libertate .articulaŃia genunchiului b) articulaŃia şelară . ArticulaŃii mobile (diartroze) Sunt articulaŃiile cele mai răspândite în organism. ex: .împreună Sunt articulaŃiile în care oasele nu pot executa nici o mişcare sau fac mişcări foarte reduse. legătura dintre corpii vertebrelor se face printr-un disc fibrocartilaginos.articulaŃia radio-cubitală superioară • ArticulaŃii cu două grade de libertate a) articulaŃia elipsoidală . Înlesneşte mişcările. cilindrice sau plane şi sunt acoperite de un cartilaj articular hialin.articulaŃia dintre lama perpendiculară a etmoidului cu vomerul . Legătura dintre oase la acest tip de articulaŃii se face prin Ńesut cartilaginos. o capsulă articulară căptuşită în interior de membrana sinovială şi cartilajul hialin. alb-gălbuie la centru.funcŃionale Aceste articulaŃii sunt alcătuite din mai multe elemente componente cum sunt: suprafeŃele articulare. Grosimea este mai mare în punctele de maximă presiune (centru) până la 6 mm şi mai subŃire la periferie. mai gros la tineri. Grosimea mai depinde şi de momentul opririi osificării complete a cartilajului de creştere. Sindesmoze în care legătura dintre oase se face prin Ńesut conjunctiv fibros.articulaŃia dintre prima coastă şi stern b). Ex: sinostoza craniană apare la o vârstă înaintată.articulaŃiile dintre epifizele distale ale tibiei şi fibulei . Este un Ńesut conjunctiv cu fibre colagene şi se prezintă ca o suprafaŃă lucioasă. care s-a transmis fără modificări de la vertebratele primitive la om. durează tot timpul vieŃii.articulaŃia cotului (dintre humerus şi ulnă) . în raport cu cele trei planuri ( transversal. ArticulaŃii semimobile (amfiartroze) Sunt articulaŃiile cu mişcări ceva mai ample. în funcŃie de grosime.articulaŃiile dintre apofizele articulare toracale .caracteristici generale şi clasificare ArticulaŃiile reprezintă legătura dintre două sau mai multe oase prin intermediul unui aparat fibros şi ligamentar.Diartrozele după gradul de libertate al mişcărilor. iar în centru o substanŃă gelatinoasă (nucleul pulpos). când Ńesutul de legătură dintre oasele cutiei craniene se osifică. Cartilajul hialin nu are vase de sânge. se hrăneşte prin imbibiŃie din lichidul sinovial.articulaŃiile sacro-iliace . după felul Ńesutului care leagă oasele unei sinartroze deosebim: a). După gradul lor de mobilitate.articulaŃia trohleară . SuprafeŃele articulare. Ex: . Discul are forma corpurilor vertebrale şi prezintă la periferie o serie de lame concentrice de Ńesut fibrocartilaginos (inelul fibros).articulaŃiile dintre oasele carpiene b) ArticulaŃii cilindroide (asemănătoare balamalelor) . Ele au o cavitate articulară în care se găseşte o mică cantitate de lichid sinovial.articulaŃia trohoidă . alb-albăstruie la periferie. Exemple: .articulaŃiile dintre oasele cutiei craniene c).

discul interarticular (care separă complet cele două suprafeŃe articulare) în cazul articulaŃiei temporo-mandibulare . În funcŃie de conformaŃia oaselor. Mijloacele de unire ale articulaŃiilor sunt: capsula articulară. de aceea rezistă mai bine ca Ńesutul osos la factorii agresivi. ex: articulaŃia cotului. infecŃiile duc la deshidratare şi apoi la ramolire. Numărul redus de fibre colagene din substanŃa fundamentală a cartilajului hialin îl face puŃin rezistent la factorii mecanici (de încovoiere. pot avea capul articular mai mic decât o jumătate de sferă. Iritarea mecanică sau microbiană a sinovialei duce la creşterea cantităŃii de lichid sinovial şi la dureri în timpul mişcărilor. traumatismele. • Trohleartroză (Ginglimul) care are una din suprafeŃe sub formă de trohlee (mosor). se ajunge la anchiloză (proces degenerativ). 10 . Când suprafeŃele articulare nu concordă perfect (una este mai mare şi alta mai mică) este nevoie de corecŃia lor cu ajutorul fibrocartilajelor. Deschiderea accidentală a acesteia produce infecŃii serioase ale articulaŃiei respective. Cu cât presiunea este mai mare. Neavând vase de sânge. Când presiunile şi tracŃiunile articulare normale scad sau nu se mai exercită. ex: articulaŃiile între oasele carpiene. iar cealaltă este o cavitate glenoidă. ex: articulaŃia radio-carpiană. Mijloacele de alunecare sunt: membrana sinovială şi lichidul sinovial. creind cavitatea articulară. articulaŃia atlanto. este rezistent la presiuni. artilajul hialin este compresibil (amortizor pentru Ńesutul osos care s-ar eroda prin frecare). care sunt de două feluri: a) fibrocartilaj de mărire (burelet articular) ex: fibrocartilajul de pe cavitatea glenoidă a scapulei b) fibrocartilaje de restabilire ex: . netedă şi lucioasă. iar cealaltă de formă concavă pentru a primi trohleea. 3. Integritatea şi sănătatea ei asigură calităŃile nutritive şi tribologice (de ungere) ale lichidului sinovial. c) muşchii au rol important în articulaŃii. Pe lângă rolul de etanşare a cavităŃii articulare are şi rol secretor. a) capsula articulară se prezintă ca un manşon fibros. Nu prezintă formaŃiuni limfoide. care transportă celule ce vor construi Ńesut osos. Este bogat vascularizată şi inervată. Astfel. • ArticulaŃia în şa are suprafeŃele articulare de formă concavă într-un sens şi de formă convexă în alt sens. grosimea lui este mai mare. Vârsta. neavând o circulaŃie activă (prin vase sanguine). reglează temperatura şi presiunea articulară. Cartilajul hialin este poros. Diartrozele după forma suprafeŃelor articulare şi după gradul de mobilitate sunt de mai multe feluri: ArticulaŃii sferice (enartroze) care au o suprafaŃă articulară sferică şi alta concavă (cavitate glenoidă). ex: articulaŃia scapulo-humerală şi capul articular mai mare decât o jumătate de sferă ex: articulaŃia coxo-femurală. cartilajul hialin este invadat de vase. ex: articulaŃia radio-ulnară. a) membrana sinovială este fină. creând condiŃii favorabile funcŃiei articulare. • ArticulaŃia elipsoidală în care una din suprafeŃe este de formă elipsoidală.degenerează şi moare. ea producând lichidul sinovial care unge şi hrăneşte structurile articulare. Prin reversul secreŃiei. au rol de ligamente active. În schimb.occipitală. Ea are rolul de a asigura rezistenŃa articulaŃiei la factorii mecanici de tracŃiune şi de a proteja articulaŃia de agenŃii microbieni din mediul extern. Are un metabolism foarte scăzut. Această elasticitate este legată de conŃinutul în apă care în mod normal este de 50-60%. reabsoarbe lichidul sinovial şi deşeurile articulare (microscopice) care pot fi în suspensie. tapetând suprafaŃa internă a capsulei articulare.ligamentele şi muşchii. nu are posibilitatea de cicatrizare sau regenerare. care uneşte cele două oase ale articulaŃiei. de îndoire). Deshidratarea atrage reducerea elasticităŃii şi în consecinŃă generează artroze. menŃin contactul între suprafeŃele articulare. • ArticulaŃie în pivot cu suprafeŃe articulare ca un cilindru osos. El se îmbibă cu lichid sinovial ca un burete. deci nu are rol de protecŃie antimicrobiană. prezentând un orificiu la nivelul căruia suprafeŃele articulare vin în contact ex: meniscurile articulaŃiei genunchiului. fiind muşchi periarticulari. Cartilajul hialin este elastic. Întrucât presiunile continue se opun difuzării substanŃelor nutritive acestea duc la apariŃia tulburărilor trofice ( de nutriŃie). b) ligamentele sunt benzi fibroase provenite fie din îngroşarea capsulei articulare fie din transformarea unor tendoane în ligamente fie din fibre musculare atrofiate. De aceea este necesar ca presiunile să fie intermitente pentru a se asigura nutriŃia cartilajului.meniscul interarticular care este un fibrocartilaj incomplet. • ArticulaŃii planiforme cu suprafeŃe articulare plane. ex: articulaŃiile apofizelor articulare ale vertebrelor toracice 2. Are vascularizaŃie şi inervaŃie bogate. Prin vascularizaŃia ei bogată. De aceea el se fisurează destul de frecvent mai ales la nivelul meniscurilor genunchiului şi se vindecă foarte greu. pe măsură ce cartilajul se resoarbe.

La o articulaŃie mobilă. ArticulaŃiile sunt bogat inervate în special în zonele capsulare care sunt cele mai solicitate de forŃele mecanice. ArticulaŃiile prezintă mişcări în jurul unor axe biomecanice. la cerebel apoi la scoarŃa cerebrală. Mişcarea activă este mişcarea executată de subiectul examinat cu ajutorul propriilor sale grupe musculare.muşchii pieloşi ai gurii (orbicularul buzelor) -muşchii pieloşi ai nasului 11 . limfocite 25 %. care dirijează direcŃia şi sensul mişcărilor şi care limitează amplitudinea lor. InervaŃia articulaŃiilor provine din nervii ce inervează oasele. însoŃind vasele sanguine. Forma şi gradele de libertate de mişcare pe care le oferă articulaŃiile reprezintă factori importanŃi.b) lichidul sinovial are dublă origine. Mişcările articulaŃiilor pot fi active şi/sau pasive. la care subiectul examinat nu participă activ. capsulare şi sinoviale.muşchii pieloşi ai pleoapelor (orbicularul pleoapelor) . ce pleacă de la baza apofizei zigomatice şi o cavitate glenoidă (de formă elipsoidală). Muşchii sunt cei care efectuează mişcarea. sunt de natură vegetativă şi au rol în vasomotricitate.24). Mişcarea pasivă este mişcarea executată de o forŃă exterioară. 1. Mobilitatea articulară Deplasarea segmentelor osoase angrenează în lanŃul mecanismelor motorii şi participarea obligatorie a articulaŃiilor. De aceea. Structura funcŃională a articulaŃiei temporo-mandibulară a) SuprafaŃa articulară a mandibulei prezintă de fiecare parte câte un condil cu o faŃă anterioară şi una posterioară. care corespund libertăŃii de mişcare a articulaŃiei. VascularizaŃia articulaŃiilor este dată vasele articulare din care se desprind mai multe ramuri ce formează o reŃea periarticulară din care iau naştere ramuri epifizare. Si condilul şi cavitatea sunt orientate oblic. În general. De altfel. vâscos. Axa biomecanică reprezintă linia situată într-un anumit plan. cu pH = 7. înăuntru şi înapoi. Unicele fibre nervoase eferente care pătrund în articulaŃie. ArticulaŃia temporo-mandibulară. amplitudnea articulară a mişcărilor pasive este mai mare decât a mişcărilor active. pe căi aferente se transmit informaŃii referitoare la funcŃia articulaŃiei respective spre cordoanele dorsale ale măduvei spinării. transparent. cu legături întinse cu pielea craniului şi a feŃei (muşchii mimicii): . la unele articulaŃii. cât mai ales în timpul mişcărilor) şi din produsele de descuamare de pe faŃa superficială a sinovialei şi a cartilajelor articulare care rezultă prin frecare în timpul mişcărilor. Prin ea se poate determina şi capacitatea funcŃională a muşchiului. cât şi suprafaŃa glenoidă a temporaului sunt convexe. Muşchii capului sunt reprezentaŃi de două grupe mari de muşchi: a) muşchii pieloşi ai capului. care participă la realizarea mişcărilor. de obicei mâna examinatorului. Ruffini. în mişcarea sa. Ea poate fi fixă sau mobilă. Meniscul aderă la faŃa interioară a capsulei care este acoperită de membrana sinovială. Este produs prin transudatul lichidului plasmatic din pereŃii capilarelor (atât în repaus. cum ar fi cea a cotului. Vater-Pacini). mobilitatea articulară este un factor activ. în jurul căreia una din componentele osoase se deplasează faŃă de cealaltă. muşchiul occipital legaŃi între ei de aponevroza epicraniană. SuprafaŃa anterioară a temporalului are un condil temporal. deci nu îşi contractă muşchii. Krause. . ele nu respectă principiul congruenŃei articulare şi de aceea.4. muşchii şi tegumentul regiunii respective. Întrebări de autoevaluare Ce caracteristici generale au articulaŃiile Ă Ce fel de articulaŃii există după gradul de mobilitate Ce fel de articulaŃii există după gradele de libertate ? Ce proprietăŃi are cartilajul hialin ? Care sunt elementele componente ale unei diartroze ? ? LecŃia 4 ArticulaŃiile capului Toate oasele capului se unesc între ele prin articulaŃii fixe (sinartroze). b) Deoarece atât condilul mandibular. El este un lichid de culoare gălbuie. granulocite 7 % şi alte celule 2 %. îndreptat oblic din afară-înăuntru şi dinainte-înapoi. Ea uneşte partea superioară a ramurilor verticale ale mandibulei cu zona mijlocie a craniului şi permite mişcarea (Fig.muşchii pieloşi ai craniului: muşchiul frontal. atunci când se deplasează odată cu segmentul osos (cum se întâmplă la genunchi). c) Cele două suprafeŃe articulare sunt unite între ele printr-o capsulă. Axele biomecanice ale articulaŃiilor. În ele se găsesc proprioceptori (Golgi-Manzoni. Majoritatea celulelor au proprietăŃi fagocitare. întărită prin două ligamente laterale: intern şi extern. ConŃine monocite 47 %. au între ele un menisc de formă eliptică. dar direcŃia mişcării este imprimată de orientarea anatomică a şanŃului trohleei humerale. una dintre suprafeŃele articulare este imobilă iar cealaltă se mişcă. conducerea direcŃiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaŃia segmentelor osoase. Singura articulaŃie mobilă a capului este articulaŃia temporo-mandibulară. Nervii articulari sunt nervi senzitivi formaŃi din fibre aferente. Mişcarea este deci factorul principal de producere a lichidului sinovial. de la care.

Muşchii ce asigură aceste mişcări sunt pterigoidienii interni şi externi.mişcarea de coborâre se face sub acŃiunea gravitaŃiei şi ajutată de muşchii gâtului (digastric. greutatea corpului diferitelor segmente ale coloanei.ridicătorii mandibulei (ai capului): temporalul. digastricul.coborâtorii mandibulei (ai gâtului): pielosul gâtului. dilatatorul) b) muşchii masticatori (4 ridicători şi 4 coborâtori ai mandibulei): . . la menŃinerea curburilor coloanei. De ea sunt legate toate celelalte segmente. cu o mare importanŃă funcŃională. milo-hioidianul. care alcatuiesc trunchiul (toracele si bazinul) si tot de ea se articulează membrele superioare si membrele inferioare. pârghia pierde din forŃă. pterigoidianul intern.mişcarea de proiecŃie înapoi se face prin contracŃia produsă de digastric şi temporal. se contractă izotonic şi acŃionează prin capetele lor distale asupra mandibulei. Mişcările de proiecŃie înainte şi înapoi se execută în plan antero-posterior. în care condilii mandibulei părăsesc cavităŃile glenoide temporale. Ea ne conferă simetria corpului şi direcŃia de mişcare. . Discul intervertebral începe să se constituie încă de la embrionul de 40 mm. . câştigă în viteză ceea ce duce la scurtarea timpului de masticaŃie. Este alcătuită din 33-34 vertebre. Mişcările de coborâre şi de ridicare se fac în jurul axei transversale ce trece prin mijlocul ramurilor verticale ale mandibulei. a). ce au puncte fixe de inserŃie pe capetele lor proximale. când un condil mandibular părăseşte cavitatea glenoidă. Nucleul pulpos se comportă fizic ca un gel care pierde apă şi îşi diminuează fluiditatea în raport direct cu presiunea ce se exercită asupra lui. Când cei de o parte se contractă izotonic. Cunoscând alcătuirea unei vertebre. transversul. 12 .contribuie. b). milo-hioidian. cu punctul de sprijin în articulaŃie. RezistenŃa inelului fibros creşte de la centru spre periferie.mişcarea de proiecŃie înainte se face prin contracŃia simultană a celor doi pterigoidieni externi. cei de partea opusă se contractă izometric şi invers. revenirea la starea de echilibru după terminarea mişcării. gonio-hioidianul. O vertebră este alcătuită dintr-o parte anterioară numită corp şi o parte posterioară numită arc. Structura funcŃională a coloanei vertebrale Coloana vertebrală este cel mai important segment al aparatului locomotor. în cadrul articulaŃiilor coloanei vertebrale vom vorbi despre articulaŃiile corpilor vertebrali. maseter şi pterigoidian. prin rezistenŃa lor. de proiecŃie înainte şi înapoi şi de lateralitate. iar forŃa este dată de muşchii masticatori. . . Aceste două părŃi închid între ele canalul vertebral. . Întrebări de autoevaluare Care este structura funcŃională a articulaŃiei temporo-mandibulare ? Care sunt grupele de muşchi ai capului ? Care sunt mişcările articulaŃiei temporo – mandibulare ? Ce muşchi fac proiecŃia înainte a mandibulei ? Ce muşchi ridică mandibula ? LecŃia 5 ArticulaŃiile coloanei vertebrale 1. Tot ea face posibilă atât mobilitatea cât şi stabilitatea corpului. Coloana vertebrală este un segment complex. Mandibula poate efectua trei feluri de mişcări: de coborâre şi de ridicare. 344 suprafeŃe articulare. . genio-hioidian şi pielosul gâtului). c) Mişcările de lateralitate (mişcări de diducŃie) sunt mişcările prin care mentonul se îndreaptă la dreapta şi la stânga. articulaŃiile apofizelor articulare. se contractă izotonic. maseterul.(piramidalul. Mentonul este proeminenŃa osoasă pe linia mediană a mandibulei (pe faŃa sa externă). articulaŃiile lamelor vertebrale. pterigoidianul extern. b) discurile intervertebrale sunt formaŃiuni fibro-cartilaginoase alcătuite dintr-o porŃiune fibroasă periferică (inelul fibros) şi o porŃiune centrală (nucleul pulpos). BraŃul forŃei este mai mic decât braŃul rezistenŃei şi de aceea. Coloana vertebrală este alcătuită din suprapunerea pieselor osoase numite vertebre. în toate direcŃiile. În aceste mişcări.favorizează. celălalt rămâne pivot şi invers. articulaŃiile apofizelor spinoase şi articulaŃiile apofizelor transverse. Între aceste suprafeŃe osoase se găsesc discurile intervertebrale. Inelul fibros este format din lame de fibre conjunctive care se inseră profund pe zona compactă osoasă. uşor concave ale corpilor vertebrali. .mişcarea de ridicare se face cu muşchii: temporal.ArticulaŃiile corpilor vertebrali a) suprafeŃele articulare sunt date de feŃele superioară şi inferioară. 24 discuri intervertebrale şi 365 ligamente cu 730 inserŃii musculare. Aceşti muşchi au punct fix de inserŃie pe capetele lor distale.transmit. Rolul discurilor intervertebrale este multiplu: . prin elasticitatea lor. Biomecanica articulaŃiei temporo-mandibulare ArticulaŃia te mporo-mandibulară are trei grade de libertate. Se comportă ca o pârgie de gradul III. rezistenŃa este dată de greutatea mandibulei şi de duritatea bolului alimentar. şi acŃionează prin capetele lor proximale asupra mandibulei.

Muşchii implicaŃi în mişcările coloanei vertebrale sunt: a. care prin structura lor permit apropierea şi depărtarea lamelor vertebrale una faŃă de alta. cele două cavităŃi glenoide ale atlasului. Dacă subiectul din poziŃia ghemuit încearcă să ridice o greutate de 10 kg.5. ArticulaŃiile lamelor vertebrale Acestea nu sunt articulaŃii propriu-zise. cei doi condili occipitali care privesc în jos. pe care o limitează . Muşchii prevertebrali: ei se găsesc pe faŃa anterioară a coloanei vertebrale.. Muşchii gâtului sternocleidomastoidianul situat pe faŃa laterală a gâtului. îl înclină (apleacă) lateral de partea lui şi îl rotează îndreptând bărbia în partea opusă. devin muşchi inspiratori b. care privesc în sus. SuprafeŃele articulare sunt. înainte şi înăuntru şi au formă concavă. iar distal se inseră prin două capete: unul pe manubriul sternal (capătul sternal) şi unul pe partea internă a claviculei (capătul clavicular). întărită de două ligamente.apofizele spinoase cu ligamentele lor Partea anterioară a segmentului motor este mai puŃin mobilă. se împarte în patru fascicule şi se inseră distal pe tuberculii anteriori ai vertebrelor cervicale 3. În regiunea cervicală posterioară. mai solidă. înainte şi în afară şi au formă convexă şi pe de altă parte. Când iau punct fix pe capetele distale. În mişcarea de redresare după o flexie a corpului. pe sub muşchiul pielos al gâtului şi îndreptat diagonal de sus în jos dinapoi înainte şi din afară înăuntru. Proximal se inseră pe apofiza mastoidă a osului temporal.ligamentul vertebral comun anterior pus în tensiune în timpul extensiei coloanei.6. se şade astfel. ArticulaŃiile apofizelor articulare Aceste articulaŃii sunt plane şi permit doar simpla alunecare a suprafeŃelor articulare una pe cealaltă. încât lordoza lombară să se menŃină.discul intervertebral şi ligamentele sale . ArticulaŃia occipito-atlantoidă Este o diartroză bicondiliană. ArticulaŃiile apofizelor spinoase Apofizele spinoase sunt unite între ele prin două feluri de ligamente: ligamentele interspinoase (între două apofize spinoase) şi ligamentul supraspinos (pe toată lungimea coloanei vertebrale). Este flexor al capului pe coloana cervicală.5 kg la nivelul nucleului pulpos. ligamentul are rolul de a menŃine pasiv capul şi gâtul.articulaŃiile interapofizare . când speteaza este înclinată înapoi. înaintea găurii occipitale. pe de o parte. are rare inserŃii musculare şi susŃine pasiv coloana. suprapresiunea suportată de nucleul pulpos ajunge la 90-135 kg. Când iau punct fix pe capetele proximale. pentru a nu se flecta înainte. 2. articulaŃia coxo-femurală se extinde şi solicitarea discurilor intervertebrale este mai mare. anterior şi poaterior.4. Ele sunt unite prin ligamente speciale. În mod corect. ceea ce atrage o mai bună echilibrare a coloanei vertebrale. Menajarea discurilor intervertebrale faŃă de solicitările inerente reprezintă o obligativitate faŃă de corpul nostru.ligamentul vertebral comun posterior pus în tensiune de mişcarea de flexie a coloanei pe care o limitează. asupra apofizelor spinoase ale coloanei lui lombare acŃionează o forŃă de tracŃiune de 141 kg.găurile de conjugare . În toată lungimea coloanei vertebrale se întind două ligamente: .  dreptul anterior al capului se inseră proximal pe osul occipital. lordoza lombară normală dispare. ArticulaŃiile apofizelor transverse Apofizele transverse sunt unite prin ligamentele intertransverse.Partea posterioară a segmentului motor are multe inserŃii musculare şi este principalul element motor al coloanei vertebrale.  scalenii (anterior. numite ligamente galbene. Segmentul motor al coloanei vertebrale este alcătuit din : . SuprafeŃele articulare sunt acoperite de un strat subŃire de cartilaj hialin şi sunt unite între ele printr-o capsulă subŃire. Chiar şi în şederea pe un scaun. asupra discului D4D5 o greutate de 17 kg şi asupra discului L4-L5 o greutate de 47 kg. Exemplu: simpla trecere de la poziŃia culcat la verticală provoacă o suprapresiune de 45.amortizează şocurile sau presiunile la care fiecare segment este supus în mod special în cursul mişcărilor şi eforturilor. mijlociu şi posterior) se întind de la apofizele transverse ale ultimelor şase vertebre cervicale la primele două coaste. înclină de partea lor coloana vertebrală cervicală.  micul drept anterior al capului situat imediat înapoia 13 . În poziŃie ortostatică asupra discului C6-C7 va apăsa o greutate de 3 kg. Acest muşchi flectează capul pe coloană.

flectează bazinul pe torace. se inseră pe apofizele transverse ale primelor 5 vertebre cervicale. coboară coastele (muşchi expirator) şi flectează toracele pe bazin. Când ia punct fix pe creasta iliacă coboară ultimele coaste (muşchi expirator) şi înclină coloana lateral. pe masele laterale şi pe apofizele transverse ale atlasului. la care participă. pe apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale şi lombare şi pe buza externă a crestei iliace.7. deasupra unghiularului. e. Are acŃiuni foarte importante: flectează coapsa pe bazin flectează coloana vertebrală şi bazinul pe coapsă flectează trunchiul pe bazin rotator al coloanei. trage coloana spre omoplat. înclină coloana cervicală lateral şi înclină coloana dorsală spre omoplatul de aceeaşi parte. Când ia punct fix pe torace. Comprimă viscerele abdominale. Este muşchi inspirator. transversul abdomenului fasciculele lui pornesc de la ultimele coaste. Distal. pe unghiul supero-intern al omoplatului. vomă).  marele drept al abdomenului. 29 şi 30). este un flexor al bazinului pe torace. Rolul lui: trage omoplatul înăuntru şi îl basculează. Flectează capul pe coloană. situat sub romboid. Când ia punct fix pe torace. 14 . marginea internă a crestei iliace.  micul dinŃat postero-superior. pe creasta iliacă. Cel mai important este muşchiul splenius.6. prin baza lui se inseră pe ultimele 4 coaste. iar secundar este muşchi expirator. SituaŃi sub trapez. prin baza lui se inseră pe linia mediană de la protuberanŃa occipitală externă. înclină bazinul lateral pe torace. Are acŃiune asemănătoare cu cea a marelui oblic. Prin contracŃia lui ajută împreună cu ceilalŃi muşchi la comprimarea viscerelor şi expulzarea conŃinutului acestora (micŃiune. pe marginea anterioară a osului coxal. De la coasta 12-a la creasta iliacă.  marele dorsal. Când se contractă de o singură parte. se inseră pe marginea superioară a pubisului. pe marginea crestei iliace. Prin vârful lui se inseră pe cele două oase ale centurii scapulare (claviculă.precedentului. Rolul lui: trage omoplatul în sus. înclinaŃie laterală şi de rotaŃie a capului. Când ia punct fix pe bazin coboară coastele (muşchi expirator) flectează toracele pe bazin şi comprimă viscerele abdominale. pe spina iliacă anterosuperioară. d. Când ia punct fix pe pubis. Sunt muşchi de extensie. Rolul lui: este adductor.  lungul gâtului se întinde de la tuberculul anterior al atlasului până la corpii vertebrali ai primelor trei vertebre dorsale. tracŃionează asupra trunchiului spre braŃ (ca în mişcarea de atârnare sau căŃărare). înclină capul lateral.  pătratul lombelor situat pe laturile coloanei lombare cu trei grupe de fascicule: ilio-costale. Muşchii abdominali antero-laterali (Fig. în fosa iliacă internă şi în partea anterioară a coapsei. Împreună cu muşchii abdominali. pe apofizele transverse ale primei vertebre sacrate şi ale ultimelor vertebre lombare. iar distal. Când ia punct fix pe coaste. iar distal. marele oblic al abdomenului (oblicul extern) este muşchi superficial. De la apofizele C5-D3 până pe coastele 2-5. cele trei fascicule ale sale se inseră proximal pe cartilajele costale ale coastelor 5. înclină lateral coloana cervicală pe partea lui. De la apofizele spinoase D11-L3 până pe ultimele 4 coaste. sunt în număr de 8. Muşchii lombo-iliaci închid posterior cavitatea abdominală.  muşchii cefei.  micul dinŃat postero-inferior.  romboidul situat în partea inferioară a cefei şi în partea superioară a regiunii dorsale. Rolul lui: mobilizează centura scapulară şi umărul ridicându-le şi apropiind omoplatul de coloană. proiector înapoi şi rotator înăuntru al braŃului. Ambele porŃiuni se inseră distal. defecaŃie. apofizele transverse ale coloanei lombare. pe ligamentul cervical posterior şi pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale inferioare şi ale celor dorsale. iar distal.  unghiularul situat pe partea laterală a cefei. acromion. Anterior ele formează o aponevroză largă ce se inseră pe linia albă. Este flexor şi rotator al coloanei vertebrale cervicale. Proximal. Este format din două porŃiuni: psoasul şi iliacul. tracŃionează asupra coastelor (muşchi expirator). pe pubis şi pe linia albă care este o bandă conjunctivă rezistentă care se întinde pe linia mediană de la pubis la apendicele xifoid şi rezultă din încrucişarea aponevrozelor muşchilor largi ai abdomenului. se inseră proximal pe osul occipital. Muşchii posteriori ai coloanei vertebrale sunt în număr mare trapezul. Se inseră proximal pe ultimele 7-8 coaste. cu cei ai spatelui şi cu ischio-gambierii asigură echilibrul trunchiului pe coapsă. Se inseră distal. Este muşchi inspirator. romboid şi micul dinŃat. c.  psoasul iliac situat în partea posterioară a abdomenului. apropiind vârful omoplatului de coloană. este un rotator al coloanei vertebrale.  micul oblic al abdomenului (oblicul intern) este situat sub marele oblic. printr-un tendon pe micul trohanter al extremităŃilor superioare ale femurului. ilio-transversale şi costo transversale. pe spina iliacă antero-superioară. spina omoplatului).

Această mişcare are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. sunt cei care iniŃiază mişcarea. Odată iniŃiată mişcarea. Biomecanica coloanei vertebrale Mişcările coloanei vertebrale sunt mişcări complexe. învingând forŃele gravitaŃionale. Muşchii care execută mişcarea sunt: oblicii abdominali. (ilio-costalul. marele şi micul drept posterior ai capului. de extensie de 30o şi de înclinare laterală de 15o. (atlas şi axis). Mişcarea de rotaŃie (răsucire). 4. scalenii. acestea fiind reduse la simple suprafeŃe articulare. Extensia este blocată în ultima fază de intrarea în contact a apofizelor articulare şi apoi a apofizelor spinoase. în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune.muşchii intertransversali înclină coloana lateral de partea lor . spleniusul. Mişcarea de extensie În mişcarea de extensie. intercostalii. Aceste mişcări sunt limitate de rezistenŃa ligamentelor şi a articulaŃiilor intervertebrale şi de gradul de compresibilitate a Ńesutului fibrocartilaginos din care este compus discul. Structura funcŃională a toracelui ArticulaŃiile toracelui se realizează între diferitele segmente osoase ale toracelui (coloana vertebrală. porŃiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate. Mişcarea de flexie În mişcarea de flexie. apofizele articulare superioare ale axisului realizează articulaŃiile atlantoaxoidiene laterale. Răsucirea de aceeaşi parte se face prin: marele dorsal. Este maximă în regiunea cervicală. psoasul. trapezul. 3. Răsucirea de partea opusă se face prin: spinotransvers şi marele oblic abdominal. cu punctul de sprijin în articulaŃie. interspinoşii şi muşchii sacrospinali. splenius. în timp ce ligamentul vertebral comun posterior. muşchii posteriori ai gâtului. Muşchii care iniŃiază mişcarea sunt cei ai peretelui abdominal in special dreptul abdominal si cei doi oblici. Acestea sunt: 15 . dreptul lateral al gâtului. Muşchii flexori sunt: marele şi micul drept anterior ai capului şi dreptul lateral al capului. care apoi este controlată de grupul anterior. Întrebări de autoevaluare Care sunt articulaŃiile coloanei vertebrale ? Ce rol au discurille intervertebrale ? Care sunt grupele de muşchi implicaŃi în mişcările coloanei ? Ce mişcări poate face coloana vertebrală ? LecŃia 6 ArticulaŃiile toracelui 1. Biomecanica articulaŃiei occipito-atlantoidiene ArticulaŃia acŃionează ca o pârghie de gradul I. Muşchii pentru înclinare sunt: trapezul. porŃiunea anterioară a discurilor intervertebrale este comprimată. micul complex. marele complex. Ea permite mişcări de flexie cu amplitudinea de 20o. Coloana lombară se răsuceşte când este în extensie. Prin ea se realizează numai mişcarea de rotaŃie a capului cu o amplitudine de 30o de o parte şi de alta. STM. muşchii cefei. intertransversalii şi dreptul lateral al capului. Biomecanica articulaŃiei atlanto-axoidiene Este articulaŃia dintre prima şi a doua vertebră cervicale. ligamentul supraspinos şi muşchii spatelui sunt puşi sub tensiune. lungul dorsal. 5. lungul gâtului şi micul oblic abdominal. Rolul lor: sunt muşchi extensori ai coloanei şi menŃin echilibrul extrânsec al acesteia. marele şi micul oblic abdominal. Mişcarea de înclinare laterală (îndoire). Împreună cu acestea. Muşchii extensori sunt: trapezul. muşchii spinali se găsesc în şanŃurile vertebrale formate din apofizele spinoase şi coaste. Muşchii şanŃurilor vertebrale. Vertebra atlas nu are corp vertebral şi nici apofize articulare inferioare. Coloana dorsală se rotează puŃin şi nuumai dacă se înclină şi lateral. spino-transversalul). grupul antagonist al flexorilor (extensorii coloanei) intră în acŃiune şi gradează flectarea trunchiului. La nivelul regiunii lombare inferioare alcătuiesc sacro-spinalul. Muşchii în înclinare sunt: pătratul lombelor. psoasul iliac şi muşchii subhioidieni şi sternocleidomastoidienii. spleniusul. plasat între forŃa dată de muşchii cefei şi rezistenŃa dată de greutatea capului care tinde să cadă înainte. Ele se realizează prin cumularea uşoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale (la nivelul discurilor intervertebrale şi la nivelul articulaŃiilor). Mai intervin în extensie şi: spleniusul capului. sternocleidomastoidianul (SCM). ligamentele galbene. Mai pot interveni şi muşchii şanŃurilor vertebrale şi în special sistemul transverso-spinos. aflate pe feŃele inferioare ale maselor lui laterale. articulaŃii plane ca şi cele dintre apofizele articulare ale celorlalte vertebre. deci muşchii extensori. La rotaŃii de amplitudini mai mari iau parte şi articulaŃiile vertebrelor subiacente. sistemul spino-transvers al muşchilor şanŃurilor vertebrale. .muşchii interspinoşi sunt extensori ai coloanei. coaste şi stern). ligamentele interspinoase.

superior şi inferior. centrul frenic rămâne aproape imobil la mişcările diafragmei. ArticulaŃiile condro-sternale sunt articulaŃii plane. De la această aponevroză pornesc radiar o serie de fascicule musculare care se inseră pe primele trei vertebre lombare şi în jurul segmentelor inferioare ale feŃei inferioare ale cavităŃii toracice. ExpiraŃia este mecanismul invers. In interiorul articulaŃiei se mai afla si un ligament interosos. Sunt muşchi inspiratori. Cu baza lui se inseră pe marginea anterioară a ceor două treimi interne ale claviculei. În expiraŃie profundă el urcă până în dreptul coastelor 4 şi 5. De aceea. mărindu-se diametrul longitudinal. de formă triunghiulară. pe primele 10 coaste. ArticulaŃiile costo-condrale sunt articulaŃii fixe. în inspiraŃie bolta se turteşte. Mişcările diafragmei sunt importante în respiraŃie. diafragmul prezintă o aponevroză foarte rezistentă numită centru frenic.muşchii costali deservesc mişcările coastelor. muşchii abdominali (descrişi anterior) c. marele pectoral face adducŃia braŃului şi duce umărul înainte. printr-o serie de digitaŃii ce se încrucişează cu digitaŃiile marelui oblic abdominal. când ia punct fix pe humerus. trec printre acesta şi grilajul costal şi se inseră înainte. când ia punct fix pe omoplat tracŃionează asupra coastelor şi este deci un muşchi inspirator.5. Se consideră că au rol modest fie în inspiraŃie fie în expiraŃie (sunt doar nişte pereŃi elastici ai cutiei toracice) dar rolul lor important apare în mişcările de rotaŃie ale coloanei vertebrale.F. este unmuşchi inspirator. Datorită dispoziŃiei anatomice a articulaŃiilor. muşchii supracostali sunt mici.4. Astfel. muşchii toracelui sunt. Biomecanica toracelui Mişcările pe care le realizează diversele segmente osoase ale toracelui. marele pectoral este muşchi superficial. care separă trunchiul în două mari cavităŃi: toracică şi abdominală. micul pectoral este situat sub marele pectoral şi se inseră proximal pe apofiza coracoidă. dispuşi oblic şi în afară. 3. datorită articulaŃiilor dintre ele. când ia punct fix pe claviculă. Are forma unei bolte (bolta diafragmatica). este un muşchi inspirator. Când ia punct fix pe torace. de îndepărtare şi de rotaŃie a fiecărei coaste. Toate aceste fascicule converg către un tendon comun de formă patrulateră. Muşchii implicaŃi în mişcările toracelui Muşchii care acŃionează asupra toracelui fac parte din mai multe grupe şi anume: a. 2. Segmentele osoase sunt menŃinute în contact de 4 ligamente dispuse astfel: anterior. aceste mişcări nu sunt simple. prin articulaŃiile lor cu vertebrele şi sternul. Ei sunt: diafragma. Se inseră înapoi pe marginea internă a omoplatului. în număr de 12. ridică trunchiul (ca în poziŃia atârnat). când ia punct fix pe apofiza coracoidă. iar în expiraŃie bolta se accentuează. posterior.ArticulaŃiile costo-vertebrale sunt plane şi ele se realizează între faŃetele articulare ale capetelor costale şi faŃatele articulare ale corpilor vertebrali dorsali. marele dinŃat este un muşchi lat. În cadrul lor. iar distal pe faŃa externă a coastelor 3. Segmentele articulare sunt menŃinute în contact de o capsulă articulară întărită de două ligamente condro-sternale: anterior şi posterior. Ele au o capsulă articulară întărită de un ligament costo-vertebral anterior şi un ligament costo-vertebral posterior. realizate între faŃetele articulare ale extremităŃile anterioare ale cartilajelor costale şi faŃetele articulare de pe marginile laterale ale sternului. InspiraŃia presupune pătrunderea unei cantităŃi mari de aer în plămâni.muşchii toraco-brahiali sunt cei care leagă toracele de centura scapulară şi de extremitatea superioară a humerusului. coastele se comportă ca nişte pârghii de gradul III (S. . intercostalii şi supracostalii. Când ia punct fix pe torace trage omoplatul înainte. care trece prin faŃa axilei şi se inseră pe buza interioară a culisei bicipitale. pe faŃa anterioară a sternului şi pe cartilajele primelor 7 coaste. în inspiraŃie. care se continuă în sus cu ligamentul suspensor al inimii. subclavicularul se întinde transversal de la prima coastă la faŃa inferioară a claviculei. muşchii gâtului (descrişi anterior) b. În aceste mişcări. situat pe faŃa laterală a toracelui. se măresc toate diametrele cutiei toracice. extinderea plămânilor şi deci mărirea volumului cavităŃii toracice. Când ia punct fix pe torace. RespiraŃia se realizează în doi timpi: inspiraŃia şi expiraŃia. sunt foarte importante pentru respiraŃie. cavitatea toracică trebuie să aibă un oarecare grad de mobilitate. aşezat transversal. pot efectua mişcări de ridicare şi coborâre. Ex: la ridicarea coastelor. coboară umărul. rămân coastele care. În interiorul articulaŃiei se mai găseşte şi un ligament interosos. diafragma este un muşchi larg. coboară clavicula. Centrul frenic mai aderă şi la faŃa inferioară a pericardului. periostul coastelor se continuă cu pericondrul cartilajului costal. În centru. se execută şi o mişcare de proiectare înainte.Pentru aceasta. Când ia punct fix pe torace. de la vârful apofizelor transverse la faŃa posterioară a extremităŃii posterioare a coastelor subiacente.R) în care: punctul de sprijin (S) este în articualŃia costo-vertebrală 16 . Cum coloana vertebrală şi sternul sunt rigide. ArticulaŃiile costo-transversale sunt plane şi se realizează între faŃetele articulare ale tuberozităŃilor costale şi faŃetele articulare ale apofizelor transverse. muşchii intercostali sunt situaŃi între marginea inferioară a coastei supraiacente şi marginea superioară a coastei subiacente.

trapezul . ArticulaŃiile centurii scapulare sunt: articulaŃia sterno-claviculară articulaŃia acromio-claviculară articulaŃia scapulo-toracică Biomecanica articulaŃiei sterno-claviculare ArticulaŃia sterno-claviculară este o diartroză prin dublă îmbucare. ArticulaŃia acromio-claviculară este o artrodie (capul articular este mai mic decât o jumătate de sferă).în mişcarea de proiecŃie înainte a claviculei extremitatea ei internă basculează înapoi. Muşchii motori ai articulaŃiei sterno-claviculare sunt: -muşchii ridicători ai claviculei / muşchii pentru proiecŃia înapoi a claviculei . . Adevăratul pivot al acestor mişcări este ligamentul costo-clavicular în jurul căruia se realizează aceste mişcări. Coborârea omoplatului se realizează de fasciculele inferioare ale trapezului. extremitatea ei internă basculează înainte. iar ca o rezultantă a acestora şi mişcări de circumducŃie. ExtremităŃile claviculei. contribuie la ridicarea braŃelor prin înainte. aşezat transversal. Presupunem că acest cerc reprezintă circumferinŃa cutiei toracice. micul oblic. de dinŃatul mare şi dorsalul mare.. între primul şi al optulea spaŃiu intercostal. Scheletul centurii scapulare este alcătuit din două oase: clavicula şi omoplatul. 1. marele dinŃat. astfel: . iar membrele superioare ar fi coastele. Această articulaŃie conferă centurii scapulare o anumită supleŃe. Intrebari de autoevaluare Care sunt articulaŃiile toracelui ? Ce grupe de muşchi sunt implicaŃi în mişcările toracelui ? Cum se realizează mişcarea de inspiraŃie ? Cum se realizează mişcarea de expiraŃie ? LecŃia 7 Centura scapulară şi articulaŃia scapulo-humerală I. Muşchii expiratori (care coboară coastele) sunt: marele drept abdominal. Structura funcŃională a articulaŃiei scapulo-humerale 17 . mâinile împreunate reprezintă sternul. pectoralii (mare şi mic). Ridicarea omoplatului este realizată de fasciculele superioare ale trapezului. triunghiular. de romboid şi unghiular.forŃa activă (F) este dată de inserŃia muşchiului pe coastă forŃa de rezistenŃă (R) este dată de partea anterioară a coastelor. sus. II. ArticulaŃia scapulo-humerală (articulaŃia umărului). scalenii (anterior şi posterior). iar cea externă o amplitudine mai mare. dar în sens invers. deci o articulaŃie şelară. se deplasează concomitent. care deşi foarte limitate. prin intermediul claviculei. contribuie la realizarea poziŃiei stând (poziŃia de drepŃi). . micul dinŃat postero-inferior şi marele dinŃat (fascicolul mijlociu). Structura funcŃională a centurii scapulare Legătura dintre partea superioară a trunchiului şi membrele superioare este realizată de centura scapulară. Mişcările coastelor mobilizează pasiv sternul care este puternic ataşat de coaste.sternocleidomastoidianul (capătul clavicular) -muşchii coborâtori ai claviculei / muşchii pentru proiecŃia înainte a claviculei: -marele pectoral. toracele nostru ar fi coloana vertebrală. permit omoplatului basculări de mare amplitudine.în mişcarea de circumducŃie. Clavicula este un os lung. Are mişcări de alunecare. turtit antero-posterior. deltoidul. Muşchii inspiratori (care ridică coastele) sunt: diafragma. Omoplatul (scapula) este un os lat. transversul abdomenului. Realizată concomitent şi bilateral. Fără ea mişcările claviculei ar antrena mişcări bruşte şi necoordonate ale omoplatului pe torace. deasupra toracelui între manubriul sternal şi acromionul omoplatului. cu baza în sus. extremitatea internă are o amplitudine mai mică. iar cea externă -înainte. subclavicularu Biomecanica articulaŃiei acromio-claviculare. marele oblic abdominal. în diversele mişcări. iar cea externă -înapoi. supracostalii.. are două grade de libertate: permite claviculei mişcări de ridicare şi coborâre şi mişcări de proiectare înainte şi înapoi. aplicat pe faŃa postero-externă a toracelui. ExperienŃa lui Braus: împreunăm mâinile inaintea toracelui şi arcuim membrele superioare astfel ca ele să formeze un cerc.în mişcarea de proiecŃie înapoi a claviculei. la nivelul articulaŃiei sterno-claviculare. Biomecanica articulaŃiei scapulo-toracice Omoplatul se sprijină indirect pe torace. Realizată concomitent şi bilateral. turtit.

în afară şi înainte. se inseră intern pe unghiul inferior al omoplatului. 2. suprafeŃele articulare sunt: capul humerusului. Cavitatea glenoidă este înconjurată de bureletul glenoidian. micul rotund situat imediat în afara subspinosului. prin contracŃia lor izometrică. Când ia punct fix pe omoplat. subscapular. mişcarea fiind controlată tot de muşchii abductori care. . triceps brahial (cu lunga porŃiune). muşchii adductori ai umărului sunt: pectoralul mare.supraspinosul (chiar singur în afara deltoidului) . Prin baza lui. cum se întâmplă în poziŃia atârnat şi în mişcările de căŃărare. a). Mişcarea de adducŃie se face în sens invers. suprafaŃa articulară a capului humeral părăseşte aproape cavitatea glenoidă şi intră în contact cu porŃiunea inferioară a capsulei articulare. Când ia punct fix pe omoplat este rotator în afară al humerusului şi când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braŃ marele rotund este un muşchi puternic. pe marginea externă a acromionului şi pe buza inferioară a marginii posterioare a spinei omoplatului. Când ia punct fix pe omoplat este un rotator înăuntru şi un adductor al braŃului. rotundul mare. În acest moment. Când ia punct fix pe humerus. ridicarea humerusului nu este posibilă datorită prezenŃei acromionului. muşchii posteriori ai coloanei vertebrale (descrişi anterior) b. supraspinosul are o formă triunghiulară. care-i măreşte capacitatea. Dacă ia punct fix pe centura scapulară. Biomecanica articulaŃiei scapulo-humerale ArticulaŃia scapulo-humerală este cea mai mobilă articulaŃie.lunga porŃiune a bicepsului brahial (are un rol secundar) Mişcarea de abducŃie se poate face numai până la un unghi de 900. Peste această valoare. Toate aceste fascicule converg spre tendonul distal. şi cavitatea glenoidă a omoplatului. subspinosul se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului şi extern pe faŃeta mijlocie a marii tuberozităŃi a extremităŃii superioare a humerusului.Această articulaŃie este o enartroză (capul articular este mai mic decât o jumătate de sferă). iar când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braŃ. Mişcarea de abducŃie (de îndepărtare a braŃului). 34). b). Mişcarea se face până când marea tuberozitate se loveşte de porŃiunea superioară a bureletului glenoidian. Când ia punct fix pe omoplat este rotator în afară al braŃului şi când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braŃ. trage omoplatul către acesta. muşchii abductori ai umărului sunt: . deltoidul trage centura scapulară şi toracele. se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului şi extern pe faŃa inferioară a marii tuberozităŃi a extremităŃii superioare a humerusului. AcŃiunea lui este complexă. Extremitatea inferioară urcă iar cea superioară coboară. îl apropie pe acesta de apofiza coracoidă şi deci de omoplat. se îndreaptă în sus. Are trei grade de libertate: Ea acŃionează în strânsă corelaŃie funcŃională cu articulaŃiile centurii scapulare. care se inseră pe buza superioară a amprentei deltoidiene de pe faŃa externă a humerusului. se inseră proximal pe treimea externă a marginii anterioare a claviculei. ocoleşte faŃa internă a extremităŃii superioare a humerusului şi se innseră pe buza posterioară a culisei bicipitale a humerusului. ambele acoperite cu cartilaj hialin. Mişcările de proiecŃie înainte (anteducŃie) şi înapoi (retroducŃie) 18 . dirijează apropierea membrelor superioare de trunchi. Când ia punct fix pe omoplat este abductor al braŃului. un rol important revine greutăŃii membrului şi gravitaŃiei. muşchii scapulo-brahiali: deltoidul este cel mai voluminos. 3. mărindu-se astfel amplitudinea de mişcare a membrului superior faŃă de trunchi. Când ia punct fix pe apofiza coracoidă este proiector înainte. Muşchii care participă la mişcările umărului sunt: a. rotundul mic. dorsalul mare. coraco-brahialul se inseră proximal pe apofiza coracoidă impreuna cu scurta portiune a bicepsului.deltoidul cu toate fasciculele lui. este un adductor al braŃului. biceps brahial (cu scurta porŃiune). ca în poziŃia atârnat şi in miscarile de căŃărare. in totalitatea lui. este abductor al braŃului. Ridicarea braŃului peste 900 se face numai cu ajutorul mişcării de basculă laterală a scapulei. coraco-brahial. În această mişcare cele două extremităŃi ale humerusului suferă o deplasare în sens invers. c. iar când ia punct fix pe humerus. adductor şi rotator în afară a humerusului. subscapularul se inseră intern în fosa subscapulară şi extern pe mica tuberozitate a extremităŃii superioare a humerusului. iar distal în treimea mijlocie a feŃei interne a humerusului. iar când ia punct fix pe humerus. muşchii toraco-brahiali (descrişi anterior). iar când ia punct fix pe humerus este un ridicător al omoplatului. cele două suprafeŃe sunt menŃinute în contact de o capsulă articulară întărită în partea superioară de un ligament coraco-humeral şi anterior de trei ligamente gleno-humerale (Fig. se inseră intern pe fosa supraspinoasă a omoplatului şi extern pe faŃeta superioară a marii tuberozităŃi a extremităŃii superioare a humerusului.

care leagă humerusul cu cubitusul (ulna) şi radiusul.coraco-brahialul . in timp ce extremitatea inferioara a humerusului se deplaseaza in sens invers. în retroducŃie. Mişcarea este produsă de muşchii supraspinos. Structura funcŃională a articulaŃiei ArticulaŃia humero-cubito-radială este o trohleartroză. iar condilul humeral cu foseta capului radial.deltoidul (fascicule spinale) . apofiza coronoidă în partea anterioară a cavităŃii sigmoide şi tuberozitatea (olecranul) în partea posterioară a cavităŃii sigmoide. Ea este comună atât articulaŃiei humero-cubito-radiale. se inseră cu un cap (scurta porŃiune a bicepsului) pe vârful apofizei coracoide. posterior. . Trohleea humerală vine în raport cu incizura cubitusului. rotundul mare. subscapular. (lunga porŃiune a bicepsului) se inseră pe suprafaŃa de deasupra cavităŃii glenoide.extremitatea inferioară a humerusului (trohleea. cu două capete superioare (de unde şi numele) şi unul inferior. pe tuberozitatea bicipitală a radiusului. a antebraŃului pe braŃ. În mişcarea de rotaŃie în afară. Mişcarea de circumducŃie Această mişcare însumează mişcările precedente care se execută in jurul celor trei axe. În anteducŃie intervin muşchii: . Mişcarea este produsă de muşchii subspinos şi micul rotund. Prin unirea celor două porŃiuni se formează corpul muscular care descinde vertical în faŃa humerusului şi a cotului şi se inseră distal. Capul humeral descrie un mic cerc urmărind conturul cavităŃii glenoide. printr-un tendon comun cu coraco-brahialul. dar în sens invers. pe un arc de cerc dispus sagital. Muşchii implicaŃi în mişcările cotului sunt flexori şi extensori. printr-un tendon puternic.marele pectoral . în timp ce extremitatea inferioară a humerusului descrie un cerc mare. Între articulaŃiile centurii scapulare şi articulaŃia scapulo-humerală este o strânsă legătură în mişcările variate şi ample ale membrului superior. capul humerusului alunecă dinapoi – înainte pe cavitatea glenoidă. a. Proximal. Capsula articulară este laxă şi întărită lateral de patru ligamente mai puternice dispuse anterior. Când ia punct fix pe omoplat are mai multe acŃiuni: 19 . prin faŃa sa superioară contribuie la alcătuirea articulaŃiei cotului. 2. Se întâlnesc aici trei oase iar suprafeŃele articulare sunt: .extremitatea superioară a cubitusului prezintă o scobitură semilunară (marea cavitate sigmoidă).deltoidul (fascicule claviculare) În retroducŃie intervin muşchii: .Amplitudinea proiecŃiei înainte este de 950 iar cea a proiecŃiei înapoi de 200. .Ele se fac: cu bascularea capului humeral înapoi. Amplitudinea lor este de 800 pentru rotaŃia externă şi 950 pentru rotaŃia internă. are un singur grad de libertate şi permite numai executarea mişcărilor de flexie şi extensie. iar prin faŃa sa laterală contribuie la alcătuirea articulaŃiei radio-cubitale superioare. condilul humeral şi epicondilul).extremitatea superioară a radiusului prezintă o scobitură (cupula radială) care se adaptează pe condilul humeral. La marginea externă a acestei cavităŃi se află o altă scobitură semilunară (mica cavitate sigmoidă) care ia parte la alcătuirea articulaŃiei radio-cubitale superioare. cât şi articulaŃiei radio-cubitale superioare. SuprafeŃele articulare sunt acoperite de cartilajul hialin. capul humerusului alunecă dinainte – înapoi pe cavitatea glenoidă.marele dorsal Mişcările de rotaŃie înăuntru (mediană) şi în afară (laterală) Ele se realizează în jurul unui ax longitudinal ce trece prin capul humeral in jurul axei anatomice lungi a humerusului. în anteducŃie şi cu bascularea capului humeral înainte.In mişcarea de rotatie inăuntru. Mijloacele de unire sunt capsula articulară. Membrana sinovială este ca o foiŃă subŃire. Amplitudinea lor se poate mări prin intervenŃia centurii scapulare şi a coloanei vertebrale până la 180o în anteducŃie şi 35o în retroducŃie. înveleşte pe dinăuntru capsula articulară. Muşchii flexori sunt bicepsul brahial. Intrebari de autoevaluare Care este structura funcŃională a centurii scapulare ? Care este structura funcŃională a articulaŃiei scapulo-humerale ? Ce fel de articulaŃie este articulaŃia scapulo-humerală ? Câte grade de libertate are articulaŃia scapulo-humerală ? Care sunt muşchii implicaŃi în mişcările umărului ? Ce mişcări se fac în articulaŃia scapulo-humerală ? LecŃia 8 ArticulaŃia humero-cubito-radială (articulaŃia cotului) 1. Capul radial. cu celălalt cap. lateral extern şi lateral intern.

Când ia punct fix pe humerus. bicepsul brahial şi muşchii epicondilieni. muşchii flexori sunt: brahialul anterior. Mişcarea de extensie este mişcarea de îndepărtarea a antebraŃului de braŃ. . Amplitudunea este de 900.primul brahial extern . .rotează antebraŃul în afară (supinaŃie). muşchii extensori ai degetelor vor fi studiaŃi la antebraŃ. prin vârful său. este fie un coborâtor. fie un ridicător al omoplatului. se inseră distal pe o mică suprafaŃă rugoasă. este un extensor al antebraŃului pe braŃ. pe marginea externă a olecranului. În plus. ExplicaŃia constă în orientarea oblică în sus şi înăuntru a jgheabului trohleei humerale. în timpul prono-supinaŃiei. antebraŃul acŃionează ca o pârghie de gradul I. Când ia punct fix pe humerus. Are trei capete superioare (de unde şi numele) şi unul inferior. prin baza sa. Are o amplitudine activă normală de aproape de 1500. Flexia şi extensia active au o amplitudine medie normală de 1500. Celelate două sunt scurte: vastul extern şi vastul intern. Când ia punct fix pe cubitus este un extensor al braŃului pe antebraŃ. -este adductor al braŃului (prin porŃiunea scurtă) .scurtul supinator b. În faza finală a mişcării. Intrebari de autoevaluare Care este structura funcŃională a articulaŃiei cotului ? Câte grade de libertate are articulaŃia cotului ? Ce mişcări se realizează în articulaŃia cotului ? Care sunt muşchii flexori ai cotului ? Care sunt muşchii extensori ai cotului ? 20 . Prin contracŃia lor. este extensor al antebraŃului pe braŃ. Când ia punct fix pe olecran. dintre care 900 revin extensie şi 600 flexiei. situat pe faŃa posterioară a cotului. Se inseră proximal. şi anconeul (în mod accesoriu). deoarece axa antebraŃului nu se suprapune axei braŃului. Se îndreaptă în jos şi înăuntru şi se inseră distal. pe faŃa posterioară a epicondilului. Se îndreaptă în jos şi după ce trece de faŃa anterioară a articulaŃiei cotului. brahialul anterior este situat sub biceps. mâna nu se orientează spre umăr ci spre torace. 3. el joacă un rol important în mişcările de lateralitate ale cubitusului.-proiectează înainte şi rotează înăuntru braŃul. Prin lunga porŃiune este un adductor al braŃului. flectează braŃul pe antebraŃ şi apropie omoplatul. muşchii extensori sunt: tricepsul brahial. Ea permite numai executarea mişcărilor de flexie şi extensie. Muşchii extensori sunt: tricepsul brahial este un muşchi voluminos. Când ia punct fix proximal. Biomecanica articulaŃiei cotului ArticulaŃia humero-cubito-radială este o trohleartroză şi are un singur grad de libertate. ci este dirijată faŃă de acesta înăuntru. Miscarea de flexie este apropierea antebraŃului de braŃ.brahio-radial . ocupă singur faŃa posterioară a braŃului.flectează antebraŃul supinat pe braŃ. Se inseră proximal pe buza inferioară a amprentei deltoidiene şi pe faŃa internă şi externă a jumătăŃii inferioare a humerusului.Când ia punct fix pe antebraŃ (ca în poziŃia atârnat). după cum membrul superior este orientat în jos sau în sus. situată pe faŃa internă a bazei apofizei coronoide a cubitusului. Mişcarea de extensie este limitată de vârful olecranului şi de ligamentul anterior al cotului care este pus sub tensiune. Când ia punct fix pe cubitus flectează braŃul pe antebraŃ muşchii epicondilieni sunt în număr de patru: . flectează antebraŃul pe braŃ. în care punctul de sprijin este în articulaŃia cotului. anconeul este un muşchi scurt şi trunghiular. Din cele trei capete unul este lung (lunga porŃiune a tricepsului) şi se inseră pe suprafaŃa rugoasă sub cavitatea glenoidă a omoplatului.este abductor al braŃului (prin porŃiunea lungă) AcŃiunea cea mai importantă este cea de supinaŃie şi pe plan secundar de flexor al antebraŃului pe braŃ.al doilea brahial extren .

Este flexor al mâinii pe antebraŃ. Sinoviala articulaŃiei este dependentă de sinoviala articulaŃiei humero-cubito-radiale. Este flexor al falangei a treia pe a doua falangă şi accesoriu al falangei a doua pe prima. se îndreaptă în jos şi puŃin în afară şi se inseră distal pe ligamentul inelar al carpului şi aponevroza palmară. 21 . Ambele au fost descrise la oasele cotului. se inseră pe faŃa internă a bazei metacarpianului al cincilea. anconeul a fost studiat la muşchii cotului. în continuare se îndreaptă în jos şi în afară şi se inseră distal pe faŃa externă a porŃiunii mijlocii a radiusului. 2. pătratul pronator situat la partea inferioară a antebraŃului. Ligamentul interosos radio-cubital este o membrană fibroasă care se întinde între diafizele celor două oase ale antebraŃului pe toată lungimea lor. micul palmar se inseră proximal pe faŃa anterioară a epitrohleei. al falangei a doua pe prima. se îndreaptă spre ultimele 4 degete. Este flexor al ultimei falange pe prima. Este un muşchi pronator şi accesoriu un flexor al antebraŃului pe braŃ. Este pronator. b. al mâinii pe antebraŃ şi al antebraŃului pe braŃ. În treimea mijlocie a antebraŃului se ramifică în 4 fascicule musculare care se continuă fiecare cu câte un tendon. muşchii anteriori: rotundul pronator se inseră proximal pe faŃa anterioară a epitrohleei şi pe marginea internă a apofizei coronoide. Este extensor şi abductor al mâinii pe antebraŃ. formând astfel. formează 4 tendoane care alunecă pe sub ligamentul inelar al carpului şi se îndreaptă spre ultimele 4 degete. Este flexor al mâinii pe antebraŃ şi al antebraŃului pe braŃ. pe treimea superioară a marginii interne şi a feŃei interne a cubitusului. două articulaŃii radio-cubitale: superioară şi inferioară. se îndreaptă în jos şi în afară şi se inseră distal pe faŃa anterioară a bazei celui de al doilea metacarpian. SuprafeŃele articulare reprezentate de cavitatea sigmoidă a radiusului de pe extremitatea inferioară şi mediană şi o suprafaŃă convexă de pe partea mediană şi inferioară a capului cubital. apoi se îndreaptă vertical în jos. b. un ligament triunghiular şi două ligamente radio-cubitale. cu un grad de libertate SuprafeŃele articulare sunt reprezentate de mica cavitate sigmoidă a extremităŃii superioare a cubitusului. Ele sunt acoperite de cartilaj hialin şi unite prin intermediul unei capsule fibroase. Este flexor al falangelor doi pe primele falange. cubitalul posterior se inseră proximal pe faŃa posterioară a epicondilului. ligamentul lateral intern al articulaŃiei cotului. ArticulaŃia radio-cubitală inferioară ArticulaŃia este tot o trohoidă cu un grad de libertate. sub tuberozitatea bicipitală. Accesoriu este un abductor. flexorul comun superficial al degetelor se inseră proximal pe epitrohlee.LecŃia 9 ArticulaŃiile antebraŃului 1. Cele 4 tendoane trec pe sub ligamentul inelar al carpului şi se îndreapă către ultimele 4 degete pe care se inseră la nivelul bazelor falangelor doi. cubitalul anterior se inseră proximal pe epitrohlee şi pe marginea internă a olecranului şi distal pe osul pisiform. al primei pe metacarp. trece pe sub ligamentul inelar anterior al carpului şi se inseră distal pe baza ultimei falange a policelui. al degetelor pe mână şi al mâinii pe antebraŃ lungul flexor propriu al policelui se inseră proximal pe cele 3 / 4 superioare ale feŃei anterioare a radiusului şi pe marginea externă a apofizei coronoide. un flexor al degetelor pe mână. al mâinii pe antebraŃ şi al antebraŃului pe braŃ. flexorul comun profund al degetelor se inseră proximal pe treimea superioară a feŃei anterioare. de incizura radială a cubitusului completată de ligamentul inelar şi de capul radial. a. extensorul propriu al degetului mic se inseră proximal pe faŃa posterioară a epicondilului şi la nivelul degetului mic se uneşte cu tendonul extensorului comun al acestuia. Sinoviala este foarte laxă şi comunică în 40% din cazuri cu sinoviala articulaŃiei radio-carpiene. care după ce trec pe sub ligamentul inelar carpian posterior. între marginea anterioară a cubitusului şi marginea şi faŃa anterioară a radiusului. ArticulaŃia radio-cubitală superioară: ArticulaŃia este o cilindroidă de tip trohoid. muşchii posteriori: extensorul comun al degetelor se inseră proximal pe faŃa posterioară a epicondilului. Ele se inseră distal pe baza celei de a treia falange. marginea internă a apofizei coronoide şi marginea anterioară a radiusului. pe ligamentul interosos cubito-radial şi pe faŃa anterioară a radiusului. Corpul lui ocupă toată lăŃimea antebraŃului. când ia punct fix pe cubitus. Muşchii antebraŃului se împart în trei grupe: a. marele palmar se inseră proximal pe faŃa anterioară a epitrohleei. Este flexor al mâinii pe antebraŃ şi un fixator al mâinii în prehensiune.Cele două suprafeŃe articulare sunt menŃinute în contact de ligamentul inelar şi de ligamentul pătrat (al lui Denucé). pronator şi fixator al mâinii în timpul mişcării de prehensiune. pe pe faŃa şi marginea posterioară a cubitusului şi distal. formează 4 tendoane. Este extensor al falangei a treia pe falanga a doua. Este extensor al degetului mic. Structura funcŃională a antebraŃului Cele două oase ale antebraŃului se articulează între ele prin cele două extremităŃi ale lor.

sub lungul supinator. pătratul pronator. faŃa palmară a mâinii priveşte anterior. inelarul şi degeteul mic) au câte trei falange. Trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe faŃa posterioară a bazei celei de a doua falange a policelui. Este extensor al falangei a doua a policelui pe prima. deasupra rotundului pronator.rândul inferior: trapez. Este extensor şi abductor al mâinii pe antebraŃ. scurtul extensor al policelui se inseră proximal tot pe feŃele posterioare ale cubitusului. dispuse pe două rânduri: . scurtul supinator se inseră proximal pe marginea externă a cubitusului. trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe faŃa externă a bazei primului metacarpian. Ele asigură rotaŃia radiusului în jurul cubitusului. radiusului şi ligamentului interosos. Este extensor al indexului. anconeul (accesoriu). delimitează tabachera anatomică şi trece pe faŃa posterioară a primului metacarpian şi a falangei proximale a policelui. interfalangiene. trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe tendonul extensorului comun pentru index. Toate articulaŃiile mâinii sunt întărite de către un manşon capsular şi de ligamente dispuse lateral.rândul superior: scafoid. muşchii externi: brahio-radialul se inseră proximal pe marginea externă a humerusului iar distal. iar policele este medial. şi distal se inseră pe faŃa posterioară a bazei celui de al doilea metacarpian. faŃa palmară a mâinii priveşte posterior. carpo-metacarpiene. trapeziod. Degetul mare (policele) are doar două falange. coboară oblic în afară spre gâtul mâinii. Este extensor al policelui. iar cu extremitatea lor distală (cap) se continuă cu oasele degetelor. semilunar. înconjoară treimea superioară a radiusului şi se inseră distal pe faŃa anterioară şi externă a radiusului. pentru a se insera distal pe faŃa posterioară a bazei falangei distale a policelui. În mişcarea de pronaŃie. brahio-radialul (accesoriu) Cele două articulaŃii radio-cubitale acŃionează concomitent pentru realizarea acestor mişcări deci. iar policele este lateral. mijlociul. Se numerotează din afară înăuntru. muşchii supinatori sunt: supinatorul scurt. Este flexor al antebraŃului pe braŃ şi accesoriu intervine în mişcarea de pronaŃie şi supinaŃie. Structura funcŃională a acestor articulaŃii Prin gâtul mâinii înŃelegem regiunea care face legătura între antebraŃ şi mână. radio-carpiană. radiusului şi lifamentului interosos. 3. primul radial extern se inseră proximal pe marginea externă a humerusului. Segmentele osoase se articulează între ele prin 30 de articulaŃii. c. Subiecte de verififcare Ce articulaŃii sunt la nivelul antebraŃului ? Care este structura funcŃională a celor două articulaŃii ? Care sunt muşchii anteriori ai antebraŃului ? Care sunt muşchii posteriori ai antebraŃului ? În ce constă mişcarea de pronaŃie ? În ce constă mişcarea de supinaŃie ? LecŃia 10 ArticulaŃiile gâtului mâinii şi ale mâinii 1. medio-carpiană.Degetele sunt segmente de membru formate din piele şi os cu articulaŃii şi curele de transmisie 22 . metacarpo-falangiene. Este abductor al policelui şi abductor şi supinator al mâinii. osul mare. antebraŃul se răsuceşte în afară. Acestea sunt: articulaŃiile intercarpiene. Este supinator al antebraŃului. Este extensor al mâinii pe antebraŃ şi accesoriu abductor al mâinii pe antebraŃ. Biomecanica articulaŃiilor radio-cubitale Mişcările în aceste articulaŃii permit pronaŃia (faŃa palmară orientată posterior) şi supinaŃia (cu faŃa palmară orientată anterior). piramidal. extensorul propriu al indexului se inseră proximal pe faŃa posterioară a cubitusului şi a ligamentului interosos. Cele 27 de oase care alcătuiesc scheletul gâtului mâinii şi al mâinii sunt reprezentate de trei grupe: Oasele carpiene: (8 la număr). a primei pe metacarpian şi a metacarpianului pe carp lungul extensor al policelui se inseră proximal pe faŃa posterioară a cubitusului.lungul abductor al policelui se inseră proximal pe feŃele posterioare ale cubitusului. celelalte patru (indexul. pe apofiza stiloidă a radiusului. pisiform . bicepsul brahial. al doilea radial extern se inseră proximal pe epicondil şi distal pe faŃa posterioară a bazei celui de al treilea metacarpian. la nivelul antebraŃului. osul cu cârlig Oasele metacarpiene (5 la număr) sunt lungi. palmarul mare (accesoriu). aşezate cu extremitatea lor proximală (baza) spre rândul metacarpian. brahio-radialul (accesoriu) În mişcarea de supinaŃie. muşchii pronatori sunt:. funcŃional ele formează o singură articulaŃie găsindu-se totdeauna într-o poziŃie similară de pronaŃie sau supinaŃie. alunecă prin şanŃul extern al feŃei posterioare a radiusului. care împreună formează un tot funcŃional.rotundul pronator. Oasele degetelor (falange) continuă direcŃia metacarpienelor. antebraŃul se răsuceşte înăuntru. de o parte şi de alta a capsulei. intermetacarpiene.

muşchii antebraŃului descrişi anterior) reprezintă grupul muşchilor de forŃă ai mâinii. III. Ca lanŃ cinematic deschis membrul superior acŃionează în poziŃia ortostatică în: . opoziŃie (policele priveşte cu faŃa lui palmară. El face legătura între coloana vertebrală şi membrele inferioare.rotaŃia dinainte înapoi şi dinapoi înainte . mişcările sunt de: flexie. IV. Rolul cel mai important revine articulaŃiei radio-carpiene şi medio-carpiene care sunt articulaŃii condiliene cu două grade de libertate.muşchii lojei mijlocii se găsesc între eminenŃa tenară şi eminenŃa hipotenară.(tendoane) acŃionate de la distanŃă. la nivelul gâtului mâinii şi de flexie-extensie. abducŃie. Ei acŃionează asupra degetelor dar şi asupra articulaŃiei gâtului mâinii. Policele se suprapune peste celelalte 4 degete putând transforma mâna într-o adevărată pensă care permite prehensiunea. pe de altă parte. împingerea. extensie. Scheletul bazinului Scheletul bazinului este alcătuit din cele două oase coxale. aruncarea. iar cele pasive au amplitudinea de 650. la partea supero-externă a palmei: -scurtul abductor al policelui -scurtul flexor al policelui -opozantul -adductorul policelui -muşchii hipotenarieni se găsesc în regiunea hipotenară aflată în partea internă a palme -palmarul cutanat -adductorul degetului mic -scurtul flexor al degetului mic -opozantul degetului mic . lovirea Ca lanŃ cinematic închis membrul superior acŃionează în: . braŃul. de înclinare laterală şi de circumducŃie la nivelul degetelor II. reunite anterior prin simfiza pubiană şi posterior prin segmentul sacro-coccigian al coloanei vertebrale. pe de o parte. iar cele pasive de 175o. prin înainte sau prin înapoi. Ei sunt: -muşchii tenarieni se găsesc în regiunea tenară. antebraŃul. centura pelvină este rigidă. contribuie la mişcările mâinii dar şi la mişcarea şi fixarea articulaŃiei gâtului mâinii în poziŃiile cele mai convenabile executării mişcărilor degetelor. ei sunt: -muşchii lombricali (flexori ai primei falange şi extensori ai ultimelor două falange ale degetelor 2-5). Mişcările de abducŃie şi adducŃie active au o amplitudine de 550. de muşchii antebraŃului şi. 23 . Are deci.ridicarea şi coborârea braŃelor prin lateral. .gâtul măiniişi mâna pot acŃion a în cursul diferitelor mişcări fie ca un lanŃ cinematic deschis . un rol static prin excelenŃă. adducŃie. mişcările de flexie şi extensie active au o amplitudine medie de 1650. faŃa palmară a degetelor 2-5) şi de circumducŃie. 2. b. bazinul se mai numeşte şi centura pelvină. cotul. La nivelul policelui. fie ca unul închis. Structura funcŃională bazinului B a z i n u l este o formaŃiune anatomică complexă. atârnat sprijinit şi stând pe mâini Intrebari de autoevaluare Care este structura funcŃională a articulaŃiei gâtului mâinii ? Care este structura funcŃională a mâinii ? Care sunt muşchii intrinseci ai mâinii ? Ce mişcări se pot face aceste articulaŃii ? Din ce este format membrul superior ca lanŃ cinematic ? LecŃia 11 Centura pelviană şi articulaŃia coxo-femurală I. de abducŃie-adducŃie şi de circumducŃie de mică amplitudine. 3. Datorită poziŃiei lui şi prin analogie cu centura scapulară a membrului superior. Mişcările sunt de flexie-extensie.apucarea. în acelaşi timp sunt şi adductori şi abductori ai degetelor 2-5).(flexori ai primei falange şi extensori ai ultmelor două falange ca şi lombricalii dar. cu care oasele coxale se articulează strâns. . Flexia şi extensia se execută în plan sagital. -muşchii interosoşi. Biomecanica articulaŃiei gâtului mâinii şi a mâinii Complexul osteo-articular al gâtului mâinii este astfel structurat încât permite efectuarea mai multor mişcări. Însumate. V. Muşchii implicaŃi în biomecanica acestor articulaŃii a. în jurul unei axe transversale care trece prin capul osului mare.susŃinerea corpului în poziŃiile atârnat. Spre deosebire însă de centura scapulară care este deosebit de mobilă. de muşchii intrinseci ai mâinii.răsucirea înăuntru şi în afară. Membrul superior ca lanŃ cinematic Centura scapulară umărul. muşchii intrinseci ai mâinii (19 muşchi proprii) reprezintă grupul muşchilor de fineŃe şi precizie ai mâinii. Rolul ei este numai de a transmite greutatea corpului spre membrele inferioare şi de a susŃine viscerele abdominale.

care prezintă pe faŃa lui externă cavitatea cotiloidă (acetabulum). marea scobitură sciatică şi spina iliacă postero-superioară de la care începe marginea superioară a osului coxal. FaŃa posterioară este convexă şi prezintă găurile sacrate prin care ies ramurile posterioare ale nervilor sacraŃi. FaŃa internă are la mijlocul ei o proeminenŃă liniară linia nenumită îndreptată oblic în jos şi înainte.Osul coxal este un os plat. Deasupra cavităŃii cotiloide este fosa iliacă externă. .marele adductor al coapsei.simfiza pubiană (articulaŃie semimobilă) . Vârful sacrului se articulează cu coccisul. Coccisul este situat sub sacru. Ele constau din o serie de mişcări de basculă ale sacrului.Cu feŃele laterale se articulează cu oasele coxale. Sub ea şi înapoia ei. inferioară. Marginea inferioară are o faŃetă pubiană pentru articulaŃia cu celălalt os coxal o suprafaŃă de inserŃie pentru marele adductor (muşchi al coapsei). posterioară şi două laterale). cu strâmtoarea superioară şi strâmtoarea inferioară. oasele coxale se mişcă concomitent cu sacru şi practic bazinul poate fi considerat ca un întreg rigid. Marginea anterioară are o scobitură nenumită şi o spină iliacă anterioară pe care se inseră tendonul dreptului anterior al cvdricepsului femural. Deasupra acesteia se află fosa iliacă internă pe care se inseră porŃiunea iliacă a muşchiului psoas-iliac. de o parte şi de alta sunt găurile sacrate anterioare prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacraŃi.anterioară. . întâlnim: tuberozitatea iliacă pe care se inseră puternicele ligamente sacro-iliace.pătratul femural Marginea posterioară de jos în sus prezintă: mica scobitură sciatică. FaŃa anterioară este concavă şi prezintă 4 linii transversale (nivelele de sudură ale vertebrelor). Marginea superioară (creasta iliacă) are inseraŃi pe ea marele oblic abdominal.superioară. spina sciatică pe care se inseră muşchiul gemen superior. pubisul situat înainte şi ischionul situat în jos. şi antero-posterioare joacă la femeie un rol important în desfăşurarea normală a naşterii. Are forma unei piramide triunghiulare cu baza în sus. se produc unele mişcări minime la nivelul articulaŃiilor sacro-iliace. El închide partea posterioară a bazinului.În realitate însă. pe care se inseră muşchii fesieri: fesierul mic. Diametrele lor transversale. 24 . format din sudura vertebrelor sacrate. ConformaŃia generală a bazinului Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza în sus. La capul lor. posterioară FaŃa externă are în centrul ei cavitatea cotiloidă de formă sferoidă delimitată de o margine (sprânceana) cotiloidiană în care se articulează capul femurului. 2.gemenul inferior . în zona mijlocie. Pe ea se inseră: . chiar în aceste condiŃii. ArticulaŃiile bazinului. la adult. Este îndreptat oblic în jos şi înapoi. de formă patrulateră. Formează cu ultima vertebră lombară un unghi care proemină anterior.articulaŃiile sacro-iliace (articulaŃii semimobile) -articulaŃia sacro-coccigiană (artrodie) fără importanŃă funcŃională. Ea se termină cu corpul ischionului (marea tuberozitate ischiatică) care este segmentul cel mai gros al osului coxal care suportă greutatea corpului în poziŃie şezândă. Anterior ea se termină cu spina iliacă antero.muşchii posteriori ai şoldului: . ArticulaŃiile bazinului sunt: . Baza sacrului priveşte în sus şi puŃin înainte şi se articulează cu a 5 vertebră lmbară. rezultă din sudura celor 4 sau 5 vertebre coccigiene. Are patru feŃe: (anterioară.semitendinosul . fesierul mijlociu. Sacrul este un os median şi simetric. Inelul format anterior de marginea superioară a simfizei pubiene. Biomecanica bazinului În mod normal. în zona anterioară. lateral de liniile nenumite de pe feŃele interne ale coxalelor şi posterior de promontoriu împarte bazinul în două părŃi: marele bazin şi micul bazin. numit promontoriu.semimembranosul . oblice.bicepsul femural . în zona posterioară Sub cavitatea cotiloidă este gaura obturatoare.muşchii ischio-gambieri: . Osul coxal are: două feŃe – externă şi internă patru margini . Toate aceste piese converg spre centrul osului coxal. alcătuit din trei piese osoase: iliacul situat în sus şi în afară. o bază şi un vârf. fesierul mare.superioară pe care se inseră croitorul. micul oblic abdominal şi transversul abdomenului. faŃeta auriculară a coxalului şi suprafaŃa de inserŃie a obturatorului intern. mai accentuate la tineri.

inferioară a gâtului femural şi dă inserŃie psoasului-iliac. Axa lui lungă este axa anatomică şi nu se confundă cu axa biomecanică. alergării sau săriturii. La nivelul coloanei vertebrale apar rahialgiile (dureri vertebrale) gravidelor şi chiar hernii de disc.În condiŃii fiziologice deosebite (în timpul naşterii). Extremitatea superioară a femurului prezintă un cap articular. Are un corp şi două extremităŃi (superioară şi inferioară). ceea ce uşurează desfăşurarea normală a sarcinii.obturatorul extern .cei doi gemeni pe marginea superioară . iar vârful lui se îndreaptă în jos şi înainte. Marele trohanter este o proeminenŃă partulateră. Gâtul femurului uneşte capul femurului cu cele două extremităŃi. Asupra extremităŃii superioare se exercită eforturi de presiune şi tracŃiune deosebit de puternice şi de aceea structura ei este adecvată acestor sarcini. El reprezintă scheletul coapsei. ArticulaŃia coxo-femurală (articulaŃia şoldului) 1. Capul articular reprezintă 2/3 dintr-o sferă.vastul intern al cvadricepsului. PuŃin sub centrul lui se află foseta ligametului rotund. Cu extremitetea superioară intră în articulaŃia şoldului. Structura funcŃională a şoldului Prin intermediul şoldului. un gât şi două proeminenŃe: o tuberozitate mare (marele trohanter) şi o tuberozitate mică (micul trohanter).muşchiul tensor al sinovialei genunchiului pe faŃa externă . Fasciculele trabeculare sunt bine individualizate. în special la nivelul coloanei vertebrale şi bazinului. Pe el se inseră: pe faŃa externă . pe ele se inseră muşchi puternici. Este construită în aşa fel.vastul extern al cvadricepsului pe faŃa internă . încât să ofere. vastul intern. Mişcarea de nutaŃie este mişcarea prin care baza sacrului se îndreaptă în jos şi înainte. o creastă mijlocie (spre micul trohanter) pentru inserŃia pectineului şi o creastă internă (spre partea inferioară a gâtului) pentru inserŃia vastului intern. Pe ea se inseră vastul extern.oscilaŃia în faza de pendulare . Şoldul este structurat astfel. centura pelvină se continuă cu membrul inferior. Extremitatea inferioară va fi prezentată la studiul genunchiului. În partea superioară.fesierul mijlociu pe faŃa internă . Osul coxal a fost descris anterior. F e m u r u l este os lung. este perfect rotunjit şi orientat în sus. unghiul fiind unghiul de înclinaŃie. 25 . Relaxarea aparatelor capsulo-ligamentare are efecte imediate.piramidalul pe marginea inferioară – vastul extern pe marginea anterioară – fesierul mic pe marginea posterioară – pătratul femural Micul trohanter este situat la partea postero.în jurul unei axe transversale care trece prin partea superioară a osului. acesta fiind unghiul de declinaŃie. Axa lungă a gâtului este inclinată faŃă de axa lungă a corpului femural cu 125-135o. Pe el se prind următorii muşchi pe faŃa anterioară . II. Mişcarea de contranutaŃie este mişcarea prin care baza sacrului se îndreaptă în sus şi înapoi. pereche şi nesimetric. ArticulaŃia coxo-femurală este o enartroză cu trei grade de libertate şi o deosebită importanŃă în statică şi locomoŃie. cei trei adductori ai coapsei şi scurta porŃiune a bicepsului femural. deschis în sus. înainte şi înăuntru. La nivelul bazinului relaxarea capsulo-ligamentară duce la mărirea amplitudinii mişcărilor articulaŃiilor sacro-iliace şi simfizei pubiene. maximum de stabilitate şi de mobilitate. linia aspră se trifurcă într-o creastă externă (spre marele trohanter) pentru inserŃia marelui fesier.stabilizarea în faza de propulsie a mersului. Aceste mişcări sunt: mişcări de nutaŃie şi mişcări contranutaŃie. Aceasta pleacă de la centrul capului femural şi se întâlneşte cu axa anatomică în partea centrală a extremităŃii inferioare a femurului. aparatele capsulo-ligamentare ale tuturor articulaŃiilor corpului se îmbibă cu lichid interstiŃial şi se relaxează sub acŃiunea unui hormon special de tip relaxina. încât să permită membrului inferior îndeplinirea celor două funcŃii contradictorii: . iar vârful se îndreaptă în sus şi înapoi. Cele două tuberozităŃi sunt voluminoase. iar în lungul zonei mijlocii. Axa lungă a gâtului face şi cu planul frontal un unghi de 15-25o. În alcătuirea articulaŃiei şoldului participă două segmente osoase: osul coxal şi extremitatea superioară a femurului.obturatorul intern . Corpul femurului este îndreptat oblic de sus în jos şi dinafară înăuntru. Cele două axe fac între ele un unghi de 8-100. se numeşte linia aspră.muşchiul crural (partea profundă a cvadricepsului) . Marginea posterioară este foarte dezvoltată. în acelaşi timp. care continuă în sus corpul osului. de o parte şi de alta.

. sub care se găseşte un orificiu plin cu Ńesut celulo-grăsos şi câteva arteriole şi venule pentru ligamentul rotund şi osul coxal. b) Cele două suprafeŃe articulare sunt menŃinute în contact prin bureletul fibro-cartilaginos şi o capsulă fibroasă. se îndreaptă oblic în jos şi în afară şi se inseră distal pe creasta externă a liniei aspre. El apasă pe faŃa laterală a marelui trohanter. spre sfârşitul fazei de pendulare.când se contractă de o singură parte. Când coapsa este flectată pe bazin. valoarea lui funcŃională se determină aşezând subiectul pe un scaun şi punându-l să facă flexia coapsei pe bazin. ligamentul rotund este intraarticular cu rol secundar în biomecanica şoldului. luând punct fix pe inserŃiile proximale. susŃinându-l. acŃiunea lui diferă după poziŃia acesteia. înapoi formează un unghi de aproximativ 400 şi se inseră pe micul trohanter. 26 . ligamentul ischio-femural limitează rotaŃia internă şi adducŃia 4. se îndreaptă în afară.  gemenul superior se inseră medial pe spina sciatică. alergării şi săriturii. un rol important în menŃinerea suprafeŃelor articulare îl are presiunea atmosferică. 537 kg. poate menŃine capul femurului în cavitate chiar după secŃiunea tuturor părŃilor moi. Dintre aceştia doar psoasul –iliac intervine direct asupra şoldului. singură. se opune căderii corpului înapoi. care impinge capul femural dinainte-înapoi şi reprezintă astfel. apoi se îndreaptă în afară şi în jos. efectuează izotonic mişcarea de flexie a coapsei pe bazin. muşchii lombo-iliaci descrişi la coloana vertebrală. un flexor al coloanei) . muşchiul este un rotator intern. Ca rotator al coapsei. se îndreaptă aproape orizontal în afară şi prin vârful lui se inseră distal pe marginea anterioară a marelui trohanter. imediat sub marele trohanter. Acest muşchi are acŃiuni complexe . axei biomecanice a membrului inferior. Este un rotator în afară al coapsei. Când se contractă în totalitate şi ia punct fix pe bazin.când ia punct fix pe inserŃia distală. De aceea. prin baza lui se inseră proximal pe porŃiunea mijlocie a fosei iliace mijlocii. în timpul mersului. principalul stabilizator anterior al şoldului. ligamentul pubo-femural limitează abducŃia şi rotaŃia externă 3. în mers. Când ia punct fix pe bazin este rotator în afară al coapsei. pasoasul-iliac este rotator extern. şoldul se extinde şi ligamentul pus sub tensiune strangulează gâtul femural. ligamentul ilio-femural. prin baza lui se inseră proximal pe porŃiunea anterioară a fosei iliace externe. SuprafaŃa articulaŃiei coxo-femurale măsoară 16 cm2 şi reprezintă un spaŃiu virtual. Muşchii care intervin în mobilizarea şoldului sunt a. flectează coapsa pe bazin şi în acelaşi timp imprimă coapsei o uşoară mişcare de adducŃie şi rotaŃie externă. înfundând astfel capul femurului în cavitatea cotiloidă şi este principalul stabilizator lateral al şoldului. Ligamentele sunt: 1.când se contractă în totalitate. Ca flexor al coapsei pe bazin el intervine în special după ce coapsa depăşeşte amplitudinea de flexie de 900. flectează coloana vertebrală şi bazinul pe coapsă (este deci. muşchii bazinului fesierul mare – cel mai voluminos muşchi al bazinului. c) Sinoviala tapetează faŃa internă a capsulei. se uneşte cu tendonul gemenului inferior şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. Tot el. Acesta trece peste scobitura pubo-ischiatică şi formează ligamentul transvers. Asupra ei acŃionează o presiune atmosferică de 16. 2. micul trohanter fiind situat posterior faŃă de axa femurului. muşchii spatelui şi muşchii ischio-gambieri asigură echilibrul trunchiului pe coapsă. b. 2.a) SuprafeŃele articulare sunt: capul femurului şi cavitatea cotiloidă a coxalului. El împreună cu muşchii abdominali. Se inseră proximal pe partea posterioară a fosei iliace externe. Cum greutatea unui membru inferior este de 9-10 kg. de aceea este mărită de jur împrejur de un burelet fibro-cartilaginos. InserŃia lui pe primele vertebre lombare se suprapune centrului de greutate. Realizează astfel. când ia punct fix pe femur este un proiector înainte al jumătăŃii bazinului de partea opusă. Dacă nu poate face flexia coapsei dincolo de 90o. asigurând soliditatea extremităŃilor inferioare în timpul staŃiunii verticale. În această poziŃie. fibrele circulare profunde ale capsulei formează un inel care înconjoară colul. Cavitatea cotiloidă nu poate cuprinde singură capul femurului. longitudinale şi altele profunde. La nivelul articulaŃiei coxo-femurale. Când coapsa este extinsă pe bazin. 5. Intervine în mişcarea de extensie atunci când subiectul poartă greutăŃi sau urcă pe un plan înclinat. circulare. Când ia punct fix pe bazin este rotator înăuntru şi un adductor al coapsei. o puternică chingă anterioară. muşchiul este deficitar. este abductor şi rotator în afară al coapsei. presiunea atmosferică. trece prin faŃa capului femural. iniŃiind deci faza de pendulare şi gradează extensia coapsei pe bazin. apăsând capul femurului în cavitatea cotiliodă. Când ia punct fix pe femur înclină lateral bazinul. Capsula este formată din fibre: unele superficiale. important în menŃinerea poziŃiei ortostatice. Fibrele se grupează formând ligamentele ce au rol de întărire a capsulei. El se suprapune ca direcŃie. este tot flexor dar în acelaşi timp imprimă coloanei vertebrale şi o mişcare de înclinare laterală. fesierul mijlociu. se îndreaptă vertical în jos şi prin vârful lui se inseră distal pe faŃa externă a marelui trohanter. Muşchiul psoasul-iliac este unul din cei mai importanŃi muşchi în statica şi dinamica trunchiului. fesierul mic.

obturatorul extern se inseră medial pe faŃa externă a membranei obturatoare şi pe conturul ei osos trece prin spatele articulaŃiei coxo-femurale şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. în jurul găurilor sacrate anterioare. Toate cele patru fascicule se unesc între ele şi formează tendonul cvadricipital.  adductorul mijlociu se inseră proximal pe unghiul pubisului. trece prin spatele articulaŃiei coxo-femurale şi se inseră lateral pe marginea posterioară a marelui trohanter. ToŃi cei trei adductori au o direcŃie aproximativ oblică în afară şi în jos şi sunt paraleli ca direcŃie cu psoasul-iliac. se inseră proximal pe unghiul pubisului şi distal. croitorul. Ei sunt muşchi biarticulari şi au o deosebită importanŃă în statică. pe partea superioară a feŃei interne a tibiei. Are rol deosebit în statică. prin laba de gâscă. Este flexor şi adductor al coapsei  pectineul se inseră proximal pe spina pubisului. iese din bazin prin marea scobitură sciatică şi se inseră lateral pe marginea superioară a marelui trohanter. Este un rotator în afară al coapsei. realizând poziŃia de lucru a vechilor croitori. se îndreaptă în afară şi în jos şi se inseră distal pe zona mijlocie a liniei aspre a femurului. Ei extind coapsa pe bazin şi au asupra gambei o acŃiune caracteristică: fiind flexori ai gambei pe coapsă de la 10o la 1550 şi devin extensori ai gambei pe coapsă pe amplitudinea dintre 00-100 Aceştia sunt: semitendinosul se inseră proximal pe tuberozitatea ischionului. împreună cu lunga porŃiune a bicepsului femural şi distal. muşchi superficial. obturatorul intern se inseră medial pe faŃa internă a membranei obturatoare care umple gaura obturatoare a osului coxal şi pe conturul ei osos. Dreptul anterior se inseră pe bazin prin două tendoane: unul direct pe spina iliacă anteroinferioară şi unul pe sprânceana cotiloidă. se indreaptă în afară şi se uneşte cu tendonul gemenului extern. Este rotator în afară al coapsei. piramidalul (pisiformul) se inseră medial pe faŃa anterioară a sacrului. adductorul mic se inseră proximal pe unghiul pubisului şi distal pe creasta internă. Când ia punct fix pe bazin. se îndreaptă în afară şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. Este axtensor al gambei pe coapsă. adductor şi rotator în afară al coapsei pe bazin. Este alcătuit din patru fascicule musculare: dreptul femural. . alergare şi sărituri. Sunt adductori şi flexori ai coapsei. muşchi superficial. mers. Are un corp aplatizat. Celelalte trei porŃiuni se inseră pe femur.muşchii posteriori ai coapsei alcătuiesc grupul muşchilor ischio-gambieri. prin intermediul labei de gâscă. adductor şi rotator în afară al coapsei. pătratul femural se inseră medial pe tuberozitatea ischiatică. gemenul inferior se inseră medial pe tuberozitatea ischionului.muşchii mediali ai coapse  dreptul intern (muşchiul gracilis) este foarte subŃire. superioară a liniei aspre. care se inseră distal pe tuberozitatea anterioară a tibiei. (în sprijinul unilateral) şi în mers. se continuă cu un tendon lat şi se inseră distal pe tuberozitatea externă a extremităŃii superioare a tibiei. se întinde diagonal de sus în jos şi din afară-înăuntru. Este flexor al gambei pe coapsă şi flexor. Este un rotator în afaraă al coapsei. se întinde pe treimea superioară a coapsei. iar distal pe tuberculul supero-intern al condilului intern al extremităŃii inferioare a femurului.  semimembranosul se inseră proximal pe faŃa posterioară a tuberozităŃii ischiatice şi distal pe cei doi condili tibiali. se îndreaptă în afară. Se inseră proximal pe spina iliacă antero-superioară şi distal pe tuberozitatea internă a extremităŃii superioare a tibiei. trece prin mica scobitură sciatică a marginii posterioare a coxalului. se inseră proximal pe spina iliacă antero-superioară şi pe buza externă a treimii anterioare a crestei iliace. rotează coapsa în afară. Este un rotator în afară al coapsei şi un stabilizator posterior al şoldului. vastul lateral.  adductorul mare se inseră proximal pe ramura ischio-pubiană şi tuberozitatea ischiatică a coxalului. se îndreaptă oblic în jos şi în afară şi se inseră distal pe creasta mijlocie a liniei aspre. iese din micul bazin. muşchi larg care ocupă toată partea anterioară a coapsei. Este un stabilizator posterior al şoldului. c. mediali şi posteriori. Este flexor. pe partea superioară a feŃei interne a tibiei. . InserŃiile proximale ale acestor fascicule sunt diferite. Este snergic cu gemenii. -muşchii anteriori ai coapsei tensorul fasciei lata. După topografia lor se împart în trei grupe: anteriori. se îndreaptă în afară. care înglobează rotula şi de la aceasta în jos se continuă cu tendonul rotulian. vastul medial şi femuralul (cruralul). Este rotator în afară al coapsei şi un principal stabilizator inferior al şoldului. 27 . de unde şi numele nuşchiului cvadricepsul. Ambii muşchi sunt flexori şi rotatori înăuntru ai gambei pe coapsă şi extensori ai coapsei pe bazin. muşchii coapsei se îndreaptă vertical de la bazin la coapsă. iar unii dintre ei la extremităŃile superioare ale oaselor gambei. prin intermediul labei de gâscă.

fesierul mare. Cele două porŃiuni se unesc şi se inseră distal. croitorul. abducŃia atinge 700. are trei grade de libertate şi permite efectuarea mişcărilor de flexie / extensie. Amplitudinea acestor mişcări este legată de poziŃia genunchiului. flexia şoldului atinge 1200. extensor al coapsei pe bazin Muşchiul tensor al sinovialei genunchiului este sub femural 3.capul femural se învârte în cavitatea cotiloidă . Mişcările de abducŃie şi adducŃie Ele se realizează în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural şi sunt însoŃite de mişcări de rotaŃie ale coapsei. AdducŃia se realizează de către: psoasul-iliac. Mişcarea de circumducŃie Această mişcare rezultă din trecerea coapsei prin toate poziŃiile descrise anterior. dreptul intern. Flexia este limitată de muşchii posteriori ai coapsei. axa biomecanică corespunde axei centrale a cavităŃii cotiloide. psoasul-iliac. Hiperextensia este posibilă numai prin flexia articulaŃiei opuse şi accentuarea curburii lombare.Când genunchiul este extins. amplitudinea maximă de abducŃie este de 600.epifiza distală a femurului descrie un cerc Intrebari de autoevaluare Care este structura funcŃională a bazinului ? Care sunt articulaŃiile bazinului ? Cum se numesc mişcările bazinului ? Care este structura funcŃională a articulaŃiei şoldului ? Ce muşchi sunt implicaŃi în mobilizarea şoldului ? Ce mişcări se pot face în articulaŃia coxo-femurală ? 28 . semitendinosul şi semimembranosul. extensorii principali sunt: ischio-gambierii. abducŃia reală a coapsei pe bazin nu depăşeşte 700 de fiecare parte. pectineul. fesierul mic. Este flexor al gambei pe coapsă.diafiza femurului descrie un con. rotaŃie şi circumducŃie. printr-un tendon comun. În realizarea ei intervin toate grupele musculare ale şoldului. Biomecanica articulaŃiei coxo-femurale ArticulaŃia coxo-femurală este o enartroză. flexorii principali sunt: dreptul anterior. Amplitudinea rotaŃiei externe active este de 150 şi pasive 200 iar a rotaŃiei interne active este de 350 şi pasive de 400. împreună cu semitendinosul şi scurta porŃiune ce se inseră pe partea externă a liniei aspre a femurului. muşchii rotatori interni sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele anterioare). dar mişcarea devine posibilă datorită înclinării bazinului înainte şi unei lordoze accentuate. cei trei adductori. piramidalul. Extensia este limitată de partea anterioară a capsulei şi de ligamentul ilio-femural. pectineul. ar trebui să se realizeze în jurul unei axe transversale care ar trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund. cei doi gemeni ai coapsei (superior şi inferior). . În flexia maximă a coapselor. În mişcarea de sfoară laterală. astfel că ambele coapse formează între ele un unghi de 120o. cei doi obturatori. tensorul fasciei lata. dreptul intern şi croitorul. semimembranosul. fesierul mijlociu şi croitorul. Mişcările de rotaŃie externă şi internă Aceste mişcări se realizează în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului. pe capul peroneului. iar extensia se însoŃeşte de o mişcare de rotaŃie în afară. muşchii rotatori externi sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele posterioare). fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu şi fesierul mic. prin punerea sub tensiune a muşchilor posteriori ai coapsei Când genunchiul este îndoit. semitendinosul. AbducŃia se realizează de către: tensorul fasciei lata. ceea ce face ca abducŃia să se transforme în mişcare de flexie. între ambele coapse se formează un unghi de 140o. Ambele mişcări au o amplitudine activă de 600-700 şi pasivă de 700-800. Cum însă flexia se însoŃeşte şi de mişcarea de rotaŃie înăuntru. Muşchii flexori sunt mai puternici decât muşchii extensori. . flexia şoldului este limitată la 900. bicepsul femural se inseră proximal prin două capete care se numesc: lunga porŃiune ce se inseră pe tuberozitatea ischiatică. Când coapsele sunt extinse. fesierul mic. abducŃie / adducŃie. cu amplitudinile evidenŃiate în tabelul următor: Flexia Activ Pasiv Diferenta 90-1200 110-1500 20-300 Extensia 300 500 200 Abductiaadductia 60-700 70-800 100 Rotatia interna 350 400 50 Rotatia externa 150 200 50 Mişcările de flexie şi extensie Dacă mişcările de flexie şi extensie ar fi pure. pătratul femural.

separate între ele de doi tuberculi (intern şi extern) ai masivului osos ce aparŃin spinei tibiale. ligamentul anterior (rotuluian) – reprezintă tendonul terminal al cvadricepsului. ArticulaŃia femuro-tibială 1.LecŃia 12 ArticulaŃiile genunchiului Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leagă coapsa de gambă. este lăŃit transversal. cât în sens antero-posterior. Partea mijlocie este în scobitura intercondiliană şi se confundă cu inserŃiile ligamentelor încrucişate. iar prin cornul său posterior. iar vârful. intre ele s-a dezvoltat. se fixează pe tuberculul intern al spinei tibiale. ultimul terminându-se mai jos decât primul. femuro-rotuliană (care participă la alcătuirea articulaŃiei genunchiului) şi articulaŃia tibio peronieră superioară care va fi descrisă la gambă. pe fiecare cavitate glenoidă câte un menisc. mărindu-şi progresiv dimensiunile atât în sens transversal. Capsula articulară este un manşon fibros. rotula. dar în partea capsulară acestea sunt abundente. pe partea cea mai de sus a feŃei interne a tibiei. FaŃa posterioară este concavă şi articulară. La nivelul genunchiului se găsesc trei articulaŃii: femuro-tibială (articulaŃia propriu-zisă a genunchiului). separaŃi de scobitura intercondiliană şi de trohlee şi acoperiŃi la suprafaŃă de un cartilaj hialin. Tot pe această faŃă se mai află şi tuberculul pe care se inseră marele adductor şi o mică fosetă pe care se inseră gemenul intern al tricepsului sural. se fixează la marginea anterioară a platoului tibial. Partea internă a meniscului nu conŃine vase. tendonul rotulian. Structura funcŃională a articulaŃiei femuro-tibiale Această articulaŃie este cea mai voluminoasă articulaŃie a corpului şi cea mai puternică. Aceste meniscuri nefiind strict cartilaginoase. pe care se inseră ligamentul lateral extern al articulaŃiei genunchiului. distal. Văzută din faŃă ea are o formă aproximativ triunghiulară. au o elasticitate şi o deformabilitate mai mare decât a cartilajului obişnuit. ea prezintă o trohlee (mosor). prin cornul său anterior. se fixează pe suprafaŃa prespinală. Structural. 29 . b) Extremitatea superioară a tibiei prezintă două cavităŃi glenoide acoperite de cartilaj hialin. d) Deoarece între suprafeŃele osoase articulare ale femurului şi tibiei nu există congruenŃă perfectă. iar cel intern forma literei C. imediat inapoia inserŃiei ligamentului încrucişat posterior. Pe baza şi marginile ei se inseră tendonul cvadricipital. imediat înintea ligamentului încrucişat anterior. cu baza aşezată proximal. ligamentul posterior (Winslov) – se confundă cu inserŃiile muşchilor gemeni (ai tricepsului sural). foarte apropiat de limita cartilajelor articulare. a) Extremitatea inferioară a femurului prelungeşte corpul la partea lui distală. iar jos. gros şi foarte rezistent. Anterior. Meniscul extern are o formă circulară. lateral pe meniscuri şi înainte pe ligamentul jugal. Înapoia acestei tuberozităŃi se inseră gemenul extern al tricepsului sural şi popliteul. pe suprafaŃa retrospinală. imediat înaintea spinei şi pe faŃa externă a ligamentului încrucişat anterior. e) Segmentele osoase din articulaŃie sunt menŃinute între ele de o capsulă articulară întărită de şase ligamente. prin cornul său anterior. iar la vârf.se inseră sus pe tuberozitatea condilului femural intern. FaŃa anterioară este convexă şi vine în contact cu fascia genunchiului şi cu tegumentele. c) rotula (patela) un os scurt. b) etxremităŃile superioare ale tibiei şi peroneului vor fi studiate la gambă. FaŃa laterală a condilului intern are o tuberozitate pe care se inseră ligamentul lateral intern al articulaŃiei genunchiului. ajungând la tibie. se întinde de la rotulă la tuberozitatea anterioară a tibiei. posterior. 2. Rotula este astfel înglobată în largul tendon distal al cvadricepsului. iar prin cornul său posterior. şanŃul trohleei se continuă cu o scobitura intercondiliană care imparte extremitatea inferioară a femurului într-un condil extern şi un condil intern. Este foarte rezistentă. extremităŃile superioare ale celor două oase ale gambei: tibia şi peroneul şi osul propriu al regiunii. Scheletul genunchiului este format din extremitatea inferioară a femurului. Cele şase ligamente sunt: 1. 3. a) Extermitatea inferioară a femurului are cei doi condili. I. FaŃa laterală a condilului extern prezintă şi ea o tuberozitate. ea este o trohleartroză imperfectă şi de accea are în constituŃia ei două meniscuri. situat la faŃa anterioară a genunchiului. Pe feŃele interne ale celor doi condili se inseră extremităŃile proximale ale ligamentelor încrucişate. Pe spina tibială se inseră capetele distale ale ligamentelor încrucişate. poate suporta tracŃiuni mai mari de 300 kg. ligamentul lateral intern . Meniscul extern. Cele două meniscuri sunt reunite la partea lor anterioară de o formaŃiune delicată numită ligamentul transvers (jugal) care este înconjurat de pachetul celular grăsos anterior al genunchiului. Meniscul intern. c) FaŃa posterioară a rotulei este divizată în două faŃete laterale de către o creastă teşită şi este acoperită de cartilaj hialin. care se fixează de jur împrejur.

se inseră sus pe tuberozitatea condilului femural extern. Extensorii acŃionează cu toată forŃa lor atunci când se face extensia forŃată a genunchiului flectat sau când se execută o mişcare forŃată de blocare a genunchiului în uşoară flexie. Mişcările de lateralitate sunt limitate de ligamentele laterale în special în mers. Ei realizează. în timp în rotaŃia internă se întind ligamentele încrucişate şi se destind ligamentele laterale. se adaptează la toate fundurile de sac capsulare şi se întrerupe la nivelul inserŃiei meniscurilor. Se execută în jurul mai multor axe. ligamentul lateral extern se relaxează. Mişcarea de extensie este aceea prin care faŃa posterioară a gambei se depărtează de faŃa posterioară a coapsei. prin deplasarea tibiei pe femurul fixat (ca în poziŃia şezând) sau prin deplasarea simultană a celor două oase (ca în mers. de ligamentul încrucişat anterior. care rotează gamba în afară în poziŃia finală de flexie şi înăuntru în poziŃia finală de extensie. sau prin trecerea forŃată de la flexie la extensie cu genunchiul rotat extern Ligamentul încrucişat posterior se întinde în flexie completă. ajungându-se la ruptură de tendon cvadricipital (mai ales la fotbalişti şi rugbişti). ArticulaŃia femuro-tibială are un singur grad de libertate şi în consecinŃă prezintă două mişcări principale: flexia şi extensia gambei pe coapsă. în flexia de 900 a genunchiului. iar sfârşitul mai mult prin rotaŃie pe loc în jurul unei axe fixe.Ligamentul încrucişat anterior limitează deplasarea înainte. pe partea anteroexternă a capului peroneului. între inserŃiile cornurilor anterioare ale meniscurilor. Amplitudinea mişcării de rotaŃie activă este de 150 – 200.Ligamentul încrucişat anterior se întinde în extensie. mult mai redusă ca dimensiuni. împărŃindu-se în două porŃiuni: una suprameniscală. iar ligamentele încrucişate se relaxează. Când flexia ajunge la 700 . Limitarea mişcării de flexie este realizată de întâlnirea feŃei posterioare a gambei cu faŃa posterioară a coapsei. prin deplasarea femurului pe tibia fixată (ca în sprijinul pe sol). gemenii. aripioarele rotuliene şi tendonul rotulian. pe porŃiunea posterioară a condilului extern şi se îndreaptă în jos.4. 5. înainte şi înăuntru pentru a se insera pe partea antero-internă a spinei tibiale şi pe suprafaŃa rugoasă prespinală. ca muşchi principali. apoi rostogolirea lui pe platoul tibial. Astfel. ligamentul încrucişat anterior se inseră sus. un aparat complex de extensie a genunchiului. iar cel posterior – deplasarea înapoi. popliteu. iar a celor pasive de 1500. ligamentul încrucişat posterior se inseră pe porŃiunea posterioară a condilului intern şi se îndreaptă în jos. care reprezintă aproape întreaga sinovială şi alta submeniscală. dreptul intern şi croitorul. 30 . Ligamentele încrucişate se găsesc în scobitura intercondiliană. ArticulaŃia mai prezintă şi mişcări de înclinare laterală foarte reduse ca amplitudine.Ligamentele încrucişate limitează deplasarea înainte şi înapoi a platoului tibial pe condilii femurali. ArticulaŃia femuro-tibială acŃionează după principiul unei pârghii de gradul III. iar rotaŃia înăuntru se face de: semimembranos. Mişcării de extensie i se asociază şi o mişcare de rotaŃie în afară a gambei pe coapsă. Sinoviala genunchiului comunică în aproape 10 % din cazuri cu sinoviala articulaŃiei tibio-peroniere superioare. ca în activitatea fizică. se relaxează în flexia uşoară şi se întinde din nou în hiperextensie. mişcări la care se adaugă şi altele secundare ca: rotaŃie internă şi rotaŃie externă. Biomecanica articulaŃiei femuro-tibiale. iar în mod accesoriu de ligamentul încrucişat posterior. de muşchii ischio-gambieri şi de ligamentele anterioare care se extind în momentul extensiei. f) sinoviala genunchiului tapetează faŃa interioară a capsulei. plantarul subŃire. Amplitudinea medie a mişcărilor active de flexie şi extensie este 1350. în jurul unei axe transversale care trece prin cei doi condili femurali. dar cel intern se menŃine uşor destins. În semiflexie. la o fractură de rotulă. în aceste situaŃii se poate rupe aparatul extensor al genunchiului la diferite nivele. se asociază şi o mişcare de rotaŃie internă. Mai intervin şi ligamentele încrucişate. când gamba este pendulată). Mişcările se execută în plan sagital. El se poate rupe în extensia genunchiului. până când axa lungă a gambei ajunge să continue axa lungă a coapsei (văzute din profil). La începutul mişcării are loc rotarea extremităŃii femurului. drept intern şi croitor. În flexia completă. însă. la o ruptură de ligament rotulian (la alpinişti) sau la o smulgere de apofiză tibială anterioară. când lovitura pe gambă surprinde genunchiul în flexie. rotula. 6. popliteul. care poate ajunge până la 200 amplitudine. înainte şi înăuntru pentru a se insera înapoia spinei tibiale. Mişcările de rotaŃie înăuntru şi în afară Aceste mişcări se asociază mişcărilor de flexie şi extensie. 2. Începutul mişcării de flexie se face mai mult prin rostogolire. ligamentul lateral extern . El se rupe foarte rar. împreună cu tendonul cvadricipital. În rotaŃia externă ligamentele laterale se extind. Mişcarea de flexie este aceea prin care faŃa posterioară a gambei se apropie de faŃa posterioară a coapsei. Mişcarea de extensie este limitată de ligamentul posterior al articulaŃiei. iar jos. când genunchiul este extins. se relaxează în semiflexie şi se întinde din nou uşor în extensie. se obŃine o relaxare maximă a ligamentelor. semitendinos. iar de rotaŃie pasivă de 350 – 400 . muşchii motori ai extensiei sunt în primul rând cvadricepsul şi tensorul fasciei lata. când sunt puse sub tensiune maximă odată cu extensia genunchiului. iar în mod accesoriu intervin şi semitendinosul. muşchii motori pentru flexie sunt: bicepsul femural şi semimembranosul. RotaŃia în afară se face de bicepsul femural.

adică dinapoi înainte. Completeză spaŃiul liber dintre suprafaŃa curbă a femurului şi suprafaŃa plană a tibiei şi împiedică astfel protruzia sinovialei şi capsulei în cavitatea articulară. este întărită de vastul extern. ele situându-se mereu pe acea parte a platoului care suportă presiunea condililor.măreşte braŃul de pârghie al cvadricepsului. ligamentară şi tendinoasă. 3. la faŃa internă a condilului intern. ating marginile anterioare ale platoului tibial şi se depărtează uşor unul de altul. meniscurile se deplasează în flexie. de un sistem complicat de frâuri. în timpul mişcării de rotaŃie externă. În extensie. Structura functionala a articulatiei Această articulaŃie este o trohleartroză fiind alcătuită din trohleea extremităŃii inferioare a femurului şi faŃa posterioară articulară a rotulei.în extensie. în cursul mişcărilor. 4. trece peste linia verticală a trohleei. condilii alunecă înainte. muşchi biarticulari. În sens transversal. Este vorba de expansiunile directe şi încrucişate ale vaştilor. împingând meniscurile înapoia lor. de origine musculară. o serie de elemente fibroase se încrucişează peste rotulă. în extensie. când meniscurile sunt supuse unor presiuni foarte mari. 1. greutatea corpului se transmite prin capetele femurale la genunchi şi de aici la plante. care au fost descrişi la muşchii şoldului şi b) muşchii gambei. II. prin mijlocul genunchiului şi prin mijlocul articulaŃiei gleznei. Închiderea lui favorizează apariŃia luxaŃiei rotulei. mai ales în mişcările de hiperextensie şi hiperflexie. În afara acestor formaŃiuni. este fixsată de tendonul rotulian şi de tendonul cvadricipital care numai el este motor şi solicită rotula. ArticulaŃia femuro-rotuliană 1. Meniscul extern poate suferi o deplasare asemănătoare. Statica genunchiului La omul normal. fiind trasă de tendonul rotulian. împingând meniscurile înaintea lor. apoi. când sprijinul se repartizează în mod egal pe ambele membre inferioare. fascia lata şi ligamentul menisco-rotulian extern şi este mai slab dezvoltată. ceea ce are drept rezultat o puternică distensie a meniscului. Astfel. prin extremităŃile posterioare. Majoritatea rupturilor de menisc se produc în mişcări rapide şi puternice sau în mişcări care îşi modifică direcŃia în timpul efectuării lor.în flexie. El este mai rezistent şi mai mobil. 5. formând o veritabilă reŃea. Muşchii implicaŃi în mişcările genunchiului sunt: a) muşchii coapsei (anteriori: cvadricepsul. dreptul intern. uşurând activitatea acestui muşchi. dar se apropie uşor şi între ele. Biomecanica articulaŃiei femuro-rotuliene Rotula este menŃinută pe locul ei. dar de sens invers. condilii alunecă înapoi. Rolul rotulei . 4. dinainte înapoi pe platoul tibial. la faŃa externă a condilului extern. aponevrozei gambiere şi ale dreptului anterior. croitorul şi posteriori: ischio-gambierii). odată cu intrarea în şanŃul dintre cei doi condili. trăgând-o în afară şi aplicând-o puternic în şanŃul trohlean. Reduc în mod important frecarea dintre extremităŃile osoase. deplasând tendonul cvadricipital faŃă de axa de rotaŃie a genunchiului. 2. este întărită de inserŃia vastului intern şi de ligamentul menisco-rotulian intern şi este deosebit de solicitată. fasciei lata. Aripioara externă se intinde de la marginea externă a rotulei. Meniscurile: biomecanica şi rolul lor Deşi solitare pe tibie. expansiunile croitorului. se îndreaptă din nou în afară. 31 . tensorul fasciei lata. Joacă rolul unui amortizor de şoc între extremităŃile osoase. rotula este menŃinută de cele două aripioare rotuliene. Aceste tendoane fac între ele un unghi deschis în afară (unghiul Q). asigurând repartizarea uniformă a sinovialei pe suprafaŃa cartilajelor. linia de forŃă tercând prin mijlocul capului femural. în timp ce partea sa posterioară este împinsă înapoi de condilul femural.În rotaŃia gambei în afară. pornind de sus şi uşor din afară ea coboară spre linia mediană. 2. Centrează sprijinul femururlui pe tibie în cursul mişcărilor. rotula ia contact progresiv cu suprafaŃa articulară a trohleei şi se înscrie în şanŃul trohlean.3. partea anterioară a meniscului intern urmează capsula la care aderă şi se deplasează dinapoi înainte şi dinăuntru în afară. meniscurile se deplasează în sens invers. pentru ca la sfârşitul mişcării de flexie să acopere exclusiv condilul extern. . popliteul şi plantarul subŃire. În sens vertical. Participă la lubrefierea suprafeŃelor articulare. Rolul meniscurilor. Aripioara internă se întinde de la marginea internă a rotulei. dintre care ca muşchi accesori în mişcările genunchiului intervin cei doi gemeni ai tricepsului sural. Aparatul capsulo-ligamentar se confundă cu cel al feŃei anterioare a articulaŃiei femuro-tibiale. care vor fi descrişi la muşchii gambei. menŃine tendonul la distanŃă de trohleea femurală . 3. iar în flexie. Tot ele se mai deplasează şi odată cu platoul tibial faŃă de condilii femurali.

FaŃă de axa anatomică a tibiei. posterior şi unul intraarticular. Muşchii implicaŃi în mişcările gambei Gamba prezintă 12 muşchi dispuşi în trei loje: anterioară. Se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei. a) SuprafeŃe articulare sunt plane şi acoperite de un strat subŃire de cartilaj hialin. extensorul propriu al halucelui este extensor al halucelui pe picior şi flexor. b. pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se inseră distal pe faŃa internă a primului cuneiform şi a bazei primului metatarsian. b) extensorul comun al degetelor este un muşchi aplatizat. abductor şi rotator extern al piciorului pe gambă. Intrebari de autoevaluare Care este structura funcŃională a articulaŃiei femuro-tibiale ? Câte ligamente are articulaŃia femuro-tibială ? Ce mişcări se execută în această articulaŃie ? Ce rol au meniscurile ? Ce rol are rotula ? LecŃia 13 Gamba – articulaŃii şi mişcări Gamba este segmentul care leagă coapsa de picior. adduce şi rotează înăuntru piciorul. Se inseră proximal pe faŃa externă şi pe marginea anterioară şi externă a peroneului. 1. Pe faŃa ei posterioară se inseră gambierul posterior şi flexorul peronier al degetelor. Este sinergic cu extensorul comun al degetelor. Este sinergic cu gambierul anterior. abductor în afară al piciorului pe gambă. Se continuă cu un tendon lung şi puternic. d) peronierul anterior este cel mai extern muşchi al lojei anterioare. adductor şi rotator intern al piciorului pe gambă. Muşchii lojei anterioare a) gambierul anterior se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei. Corpul muscular se continuă ca un tendon puternic. care se continuă proximal cu membrana interosoasă tibio-peronieră. al cărui fascicol extern poate fi considerat. c) Această articulaŃie nu prezintă nici cartilaj. În alcătuirea articulaŃiilor gambei intră două oase lungi: tibia şi peroneul. Membrana interosoasă tibio-peronieră împreună cu cele două oase. După coapsă. peronierul anterior este flexor. tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se termină distal pe baza celui de al cincilea metatarsian. pe cele două treimi superioare ale feŃei externe a tibiei şi pe partea superointernă a feŃei anterioare a membranei interosoase. formând astfel un unghi deschis în afară de 1700 – 1770 (genu valgum fiziologic). extensorul comun al degetelor şi extensorul propriu al halucelui. trece prin centrul capului femural şi prin scobitura intercondiliană. se inseră proximal pe jumătatea inferioară a feŃei anterioare a peroneului. pe cele două treimi superioare ale feŃei interne a peroneului şi pe parrtea externă a membranei interosoase. 2. c) Sinoviala tapetează faŃa interioară a capsulei şi în 10 % din cazuri comunică cu sinoviala articulaŃiei femuro-tibiale. Când ia punct fix pe tibie. formând două articulaŃii tibio-peroniere (superioară şi inferioară). b) Capsula fibroasă este întărită de trei ligamente. a. ArticulaŃia tibio-peronieră superioară este o artrodie. flectează. Tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar al tarsului şi se împarte în patru tendoane secundare. a) SuprafeŃele articulare sunt plane şi acoperite de cartilaj b) Capsula fibroasă este întărită de două cartilaje (anterior şi posterior) şi menŃine în contact cele două suprafeŃe articulare. Muşchii lojei externe  lungul peronier lateral este muşchiul cel mai superficial. extensorul comun al degetelor este un extensor al ultimelor 4 degete pe picior şi flexor. care se îndreaptă către ultimele patru degete. împarte gamba într-o lojă anterioară şi una posterioară. care coboară înapoia maleolei externe. Pe faŃa ei anterioară se inseră gambierul anterior. interosos. Structura funcŃională a articulaŃiilor gambei Cele două oase ale gambei se articulează între ele atât prin extremităŃile lor superioare cât şi prin cele distale. Ei sunt: 1. axa anatomică a femurului se găseşte uşor înclinată în afară. ea reprezintă a doua pârghie importantă a membrului inferior. 2. Este o articulaŃie strict ligamentară. 32 . ArticulaŃia tibio-peronieră inferioară este tot o artrodie. externă şi posterioară. Când ia punct fix pe gambă. c) extensorul propriu al halucelui se află între primii doi muşchi şi se inseră proximal pe treimea mijlocie a feŃei interne a peroneului şi pe partea corespunzătoare a membranei interosoase. nici sinovială.Axa biomecanică a femurului care. Când ia punct fix pe gambă. pe tuberculul lui Gerdy. pe a cărui falangă se inseră distal. anterior. care trece prin faŃa gleznei. face cu axa anatomică a corpului femural un unghi de 100 deschis în sus. Tendonul distal trece şi el pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se îndreaptă spre haluce. Când ia punct fix pe gambă.

fiind situat pe faŃa posterioară a articulaŃiei femuro-tibiale. pe faŃa internă a calcaneului şi ajunge în regiunea plantară. Când ia punct fix pe calcaneu. susŃine gamba să nu se flecteze pe picior. flexorul lung al halucelui se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale feŃei posterioare a peroneului şi pe membrana interosoasă tibio-peronieră şi se continuă cu un lung tendon care alunecă pe faŃa posterioară a extremităŃii inferioare a tibiei. fiind sinergic cu tricepsul sural. trece pe faŃa inferioară a scheletului piciorului pe care o străbate oblic înainte şi înăuntru şi se termină pe tuberculul extern al bazei primului metatarsian. Tendonul lui se îndreaptă înăuntru. în ortostatism. Se inseră proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei. apoi coboară şi se continuă cu un tendon care înconjoară maleola internă. . adductor şi rotator înăuntru al piciorului pe gambă. Participă la susŃinerea bolŃii plantare. Biomecanica articulaŃiilor gambei a. se îndreaptă spre mijlocul marginii externe a piciorului. Când ia punct fix pe tibie. în poziŃie ortostatică. este flexor al ultimelor 4 degete pe picior şi extensor al piciorului pe gambă. pe faŃa posterioară a tibiei. situat înaintea celor doi gemeni. flexorul comun al degetelor se inseră proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei şi pe treimea mijlocie a feŃei posterioare a tibiei. pe faŃa posterioară a astragalului.gemenul intern (gastrocnemianul intern) se inseră proximal pe faŃa postero-internă a condilului femural intern . alunecă înapoia maleolei interne. este flexor al gambei pe coapsă. tricepsul sural are o mare importanŃă în acŃiunile motorii ale gambei şi gleznei. Acesta trece prin spatele articulaŃiei tibio-astragaliene şi se inseră pe jumătatea inferioară a feŃei posterioare a calcaneului. pe care-l însoŃeşte până la marginea externă a piciorului. Când ia punct fix pe inserŃiile superioare. Biomecanica articulaŃiei tibio-peroniere inferioare 33 . Este flexor şi rotator înăuntru al gambei pe coapsă. cât şi pe peroneu. 3. se îndreată oblic în jos şi înăuntru şi coborând pe lângă marginea internă a tendonului lui Achile. este alcătuit din: cei doi gemeni (intern şi extern) şi solearul . muşchiul este extensor. are o formă triunghiulară. pe care o înconjoară şi se inseră distal pe tuberculul scafoidului. tricepsul sural este flexor plantar al piciorului pe gambă şi în mod accesoriu (prin cei doi gemeni). precum şi un extensor al piciorului pe gambă. Muşchii lojei posterioare . Se inseră proximal pe condilul extern al femurului. Tendonul lui coboară tot prin spatele maleolei externe. după care îşi schimbă direcŃia îndreptându-se înainte în regiunea plantară. susŃine gamba să nu se flecteze pe picior. cu care se uneşte şi ajunge să se insere distal pe baza celei de a doua falange a halucelui. abductor şi rotator în afară al piciorului pe gambă. încrucişează tendonul flexorului comun. Când ia punct fix pe gambă este extensor. tendonul lui Achile. dublând tendonul lungului peronier. Se inseră proximal atât pe tibie. se inseră distal fie pe acest tendon. Acest muşchi este flexor plantar al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe degete. popliteul este scurt. Când ia punct fix pe peroneu. Se inseră proximal pe condilul femural extern. Când ia punct fix pe peroneu. Când ia punct fix pe scafoid. Se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale feŃei externe şi pe marginea anterioară şi marginea externă a peroneului. se îndreaptă oblic în jos şi înăuntru şi se inseră pe faŃa posterioară a tibiei. b. unde se împarte în patru tendoane terminale. aşezat la partea internă a tendonului lui Achile pe care-l dublează. imediat înapoia membranei interosoase.Când ia punct fix pe inserŃiile distale. în ortostatism. cu flexorul comun şi cu flexorul lung al halucelui. fie pe faŃa posterioară a calcaneului. pe cele două treimi superioare ale membranei interosoase şi pe faŃa internă a peroneului. scurtul peronier lateral este situat sub lungul peronier lateral. Este deci şi un sinergist al tricepsului sural. plantarul subŃire este un muşchi filiform. 3. trece pe marginea internă a acestuia. tricepsul sural cel mai voluminos muşchi al gambei. înaintea gemenilor şi a plantarului subŃire. Toate cele trei fascicule musculare converg către un tendon care le continuă direcŃia. Aici se îndreaptă oblic înainte şi înăuntru. susŃine gamba să nu se flecteze pe picior. inserându-se pe bazele ultimelor falange.solearul este un muşchi lat şi gros. deasupra liniei oblice a tibiei şi pe buza superioară a acesteia. încrucişează tendonul flexorului comun. Este sinergic cu tricepsul sural şi cu flexorul propriu gambierul posterior este situat profund între cei doi flexori. ajută la menŃinerea poziŃiei de extensie a genunchiului. plat. Este sinergic cu tricepsul sural. înapoia crestei interosoase. în poziŃie ortostatică.gemenul extern (gastrocnemianul extern) se inseră proximal pe faŃa postero-externă a condilului femural extern. este flexor al halucelui şi al celorlalte degete. unde se termină însă pe baza celui de al cincilea metatarsian. Prin intermediul tendonului lui Achile. Aceste mişcări sunt indispensabile dinamicii articulaŃiei tibio-peroniere inferioare şi gleznei de care sunt funcŃional strâns legate. Biomecanica articulaŃiei tibio-peroniere superioare ArticulaŃia nu permite decât mişcări de alunecare de mică amplitudine a celor două suprafeŃe articulare una faŃă de cealaltă. în mod accesoriu.o înconjoară.

deci este o pârghie de viteză. Oasele metatarsiene sunt oase lungi care prezintă o extremitate proximală (bază). toate articulaŃiile fiind artrodii. 34 . un corp şi o extremitate distală (cap). Este o articulaŃie ligamentară. b) capsula este fibroasă şi întărită lateral de un ligament intern şi unul extern. între cele teri oase cuneiforme între ele. Structura funcŃională a acestor două segmente Aceste două elemente alcătuiesc un tot funcŃional. au forma unor colŃuri. Toate articulaŃiile sunt artrodii şi prezintă o serie de ligamente interosoase. ArticulaŃiile intermetatarsiene sunt între ultimele 4 metatarsiene care se unesc prin bazele lor (trei artrodii) iar la capetelor lor au o bamdeletă fibroasă transversală (ligamentul transvers al metatarsului). au şi ele o extremitate proximală (bază). este format din 26 de oase scurte. Fiecare deget are trei falange cu excepŃia halucelui care are numai două. cu inserŃii a 11 muşchi ai gambei şi a 20 proprii piciorului. legate între ele prin ligamente relativ scurte. Rolul ligamentelor este acela de a menŃine în contact cele două extremităŃi ale oaselor gambei în mişcările piciorului şi în statică. El este elementul de legătură dintre corp şi sol. între cuboid şi al treilea cuneiform. a cărei axă longitudinală prelungeşte axa biomecanică a coapsei. cu 32 de articulaŃii. Scheletul piciorului este format din 7 oase tarsiene. ArticulaŃia medio-tarsiană uneşte cele două oase ale tarsului posterior ( astragalul şi calcaneul) cu primele oase ale tarsului anterior (scafoidul şi cuboidul). cu o structură adecvată acestor funcŃii. SuprafeŃele sunt menŃinute în contact de trei ligamente ( interosos. dar foarte puternice. gamba. a) suprafeŃele articulare sunt: pensa tibio-peronieră şi faŃa superioară şi feŃele articulare ale astragalului (faŃa inferioară a extremităŃii inferioare a tibiei şi faŃa externă a maleolei tibiale. se pot grupa astfel: ArticulaŃia gleznei este o articulaŃie trohleană. 5 metatarsiene şi 14 falange. extern şi posterior). fără cartilaj articular şi fără sinovială. Intrebari de autoevaluare Care este structura funcŃională a gambei ? Care este structura funcŃională a celor două articulaŃii ? Ce muşchi intervin în mişcările gambei ? Care sunt mişcările în cele două articulaŃii ? LecŃia 14 ArticulaŃiile gleznei şi piciorului 1. ArticulaŃia tarso-metatarsiană uneşte cuboidul şi cele trei oase cuneiforme cu baza celor cinci metatarsiene.ArticulaŃia intervine în mişcările de flexie şi extensie ale piciorului pe gambă. segmentul gambei se comportă ca o pârghie de gradul I. cu punctul de aplicare al forŃei la mijloc. ArticulaŃia astragalo-calcaneană este articulaŃia dintre faŃa inferioară a astragalului şi faŃa superioară a calcaneului. în structura sa complexă. cuboid şi bazele ultimelor patru metatarsiene. scafoidul situat medial faŃă de cuboid. a treia pârghie principală a membrului inferior. suprafaŃa externă a maleolei tibiale = interne = este plană şi intră în contact cu faŃa internă a astragalului). cu piciorul fixat pe sol. introduse între scafoid. c) sinoviala căptuşeşte interiorul capsulei şi formează funduri de sac. gamba se comportă ca o pârghie de gradul III. Se articulează posterior cu capul astragalului şi anterior cu feŃele posterioare ale celor trei cuneiforme cuneiformele. dorsale şi plantare. ArticulaŃiile gleznei şi piciorului Aceste articulaŃii sunt numeroase. ArticulaŃiile intertarsiene ale celor 5 oase ale tarsului anterior sunt între: scafoid şi cuboid. mosorul astragalului rulează înainte şi înapoi pe faŃa articulară a pensei tibio-peroniere. Statica şi biomecanica gambei În ortostatism. cel mai voluminos os al tarsului. pe faŃa lui posterioară se inseră tendonul lui Achile cuboidul situat înaintea calcaneului. între scafoid şi cele trei oase cuneiforme. între acesta şi bazele ultimelor două metatarsiene.Piciorul reprezintă. Când membrul inferior acŃionează ca un lanŃ cinematic deschis (piciorul nu este fixat pe sol). un corp şi o extremitate distală (cap). 4.Când membrul inferior acŃionează ca un lanŃ cinematic închis. cu punctul de sprijin la mijloc. după coapsă şi gambă. Falangele reprezintă scheletul degetelor piciorului. în număr de trei. Oasele tarsiene sunt: astragalul situat între pensa bimaleolară şi calcaneu calcaneul situat sub astragal. transmite greutatea corpului la picior. Piciorul. situaŃie asemănătoare cu cea întâlnită la gâtul mâinii şi mână.

Aponevroza plantară. Ei sunt: adductorul halucelui. accesoriu lungului flexor se inseră proximal pe cele două tuberozităŃi ale feŃei inferioare a calcaneului şi distal pe tendonul flexorului comun al degetelor. . aşa încât. interosoşii piciorului şi ei sunt identici ca număr. Are o formă triunghiulară. Flectează ultimele 4 degete pe metatarsiene. dispoziŃia segmentelor osoase şi a articulaŃiilor respectă structura mâinii. 3. este foarte rezistentă şi contribuie la menŃinerea bolŃii plantare în ortostatism. alergare.ArticulaŃiile metatarso-falangiene sunt articulaŃii condiliene. extinzând concomitent celelalte două falange ale ultimelor 4 degete. contactul dintre picior şi sol nu se face pe toată suprafaŃa plantară ci numai pe un anumit teritoriu (amprenta plantară).muşchii regiunii plantare externe sunt: abductorul degetului mic.muşchii proprii ai piciorului -muşchii regiunii dorsale – singurul muşchi în regiunea dorsală este pediosul se inseră pe partea antero. lombricalii piciorului sunt identici ca număr. în totalitatea sa. muşchii gambei (descrişi anterior) b. prin badijonarea plantelor cu cerneală sau tuş şi aşezarea plantelor pe o coală de hârtie. sărituri. Se împarte în patru tendoane şi se inseră distal pe bazele falangelor mijlocii ale ultimelor 4 degete. abducŃie. .muşchii regiunii plantare mijlocii scurtul flexor plantar se inseră proximal pe tuberozitatea internă a feŃei inferioare a calcaneului. Bolta internă este formată din calcaneu. Prin ele este posibilă biomecanica complexă a piciorului. Axa biomecanică în jurul căreia se execută aceste mişcări. ArticulaŃiile interfalangiene sunt articulaŃii trohleene. piciorul se poate mişca în toate sensurile (flexie. Sunt 7 interosoşi (3 plantari şi 4 dorsali) care se inseră proximal pe feŃele laterale ale metatarsienelor şi distal pe primele falange ale degetelor. 2. se ridică de la marginea externă a piciorului prin cuboid. încât să poată suporta greutatea individului dar şi o alta în plus. Întreaga structură arhitectonică a piciorului este susŃinută de două formaŃiuni fibroase complexe situate în plante (aponevroze). Muşchii implicaŃi în mişcările piciorului a. scurtul flexor al degetului mic şi opozantul degetului mic. .muşchii regiunii plantare interne se inseră proximal pe oasele tarsiene şi distal pe baza primei falange a halucelui. vârful lui se duce şi în adducŃie. Sunt în număr de 4 şi flectează prima falangă. dans. extensie. astragal. Piciorul are o astfel de structură. scurtul flexor al halucelui şi abductorul halucelui. are maximum de înălŃare în dreptul celui de al doilea cuneiform şi coboară puŃin către marginea internă prin primul cuneiform Amprenta plantară În mod normal. dacă piciorul se aşează în flexie dorsală. Amprenta plantară se înregistrează cu ajutorul plantogramei. Extinde primele patru degete pe metatarsiene şi este sinergic cu lungul extensor comun al degetelor. Este întărită de ligamentul calcaneo. care variază ca formă şi întindere de la individ la individ şi pentru fiecare individ de la o poziŃie la alta. Ea serveşte la mişcare.superioară a calcaneului. adducŃie. ToŃi aceşti muşchi se inseră proximal pe feŃele infero-externe ale oaselor tarsiene şi ale ultimului metatarsian şi distal pe baza primei falange a degetului mic. Biomecanica gleznei şi a piciorului În articulaŃia gleznei au loc mişcări de flexie şi extensie ale piciorului. Sunt flexori ai primelor falange pe metatarsiene şi extensori ai falangelor a doua şi a treia pe prima falangă. realizate de capul rotunjit al metatarsienelor şi de baza falangelor proximale. cuboid şi metatarsienele IV şi V şi serveşte la sprijin. face un unghi de 80 cu linia bimaleolară. dispoziŃie şi acŃiune cu cei ai mâinii. mărită în jos şi înapoi de un fibrocartilaj. datorită existenŃei bolŃilor plantare. Este flexor al falangelor mijlocii pe primele falange ale ultimelor 4 degete şi un flexor al degetelor pe metatarsiene. BolŃile piciorului Cele trei bolŃi ale piciorului sunt două lungi (internă şi externă) şi o boltă scurtă (transversală anterioară). Bolta externă (principală) este formată din calcaneu. Cea mai importantă fiind cea superficială. care prezintă câte o cavitate glenoidă. El are posibilităŃi mari de mişcare. dispoziŃie şi acŃiune cu cei ai mâinii. deşi este transversală. în mers. deci sinergici cu lombricalii. rotaŃia internă şi externă şi circumucŃie). În linii mari. Ele sunt: una superficială şi alta profundă. continuate cu un tendon subŃire ce se inseră pe primele patru degete. cu deosebirea că halucele nu dispune de aceeaşi mobilitate şi nu poate executa mişcarea de opoziŃie. ExtremităŃile osoase sunt legate de o capsulă întărită de câte două ligamente laterale. Membrul inferior ca lanŃ cinematic 35 . cu vârful spre calcaneu şi baza spre degete. scafoid şi cele trei cuneiforme şi primul metatarsian. se împarte în patru fascicule musculare. Bolta transversală este scurtă. se îndreaptă înainte şi înăuntru.scafoidian plantar şi de tendoanele muşchilor gambei.

înainte sau înapoi (ridicarea pe vârfuri.Sinteze. NiŃescu. Ed. Scrisul Gorjean. . FundaŃiei România de Mâine. 2002 . pe genunchi şi şezând. Bucureşti.lovirea. 2002 –Anatomia funcŃională – Biomecanica şi antropologia aparatului locomotor.Fiziologia sistemului neuromuscular. . C. FundaŃiei România de Mâine. Cerna.Biomecanica pentru kinetoterapeuŃ Ed. partea II Ed. FundaŃiei România de Mâine. G. Medicală. 1995 . M. Ed. Scurtu. Gagea. Gavrilescu. Globus. L – Ergofiziologie. Portărescu. împingerea şi chiar apucarea (în cazuri speciale. partea I Ed. .răsucirea în afară şi înăuntru . bătaia la sărituri). Nenciu. Bucureşti. coapsa. Teza de Doctorat 2002 – Kinetologie.M. 2004 36 . – Biomecanica în educaŃie fizică şi sport Ed.susŃinerea corpului în poziŃiile stând. Bucureşti. M. 2001 – Anatomia funcŃională şi Biomecanica – Sinteze. 2000 – Biomecanica teoretică. glezna şi piciorul acŃionează în cursul diferitelor poziŃii şi mişcări ca un lanŃ cinematic deschis sau închis. 2000 . Bucureşti. Didactică şiPedagogică. 1993 . gamba.propulsia corpului în sus. Calb. Ed. Întrebări de autoevaluare Care este structura funcŃională a gleznei ? Care este structura funcŃională a piciorului ? Care sunt muşchii proprii ai piciorului ? Ce rol au bolŃile piciorului ? Din ce este format membrul inferior ca lanŃ cinematic ? Bibliografie obligatorie Nenciu. Bucureşti. Bucureşti. D. . Bucureşti. Gavrilescu. V. Ed. G.rotaŃia dinapoi înainte şi dinainte înapoi .Rolul biomecanicii în creşterea eficienŃei şi spectaculozităŃii execuŃiilor tehnice în fotbalul de performanŃă. Ca lanŃ cinematic închis acŃionează în următoarele poziŃii şi mişcări: .amortizarea căderii pe sol (în căderea în picioare) Ca lanŃ cinematic deschis. E. vol I şi II – Anatomia omului. V. 2000 – Anatomia funcŃională şi Biomecanica. Bucureşti. 1995. FundaŃia România de Mâine.Anatomie funcŃională şi biomecanică sportivă Ed. Ed.). Calb.Bazinul. 2005 Bibliografie cursului tipărit Bota. CoconeŃu. genunchiul. M Cordun. D Ranga. FundaŃiei România de Mâine.depărtarea şi apropierea picioarelor. A. acŃionează în: . cu aplicaŃii în sport Ed. Alexandru 27. şoldul.