Legile lui Zamolxe [Remer Ra – Editura Deceneu, 2009

]

1. Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu şi Veşnic, din care vin toate şi prin care fiinŃează toate cele ce sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile Sale, mişcarea şi nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viaŃă şi ia făptură. 2. Precum fulgerul aduce lumina şi din lumină tunetul şi focul ce se revarsă , aşa este şi gândul omului, el trece în vorba omului şi apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină şi un tunet. Lumina omului este gândul său şi aceasta este averea sa cea mai de preŃ. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar voinŃa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său. 3. Fii ca muntele cel semeŃ şi ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu uita ca aceiaşi paşi îi faci în vârful muntelui ca şi în josul său, acelaşi aer este sus ca şi jos, la fel creşte copacul în vârf de munte ca şi în josul său, la fel luminează soarele piscul cel semeŃ ca şi pamântul cel neted. 4. Fii cumpătat ca pământul şi nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frântă de vânt, sămânŃa prea adâncă nu răzbate şi prea multă apă îi stinge suflarea. 5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci în pământ, căci din pământ îşi trage tăria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeaşi cu măsura coborârii. 6. Puterea omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni seminŃei care încolŃeşte, nici nu se vede când prinde suflare de viaŃă. Lumina seminŃei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie. 7. Priveşte râul şi ia aminte la învăŃătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creşte tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, şi lucrurile aşa trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este şi gândul cel bun şi drept rânduit, el îşi face loc printre pietre şi stânci, nu Ńine seama de nimic, îşi urmează drumul şi nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este şi mai mare. 8. Ia seama de taina aceasta şi nu o uita, acel firicel de apă ştie unde va ajunge, căci una este cu pământul şi toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la sfârşit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă şi vei vedea că nimic nu stă în calea sa . Să-Ńi fie gândul limpede până la sfârşit; multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este mişcătoare asemeni apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ şi munte cu munte. 9. Ia seama la gândul cel rău, fereşte-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefireşti. Fereşte-te de vorbele deşarte şi de neadevăr; sunt ca pulberea câmpului ce-Ńi acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea şi sufletul tău. Ele te îndeamnă la trufie, înşelăciune, hoŃie şi vărsare de sânge, iar roadele lor sunt ruşinea, neputinŃa, sărăcia, boala, amărăciunea şi moartea.

17. cresc şi apoi se întorc de unde au plecat. 15. cel tare este slab pentru altul şi cel slab are tăria lui ascunsă. după frumuseŃea lor sau după râvna lor. şi după iarnă vine primăvara. îŃi pot răcori inima. . 13. Râvna omului face schimbătoare toate acestea. căci mai jos de dobitoace vei ajunge. 11. aşa pleacă. Fructul copt este uşor de luat. pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el. copaci. dar înŃeleptul întotdeauna găseşte câştigul în pierdere şi înălŃarea în cădere. Căci o suflare şi un foc fac să crească toate cele ce cresc . adu-i lumină pe chip şi în suflet. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristeŃe şi liniştea în nelinişte. după puterea lor. Trufia răceşte iubirea inimii şi o face în duşmănie şi nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. cel mare să nu lovească pe cel mic şi nici să-i amărască sufletul.ierburi. Căci iubirea este cea dintâi putere şi chipul ei este lumina. după averea lor. 16. Cel bogat este sărac în linişte. Cum creşte cadrul. dar nu te vindecă. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme. la fel ca şi hoŃul. Cum firea lucrurilor este mişcătoare. Gândul bun şi vorba înŃeleaptă îŃi pot potoli necazul. de argint sau aur. Fierul înroşit a fost rece şi se va răci iarăşi. dobitoace şi oameni . şi asemenea izvoarelor minŃii şi sufletului tău. căci va avea datorie mare de dat. căci ele aşa cum vin. căci aşa este rânduit şi aşa este firea lucrurilor. 12. căci trufia de aici se naşte.şi din aceeaşi vatră vin şi către aceeaşi vatră se întorc. Nu îŃi lega sufletul de nimic lumesc. După orice zi vine şi noaptea. căci îŃi va amărî sufletul. iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta. Nu judeca oamenii după greutatea lor. Fierul şi focul ajută omul. NeînŃeleptul suferă când râvna îl duce la pierdere şi la cădere. ea te va coborî mai jos de dobitoace şi te va despărŃi de fratele şi de vlăstarul tău. dar înŃeleptul încalecă râvna. căci cel ce priveşte prin ochii tăi este acelaşi cu cel ce priveşte prin ochii celuilalt. asemeni este şi omul. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia . la mărirea puterii şi a se măsura cu alŃii. Ce dă valoare unei unelte.10. căci şi unul şi altul a lăsat din ceva pentru a creşte în altceva. 14. trebuinŃa sau frumuseŃea ? Duce un om mai mult decât boul ? E mai bogat vreunul ca pământul ? Doar cunoaşterea şi înŃelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Precum copacul cel falnic creşte lângă cel mic fără a-i face rău. Adu-i mulŃumire semenului tău. 18. ele nu se arată la vedere. căci suferinŃa este umbra trufiei. de lucruri. Şi aceeaşi râvnă îl îndeamnă a merge pe cărări neştiute şi nebătute de ceilalŃi dinaintea lui. Toate cele ce se văd. iar aceasta are nenumărate şi nesfârşite ramuri. se nasc. aşa creşte şi stinghia şi cum creşte roata aşa creşte şi spiŃa. Doar firea lucrurilor rămâne pururi. de dobitoace. Şi degeaba ai cunoaştere dacă ea nu este lămurită de vreme. Nu grăbi nicio lucrare căci trasul de ramuri loveşte înapoi. aşa să fiŃi între voi. Ia seama la taina aceasta. Aruncă un lemn pe râu şi mai multe vor veni din susul său către tine. NeînŃeleptul este mânat de râvnă. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de averi. şi vatra aceasta este pururea. dar îl şi vatămă. pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor şi se va stârpi iarăşi peste vremi. Fereşte-te de a te măsura cu altul. cel necopt este greu de luat şi gustul e neplăcut. Nu lua cu siluire şi nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău. vasul a fost pământ şi va fi iarăşi pământ.

ci mai degrabă caută să te foloseşti de ele pentru îndreptare . lene şi trufie. înveseleşte-Ńi inima la vederea lucrării tale înainte de terminarea ei. iar voinŃa si răbdarea fac mlădiŃa firavă să razbată pământul tare. cel blând este deasupra celui aprig. şi ia seamă de toate acestea. ceea ce-l ridică îl şi coboară. Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău. Fii blând şi răbdător cu cei de lângă tine. cel slab este deasupra celui tare. Aşa se va duce şi aprinderea sufletului tău. dar şi la cauza omului grabnic avut. 28. Ia-Ńi puterea din răbdare şi din linişte şi foloseşte-te de ea prin limpezimea gândului tău. Aşa este şi cu tulburarea oamenilor. aşa este şi gândul cel rodnic al omului. 25. Tăria muntelui vine din răbdarea sa. iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeaşi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi. aşa se poartă şi alŃii cu tine. scormoneşte în apa limpede şi aşteaptă până ce devine iarăşi curată. Cel mic este deasupra celui mare. răutatea şi neadevărul întotdeauna aduc neputinŃa . ea vine de-afară. 26. Asemeni ei este gândul tău. gândul se usucă şi nu foloseşte la nimic. iar fără voinŃă. Nu se poate ca o sămânŃă bună să dea rod rău. În vremea lucrului tău. Ia bine seama la taina seminŃei. Mergi la izvor când sufletul Ńi-e aprins. Ia bine seama la cauza omului sărac. de acolo îşi trage grabnica avuŃie. Cel grabnic avut ori e hoŃ şi înşelător. de apa cea lină. Trufia închide poarta înŃelepciunii. iar necunoaşterea prinde putere prin neadevăr. Dar tăria lui este încercată de vânt. căci nu tulburarea izvorului roade stânca. 22. căci aşa cum te porŃi tu cu ei. Lucrarea făcută din teamă nu are viaŃă lungă şi tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care Ńine puŃin. cel uşor este deasupra celui greu. Nu privi la trupul lor slăbit şi gârbovit. ea este aurul minŃii şi sufletului tău şi este rodul cunoaşterii udată de vreme. căci precum fructul îşi anunŃă venirea cu o floare. Unde este tăria omului acolo îi este şi slăbiciunea . din aceeaşi suflare este şi simŃirea lui. ea se intoarce de unde a plecat. căci în rod ai şi sămânŃa. 23. căci simŃirea lui este la fel cu simŃirea ta. 29. iar cel trufaş se pune singur lângă dobitoace. dacă nu creşte prin trufie. 27. ÎnŃelepciunea este mai preŃuită decât toate cele ce se văd cu ochii. Coaja gândului rodnic este voinŃa. Dar puterea este în răbdarea seminŃei. Lăcomia întotdeauna duce la pierdere. Nu-Ńi amărî sufletul când simŃi durerea şi neputinŃa. precum tulburarea aceea. tot aşa fapta omului este văzută de cel cu mintea şi simŃirea limpede. 21. dar dacă mânia se aprinde în tine. Soarbe cunoaşterea de la cei cu barba albă şi neroşită de vin şi lasă vremea să o îmbrace cu înŃelepciune. . şi cum sămânŃa nu se poate fără coajă. dar este chemată de teama lor. ori vede mai bine necazul altuia şi caută a-l amăgi. căci nici una nici alta nu sunt fireşti. înainte de a fi terminată. ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta.19. din liniştea sa. căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoaşterea lucrurilor şi creşterea înŃelepciunii. trufia întotdeauna aduce suferinŃă. gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire. stânca îi este numai învelitoare. însă teama vine prin necunoaştere. 20. furtul întotdeauna duce la boală. ci limpezimea sa. Mânia vine din teamă şi nu a locuit dintru început în inima ta. 24. rămâi în limpezimea minŃii şi simŃirii tale şi vei vedea toate acestea. Limpede să-Ńi fie mintea şi simŃirea. vorbeşte mult şi lenea i-a învelit braŃele şi picioarele. mânia întotdeauna loveşte înapoi. Omul sărac are multe gânduri deşarte şi le schimbă de la o zi la alta.

vindecarea rănilor. de iarbă. 34. Cele tari. Nu este nimic care să fie afară şi să nu fie şi înăuntru. 31. a fugit în mijlocul pădurii şi iată că roadele erau cu el. frumuseŃea şi priceperea lui. iar trufia este învelitoarea lor. 33. mulŃumeşte lunii pentru liniştea somnului tău. mulŃumeşte omului bun ce-Ńi aduce bucurie şi zâmbet pe chip. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci. dar Ńine seama că purtarea lor cea rea este semănată şi crescută din teamă şi neputinŃe. căci apăsarea pe rană nu o vindecă. apoi a privit în lăuntrul său şi iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea şi simŃirea poftelor sale. mulŃumeşte muntelui pentru poveŃele şi fierul ce-l iei din el.30. 36. mulŃumeşte pădurii pentru tot ce iei de acolo. căci cel înŃelepŃit a fost odată şi el la fel ca şi cel tulburat şi roadele amare l-au făcut să Ńină seama de alcătuirea fiinŃei sale. Doar cel înŃelepŃit poate vedea limpezimea şi liniştea din mintea şi sufletul celui tulburat. mulŃumeşte izvorului pentru apa ce-o bei. Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău ? Aşa este şi cu omul. Ia aminte că bătaia inimii. de vei vrea să-l îndrepŃi. de flori şi dobitoace. cele slabe şi cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea şi toate acestea le găseşti în om şi toate alcătuiesc un întreg. aşa sunt şi oamenii.. Cine vede mai bine ? 32. NeputinŃa vine după răutate şi neadevăr. Unul vede roata plecând. mulŃumeşte soarelui pentru căldura şi lumina casei tale şi a pământului tău. frumuseŃea ochilor şi minunăŃia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea şi suflarea Focului cel Viu şi Veşnic care este în fiecare şi al cărui chip se arată în lumină. cele mari îşi au rostul lor şi cele mici îşi au rostul lor. Zeii au luat seama înaintea omului de această înŃelepciune şi asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu şi Veşnic. cele ce au fost şi-au avut rostul lor şi cele ce vin îşi vor avea rostul lor. . Este mărul mai înŃelept decât prunul sau părul ? Este mâna stângă mai bună ca dreapta ? Altfel vede ochiul stâng de cel drept ? Cele de sus îşi au rostul lor şi cele de jos îşi au rostul lor. mulŃumeşte cerului pentru ploaia care îŃi hrăneşte pământul. iar altul vede aceeaşi roată venind. iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiŃi cu privirea de prunc şi fără teamă. Adu-i liniştea în suflet şi limpezimea în minte şi bătrâneŃile tale vor fi ca pomul copt. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele minŃii şi sufletului aproapelui tău. 35.. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeaşi mână. dar ia seama că lumina sefletului tău şi al celui de lângă tine are aceeaşi vatră şi rămâne fără umbră. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decât altul ? Este un fir de iarbă mai presus de un altul ? Fiecare are tăria. oasele şi tăria ta nu vor slăbi şi te vei întoarce de unde ai venit. mulŃumeşte stelelor că veghează asupra somnului tău. cele repezi îşi au rostul lor şi cele încete îşi au rostul lor. cât şi omului rău. Precum iarba bună creşte cu iarba rea. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tău şi întotdeauna va fi cineva deasupra ta. Ia seama la toate acestea când îŃi apleci privirea înăuntrul tău şi vei găsi toată înŃelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiinŃei tale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui şi acolo nu a scăpat de ele. Nu certa purtarea lor şi nu căuta a-i îndrepta din vorbe şi mustrare. 37. ceea ce semeni aceea culegi. MulŃumeşte pământului pentru toate cele ce-Ńi oferă. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiŃi cu iubire şi nu cu trufie căci acolo îŃi sunt rădăcinile. adu-i pentru început gândul şi simŃirea la ce este plăcut atât omului bun. sătul de căldura urmaşilor tăi. curgerea sângelui prin vine. mulŃumeşte copacului pentru lucrările ce-Ńi arată. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din puŃinul care se vede. căci ceea ce dai aceea primeşti. dar este nevoie de toate pentru a bate fierul.

nici un gust plăcut. unde este plăcutul apare şi neplăcutul. lipsa. modestia şi ele ridică omul cu adevărat. DimineaŃa să te trezeşti cu ele. dincolo de frumos şi urât. unde este răbdarea. 42. echilibrul şi limpezimea sunt uneltele sale. Deschide-Ńi bine ochii. dar neînŃeletul îi desparte. prin ele. unde este curajul poate apărea şi frica. seara să le ai cu tine în somn şi astfel supărarea. apare şi frigul. Şi toate acestea luminează sufletul înŃeleptului pentru că cele bune şi plăcute hrănesc şi bucură trupul şi simŃurile sale. Căci unde este căldura. amărăciunea. şi fineŃea şi asprimea. Lungul şi scurtul au acelaşi mijloc. unde este voinŃa poate apărea şi delăsarea. mare printre înŃelepŃi este cel ce o pricepe. iar peste el se află cel ce gândeşte şi acesta este cel ce vede mişcarea în nemişcare. iar aici este o mare taină a firii. 41. 44. ferirea de ceartă şi de mânie. poate apărea şi graba şi unde este modestia poate apărea şi trufia. căci nu un sunet plăcut te ridică. 40. cel ce simte cu cel ce face. dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. şi plânsul pândeşte. Dincolo de acestea se află iubirea. lumina răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul. 39. nicio mireasmă îmbătătoare şi nicio bucurie a ochilor. unde este dulcele apare şi amarul. curajul. ascultarea de bătrâni şi de cei înŃelepŃi. cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesupt. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Veşnic şi. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte. cercul mic şi cercul mare. ferirea de neadevăr şi de vorbele deşarte. răbdarea. calea ta urmează calea zeilor. rodnica şi trainica lucrare. El vede desluşit că firea lucrurilor este în toate. Dar iată că unde este iubirea poate apărea şi ura. adevărata bogăŃie. nevăzutul şi văzutul acelaşi loc ocupă. unde este mireasma apare şi duhoarea. Cel tulburat vede binele ca bine şi răul ca rău. voinŃa. hărnicia. uşorul se întinde mai mult decât se întinde greul. gustă şi dulcele şi amarul. adevărata putere. simte şi mireasma şi duhoarea şi nu face judecată între ele. ÎnŃeleptul uneşte pe cel ce vede cu cel ce gândeşte. iar cele neplăcute neînŃeleptului hrănesc mintea şi înŃelepciunea sa. aude şi plăcutul şi neplăcutul. este atras de una şi fuge de cealaltă. căci frumosul din urât se trage şi urâtul din frumos. iar unde este râs. dar nu uita nicio clipă că omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa. Doar prin ele primeşti adevărata cunoaştere şi înŃelepciune. iar atenŃia. 45. . boala şi răutatea altora nu se vor atinge de tine. neputinŃa. dincolo de bine şi rău.38. dar cel ce vede prin ochii tăi este veşnic şi lumina sa este fără umbră. plăcutul se naşte din neplăcut şi neplăcutul din plăcut. dulcele a fost amar la început şi se va face iarăşi amar. este cel care dincolo de toate aceste virtuŃi se desfată în cunoaşterea şi liniştea ce întrece orice bucurie. simte şi frigul şi căldura. puterea care uneşte este mai mare decât puterea care desparte. El este dincolo de viaŃă şi moarte. adevărata bucurie. cel ce simte şi cel ce gândeşte sunt asemeni norilor care vin şi pleacă. ziua să le porŃi mereu în minte. CurăŃenia trupului şi desfătarea sa prin simŃuri te pune doar puŃin mai sus de dobitoace. mulŃumirea cu ceea ce ai. căci cel ce face. dincolo de curgerea timpului. buna purtare între semeni. dar înŃeleptul vede şi frumosul şi urâtul. globul mic şi globul mare pe acelaşi punct se sprijină. toate cele mari stau ascunse în cele mici. nici o duioasă atingere. căci vede înnoirea lucrurilor şi seminŃele viitoarelor bucurii. 43. Nu este uşoară cărarea zeilor. Căci mişcătoare sunt şi cele ce se văd şi cele ce nu se văd din fiinŃa omului. Iată dar calea de început : cumpătarea în toate cele ce faci. căldura se ridică mai mult decât poate coborî frigul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful