P. 1
Conta de Gestiune_1

Conta de Gestiune_1

|Views: 0|Likes:
Published by Andreea Mihaela

More info:

Published by: Andreea Mihaela on May 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/24/2014

pdf

text

original

Timp mediu necesar pentru studiu: 2 ore

Bifează sarcinile de lucru rezolvate, pe măsura parcurgerii lor:

Parcurge obiectivele

Citeşte conţinutul lecţiei
Raspunde la întrebările de control
Citeşte şi rezolvă studiul de caz

Raspunde la Testul de autoevaluare

Recapitulează cunoştinţele
Pregăteşte Tema de control

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

La sfarşitul parcurgerii lecţiei, studenţii trebuie:
O1: să definească procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte
O2: să cunoască modul în care se aplică procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte
O3: să explice importanţa determinării cheltuielilor indirecte în calculaţia costurilor

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

64

NOŢIUNI TEORETICE

1. PROCEDEUL SUPLIMENTĂRII

- se foloseşte pentru repartizarea şi delimitarea cheltuielilor comune (indirecte) pe genuri de
activităţi, pe sectoare sau zone de cheltuieli şi în ultimă instanţă pe purtători;
- se prezintă sub 2 forme :
a. forma clasică a procedeului suplimentării în variantele: varianta coeficientului unic sau global,
varianta coeficienţilor diferenţiaţi şi varianta coeficienţilor selectivi;
b. forma cifrelor relative de structură.

1.1. Forma clasică a procedeului suplimentării

Etapa 1

Se alege un criteriu (baza) de repartizare, comună ca natură tuturor produselor care constituie
obiectul repartizării, dar diferită ca marime, cum ar fi: salariile directe, totalul cheltuielilor
directe, numărul de ore maşină, valoarea utilajului, suprafaţa ocupată, puterea motoarelor etc.

Etapa 2

Se calculează coeficientul de suplimentare după formula:

ks = n

j j

r

b

CH

1

unde:

ks = coeficientul de suplimentare
CHr = cheltuieli de repartizat
bj = mărimea bazei de repartizare în cazul unui produs,sector de cheltuieli, gen de

activitate etc

N = numarul produselor. Sectoarelor de cheltuieli, gen de activitate etc

Etapa 3

Se caclulează cota de cheltuieli R ce revine unui produs j sau unui sector, dupăa formula:
Rj = bj x ks

1.2. Procedeul suplimentarii prin coeficient unic sau global (forma clasică)

- presupune repartizarea unei intregi categorii de cheltuieli comune (indirecte) pe purtatori,
cu ajutorul unui singur coeficient de suplimentare, calculat dupa formula de mai sus

Problemă rezolvată

O societate care fabrică două produse, prezintă urmatoarele date :
Total cheltuieli indirecte

50.000 lei

Total salarii directe

100.000 lei din care :

Salarii directe aferente produsului A

75.000 lei

Salarii directe aferente produsului B

25.000 lei

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

65

Să se efectueze repartizarea cheltuielilor indirecte folosind procedeul suplimentării prin

coeficient unic.

Rezolvare

Baza de repartizare este dată de salariile directe.

Se calculeaza coeficientul de repartizare:

5,
0

000
.
100000

.
50

s

k

Se calculează valoarea cheltuielilor indirecte repartizate pe produse :
Produsul A : 75.000 x 0,5 = 37.500 lei
Produsul B : 25.000 x 0,5 = 12.500 lei
Total ch. Indirecte

50.000 lei

1.3. Procedeul suplimentarii prin coeficienţi diferenţiaţi

Presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor coeficienţi care diferă de la
un fel de cheltuială la alta, şi fiecare coeficient de suplimentare se determină în raport cu alt
criteriu. Aceasta variantă se foloseşte în special pentru reaprtizarea cheltuielilor indirecte
(comune) asupra sectoarelor de cheltuieli.
Procedeul se utilizeaza si pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe purtatori,
dacă entitatea foloseşte delimitarea cheltuielilor indirecte pe subgrupe, cum ar fi: cheltuieli de
intreţinere şi funcţionare a utilajului şi cheltuieli generale de secţie.

Problemă rezolvată

O entitate care deţine 2 secţii de producţie, prezintă următoarele date :
Cheltuieli cu energia electrică

30.000 lei

Cheltuieli cu amortizarea

50.000 lei

Cheltuieli cu intreţinerea şi reparaţiile

20.000 lei

Total cheltuieli indirecte de producţie

100.000 lei

Suprafaţă secţia 1 :

250 m2

Suprafaţă secţia 2 :

150 m2

Putere motoare secţia 1 :

1.000 kw

Putere motoare secţia 2 :

1.250 kw

Bazele de repartizare alese sunt :

Suprafaţa secţiilor pentru cheltuielile cu amortizarea
Puterea motoarelor pentru cheltuielile cu energia electrică şi cheltuielile cu întreţinerea şi
reparaţiile

Reaprtizarea cheltuielilor cu amortizarea

Se calculează coeficientul de repartizare :

125

400

000
.
50

s

k

Se calculează valoarea cheltuielilor cu amortizarea repartizate pe secţii :
Secţia 1 :

250 x 125 = 31.250 lei

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

66

Secţia 2 :

150 x 125 = 18.750 lei

Total ch. Amortizare

50.000 lei

Repartizarea cheltuielilor cu energia electrică şi a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile

Deoarece ambele cheltuieli au aceeaşi bază de repartizare, se sumează valoarea lor.

Total ch. Indirecte de repartizat :

50.000 lei

Se calculează coeficientul de repartizare :

2222
,
22

250
.
2 000

.
50

s

k

Se calculează valoarea cheltuielilor cu amortizarea repartizate pe secţii :
Secţia 1 :

1.000 x 22,2222 = 22.222,22 lei

Secţia 2 :

1.250 x 22,2222 = 27.777,78 lei

Total ch. indirecte

50.000 lei

1.4. Procedeul suplimentarii prin coeficienţi selectivi

Se foloseşte exclusiv pentru repartizarea pe purtatori a cheltuielilor indirecte de producţie
(cheltuieli comune de secţie), aferente procesului de fabricaţie.
Procedeul constă în alegerea unor baze (criterii) de repartizare diferite pe tipuri de cheltuieli,
şi alegerea produselor asupra cărora se repartizează respectivele cheltuieli.
Deoarece produsele pot avea tehnologii de fabricaţie diferite (ceea ce presupune şi itinerarii
diferite în cadrul secţiilor de productie), trebuie identificate în mod exact acele cheltuieli indirecte
care participă la realizarea fiecărui produs. Pentru simplificarea calculului, cheltuielile indirecte
de productie (cheltuieli comune ale secţiei) se împart în doua categorii: cheltuieli de întreţinere şi
funcţionare a utilajelor (CIFU) şi cheltuieli generale ale secţiei (CGS), pentru fiecare secţie
calculându-se coeficienţi de repartizare specifici.

Problemă rezolvată

O entitate care deţine 3 secţii de prodcţie fabrică 3 produse, care au urmatorul parcurs

tehnlogic:

Produsul A: Sectia 1 Secţia 2 Secţia 3
Produsul B: Secţia 1 Secţia 3
Produsul C: Secţia 1 Secţa 2
În tabelul de mai jos sunt prezentate cheltuielile indirecte (pe secţii) de repartizat, precum şi
mărimea bazelor de repartizare:

Nr.Crt.

Explicaţii

Secţia

1

Secţia

2

Secţia

3

Total

1.

Ch. Indirecte de producţie, din

care:

10.000 5.000

8.000 23.000

CIFU

7.000

3.000

5.000 15.000

CGS

3.000

2.000

3.000 8.000

2.

Mărimea bazei de repartizare

pt. CIFU

500

400

300

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

67

bP1

300

300

200

bp2

100

-

100

bp3

100

100

-

3.

Mărimea bazei de repartizare

pt. CGS

300

250

150

bP1

100

200

100

bp2

100

-

50

bp3

100

50

-

Să se repartizeze cheltuielile indirecte cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuielile
generale de administraţie, folosind procedeul suplimentării prin coeficienţi selectivi.

Rezolvare

Calculăm coeficienţii de repartizare pe secţii şi pe produse:

K

Secţia 1

Secţia 2

Secţia 3
Formulă Valoare Formulă Valoare Formulă Valoare

KCIFU 7.000:500

14

3.000:400 7,5

5.000:300 16,6666

KCGS

3.000:300

10

2.000:250 8

3.000:150 20

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe categorii şi pe produse:

Secţia 1

Secţia 2

Secţia 3

Total

bj

K Chr

bj

K Chr bj

K

Chr

CIFU
P1

300 14 4.200 300 7,5 2.250 200 16,6666 3.333,32 9783,32

P2

100 14 1.400 -

-

-

100 16,6666 1.666,68 3.066,68

P3

100 14 1.400 100 7,5 750 -

-

-

2.150

Total

7.000

3.000

5.000

15.000

CGS
P1

100 10 1.000 200 8 1.600 100 20

2.000

4.600

P2

100 10 1.000 -

-

50 20

1.000

2.000

P3

100 10 1.000 50 8 400 -

-

-

1.400

Total

3.000

2.000

3.000

Produs A Produs B Produs C Total de control
CIFU
9.783,32 3.066,68 2.150

15.000

CGS 4.600

2.000

1.400

8.000

Total 14.383,32 5.066,68 3.550

23.000

2. Forma cifrelor relative de sturctura

Etapa 1

Se determină ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui produs, sector etc., faţă de
total bază, după formula:

gj = n

j j

j

b

b

1

unde:

g = ponderea bazei de repartizare corespunzătoare unui produs, sector etc faţă de total

bază;

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

68

bj = mărimea bazei de reaprtizare corespunzătoare unui produs, sector etc;
j = produsul, sectorul, activitatea asupra căruia trebuie repartizate cheltuielile.

Etapa 2

Coeficienţii se aplică asupra cheltuielilor care fac obiectul repartizării ( CHr) , determinându-se
cotele de cheltuieli indirecte ce revin fiecărui produs, după formula:
Rj = gj x CHr
Observaţie: repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul cifrelor relative de structură determină
rezultate finale identice cu cele obţinute prin procedeul suplimentării în forma clasică.

Problemă rezolvată

O entitate care fabrica două produse A şi B, prezintă următoarele date:

Cheltuieli indirecte de repartizat:

10.000 lei

Baza de repartizare – ch. cu salariile directe

5.000 lei, din care

- produs A

1.000 lei

- produs B

4.000 lei

Să se determine cota de cheltuieli indirecte corespunzătoare fiecărui produs.

Rezolvare

a. Se determină ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui produs:

gA =

2,
0

000
.
5000

,
1

000
.
4

000
.
1 000

.
1

gB =

8,
0

000
.
5 000

.
4

000
.
4

000
.
1 000

.
4

b. Determinarea cotelor de cheltuieli indirecte ce revin fiecărui produs:
RA = 0,2 x 10.000 = 2.000 lei
RB = 0,8 x 10.000 = 8.000 lei
Total

10.000 lei

INTREBĂRI DE CONTROL

1. Explicaţi de ce există mai multe variante ale procedeului suplimentării.
2. Care din formele procedeului suplimentării consideraţi că este mai potrivită pentru a fi

aplicată?

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

69

TEME DE CONTROL

Problema 1

O entitate inregistrează pentru fabricarea a două produse A si B, cheltuieli indirecte de
productie în sumă de 10.000 lei. Baza de repartizare o reprezintă cheltuielile directe, şi anume:
pentru produsul A 500 lei si pentru produsul B in suma de 200 lei.
Să se repartizeze chletuileile indirecte pe obiecte de calculaţie prin ambele forme ale

procedeului suplimentarii.

Problema 2

Să se repartizeze cheltuielile generale de administratie ale unei entităţi, în sumă de 1.157
lei, dacă baza de repartizare pentru produsele A, B si C o constituie costul raţional de productie
ale carui valori sunt:
- pt. Produsul A 328 lei
- pt. Produsul B 272 lei
- pt. Produsul C 241 lei

REZUMAT

PROCEDEUL SUPLIMENTĂRII se foloseşte pentru repartizarea şi delimitarea cheltuielilor
comune (indirecte) pe genuri de activităţi, pe sectoare sau zone de cheltuieli şi în ultimă
instanţă pe purtători; se prezintă sub 2 forme :a. forma clasică a procedeului suplimentării în
variantele: varianta coeficientului unic sau global, varianta coeficienţilor diferenţiaţi şi varianta
coeficienţilor selectivi; b. forma cifrelor relative de structură.

Forma clasică a procedeului suplimentării
Etapa 1.
Se alege un criteriu (baza) de repartizare, comună ca natură tuturor produselor care
constituie obiectul repartizării, dar diferită ca marime, cum ar fi: salariile directe, totalul
cheltuielilor directe, numărul de ore maşină, valoarea utilajului, suprafaţa ocupată, puterea

motoarelor etc.

Etapa 2

Se calculează coeficientul de suplimentare după formula:ks = n

j j

r

b

CH

1

unde:

Etapa 3 Se caclulează cota de cheltuieli R ce revine unui produs j sau unui sector, după

formula:Rj = bj x ks
Procedeul suplimentarii prin coeficient unic sau global (forma clasică) Presupune
repartizarea unei intregi categorii de cheltuieli comune (indirecte) pe purtatori, cu ajutorul unui
singur coeficient de suplimentare, calculat dupa formula de mai sus

Procedeul suplimentarii prin coeficienţi diferenţiaţi

Presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor coeficienţi care diferă de la un fel
de cheltuială la alta, şi fiecare coeficient de suplimentare se determină în raport cu alt criteriu.
Aceasta variantă se foloseşte în special pentru reaprtizarea cheltuielilor indirecte (comune)
asupra sectoarelor de cheltuieli. Procedeul se utilizeaza si pentru repartizarea cheltuielilor
indirecte de productie pe purtatori, dacă entitatea foloseşte delimitarea cheltuielilor indirecte pe

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

70

subgrupe, cum ar fi: cheltuieli de intreţinere şi funcţionare a utilajului şi cheltuieli generale de
secţie.

Procedeul suplimentarii prin coeficienţi selectivi

Procedeul constă în alegerea unor baze (criterii) de repartizare diferite pe tipuri de cheltuieli, şi
alegerea produselor asupra cărora se repartizează respectivele cheltuieli. Deoarece produsele
pot avea tehnologii de fabricaţie diferite (ceea ce presupune şi itinerarii diferite în cadrul
secţiilor de productie), trebuie identificate în mod exact acele cheltuieli indirecte care participă
la realizarea fiecărui produs.

Forma cifrelor relative de sturctura

Etapa 1 gj = n

j j

j

b

b

1

unde:

Etapa 2 Rj = gj x CHr

RECOMANDĂRI BILIOGRAFICE

1. Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 edition, Ed. Economica, Paris, 2004
2. Ebbenek K, Possler L., Ristea M., Calculaţia şi managementul costurilor, Ed. Teora,
Bucuresşti, 2001
3. Chadwic H., Contabilitatea de gestiune, Ed. Teora, Bucureşti, 1999
4. Oprea C, Cârstea G., Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Atlas
Press, 2003,

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

71

Unitatea de învăţare 10

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->