INTRODUCERE ÎN FINANŢE PUBLICE FINANŢE PUBLICE

Cursul îşi propune să familiarizeze specialiştii în alte domenii decât cele economice cu fenomenele finanţelor publice

CAPITOLUL I: NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1. Caracterul istoric al finanţelor Conceptul de finanţe publice face referire la momentul apariţiei statului. Caracterul istoric al finanţelor publice se poate explica prin etapele succesive parcurse de evoluţia indivizilor organizaţi în cadrul statului, de oarece odată cu asocierea oamenilor în colectivităţi crescânde a apărut o serie de necesităţi determinate de existenţa în grup. Astfel, statul sclavagist, ori statul feudal, sau statul capitalist, chiar statul zilelor noastre, indiferent de particularităţile imprimate prin forma de proprietate, avea şi are nevoie de venituri cu care să -şi poată acoperi cheltuielile. În orânduirile trecute, de multe ori se confunda bogăţia statului cu cea a suveranului (domn, domnitor, prinţ...) şi servea nu doar intereselor familiei sale. Din aceşti bani se făceau construcţiile (drumuri, poduri, adăposturi sub forma locuinţelor, şcolilor, fortăreţelor, băilor publice, lăcaşurilor de cult, palatelor etc.), se asigura traiul întregii curţi domneşti şi se întreţinea armata. Deci, încă de la începuturile istorice ale statului, funcţiile acestuia au acoperit două dimensiuni: * una internă, care presupunea continuarea dezvoltării propriei naţiuni şi mai ales, pe aceea a familiei conducătoare; * una externă, ce implica forţele armate ale ţării, cu dublă orientare: în sensul păstrării independenţei şi suveranităţii naţionale; în direcţia expansiunii teritoriale (pentru acele popoare care şi-au atras avuţia pe seama cotropirilor). În orice tip de organizare socială nu este dificil să se consume, altfel spus a cheltui bani nu reprezintă o greutate. Ceea ce ridică numeroase probleme este constituirea fondurilor care urmează să fie folosite cu destinaţiile enunţate anterior. De-a lungul anilor, avuţia nu s-a rezumat numai la bani. Omenirea a cunoscut mai multe forme de atragere a valorilor: Societatea sclavagistă a marcat începutul acumulării bogăţiei şi prin înrobirea omului. Confruntările între colectivităţi împărţeau participanţii în două tabere - una învinsă şi una învingătoare. Aceasta îşi însuşea nu doar bunurile perdanţilor, ci chiar persoanele, pe care le considera prizonieri de război. Dacă aşa credeau victorioşii că îşi pot spori averea, nu miră pe nimeni că munca sclavilor era frecvent mai bine apreciată decât dările (sub diferite denumiri - daruri, impozite, taxe...) în natură şi ulterior, în bani. Asemenea fluxuri direcţionate de la supuşii unui stat către acesta sunt cunoscute ca prime elemente de finanţe publice. Statul feudal a permis generalizarea schimbului prin intermediul banilor şi a continuat procesul de colectare a impozitelor, tributurilor, împrumuturilor..., care însă, datorită sumelor relativ modeste, nu făceau posibilă acoperirea cheltuielilor publice exclusiv pe această cale. Statul capitalist a reprezentat stadiul consolidării circuitelor băneşti. Simultan cu creşterea volumului producţiei şi extinderii zonelor comerciale, rolul banilor în cadrul economiei a câştigat un loc mult mai însemnat decât în orânduirile precedente. Considerându-se şi intervenţionismul statului în anumite sectoare de activitate (proces demarat la sfârşitul secolului al XIX-lea) se înţelege cu uşurinţă necesitatea dirijării banilor şi spre dezvoltarea unor domenii ale economiei naţionale, apreciate ca fiind prioritare ori strategice în diverse perioade. Statul socialist nu a adus nimic nou în ceea ce priveşte formarea fondurilor publice şi folosirea lor în scopul îndeplinirii propriilor funcţii. Însă, implicarea sa în economie a depăşit aspectul intervenţionist şi s -a concretizat într-o dirijare obligatorie, planificată detaliat, atât în cuantum, cât şi ca destinaţie. Caracterul istoric al finanţelor a fost explicat întotdeauna prin asocierea lor cu conceptul de stat. Prin apariţia statului s-a instaurat şi acest tip special de raporturi sociale de natură economică, fără de care statul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile. Particularităţile fiecărui tip de stat au imprimat şi finanţelor un anumit specific în epocă, dar, independent de condiţiile social-economice şi politice de constituire şi repartizare a fondurilor băneşti, câteva caracteristici s-au regăsit în orice moment al existenţei statului şi finanţelor:

cât şi în cea nematerială.. precum: * fonduri băneşti la dispoziţia statului. De aceea. altor instituţii ale ordinii publice. izvorâte din procesul constituirii şi repartizării fondurilor publice pentru acoperirea nevoilor generale ale societăţii. Însă. deoarece. ori influenţele politice. veniturile din bani. prin referiri la bugetul de stat. la dispoziţia statului. nu puţine sunt confuziile care se fac atunci când se identifică finanţele cu banii. pe cât posibil intervenţia statului în economie. obţinute din veniturile acestuia şi din diverse prelevări. în câteva idei succinte:  reducerea la minimum a cheltuielilor publice trebuie să fie totuşi acoperitoare. creanţele în bani etc. când s-a încurajat dezvoltarea capitalismului. între care se crează permanent relaţii sociale cu conţinut economic. Astfel.  “finance” simboliza în secolul al XV-lea o sumă de bani ca venit al statului.  “Finanz” însemna plata în bani. poliţiei. ori executări silite în baza unor hotărâri judecătoreşti.  repartizarea fondurilor băneşti este diferenţiată. împrumuturi. Chiar şi în prezent. subvenţii şi alte forme de intervenţie a statului în economie. iar mai târziu o întâlnim în limbile derivate:  “finatio. finanţele sunt relaţii financiare ce apar în cadrul unui proces de formare şi utilizare a resurselor necesare statului. iar beneficiarii nu pot fi singurii sprijinitori ai serviciilor prestate de instituţiile publice. * impozite. iar “Finanzer” era numit cămătarul (între secolele al XV-lea şi al XVII-lea). * activităţi ale sectorului public. în favoarea anumitor beneficiari direcţi sau indirecţi. se diminuează capitalul productiv al ţării. cu condiţia ca destinaţia lor să fie exclusiv în favoarea contribuabililor. reglementate oficial. * relaţii sociale. iar pluralul exprima toată bogăţia statului. Procurarea şi repartizarea acestor resurse pune “faţă în faţă” contribuabilii (diferite grupuri sociale) şi statul însuşi. amenzi. neîngrădindu-se concurenţa şi limitându-se. alocaţii bugetare.  finanţarea cheltuielilor publice ar trebui făcută pe seama impozitelor suportate de membrii societăţii. de natură economică. în special a venitului naţional. rezervele ori resursele băneşti. * resurse şi obligaţii ale instituţiilor publice.  vărsarea cuantumurilor prestabilite. Anii următori au îmbogăţit sensul cuvântului “finanţe”. * bani şi bunuri folosite pentru funcţionarea instituţiilor publice. în cazul nerespectării termenelor şi sumelor de plată. 2. operaţiuni bursiere şi bancare. pentru serviciile instituţiilor publice. Mai mult. financia pecuniaria” desemnau în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea “plata în bani”. are un caracter obligatoriu. nu vizează câteva categorii defavorizate. sunt de menţionat definiri ale finanţelor. se hotăresc mobilizarea şi destinaţiile unei cote din produsul social. corespunzătoare celor două momente importante din istoria omenirii: concepţia clasică. au fost formulate de către adepţii clasicului “laissez-faire. Suma propriu-zisă datorată depinde de veniturile realizate în procesul distribuirii şi/sau redistribuirii venitului naţional. Aşa cum s-a văzut deja. “hommes de finances” şi “financiers” se utilizau pentru identificarea persoanelor ce percepeau impozitele pe care oamenii obişnuiţi le plăteau regelui.. se aplică penalizări. formarea fondurilor băneşti necesare statului se face prin contribuţiile diferite ale persoanelor care lucrează atât în sfera materială. iar “finis” semnifica “termen de plată”. evoluţia gândirii financiare a evidenţiat două mari perioade. Aceste greşeli pot fi explicate şi prin inexistenţa unei interpretări unitare a finanţelor. pentru toţi ceilalţi. laissezpasser”. c are. a acoperit secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Aşa numitele principii ale doctrinei liberale. în mod excepţional. * principii şi reguli după cere se administrează statul şi instituţiile publice. credite. financias. Etimologia şi concepţii Şi originea cuvântului “finanţe” trebuie căutată în latină.  prin folosirea unei părţi din cheltuielile publice în scopul susţinerii armatei. în funcţie de necesităţi şi disponibilităţile economice ale momentului sau priorităţile economico -sociale. . într-un cadru bine organizat. întrucât şi specialiştii au păreri diferite.

* metodele de determinare a eficienţei utilizării fondurilor publice. atunci când se studiază resursele. creanţele şi datoriile. * modalităţile de stabilire. * metodele de gestionare folosite în cadrul sectorului public. administrativă şi jurisdicţională. * plasarea şi rambursarea împrumutuilor de stat. însă ele oricum se manifestă. de acoperire a eventualelor lipsuri temporare şi de finanţare a deficitelor bugetare. * metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice. taxelor şi a veniturilor nefiscale. ori chiar. cu multiple raporturi de dependenţă.. ale repartizării şi utilizării acestora asupra procesului reproducţiei sociale. concepţia modernă. adică îşi satisface nevoi. * efectele directe şi indirecte ale prelevării de resurse la fondurile publice. * criteriile ce trebuie avute în vedere de către organele de decizie. Fluxurile materiale şi băneşti Într-o societate. * metodele de raţionalizare a opţiunilor bugetare. dar şi la societăţile comerciale. a început odată cu secolul trecut. * întocmirea. cheltuielile. impozitele asigură colectarea resurselor financiare indispensabile societăţii. * organizarea şi efectuarea controlului financiar de natură politică. bancare particulare. * alte probleme de natură economică. la diferite eşaloane ale autorităţilor publice. * politica financiară promovată de stat. Finanţele . Finanţele publice constituie o ştiinţă economică de graniţă. cheltuielile şi datoriile acestora. diminuând acumularea de capital productiv. cu politica. aprobarea.. acţiuni şi beneficiari. atunci când se aprobă şi finanţează cheltuielile publice.1. juridice. Obiectul de studiu al finanţelor îl constituie: * relaţiile economice ce apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor bugetare şi extrabugetare ale autorităţilor publice centrale şi locale. impozitele sunt un rău necesar.. nu doar cu alte ştiinţe economice. când unii specialişti au considerat că abordarea financiară trebuia interpretată accentuându-se aspectele economice. socială.. ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale altor instituţii de drept public. iar alţii le preferau pe cele sociologice. executarea şi încheierea bugetelor de venituri şi cheltuieli publice.  se recomandă evitarea apelări la împrumuturi. * modalităţile de echilibrare a diferitelor categorii de bugete. întrucât plata acestora impune şi acoperirea dobânzilor. . de închisă sau deschisă. asigurările şi reasigurările. denumite generic fonduri de resurse financiare publice. de dezvoltată sau înnapoiată. gestionarea datoriei publice. pe obiective.  cheltuielile publice ar fi bine să nu depăşească nivelul veniturilor alocate. de către diverse organe de stat. oricât de mare sau mică. CAPITOLUL AL II-LEA: CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR PUBLICE 2. proiectare şi prognozare financiară. managementul. economiiile de ramură. precum economia politică.ştiinţă Finanţele se alătură grupului ştiinţelor economice şi fac referire la instituţiile administrativ -teritoriale ale statului. se pot realiza trebuinţele umane mai bine sau nu.. * procedura de angajare şi efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare şi extrabugetare. * metodele de planificare. dar şi cu cele sociale. operativ-curent şi postum. de asigurare. În funcţie de specificul societăţii. atunci când se analizeaă resursele. omul consumă. cu caracter preventiv. Altfel spus. cu efecte financiare. 3. percepere şi urmărire a impozitelor. deşi constituie un rău.

nu numai salariile avute în anii de muncă. Altfel spus. toate acestea regăsindu-se în nevoile cvasipublice (semipublice). * sanitare. Oamenii au şi nevoie de educaţie. nevoi de grup sau colective. * lucrări cu caracter funciar şi cercetări în domeniul agricol. atunci când are nevoie. nu este suficient organizat. în acelaşi timp cu el.. de către autorităţile publice. indivizibil şi neconcurenţial. după necesităţi. cultură.temporare sau definitive -. în funcţie de disponibilităţi. oamenii au şi nevoi cu caracter social. * asigurarea cu apă potabilă. care pot fi satisfăcute fie cu ajutorul bunurilor private. vizând populaţia majoritară. poate fi asigurat pe seama pieţei. în general. chiar dacă. * înfiinţarea de noi trasee feroviare. de autoturisme ori de alte mijloace de locomoţie. sport şi educaţie fizică.O serie de nevoi. De exemplu: * elevii.). cu respectarea unor criterii de eligibilitate a beneficiarilor.economice: * construirea. închirieri de locuinţe din fondul locativ de stat.. în condiţii avantajoase. Sectorul privat nu este capabil să satisfacă toate nevoile sociale (din punct de vedere tehnic. tineret şi adulţi.. * de sprijinire a celor incapabili să se întreţină singuri din cauza vârstei. în doza care i se alocă. în special. cu caracter individual. nu este în măsură să stabilească exact beneficiarii pentru a le cere preţul datorat pentru bunul primit. * de odihnă şi recreere. prin achiziţionarea de bunuri private. Acordarea unor astfel de necesităţi. fiecare membru al societăţii poate beneficia. instruire. există şi alţi indivizi ce solicită ajutor sau sprijin similar.a. * pensionarii îşi obţin pensiile după criterii care iau în calcul şi contribuţiile lor la constituirea pensiei suplimentare. menţinerea ordinei interne. vechime în muncă. în mod evident. Astfel. minorităţilor naţionale sau anumite grupuri sociale ori regionale. Satisfacerea lor devine posibilă doar prin activităţile autorităţilor publice. Oferta autorităţilor publice către populaţie se face sub forma utilităţilor publice. prin intermediul bunurilor şi serviciilor publice (denumite câteodată şi sociale). modernizarea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor. orientate spre asigurarea apărării naţionale. de aceea se impune prezenţa acţiunilor autorităţilor publice. întărirea flotei. * amenajarea de aeroporturi. protecţia mediului înconjurător. din naştere. a securităţii civile. asigurarea controlului traficului aerian.. recalificare şi împrospătare a cunoştinţelor. de asemenea bunuri publice. de îmbrăcăminte şi încălţăminte. nu doar disponibilităţi băneşti. * culturale şi de cult. în funcţie de preferinţe. nici nu-şi asumă această sarcina). Însă. fie cu cele publice. . de locuinţe. Utilităţile publice oferte de stat membrilor societăţii îmbracă forma unor acţiuni: . pentru copii.de menţinerea ordinei interne. * menţinerea şenalului navigabil al fluviilor şi râurilor interioare... a echilibrului ecologic. ocrotire socială ş.. orice consum individual (de alimente. . în unităţi spitaliceşti sau ambulatorii. * prevenirea alunecărilor de terenuri. într -o structură organizată. cu caracter preventiv ori curativ.sociale: * de educaţie şi intrucţie. ţin de dimensiunea subzistenţială a individului şi pot fi satisfăcute. de bunuri de folosinţă îndelungată sau nu. ca urmare a îmbolnăvirii ori a unui accident. * şomerii îşi primesc ajutorul în funcţie de profesie.. care se consumă simultan. extinderea şi modernizarea parcului de material rulant. specializare. pierderii susţinătorului legal.. şi.. angajaţi sau în căutare de lucru. apărării naţionale şi dezvoltării relaţiilor internaţionale: . incapaciăţi de muncă . neputând suporta costul producerii tuturor bunurilor necesare. explicate de existenţa în comun. * organiazarea de prospectări geologice pentru descoperirea de noi zăcăminte. lipsei de venituri. a producţiei sociale etc. se face în mod selectiv. prin procesul de vânzare-cumpărare. diferenţiat pe categorii de vârstă. studenţii au burse în raport de rezultatele la învăţătură şi de situaţia materială a familiei de provenienţă.

fluxurile de resurse. ştiinţifice şi de altă natură. dividende. cel puţin la acelaşi nivel ca şi costurile ce trebuie acoperite. Din aceste considerente. * menţinerea forţelor armate corespunzător cerinţelor păstrării integrităţii teritoriale.  salarii. în special. sub forma unor fonduri colectoare de impozite. împrumuturi acordate statului. bănci. bănci. salvarea persoanelor afectate de calamităţile naturale şi înlăturarea unor asemenea dezastre. contribuţii.  pensii. securitate şi apărare. a administraţiei de stat centrale şi locale. a justiţiei. apărute în procesul reparţiţiei produsului intern brut. instituţii publice. asigurări suveranităţii şi independenţei naţionale. a poliţiei.. În concluzie. societăţi de asigurare.  salarii. societăţi de asigurare şi împrumuturi acordate statului.2. dobânzi şi alte venituri încasate de populaţie de la bănci. cu diferite state.* buna funcţionare a instituţiei prezidenţiale.  depuneri efectuate de întreprinderi.  împrumuturi externe primite de către întreprinderi.  tansferuri nerambursabile de la fondurile publice către întreprinderi.  utilităţi publice furnizate de instituţii publice către populaţie. * prevenirea şi stingerea incendiilor. sunt cele ce generează relaţii sociale specifice: unele apar între participanţii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare şi stat. Doar situaţiile în care cheltuielile ar depăşi sumele vărsate în astfel de fonduri.  rambursarea împrumuturilor externe primite de către întreprinderi.pe seama valorii adăugate -. a jandarmeriei. Într-o economie fluxurile materiale şi băneşti se constituie în:  vânzări de mărfuri efectuate de întreprinderi către populaţie. ajutoare. întreprinderi.  prime de asigurare încasate de societăţile de asigurare de la populaţie şi întreprinderi. populaţie.  importuri şi exporturi de mărfuri. * dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor diplomatice. taxe şi contribuţii plătite statului de către persoanele fizice. relaţiile economice. întrucât exprimările rezultatelor obţinute în societate. societăţi de asigurare. bănci. Aşadar. executări de lucrări. taxe şi contribuţii plătite statului de către întreprinderi. precum şi transferurile se fac prin intermediul monedei.  alocaţii de la fondurile publice pentru finanţarea instituţiilor publice. către şi de la fondurile publice. altele apar între stat şi beneficiarii fondurilor băneşti. în exprimare valorică. 2. finanţele se situează în faza de repartiţie a reproducţiei sociale. indemnizaţii şi alte transferuri de resurse financiare publice către persoane fizice. ocrotire şi protecţie. economice. Fianţarea veniturilor destinate acestor nevoi se face.  tranferuri nerambursabile în/din străinătate.  salarii încasate de populaţie de la instituţii publice.  încasări/plăţi din reasigurări cedate/primite la/de la societăţile de reasigurare de peste graniţă.  salarii şi dividende încasate de populaţie de la societăţi de asigurare. desemnează conţinutul finanţelor sau relaţiile . care impun existenţa unor venituri. Manifestările şi conţinutul fenomenelor financiare Toate acţiunile care implică finanţele trebuie analizate pornindu-se de la necesitatea înţelegerii câtorva aspecte. Nevoile sociale (educaţie. dividende şi alte venituri încasate de populaţie de la întreprinderi. combaterea inundaţiilor. instituţii publice şi bănci.  impozite. Aceste relaţi îmbracă o formă bănească. în sfera circulaţiei). iar produsul final face obiectul schimbului prin vânzare-cumpărare. instituţii publice. prestări de servicii. la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale. bănci şi plata dobân zilor aferente.. politice.  îndemnizaţii de asigurare plătite de către societăţile de asigurare populaţiei şi întreprinderilor. culturale. organizaţii şi organisme internaţionale etc. se recurge la împrumuturi.) nu pot fi satisfăcute decât pe seama cheltuielilor (din partea diverşilor agenţi prestatori). taxe. a corpurilor legiuitoare.  credite bancare acordate populaţiei. cultură.  impozite. pentru a se asigura satisfacerea nevoilor colective sociale. întreprinderilor. (În faza producţiei se crează venitul . societăţi de asigurări în conturi la bănci şi dobânzi plătite la creditele bancare primite.  contribuţii şi alte vărsăminte ale instituţiilor publice la fondurile de resurse financiare publice.

sănătate. funcţia de repartiţie se observă în două stadii: constituirea fondurilor (prin contribuţiile întreprinderilor. În mod evident. populaţiei. * rambursări ale împrumuturilor de stat acordate. obiectivitatea existenţei finanţelor publice rezultă din însăşi necesitatea satisfacerii anumitor nevoi sociale. contribuabilii îşi diminuează puterea de cumpărare. . asigurări şi protecţie socială. Constituirea fondurilor publice se face sub forme diferite: * impozite. persoanelor fizice şi juridice rezidente în străinătate) şi distribuirea fondurilor către: învăţământ. nu şi modificările de formă ale valorii.cunoscute ca finanţe ale întreprinderii. care. finanţe ale întreprinderii.  relaţii care exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse băneşti. * donaţii. gospodărie comunală şi locuinţe. pentru o perioadă dată şi care aduc dobândă . * venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat sau fără proprietar. Este vorba despre finanţele publice. * închirieri de terenuri şi alte bunuri proprietate de stat.a. * amenzi. în schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu. într-un singur sens. Particularităţile relaţiilor financiare. * redevenţe. Astfel. datorie publică. Mai puţin cuprinzătoare decât cea a relaţiilor băneşti.denumite relaţii de credit. îşi găsesc manifestări specifice .pot fi explicate. dar nu şi despre credit.  relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti.financiare. * transferuri către diverse persoane fizice . I. taxe.3. cele două funcţii .cauzate de condiţiile apariţiei şi existenţei lor:  relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi nerambursabile . * investiţii şi rezerve materiale etc. deoarece contribuabilii deplasează către administraţii fonduri (mai rare sunt transferurile în natură. iar alocarea lor se face nerambursabil. * subvenţii acordate unor instituţii publice şi întreprinderi.  relaţii care apar în procesul formării şi repartizării fondurilor băneşti la dispoziţia întreprinderilor în vederea desfăşurării şi dezvoltării activităţii economice pe seama veniturilor realizate. * împrumuturii de stat primite de la persoane fizice sau juridice. burse. agenţii economici nu aşteaptă de la stat vreo prestaţie directă pentru banii daţi la constituirea fondurilor în discuţie. prin intermediul funcţiei de repartiţie a finanţelor. deoarece doar în situaţii excepţionale transferurile de valori sunt făcute în condiţii de rambursabilitate. ajutoare şi alte transferuri primite etc. constituirea şi dirijarea fondurilor publice de resurse financiare se realizează continuu şi unitar. În consecinţă. asigurări. . Dirijarea resurselor financiare se face prin cheltuieli cu destinaţii variate: * plata salariilor şi a altor drepturi de personal.pensii. ordine publică. şi prin etapele parcurse. ajutoare ş. nu dau naştere unor relaţii financiare de repartiţie). chirii din concesiuni.. în sens larg. * procurări de materiale şi plata serviciilor. a creditelor bancare. sfera finanţelor exprimă doar transferurile de valoare. oricum. avânzării de acţiuni. Funcţile finanţelor publice Din cele prezentate anterior. În sens restrâns. cultură. alocaţii.. 2. Transferurile de valoare ce determină relaţii financiare presupun forma bănească. dobânzi aferente împrumuturilor acordate. vărsăminte din veniturile instituţiilor publice. penalităţi. de asemenea. acţiuni economice şi de altă natură. Totodată.. relaţiile financiare sunt limitate la acele categorii care nu presupun contraprestaţii.forma clasică a relaţiilor financiare. instituţiilor publice. apărare naţională.de repartiţie şi de control . contribuţii pentru asigurări sociale. a emisiunii de obligaţiuni. Altfel spus.

. II.. Controlul statului îşi face simţită prezenţa tocmai pentru a preîntâmpina irosirea. Dar. procesul de formare a fondurilor de recompense financiare este influenţat. CAPITOLUL AL III-LEA: MECANISMUL FINANCIAR 3. * nivelul la care se constituie. repartizarea pe ramuri economice răspunde obiectivelor de politică economico-socială. Altfel spus. Mai mult. în fiecare stat se constituie fonduri de resurse financiare la dispoziţia statului respectiv. Aşadar... ci se extinde şi asupra producţiei. în sensul că funcţia de control a finanţelor publice se manifestă şi sub forma controlului financiar. * armonizarea intereselor imediate ale societăţii cu cele de perspectivă.. cele specializate ale ministerelor. ale Ministerului Finanţelor. de raportul dintre creditele externe primite şi cele acordate. Funcţia de control este impusă de societate. schimbului. controlul financiar nu se limitează doar la faza repartiţiei. ale războaielor . întreprinderilor de stat şi instituţiilor publice. sectoarele sociale. Relaţia între cele două concepte este ca cea de la parte la întreg. ale accidentelor. furturile. sociale. primirea şi acordarea de ajutoare externe de către stat. demogradic. cuantumurile. provenienţele şi destinaţiile lor sunt supuse unor modificări permanente. Acesta se realizează absolut obligatoriu în faza repartiţiei.. dar şi repararea prejudiciilor făcute. * titlul cu care se mobilizează şi repartizează. de rata acumulării şi cea a consumului. economice etc. Ne se poate pune semnul egal între control financiar şi funcţia de control a finanţelor publice. precum şi orientarea acestora către diferite destinaţii. politico-ideologice.1. în plan economic. redistribuirea resurselor financiare pe plan internaţional face referire la: primirea şi acordarea de împrumuturi externe. de regimul amortizării capitalului fix.. departamentelor. achitarea cotizaţiilor şi a contribuţiilor datorate organismelor internaţionale de către stat. de proporţia dintre resursele interne şi cele împrumutate. consumului. la dimensionarea resurselor fianciare puse la dispoziţia statului şi a colectivităţilor locale. ecologic. Deşi ar e profund caracter subiectiv. în complexitatea sa. * utilizarea resuselor fianciare cu maximă eficienţă. fraudele. social. precum: * forma de proprietate predominantă. Mecanismul financiar şi sistemul financiar Economia naţională funcţionează prin concursul unor mecanisme. social. de raportul dintre consumul individual şi cel social.. * gradul de redistribuire între sferele de activitate. Realizare în practică a controlului financiar se face prin intermediul organelor Curţii de Conturi. garda financiară. direcţiile generale ale fianţelor publice judeţene şi ale controlului financiar. * dimensiunea fondurilor în raport cu produsul intern brut.. * destinaţia fondurilor de resurse financiare este sub amprenta preocupărilor existente la un moment dat în societate. fiecare dintre ele fiind determinat de condiţii istorice. deoarece fondurile de resurse financiare publice se constituie la dispoziţia statului pentru: * asigurarea resurselor necasare satisfacerii nevoilor sociale.. * modul de asigurare a echilibrului între necesarul de resurse financiare şi posibilităţile de procurare . * provenienţa fondurilor de resurse financiare publice este modificată în funcţie de gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale şi de politica promovat de stat în acest sens. se face din ce în ce mai simţit impactul procesului de extindere a vieţii economice şi în exteriorul graniţelor ţării. cu luarea în considerare a priorităţilor stabilite de autorităţile abilitate. în scopul înlăturării efectelor calamităţilor naturale. regiunile geografice şi membrii societăţii. . * sistemul de conducere a economiei.. * dirijarea resurselor respective.Funcţia de repartiţie dobândeşte în ultima vreme o importanţă crescândă prin mutaţiile det erminate în planuri economic.. când urmăreşte: * provenienţa resurselor care alimentează fondurile publice şi destinaţia lor. de aspecte obiective: * mărimea fondurilor publice este dependentă de dimensiunea produsului intern brut..

Prin sistemul asigurărilor sociale de stat se urmăreşte protejarea diverselor categorii de lucrători aflaţi în situaţii particulare .* sistemul de repartizare a rezultatelor muncii. prin mijloace de constrângere . dar şi relaţii de distribuire a disponibiltăţilor băneşti. Relaţiile de credit se stabilesc între bănci sau instituţii financiare şi agenţii economici.sau în limitele unor contracte . arenzi. religios. dar cu titlu excepţional... dividende.  ca un sistem de planuri financiare. împreună cu obiectivele ce le guvernează.. ajutoare.impozite. Sistemul financiar poate fi structurat:  ca un sistem de relaţii economice. atunci când aceştia din urmă doresc să-şi extindă activităţile economice şi nu dispun de resurse. precum calamităţi naturale. încasări din vânzări de bunuri etc. Finanţele întreprinderilor sunt vitale pentru existenţa acestora. distribuirea resurselor astfel dobândite. cadru instituţional şi juridic.. la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat. taxe şi alte vărsăminte legale.a. în termene şi cuantumuri legale. pârghii economico-financiare. * participarea la mai multe alianţe politice.componentele sistemului financiar public:  bugetul de stat şi bugetele locale. decât cele sprijinite prin bugetul de stat şi bugetele locale sau ale asigurărilor sociale. de către factorii de conducere a economiei naţionale. amenzi . persoane şi răspundere civilă se fac deoarece există o multitudine de factori perturbatori. penalizări. accidente sau alte evenimente ce pot provoca prejudicii economice..  relaţii de asigurare şi reasigurare. dezvoltare sectorială. făcând absolut necesară apelarea la împrumuturi. Constituirea fondurilor de resurse financiare generează relaţii de distribuire a valorii adăugate brute. ori în viaţa oamenilor. . al bugetului asigurărilor sociale de sănătate.. Fondurile speciale extrabugetare se constituie tot în scopul finanţării unor nevoi sociale: sănătate. La nivelul bugetului de stat şi bugetelor locale se prelevează o serie de venituri de la persoane fizice şi juridice. vânzări de acţiuni. Cu atât mai mult cu cât întreprinderile nu sunt doar consumatoare de resurse financiare. în exprimare bănească. se finanţează din fonduri speciale extrabugetare. şomaj. taxe. al bugetului pensiei suplimentare etc. pierdere a capacităţii de muncă a asiguratorului... Asigurările de bunuri. al bugetului fondurilor de ajutor de şomaj. ci şi furnizoare de impozite.... precum şi sistemul organizat prin intermediul căruia se transpun în realitate aceste procese.  bugetul asigurărilor sociale de stat.componentele sistemului financiar privat:  relaţii de credit bancar. .prin utilizarea unei game largi de prestaţii: pensii. cu destinaţie economico-socială.  ca un sistem de instituţii şi organe. În sens contrar. emisiuni de obligaţiuni ş..  fonduri speciale extrabugetare. are loc în favoarea anumitor agenţi economici. . * regimul politico-ideologic. protecţie.. bugetul asigurărilor de sănătate. vizând o sumă de transferuri. alte necesităţi sociale.. sub forma unor alocaţii bugetare. risc şi accidente. atingere a unei vechimi în muncă sau împlinire a unei anumite vârste etc. Adică.  ca un sistem de fonduri de resurse fianciare. Participarea la constituirea fondurilor asigurărilor sociale este obligatorie pentru agenţii econom ici. militare sau cu caracter economic. reflectate în: .chirii. Mecanismul economic constituie ansamblul metodelor şi instrumentelor de conducere şi/sau reglare. metode administrative. Mecanismul financiar trebuie susţinut prin intermediul unui sistem alcătuit dintr-un subsistem financiar.  fonduri la dispoziţia întreprinderilor. Creditul public apare dacă autorităţile publice centrale şi locale sunt cele care contractează împrumuturi pe piaţa internă sau externă.deces. indemnizaţii.

pensii. agent economic. soldurile se raportează în perioada următoare. Sensul contrar formării fondurilor de resurse publice reflectă plăţile efectuate definitiv şi nerambursabil (alocaţii. taxe.  fonduri în proprietate publică: fondul bugetar central de stat. prin plăţi din fondul asigurărilor sociale de stat. municipiilor. contribuţii etc.  destinaţia dobândită: fonduri de înlocuire (a mijloacelor fixe) şi dezvoltare (pentru crearea de noi firme sau modernizarea celor existente). Acestea se subclasifică. fondurile proprii ale întreprinderilor de stat şi ale instituţiilor bugetare. fonduri de creditare. asigurator. investiţii.  forma de proprietate:  fonduri în proprietate particulară. utilizând fondurile întreprinderilor sale. satisfacerea nevoilor sociale. fonduri bugetare ale unităţilor administrativ-teritoriale. prelevări rambursabile şi facultative (depuneri bancare.3. instituţiilor şi persoanelor fizice. Adică.3.  de titlul cu care se constituie: prelevări definitive şi obligatorii (impozite. 3. a siguranţei naţionale. persoane şi răspundere civilă. persoane şi răspundere civilă. fondurile nu pot fi alimentate unul cu sume cuprinse în altul sau altele. fondurile unor instituţii naţionale cu caracter autonom. fonduri de consum (pentru stimulări şi acţiuni sociale).).) sau definitiv şi rambursabil (credite). oraşelor şi comunelor. fonduri de asigurare (pentru acoperirea pierderilor survenite din cauze extraordinare). ajutoare). menţinerea ordinei publice.2. fondul asigurărilor sociale de stat. folosind fonduri pentru apărare naţională.(pentru finanţarea unor acţiuni desfăşurate pe parcursul anului). resurse de pe piaţa capitalurilor de împrumut. cu ajutorul fondurilor de creditare. relaţiile externe. dar nu într-un alt fond. fondurile de asigurare de bunuri. în raport de:  calitatea statului: autoritate publică. bancher. fondurile proprii ale băncilor băncilor şi societăţilor de asigurare cu capital de stat. subscrieri la înprumuturi de stat) şi transferuri externe rambursabile (credite din străinătate) sau nerambursabile (donaţii. fondurile asigurărilor sociale. decât dacă ulterior se studiază componentele asociate după diferite criterii:  nivelul la care se constituie:  macroeconomic: fondul bugetar de stat. Pârghiile economico-financiare .  intermediar: fondurile bugetare ale judeţelor. fondurile asigurărilor de bunuri. fondurile speciale extrabugetare. burse.  microeconomic: fondurile proprii ale întreprinderilor. Sistemul fondurilor de resurse financiare Nu se poate analiza sistemul fondurilor de resurse financiare în ansamblul său.denumite şi de risc . Deşi interdependente. ajutoare etc. fonduri de rezervă .

persoane. bugete de venituri şi cheltuieli. * control finaciar exercitat de organele specializate. Obiective prioritare ale politicii externe fac trimitere la relaţiile unei ţări . cultura.militare. instrumente de acţiune la dispoziţia statului. Se pot aminti câteva dintre aceste obiective:  estimarea cererii şi ofertei de resurse la nivel naţional.Sunt pârghii economico-financiare acele categorii valorice folosite în procesul constituirii şi repartizării fondurilor de resurse financiare. răspundere civilă.)... comparativ cu efectele scontate. * preţuri sau tarife administrate. taxelor. pensiile şi alte forme de venituri fixe ale populaţiei.. de către stat. prin aceleaşi metode.. pe termen lung. cu scopul rezolvării anumitor probleme. falsurilor. planuri financiare cuprinse în balanţe financiare. pentru o perioadă. credite. tehnico-ştiinţifice.  repartizarea şi distribuirea fondurilor publice..  formarea fondurilor publice de resurse. pe căi economice. pe care le atinge folosind instrumente şi metode specifice. faţă de politica generală a statului.  anticiparea efortului financiar orientat spre anumite obiective sau acţiuni. cu condiţia să îndeplinească funcţii conomice şi să se integreze în mecanismul de funcţionare a economiei. se bucură de o oarecare independenţă în raport cu celelalte componente ale politicii statului. dimensiunile consumului. * sancţiuni ale speculei ilicite.4. se mai pot folosi şi ca metode economice de conducere. De asemenea. având obiective proprii. a constitui un scop în sine. planuri şi programe financiare. * credite bancare. fapt evidenţiat prin domeniile de manifestare: * cheltuielile publice. prin mijloace de prelevare-dirijare şi condiţionare. în situaţi particulare. inflaţia. bugete de venituri şi cheltuieli ale întrprinderilor şi instituţiilor. de asemenea. împrumuturilor ori dirijărilor între diverşi beneficiari (alocaţii.. . nu administrative. a fenomenelor demografice. Pârghiile economico-sociale sunt. * asigurări de bunuri. cu legături active. ocrotirea sănătăţii şi asistenţa socială. conturi de profit şi pierderi. salariile. subvenţii şi transferuri bugetare. metodele şi resursele necesare atingerii lor. În principal. politica în domeniul cheltuielilor publice ia în calcul un complex de indicatori:  dimensiunea cheltuielilor publice. .. bugete de stat şi locale. prin prelevări de forma impozitelor. culturale. prin aceleaşi instrumente. Politica financiară Se defineşte programul politic al unei clase conducătoare într-o perioadă.cu alte state.. * regim valutar reglementat. a acţiunilor sociale. fără însă. prin diverse metode şi tehnici de lucru. bilanţuri contabile.. printr-un ansamblu de obiective.  influenţarea proceselor economice. prin care acesta influenţează procesele economice şi relaţiile sociale. politica socială. vizând veniturile obişnuite (fiscale şi nefiscale) şi veniturile extraordinare.  aprecierea cererii şi ofertei de resurse la nivel microeconomic.. reprezintă componente ale politicii financiare. volumul şi destinaţia investiţiilor. în mărime absolută (în exprimare monetară) şi relativă (ca procent din produsul intern brut). uneori fiind însoţite şi de metode administrative: * prognoze. Trebuie corelată cu politică economică.. prin intermediul cărora acesta să poată orienta anumite intrese sau acţiuni.. 3. prin previziuni. precum şi instrumentele adecvate unui cadru instituţional şi legislativ stabilite. economice. Obiective prioritare ale politicii interne sunt cele cu caracter economic şi social: creşterea economică şi perspectivele. se află într-un raport direct. însoţite de mijloacele. şomajul. evaziunii fiscale. strânse şi interdependente. educaţia. * resurse financiare publice. veniturilor nefiscale. * export şi import supravegheate. În egală măsură. programe. prin intermediul pârghiilor economico-sociale se urmăreşte şi sancţionarea materială. politice. * evidenţe contabile. Metodele şi mijloacele de procurare şi distribuire a resurselor financiare. Politica financiară. după metodologii stabilite de stat. pentru a avea o utilitate socială cât mai bună. politica monetară. * împrumuturi din fonduri publice. Tocmai de aceea...

cheltuieli extrabugetare . suportate din resurse publice. * precizarea provenienţei resurselor fianciare. suportate din fonduri speciale. Clasificarea cheltuielilor publice Cheltuielile publice desemnează relaţii economico-sociale. * clarificarea aspectelor pentru care se contractează credite. astfel încât soluţiile optime trebuie să asigure eficienţa repartizării acestora.  identificarea modalităţilor de stimulare a beneficiarilor. * bugetul asigurărilor sociale de stat. din fonduri bugetare şi extrabugetare.  structura cheltuielor publice. prin metode de finanţare şi gestionare. * cheltuielile administraţiei publice centrale. Cheltuielile publice vizează implicarea instituţiilor publice şi se efectuează din fonduri bugetare.1. * cheltuielile colectivităţilor locale. dar şi extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor: cheltuieli bugetare. cheltuieli suportate din fonduri speciale. * soluţionarea problemelor ce apar în legătură cu veniturile provenind din sectorul public. în funcţie de priorităţile nevoilor sociale. plătite din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale. odată cu repartizarea şi utilizarea resurselor financiare publice pentru realizarea funcţiilor statului. cheltuielile autorităţilor supranaţionale. fie un consum definitiv din produsul intern brut. în exprimare bănească. CAPITOLUL AL IV-LEA: CHELTUIELILE PUBLICE 4. finanţate de la bugetul de stat. * cheltuielile acoperite din bugetul asigurărilor sociale. * bugetele locale. * determinarea numărului şi modalităţilor de prelevare a contribuţiei la fondurile publice. acoperite din resurse financiare publice provenite de la: * bugetul de stat. Cheltuielile publice au forma fizică a plăţilor efectuate de către stat şi arată. * cheltuielile administraţiilor internaţionale. Structura cheltuielilor publice este următoarea: * cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat. destinaţia cheltuielilor publice. cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice şi administrative intermediare. mai puţin transferurile de resurse dintre administraţiile publice: cheltuielile administraţiei publice centrale: * cheltuielile administraţiei publice centrale. de influenţare a proceselor economice. * folosirea impozitelor şi taxelor nu doar în calitate de canale de preluare a resurselor financiare. fie o avansare de produs intern brut (concretizat în finanţarea statului pentru formarea brută a capitalului). cheltuielile colectivităţilor locale. Cheltuielile publice totale însumează cheltuielile diferitele categorii ale administraţiei publice. * cheltuielile din fondul asigurărilor sociale de stat. Promovarea unei politici în domeniul finanţelor publice se axează pe: * stabilirea volumului resurselor financiare. * bugetele instituţiilor publice autonome. * realizarea echilibrului financiar. finanţate din bugetele subdiviziunilor respective. stabilite între stat şi persoane fizice şi juridice.

speciale sau globale.  clasificarea după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducţiei sociale separă cheltuielile reale sau negative (efectiv făcute cu întreţinerea) de cele economice sau pozitive (pentru investiţii). ordinei publice şi siguranţei naţionale. delimitându-se cheltuieli definitive.  institute de cercetare fundamentală.  aparat administrativ-economic şi financiar cu caracter executiv.  organe legislative.  participarea la blocuri militare. toate acestea cu sau fără contraprestaţie.  institute post universitare.  . procuratură.  insitute de cercetare.  sănătate:  spitale şi clinici. atât a nivelului cât şi a plăţii propriu-zise. instituţii publice.  clasificarea funcţională şi economică folosită de instituţiile specializate ale ONU: Clasificarea funcţională:  servicii publice generale şi ordine publică:  preşedenţie. ramurile. * exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv şi verificarea ca finanţarea să respecte subordonarea faţă de instituţii şi bugete. sectoarele de activitate (social. apărare a ţării. generale.  instituţii de ordine publică şi securitate. * nerambursabilitatea sumelor alocate şi cheltuite potrivit destinaţiilor aprobate.  alte instituţii de drept public.cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice. bugetele locale.  cercetare ştiinţifică şi experienţe cu arme.  baze militare pe teritorii străine.  educaţie:  şcoli primare. bugetul asigurărilor sociale de stat.  justiţie.  universităţi şi colegii. notariat.  unităţi profilactice. antiepidemice etc. Cheltuielile bugetare definesc o categorie mai restrânsă decât cheltuielile publice şi se fac din bugetul de stat.  lichidarea urmărilor războaielor.  clasificarea financiară se bazează pe momentul efectuării şi impactul asupra resurselor fiannciare publice. administraţie publică centrală şi locală). Principiile care separă cheltuielile bugetare în cadrul celor publice sunt următoarele: * efectuarea cheltuielilor bugetare este precedată de prevederea şi aprobarea.. economic. numai după ce se îndeplinesc anumite condiţii legale. Clasificarea cheltuielilor publice se face în funcţie de mai multe obiective:  clasificarea administrativă se bazează pe criteriul instituţional: ministere. respectiv pentru servicii publice sau administrative şi de transfer (de redistribuire).  clasificarea funcţională foloseşte drept criteriu domeniile. bugetele instituţiilor publice autonome. cheltuieli virtuale sau posibile.  clasificarea economică împarte cheltuielile în curente (de funcţionare) şi de capital (de investiţii). apărare:  armată. licee. cercetare. unităţi administrativ-teritoriale.

 subvenţi pentru export.  cheltuieli de cercetare în domeniul economic.  împrumuturi minus rambursări. locuinţe şi servicii comunale:  locuinţe şi întreţinerea lor.  alte servicii comunale. recreere. minerit. cât şi în dinamică.  protecţie socială.     Clasificarea economică:  cheltuieli publice:  cheltuieli care reprezintă consum definitiv de venit naţional.  transferuri de capital. în exprimare procentuală. * schimbarea structurii cheltuielilor publice. În ceea ce priveşte structura cheltuielilor publice. ci mai degrabă.  dobânzi aferente datoriei publice. bunuri materiale. se analizează o serie de indicatori: * creşterea nominală şi cea reală a cheltuielilor publice.  spaţii de agrement. prin concluziile care se pot concretiza în legătură cu interesul acordat de către societate sectorului supus analizei. transferuri la alte niveluri ale bugetului naţional. cultură şi religie:  instituţii şi acţiuni culturale. agricultură. bunuri şi servicii publice (salarii. Aprecierea nivelului cheltuielilor publice (totale şi pe categorii) se poate face atât la un moment dat. * evoluţia volumului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor.  participarea la organisme internaţionale economice. unui locuitor. Rezultatul în sine nu este semnificativ prin cuantumul său.  instituţii de cult.  volumul cheltuielilor publice ce revine.  subvenţii de exploatare şi alte transferuri curente. acţiuni economice:  acţiuni în favoarea unităţilor economice de stat şi ale unităţilor private din unele ramuri economice. servicii. criteriile sunt numeroase.  ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut. industrie şi construcţii.  formarea brută de capital: investiţii brute. determinându-se prin raportarea cheltuileilor publice ale categoriei respective la totalul cheltuielilor publice. * modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut. combustibil şi energie.  participarea la societăţi internaţionale economice.  achiziţii de terenuri şi active necorporale. stocuri materiale. însă cele mai uzitate ţin de clasificarea economică şi clasificarea funcţională. În timp. dacă se cunosc trei indicatori:  volumul cheltuielilor publice. în medie. în expresie nominală şi reală. alte afaceri economice. securitate socială şi bunăstare:  asistenţă socială. transporturi şi comunicaţii. . Ponderea fiecărei categorii de cheltuieli se mai numeşte şi greutate specifică. alte achiziţii).  asigurări sociale. alte cheltuieli.

militari. utilizate la finanţarea cheltuielilor cu pregătirea profesională a salariaţilor. sculpturi) sau servicii (concerte. Sursele din care se acoperă aceste cheltuieli sunt: * fonduri bugetare. Constituirea acestor fonduri se face frecvent pe seama bugetului de stat.2.3.). ţinând seama de faptul că progresul de ansamblu al societăţii nu poate avea loc pe un fundal intelectual şi profesional vidat. economici. din servicii către terţi sau din exploatarea proprietăţilor lor.. case de filme. Aceştia se află sub influenţa mai multor factori: demografici... Cheltuielile publice pentru sănătate Acestea sunt făcute de administraţia publică în domeniul sănătăţii şi servesc atât la ralizarea investiţilor. Tendinţa de creştere a cheltuielilor publice pentru sănătate se explică prin convergenţa mai multor fenomene-cauză: * amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătăţii ca urmare a măriri numărului populaţiei şi transformării structurii sale. politici etc. Suma propriu-zisă alocată anual depinde de importanţa pe care puterea politică o acordă învăţământului. alte indemnizaţii. tablouri. pe seama bugetului de stat. fie în mod gratuit. politici.integrală sau parţială . acţiuni sportive şi de tineret. cât şi la întreţinerea curentă şi funcţionarea normală. Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale Asemenea cheltuieli se îndreaptă spre cultură. Cheltuielile publice pentru învăţământ Destinaţia este reală şi obiectivă. Procesul firesc este unul de creştere a cheltuielilor publice pentru învăţământ.2.... cotizaţii.anumite bunuri materiale (cărţi. donaţii.2. filme.2. cheltuieli de întreţinere extraşcolară a elevilor şi studenţilor). * venituri realizate de instituţii social-culturale. Finanţarea cheltuielilor publice pentru sănătate se sprijină pe următorele surse:  fondurile de asigurări sociale de sănătate (ca principală sursă).. campionate.. integral sau parţial. ale cultelor. ajutoare. * fonduri ale organizaţiilor fără scop lucrativ. pensii. 4.. ridicarea calificării profesionale.  bugetul de stat..demografici. alte forme de ajutoare interne şi externe). sub forma anumitor cortizaţii.a cheltuielilor curente ale unităţilor sanitare. * cotizaţii sau contribuţii. din diferite activităţi specifice. protecţia muncii. sportive şi de tineret. pe seama contribuţiilor persoanelor fizice şi juridice.. asistenţă medicală. case de cultură.alocaţii bugetare. * elasticitatea cheltuielilor publice faţă de produsul intern brut. implicat în acoperirea . protecţie socială... * ajutoare financiare externe nerambursabile şi creditele rambursabile.2. destinate plăţii unor taxe. spectacole. folosite pentru acţiuni social-culturale. instruire. * fonduri proprii al întreprinderilor publice sau private. muzee. Finanţarea cheltuielilor de învăţământ se susţine. activităţi organizate pentru petrecerea timpului liber. prin subvenţii menite să completeze veniturile proprii ale instituţilor şi activităţilor cultural-artistice. achiziţionării de bunuri şi servicii.. care alimentează fonduri financiare cu destinaţie specială .. culte şi acţiuni cu activitate sportivă şi de tineret Resursele fianciare cu acestă destinaţie se îndreaptă spre biblioteci.. * ridicarea costului prestaţiilor medicale. 4. discuri. sociali. în special. Materializarea fondurilor îmbracă aspecte diferite .1. Cheltuielile publice pentru cultură. suportate de persoane fizice sau juridice. educaţie. edituri. 4. . instituţii muzicale. economici. sociali. presă. culte. istorici. fie cu plată redusă.. dar se adaugă şi contribuţiile populaţiei (taxe şcolare. * accentuarea factorilor de risc. teatre.* corespondenţa dintre creşterea cheluielilor publice şi ce a produsului intern brut. fondurile pentru şomaj. 4. fie sub forma transferurilor băneşti . * venituri ale populaţiei.bugetul asigurărilor sociale. ale întreprinderilor (sponsorizări.. în corelaţie cu evoluţia unui complex de factori ..

handicapaţi. * ajutoare sociale.şi ajutor de şomaj . fixă. după o lungă perioadă de şomaj. preocupate de protejarea persoanelor. urmaşilor şi răniţilor în timpul evenimentelor din iarna lui 1989. altele decât cele din sfera asigurărilor sociale de sănătate.celor mai mulţi indivizi rămaşi fără serviciu şi care au plătit cotizaţii în perioada anterioară. se adaugă subvenţii bugetare. 4. lunar. Cele două surse de finanţare a asistenţei sociale sunt: bugetul de stat şi fondul de risc şi accident .. s-a accentuat necesitatea ocrotirii categoriilor de oameni antrenaţi în activităţi lucrative. acelor persoane lipsite de venituri. datorită faptului că au o oarecare vechime în muncă . patronii şi câteodată. resursele ONG-urilor. eroilor martiri.  cheltuielile unor organizaţii non-guvernamentale. donaţii. din taxe percepute de la agenţi economici care încasează venituri din activităţi dăunătoare sănătăţii (tutun şi produse din tutun. Cheltuielile se acoperă din fondul bugetar.6.. * ajutoare pentru familii (pentru văduve. din fonduri speciale. destinate medicamentelor sau serviciilor medicale. sau ca indemnizaţii de naştere. Protecţia persoanelor disponibilizate se face prin intermediul fondului pentru ajutorul de şomaj şi cu ajutorul unor ONG-uri. liber-profesioniştii. cu caracter caritabil.  resurse externe. şomeri.fond special. în esenţă. în special. precum şi în înlesniri fiscale. uneori sub forma creditelor sau programelor. De aceea.5. foştilor deţinuţi politici. ca alocaţie (asigurare) de şomaj . Cheltuielile pentru asistenţă socială Acţiunile demarate în societate în scopul sprijinirii materiale a numitor categorii defavorizate de populaţie fac obiectul asistenţei sociale. orfanilor şi văduvelor de război. Contribuabilii sunt salariaţii.2. Contribuţiile se calculează prin aplicarea unor procente la fondul de salarii şi se dirijează gradual. invalizi. 4.  cheltuielile populaţiei pentru sănătate. băuturi alcoolice. să asigure sprijin material. De asemenea.3. acordate în exprimare bănească.. indemnizaţii. Acestea se materializează în pensii şi indemnizaţii.pentru cei ce nu îndeplinesc condiţile legale impuse de acordarea alocaţiei de şomaj. au vizat aceleaşi aspecte: să păstreze lucrătorii în condiţii normale de muncă. fondul special pentru sănătate. implicit a sistemului asugurărilor sociale. completat adesea şi cu subvenţii bugetare.2. constituit. gratuităţi sau dări în natură. iar implicarea financiară determină o repartizare a unei părţi din produsul naţional brut spre formarea. Cheltuielile pentru ajutorul de şomaj Ajutorul de şomaj se acordă pentru susţinerea materială a celor rămaşi temporar fără loc de muncă.). 4. pensii. Destinatarii reunesc persoane salariate sau nesalariate . alocaţii. Asigurările sociale reprezintă o instituţie indispensabilă oricărei orânduiri civilizate. contribuţii. iar în cazurile apariţiei unor elemente perturbatoare ale acestei normalităţi. servicii sociale pentru persoane vârstnice ori defavorizate). Formele concrete ale protecţiei s-au modificat de-a lungul anilor. Asigurările sociale Odată cu intensificarea procesului de industrializare s-au înmulţit accidentele de muncă şi numărul celor cu boli profesionale. extrabugetar. se pot aminti prestaţiile cu caracter reparatoriu: drepturi acordate invalizilor. dintr -un fond constituit din contribuţii obligatorii ale salariaţilor şi ale angajatorilor. orfani. Se includ: * alocaţiile de stat pentru copii (cu caracter universal şi în sumă lunară. Cheltuielile publice pentru securitate socială Termenul cuprinde toate cheltuielile orientate spre acordarea de ajutoare. externă sau mixtă.4. tineri -. dirijarea. în timp. care derulează programe cu finanţare internă. plasament familial. 4. femei. copii.bătrâni.2. iar sumele efectiv plătite dpind de potenţialul demografic şi orientarea politicii sociale. filantropic. gestionarea şi utilizarea fondurilor băneşti spre ocrotirea obligatorie a salariaţilor şi . dar. indexabilă).

precum şi a membrilor lor de familie. întrucât sumele se calculează prin aplicarea unor procente la fondurile brute de salarizare. * contributivitatea. adică sume plătite lunar. * asigurările sociale din asociaţiile agricole. * ocrotirea în toate cazurile şi pe toată durata pierderii capacităţii de muncă. . a familiilor acestora. a celui de îngrijire a blocurilor de locatari. mixte sau private. a agricultorilor. * incesibilitatea drepturilor de asigurări sociale. a pensionarilor. fiind alcătuit dintr-o complexitate de forme individualizate şi interdependente de protejare a lucrătorilor din unităţile de stat.  salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din producţie pentru a urma o şcoală profesională şi cele care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioada de practică în producţie. prin aplicarea unui procent asupra fondului total de salarii. protecţie şi de ajutare se concretizează în indemnizaţii. avocaţilor. pensii. * întărirea contribuţiei la dezvoltarea şi progresul societăţii. Sistemul asigurărilor sociale este supus politicii sociale a unei perioade. * ocrotirea în concordanţă cu cerinţele eticii şi echităţii sociale. * obligativitatea.  indemnizaţiile de conducere.. în mod obligatoriu. ajutoare. la tratament balnear şi alte gratuităţi. a personalului casnic. Acestea contribuie la îmbogăţirea conţinutului sistemului asigurărilor sociale. * egalitatea. * educarea cetăţenilor în spiritul eticii şi echităţii.  drepturile băneşti pentru concediile legale şi suplimentare. Sistemul de ocrotire. De aceea.pensionarilor. care cuprinde:  salariile tarifare ale personalului (permanent.. * asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi ale meşteşugarilor cu ateliere proprii. implicit de productivitate a muncii. * asigurările sociale ale avocaţilor. * autonomia şi descentralizarea asigurărilor sociale.. susţinându-se disciplina în muncă. precum şi la întărirea rolului său în: * stimularea reproducţiei sociale.. Sursele de constituire a fondurilor de asigurări sociale sunt:  contribuţiile pentru asigurări sociale. * asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie. temporar sau zilier). * imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţiile de asigurări sociale. trimiteri la odihnă. * ocrotirea persoanelor accidentate şi constrângerea leneşilor. chiulangiilor. * garantarea de către stat a drepturilor de asigurare socială.  sumele prevăzute a se acorda din fondul de participare a personalului la profituri. * încurajarea lucrătorilor să-şi ridice continuu nivelul de pregătire şi calificare profesională. a membrilor cooperatori. permiţându-se generalizarea legislaţiie în domeniu.  drepturile băneşti ale celor ce îndeplinesc obligaţii de stat sau obşteţti. * prevenirea îmbolnăvirilor şi refacerea stării de sănătate a indivizilor. componentele sistemului asigurărilor sociale corespund fiecăreia dintre diviziunile enumerate anterior: * asigurările sociale de stat. cu respectarea principiilor fundamentale: * unicitatea. * realizarea unei cât mai bune igiene şi securităţi a muncii. În ţara noastră s-a instituit un sistem public naţional de asigurări sociale. a slujitorilor cultelor.  onorariile plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate. * asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.. Mărimea fondurilor asigurărilor sociale depinde de veniturile realizate de către personalul angajat.  sporurile de salarii.

 formării fondurilor băneşti necesare pe seama contribuţiilor plătite.  pensie suplimentară. în virtutea principiului mutualităţii.   trimiterile la tratament şi odihnă.. principalele forme de protecţie fiind:  pensiile (ca element fundamental. a ajutorului de integrare progesională şi a alocaţiei de sprijin. se stabilesc diferenţiat.  indemnizaţia în caz de maternitate.  pensie pentru pierderea capacităţii de muncă în afara procesului de muncă.  contribuţia pentru asigurările sociale datorate de unităţile particulare bazate pe libera iniţiativă. contribuţiile diferenţiate ale salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear şi odihnă.  alte venituri. se calculează prin aplicarea procentului asupra salariului lunar al fiecărui angajat.  imprescirptibilităţii dreptului la pensie.  stimulării realizării unei vechimi cât mai mari în muncă.  indemnizaţia pentru creştrea copilului până la vârsta de doi ani.   contribuţiile pentru constituirea fondului de şomaj. mărimea salariilor lunare.  echităţii sociale.  Prin sistemul de asigurări sociale se urmăreşte protejarea cetăţenilor. perioade anuale. categoria de confort.  corelării pensiei de invaliditate cu cea pentru munca depusă şi limita de vârstă.  pensie de urmaş. în primul rând.  indexării şi majorării pensiilor.  restituirea subvenţiilor acordate staţiunilor alneare nefolosite în anii trecuţi. refacerea şi întărirea sănătăţii.  majorările şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor la asigurările sociale. .  pensie pentru pierderea capacităţii de muncă din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale..  necedării dreptului la pensie.  instituirii pensiei suplimentare în cazurile contribuţiilor personale.  ajutorul de şomaj. care angajează salariaţi români.  returnarea unor sume plătite greşit. şi cu respectarea principiilor:  ameliorării raportului dintre pensie şi salariul tarifar.  indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă. costul mediu al trimiterii. pe staţiuni. în funcţie de condiţiile locului de muncă. pensii neachitate şi prescrise etc. indemnizaţiile şi ajutoare:  indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor. reprezintă un procent redus din valoarea brută a veniturilor angajaţilor români sau străini cu sediul în România. cuantumul pensiei. contribuţia pentru pensia suplimentară. acordată alături de pensia de bază. esenţial). profilul şi durata sejurului.  determinării cuantumuluii pensiei. acordate sub formă de:  pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă.  unicităţii pensiei. premii prevăzute a fi acordate în timpul anului. ca de exemplu:  sumele rezultate din lichidarea debitelor din perioadele precedente..

Ajutoarele financiare pot fi:  directe:  subvenţii. privat sau mixt. gospodărie comunală şi locuinţe sociale .asistenţă medicală primară. În categoria cheltuielilor publice pentru obiective şi acţiuni economice se delimitează:  cheltuieli publice pentru industrie. tratament spitalicesc pe durata internării.  investiţii. * menţinerea conducerii autonome a asigurărilor sociale de sănătate. 4. datorată unei boli sau a unui accident. Asiguraţii au dreptul la medicamente. Sursele de constituire a fondurilor pentru asigurări sociale pentru sănătate sunt:  contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice. cu măsuri de îngrijire sau de recuperare. drumuri. Asigurările sociale pentru sănătate Asigurările sociale pentru sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei. Principiile aplicate acestui sistem.4. cu respectarea subsidiarităţii şi solidarităţii sociale în colectarea şi distribuirea fondurilor.  avansuri rambursabile.5. prin intermediul unor relaţii economico-sociale obligatorii.  indemnizaţia de naştere şi cea pentru îngrijirea copilului etc. .  alocaţia de sprijin. a societăţilor comerciale cu capital de stat. în ţara noastră.  împrumuturi cu dobândă subvenţionată. * prestarea unui pachet complex de servicii în favoarea asiguraţilor.  cheltuielile cu crotirea sănătăţii:  concediul medical şi indemnizaţia în caz de incapacitate temporară de muncă. * asigurarea solidarităţii sociale. a companiilor naţionale. servicii medicale şi de altă natură.  ajutoare financiare pentru incurajarea circulaţiei informaţiilor.  indirecte:  avantaje fiscale.sub forma unor transferuri mai semnificative ori mai reduse. Cheltuielile publice pentru obiective şi acţiuni economice Implicarea statului în activitatea regiilor autonome..  împrumuturi garantate de stat. 4. care funcţionează descentralizat..  concediul medical şi indemnizaţia în caz de maternitate. transporturi. internare şi externare. în general .  ajutorul în caz de deces.  alte venituri. taxe) şi alocări de fonduri pentru finanţări şi subvenţii. în funcţie de priorităţile momentului şi disponibilităţile băneşti. se explică prin fluxurile financiare cu dublu sens: prelevări spre buget (impozite directe şi indirecte. prestate la anumite standarde ale calităţii şi eficienţei. ajutorul de integrare profesională.  subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale. sunt următoarele: * includerea tuturor cetăţenilor în sistemul medico-sanitar. tratament ambulatoriu. * finanţarea autonomă şi în spiritul menţinerii echilibrului financiar.

Deoarece asemenea cheltuieli sunt considerate neproductive. mai mult.provenite din: * fodurile agenţilor economici: penalizări. respectiv al agenţilor economici. Desigur că nici resursele financiare nu sunt îndestulătoare pentru realizarea tuturor obiect ivelor economicosociale de care o societate are realmente nevoie. prime de export. cheltuieli publice pentru agricultură . * resurse de trezorerie. la care se mai adaugă veniturile proprii realizate din anumite activităţi specifice. donaţii.. * factori monetari . ajutoare fianciare externe. taxe. serviciile de informaţii. care condiţionează veniturile impozabile în funcţie de mărimea produsului intern brut. Ca particularizare.. iar resursele financiare limitate se alocă într-o anumită ordine. ordine publică. subvenţii. cupoane valorice. * factori sociali.1.fonduri specifice. avantaje fiscale.. care pot orienta interesul naţional spre anumite ramuri productive. ordinea publică şi securitatea civică sunt: organele puterii şi securităţii publice (instituţia prezidenţială. serviciile speciale de pază şi protecţie. în sume diferite şi. taxe. instituţiile judecătoreşti. * factori politici şi militari.  cheltuieli publice pentru protecţia mediului . * fonduri speciale sau credite acordate de Banca Mondială pentru protecţia mediului şi a apelor.guvern. primării ş.  CAPITOLUL AL V-LEA: RESURSELE FINANCIARE PUBLICE 5. prime pentru achiziţii de cereale. credite externe şi asistenţă financiară. indiferent de domeniul la care face referire. sănătate. prefecturi. . redevenţe pentru poluarea mediului sau investiţii. cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare .efectuate din fonduri bugetare. protecţie socială. * factori financiari. Dinamica şi nivelul resurselor financiare publice se află sub amprenta câtorva influenţe: * factori economici.) şi organele de ordine publică (poliţia.6. subvenţii.a. Conţinutul economic Conceptul de resurse. consiliile sau autorităţile locale.. Cheltuielile destinate acestei a doua categorii au două orientări: spre autorităţile publice şi spre menţinerea ordinei publice. donaţiilor. care pot afecta numărul contribuabililor. precum şi în plan fiscal. organele excutive . ajutoarelor. contribuţii). ale industriei. masă monetară -. a siuranţei naţionale. întrucât se consumă definitiv o parte din produsul intern brut.). jandarmeria. credit. fianţări ale activităţii de cercetare-dezvoltare în domeniu.. Principala sursă de fianţare a acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat.. securitatea naţională. siguranţă naţională şi apărare Investituţiile publice care trebuie să asigure buna funcţionare a administraţiei publice. 4... impozite. tendinţa manifestată în ultima vreme este de reducere a lor. în momente distincte. * factori demografici. care anunţă ordinea priorităţilor în alocarea fondurilor pentru educaţie.. transmite mesajul unei insuficienţe în raport de nevoi. Cheltuielile pentru servicii publice generale. * fondurile bugetare: investiţii. ale universităţilor şi din surse externe. cea parlamentară. resursele financiare desemnează ansamblul mijoacelor băneşti de care dispune o societate într-un interval determinat de timp. ministere. aflate sub influenţa mărimii produsului intern brut şi a posibilităţilor de sporite pe seama creditelor externe. ajutoare fiscale. credite externe. se stabilesc diferite priorităţi. De aceea.dobândă. care afectează dimensiunile cheltuielilor publice. Din acest punct de vedere şi în concurenţă cu conţinutul lor economic resursele fiannciare publice se clasifică în mai multe categorii: * prelevări cu caracter obligatoriu (impozite. care îşi fac simţită prezenţa prin intermediul preţului.

unitate de suprafaţă. unitate de volum.  Principiul comodităţii perceperii impozitelor vine în sprijinul contribuabililor. În plan financiar. Clasificarea impozitelor se face după mai multe creiterii: după frecvenţă: * impozite permanente (ordinare). o parte din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice se pune la dispoziţia statului. unitate liniară. impozitele sunt importante deoarece statul poate redistribui o parte considerabilă a produsului intern brut. deoarece fiecare plătitor de impozit trebuie să contribuie cu o cotă parte a venitului său.modul de aşezare a impozitului. .. trebuie să fie flexibil. Principiile impunerii sunt:  Principiul certitudinii impunerii se traduce prin mărimi certe ale impozitelor.* resurse provenite din împrumuturi publice.  Principiul imposibilităţii sustragerii (parţiale sau totale) de la plata impozitului. înseamnă că legea este aplicabilă tuturor. 5. prin sancţiuni de felul popririlor sau sechestrelor.  termenul de plată .  cota .data până la care poate fi achitat impozitul. proporţional) aferent unităţii de impunere. regresiv ori.. Stabilirea unui minim neimpozabil este permisă doar pentru anumite categorii de impozite directe.persoana care suportă efectiv impozitul. obligată prin lege la efectuarea plăţii. sub forma impozitelor.măsura de impunere: unitate monetară. în plan economico -social. cel mai cunoscut find impozitul pe venit. cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului.  unitatea . prin care se înţeleg măsurile luate de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil. trebuie minimizate.  asieta . * impozite incidentale (extraordinare).2. fără excepţii.. cu luarea în considerare şi a situaţiei personale a plătitorului (stare civilă.venitul sau averea supusă impunerii. între grupuri sociale şi indivizi. Elementele care definesc impozitul sunt:  subiectul .  Principiul echităţii fiscale se referă la limitarea categoriilor privilegiate. ce trebuie plătite la termene prestabilite. mai frecvent. în scopul identificării obiectului impozabil şi a mărimii impozitului.. unitate de greutate. iar de partea contribuabililor. * emisiune monetară fără acoperiere în bunuri şi servicii. pe căi licite ori ilicite.venitul sau averea din care se plăteşte impozitul. De asemenea. cheltuielile cu procedurile de plată. în sensul adaptării permanente la cerinţele momentului necesităţi şi disponibilităţi.  sursa . după modalităţi neinterpretabile şi în locuri cunoscute plătitorilor. care îşi pot plăti impozitele în maniera şi la termenele cele mai favorabile lor.. În plan social. Depăşirea scadenţei se penalizează potrivit prevederilor legale. dar este interzisă în cazul impozitelor indirecte.  Sarcina fiscală defineşte mărimea impozitului de plătit.persoana fizică şi juridică.  obiectul .  destinatarul . Un sistem de impozitare eficient este acela care sprijină.  Impunere generală înseamnă că toate persoanele care realizează un venit peste minimul neimpozabil trebuie să plătească impozitul datorat. între persoane fizice şi juridice. Impozitele În mod obligatoriu.suma fixă sau procentul (progresiv. anumite domenii economice sau sociale. Ea trebuie stabilită în raport de veniturile mărimea venitului sau a averii. impozitele repezintă principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. copii aflaţi în întreţinere.).  Principiul randamentului impozitelor asigură încasarea impozitelor cu eforuri băneşti reduse din partea statului. prin diferite facilităţii. Corectitudinea urmărită. este întărită de respectarea cumulativă a câtorva condiţii:  Minimul neimpozabil reprezintă nivelul superior al venitului exceptat de impozitare.

 impozitul pe clădiri. într-o manieră mult mai sistematizată şi integrată în cadrul legislativ. dacă se obţin avantaje comparative. * întărirea prevederilor punitive. * impozite indirecte:  taxe de consumaţie.. cele mai frecvente forme de evaziune fiscală fac referire la: * vânzări nedeclarate.. ori menţionate la alte valori decât cele reale.  impozite pe veniturile societăţilor de capital. fără a fi considerată contravenţie ori infracţiune. bazându-se pe rea credinţă:  realizarea de înregistrări contabile false. * omiteri de înregistrări.  impozite personale:  impozite pe venit:  impozite pe veniturile persoanelor fizice.  modificarea nejustificată a preţurilor sau practicarea unora la niveluri superioare celor anunţate. În ţara noastră.după scop: * impozite fianciare.. şi prin încălcarea legii. care să nu fie cuprinse în documentele contabile. fără menţionări în contabilitate.  întocmirea de documente de plată fictive. măsurile de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale vizează: * unificare legislaţiei fiscale. Fără a detalia cuantumurile şi procedurile de colectare ale acestora. după trăsături de fond şi formă: * impozite directe:  impozite reale:  impozitul funciar.  impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc. care să permită evaziuni fiscale.  întocmirea de declaraţii false. * impozite de ordine. în întregime sau parţial. ca evaziune legală. este important de amintit ce anume intră sub incidenţa evaziunii fiscale. ca evaziune ilicită sau frauduloasă. de la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat. * impozite pe cheltuieli. atunci când este permisă o sustragere parţială de la plata impozitului. Evaziunea fiscală se poate realiza sub protecţia actelor normative. * aplicări greşite ale legilor. adică a sustragerii.  venituri care provin de la monopolurile fiscale. prin orice mijloace. bugetul asigurărilor sociale de stat. * accentuarea controlului financiar prin reorganiazrea organelor competente. * formularea prevederilor legale într-un mod neinterpretabil.  impozite pe sporul de avere.  impozitul pe activităţi industriale. * impozite pe avere. cu bună ştiinţă şi rea credinţă.  impozite pe circulaţia averii. după obiect: * impozite pe venit. În consecinţă. fondurile speciale extrabugetare.  taxe de timbru şi de înregistrare.  distrugerea intenţionată a unor documente sau probe care atestă alte adevăruri decât cele scriptice. * înţelegeri între furnizori şi clienţi în legătură cu transferuri de mărfuri şi bani. comerciale şi profesii liberale..  taxe vamale.  impozite pe avere:  impozite pe averea propriu-zisă. .

.m. Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat sunt: * denumirea împrumuturilor. sub forma unei contraprestaţii. agenţii guvernamentale. 5. arată suma cu care se vinde înscrisul. împrumuturile acordate în condiţii privilegiate de către societăţile mamă sucursalelor şi filialelor lor.corespondenţele dintre declaraţiile. forma şi mărimea venitului asigurat. Datoria externă Comparativ cu datoria publică externă. unde se stipulează condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului. formată din obligaţiile băneşti faţă de străinătate. * accepţiunea de datorie externă brută în sens restrâns..m. * cursul sau preţul de vânzare-cumpărare a 100 unităţi monetare valoare nominală (al pari = 100 u. medie (între unul şi cinci ani) ori lungă (peste cinci ani). din care se exclud creditele pe termen scurt. bunuri şi servicii.. Datoria publică însumează toate sumele împrumutate de autorităţile publice centrale.m. plăţile contribuabililor şi situaţile lor concrete. * implementarea unui sitem informatic. şi supra pari > 100 u. Instrumentele propriu-zise prin care statul poate recurge la formarea datoriei publice interne sunt: * titluri de stat în moneda naţională. iar pentru datoria publică externă:  titlurile de stat în valută. prin care se anunţă şi destinaţia lor. * valoarea reală. denumite credite publice. înscrisă pe titlul unui împrumut de stat (efectul public. Conceptul de datorie externe face trimitere la: * accepţiune de datorie externă brută în sens larg.3.  împrumuturile sindicalizate pe termen scurt. însoţit de dobânda aferentă. Împrumutul de stat se face pe baza unui contract. a actelor normative în domeniu. adică preţul plătit creditorilor pentru suma împrumutată.. de către rezidenţii unei ţări. * împrumuturile de stat acordate de Banca Naţională . mediu şi lung. sub pari < 100 u. Împrumutul public este rambursabil. exprimând mărimea creanţei pe care creditorul trebuie să o încaseze.. într-o măsură sporită. diferită de valoarea nominală. instituţii financiare multilaterale. * împrumuturile de stat contractate la bănci comerciale din ţară. * valoarea nominală. Aprecierea mărimii datoriei externe se poate exprima printr-o serie de indicatori (gradul de îndatorare. de la persoane fizice sau juridece. prin care să se urmărească . Împrumutul de stat Dezechilibrul bugetar se poate îndepărta şi prin împrumuturi.rapid şi corect . * accepţiunea Băncii Mondiale şi instituţiilor din sistemul său. la o perioadă scurtă (până la un an).* mediatizarea. precum şi sumele datorate de persoane private. privită ca sume de bani şi alte valori datorate străinătăţii la un moment dat.). * împrumuturile de stat contractate la alte instituţii de credit din ţară şi de la agenţii guvernamentale. mediu şi lung. datoria externă medie pe locuitor. datoria externă este mult mai cuprinzătoare şi nu poate fi explicată doar printr-o definiţie. în sensul că la termen se restituie persoanelor creditoare. 5.4..  împrumuturile directe primite de la investitori privaţi pe termen scurt. garantate de o autoritate publică. poate fi unul precis sau nu. datoria externă raportată la produsul intern . * dobânda. obligaţiunea). împrumuturile externe pe termen lung. datorate pentru o perioadă mai mare de un an. investiţile străine directe. datoria externă. pe piaţa internă şi în străinătate. * termenul de rambursare. hârtia de valoare. ajutoarele nerambursabile. ca diferenţă între activele publice şi private ale rezidenţilor unei ţări în străinătate şi activele deţinute de rezidenţi străini în ţară. rămase nerambursate la un moment dat. datoria externă totală. de unităţile adminsitrativteritoriale şi de alte instituţii publice. cuprinzând sume în valută. * accepţiunea de datorie externă netă.  împrumuturile primite de la guvernele altor state.

de dezvoltare publică şi protejare a mediului. Bugetul de stat echivalează cu un instrument cu putere de lege. care să-i faciliteze debugetizarea. prin impozite. ori se achită prin contractări de noi datorii. printr-o frază clară şi simplă: deoarece în el se prevăd şi aprobă veniturile şi cheltuielile anuale ale statului.LEA: SISTEMUL BUGETAR 6. de asemenea. Deja nu mai reprezintă o noutate dublul sens al relaţiilor bugetare . explică de ce veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate.brut. ele trebuie să reflecte realitatea. Dar. iar cheltuielile pe categori. datoria externă raportată la exporturi etc. ca sume şi surse de provenienţă. în ciuda faptului că se bazează pe o predicţie. considerat unul clasic. dar mai ales. * principiul unităţi. potrivit obiectivelor politicii economice. pentru că între anticipare şi realitate. adaptarea la modernitatea fenomenelor. sociale. fapt ce-i permite să acţioneze în sensul încurajării ori frânării diferitelor procese din economie şi societate. prin care se elimină transferurile dintre diferitele categorii de bugete. Concepţia juridică prezintă bugetul de stat ca pe un act. Din acest punct de vedere. Bugetul de stat are rol alocativ. pentru care se proiecteză veniturile şi cheltuielile în buget. Destinaţiile veniturilor statului vizează serviciile publice. bugetul de stat are un rol redistributiv. social -culturale şi de altă natură ş. O prezentare completă reuneşte două abordări. reunind ansamblul conturilor naţionale. . Astfel. care odată colectate trebuie folosite pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. deoarece în obligaţia sa sunt trecute cheltuielile sectorului public şi nu numai. determinate de procesul repartiţiei produsului intern brut. într-o alcătuire logică şi exactă. i-a permis anumite derogări. Este interzisă specificarea finanţării unei cheltuieli cu ajutorul unui anumit venit bugetar.) şi nu reflectă întotdeauna un fenomen negativ. Debugetizarea este procsul de trecere de la finanţarea exclusiv publică la cea privată şi de uşurare a sarcinilor statului prin deplasarea unor cheltuieli publice de la bugetul general spre bugetele anexe şi conturi speciale de trezorerie. Bugetul de stat Bugetul de stat există în mod obiectiv şi se poate justifica foarte repede. În prezent. CAPITOLUL AL VI . contribuţii (percepute de la populaţie. Fiind un tablou comparativ al veniturilor cu cheltuielile şi având construirea unui act administrativ. cu influenţele economice. Universaliatea înseamnă că nu sunt permise omisiuni ori adaosuri la sumele înregistrate în buget. instituţii publice. în interpretarea clasică.1. redistribuire. Anul bugetar. apărarea. politice. clasic. bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii cu caracter autonom. regii autonome. taxe. acţiunile economice. promovate în societate de conducătorii momentului. reglare.a. companii naţionale. bugetele locale. în formă bănească. ce este bugetul de stat nu se defineşte la fel de simplu. * principiul neafectării fondurilor bugetare arată depersonalizarea veniturilor. de către parlament. Caracterul de buget consolidat rezultă din tehnica de întocmire. bugetele fondurilor speciale. aproape întotdeauna apar diferenţe. sociale şi financiare ale fiecărei perioade. societăţi comerciale. explicându-se rolul de reglare. Bugetul naţional apare ca un plan anual financiar. legea bugetului de stat apare ca un document oficial. fiind elaborat înainte de finalizarea exerciţiului finaciar. tot clasic. Semnificaţia bugetului de stat în viaţa societăţii reiese din felul în care se exercită funcţiile finanţelor publice alocare. * principiul specializării. Întrucât bugetul reflectă relaţii de mobilizare a resurselor şi de dirijare spre anumiţi beneficiari. Alături de bugetul asigurărilor sociale. cu veniturile şi cheltuielile autorizate pentru un an. nu trebuie să coincidă neapărat cu anul calendaristic (la noi în ţară se suprapune exerciţiul finaciar peste anul calendaristic). având un caracter obligatoriu.de colectare şi mobilizare a resurselor financiare la dispoziţia statului şi de distribuire a acestora către diverşi beneficiari. Concepţia economică exprimă bugetul de stat ca o sumă de relaţii economice. ordinea publică şi siguranţa naţională. bugetul de stat se întocmeşte cu respectarea unor principii: * principiul anualităţii a fost primul impus de practică. bugetul de stat formează bugetul general consolidat. Acesta se produce doar dacă datoria nu poate fi plătită la scadenţă. obliga înscrierea tuturor sumelor de venituri şi cheltuieli în cadrul aceluiaşi document. predictiv. alte categorii de agenţi economici) se repartizează în favoarea statului o parte din produsul intern brut. la nivel macroeconomic. * principiul universalităţii este.

Prin această descentralizare se facilitează activitatea la nivel regional.. precum şi familiilor lor. definindu -se drept un plan financiar anual în care se reflectă constituirea. creşterea şi îngrijirea copilului. * contribuţiile pentru ajutorul de şomaj. alocaţiei de sprijin şi ajutorului de integrare profesională. Destinaţia cheltuielilor vizează: * serviciile publice generale. Instituţia desemnează un serviciu public. prin defalcări şi atribuiri (din diferite venituri). Urmează sumele primite.. * contribuţia parţială a salariaţilor la obţinerea biletelor pentru odinhnă sau tratament. * ajutoare sociale. plata dobânzilor şi comisioanelor adecvate. întrucât economiile trăiesc momente de deficit sau excedent bugetar. taxe şi vărsăminte de importanţă locală reprezintă cea mai cuprinzătoare parte a veniturilor. refacerea şi întărirea capacităţii de muncă. * indemnizaţii în caz de maternitate.3. * transporturile. * alte venituri Cheltuielile sunt orientate spre: * pensii. 6. s-a renunţat la acest principiu. ori transferuri pentru finanţarea unor obiective de interes naţional. contribuţiile din impozite..4.cu referire la administraţia publică -. repartizarea şi folosirea fondurilor băneşti destinate protejării salariaţilor şi pensionarilor.. . * fondurile de rezervă şi fondurile speciale. deoarece se separă patrimoniul public al statului de cel aflat în subordonarea primăriilor.. Bugetul asigurărilor sociale de stat Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a bugetulul public naţional. 6. în forma clasică anunţă acoperirea cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecărui exerciţiu bugetar. rambursarea creditelor. Trezoreria finanţelor publice Trezoreria trebuie interpretată şi ca instituţie . permiţând alăturarea surselor proprii de cele atrase. garantarea împrumuturilor externe. care potrivit legislaţiei trebuie vărsate la bugetul de stat. în limitele competenţelor. Astfel. Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmeşte într -o deplină autonomie faţă de bugetul de stat şi este aprobat de către Parlament în acelaşi timp cu acesta. * dezvoltarea publică şi locuinţele. devenind posibilă crearea şi utilizarea unor instrumente la dispoziţia acestora care să le permită acţiuni eficiente şi responsabile. * plăţi ale ajutoarelor de şomaj. * contribuţia diferenţiată a pensionarilor obţinerea biletelor pentru tratament. Structura veniturilor bugetelor locale este complexă. s -a obţinut dreptul participării la împrumuturi. iar dacă la sfârşitul exerciţiului financiar rămân resurse neutilizate se raportează în bugetul anului următor. * acţiunile social-culturale. nu se redistribuie către alte bugete. agricultura ş.a.* principiul echilibrului. 6. În timp. * indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă * indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor. alocaţii de sprijin şi de integrare profesională. dar şi în sens de casierie. cu sarcini în gestionarea fondului public. Bugetele locale Necesitatea elaborării unor bugete locale decurge din exercitarea autonomiei administrative. care impune şi o independenţă financiară. Sursele de alcătuire a veniturilor bugetului sigurărilor de stat îşi au originea în: * contribuţia pentru asigurările sociale de stat. * bilete la tratament şi odihnă. În timp şi în numeroase ţări.2. Separarea de bugetul de stat face posibilă utilizarea fondurilor proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat exact pentru ocrotirea cetăţenilor. * datoria publică. iar casieria are îndatoriri privind menţinerea echilibrului dintre încasări şi plăţi.

* Echilibrul financiar se referă la resursele şi necesităţile finaciare ale sectorului public. are ca obiect de activitate execuţia de casă a încasărilor şi plăţilor statului şi instituţiilor publice.Trezoreria îndeplineşte două funcţii principale . instrumente economice prin care se stabilesc anumite corelaţii între fenomenele economico-sociale. De asemenea. Echilibrul financiar Echilibrul financiar este o componentă a echilibrului de ansamblu al societăţii şi alături de echilibrele monetar şi valutar formează echilibrul valoric. bonificaţiile. * Echilibrul financiar rezultă în urma analizării numeroaselor variante de balanţe finaciare ale economiei naţionale. cu consecinţe în lanţ. are sarcina emisiunii titlurilor publice şi gestionarea datoriei publice. * gestionar al datoriei publice.5.. * acumulator al disponibilităţilor din economie. Trezoreria îndeplineşte o serie de funcţii: * casier al sectorului public. fără considerarea resurselor de provenienţă externă. bazându-se. * Echilibrul financiar depinde de factorii reali cu influnţă asupra economiei. precum şi asigurarea disponibilităţilor băneşti. intermediar financiar (împrumutându-se în scopul acoperirii deficitelor sau acordând credite pentru înlesnirea fluxurile de fonduri). * realizator al decontărilor în contul instituţiilor publice şi al plasamentelor. mandatar al puterii publice (reprezentând instituţii financiare care depind de ea şi asupra cărora îşi exercită influenţa). în principal. nivelul optim la care se construieşte echilibrul determinându -se în raport de mărimea absolută şi relativă a resurselor financiare potenţial disponibile. supraveghetor al marilor echilibre (asigurând echilibrele monetare şi financiare ale statului prin operaţiuni de casierie. * asigurator al funcţionării normale a sistemului informaţional contabil. dar şi fondurile necesare. de contabilitate publică sau de tutelă). în calitate de casier al statului. sursele acoperitoare. subvenţionările. .. în cadru intern. * realizator al execuţiei de casă a bugetelor componente ale sistemului bugetar. care stipulează obiectivele şi acţiunile considerate prioritare în perioada respectivă. 6. Trezoreria.de casă şi de bancă. pe resursele financiare mobilizate la nivel naţional. Politicile financiare de realizare a echilibrului financiar sunt subordonate politicii generale a autorităţilor de stat şi apelează la concepte. Instrumentele cu care acţionează trezoreria cuprind: autorizările. este administrator al banilor publici (urmărind echilibrarea intrărilor cu ieşirile de fonduri). deşi în programele de dezvoltare se ţine seama numai de cei predictibili. * realizator al evidenţei contabile privind execuţia de casă a bugetului. garanţiile. * executant al controlului financiar preventiv. în calitate de bancher. Trezoreria. bancare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful