INTRODUCERE ÎN FINANŢE PUBLICE FINANŢE PUBLICE

Cursul îşi propune să familiarizeze specialiştii în alte domenii decât cele economice cu fenomenele finanţelor publice

CAPITOLUL I: NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1. Caracterul istoric al finanţelor Conceptul de finanţe publice face referire la momentul apariţiei statului. Caracterul istoric al finanţelor publice se poate explica prin etapele succesive parcurse de evoluţia indivizilor organizaţi în cadrul statului, de oarece odată cu asocierea oamenilor în colectivităţi crescânde a apărut o serie de necesităţi determinate de existenţa în grup. Astfel, statul sclavagist, ori statul feudal, sau statul capitalist, chiar statul zilelor noastre, indiferent de particularităţile imprimate prin forma de proprietate, avea şi are nevoie de venituri cu care să -şi poată acoperi cheltuielile. În orânduirile trecute, de multe ori se confunda bogăţia statului cu cea a suveranului (domn, domnitor, prinţ...) şi servea nu doar intereselor familiei sale. Din aceşti bani se făceau construcţiile (drumuri, poduri, adăposturi sub forma locuinţelor, şcolilor, fortăreţelor, băilor publice, lăcaşurilor de cult, palatelor etc.), se asigura traiul întregii curţi domneşti şi se întreţinea armata. Deci, încă de la începuturile istorice ale statului, funcţiile acestuia au acoperit două dimensiuni: * una internă, care presupunea continuarea dezvoltării propriei naţiuni şi mai ales, pe aceea a familiei conducătoare; * una externă, ce implica forţele armate ale ţării, cu dublă orientare: în sensul păstrării independenţei şi suveranităţii naţionale; în direcţia expansiunii teritoriale (pentru acele popoare care şi-au atras avuţia pe seama cotropirilor). În orice tip de organizare socială nu este dificil să se consume, altfel spus a cheltui bani nu reprezintă o greutate. Ceea ce ridică numeroase probleme este constituirea fondurilor care urmează să fie folosite cu destinaţiile enunţate anterior. De-a lungul anilor, avuţia nu s-a rezumat numai la bani. Omenirea a cunoscut mai multe forme de atragere a valorilor: Societatea sclavagistă a marcat începutul acumulării bogăţiei şi prin înrobirea omului. Confruntările între colectivităţi împărţeau participanţii în două tabere - una învinsă şi una învingătoare. Aceasta îşi însuşea nu doar bunurile perdanţilor, ci chiar persoanele, pe care le considera prizonieri de război. Dacă aşa credeau victorioşii că îşi pot spori averea, nu miră pe nimeni că munca sclavilor era frecvent mai bine apreciată decât dările (sub diferite denumiri - daruri, impozite, taxe...) în natură şi ulterior, în bani. Asemenea fluxuri direcţionate de la supuşii unui stat către acesta sunt cunoscute ca prime elemente de finanţe publice. Statul feudal a permis generalizarea schimbului prin intermediul banilor şi a continuat procesul de colectare a impozitelor, tributurilor, împrumuturilor..., care însă, datorită sumelor relativ modeste, nu făceau posibilă acoperirea cheltuielilor publice exclusiv pe această cale. Statul capitalist a reprezentat stadiul consolidării circuitelor băneşti. Simultan cu creşterea volumului producţiei şi extinderii zonelor comerciale, rolul banilor în cadrul economiei a câştigat un loc mult mai însemnat decât în orânduirile precedente. Considerându-se şi intervenţionismul statului în anumite sectoare de activitate (proces demarat la sfârşitul secolului al XIX-lea) se înţelege cu uşurinţă necesitatea dirijării banilor şi spre dezvoltarea unor domenii ale economiei naţionale, apreciate ca fiind prioritare ori strategice în diverse perioade. Statul socialist nu a adus nimic nou în ceea ce priveşte formarea fondurilor publice şi folosirea lor în scopul îndeplinirii propriilor funcţii. Însă, implicarea sa în economie a depăşit aspectul intervenţionist şi s -a concretizat într-o dirijare obligatorie, planificată detaliat, atât în cuantum, cât şi ca destinaţie. Caracterul istoric al finanţelor a fost explicat întotdeauna prin asocierea lor cu conceptul de stat. Prin apariţia statului s-a instaurat şi acest tip special de raporturi sociale de natură economică, fără de care statul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile. Particularităţile fiecărui tip de stat au imprimat şi finanţelor un anumit specific în epocă, dar, independent de condiţiile social-economice şi politice de constituire şi repartizare a fondurilor băneşti, câteva caracteristici s-au regăsit în orice moment al existenţei statului şi finanţelor:

financias. poliţiei. neîngrădindu-se concurenţa şi limitându-se. credite. subvenţii şi alte forme de intervenţie a statului în economie. * activităţi ale sectorului public. Aceste greşeli pot fi explicate şi prin inexistenţa unei interpretări unitare a finanţelor. izvorâte din procesul constituirii şi repartizării fondurilor publice pentru acoperirea nevoilor generale ale societăţii. Mai mult. se diminuează capitalul productiv al ţării. ori influenţele politice. Etimologia şi concepţii Şi originea cuvântului “finanţe” trebuie căutată în latină. * relaţii sociale. iar beneficiarii nu pot fi singurii sprijinitori ai serviciilor prestate de instituţiile publice. * impozite. pe cât posibil intervenţia statului în economie. * resurse şi obligaţii ale instituţiilor publice. nu vizează câteva categorii defavorizate. la dispoziţia statului. Astfel. pentru serviciile instituţiilor publice. creanţele în bani etc. iar “Finanzer” era numit cămătarul (între secolele al XV-lea şi al XVII-lea). operaţiuni bursiere şi bancare. “hommes de finances” şi “financiers” se utilizau pentru identificarea persoanelor ce percepeau impozitele pe care oamenii obişnuiţi le plăteau regelui.  “finance” simboliza în secolul al XV-lea o sumă de bani ca venit al statului.  finanţarea cheltuielilor publice ar trebui făcută pe seama impozitelor suportate de membrii societăţii. amenzi. finanţele sunt relaţii financiare ce apar în cadrul unui proces de formare şi utilizare a resurselor necesare statului. pentru toţi ceilalţi. financia pecuniaria” desemnau în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea “plata în bani”. Procurarea şi repartizarea acestor resurse pune “faţă în faţă” contribuabilii (diferite grupuri sociale) şi statul însuşi. Anii următori au îmbogăţit sensul cuvântului “finanţe”. . Suma propriu-zisă datorată depinde de veniturile realizate în procesul distribuirii şi/sau redistribuirii venitului naţional. precum: * fonduri băneşti la dispoziţia statului. corespunzătoare celor două momente importante din istoria omenirii: concepţia clasică. rezervele ori resursele băneşti. formarea fondurilor băneşti necesare statului se face prin contribuţiile diferite ale persoanelor care lucrează atât în sfera materială. reglementate oficial. în favoarea anumitor beneficiari direcţi sau indirecţi. în funcţie de necesităţi şi disponibilităţile economice ale momentului sau priorităţile economico -sociale. iar “finis” semnifica “termen de plată”. împrumuturi.  repartizarea fondurilor băneşti este diferenţiată. se aplică penalizări. Chiar şi în prezent. deoarece. când s-a încurajat dezvoltarea capitalismului. alocaţii bugetare. veniturile din bani. evoluţia gândirii financiare a evidenţiat două mari perioade. c are. * principii şi reguli după cere se administrează statul şi instituţiile publice.  “Finanz” însemna plata în bani. altor instituţii ale ordinii publice. prin referiri la bugetul de stat. a acoperit secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. * bani şi bunuri folosite pentru funcţionarea instituţiilor publice. cât şi în cea nematerială. cu condiţia ca destinaţia lor să fie exclusiv în favoarea contribuabililor. Aşa numitele principii ale doctrinei liberale. nu puţine sunt confuziile care se fac atunci când se identifică finanţele cu banii. între care se crează permanent relaţii sociale cu conţinut economic. în mod excepţional. de natură economică. sunt de menţionat definiri ale finanţelor. în cazul nerespectării termenelor şi sumelor de plată. iar mai târziu o întâlnim în limbile derivate:  “finatio. au fost formulate de către adepţii clasicului “laissez-faire. obţinute din veniturile acestuia şi din diverse prelevări. întrucât şi specialiştii au păreri diferite. ori executări silite în baza unor hotărâri judecătoreşti. se hotăresc mobilizarea şi destinaţiile unei cote din produsul social... în câteva idei succinte:  reducerea la minimum a cheltuielilor publice trebuie să fie totuşi acoperitoare. laissezpasser”. Însă. iar pluralul exprima toată bogăţia statului. 2. într-un cadru bine organizat. în special a venitului naţional.  vărsarea cuantumurilor prestabilite. Aşa cum s-a văzut deja. are un caracter obligatoriu.  prin folosirea unei părţi din cheltuielile publice în scopul susţinerii armatei. De aceea.

socială.ştiinţă Finanţele se alătură grupului ştiinţelor economice şi fac referire la instituţiile administrativ -teritoriale ale statului. bancare particulare. creanţele şi datoriile. adică îşi satisface nevoi. atunci când se analizeaă resursele. * organizarea şi efectuarea controlului financiar de natură politică. nu doar cu alte ştiinţe economice.. ori chiar. 3.  se recomandă evitarea apelări la împrumuturi. * modalităţile de echilibrare a diferitelor categorii de bugete. cheltuielile şi datoriile acestora.. de către diverse organe de stat. administrativă şi jurisdicţională. taxelor şi a veniturilor nefiscale. gestionarea datoriei publice. * efectele directe şi indirecte ale prelevării de resurse la fondurile publice. de asigurare. impozitele sunt un rău necesar. iar alţii le preferau pe cele sociologice. * procedura de angajare şi efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare şi extrabugetare. omul consumă. * metodele de gestionare folosite în cadrul sectorului public.  cheltuielile publice ar fi bine să nu depăşească nivelul veniturilor alocate. a început odată cu secolul trecut. juridice.1. impozitele asigură colectarea resurselor financiare indispensabile societăţii. Obiectul de studiu al finanţelor îl constituie: * relaţiile economice ce apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor bugetare şi extrabugetare ale autorităţilor publice centrale şi locale. deşi constituie un rău. * modalităţile de stabilire. * alte probleme de natură economică. acţiuni şi beneficiari. * plasarea şi rambursarea împrumutuilor de stat. * metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice. oricât de mare sau mică. întrucât plata acestora impune şi acoperirea dobânzilor. atunci când se studiază resursele. cu efecte financiare. . CAPITOLUL AL II-LEA: CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR PUBLICE 2. de dezvoltată sau înnapoiată. precum economia politică. la diferite eşaloane ale autorităţilor publice. concepţia modernă. cu multiple raporturi de dependenţă.. percepere şi urmărire a impozitelor. * criteriile ce trebuie avute în vedere de către organele de decizie. * metodele de raţionalizare a opţiunilor bugetare. Finanţele . însă ele oricum se manifestă. când unii specialişti au considerat că abordarea financiară trebuia interpretată accentuându-se aspectele economice. dar şi cu cele sociale. pe obiective. ale repartizării şi utilizării acestora asupra procesului reproducţiei sociale. * metodele de determinare a eficienţei utilizării fondurilor publice. * întocmirea. * metodele de planificare.. executarea şi încheierea bugetelor de venituri şi cheltuieli publice. Altfel spus. Fluxurile materiale şi băneşti Într-o societate. de acoperire a eventualelor lipsuri temporare şi de finanţare a deficitelor bugetare. Finanţele publice constituie o ştiinţă economică de graniţă.. ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale altor instituţii de drept public. managementul. proiectare şi prognozare financiară. aprobarea. atunci când se aprobă şi finanţează cheltuielile publice. cu caracter preventiv. economiiile de ramură. denumite generic fonduri de resurse financiare publice. diminuând acumularea de capital productiv. dar şi la societăţile comerciale. * politica financiară promovată de stat. se pot realiza trebuinţele umane mai bine sau nu. de închisă sau deschisă. asigurările şi reasigurările. În funcţie de specificul societăţii. cu politica. cheltuielile. operativ-curent şi postum.

nu numai salariile avute în anii de muncă. de locuinţe.. cultură. ocrotire socială ş. * şomerii îşi primesc ajutorul în funcţie de profesie. de autoturisme ori de alte mijloace de locomoţie. atunci când are nevoie. a producţiei sociale etc. orientate spre asigurarea apărării naţionale. angajaţi sau în căutare de lucru.). tineret şi adulţi. instruire. * asigurarea cu apă potabilă. lipsei de venituri. cu respectarea unor criterii de eligibilitate a beneficiarilor. cu caracter preventiv ori curativ. în doza care i se alocă. de aceea se impune prezenţa acţiunilor autorităţilor publice.. vizând populaţia majoritară.temporare sau definitive -. * menţinerea şenalului navigabil al fluviilor şi râurilor interioare. fie cu cele publice. * pensionarii îşi obţin pensiile după criterii care iau în calcul şi contribuţiile lor la constituirea pensiei suplimentare.de menţinerea ordinei interne. extinderea şi modernizarea parcului de material rulant. pierderii susţinătorului legal. toate acestea regăsindu-se în nevoile cvasipublice (semipublice). Utilităţile publice oferte de stat membrilor societăţii îmbracă forma unor acţiuni: . nu doar disponibilităţi băneşti. menţinerea ordinei interne. nici nu-şi asumă această sarcina). în acelaşi timp cu el. * sanitare. prin intermediul bunurilor şi serviciilor publice (denumite câteodată şi sociale). * amenajarea de aeroporturi. sport şi educaţie fizică. de bunuri de folosinţă îndelungată sau nu. a echilibrului ecologic. ca urmare a îmbolnăvirii ori a unui accident. în special. Acordarea unor astfel de necesităţi.. nu este suficient organizat. de către autorităţile publice. Astfel.. prin procesul de vânzare-cumpărare. * prevenirea alunecărilor de terenuri. care pot fi satisfăcute fie cu ajutorul bunurilor private. explicate de existenţa în comun. pentru copii.. în funcţie de preferinţe. modernizarea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor. în condiţii avantajoase. nevoi de grup sau colective. indivizibil şi neconcurenţial. în mod evident.economice: * construirea.a. Oferta autorităţilor publice către populaţie se face sub forma utilităţilor publice. recalificare şi împrospătare a cunoştinţelor. orice consum individual (de alimente.. într -o structură organizată. după necesităţi. studenţii au burse în raport de rezultatele la învăţătură şi de situaţia materială a familiei de provenienţă. vechime în muncă. Oamenii au şi nevoie de educaţie. în funcţie de disponibilităţi. închirieri de locuinţe din fondul locativ de stat. . Satisfacerea lor devine posibilă doar prin activităţile autorităţilor publice. specializare. în general. există şi alţi indivizi ce solicită ajutor sau sprijin similar. de îmbrăcăminte şi încălţăminte. chiar dacă. * de odihnă şi recreere. care se consumă simultan. nu este în măsură să stabilească exact beneficiarii pentru a le cere preţul datorat pentru bunul primit. cu caracter individual. protecţia mediului înconjurător. incapaciăţi de muncă . din naştere. apărării naţionale şi dezvoltării relaţiilor internaţionale: . de asemenea bunuri publice.. minorităţilor naţionale sau anumite grupuri sociale ori regionale.. Însă. * lucrări cu caracter funciar şi cercetări în domeniul agricol. Sectorul privat nu este capabil să satisfacă toate nevoile sociale (din punct de vedere tehnic.O serie de nevoi. De exemplu: * elevii. întărirea flotei. asigurarea controlului traficului aerian. . * de sprijinire a celor incapabili să se întreţină singuri din cauza vârstei.sociale: * de educaţie şi intrucţie. Altfel spus. * organiazarea de prospectări geologice pentru descoperirea de noi zăcăminte. oamenii au şi nevoi cu caracter social... * înfiinţarea de noi trasee feroviare. şi. diferenţiat pe categorii de vârstă. prin achiziţionarea de bunuri private. a securităţii civile. ţin de dimensiunea subzistenţială a individului şi pot fi satisfăcute. fiecare membru al societăţii poate beneficia. * culturale şi de cult. în unităţi spitaliceşti sau ambulatorii. poate fi asigurat pe seama pieţei. neputând suporta costul producerii tuturor bunurilor necesare. se face în mod selectiv.

combaterea inundaţiilor. instituţii publice. se recurge la împrumuturi. securitate şi apărare. politice.. ocrotire şi protecţie. bănci. populaţie.* buna funcţionare a instituţiei prezidenţiale. asigurări suveranităţii şi independenţei naţionale. Din aceste considerente. indemnizaţii şi alte transferuri de resurse financiare publice către persoane fizice. * menţinerea forţelor armate corespunzător cerinţelor păstrării integrităţii teritoriale.  încasări/plăţi din reasigurări cedate/primite la/de la societăţile de reasigurare de peste graniţă. culturale. instituţii publice. dobânzi şi alte venituri încasate de populaţie de la bănci.) nu pot fi satisfăcute decât pe seama cheltuielilor (din partea diverşilor agenţi prestatori). cu diferite state.  prime de asigurare încasate de societăţile de asigurare de la populaţie şi întreprinderi.  rambursarea împrumuturilor externe primite de către întreprinderi. Doar situaţiile în care cheltuielile ar depăşi sumele vărsate în astfel de fonduri.  împrumuturi externe primite de către întreprinderi. economice. altele apar între stat şi beneficiarii fondurilor băneşti. societăţi de asigurare şi împrumuturi acordate statului. Fianţarea veniturilor destinate acestor nevoi se face. sunt cele ce generează relaţii sociale specifice: unele apar între participanţii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare şi stat. Aşadar.  îndemnizaţii de asigurare plătite de către societăţile de asigurare populaţiei şi întreprinderilor.  salarii. instituţii publice şi bănci. bănci.  alocaţii de la fondurile publice pentru finanţarea instituţiilor publice. societăţi de asigurare. salvarea persoanelor afectate de calamităţile naturale şi înlăturarea unor asemenea dezastre.  credite bancare acordate populaţiei. a justiţiei.  impozite. împrumuturi acordate statului. Într-o economie fluxurile materiale şi băneşti se constituie în:  vânzări de mărfuri efectuate de întreprinderi către populaţie. ajutoare. dividende.pe seama valorii adăugate -. dividende şi alte venituri încasate de populaţie de la întreprinderi. taxe.  contribuţii şi alte vărsăminte ale instituţiilor publice la fondurile de resurse financiare publice. ştiinţifice şi de altă natură. cel puţin la acelaşi nivel ca şi costurile ce trebuie acoperite. în exprimare valorică. Aceste relaţi îmbracă o formă bănească. executări de lucrări. în sfera circulaţiei). cultură.  salarii şi dividende încasate de populaţie de la societăţi de asigurare. întreprinderilor. taxe şi contribuţii plătite statului de către întreprinderi. pentru a se asigura satisfacerea nevoilor colective sociale. care impun existenţa unor venituri.  salarii încasate de populaţie de la instituţii publice.  tansferuri nerambursabile de la fondurile publice către întreprinderi. bănci.2. a administraţiei de stat centrale şi locale.  impozite. către şi de la fondurile publice.  pensii.  importuri şi exporturi de mărfuri.  salarii.  tranferuri nerambursabile în/din străinătate.  depuneri efectuate de întreprinderi. în special. societăţi de asigurări în conturi la bănci şi dobânzi plătite la creditele bancare primite. * prevenirea şi stingerea incendiilor.  utilităţi publice furnizate de instituţii publice către populaţie. a jandarmeriei. Manifestările şi conţinutul fenomenelor financiare Toate acţiunile care implică finanţele trebuie analizate pornindu-se de la necesitatea înţelegerii câtorva aspecte. fluxurile de resurse. precum şi transferurile se fac prin intermediul monedei. 2. bănci şi plata dobân zilor aferente. contribuţii. * dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor diplomatice. finanţele se situează în faza de repartiţie a reproducţiei sociale. desemnează conţinutul finanţelor sau relaţiile .. a poliţiei. Nevoile sociale (educaţie. organizaţii şi organisme internaţionale etc. În concluzie. iar produsul final face obiectul schimbului prin vânzare-cumpărare. taxe şi contribuţii plătite statului de către persoanele fizice. (În faza producţiei se crează venitul . apărute în procesul reparţiţiei produsului intern brut. întreprinderi. întrucât exprimările rezultatelor obţinute în societate. la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale. societăţi de asigurare. prestări de servicii. relaţiile economice. a corpurilor legiuitoare. sub forma unor fonduri colectoare de impozite.

* împrumuturii de stat primite de la persoane fizice sau juridice. * închirieri de terenuri şi alte bunuri proprietate de stat.  relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti.. În consecinţă.de repartiţie şi de control . Altfel spus. vărsăminte din veniturile instituţiilor publice. deoarece doar în situaţii excepţionale transferurile de valori sunt făcute în condiţii de rambursabilitate. Astfel. Dirijarea resurselor financiare se face prin cheltuieli cu destinaţii variate: * plata salariilor şi a altor drepturi de personal. cultură.pot fi explicate. * transferuri către diverse persoane fizice . într-un singur sens. dar nu şi despre credit. Este vorba despre finanţele publice.  relaţii care apar în procesul formării şi repartizării fondurilor băneşti la dispoziţia întreprinderilor în vederea desfăşurării şi dezvoltării activităţii economice pe seama veniturilor realizate. apărare naţională. * subvenţii acordate unor instituţii publice şi întreprinderi. Totodată. asigurări.a. Funcţile finanţelor publice Din cele prezentate anterior. avânzării de acţiuni. deoarece contribuabilii deplasează către administraţii fonduri (mai rare sunt transferurile în natură.denumite relaţii de credit.forma clasică a relaţiilor financiare.pensii. a emisiunii de obligaţiuni.cauzate de condiţiile apariţiei şi existenţei lor:  relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi nerambursabile . dobânzi aferente împrumuturilor acordate. a creditelor bancare. . * donaţii. sănătate. * investiţii şi rezerve materiale etc. relaţiile financiare sunt limitate la acele categorii care nu presupun contraprestaţii. I. burse.. iar alocarea lor se face nerambursabil. de asemenea. * procurări de materiale şi plata serviciilor. Transferurile de valoare ce determină relaţii financiare presupun forma bănească. nu dau naştere unor relaţii financiare de repartiţie). sfera finanţelor exprimă doar transferurile de valoare. instituţiilor publice. Constituirea fondurilor publice se face sub forme diferite: * impozite. agenţii economici nu aşteaptă de la stat vreo prestaţie directă pentru banii daţi la constituirea fondurilor în discuţie. . ordine publică. obiectivitatea existenţei finanţelor publice rezultă din însăşi necesitatea satisfacerii anumitor nevoi sociale. penalităţi. ajutoare şi alte transferuri primite etc. În mod evident. contribuţii pentru asigurări sociale. constituirea şi dirijarea fondurilor publice de resurse financiare se realizează continuu şi unitar. în schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu. * venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat sau fără proprietar.  relaţii care exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse băneşti. În sens restrâns. finanţe ale întreprinderii. * rambursări ale împrumuturilor de stat acordate.financiare. nu şi modificările de formă ale valorii. care. şi prin etapele parcurse. chirii din concesiuni.3. prin intermediul funcţiei de repartiţie a finanţelor. îşi găsesc manifestări specifice . ajutoare ş. Particularităţile relaţiilor financiare. populaţiei. persoanelor fizice şi juridice rezidente în străinătate) şi distribuirea fondurilor către: învăţământ. alocaţii. datorie publică. cele două funcţii . oricum. funcţia de repartiţie se observă în două stadii: constituirea fondurilor (prin contribuţiile întreprinderilor. gospodărie comunală şi locuinţe. acţiuni economice şi de altă natură. taxe.cunoscute ca finanţe ale întreprinderii. 2. contribuabilii îşi diminuează puterea de cumpărare. asigurări şi protecţie socială. pentru o perioadă dată şi care aduc dobândă . Mai puţin cuprinzătoare decât cea a relaţiilor băneşti. în sens larg. * redevenţe. * amenzi..

* provenienţa fondurilor de resurse financiare publice este modificată în funcţie de gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale şi de politica promovat de stat în acest sens. întreprinderilor de stat şi instituţiilor publice. furturile. controlul financiar nu se limitează doar la faza repartiţiei. dar şi repararea prejudiciilor făcute. cu luarea în considerare a priorităţilor stabilite de autorităţile abilitate. direcţiile generale ale fianţelor publice judeţene şi ale controlului financiar. achitarea cotizaţiilor şi a contribuţiilor datorate organismelor internaţionale de către stat. deoarece fondurile de resurse financiare publice se constituie la dispoziţia statului pentru: * asigurarea resurselor necasare satisfacerii nevoilor sociale.. economice etc. în complexitatea sa.. * sistemul de conducere a economiei. sociale. social.. * dirijarea resurselor respective. în fiecare stat se constituie fonduri de resurse financiare la dispoziţia statului respectiv. ci se extinde şi asupra producţiei. fraudele. când urmăreşte: * provenienţa resurselor care alimentează fondurile publice şi destinaţia lor. primirea şi acordarea de ajutoare externe de către stat. de regimul amortizării capitalului fix. Relaţia între cele două concepte este ca cea de la parte la întreg.1. politico-ideologice. în sensul că funcţia de control a finanţelor publice se manifestă şi sub forma controlului financiar. de aspecte obiective: * mărimea fondurilor publice este dependentă de dimensiunea produsului intern brut. fiecare dintre ele fiind determinat de condiţii istorice. * destinaţia fondurilor de resurse financiare este sub amprenta preocupărilor existente la un moment dat în societate. ale războaielor .. precum: * forma de proprietate predominantă. ecologic... provenienţele şi destinaţiile lor sunt supuse unor modificări permanente. garda financiară. de raportul dintre consumul individual şi cel social.. de raportul dintre creditele externe primite şi cele acordate. ale accidentelor. repartizarea pe ramuri economice răspunde obiectivelor de politică economico-socială. Ne se poate pune semnul egal între control financiar şi funcţia de control a finanţelor publice.. de proporţia dintre resursele interne şi cele împrumutate. redistribuirea resurselor financiare pe plan internaţional face referire la: primirea şi acordarea de împrumuturi externe. Mai mult. Funcţia de control este impusă de societate. * gradul de redistribuire între sferele de activitate.. Aşadar. . * titlul cu care se mobilizează şi repartizează. Dar. social. cele specializate ale ministerelor. în plan economic. Altfel spus. Realizare în practică a controlului financiar se face prin intermediul organelor Curţii de Conturi.. Controlul statului îşi face simţită prezenţa tocmai pentru a preîntâmpina irosirea. * dimensiunea fondurilor în raport cu produsul intern brut. de rata acumulării şi cea a consumului. procesul de formare a fondurilor de recompense financiare este influenţat. Mecanismul financiar şi sistemul financiar Economia naţională funcţionează prin concursul unor mecanisme. departamentelor. Acesta se realizează absolut obligatoriu în faza repartiţiei. ale Ministerului Finanţelor.. * utilizarea resuselor fianciare cu maximă eficienţă. cuantumurile. schimbului.. Deşi ar e profund caracter subiectiv. demogradic. sectoarele sociale. CAPITOLUL AL III-LEA: MECANISMUL FINANCIAR 3.. consumului. * modul de asigurare a echilibrului între necesarul de resurse financiare şi posibilităţile de procurare . la dimensionarea resurselor fianciare puse la dispoziţia statului şi a colectivităţilor locale. precum şi orientarea acestora către diferite destinaţii. II. în scopul înlăturării efectelor calamităţilor naturale. se face din ce în ce mai simţit impactul procesului de extindere a vieţii economice şi în exteriorul graniţelor ţării. regiunile geografice şi membrii societăţii.Funcţia de repartiţie dobândeşte în ultima vreme o importanţă crescândă prin mutaţiile det erminate în planuri economic. * nivelul la care se constituie. * armonizarea intereselor imediate ale societăţii cu cele de perspectivă.

În sens contrar. Cu atât mai mult cu cât întreprinderile nu sunt doar consumatoare de resurse financiare. vizând o sumă de transferuri. dezvoltare sectorială. pârghii economico-financiare. Creditul public apare dacă autorităţile publice centrale şi locale sunt cele care contractează împrumuturi pe piaţa internă sau externă. Finanţele întreprinderilor sunt vitale pentru existenţa acestora. prin mijloace de constrângere . distribuirea resurselor astfel dobândite. Sistemul financiar poate fi structurat:  ca un sistem de relaţii economice. emisiuni de obligaţiuni ş.. taxe şi alte vărsăminte legale. cadru instituţional şi juridic. al bugetului pensiei suplimentare etc. ajutoare. al bugetului asigurărilor sociale de sănătate.deces.. * regimul politico-ideologic. cu destinaţie economico-socială.. .sau în limitele unor contracte .  bugetul asigurărilor sociale de stat. bugetul asigurărilor de sănătate. reflectate în: . în termene şi cuantumuri legale. Constituirea fondurilor de resurse financiare generează relaţii de distribuire a valorii adăugate brute.  relaţii de asigurare şi reasigurare. protecţie. al bugetului fondurilor de ajutor de şomaj.componentele sistemului financiar privat:  relaţii de credit bancar. religios. făcând absolut necesară apelarea la împrumuturi. sub forma unor alocaţii bugetare. Adică. Prin sistemul asigurărilor sociale de stat se urmăreşte protejarea diverselor categorii de lucrători aflaţi în situaţii particulare .  fonduri la dispoziţia întreprinderilor. vânzări de acţiuni. de către factorii de conducere a economiei naţionale. atingere a unei vechimi în muncă sau împlinire a unei anumite vârste etc. dar şi relaţii de distribuire a disponibiltăţilor băneşti. se finanţează din fonduri speciale extrabugetare.. risc şi accidente. arenzi. în exprimare bănească..  ca un sistem de planuri financiare. încasări din vânzări de bunuri etc. alte necesităţi sociale. amenzi .a..componentele sistemului financiar public:  bugetul de stat şi bugetele locale. pierdere a capacităţii de muncă a asiguratorului. şomaj. dividende. decât cele sprijinite prin bugetul de stat şi bugetele locale sau ale asigurărilor sociale. ci şi furnizoare de impozite. are loc în favoarea anumitor agenţi economici. dar cu titlu excepţional..  fonduri speciale extrabugetare.  ca un sistem de instituţii şi organe. Asigurările de bunuri.. la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat. metode administrative. * participarea la mai multe alianţe politice. ori în viaţa oamenilor.  ca un sistem de fonduri de resurse fianciare. atunci când aceştia din urmă doresc să-şi extindă activităţile economice şi nu dispun de resurse..prin utilizarea unei game largi de prestaţii: pensii. La nivelul bugetului de stat şi bugetelor locale se prelevează o serie de venituri de la persoane fizice şi juridice. Participarea la constituirea fondurilor asigurărilor sociale este obligatorie pentru agenţii econom ici. militare sau cu caracter economic. indemnizaţii.* sistemul de repartizare a rezultatelor muncii. persoane şi răspundere civilă se fac deoarece există o multitudine de factori perturbatori. Relaţiile de credit se stabilesc între bănci sau instituţii financiare şi agenţii economici. precum calamităţi naturale. precum şi sistemul organizat prin intermediul căruia se transpun în realitate aceste procese.chirii. Mecanismul financiar trebuie susţinut prin intermediul unui sistem alcătuit dintr-un subsistem financiar..... Mecanismul economic constituie ansamblul metodelor şi instrumentelor de conducere şi/sau reglare. penalizări. . împreună cu obiectivele ce le guvernează. accidente sau alte evenimente ce pot provoca prejudicii economice.impozite.. Fondurile speciale extrabugetare se constituie tot în scopul finanţării unor nevoi sociale: sănătate. . taxe.

în raport de:  calitatea statului: autoritate publică.  de titlul cu care se constituie: prelevări definitive şi obligatorii (impozite. fondul asigurărilor sociale de stat. taxe.3. Sistemul fondurilor de resurse financiare Nu se poate analiza sistemul fondurilor de resurse financiare în ansamblul său. investiţii.  destinaţia dobândită: fonduri de înlocuire (a mijloacelor fixe) şi dezvoltare (pentru crearea de noi firme sau modernizarea celor existente). asigurator. Adică. burse. prin plăţi din fondul asigurărilor sociale de stat. cu ajutorul fondurilor de creditare. fondurile asigurărilor de bunuri.3. fondurile proprii ale întreprinderilor de stat şi ale instituţiilor bugetare. fondurile speciale extrabugetare. ajutoare etc. subscrieri la înprumuturi de stat) şi transferuri externe rambursabile (credite din străinătate) sau nerambursabile (donaţii.  intermediar: fondurile bugetare ale judeţelor. satisfacerea nevoilor sociale. fondurile unor instituţii naţionale cu caracter autonom. municipiilor. fonduri de consum (pentru stimulări şi acţiuni sociale).  forma de proprietate:  fonduri în proprietate particulară. Sensul contrar formării fondurilor de resurse publice reflectă plăţile efectuate definitiv şi nerambursabil (alocaţii. folosind fonduri pentru apărare naţională. dar nu într-un alt fond. 3. prelevări rambursabile şi facultative (depuneri bancare. fonduri de creditare.  fonduri în proprietate publică: fondul bugetar central de stat. agent economic. relaţiile externe. instituţiilor şi persoanelor fizice.).  microeconomic: fondurile proprii ale întreprinderilor. utilizând fondurile întreprinderilor sale. contribuţii etc. fondurile proprii ale băncilor băncilor şi societăţilor de asigurare cu capital de stat. menţinerea ordinei publice. fonduri de asigurare (pentru acoperirea pierderilor survenite din cauze extraordinare). decât dacă ulterior se studiază componentele asociate după diferite criterii:  nivelul la care se constituie:  macroeconomic: fondul bugetar de stat. fondurile nu pot fi alimentate unul cu sume cuprinse în altul sau altele.denumite şi de risc .) sau definitiv şi rambursabil (credite). resurse de pe piaţa capitalurilor de împrumut. persoane şi răspundere civilă. fonduri de rezervă . fondurile asigurărilor sociale. fondurile de asigurare de bunuri. fonduri bugetare ale unităţilor administrativ-teritoriale. ajutoare). soldurile se raportează în perioada următoare.2. persoane şi răspundere civilă. bancher. Acestea se subclasifică. a siguranţei naţionale. Deşi interdependente. oraşelor şi comunelor.(pentru finanţarea unor acţiuni desfăşurate pe parcursul anului). Pârghiile economico-financiare . pensii.

* control finaciar exercitat de organele specializate. prin previziuni.. Obiective prioritare ale politicii externe fac trimitere la relaţiile unei ţări .. strânse şi interdependente. Obiective prioritare ale politicii interne sunt cele cu caracter economic şi social: creşterea economică şi perspectivele. prin aceleaşi metode. împrumuturilor ori dirijărilor între diverşi beneficiari (alocaţii. pensiile şi alte forme de venituri fixe ale populaţiei. conturi de profit şi pierderi.  repartizarea şi distribuirea fondurilor publice. având obiective proprii. * sancţiuni ale speculei ilicite. Trebuie corelată cu politică economică. a fenomenelor demografice. bilanţuri contabile. prin aceleaşi instrumente. salariile. economice. planuri şi programe financiare. * preţuri sau tarife administrate. În egală măsură. inflaţia.militare. comparativ cu efectele scontate.4. prin mijloace de prelevare-dirijare şi condiţionare. * resurse financiare publice. cu legături active. * evidenţe contabile.. dimensiunile consumului.Sunt pârghii economico-financiare acele categorii valorice folosite în procesul constituirii şi repartizării fondurilor de resurse financiare. nu administrative. educaţia. prin intermediul cărora acesta să poată orienta anumite intrese sau acţiuni. politice. tehnico-ştiinţifice. uneori fiind însoţite şi de metode administrative: * prognoze. cu scopul rezolvării anumitor probleme. pe căi economice. reprezintă componente ale politicii financiare. se bucură de o oarecare independenţă în raport cu celelalte componente ale politicii statului. pentru a avea o utilitate socială cât mai bună. de asemenea. instrumente de acţiune la dispoziţia statului.  influenţarea proceselor economice.. vizând veniturile obişnuite (fiscale şi nefiscale) şi veniturile extraordinare. se mai pot folosi şi ca metode economice de conducere. cu condiţia să îndeplinească funcţii conomice şi să se integreze în mecanismul de funcţionare a economiei.  anticiparea efortului financiar orientat spre anumite obiective sau acţiuni. * asigurări de bunuri. planuri financiare cuprinse în balanţe financiare. şomajul. În principal. printr-un ansamblu de obiective. a acţiunilor sociale. în mărime absolută (în exprimare monetară) şi relativă (ca procent din produsul intern brut). bugete de stat şi locale.. prin care acesta influenţează procesele economice şi relaţiile sociale.  aprecierea cererii şi ofertei de resurse la nivel microeconomic. ocrotirea sănătăţii şi asistenţa socială. cultura. taxelor... în situaţi particulare.cu alte state. subvenţii şi transferuri bugetare. Tocmai de aceea. fapt evidenţiat prin domeniile de manifestare: * cheltuielile publice. veniturilor nefiscale. prin prelevări de forma impozitelor. politica socială. faţă de politica generală a statului. Metodele şi mijloacele de procurare şi distribuire a resurselor financiare. .. De asemenea.. de către stat. însoţite de mijloacele. Se pot aminti câteva dintre aceste obiective:  estimarea cererii şi ofertei de resurse la nivel naţional. Pârghiile economico-sociale sunt. falsurilor. . evaziunii fiscale. prin diverse metode şi tehnici de lucru...  formarea fondurilor publice de resurse. Politica financiară. * regim valutar reglementat. se află într-un raport direct. persoane. prin intermediul pârghiilor economico-sociale se urmăreşte şi sancţionarea materială. * credite bancare. după metodologii stabilite de stat. volumul şi destinaţia investiţiilor... bugete de venituri şi cheltuieli ale întrprinderilor şi instituţiilor. * export şi import supravegheate. credite.. metodele şi resursele necesare atingerii lor. precum şi instrumentele adecvate unui cadru instituţional şi legislativ stabilite. răspundere civilă. programe. Politica financiară Se defineşte programul politic al unei clase conducătoare într-o perioadă.). 3. a constitui un scop în sine. pe care le atinge folosind instrumente şi metode specifice. politica monetară. pe termen lung. fără însă. bugete de venituri şi cheltuieli. politica în domeniul cheltuielilor publice ia în calcul un complex de indicatori:  dimensiunea cheltuielilor publice. culturale. pentru o perioadă. * împrumuturi din fonduri publice.

odată cu repartizarea şi utilizarea resurselor financiare publice pentru realizarea funcţiilor statului. Cheltuielile publice vizează implicarea instituţiilor publice şi se efectuează din fonduri bugetare. cheltuielile colectivităţilor locale. Cheltuielile publice au forma fizică a plăţilor efectuate de către stat şi arată. prin metode de finanţare şi gestionare. destinaţia cheltuielilor publice. astfel încât soluţiile optime trebuie să asigure eficienţa repartizării acestora. Cheltuielile publice totale însumează cheltuielile diferitele categorii ale administraţiei publice.  structura cheltuielor publice. din fonduri bugetare şi extrabugetare. * bugetele locale. cheltuieli extrabugetare . * cheltuielile din fondul asigurărilor sociale de stat. dar şi extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor: cheltuieli bugetare.1. * determinarea numărului şi modalităţilor de prelevare a contribuţiei la fondurile publice. plătite din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale. * cheltuielile colectivităţilor locale. Clasificarea cheltuielilor publice Cheltuielile publice desemnează relaţii economico-sociale. * cheltuielile administraţiei publice centrale. Promovarea unei politici în domeniul finanţelor publice se axează pe: * stabilirea volumului resurselor financiare.  identificarea modalităţilor de stimulare a beneficiarilor. stabilite între stat şi persoane fizice şi juridice. fie un consum definitiv din produsul intern brut. Structura cheltuielilor publice este următoarea: * cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat. în exprimare bănească. * folosirea impozitelor şi taxelor nu doar în calitate de canale de preluare a resurselor financiare. cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice şi administrative intermediare. de influenţare a proceselor economice. mai puţin transferurile de resurse dintre administraţiile publice: cheltuielile administraţiei publice centrale: * cheltuielile administraţiei publice centrale. suportate din resurse publice. fie o avansare de produs intern brut (concretizat în finanţarea statului pentru formarea brută a capitalului). * soluţionarea problemelor ce apar în legătură cu veniturile provenind din sectorul public. finanţate de la bugetul de stat. finanţate din bugetele subdiviziunilor respective. * bugetul asigurărilor sociale de stat. suportate din fonduri speciale. CAPITOLUL AL IV-LEA: CHELTUIELILE PUBLICE 4. cheltuielile autorităţilor supranaţionale. * cheltuielile acoperite din bugetul asigurărilor sociale. * realizarea echilibrului financiar. acoperite din resurse financiare publice provenite de la: * bugetul de stat. în funcţie de priorităţile nevoilor sociale. * cheltuielile administraţiilor internaţionale. * bugetele instituţiilor publice autonome. * precizarea provenienţei resurselor fianciare. cheltuieli suportate din fonduri speciale. * clarificarea aspectelor pentru care se contractează credite.

generale.  unităţi profilactice.  justiţie.cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice. delimitându-se cheltuieli definitive.  institute de cercetare fundamentală. bugetele instituţiilor publice autonome. apărare a ţării. procuratură.  .  clasificarea după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducţiei sociale separă cheltuielile reale sau negative (efectiv făcute cu întreţinerea) de cele economice sau pozitive (pentru investiţii).  baze militare pe teritorii străine. cercetare.  educaţie:  şcoli primare. respectiv pentru servicii publice sau administrative şi de transfer (de redistribuire). bugetele locale. toate acestea cu sau fără contraprestaţie.  clasificarea funcţională foloseşte drept criteriu domeniile.  instituţii de ordine publică şi securitate.  institute post universitare. antiepidemice etc. ordinei publice şi siguranţei naţionale.  sănătate:  spitale şi clinici. instituţii publice.  clasificarea financiară se bazează pe momentul efectuării şi impactul asupra resurselor fiannciare publice. sectoarele de activitate (social. ramurile.  aparat administrativ-economic şi financiar cu caracter executiv.  clasificarea funcţională şi economică folosită de instituţiile specializate ale ONU: Clasificarea funcţională:  servicii publice generale şi ordine publică:  preşedenţie. atât a nivelului cât şi a plăţii propriu-zise. Cheltuielile bugetare definesc o categorie mai restrânsă decât cheltuielile publice şi se fac din bugetul de stat. Principiile care separă cheltuielile bugetare în cadrul celor publice sunt următoarele: * efectuarea cheltuielilor bugetare este precedată de prevederea şi aprobarea.  organe legislative.  insitute de cercetare.  cercetare ştiinţifică şi experienţe cu arme. administraţie publică centrală şi locală). * nerambursabilitatea sumelor alocate şi cheltuite potrivit destinaţiilor aprobate. Clasificarea cheltuielilor publice se face în funcţie de mai multe obiective:  clasificarea administrativă se bazează pe criteriul instituţional: ministere. economic. licee. speciale sau globale. notariat.  universităţi şi colegii..  alte instituţii de drept public.  lichidarea urmărilor războaielor. bugetul asigurărilor sociale de stat. apărare:  armată.  participarea la blocuri militare.  clasificarea economică împarte cheltuielile în curente (de funcţionare) şi de capital (de investiţii). cheltuieli virtuale sau posibile. * exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv şi verificarea ca finanţarea să respecte subordonarea faţă de instituţii şi bugete. numai după ce se îndeplinesc anumite condiţii legale. unităţi administrativ-teritoriale.

dacă se cunosc trei indicatori:  volumul cheltuielilor publice. Rezultatul în sine nu este semnificativ prin cuantumul său. cultură şi religie:  instituţii şi acţiuni culturale.  cheltuieli de cercetare în domeniul economic.  instituţii de cult. Aprecierea nivelului cheltuielilor publice (totale şi pe categorii) se poate face atât la un moment dat. însă cele mai uzitate ţin de clasificarea economică şi clasificarea funcţională. ci mai degrabă.  protecţie socială. recreere.     Clasificarea economică:  cheltuieli publice:  cheltuieli care reprezintă consum definitiv de venit naţional.  transferuri de capital. alte afaceri economice.  spaţii de agrement. alte cheltuieli.  alte servicii comunale. în medie. În ceea ce priveşte structura cheltuielilor publice. * modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut.  asigurări sociale. combustibil şi energie. servicii. Ponderea fiecărei categorii de cheltuieli se mai numeşte şi greutate specifică.  subvenţii de exploatare şi alte transferuri curente. * evoluţia volumului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor. industrie şi construcţii. prin concluziile care se pot concretiza în legătură cu interesul acordat de către societate sectorului supus analizei. În timp. acţiuni economice:  acţiuni în favoarea unităţilor economice de stat şi ale unităţilor private din unele ramuri economice. în expresie nominală şi reală. agricultură.  dobânzi aferente datoriei publice. locuinţe şi servicii comunale:  locuinţe şi întreţinerea lor. bunuri materiale. bunuri şi servicii publice (salarii. . se analizează o serie de indicatori: * creşterea nominală şi cea reală a cheltuielilor publice.  participarea la societăţi internaţionale economice.  formarea brută de capital: investiţii brute. în exprimare procentuală. stocuri materiale.  împrumuturi minus rambursări. criteriile sunt numeroase. cât şi în dinamică.  volumul cheltuielilor publice ce revine. alte achiziţii).  subvenţi pentru export. minerit.  achiziţii de terenuri şi active necorporale. transporturi şi comunicaţii.  participarea la organisme internaţionale economice. * schimbarea structurii cheltuielilor publice. unui locuitor. securitate socială şi bunăstare:  asistenţă socială.  ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut. transferuri la alte niveluri ale bugetului naţional. determinându-se prin raportarea cheltuileilor publice ale categoriei respective la totalul cheltuielilor publice.

sculpturi) sau servicii (concerte. Materializarea fondurilor îmbracă aspecte diferite .. suportate de persoane fizice sau juridice. care alimentează fonduri financiare cu destinaţie specială . * elasticitatea cheltuielilor publice faţă de produsul intern brut. Aceştia se află sub influenţa mai multor factori: demografici. cotizaţii. Cheltuielile publice pentru sănătate Acestea sunt făcute de administraţia publică în domeniul sănătăţii şi servesc atât la ralizarea investiţilor. protecţia muncii.. Finanţarea cheltuielilor publice pentru sănătate se sprijină pe următorele surse:  fondurile de asigurări sociale de sănătate (ca principală sursă). * cotizaţii sau contribuţii. discuri. implicat în acoperirea .. Procesul firesc este unul de creştere a cheltuielilor publice pentru învăţământ. * venituri realizate de instituţii social-culturale. Sursele din care se acoperă aceste cheltuieli sunt: * fonduri bugetare. dar se adaugă şi contribuţiile populaţiei (taxe şcolare.2. * accentuarea factorilor de risc.. în corelaţie cu evoluţia unui complex de factori . istorici. campionate. . ridicarea calificării profesionale. educaţie... ajutoare. alte forme de ajutoare interne şi externe).. * fonduri ale organizaţiilor fără scop lucrativ.3.. politici etc. 4. 4. protecţie socială.. sportive şi de tineret. militari. pe seama contribuţiilor persoanelor fizice şi juridice. instruire.a cheltuielilor curente ale unităţilor sanitare. donaţii..2. alte indemnizaţii. Constituirea acestor fonduri se face frecvent pe seama bugetului de stat. pe seama bugetului de stat. muzee. fie sub forma transferurilor băneşti . destinate plăţii unor taxe. Finanţarea cheltuielilor de învăţământ se susţine. în special. economici. cât şi la întreţinerea curentă şi funcţionarea normală. culte. 4.alocaţii bugetare. din diferite activităţi specifice.bugetul asigurărilor sociale. spectacole. case de cultură. fie în mod gratuit. Cheltuielile publice pentru învăţământ Destinaţia este reală şi obiectivă. sociali. culte şi acţiuni cu activitate sportivă şi de tineret Resursele fianciare cu acestă destinaţie se îndreaptă spre biblioteci. Cheltuielile publice pentru cultură. prin subvenţii menite să completeze veniturile proprii ale instituţilor şi activităţilor cultural-artistice... asistenţă medicală.). * fonduri proprii al întreprinderilor publice sau private. teatre.2. tablouri. cheltuieli de întreţinere extraşcolară a elevilor şi studenţilor).integrală sau parţială . sociali. Tendinţa de creştere a cheltuielilor publice pentru sănătate se explică prin convergenţa mai multor fenomene-cauză: * amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătăţii ca urmare a măriri numărului populaţiei şi transformării structurii sale.. instituţii muzicale. fondurile pentru şomaj. * venituri ale populaţiei.. ţinând seama de faptul că progresul de ansamblu al societăţii nu poate avea loc pe un fundal intelectual şi profesional vidat. utilizate la finanţarea cheltuielilor cu pregătirea profesională a salariaţilor. activităţi organizate pentru petrecerea timpului liber. ale cultelor.* corespondenţa dintre creşterea cheluielilor publice şi ce a produsului intern brut. acţiuni sportive şi de tineret.  bugetul de stat. edituri.. politici. Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale Asemenea cheltuieli se îndreaptă spre cultură. filme. * ridicarea costului prestaţiilor medicale.anumite bunuri materiale (cărţi..2.2. presă.. pensii. sub forma anumitor cortizaţii. integral sau parţial. * ajutoare financiare externe nerambursabile şi creditele rambursabile. din servicii către terţi sau din exploatarea proprietăţilor lor. economici. achiziţionării de bunuri şi servicii. case de filme.demografici..1. 4. ale întreprinderilor (sponsorizări. folosite pentru acţiuni social-culturale. fie cu plată redusă. Suma propriu-zisă alocată anual depinde de importanţa pe care puterea politică o acordă învăţământului..

. handicapaţi. au vizat aceleaşi aspecte: să păstreze lucrătorii în condiţii normale de muncă.3. să asigure sprijin material. precum şi în înlesniri fiscale. Formele concrete ale protecţiei s-au modificat de-a lungul anilor.  resurse externe. copii. acordate în exprimare bănească. Acestea se materializează în pensii şi indemnizaţii. 4.6. cu caracter caritabil.bătrâni. dirijarea. externă sau mixtă. plasament familial. Cheltuielile publice pentru securitate socială Termenul cuprinde toate cheltuielile orientate spre acordarea de ajutoare. filantropic. Cheltuielile pentru asistenţă socială Acţiunile demarate în societate în scopul sprijinirii materiale a numitor categorii defavorizate de populaţie fac obiectul asistenţei sociale.. 4.  cheltuielile unor organizaţii non-guvernamentale. lunar. fondul special pentru sănătate. acelor persoane lipsite de venituri. gestionarea şi utilizarea fondurilor băneşti spre ocrotirea obligatorie a salariaţilor şi . 4. 4. dar. datorită faptului că au o oarecare vechime în muncă . destinate medicamentelor sau serviciilor medicale. indexabilă). Cheltuielile pentru ajutorul de şomaj Ajutorul de şomaj se acordă pentru susţinerea materială a celor rămaşi temporar fără loc de muncă. completat adesea şi cu subvenţii bugetare. extrabugetar. femei.  cheltuielile populaţiei pentru sănătate. în special. iar în cazurile apariţiei unor elemente perturbatoare ale acestei normalităţi. Destinatarii reunesc persoane salariate sau nesalariate . Cheltuielile se acoperă din fondul bugetar. foştilor deţinuţi politici. alocaţii. după o lungă perioadă de şomaj. în timp. invalizi. Contribuabilii sunt salariaţii. se pot aminti prestaţiile cu caracter reparatoriu: drepturi acordate invalizilor. băuturi alcoolice. servicii sociale pentru persoane vârstnice ori defavorizate).celor mai mulţi indivizi rămaşi fără serviciu şi care au plătit cotizaţii în perioada anterioară. Asigurările sociale reprezintă o instituţie indispensabilă oricărei orânduiri civilizate.. Asigurările sociale Odată cu intensificarea procesului de industrializare s-au înmulţit accidentele de muncă şi numărul celor cu boli profesionale. * ajutoare sociale. preocupate de protejarea persoanelor.fond special. pensii. urmaşilor şi răniţilor în timpul evenimentelor din iarna lui 1989. altele decât cele din sfera asigurărilor sociale de sănătate.2. orfani. contribuţii. Cele două surse de finanţare a asistenţei sociale sunt: bugetul de stat şi fondul de risc şi accident . donaţii. şomeri.4. iar implicarea financiară determină o repartizare a unei părţi din produsul naţional brut spre formarea.şi ajutor de şomaj . De aceea.5. sau ca indemnizaţii de naştere. se adaugă subvenţii bugetare. fixă. din fonduri speciale. * ajutoare pentru familii (pentru văduve.pentru cei ce nu îndeplinesc condiţile legale impuse de acordarea alocaţiei de şomaj. uneori sub forma creditelor sau programelor. indemnizaţii.2. dintr -un fond constituit din contribuţii obligatorii ale salariaţilor şi ale angajatorilor. gratuităţi sau dări în natură.). constituit. orfanilor şi văduvelor de război. liber-profesioniştii. iar sumele efectiv plătite dpind de potenţialul demografic şi orientarea politicii sociale. resursele ONG-urilor. De asemenea. din taxe percepute de la agenţi economici care încasează venituri din activităţi dăunătoare sănătăţii (tutun şi produse din tutun.2. ca alocaţie (asigurare) de şomaj . patronii şi câteodată. implicit a sistemului asugurărilor sociale. în esenţă. Contribuţiile se calculează prin aplicarea unor procente la fondul de salarii şi se dirijează gradual. eroilor martiri. tineri -. Se includ: * alocaţiile de stat pentru copii (cu caracter universal şi în sumă lunară. Protecţia persoanelor disponibilizate se face prin intermediul fondului pentru ajutorul de şomaj şi cu ajutorul unor ONG-uri. care derulează programe cu finanţare internă. s-a accentuat necesitatea ocrotirii categoriilor de oameni antrenaţi în activităţi lucrative.

* întărirea contribuţiei la dezvoltarea şi progresul societăţii. prin aplicarea unui procent asupra fondului total de salarii. * încurajarea lucrătorilor să-şi ridice continuu nivelul de pregătire şi calificare profesională. avocaţilor. susţinându-se disciplina în muncă. implicit de productivitate a muncii. * asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie. * obligativitatea. a agricultorilor. * incesibilitatea drepturilor de asigurări sociale. * prevenirea îmbolnăvirilor şi refacerea stării de sănătate a indivizilor. trimiteri la odihnă. Acestea contribuie la îmbogăţirea conţinutului sistemului asigurărilor sociale.pensionarilor. ajutoare. . permiţându-se generalizarea legislaţiie în domeniu. a familiilor acestora.  indemnizaţiile de conducere. pensii. Sursele de constituire a fondurilor de asigurări sociale sunt:  contribuţiile pentru asigurări sociale. care cuprinde:  salariile tarifare ale personalului (permanent.  sporurile de salarii. protecţie şi de ajutare se concretizează în indemnizaţii. * autonomia şi descentralizarea asigurărilor sociale. * ocrotirea în toate cazurile şi pe toată durata pierderii capacităţii de muncă. * asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi ale meşteşugarilor cu ateliere proprii. cu respectarea principiilor fundamentale: * unicitatea. * ocrotirea în concordanţă cu cerinţele eticii şi echităţii sociale. * contributivitatea. De aceea. mixte sau private. adică sume plătite lunar.  drepturile băneşti pentru concediile legale şi suplimentare. precum şi la întărirea rolului său în: * stimularea reproducţiei sociale.  onorariile plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate. a personalului casnic. fiind alcătuit dintr-o complexitate de forme individualizate şi interdependente de protejare a lucrătorilor din unităţile de stat. * asigurările sociale din asociaţiile agricole.  salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din producţie pentru a urma o şcoală profesională şi cele care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioada de practică în producţie. * imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţiile de asigurări sociale. a celui de îngrijire a blocurilor de locatari. Mărimea fondurilor asigurărilor sociale depinde de veniturile realizate de către personalul angajat. întrucât sumele se calculează prin aplicarea unor procente la fondurile brute de salarizare. * asigurările sociale ale slujitorilor cultelor. Sistemul de ocrotire. la tratament balnear şi alte gratuităţi. a pensionarilor.. precum şi a membrilor lor de familie. * asigurările sociale ale avocaţilor. * educarea cetăţenilor în spiritul eticii şi echităţii. temporar sau zilier). a slujitorilor cultelor. * ocrotirea persoanelor accidentate şi constrângerea leneşilor... în mod obligatoriu.  sumele prevăzute a se acorda din fondul de participare a personalului la profituri. Sistemul asigurărilor sociale este supus politicii sociale a unei perioade.. * realizarea unei cât mai bune igiene şi securităţi a muncii.  drepturile băneşti ale celor ce îndeplinesc obligaţii de stat sau obşteţti. * garantarea de către stat a drepturilor de asigurare socială.. a membrilor cooperatori. * egalitatea. chiulangiilor. componentele sistemului asigurărilor sociale corespund fiecăreia dintre diviziunile enumerate anterior: * asigurările sociale de stat. În ţara noastră s-a instituit un sistem public naţional de asigurări sociale.

în virtutea principiului mutualităţii. ca de exemplu:  sumele rezultate din lichidarea debitelor din perioadele precedente..  pensie pentru pierderea capacităţii de muncă în afara procesului de muncă.  stimulării realizării unei vechimi cât mai mari în muncă.  contribuţia pentru asigurările sociale datorate de unităţile particulare bazate pe libera iniţiativă. se calculează prin aplicarea procentului asupra salariului lunar al fiecărui angajat. premii prevăzute a fi acordate în timpul anului. a ajutorului de integrare progesională şi a alocaţiei de sprijin. perioade anuale.  pensie suplimentară.  indemnizaţia în caz de maternitate. esenţial). acordată alături de pensia de bază.. se stabilesc diferenţiat.  ajutorul de şomaj. principalele forme de protecţie fiind:  pensiile (ca element fundamental. costul mediu al trimiterii.  formării fondurilor băneşti necesare pe seama contribuţiilor plătite. şi cu respectarea principiilor:  ameliorării raportului dintre pensie şi salariul tarifar.  corelării pensiei de invaliditate cu cea pentru munca depusă şi limita de vârstă. pe staţiuni.  returnarea unor sume plătite greşit.  alte venituri.  indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă.  echităţii sociale. contribuţiile diferenţiate ale salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear şi odihnă.  Prin sistemul de asigurări sociale se urmăreşte protejarea cetăţenilor. care angajează salariaţi români.  majorările şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor la asigurările sociale.  restituirea subvenţiilor acordate staţiunilor alneare nefolosite în anii trecuţi. categoria de confort. în primul rând.  indexării şi majorării pensiilor. cuantumul pensiei.  necedării dreptului la pensie. . acordate sub formă de:  pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă.  imprescirptibilităţii dreptului la pensie.  determinării cuantumuluii pensiei.  indemnizaţia pentru creştrea copilului până la vârsta de doi ani.  pensie pentru pierderea capacităţii de muncă din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. refacerea şi întărirea sănătăţii.   trimiterile la tratament şi odihnă.  instituirii pensiei suplimentare în cazurile contribuţiilor personale. contribuţia pentru pensia suplimentară. indemnizaţiile şi ajutoare:  indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor.. mărimea salariilor lunare. pensii neachitate şi prescrise etc. în funcţie de condiţiile locului de muncă.  unicităţii pensiei. reprezintă un procent redus din valoarea brută a veniturilor angajaţilor români sau străini cu sediul în România.   contribuţiile pentru constituirea fondului de şomaj. profilul şi durata sejurului.  pensie de urmaş.

datorată unei boli sau a unui accident.  indemnizaţia de naştere şi cea pentru îngrijirea copilului etc. tratament ambulatoriu.  ajutorul în caz de deces.5.  investiţii. ajutorul de integrare profesională. 4. gospodărie comunală şi locuinţe sociale . sunt următoarele: * includerea tuturor cetăţenilor în sistemul medico-sanitar..  alocaţia de sprijin.  indirecte:  avantaje fiscale.  cheltuielile cu crotirea sănătăţii:  concediul medical şi indemnizaţia în caz de incapacitate temporară de muncă.4..asistenţă medicală primară. Principiile aplicate acestui sistem. servicii medicale şi de altă natură. în funcţie de priorităţile momentului şi disponibilităţile băneşti. drumuri.  ajutoare financiare pentru incurajarea circulaţiei informaţiilor. a companiilor naţionale.  concediul medical şi indemnizaţia în caz de maternitate. prestate la anumite standarde ale calităţii şi eficienţei.  alte venituri. Asigurările sociale pentru sănătate Asigurările sociale pentru sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei.sub forma unor transferuri mai semnificative ori mai reduse. în general .  împrumuturi garantate de stat.  împrumuturi cu dobândă subvenţionată. Asiguraţii au dreptul la medicamente. 4.  subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale.  avansuri rambursabile. cu respectarea subsidiarităţii şi solidarităţii sociale în colectarea şi distribuirea fondurilor. prin intermediul unor relaţii economico-sociale obligatorii. în ţara noastră. * finanţarea autonomă şi în spiritul menţinerii echilibrului financiar. * prestarea unui pachet complex de servicii în favoarea asiguraţilor. taxe) şi alocări de fonduri pentru finanţări şi subvenţii. . transporturi. Ajutoarele financiare pot fi:  directe:  subvenţii. Sursele de constituire a fondurilor pentru asigurări sociale pentru sănătate sunt:  contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice. a societăţilor comerciale cu capital de stat. tratament spitalicesc pe durata internării. privat sau mixt. În categoria cheltuielilor publice pentru obiective şi acţiuni economice se delimitează:  cheltuieli publice pentru industrie. se explică prin fluxurile financiare cu dublu sens: prelevări spre buget (impozite directe şi indirecte. Cheltuielile publice pentru obiective şi acţiuni economice Implicarea statului în activitatea regiilor autonome. internare şi externare. care funcţionează descentralizat. * menţinerea conducerii autonome a asigurărilor sociale de sănătate. cu măsuri de îngrijire sau de recuperare. * asigurarea solidarităţii sociale.

credit. Cheltuielile destinate acestei a doua categorii au două orientări: spre autorităţile publice şi spre menţinerea ordinei publice. ordinea publică şi securitatea civică sunt: organele puterii şi securităţii publice (instituţia prezidenţială. 4. ajutoare fianciare externe. ordine publică. credite externe. Din acest punct de vedere şi în concurenţă cu conţinutul lor economic resursele fiannciare publice se clasifică în mai multe categorii: * prelevări cu caracter obligatoriu (impozite.fonduri specifice.  CAPITOLUL AL V-LEA: RESURSELE FINANCIARE PUBLICE 5. care afectează dimensiunile cheltuielilor publice. jandarmeria. Ca particularizare. serviciile speciale de pază şi protecţie. indiferent de domeniul la care face referire. ministere. aflate sub influenţa mărimii produsului intern brut şi a posibilităţilor de sporite pe seama creditelor externe. cupoane valorice. cea parlamentară.. în sume diferite şi. fianţări ale activităţii de cercetare-dezvoltare în domeniu.efectuate din fonduri bugetare. mai mult. întrucât se consumă definitiv o parte din produsul intern brut. subvenţii. ajutoare fiscale. transmite mesajul unei insuficienţe în raport de nevoi. ajutoarelor.guvern.) şi organele de ordine publică (poliţia. tendinţa manifestată în ultima vreme este de reducere a lor. Deoarece asemenea cheltuieli sunt considerate neproductive. Dinamica şi nivelul resurselor financiare publice se află sub amprenta câtorva influenţe: * factori economici. ale industriei. * factori sociali. prime de export. cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare .6. * factori financiari. sănătate. care îşi fac simţită prezenţa prin intermediul preţului.. ale universităţilor şi din surse externe. la care se mai adaugă veniturile proprii realizate din anumite activităţi specifice. * factori monetari .1. care pot orienta interesul naţional spre anumite ramuri productive. protecţie socială. primării ş. respectiv al agenţilor economici. cheltuieli publice pentru agricultură . taxe. a siuranţei naţionale. impozite. subvenţii. serviciile de informaţii. în momente distincte. Principala sursă de fianţare a acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat. donaţiilor. care pot afecta numărul contribuabililor. . precum şi în plan fiscal. * fonduri speciale sau credite acordate de Banca Mondială pentru protecţia mediului şi a apelor. donaţii.provenite din: * fodurile agenţilor economici: penalizări. resursele financiare desemnează ansamblul mijoacelor băneşti de care dispune o societate într-un interval determinat de timp. Cheltuielile pentru servicii publice generale. consiliile sau autorităţile locale.. se stabilesc diferite priorităţi.a. prefecturi..  cheltuieli publice pentru protecţia mediului .dobândă. prime pentru achiziţii de cereale. contribuţii). taxe.. siguranţă naţională şi apărare Investituţiile publice care trebuie să asigure buna funcţionare a administraţiei publice. Conţinutul economic Conceptul de resurse. avantaje fiscale.. redevenţe pentru poluarea mediului sau investiţii. Desigur că nici resursele financiare nu sunt îndestulătoare pentru realizarea tuturor obiect ivelor economicosociale de care o societate are realmente nevoie. care condiţionează veniturile impozabile în funcţie de mărimea produsului intern brut. instituţiile judecătoreşti. * resurse de trezorerie.). organele excutive .. * factori politici şi militari. * factori demografici. care anunţă ordinea priorităţilor în alocarea fondurilor pentru educaţie.. De aceea. securitatea naţională. credite externe şi asistenţă financiară.. iar resursele financiare limitate se alocă într-o anumită ordine. masă monetară -. * fondurile bugetare: investiţii.

impozitele repezintă principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. care îşi pot plăti impozitele în maniera şi la termenele cele mai favorabile lor. înseamnă că legea este aplicabilă tuturor. Principiile impunerii sunt:  Principiul certitudinii impunerii se traduce prin mărimi certe ale impozitelor. după modalităţi neinterpretabile şi în locuri cunoscute plătitorilor. unitate de greutate. dar este interzisă în cazul impozitelor indirecte. Depăşirea scadenţei se penalizează potrivit prevederilor legale. ce trebuie plătite la termene prestabilite. regresiv ori.. proporţional) aferent unităţii de impunere. trebuie minimizate.  Impunere generală înseamnă că toate persoanele care realizează un venit peste minimul neimpozabil trebuie să plătească impozitul datorat. În plan social.2. între grupuri sociale şi indivizi. anumite domenii economice sau sociale. Un sistem de impozitare eficient este acela care sprijină.persoana care suportă efectiv impozitul. unitate de suprafaţă. iar de partea contribuabililor..  unitatea . * emisiune monetară fără acoperiere în bunuri şi servicii..  Principiul comodităţii perceperii impozitelor vine în sprijinul contribuabililor. Clasificarea impozitelor se face după mai multe creiterii: după frecvenţă: * impozite permanente (ordinare). obligată prin lege la efectuarea plăţii. prin diferite facilităţii. impozitele sunt importante deoarece statul poate redistribui o parte considerabilă a produsului intern brut. în scopul identificării obiectului impozabil şi a mărimii impozitului. Elementele care definesc impozitul sunt:  subiectul . cheltuielile cu procedurile de plată.venitul sau averea supusă impunerii. În plan financiar.  Principiul randamentului impozitelor asigură încasarea impozitelor cu eforuri băneşti reduse din partea statului. 5. . prin care se înţeleg măsurile luate de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil.  Sarcina fiscală defineşte mărimea impozitului de plătit.  termenul de plată .  cota . prin sancţiuni de felul popririlor sau sechestrelor. cu luarea în considerare şi a situaţiei personale a plătitorului (stare civilă. pe căi licite ori ilicite.  obiectul . o parte din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice se pune la dispoziţia statului. deoarece fiecare plătitor de impozit trebuie să contribuie cu o cotă parte a venitului său.modul de aşezare a impozitului. între persoane fizice şi juridice.  asieta . fără excepţii.  Principiul echităţii fiscale se referă la limitarea categoriilor privilegiate. * impozite incidentale (extraordinare).)..data până la care poate fi achitat impozitul. Ea trebuie stabilită în raport de veniturile mărimea venitului sau a averii. cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului. Impozitele În mod obligatoriu. unitate de volum. trebuie să fie flexibil.* resurse provenite din împrumuturi publice. sub forma impozitelor.venitul sau averea din care se plăteşte impozitul.măsura de impunere: unitate monetară. Stabilirea unui minim neimpozabil este permisă doar pentru anumite categorii de impozite directe. unitate liniară. Corectitudinea urmărită. copii aflaţi în întreţinere.  Principiul imposibilităţii sustragerii (parţiale sau totale) de la plata impozitului. în plan economico -social.  sursa . este întărită de respectarea cumulativă a câtorva condiţii:  Minimul neimpozabil reprezintă nivelul superior al venitului exceptat de impozitare. mai frecvent.suma fixă sau procentul (progresiv. De asemenea.  destinatarul .. în sensul adaptării permanente la cerinţele momentului necesităţi şi disponibilităţi. cel mai cunoscut find impozitul pe venit.persoana fizică şi juridică.

cu bună ştiinţă şi rea credinţă. cele mai frecvente forme de evaziune fiscală fac referire la: * vânzări nedeclarate.. . * impozite indirecte:  taxe de consumaţie. ca evaziune ilicită sau frauduloasă. este important de amintit ce anume intră sub incidenţa evaziunii fiscale. care să nu fie cuprinse în documentele contabile. comerciale şi profesii liberale. Fără a detalia cuantumurile şi procedurile de colectare ale acestora. în întregime sau parţial.  impozitul pe activităţi industriale. bugetul asigurărilor sociale de stat. * accentuarea controlului financiar prin reorganiazrea organelor competente.  impozite pe circulaţia averii..  taxe de timbru şi de înregistrare. Evaziunea fiscală se poate realiza sub protecţia actelor normative. atunci când este permisă o sustragere parţială de la plata impozitului. după trăsături de fond şi formă: * impozite directe:  impozite reale:  impozitul funciar.  distrugerea intenţionată a unor documente sau probe care atestă alte adevăruri decât cele scriptice. În consecinţă. de la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat. * întărirea prevederilor punitive.  modificarea nejustificată a preţurilor sau practicarea unora la niveluri superioare celor anunţate. fără a fi considerată contravenţie ori infracţiune.  impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc. adică a sustragerii. prin orice mijloace. dacă se obţin avantaje comparative.  întocmirea de documente de plată fictive. * înţelegeri între furnizori şi clienţi în legătură cu transferuri de mărfuri şi bani. ori menţionate la alte valori decât cele reale.  impozite personale:  impozite pe venit:  impozite pe veniturile persoanelor fizice. * impozite de ordine.  venituri care provin de la monopolurile fiscale. bazându-se pe rea credinţă:  realizarea de înregistrări contabile false.  impozitul pe clădiri.  impozite pe veniturile societăţilor de capital. * omiteri de înregistrări.după scop: * impozite fianciare. într-o manieră mult mai sistematizată şi integrată în cadrul legislativ. şi prin încălcarea legii. * impozite pe avere.  taxe vamale.  impozite pe sporul de avere. * impozite pe cheltuieli. * formularea prevederilor legale într-un mod neinterpretabil. măsurile de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale vizează: * unificare legislaţiei fiscale..  impozite pe avere:  impozite pe averea propriu-zisă. În ţara noastră. fără menţionări în contabilitate.. care să permită evaziuni fiscale. ca evaziune legală. fondurile speciale extrabugetare. după obiect: * impozite pe venit.  întocmirea de declaraţii false. * aplicări greşite ale legilor.

mediu şi lung. datoria externă medie pe locuitor. mediu şi lung. privită ca sume de bani şi alte valori datorate străinătăţii la un moment dat. datoria externă totală. Împrumutul de stat Dezechilibrul bugetar se poate îndepărta şi prin împrumuturi. garantate de o autoritate publică. * accepţiunea de datorie externă netă. 5. din care se exclud creditele pe termen scurt. prin care să se urmărească . * împrumuturile de stat contractate la alte instituţii de credit din ţară şi de la agenţii guvernamentale. Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat sunt: * denumirea împrumuturilor.* mediatizarea.. * valoarea reală. plăţile contribuabililor şi situaţile lor concrete. * valoarea nominală..m. denumite credite publice. * dobânda. * împrumuturile de stat acordate de Banca Naţională . obligaţiunea). 5.corespondenţele dintre declaraţiile. în sensul că la termen se restituie persoanelor creditoare. poate fi unul precis sau nu. precum şi sumele datorate de persoane private. de la persoane fizice sau juridece.). de unităţile adminsitrativteritoriale şi de alte instituţii publice. instituţii financiare multilaterale. ca diferenţă între activele publice şi private ale rezidenţilor unei ţări în străinătate şi activele deţinute de rezidenţi străini în ţară. unde se stipulează condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului. Datoria publică însumează toate sumele împrumutate de autorităţile publice centrale. datorate pentru o perioadă mai mare de un an. * accepţiunea de datorie externă brută în sens restrâns. datoria externă. hârtia de valoare. investiţile străine directe. sub forma unei contraprestaţii. Datoria externă Comparativ cu datoria publică externă.  împrumuturile primite de la guvernele altor state.m. cuprinzând sume în valută. agenţii guvernamentale. * termenul de rambursare. iar pentru datoria publică externă:  titlurile de stat în valută.  împrumuturile sindicalizate pe termen scurt. de către rezidenţii unei ţări. medie (între unul şi cinci ani) ori lungă (peste cinci ani). Împrumutul de stat se face pe baza unui contract. diferită de valoarea nominală. la o perioadă scurtă (până la un an).m.. Instrumentele propriu-zise prin care statul poate recurge la formarea datoriei publice interne sunt: * titluri de stat în moneda naţională. înscrisă pe titlul unui împrumut de stat (efectul public. rămase nerambursate la un moment dat. * accepţiunea Băncii Mondiale şi instituţiilor din sistemul său...rapid şi corect . însoţit de dobânda aferentă. Împrumutul public este rambursabil. * implementarea unui sitem informatic. sub pari < 100 u. împrumuturile externe pe termen lung. formată din obligaţiile băneşti faţă de străinătate. datoria externă este mult mai cuprinzătoare şi nu poate fi explicată doar printr-o definiţie. ajutoarele nerambursabile. exprimând mărimea creanţei pe care creditorul trebuie să o încaseze.. adică preţul plătit creditorilor pentru suma împrumutată. datoria externă raportată la produsul intern . într-o măsură sporită. a actelor normative în domeniu. pe piaţa internă şi în străinătate. Conceptul de datorie externe face trimitere la: * accepţiune de datorie externă brută în sens larg. * cursul sau preţul de vânzare-cumpărare a 100 unităţi monetare valoare nominală (al pari = 100 u.3.  împrumuturile directe primite de la investitori privaţi pe termen scurt. Aprecierea mărimii datoriei externe se poate exprima printr-o serie de indicatori (gradul de îndatorare. arată suma cu care se vinde înscrisul. împrumuturile acordate în condiţii privilegiate de către societăţile mamă sucursalelor şi filialelor lor. bunuri şi servicii. * împrumuturile de stat contractate la bănci comerciale din ţară.4. prin care se anunţă şi destinaţia lor. şi supra pari > 100 u. forma şi mărimea venitului asigurat.

i-a permis anumite derogări. având un caracter obligatoriu. ca sume şi surse de provenienţă. instituţii publice. contribuţii (percepute de la populaţie. reunind ansamblul conturilor naţionale. Astfel. fapt ce-i permite să acţioneze în sensul încurajării ori frânării diferitelor procese din economie şi societate. O prezentare completă reuneşte două abordări. la nivel macroeconomic. clasic. care odată colectate trebuie folosite pentru acoperirea tuturor cheltuielilor.1. explică de ce veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate. În prezent. într-o alcătuire logică şi exactă. legea bugetului de stat apare ca un document oficial. * principiul specializării.a. bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii cu caracter autonom. cu influenţele economice. Anul bugetar. Deja nu mai reprezintă o noutate dublul sens al relaţiilor bugetare . obliga înscrierea tuturor sumelor de venituri şi cheltuieli în cadrul aceluiaşi document. politice. bugetul de stat se întocmeşte cu respectarea unor principii: * principiul anualităţii a fost primul impus de practică. Universaliatea înseamnă că nu sunt permise omisiuni ori adaosuri la sumele înregistrate în buget. pentru că între anticipare şi realitate. . bugetul de stat are un rol redistributiv. nu trebuie să coincidă neapărat cu anul calendaristic (la noi în ţară se suprapune exerciţiul finaciar peste anul calendaristic). Bugetul de stat are rol alocativ. aproape întotdeauna apar diferenţe. Întrucât bugetul reflectă relaţii de mobilizare a resurselor şi de dirijare spre anumiţi beneficiari. de asemenea. alte categorii de agenţi economici) se repartizează în favoarea statului o parte din produsul intern brut. Alături de bugetul asigurărilor sociale. Semnificaţia bugetului de stat în viaţa societăţii reiese din felul în care se exercită funcţiile finanţelor publice alocare. cu veniturile şi cheltuielile autorizate pentru un an. explicându-se rolul de reglare. Dar. Bugetul de stat Bugetul de stat există în mod obiectiv şi se poate justifica foarte repede. Bugetul de stat echivalează cu un instrument cu putere de lege. Din acest punct de vedere. ori se achită prin contractări de noi datorii.LEA: SISTEMUL BUGETAR 6. Fiind un tablou comparativ al veniturilor cu cheltuielile şi având construirea unui act administrativ. ordinea publică şi siguranţa naţională. bugetele locale. Caracterul de buget consolidat rezultă din tehnica de întocmire. fiind elaborat înainte de finalizarea exerciţiului finaciar. CAPITOLUL AL VI . prin care se elimină transferurile dintre diferitele categorii de bugete. taxe. care să-i faciliteze debugetizarea. redistribuire. prin impozite. predictiv. în interpretarea clasică. apărarea. bugetele fondurilor speciale. * principiul neafectării fondurilor bugetare arată depersonalizarea veniturilor. dar mai ales. Debugetizarea este procsul de trecere de la finanţarea exclusiv publică la cea privată şi de uşurare a sarcinilor statului prin deplasarea unor cheltuieli publice de la bugetul general spre bugetele anexe şi conturi speciale de trezorerie. Este interzisă specificarea finanţării unei cheltuieli cu ajutorul unui anumit venit bugetar. Acesta se produce doar dacă datoria nu poate fi plătită la scadenţă. sociale. promovate în societate de conducătorii momentului. considerat unul clasic. pentru care se proiecteză veniturile şi cheltuielile în buget. iar cheltuielile pe categori. Concepţia juridică prezintă bugetul de stat ca pe un act. Bugetul naţional apare ca un plan anual financiar.) şi nu reflectă întotdeauna un fenomen negativ. de dezvoltare publică şi protejare a mediului. ce este bugetul de stat nu se defineşte la fel de simplu. * principiul universalităţii este. * principiul unităţi. adaptarea la modernitatea fenomenelor. Concepţia economică exprimă bugetul de stat ca o sumă de relaţii economice. social -culturale şi de altă natură ş. bugetul de stat formează bugetul general consolidat. Destinaţiile veniturilor statului vizează serviciile publice. potrivit obiectivelor politicii economice.brut. companii naţionale. în ciuda faptului că se bazează pe o predicţie. reglare. determinate de procesul repartiţiei produsului intern brut. regii autonome. printr-o frază clară şi simplă: deoarece în el se prevăd şi aprobă veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. de către parlament. sociale şi financiare ale fiecărei perioade. ele trebuie să reflecte realitatea. tot clasic. deoarece în obligaţia sa sunt trecute cheltuielile sectorului public şi nu numai.de colectare şi mobilizare a resurselor financiare la dispoziţia statului şi de distribuire a acestora către diverşi beneficiari. societăţi comerciale. acţiunile economice. datoria externă raportată la exporturi etc. în formă bănească.

ori transferuri pentru finanţarea unor obiective de interes naţional. * transporturile. definindu -se drept un plan financiar anual în care se reflectă constituirea. Instituţia desemnează un serviciu public. * alte venituri Cheltuielile sunt orientate spre: * pensii.cu referire la administraţia publică -. * ajutoare sociale. cu sarcini în gestionarea fondului public. Bugetul asigurărilor sociale de stat Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a bugetulul public naţional. rambursarea creditelor. * datoria publică. * dezvoltarea publică şi locuinţele. * contribuţia diferenţiată a pensionarilor obţinerea biletelor pentru tratament. s-a renunţat la acest principiu. 6.. creşterea şi îngrijirea copilului.. deoarece se separă patrimoniul public al statului de cel aflat în subordonarea primăriilor.3..4. plata dobânzilor şi comisioanelor adecvate. Bugetele locale Necesitatea elaborării unor bugete locale decurge din exercitarea autonomiei administrative. contribuţiile din impozite. devenind posibilă crearea şi utilizarea unor instrumente la dispoziţia acestora care să le permită acţiuni eficiente şi responsabile. * bilete la tratament şi odihnă. taxe şi vărsăminte de importanţă locală reprezintă cea mai cuprinzătoare parte a veniturilor. prin defalcări şi atribuiri (din diferite venituri). întrucât economiile trăiesc momente de deficit sau excedent bugetar.* principiul echilibrului. În timp şi în numeroase ţări. care impune şi o independenţă financiară. alocaţiei de sprijin şi ajutorului de integrare profesională. * plăţi ale ajutoarelor de şomaj. refacerea şi întărirea capacităţii de muncă. precum şi familiilor lor. agricultura ş. Astfel. dar şi în sens de casierie... Destinaţia cheltuielilor vizează: * serviciile publice generale. 6. în forma clasică anunţă acoperirea cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecărui exerciţiu bugetar. s -a obţinut dreptul participării la împrumuturi. * indemnizaţii în caz de maternitate. * fondurile de rezervă şi fondurile speciale. * contribuţiile pentru ajutorul de şomaj. iar casieria are îndatoriri privind menţinerea echilibrului dintre încasări şi plăţi. care potrivit legislaţiei trebuie vărsate la bugetul de stat. 6. iar dacă la sfârşitul exerciţiului financiar rămân resurse neutilizate se raportează în bugetul anului următor. Trezoreria finanţelor publice Trezoreria trebuie interpretată şi ca instituţie . * acţiunile social-culturale.a. În timp. Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmeşte într -o deplină autonomie faţă de bugetul de stat şi este aprobat de către Parlament în acelaşi timp cu acesta. Structura veniturilor bugetelor locale este complexă. * indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă * indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor.2. . Prin această descentralizare se facilitează activitatea la nivel regional. * contribuţia parţială a salariaţilor la obţinerea biletelor pentru odinhnă sau tratament. Separarea de bugetul de stat face posibilă utilizarea fondurilor proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat exact pentru ocrotirea cetăţenilor. Sursele de alcătuire a veniturilor bugetului sigurărilor de stat îşi au originea în: * contribuţia pentru asigurările sociale de stat. repartizarea şi folosirea fondurilor băneşti destinate protejării salariaţilor şi pensionarilor. permiţând alăturarea surselor proprii de cele atrase. în limitele competenţelor. nu se redistribuie către alte bugete. alocaţii de sprijin şi de integrare profesională. garantarea împrumuturilor externe. Urmează sumele primite.

De asemenea. are sarcina emisiunii titlurilor publice şi gestionarea datoriei publice. Trezoreria îndeplineşte o serie de funcţii: * casier al sectorului public. precum şi asigurarea disponibilităţilor băneşti. Trezoreria.de casă şi de bancă. Echilibrul financiar Echilibrul financiar este o componentă a echilibrului de ansamblu al societăţii şi alături de echilibrele monetar şi valutar formează echilibrul valoric.. Trezoreria.Trezoreria îndeplineşte două funcţii principale . sursele acoperitoare. în principal. pe resursele financiare mobilizate la nivel naţional. * realizator al decontărilor în contul instituţiilor publice şi al plasamentelor. bancare. nivelul optim la care se construieşte echilibrul determinându -se în raport de mărimea absolută şi relativă a resurselor financiare potenţial disponibile. care stipulează obiectivele şi acţiunile considerate prioritare în perioada respectivă. * realizator al execuţiei de casă a bugetelor componente ale sistemului bugetar. dar şi fondurile necesare. are ca obiect de activitate execuţia de casă a încasărilor şi plăţilor statului şi instituţiilor publice. garanţiile. intermediar financiar (împrumutându-se în scopul acoperirii deficitelor sau acordând credite pentru înlesnirea fluxurile de fonduri). instrumente economice prin care se stabilesc anumite corelaţii între fenomenele economico-sociale. fără considerarea resurselor de provenienţă externă.5. în cadru intern. de contabilitate publică sau de tutelă). . subvenţionările. deşi în programele de dezvoltare se ţine seama numai de cei predictibili. cu consecinţe în lanţ. este administrator al banilor publici (urmărind echilibrarea intrărilor cu ieşirile de fonduri). * executant al controlului financiar preventiv. în calitate de bancher. mandatar al puterii publice (reprezentând instituţii financiare care depind de ea şi asupra cărora îşi exercită influenţa).. Instrumentele cu care acţionează trezoreria cuprind: autorizările. în calitate de casier al statului. Politicile financiare de realizare a echilibrului financiar sunt subordonate politicii generale a autorităţilor de stat şi apelează la concepte. * Echilibrul financiar rezultă în urma analizării numeroaselor variante de balanţe finaciare ale economiei naţionale. * Echilibrul financiar se referă la resursele şi necesităţile finaciare ale sectorului public. * acumulator al disponibilităţilor din economie. * Echilibrul financiar depinde de factorii reali cu influnţă asupra economiei. * asigurator al funcţionării normale a sistemului informaţional contabil. * realizator al evidenţei contabile privind execuţia de casă a bugetului. 6. * gestionar al datoriei publice. bonificaţiile. supraveghetor al marilor echilibre (asigurând echilibrele monetare şi financiare ale statului prin operaţiuni de casierie. bazându-se.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful