Logistica si Distributia Marfurilor

COMERŢUL DE GROS
Comerţul de gros face legătura, în principal, între producător şi detailist. De altfel, grosistul are, faţă de detailist, într-o anumită măsură, acelaşi rol pe care acesta din urmă îl are faţă de consumator. Într-adevăr, asemenea clientului final, detailistul este departe de producător, această îndepărtare nefiind legată doar de distanţa spaţială, ci şi de imposibilitatea de a comanda în mari cantităţi, lipsa de informaţii cântărind destul de greu, dacă nu mai mult decât numărul de kilometri dintre fabrică şi magazin.

1. Definiţie şi caracteristici ale comerţului de gros
În canalul de distribuţie, grosistul se poziţionează în amonte de detailist, având rolul de a-l aproviziona în cantităţile şi în structura dorite de acesta, la momentul potrivit. Altfel spus, grosistul face legătura între producător şi detailist, separaţi în spaţiu şi timp, îndeplinind trei roluri de bază, care în esenţă dau conţinut funcţiei de gros (caracteristici), respectiv:

 a cumpăra produse în mari cantităţi;  a stoca produsele în mari cantităţi;  a revinde produsele în cantităţi mai mici.
Potrivit nomenclatorului activităţilor economice, uzitat în ţările Uniunii Europene (NACE), comerţul de gros este definit astfel: “unităţi angajate în exclusivitate sau în principal în revânzarea mărfurilor, în nume propriu, detailiştilor, altor grosişti, producătorilor şi altor utilizatori în vederea unei prelucrări ulterioare, condiţionării, ambalării sau dezasamblării. În general, rolul grosistului implică, pe de o parte, depozitarea mărfurilor şi, pe de altă parte, titlul de proprietate sau dreptul de a dispune de mărfurile respective”. Această definiţie reflectă rolul tradiţional al comerţului de gros de a asigura depozitarea şi serviciile de transport, cu accent special pe furnizarea în mari cantităţi a bunurilor de consum către sectoarele industrial şi agricol. Totuşi, a devenit din ce în ce mai dificilă şi mai puţin utilă definirea graniţelor între comerţul de gros şi celelalte activităţi comerciale. În practică, definiţia NACE şi statisticile realizate în conformitate cu ea nu mai reflectă, în mod corespunzător, natura şi amploarea activităţilor comerţului de gros.
1

 Specializarea activităţii comerciale: întreprinderea de gros trebuie să se adapteze unei politici de produs bine definite (fie în funcţie de natura produsului sau a unei familii de produse. fără a îndeplini neapărat o funcţie de producţie.  Prezenţa în organigramă a serviciului comercial . servicii de livrare. un contact permanent cu clientela şi prospectarea sa sunt asigurate de către reprezentanţii comerciali care au. sarcina de a acoperi o regiune bine delimitată.elementul principal al existenţei grosistului. birou de cumpărături şi urmărirea livrărilor de la furnizori. O întreprindere specializată în comerţul de gros. 2 . ci realizând funcţii de servicii: informaţii.animatorul între-prinderii . sprijin tehnic. fie în funcţie de o anumită clientelă determinată). oferirea unei game largi de bunuri. companiile adaugă valoare produsului.  Existenţa unui spaţiu de depozitare dimensionat şi dotat tehnic corespunzător volumului şi naturii produselor stocate.în cadrul căruia un loc deosebit îl are biroul de vânzare cu: fişierul clienţilor. pentru a fi profitabilă. La nivelul fiecărei trepte a canalului de distribuţie.  Formarea unei echipe de personal capabile să răspundă nu numai problemelor tehnice care se pun în gestionarea unor mari “uzine” de distribuţie (depozite). sala de expoziţie a principalelor produse (mostre). un fişier al stocurilor care să permită un sistem de inventariere permanentă a mărfurilor din depozit. trebuie să îndeplinească anumite condiţii de exercitare a celor trei activităţi specifice funcţiei de gros. un sistem de pregătire rapidă a comenzilor de către clientelă. instruire şi întreţinere. necesar demarării afacerii comerciale. şi anume:  Dispunerea de mijloace băneşti destinate asigurării stocului de mărfuri.  Administrarea stocului . ca atare presupunând o asemenea organizare care să asigure o cadenţă optimă a desfacerii: serviciu de studiu şi de selecţie a produselor de comandat.Logistica si Distributia Marfurilor Vânzarea de gros trebuie să fie privită prin prisma funcţiei pe care o întreprind ere o îndeplineşte în domeniul furnizării mărfurilor pe piaţă. ci şi problemelor de organizare adminis-trativă şi de raţionalizare a serviciilor de livrare a mărfurilor către diferiţii beneficiari. o dotare tehnică adecvată a cerinţelor de manipulare şi stocaj. de regulă.

El îşi poate asista clientela în depăşirea anumitor incertitudini asupra stării ofertei de mărfuri. eforturile acestora de constituire a ofertei pe care doresc să o achiziţioneze (un consumator comandă o sin-gură dată de la un grosist decât să întreţină relaţii cu o diversitate de furnizori). deoarece poziţia sa mult mai apropiată de consumatori este preferată facilităţilor oferite de fabricant. grosistul negociază cu un număr foarte mare de furnizori. prin furnizarea de informaţii asupra caracteristicilor tehnice. fiabilităţii. de aceea el percepe o cotă de adaos pentru acoperirea costurilor aferente gestionării acestor stocuri. o recepţionează. 4) Riscul asumat: un grosist îşi asumă riscul în momentul în care intră în posesie şi devine proprietarul produselor (care pot fi deteriorate şi devin nevandabile). Grosistul formând oferta de mărfuri îşi asumă un rol deosebit în procesul de comandare pentru consumatorii săi (el cuantifică oferta. 3 . prin investirea banilor în formarea stocurilor de mărfuri (formă de creditare a consumatorilor săi). 6) Realizarea comenzii: un grosist anticipează nevoile consumatorilor săi. 2) Proprietatea: grosistul devine proprietar pe produsele pe care le stochează.). simplificând. modului de utilizare. 5) Negocierea: pentru formarea asortimentului comercial într-o struc-tură adaptată la cerinţele clientelei. calităţii şi condiţiilor de complexitate etc. astfel. îi urmăreşte calitatea etc.Logistica si Distributia Marfurilor Un grosist poate asigura următoarele servicii: 1) Achiziţionarea fizică a mărfurilor: un grosist poate stoca bunuri în anticipaţie pentru nevoile consumatorilor şi poate asigura livrarea rapidă când bunurile sunt solicitate. 3) Finanţarea: grosistul finanţează procesul schimbului de mărfuri.

 Constrângeri comerciale şi marketing: cu cât un producător este constrâns să îşi menţină imaginea şi poziţia pe piaţă. depozitarea şi transportul sunt foarte scumpe. cu atât este mai mare rolul grosistului. substanţe chimice. în comparaţie cu valoarea lor. în mod ideal.  Răspândirea geografică a clientelei: un grad ridicat de dispersie teritorială amplifică rolul grosiştilor. el îşi va dezvolta funcţiile de gros mult mai eficient şi mai adecvat decât ar putea un grosist? Această întrebare reprezintă cauza unei mari controverse în distribuţie. Pentru a răspunde la această întrebare trebuie analizat. mai întâi. 4 . Există un principiu potrivit căruia este posibil să se elimine un grosist (sau orice alt mijlocitor în afacere). un grosist. Întrebarea este dacă un producător se orientează sau nu spre integrarea pe verticală (aceasta depinzând de stabilirea canalelor sale de distribuţie şi de facilităţile de depozitare). dar este imposibil de eliminat funcţiile sale.  Nivelul serviciului solicitat de către client: cu cât este mai ridicat nivelul serviciului cerut.  Caracteristicile fizice şi valoarea produsului: este economic să distribui la nivel local mărfuri în vrac. îngrăşă-minte pentru care.Logistica si Distributia Marfurilor 2. Se pune o dublă întrebare: Poate un beneficiar accepta toate serviciile prestate de grosist? Un grosist participă în toate sau numai în câteva din fazele distribuţiei? În selectarea grosiştilor trebuie avuţi în vedere următorii factori de influenţă asupra modalităţilor de operare pentru asigurarea gamei de servicii pe care clienţii o solicită:  Numărul clienţilor şi gradul de concentare existent pe piaţă: un număr mic de clienţi şi un grad mare de concentrare diminuează rolul grosiştilor. ceea ce poate asigura. Rolul economic al comercianţilor de gros Comerţul de gros poate fi caracterizat ca o industrie. cu atât este mai mare stimulentul pentru a controla operaţiunile din aval. În acest caz.

 prin mărimea şi eşalonarea în timp a comenzilor. grosiştii au interesul ca producătorii să vândă produsele lor. pot fi legaţi de grosişti prin câteva argumente raţionale:  preluând şi plătind comenzi mari de mărfuri.  stocând mari cantităţi de mărfuri. producătorii. atât pentru consumatorii industriali. ei participă activ la această vânzare prin prospectarea detailiştilor. pornind de la informaţiile de piaţă obţinute de detailiştii pe care îi aprovizionează. grosiştii îi degrevează pe produ-cători de eforturile materiale. pentru producători. concentraţi şi orientaţi spre un scop foarte bine delimitat: interesul lor este de a-i încuraja pe detailişti să-şi promoveze şi să-şi vândă produ-sele. grosiştii obţin informaţii relevante privind reacţia pieţei faţă de produse. De aceea. grosistul stăpâneşte mai bine decât producătorul nivelul şi evoluţia costurilor de formare şi manipulare a stocurilor de mărfuri. permiţându-le acestora. prin participarea la campanii de promovare a vânzărilor în rândul revânzătorilor. să-şi concentreze atenţia asupra proceselor de producţie fără riscul blocajului de activitate. grosiştii pot dezvolta servicii financiare pentru producători. Avantajele pe care detailistul le poate obţine în urma încrederii pe care o are în grosişti sunt:  posibilitatea de a-şi forma un asortiment corespunzător cantitativ şi în structură resurselor sale financiare. grosiştii contribuie la regularizarea producţiei în funcţie de variaţiile cererii şi de tendinţele consumului final. umane şi financiare pe care le presu-pune o astfel de activitate. grosiştii ajung să fie implicaţi direct în managementul distribuţiei mărfurilor. Cum pot grosiştii ajuta producătorii? Dintr-o perspectivă operaţio-nală. în care a făcut eforturi financiare majore. Cum pot grosişti ajuta detailiştii? Producătorii sunt. aceasta înseamnă o formă de cunoaştere “motivaţională” a pieţei cu sprijinul grosiştilor. cât şi pentru cei individuali.  în zona teritorială pe care o acoperă. De altfel.  fiind o pârghie de legătură între detailişti şi producători. prin alimentarea constantă a fluxurilor lor financiare.Logistica si Distributia Marfurilor Această descriere trebuie juxtapusă peste ceea ce face practic un grosist. în general. grosiştii au interesul puternic de a-şi constitui propriii lor clienţi detailişti sau de altă natură. Pe de altă parte.  mai buna informare despre sursele de aprovizionare de la diferiţi producători 5 .

detailistul beneficiază de preţuri mai convenabile (mai joase) decât cele obţi-nute în cazul în care ar face o aprovizionare directă de la producă-tori. mult mai facil dobândite. dar cu o adâncime sortimentală mare în cadrul fiecărei linii. producătorii (cum este cazul grosiştilor care primesc aceste discounturi pentru marile cantităţi cumpărate).1. într-o structură relativ restrânsă la nivelul fiecărei linii.  asistenţă de specialitate din partea grosiştilor în organizarea punctelor (raioanelor) de vânzare din magazinele detailiştilor. pentru a-şi constitui asortimentul necesar. comercializând o gamă restrânsă de linii de produse.  ca efect nemijlocit al capacităţii de stocaj al grosistului. pe plan internaţional. Tipologia comercianţilor de gros În prezent. de regulă. Principalele tipuri de grosişti în funcţie de gradul de preluare a funcţiilor de distribuţie (tabelul 5. 6 . s-au înregistrat mutaţii semnificative în ceea ce priveşte poziţia diferitelor tipuri de grosişti.  Comerciantul de gros specializat este cel care prestează servicii complete. astfel. corespondenţă etc. punând la dispoziţia clienţilor săi un sortiment larg de mărfuri.  Comerciantul de gros generalist este grosistul care prestează servicii complete. micii detailişti nu ar putea beneficia de eventualele reduceri (remize) de preţ pentru comenzile de mare volum pe care le acordă. despre care grosistul are un plus de informaţii.  simplificarea şi uşurarea muncii “administrative”: reducerea numă-rului de comenzi. 3. detailistul nu va întreţine relaţii cu un număr mare de producători. facturi. ci se va adresa doar unui grosist (eventual unui număr mic de grosişti).. care conţine multe linii (grupe) de produse.) sunt:  Comerciantul de gros de expediţie este grosistul care înde-plineşte funcţia tradiţională de livrare a produselor la comandă către comercianţii cu amănuntul sau către utilizatorii industriali ce prelucrează în continuare marfa respectivă. într-adevăr.Logistica si Distributia Marfurilor autohtoni sau străini.

 Brokerul este un intermediar independent care îndeplineşte funcţia de stabilire a contactelor între cumpărători şi vânzători. constând. care sunt vândute contra numerar. sortimentul pe care îl oferă este constituit din produse de uz curent. produse lactate. dulciuri).  Agentul comerciantului de gros este un intermediar care îndeplineşte. continuând să deţină mărfurile în proprietate până la vânzarea lor. direct din camion. preia titlul asupra mărfurilor. deoarece politica lor nu prevede acordarea unor credite.comerciant de gros care îndeplineşte toate funcţiile din canalele de distribuţie şi vinde comercianţilor cu amănuntul în sistem de consignaţie.mic comerciant de gros care dispune de un depozit de mici dimensiuni şi un camion pentru a distribui mărfurile la diferiţi detailişti. carne. produse pentru dotarea locuinţei.  “Rack jobber” . fructe şi legume. În practică. ca un agent. doar funcţia de natură tranzacţională.  “Truck jobber” . De obicei. 7 . Aprovizionează rafturile magazinelor cu amănuntul. El negociază doar un contract între cele două părţi şi nu are relaţii continue. în esenţă. în căutarea clienţilor pentru grosist. efectuarea plăţilor făcându-se numai pentru produsele vândute. în special. în ambalajele lor originale. perisabile (pâine. cărţi. papetărie etc. vânzând numai comercianţilor care cumpără plătind direct în numerar (cash) şi-şi transportă singur produsele (carry). cu vânzătorii sau clienţii în numele cărora acţionează. terito-riul pe care se efectuează operaţiunea de vânzare le revine în exclusivitate.Logistica si Distributia Marfurilor  Comerciantul “cash and carry” este comerciantul de gros care are următoarele trăsături particulare: nu-i finanţează pe clienţi. “rack jobber” vinde frecvent produse cosmetice şi de întreţinere a sănătăţii. jucării.

Logistica si Distributia Marfurilor Tabelul 5. Nu.  Uneori.1. Principalele tipuri de comercianţi de gros independenţi şi funcţiile îndeplinite Funcţii îndeplinite Servicii complete Mărfuri generale Funcţii tranzacţionale Cumpărarea mărfurilor Contactarea clienţilor în vederea vânzării Asumarea de riscuri (ca urmare a preluării mărfurilor în proprietate)  Funcţii logistice Crearea sortimentului de produse Depozitarea mărfurilor Sortarea produselor Transportul mărfurilor Funcţii de facilitare Finanţarea Desfăşurarea marketing Stabilirea claselor de calitate        de cercetări de                                                               Sortiment limitat Rack jobber Comercianţi de gros care oferă Servicii limitate Cash & carry Truck jobber Agenţi şi brokeri Agent Broker Notă:  Da. 8 .

prin apariţia depozitelor de mare capacitate. rapid depăşit de dezvoltarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiei şi a managementului logistic. generalizarea paletizării. Serviciile de gros tradiţionale sunt încă solicitate. comerţ electronic. iniţiere şi cooperare în realizarea de acţiuni promoţionale. alegere a asortimentului. trade marketing. managementul lanţului de aprovizionare (”supply chain management”). atât cu producătorii. într-o optică de gestiune previzională şi de rentabili-zare optimală a mijloacelor puse în lucru.  gestiune: “informatizarea” gestiunii stocurilor.  concentrarea verticală se realizează fie prin formele de comerţ in-tegrat (funcţiile de gros şi de detail fiind exercitate printr-o aceeaşi întreprindere). au fost identificate trei mari tendinţe definitorii pentru funcţia de gros: a) Raţionalizarea funcţiei de gros pe toate planurile:  tehnici de stocaj şi de manutanţă: creşterea mecanizării şi automatizării. a livrărilor. soluţie eficientă din perspectiva apro-vizionărilor micilor comercianţi cu amănuntul foarte dispersaţi în teritoriu. c) Concentrarea orizontală şi verticală:  concentrarea orizontală se constată în toate ramurile de activitate a comerţului de gros. dar numai ca parte a unui pachet complex de servicii care include: ECR (“efficient consumer response”).  metode de vânzare: generalizarea autoservirii sub forma depo-zitelor “cash and carry”. În noile condiţii de mediu al canalelor de distribuţie. în acest sens. fie prin forme asociative (grupuri de cumpărare ale grosiştilor. Tendinţe în evoluţia funcţiei de gros Rolul tradiţional al funcţiei de gros a fost.  marketing: studii de piaţă. participând la modernizarea operaţiilor logistice. b) Trecerea de la stadiul clasic de furnizare de produse la stadiul asigurării unui pachet de servicii logistice: grosiştii cooperează. 9 . aprovizionărilor. centrale de cumpărare).  localizare geografică: crearea “centrelor de gros” amenajate în zonele periferice ale oraşelor.Logistica si Distributia Marfurilor 4. lanţuri voluntare. cât şi cu detailiştii. în ultimele decenii.

Pentru a cumpăra dintr-un magazin-depozit “cash and carry”.Logistica si Distributia Marfurilor 5. Astfel. a căra) cu un cărucior până la mijlocul său de transport. care o transportă (“carry” înseamnă a transporta.F. se procedează. Grosiştii tradiţionali . la controlul calităţii profesionale a fiecărui client. înainte de eliberarea unei ”cărţi de cumpărător”. unde clientul (de regulă.de origine anglo-saxonă a devenit un termen de uzanţă internaţională. Depozitele de gros “cash and carry” au apărut ca răspuns la modernizarea activităţii de depozitare şi sunt legate de mutaţiile în fizionomia comerţului cu amănuntul şi a reţelei de unităţi de alimentaţie publică. Franţa şi Belgia. în care grosiştii pot fi întâlniţi ca: grosişti independenţi tradiţionali.specializaţi într-o anumită categorie de produse . alegând marfa. Ridicarea mărfii se face de către client. al produselor farmaceutice. termenul de “cash and carry” . “Cash and carry” este o formă de vânzare cu autoservire. Sistemul “cash and carry” s-a extins apoi şi în Europa Occidentală. R. de regulă. Aceştia achită factura cu numerar (“cash” în limba engleză înseamnă “cu plata în numerar”).prescurtat “C&C” . restaurantele. Asemenea autoservirii în comerţul cu amănuntul. totuşi cunosc un reviriment în domeniul bunurilor de consum cu rotaţie rapidă. detailist) se serveşte singur. spitale etc. dar sunt încă puternici în cazul mărfurilor în vrac (de exemplu.4. Mutaţii structurale în comerţul de gros Cele trei mari tendinţe înregistrate în evoluţia funcţiei de gros (evidenţiate în secţiunea 5. 10 . unităţile destinate consu-murilor colective (instituţii. 2. astfel: 1.) au generat mutaţii semnificative în ceea ce priveşte poziţia diferiţilor grosişti în ansamblul distribuţiei mărfurilor.dispar în ritm rapid. materiale de construcţii). Clienţii magazinelor-depozit “cash and carry” sunt: comercianţii cu amănuntul independenţi. lanţuri voluntare. iar livrarea se face cu ajutorul unei cartele codificate corespunzător articolului ales. Germania. folosită în depozitele de gros. sistemul “cash and carry” a apărut în urmă cu cinci-şase decenii în SUA (sub forma maga-zinelor no-friels) şi s-a consolidat în special după cel de-al doilea război mondial. hotelurile. când utilizarea calculatoarelor electronice şi a sistemelor informa-tice de gestiune s-a extins treptat şi în comerţ. Ea este gata calculată şi se găseşte la casă. îndeosebi în Anglia. fiind interzisă vânzarea cu amănuntul direct populaţiei din aceste magazine-depozit.).

de problemele legate de gestionarea stocurilor. incluzând îmbrăcăminte. Centrele comerciale de gros. între 2 şi 12%. reducerea variază pe produse.  degrevarea clienţilor.  un asortiment de mărfuri limitat (circa 4. spitale. de regulă utilizatori profesionali (detailişti. care au plătit dreptul de intrare (de exemplu. Totuşi. restaurante. Grosiştii specializaţi se concentrează asupra anumitor utilizatori şi încearcă să le îndeplinească toate cerinţele (şcoli. instituţii şi detailişti specializaţi). au apărut în foarte multe ţări. automobile şi aparatură electrică. în aceste cazuri. Casele de comerţ.  posibilitatea procurării mărfurilor la preţuri mai reduse.  practicarea unor marje brute scăzute (10%). cluburi de gros.000 mp. caracterizate prin:  suprafaţa medie de vânzare de circa 10.  accesul în magazine este rezervat numai membrilor aderenţi ai cluburilor. Grosiştii specializaţi în vânzarea articolelor cu o rotaţie rapidă şi-au adaptat strategia de dezvoltare la tendinţa generală de orientare spre preţ. pot fi asociate cu o mare casă de comerţ care.). 11 . concentrează un număr de câteva sute de grosişti. cantine etc. Astfel. care sunt magazine-depozit. în funcţie de frecvenţa cererii consumatorilor finali. pot fi priviţi mai degrabă ca “distribuitori” decât ca grosişti. staţii PECO. salariaţii marilor instituţii profesionale. 4. ceai şi chiar materii prime. 5. în Statele Unite circa 25 de dolari). între momentul formulării comenzii către depozit şi momentul primirii mărfii.Logistica si Distributia Marfurilor Avantajele magazinelor-depozit “C&C” sunt:  aprovizionarea într-un interval de timp foarte scurt. specific vânzării clasice. 3. din restaurante mici. şcoli. în primul rând. furnizează mărfuri cum sunt: cafea. desfăşurate pe suprafaţă de mare întindere. după exemplul Statelor Unite.000 de articole). cumpărătorii fiind micii comercianţi de detail care nu au posibilităţi de a întreţine relaţii directe cu producătorii. în mod tradiţional. care adesea sunt agenţi de import-export. magazine. Multe dintre ele au stabilit strânse legături cu anumiţi fabricanţi. ele şi-au extins operaţiunile în decursul anilor. în general.  nivelul serviciilor asigurate este foarte redus.  clientela constituită. aprovizionarea asigurându-se în cantităţi mai mici. evitându-se decalajul.

unde cumpărătorii (de regulă detailişti) şi vânzătorii (grosiştii şi producătorii agricoli) se întâlnesc pentru tranzacţii şi negocierea preţurilor de vânzare şi cumpărare. În cadrul procesului de distribuţie a produselor agroalimentare. staţii PECO. formate în scopul de a prelua produse hortiviticole de la fermierii agricoli de pe o rază delimitată geografic. cantine. în amonte. dotate cu servicii comune (pază. numeroase căi de acces rutier şi feroviar. În cadrul acestor centre comerciale de gros un loc deosebit îl deţin pieţele de gros pentru produse agroalimentare. b) Un spaţiu amenajat pentru vânzarea şi cumpărarea produselor agroalimentare. ca sistem de distribuţie structurat pe verticală. are trei mari componente: 1. Pieţele de gros sunt create pe suprafeţe de teren special organizate. prin reunirea mărfurilor provenind din diferite surse (pro-ducţia autohtonă sau importuri). întreţi-nere. piaţa de gros reprezintă: a) Un cadru organizat de asigurare a întâlnirii cererii şi ofertei de produse agricole. terminal CF. calitativă. pieţele producătorilor sau centrele de colectare. încălzire. pe loturi de teren individuale. clădiri pentru desfăşurarea activităţilor de servicii. 12 . În aceste condiţii se facilitează corespon-denţa cantitativă.  concesionarea sau vânzarea de celule (module) particulare în in-cinta unei construcţii colective. totodată. Este formula care s-a dezvoltat cu prioritate pe plan mondial. Piaţa de gros este componentă instituţională de distribuţie complexă. menită să faciliteze distribuţia produ -selor agroalimentare. Incinta unei pieţe de gros este astfel proiectată şi organizată încât să permită desfăşurarea schimburilor de produse perisabile în mari cantităţi.Logistica si Distributia Marfurilor Sunt posibile mai multe modalităţi de instalare într-un centru comercial de gros:  fiecare grosist poate proceda la construcţia propriilor sale localuri. a parcărilor şi a ariilor de recepţie/descărcare a mărfurilor din mijloacele de transport. c) O structură organizată. sortimentală şi temporală dintre cerere şi ofertă. Piaţa de gros. la amenajarea parcărilor şi a spaţiilor verzi.  un singur promotor imobiliar poate construi clădiri omogene şi standardizate. vegetale şi animale. restaurante. permiţând constituirea unei oferte de mari dimensiuni. special proiectată pentru a permite utilizarea comună a spaţiilor de circulaţie. Infrastructura pieţei cuprinde. servicii de mesagerie…). În perimetrul pieţei sunt construite spaţii pentru vânzarea şi depozitarea mărfurilor (pentru legumele şi fructele “tari”).

cu comunicare instantanee şi posibilităţi infinite de informare globală a mai multor tipuri de actori (cumpărători. create recent şi anunţând o veritabilă revoluţie în procedurile de cumpărare şi de vânzare. astfel: direct în cadrul pieţei de gros. şcoli). condiţiile contrac-tuale etc. furnizori de tehnologie) pentru a încheia tranzacţii cu scopul de a cumpăra produse sau servicii sau de a schimba informaţii. lanţurile de mari magazine (pentru aprovizio-narea raionului de legume şi fructe din supermagazinul existent în cadrul lor). 13 . care sunt de regulă detailiştii specializaţi. În schimb. vânzători. cumpărătorii. prin închirierea de spaţii de vânzare. băuturi răcoritoare etc. nucleul central al sistemului de distribuţie a legumelor şi fructelor. în vederea valorificării produ-selor hortiviticole recoltate din gospodăriile proprii. bursele agricole sunt locuri unde cumpărătorii şi vânză-torii se întâlnesc pentru a negocia preţurile. asigurând în acest fel un mecanism simplu de stabilire a preţurilor. spitale. prin mijlocirea grosiştilor specializaţi în comercializarea legumelor şi fructelor care alimentează piaţa de gros. precum şi reţeaua hotelieră şi de alimentaţie publică. prin intermediul unor agenţi economici care efectuează operaţiuni de export sau utilizatori industriali (fabrici de conserve. Aceste asociaţii de producători sunt proprietarii centrelor de colectare. d) Un centru comercial. amplasaţi pe o rază de aproximativ 80 km.). datorită faptului că acestea facilitează concentrarea cererii şi a ofertei într-o anumită manieră organizatorică şi funcţională. cantităţile. având ca principali participanţi grosişti şi detailişti de produse agroalimentare.Logistica si Distributia Marfurilor funcţionarea sistemului de distribuţie promovat într-o piaţă de gros se bazează pe constituirea asociaţiilor de producători. 2. piaţa de gros propriu-zisă. 3. precum şi ofertanţi de servicii logistice. cât şi vânzătorii se străduiesc de a obţine cele mai bune preţuri posibile. 6. Locurile de piaţă virtuale (“places de marché”/”market places”) sunt platforme de schimburi electronice B2B (business to business). unde atât cumpărătorii. Un loc de piaţă este o aplicaţie foarte concretă a imenselor posibilităţi ale Internetului. Pieţele de gros de produse agroalimentare din ţările dezvoltate au devenit centre comerciale eficiente. valorifi-cânduşi propriile produse hortiviticole. cantinele pentru pregătirea hranei în sistem “catering”. destinate consumului colectiv (aziluri de bătrâni.

 automatizare a procedurilor de comandă şi de expediţie pe Internet. tracking al comenzilor.  diminuare a costurilor de interfaţă logistică şi administrativă (se apreciază în general că este posibil a se diminua aceste costuri de 5-10 ori). unde solicitatorii şi furnizorii de produse şi servicii sunt utilizaţi de manieră transversală: locuri de piaţă specializate oferte/cereri. 14 . locurile de piaţă vor deveni platforme de eaprovizionare (“e-ravitaillement”). concepere de produse în colaborare. care reunesc clienţi şi furnizori specializaţi într-un domeniu comun: fluxuri de cumpărare-vânzare (cataloage.Logistica si Distributia Marfurilor Raţiunile pentru care se creează aceste locuri de piaţă sunt:  optimizare a lanţului logistic. cumpărare de servicii logistice (sisteme informatice ale prestatarilor.  verticale. Se consideră două tipuri de “market places”:  orizontale. Dedicate la început comerţului electronic. fişe de produse. a  aceste locuri de piaţă pot să devină “maşini pentru a cumpăra”. consultaţii şi cereri automatizate). planificare…). sursă de economii considerabile. Ele vor autoriza agregarea nevoilor întreprinderii şi automatizarea procedurilor de cumpărare de la furnizorii cuprinşi în fişiere.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful