P. 1
SW –QD - sc

SW –QD - sc

|Views: 77|Likes:
Published by Liviu Laurentiu
Scan
Scan

More info:

Published by: Liviu Laurentiu on May 16, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/14/2014

pdf

text

original

WAIT"' R S C OTT

QUENTIN

-91J-Nw2A;RD

WALTER SCOTT

QUENTIN DURWARD

SIR WALTER SCOTT
QUENTIN DURWARD

La guerre est ma patrie, Mon harnois, ma maison Et en toute saison Combattre c'est mai vie.

I

CONTRASTUL

Priveste-ntii acest portret, apoi pe-acela... CiudatA plfismuire ! Nici n-ai zice ca sint frati. HAMLET

Ultima parte a secolului al XV-lea a pregatit succesiunea unor evenimente viitoare, ridicind Frantz la acel formidabil stadiu al puterii sale care, de atunci, a fost din timp in time principalul object al invidiei celorlalte natiuni europene. Inaintea acestei perioade, Franta trebuise sa lupte pe viata si pe moarte impo triva englezilor, care pusesera stapthire pe cele mai frumoase provincii ale ei ; eforturile desperate ale regelui i vitejia poporului francez abia au putut salva restul regatului de jugul strain. Dar aceasta nu era singura primejdie care ameninta. Printii posesori ai indeosebi ducii Burgunmarilor feude ale coroanei, diei i Bretaniei izbutisera sä subtieze atit de mult legaturile for feudale, incit nu s e ovaiou ca la cel mai neinsemnat pretext sa ridice stindardul Impotriva suzerayl .ului lor, regele Frantei. In timp de pace, ei iii guvernau feudele ca suverani absoluti, jar casa de Burgundia, care stapinea provincia cu acest nume, precum si cea mai frumoasa si mai prospera parte a Flandrei, .a, inch nu era ea insaii atit de bogata, atit de puterniz, ceda un pas in fata coroanei, nici in ma - retie, nici in forts. Imitind exemplul dat de marii feudali, fiecare vasal mai -mic al coroanei i§i aroga atita independents cit ii

Ingaduia distanta ce-1 despair-tea de puterea suverana, Intinderea feudei sau taria castelului sau ; scapind de sub actiunea legii, ace*ti mici tirani se dedau nepedepsiti la cele mai salbatice excese ale unor neinchipuite samavolnicii $i cruzimi. Numai in Auvergne se numarau peste trei sute de asemenea nobili independenti, pentru care incestul, asasinatul *i raptul erau indeletniciri obi$nuite, cunoscute de toata lumea. Pe IM' toate aceste rele, o alts plaga provocata de nesfir$itele razboaie dintre francezi $i englezi se adauga lea nenorocirile acestui regat atit de zguduit. In diverse parti ale Frantei se alcatuisera din lepadaturile tuturor celorlalte tari numeroase bande de soldati, sub conducerea unor ofiteri pe care si-i alegeau ei dintre aventurierii cei mai cutezatori $i mai noroco$i. Ace$ti luptatori mercenary I$i vindeau sabiile pentru un timp anurnit celui care ipplatea mai bine ; iar luptau pe .soatunci cind nu-$i puteau plasa coteala lor, cucerind castele $i fortarete, pe care be foloseau drept locuri de refugiu, luind prizonieri care se rascumparau pe bani, storcind tribut de la satele lipsite de aparare ca $i de la tinuturile Inconjuratoare, ‘$i indreptatind prin tot felul de faradelegi poreciele de Tondeurs $i Rcorcheurs — ceea ce Insearnna tunzatori i jupuitori. In mijlocul ororilor $i calamitatilor inerente unei stari atit de nefericite a afacerilor publice, o risip6 nes6buitaa, dessiintata, facea fairna nobililor de rang mai naic, ca si a marilor seniori. Urmindu-le pilda, Ion, inconjurati de un lux orbitor, dar grosaan, iroseau bogatiile stoarse de la popor..Un ton de galanterie romantics si cavalereasca, pe care totusi o dezonora adesea o destrabaliare neinfrinata, caracteriza relatiile dintre cele dou5 sexe; se folosea Inca limbajul cavalerilor rath"citori, se res,pectau legile lor, deli simtamintul pur al unei iubiri curate $i generoasele avinturi pe care aceasta le inspira nu rnai infrinau, nu mai rascumpartau excesele. Luptele si turnirele, peirecerile si chefurile care se tineau lant la fiecare curie,

cit de mica, atrageau in Franta pe toti aventurierii, si rareori se intimpla ca, o data ajunsi acolo, sa nu 0seasca prilejul de a pune in practica ,acea indr5znealA oarb5, acel spirit temerar si activ carora patria for mai fericit5 nu le dadea friu liber. Intf-o asemenea epoc5, si ca pentru a salva acest frumos regat de toate urgiile care It amenintau, tronul ce se clatina a fost ocupat de regele Ludovic al XI-lea. al c5rui caracter, oricit de crud in sine, a infruntat, a combatut si intr-o mare masura a neutralizat relele asa cum otradvurile cu Insusiri opuse au puterea, precum spun vechile cacti de medicin5, sa se neutnalizeze una pe alta. Pe atit de viteaz pe cit era necesar spre a atinge stop util si politic, Ludovic nu poseda nici cea mai mica scinteie a acelei virtuti romantice sau a acelei mindrii totdeauna imbinat5 cu ea, care duce mai departe lupta pentru onoare chiar atunci cind scopul util a lost de mult atins. Calm, siret, adinc preocupat de intseresul sau personal, sacrifica orice, chiar mindria 5i pasiunile, data acestea ar fi putut d5una intereselor sale. Isi t5inuila cu cea mai mare grija adev5ratele simtaminte si scopuri de toti aceia care-1 inconjurau si repeta adesea : „Regele care nu stie sa se prefac5 nu stie sa domneasc5" si c5 in ceea ce-1 priveste pe el, „dac5 ar sti ca boneta sa ii cunoaste secretele, ar arunca-o in foe". Nici un om de pe vremea lui sau din oricare alta n-a stiut mai bine ca el sa profile de sMbiciunile semenilor si s5 nu cedeze o iota printr-o ing5duiint5 inspiraM cind nu trehuia, de propriile sale Era atit de r5zbuna:.-or si de crud, inc:t gasea o pia, sere in frecventele executii pe care be ordona, dar dupa cum nici o scinteie de mil5 nu 1-ia putut determina vreodath sa-i cruje pe aceia pe care ii putea condamna in liniste, tot astfel nici o sete de r5z-bunare nu I-a impins .nickind la vreo vialenta prematur5. Rareori se arunca asupra prazii mai Inainte ca taceasta .sa se fi aflat in intregime la discrejia lui si sa fi pierdut orice 9

sperant5 de salvare ; i i tAinuia toate actiunile cu atita grija, inet planurile lui nu erau .niciodatg of late decit clipa infaptuirii lor. Tot astfel zgircenia lui se preschimba in risipa aparenta cind era nevoie sa mituiascA pe favoritul sau pe ministrul vreunui print rival, sa abat5 vreo lovitur5 amenintatoare sau sa destrame o alianta injghebat5 impotriva lui. Iubea femeia §i pracerile vietii, dar nici dragostea, nici vinatoarea, desi acestea erau marile lui pasiuni, nu 1-au facut vreodat5 sa; uite de grija pe care o acorda cu cea mai mare punctualitate treburilor publice §i lafacerilor regatiului sau. Cuno*tea profund §i invatase acest lucru coborind personal in mijlocul lor. IDei era mindru §i arogant din fire, desconsidera diferentierile arbitrare din societate, ceea ce in epoca aceea era privit ca o ciud5tenie nefireasc5 de rau augur, ne§ovAind sa" aleagsa din pAturile cele mai de jos oameni carora le incredinta posturi de cea mai mare importanta, §i se pricepea iatit de bine sa-i aleap(a, incit rareari era dezamAgit In ceea ce privea calitatile ion Totu§i §i in firea acestui monarh pref5cut i abil existau contradictii, caci natuna umana este prea putin uniform5. El, eel mai fatarnic, eel mai putin sincer dintre oameni, a ssavirsit totu*i uncle din marile gre*ell ale vietii sale, crezind prea mult in onoarea *i integritatea altora. Aceste gre§eli pareau determinate de inn nafinament excesiv al politicii, care-1 impin.gea sa simuleze o incredere nelimitard in aceia pe care i§i propunea sa-i pacAleasca, caci in conduita sa obi*nuit5 era mai duvnAnos §i mai b5nuitor decit orice tiran care a existat vreodata. Mai pot fi aratate dou5 trAsaturi spre a completa schita acestui canacter exceptional care-1 ridica printre suveranii .cu comport5ri cavalere§ti, aspre, din acele vremuri, la rolul de p5zitor al unor fiere salbatice, pe oare a izbutit ping la urm5 sa be domine printr-o superioara intelepciune §i prin politica, prin impartirea hranei si printr-o oarecare lascultare impusa cu forta, 10

fiare care daca n-ar fi fost supuse prin abilitatea lui, ar fi ajuns sä-1 sfIsie in bucati numai prin puterea lor. Cea dintii dintre iaceste trasaturi era o inclinare excesiva spre superstitie, pedeapsa cu care cerul ii loveste. adeseori pe cei ce ramin surzi la preceptele religiei. Ludovic n-a incercat niciodata sa-si potoleasca remuscarile stirnite de actiunile lui reprobabile prin vreo schimbare a conduitei sale machiavelice, ci s-a straduit zadarnic sa inabuse si sa amuteasca acest simtamint chinuitor prin practice superstitioase, prin penitente severe si prin daruri marinimoase in favoarea clerului. A doua trasatura, cu care cea dintii se leaga uneori in chip straniu, era o predispozitie pentru placed vulgare si pentru orgii tainice. Acestui suveran rnai intelept, sau cel putin mai abil decit oricare altul din vremea lui, ii placea viata obisnuita, si fiind el insusi un om de spirit, gust:a vorbele de duh si conversatiile vioaie mai mull decit s-ar fi putut astepta de la celelalte trasaturi ale earacterului sau. Uneori se lasa chiar antrenat in aventuri cornice, iscate de intrigi marunte, cu o usurinta prea putin corespunz6.Loare firii sale, de obicei rezervata si banuitoare. Ti placea atit de mult un ,anumit soi de galanterie prea putin onorabila, incit a facut astfel ca un numar de anecdote vesele Si licentioase raspindite pe socoteala lui sa fie strinse intr-o colectie bine cunoscuta de bibliornani, in ochii carora (caci lucrarea poate fi gustata numai de acestia) editia autentica este foarte pretioasa 1 . Gratie firii energice si prudente, desi de loc placute, a acestui monarh, cerul, care trirnite furtuna ca si ploaia cea blincla, s-a indurat sa claruiasca marii natiuni franceze binefacerile unei guvernari, pe care ea le pierduse lap-roape cu totul la urcarea lui pe tron.
Aceastj editie princeps (editie initials), care e mult cAutat6 de cunoscAtori, a fost intitulata : 0 sutcl de nuvele, continind o sutd de povestiri noi, care sint foarte .placute de istorisit in toate bunele companii pentru inveselire. Paris, in folio gotic. Vezi Antoine Verard. Fgra data anului De Bure. (n " a.)

II

Inainte de a urma 1:a domnia tat2alui sau, Ludovic aduse dovada mai curind de vicii decit de talente. Cea dintii sotie a lui, Margareta de Scotia, a sucombiat sub sagetile calomniei la curtea sotului ei, unde, fare incuraiarile personale ale lui Ludovic, nimeni n-ar fi indraznit s5 rosteasc5 un singur cuvint impotriva acelei blajine $i nedreptatite printese. A fast un fiu nerecunoscator $i razvraitit, o dat5 conspirind pentru r5pirea p5rintelui sau, alt5 dat5 declarindu-i ratis rAzboi. Pentru cea dintii ofens5 a fost exilat in Dauphine, feuda lui, pe care a guvernat-o cu o deosebit5 intelepciune ; pentru cea de a doua a lost osindit in exit perpetuu, ceea ce 1-a determinat sä-si incredinteze viata $i chiar sa cear5 mil:a ducelui de Burgundia si a fiului acestuia, la curtea carora s-a bucurat, ping la rnoartea tatalui sau survenita in 1461, de o ospitalitate destul de mediocru raspi5lit5 mai tirziu.Ind de la inceputul domniei sale, Ludovic era cit pe ce sa fie dobortt sub loviturile unei ligi injghebate inipotrivia lui de marii vasali ai Frantei, in fruntea c5rora se afla ducele de B-urgundia, sau mai bine zis fiul acestuia, contele de Charolais. Ace$tia au ridicat o armata puternica, au asedliat Parisul si au dat chiar sub ziilurile lui o b5Calie cu rezultat Indoielnic, aducind monarhia in pragul pieirii. In asemenea imprejurki se Intimpl5 de obicei ca eel mai siret din cei doi concjuc5tori de o$ti sa culeaga roadele, dadi nu chiar gloria b5taliei disputate. Ludovic, care dgduse dovad5 d,e o mare vitejie personal6 in timpul b5taliei de la Montlhery, datorit5 Intelepciunii sale, a $tiut s5 profile de rezultatul ei nedecis ca $i cInd izbinda ar fi lost de parsai au tea lui. A calutat sá cistige time pine ce runt alianta $i a sern5nat discordie cu atita dibbcie printre puternicii lui du*mani, incit alianta for „pentru binele public" asa cum o numeau, dar care in realitate lavea drept scop de a nu Lisa sa supravietuiasca decit o umbrA de monarhie franceza, s-a destr5rnat de la sinei n-a- mai renascut niciodat5 intr-o fourth atit de amerrint5toare. Incepind din perioada aceea, Ludovic, 12

scapat de orice pericol din partea Angliei, gratie raizboaielor civile d-intre casele de York $i Lancaster, si-a Inchinat fortele ani de-a rindul, ca un medic nemilos dar destoinic, vindecarii, cind prin remedii blinde, cind sabie, a ranilor statului, sau mai curind loprin foc calizarii cangrenei mortale care-1 rodea. El s-a straduit deocamdata, daca nu s5 stirpeasca, macar sa stavileasca brigandajul acelor a$a-zise Companii Libere, $i samavolniciile nepedepsite ale nobilimii astfei, putin cite putin, printr-o veghe neincetata, a consolidat cit de cit propria sa autoritate regala sau a izbutit s-o mai macine pe aceea a du$manilor Totusi, regele Frantei raminea Inconjurat de indoieli §i primejdii. Membriii ligii „Pentru binele public", de$i dezbinati, existau Inca, $i, cia trupul unei reptile, ei puteau sa se uneasca $i sa devina din nou primejdio§i. Dar un pericol $i mai amenintator era puterea crescinda a ducelui de Burgundia, pe atunci unul dintre cei mai mari printi din Europa, al earui rang era putin diminuat printr-o foarte u$otara dependents a ducatului sau fats de coroana Frantei. supranumit Cutezatorul sau mai curind Temerarul, caci cutezanta sa mergea pina la temeritate, pina la frenezie, purta pe atunci cununa ducala a Burgundiei, arzind de nerabdare sa faca din ea o coroana regala $i independents. Caracterul acestui duce prezenta in toate privintele un contnast izbitor fata de acela al lui Ludovic al XI-lea. Ludovic era calm, chibzuit, $iret, niciodata staruind Intr-o actiune Para sorti de izbinda, $i niciodata parsind-o cind parea sa ait5 succes, oricit de indepartat5 ar fi fost perspectiva acestuia. Geniul ducelui era diametral opus : el se aruncia in miilocul primejdiilor pentru c5 le iubea, $i al dificultatilor pentru ca le disDretuia. A$a precum Ludovic nu-$i sacrifica niciodata interesul pentru pasiunile sale, Carol, dimpotriva, 1111-Si sacrifica niciodat5 pasiunile sau chiar capriciile, peptru orice altcevia. Cu toate legaturile apropiate de rudenie care-i uneau, cu tot sprijinul pe care dueele $i r3

tat51 s5u II dadusera lui LudoviC in timpul exilului acestuia — pe cind era Delfin 1 — se urau *i se ti:Gpretuiau reciproc. Ducele de Burgundia dispretuia viclean5 la regelui *i atribuia lipsei de curaj faptul Ca acesta incerca . prin tratate, prin coruptie si prin alte mijloace indirecte saii procure avantaje pe care el, in local regelui, le-ar fi dobindit cu armele. De asemen; it ura pe rege nu numai pentru ingratitudinea cu care ii platise bunAvointa sa de odinioarg, pentru jignirile si imputArile personale pe care ambasadorii lui Ludovic i le aduseser5 pe cInd latal lui traia Inca, dar indeosebi pe.ntru sprijinul 'pe care acesta 11 acorda in secret cet5tenilor nemultumiti din Gand, Liege *i din alte erase mail ale Flandrei. Aceste cet5ti turbulente, geloase de privilegiile *i mindre de bo, , -Atiile pe care ie posedau, se ridicau adesea impotriva suzeranilor lor, ducii de Burgundia, *i niciodata nu se intimpla sa nu gaseasc5 IncurajAri tainice la curtea lui Ludovic, care tolosea orice imprejurare pentru a Mimi tulbur5ri in feudele preaputernicului sau vasal. Dispretul *i ura ducelui ii erau pl5tite de Ludovic cu aceea*i moned5, de*i el isi ascundea sentimentele sub un val de nep5truns. Ena cu neputinta ca un urn alit de sager sa nu dispretuiasc5 acea inc5p5enare indIrjita care nu renunta niciodata la planurile sale, oricit de nefaste ar putea fi urmarile lor, acea pornire oarba care se arunca la iactiune f5r5 a tine seama nici o clip5 de piedicile ce s-ar putea ivi in cale. Totiu*i regele it ura pe Carol mai mult Inca decit it dispretuia, si dispretul ca *i una sa clocoteau in el cu atit mai aprig, cu cit erau insotite de teama. Ludovic stia ca cel dintii salt al unui taur furios, cu care it asemuia pe clucele de Burgundia, trebuie sa fie Intotdeauna cel mai inver*unat, desi animalul se n5pusteste cu ochii Regele se temea nu numai de bogati!a provinciilor burgunde, de disciplina r5zboinicilor locuitori $i de masa numeroasei lor popuilatii : Instisirtle persoNurnele dat mo*tenitorului tronului Frantei. (n. t.)

14

nale ale ducelui ii fgceau primejdios prin el insu$i. Viteaz ping la temeritate $i chier dincolo de limitele ei, risipitor, magnific in ceea ce privea curtea lui, persoana lui, suita lui, etalind pretutindeni grandoarea ereditar5 a casei de Burgundia, Carol Temerarul gea in serviciul lui aproape toate mintile inflacgrate ale vremii, al cgror temperament era asemgngtor cu ai sau. $i Ludovic iii d5dela seama foarte limpede ce putea pune la cale i ce iar fi putut infaptui o asemenea multime de aventurieri hot5riti, in frunte Cl.l un comandant a cArui fire era tot atit de greu de strunit ca $i a lor. 0 altg imprejurare se mai adguga la lanimozitatea lui Ludovic impotrive preaputernicului sAu vasal ; era indatorat fatg de acesta pentru servicii pe care nu avusese niciodatg intentia sa le rAsplateasc5 $i se afla facg pe plac $i sa rabde chiar izbucsilit adesea nirile unei insolente nest5pinite, ofensatoare pentru demnitatea regarg, fgrg a putea s5-1 trateze altfel decit ca pe „dragul sgu vgr de Burgundia". Povestirea de fat incepe in jurul anului 1468, cind du$mania lor ajunsese lea culme, deli intre ei exista pe atunci un armistitiu arrigg,itor $i nesigur, a k a cum se intimpla adeseori pe vremea ace-ea. Primul personaj care va apare in sceng are intr-odev5r un rang si o conditie care ar putea face sg" se considere superthin disertatia de mai sus asupna pozitiei _respective a acelor doi puternici printi ; dar pasiunile celor maxi, neinteleg-erile, reconcilierile inriuresc soarta tuturor acelora care se aflg in preajma lor ; $i pe m5sur5 ce se va inainta in naratiunea noastrg, se va recunoaste c; acest capitol preliminar e necesar pentru a intelege povestea personai!Ilui ale c5rui aventuri sintem Bata sa le istorisim.

15

Id

CALATORUL

Et bine, lumen asta-i o stridie Pe care eu cu spada-am s-o despic PISTOL CEL BATRiN

Intr-o fermecAtoare dimineata de vara — mai soarele sa-*i reverse din plin dogoarea, inainte chid roua Inca racorea *i Imbalsama aerul, un tInar care venea dinspre nord-est se apropia de vadul unui riulet, mai bine-zis al unui piriu mare care se varsa in Cher, nu departe de castelul regal Plessisles-Tours ale carui sumbre $i numeroase creneluri se Malta in depArtare deasupra p5durii Intinse care inconjoara castelul. In acest tinut paduros se of la un domeniu nobiliar de vinatoare sau, c-urn i se mai spunea, un parc regal, Inconjurat de ziduri, numit in latina evului mediu Plexitium, de uncle *i-au luat numele de Plessis atitea sate din Franta. Castelul $i satul despre care vorbim se numeau Plessis-les-Tours spre a se deosebi de celelalte *i se aflau la aproape dou5 mile spre miazazi de frumosul ora* cu acelasi nurse, capitala vechei Touraine, a carei manoaF5 cimpie a fost supranumita Gradina Frantei. Pe cel.alalt mal al piriului aratat mai sus, de care se apropia calatorul nostru, doi barbati, adinciti dupa toate semnele intr-o conversatie serioasa, pareau din time in timp ca supravegheaza rni*carile acestuia, Intrucit, aflindu-se pe un loc mai ridicat, putusera sa-1 zareasca de la o foarte mare departare. 16

Tinarul calator putea sa aib5 nitre nougsprezece douazeci de ani ; chipul $i infati$area lui, foarte atr5gatoare, aratau totu$i ca nu era originar din tara in care se g6sea. Mantia lui cenu$ie, scurta, $i pantaionii ping la .genunchi aveau mai curind croiala flarnanda decit frantuzeasca, in vreme ce eleganta sa beretA albastra in care erau infipte doar o crenguta de meri$or $i o pang de vultur aminteau numaidecit felul de a se imbrAca al scotienilor. Hainele lui, foarte curate, dovedeau grija unui tinar con$tient de fizicul sau placut. Pe umar purta un saculet in care pareau Sai- se afle citeva lucruri necesare la drum ; in mina stingy avea o m5nu$a pentru vinatozrea cu $oimi, deli nu ducea cu el vreo pasare de acest fel, iar in dreapta un bat gros. Peste umarul lui sting era petrecuta - o e$arfa brodata, de care atirna o tolba de catifea ro$ie, asemanatoare acelora in care $oimarii de conditie _cluceau pe atunci hrana $oimilor $i alte ustensile necesare acestei indeletniciri mult admirate. Esarfa i se incruci$a pe piept cu o curea de care atirna un pumnal de vinatoare. In locul cizmelor obi$nuite pe acele vremuri era incaltat cu ghete din piele de cerb argasita. Desi liniile trupului sail nu ajunsesera in plinatatea lor, tinarul era inapt $i energic, iar pasul lui sprinten dovedea ca mersul pe jos era pentru el mai curind o placere clecit o oboseala. Obrazul lui avea o nuant5 deschisa, cu toate ca era u$or innegrit, fie de soarele climatului strain in care se Oa, fie poate de faptul ca In tara sa umbla tot timpul in aer liber. Trasaturile lui, fara a fi fast in totul regulate, ,erau sincere, des•chise, placute. Un zimbet u$or, care parea ca izvora$te din vioiciunea fericita a unui organism plin de viata, ii dezvelea cind $i cind dintii frumosi, curati ca fildesul, in vreme ce ochii lui alba$tri, sclipitori, plini si ei de vioiciune, tntimpinau cu o privire cald5 tot ceea ce le ie$ea in cale, exprimind voio$ie, o constiinM curata si tin snirit hot5rit, nestramutat.
2

17

Tingrul pritnea $i inapoia salutul sau putinilor pe drum in asemenea vremuri primeidioase, precum se cuvenea dupg conditia fiecgruia. L5ncierul vagabond, pie jumatate soldat, pe jurnatate brigand, 11 masura cu privirile, parca vrind s5-$1 dea seama dac5 va ggsi la el prada dorit5 sau o impotrivire desperatg, $i citea in ochii neinfricati ai 615torului atitea semne descurajatoare, incit isi schimba de indat5 gindurile tilhare$ti intr-un posomorit : „Bung dimineata, camarade", c5ruia tin'arul scotian ii raspundea cu un ton tot atit de martial, deli mai putin posac. Pelerinul sau calug5rul cer$etor raspundeau la plecaciunea lui cuviincioasa cu o binecuvintare parinteascA ; tgrancuta cu ochi negri privea indelung In urma lui .dupe ce-$i dgdusera rizind ziva bung. Pe scurt, In intreaga Infati$are a calatorului era ceva atrggsgtor care scapa cu greu privirilor, izvorind din imbinarea expresiei de franchete curajoasa, de voiosie, cu privirile agere, cu fata $i tinuta lui chipe$e. Pgrea de asemeni ca tot felul sau de a ii argtau in el un tinAr care intrase in viata fara sa-i pese de greutgtile pe care le va intilni in cale $i de slabele mijloace de lupta de care dispunea, in afarg de un spirit treaz si de o inim5 curajoasg. Asemenea porniri sint indeosebi plkute tineretii, iar batrinetea $i experienta le privesc cu simpatie pling de duio$ie. Tinarul pe care 1-am clescris fusese de mult zarit de cei doi bgrbati ce se plirnbau pe celAlalt mal al riuletului care-1 despartea pe calAtorul nostru de pare si de castel. Cind acesta cobori malul abrupt spre marginea apei cu pasul usor al unui cerb care se apropie de izvor, cel mai tin5r dintre cei doi necunoscuti spuse insotitorului sau : — E omul nostru, boemianul I Dac5 va incerca s5 treaca prin vad e pierdut : apa e adinc5, nu se poate trece. — Las5-1 sa descopere el insu$i acest Iucru — r5spunse necunoscutul cel virstnic poate ca ne va economisi o funie si va desfiinta un proverb. 1. 8

— Fata nu 1-0 pot deslu$i, dar dup5 bereta albastra pare ea el ar fi, spuse celalalt. Ascultati : striga, ne intreaba daea apa e adinca. — Pe lumea aceasta nimic nu-i mai de seam ca experienta, raspunse celalalt. S-o incerce. Intre timp, neprimind un raspuns care sa-1 opreasca in loc si luind tacerea acelora la care strigase drept o incuralare, tinarul intra in $uvoi fara a sta pe ginduri mai mult decit ii era necesar spre a se descalta. Cel mai virstnic dintre cei doi necunoscuti ii striga atunci sa bage de seama si, adauga, cu glas scazut, catre insotitorul lui : — Mort- dieu, te-ai in$elat din nou, dragul meu. Tinarul riu este clevetitorul acela de boemian. Dar sfatul fusese dat tinarului prea tirziu, eaci fie ca nu-1 auzise, fie ca nu-i mai fusese de nici un folos — el intrase ac,um in plin $uvoi. Un om mai putin sprinten $i mai putin destoinic lea inot ar fi lost inevitabil pierdut caci piriul era adinc 51 foarte repede. — Pe sfinta Ana ! E un tinar simpatic, striga necunoscutul cel virstnie. Alearg5 $i repara-ti gre$eala. D5-i o mina ,de ajutor dacg poti. Pesemne a face parte din trupele tale — daca-i a$a, apa nu-1 va inghiti. Intr-adev5r tinarul .calator inota ant de voinice$te $i lupta impotriva valurilor cu atita indirjire, in pofida furiei $uvoiului, el nu fu tint prey departe de locul oibi$nuit de trecere. In timpul acesta, cel mai link idintre eel doi necunoscuti cobora in lug spre malul apei pentru a da ajutor calatorului, iar celalalt it urma cu pas gray, spu.nindu-$i in sine pe cind se apropia de mal : „Fara Indoiala c45 apa nu-1 va inghiti niciodata pe baiatul acesta. Pe sfinta biserica, a ajuns la mal, iat5-1 insfacg batul ! Daca nu ma grabese, omul meu va fi batut pentru singura fapta buna pe care 1-am vazut vteodlata" ca o face sau ineearca s-o fae5." Era un oarecare temei in prevederea unui atare deznod5rnint, cad chipe$ul scotian se si repezise la

finarul samaritean, care alergase in ajutorul striga plin de minie : r5spuns cind am in— Cline mir$av ! De ce trebat daca pot trece prin vad ? S5 m5 is dracu daca n-am sä te invat cum sa te porti alt5 data cuviincios cu Vorbele lui erau insotite de acea semnificativg rotire a oatului numita le moulinet, pentru ca cel care o face tine batul de mijloc invirte$te capetele cind isntr-o parte end in cealalth de parc5 ar fi aripile unei mori de vint. Potrivnicul lui, un om care in orice imprejurare era gata mai mult la fapte .decit la vorbe, .vazindu-se amenintat astfel, dust mina La sabie, dar insotitorul sau, mai cump5nit, ajungind ling5 ei, ii po-runci sa se lini*teasc5 $i, intorcindu-se spre tinarul calator, iI invinui la rindul lui ca se pripise intrind in apa umflata a piriului $i ea daduse dovad5 de violenta nestapinita luindu-se la ceart5 cu un om care alergase in ajutorul lui. La auzul unei asemenea dojeni din partea unui cm in virsta, cu o infati$are respectabilA, tinarul las5 imediat arma jos $i spuse ca i-ar parea rau daca ar sti ca fusese nedrept cu ei, dar ca in realitate, el avea impresia ca 15sasera pun5 viata in primeldie fara a-1 preveni la Limp, ceea ce nu era o fapta demna nici de un om cinstit, nici de un bun cre$tin $i cu atit mai pujin de un burghez respectabil, a$a cum pareau sa fie amindoi. — Dragul meu — zise necunoscutul cel virstnic — prin accentul $i prin inrati$area dumitale pari strain de aceste locuri ; aminte$te-ti ca graiul dumitale nu poate fi inteles de noi cu acea u$urinta cu care pare-se c5 it vorbe$ti dumneata. — Ei bine — raspunse tinarul — la drept vorbind nu-i nici o pagub5 ca am racut o baie $i sint gata sa v5 iert pentru ca, in parte, aceasta s-a intimplat din cauza dumneavoastra, dar sa ma duceji intr-un boc unde as putea sa-mi usuc hainele ; nu am alts Imbra20

caminte si pe aceasta trebuie s-o Dastrez .cit mai ingrijira. — Dar, cine crezi dumneata, dragul meu, ca sintern not ? — Ni$te burghezi instkiti, Fara indoia15, raspunse tinarul. Iata, •dumneavoastra pareti un bancher sau un negustor de cereale; iar dumnealui, macelar sau crescator de vite. — Ai ghicit uimitor ocupatiile noastre, spuse zimbind necunoscutul cel virstnic. Eu caut intr-adevar minui cit mai multi bani, iar indeletnicirea meu este oarecum apropiata de aceea a unui macelar, Cit prive$te dorinta dumitale, vom incerca sa te aiutam ; dar mai intii trebuie sa $tim cine e$ti si unde te dud, pentru Ca pe aceste vremuri drumurile sint batute pe jos $i calare, de feluriti oarpeni care numai cinste $i frica lui Durnnezeu nu au in inimi. Tinarul arunca o alts privire ascutita, patrunzatoare spre cel care vorbise spre taciturnul sau insofitor, ca si cum s-ar fi indoit ca ace$tia, la rindul br, sint vrednici de increderea pe :area cer ; $i rezultatul acestei cercetki fu urmatorul : Necunoscutul cel mai in virsta si cel mai remarcabil ca imbracaminte $i ca infati$are semana cu un negustor sau cu un stapin de pravalie de pe acele vremuri. Haina, pantalonii si mantia lui aveau toate aceea$i culoare, inchisa, dar erau atit de ponosite, incit agerul scotian i$i zise ca stapinul lor trebuie sa fi fast on foarte bogat, on foarte sarac. Pesemne ca cea dintii presupunere se apropia mai mult de adevar. Hainele lui erau strimte si scurte — port pe care nobilii sau chiar cetatenii din paturile mai ridicate nu-1 socoteau cuviincios, acestia purtind in general ve$minte largi, care coborau pina aproape de glezna. Infati$area acestui Parbat te $i atragea, te $i tinea la distanta ; trasAturile lui accentuate, obraiii supti si ochii afundati in cap aveau totu$i un aer patrunzator $i plin de vioiciune, ceea ce ii apropia de fireea tinarului nostru aventurier. Totu$i acei-a$i ochi afun21

dati in cap, sub sprincenele negre, stufoase, aveau in ei ceva autoritar si totodata infricosator. Poate Ca aceasta impresie era accentuate de palaria joasa de blang, trasa mult pe frunte, ceea ce sporea umbra de sub care priveau ochii lui, insa fara indoiala ca tinarul strain putea numpi cu oarecare greutate s5 irnpace privirea acestui om cu modestia Infatissarii sale generale. PalAria lui, indeosebi, in care orice om de oarecare conditie prindea un juvaer de our sau de argint, n-avea ca podoaba decit o sargcacioasa iconija de plumb a Maicii Domnului, asemanatoare acelora pe care le aduceau de la Lorette pelerinii cei mai sarmani. Insotitorul lui era un barbat voinic, de talie mijlode, cu vreo zece ani mai tinar, cu o fatal ursuzii, aplecata in jos, rinjind sinistru cind era indemnat la aceasta, ceea ce nu se intimpla decit dace trebuia sa raspunda la unele semne tainice pe care parea ca le schimb5 cu necunoscutul cel virstnic. Omul era inarmat cu o sabie si cu un pumnal ; scotianul serva ca sub imbracamintea lui, de aceeasi culoare din cap piny-n picioare, ascundea un jazeran — o Camasa flexibila de zale, asemanatoare aceloria purtate in mod obisnuit de oamenii chiar cu indeletniciri pasnice, care pe acele vremuri primejdioase erau obligati sa calatoreasca mereu. Acest lucru intAri presupunerile tinarului ca necunoscutul era macelar, crescator de vite sau ceva asemanator, trebuind ca atare sa umble mult pe drumuri. Constatincl dintr-o privire ceea ce noua ne-a luat atita vreme spre a exprima prin cuvinte, tinarul strain raspunse dupa o dim)" de tacere — Nu stiu cu cine am cinstea s5 vorbesc si f5cInd in acelasi timp o usoara plecaciune, urma dar mi-e indiferent cine va afla ca eu sint un cadet scotian si ca am venit sa-mi caut norocul in Franta sau aiurea, dupa obiceiul compatriotilor mei. — Pasques- dieu ! Frumos obicei ! exclama necunoscutiil cel virstnic. Pari un finar chipes si viol, toc-

mai la virsta potrivit5 pentru a avea trecere pe ling5 b5rbati si femei. Asculta ! Eu sint negustor $i am nevoie de un tinar care sa ma ajute in negotul meu — mi se pare insa ca dumneata esti un prea nobil gentilom pentru a ma putea ajuta intr-o munca atit de plicticoasa. — Scumpe domn — raspunse tinarul — daca oferta dumneavoastr6 este serioasa — lucru asupra caruia m5 indoiesc — sint obligat sa v a multumesc $i prin urmare va multumesc, dar mi-e teama cä voi fi cu totul necorespunzator pentru aceasta slujba. — Ehei ! — exclama necunoscutul — pun ramasag ca dumneata to pricepi mult mai bine sa tragi cu arcul, decit sa intocmesti o notg de plat5 ; ca $tii sa minui sabia mai bine decit pana, nu? — Domnul meu — raspu. nse tinarul scotian — eu s'int un om al hatisurilor si deci, precum se spune, un arcas. Dar in afara de asta am crescut intr-o manastire uncle preabunii parinti m-au invgtat sa citesc, sa scriu si chiar sa socotesc. - Pasques-dieu ! Asta-i prea de tot ! exclam5 negustorul. Pe Maica Domnului de la Embrun, esti o minune, tinere ! — Sinteti liberi sa rideti, scumpi domni, zise scotianul, nu prea incintat de tonul glumet al noii sale cunostinte. De aitfel ar trebui sa ma due undeva sa-mi usuc hainele, in loc sa stau aici. cu apa picurind de pe mine si sa raspund la intrebari. La auzul acestor vorbe, negustorul izbucni intr-un ris zgomotos, $i raspunse : — Pasques-dieu! Proverbul nu minte niciodata : mindru ca un scotian. Linisteste-te, tinere, dumneata esti dintr-o tare pe care o stimez. Am negut5torit si eu Scotia pe vremuri. Scotienii sint oameni saraci, dar cinstiti. Daca vii Cu not in sat iti voi oferi, pentru baia pe care ai f5cut-o, o cup5 de yin strasnic $i un dejun cald. Dar — tete bleu ! — ce-i cu minusa de vinatoare din mina dumitale ? Nu stii ca vinatoareJ cu soimi e interzisa pe domeniile regale ? 23

— Am aflat Iucrul acesta de la un Halos de p5durar al ducelui de Burgundia, raspunse tinarul. Abia dusem drumul dupa un erete, aproape de Peronne, soimului pe care '11 adusesem din Scotia, sperind c5 ma fac remarcat cu el, ca ticalosul 1-a si strapuns cu o sageat5. — Si dumneata ce ai facut ? intreba negustorul. — L-am batut — raspunse tin5rul, invittindu-si batul — 1-am batut de moarte, atit cit o poate face un cre$tin cu semenul lui, dar Vara' a-1 omori, cad n-am vrut sa-1 am pe con$tiint5. — $tii — spuse burghezul — dac5 ai fi cazut in ducelui de Burgundia to-ar fi atitnat intr-un copac ca pe o castana! — Da, am auzit a este tot atit de prompt in aceste treburi ca $i 'regele Frantei. Dar intrucit faptul s-a intimplat ling5 Peronne, am sarit peste frontiera $i i-am ris in nas. Daca n-ar fi fost atit de pornit, poate ca a* fi intrat in serviciul lui. — In caz ca armistitiul va fi rupt, va avea o mare paguba prin pierderea unui asemenea paladin, zise negustorul, $i arunc5 o privire Insotitorului sau ; acesta ii raspunse printr-unul din acele zimbete sumbre, posace, care licari pe fata lui, luminind-o a$a cum lumineaz5 un meteor cerul de iarna. Tin5rul scotian se opri brusc, i$i trase bereta pe sprinceana dreapta, ca un orn care nu admite sa fie luat peste picior $i spuse cu tarie : — Domnilor — $i ma adresez indeosebi dumitale ca celui mai virstnic care ar trebui sa fie si cel mai Intelept — va veti convinge, sper, ca nu e cuminte si nici prudent sa se rida pe socoteala mea. Nu-mi place de loc tonul conversatiei dumneavoastr5. Pot sa gust glumele oricui, pot de asemeni sa ascult observatia cuiva mai in vitsta decit mine, $i daca $tiu ca o merit sä spun : va rnultumesc, domnule, dar nu-mi place sa flu privit ca un copil cind, slava Domnului, m5 socot destul de barbat pentru a va snopi in balaie De arrandoi, daca ma scoateti .din 24

Vaznd cit se aprinsese ttn5rul, necunoscutul eel vtrstnic 'Area sa se prap5deascA de ris ; insotitorul tui isi duse mina la gard-a s5biei, dar scotianul, observindu-i mi$carea, '11 lovi peste mina, fkindu-1 sa n-o poat5 apuca, ceea ce stirni $i mai mult veselia celuilalt. striga - Opre$te-te, opre$te-te, viteaz scotian el — fie chiar $i in numele scumpei dumitale patrii ; $i tu, prietene, inceteaz5 cu privirile astea amenintatoare. Pasques-dieu ! hai sa firn ni$te adevArati negustori $i s5 socotim baia pe care ai f5cut-o in contul loviturii date insotitorului meu cu atita grade $i $i acum, tinere prieten, ascult5 — se adresa el scotianului cu o severitate gravy care, in ciuda inf15c5r5rii tineretii, it dezarm5 $i it intimid5 pe acesta — nici o violent in plus. Cu mine nu prea merge a$a ceva, iar insotitorul meu, dup5 cum cred ca i ji dai seama, a avut adeseori de-a face cu astfel de lucruri. Spune-mi numele dumitale. — Sint gata s5 r5spund politicos la o intrebare politicoas5 — raspunse tinArul — §i voi ar5ta respectul cuvenit virstei durnneavoastr5 dac5 nu-mi yeti pune rAbdarea la incercare. De cind m5 aflu in Franta si in Flandra, oamenii, in fantezia lor, m-au poreclit Valetul cu Tolba de Catifea, din pricina acestei tolbe pentru $oimi pe care-o port la sold ; dar adevaratul meu nume in Cara in care m-am n5scut este Quentin Durward. — Durward ! E un nume de gentilom ? — De cincisprezece generatii, r5spunse tinarul. Si acest lucru nu-mi ing5duie sa imbr5ti$ez alt meserie decit pe aceea a armelor. — AdevArat scotian ! Bel$ug de singe, bel$ug de mindrie i, pun ram5$ag. lips crincen5 de ducati. Dragul meu — porunci el Insotitorului ia-o inainte si ingrijete s5 ni se pregAteasea un dejun la Livada Duzilor ; acest tinar va face tot atitea oricruri 25

dejunului ca $i un $oarece infometat brinzei unei gospocline. Cit despre boemian — ascute-ti urechea... Insotitorul lui ii raspunse printr-un zimbet posomorit dar cu inteles $i o lua repede inainte, in tirnp ce necunoscutul cel virstnic urma, adresindu-se tinarului Durward : — Noi vom merge impreunA, inceti$or, $i In drum prin padure vom asculta o liturghie la capela Sfintului Hubert, caci nu-i bine sä to ingrije$ti de nevoile trupului mai inainte de a le fi indeplinit pe acelea ale sufletului. Durward, ca un bun catolic, nu avea nici o obiectiune impotriva acestei propuneri, de$i paate ca el ar astimpere fi dorit mai intii sä-$i usuce hainele foamea. Intre timp it pierdura curind din vedere pe ursuzul for insotitor, dar continuara sa mearga pe aceea$i carare pe care o luase $i acesta, piria ce intrara intr-o padure alcgtuita din copaci inalti printre care cre$teau tufe $i mAracini. PAdurea era stralAtuta de poteci intinse de-a lungul carora se zareau ca prin ni$te lumini$uri turme mici de cerbi tropaind cu o lini$te care arsata cä aceste animale se simteau pe deplin ocrotite. — M-ati intrebat daca sint un bun arca$, zise tinarul scotian. Dati-mi un arc $i doua sAgeti, $i veti avea vinat intr-o — Pasques-dieu ! Ia seama, tinere prieten : cerbii se afla" in grija insotitorului meu $i el ii pAze$te ca ochii din cap. — Omul acesta are mai curind aerul unui mAcelar decit al unui padurar voios, raspunse Durward. Nu pot crede Ca acea privire de calk] apartine unui om care cunoa$te nobilele reguli ale vinatoarei. — Ei, tinere prieten — raspunse interlo-cutorul lui — la cea dintii privire, omul face oarecum o impresie neplacuta, dar cei care 1-au cunoscut n-au fast auziti plingindu-se vreodat5 de el. Quentin Durward Osi ceva ciudat $i dezagreabil in tanul cu care fuseser5 rostite aceste cuvinte $i privind 26

brusc spre cel care vorbise crezu c5 vede in fizionornia lui, in zimbetul ufsor care-i flutura pe buza de sus, in scap5rarea ochiului sat.] negru si patrunzator, ceva care indreptAtea acea constatare neplacuta. „Am auzit — I i zise el — cä pe aici umbla tot felul de hoti, tilhari si ucigasi. Cine stie Baca individul care a luat-o inainte nu este un asasin, si tic5losu.1 asta bAtrin nu-i morneala lui. Am sá fiu cu ochii in patru : nu vor avea de la mine decit niste purnni zdraveni scotieni". In timp ce el cugeta astfel, ajunsera la un luminis unde copacii erau mai rani, iar parnintul de sub ei, curatat de tufe si maracini, era acoperit cu un covor de verde* nespus de moale si de gingasa ; crutatii de arsita soarelui, iarba avea acolo o fragezime mutt mai proaspata decit se intilneste de obicei in Franta. Copacii care cresteau in acel loc singuratic erau indeosebi fagi si ulmi uriasi, ridicinclu-se in vazduh ca niste munti de frunze. In mijlocul acestor mareti fii ai paruintului, in loeul cel mai deschis at luminisului se inalta o capela scunda, in preajma careia murmura un riulet. Arhitectura capelei era rustica, simp15. Lipit5 de ea se afla o chilioara in care se putea ad5posti un ermit sau un preot solitar, locuind acolo spre a-si putea indeplini cu regularitate indatoririle fat5 de altar. Tntr-o mica firida, deasupra portii boltite, se afla o statuie de piatra a sfintului Hubert, cu un corn de vinatoare aninat de git si o pereche de ogari culcati la picioare. Asezarea acestei capele in mijlocul parcului atit de populat cu vinat f5cuse foarte indicata dedicarea sa patronului vin5torilor. Bkrfnul, urmat de tinarul Durward. isl indrepta pasil spre acel lacas de rugkiune. Pe cind se apropiau de capela, preotul, imbr5cat in odajdii, iesi din china lui cu intentia de a intra in cape15, Fara indoiala pentru a oficia sfinta slujba. Durward se inclin5 innintea preotului cu respectul cuvenit harului sari, in vreme ce insotitorul lui, cu o Infajisare Inca si mai cucernica, se 15sa intr-un genirnchi spre a primi binecuvintarea acestuia si apoi it urma in biseric5 cu un

mers si cu o mina care exprimau cea mai sincere $i cea mai adind smerenie. Interiorul capelei era impodobit potrivit cu indeletnicirea pe care sfintul sau patron o avusese pe cind se afla pe lumea aceasta. Blanurile cele mai scumpe ale unor animale care fac obiectul vinatoarei in felurite tars tineau loc de tapete si de draperii imprejurul altarului $i in celelalte parti ale bisericii ; ca embleme caracteristice, pe pereti atirnau cornuri de vinkoare, arcuri, tolbe si alte simboluri cinegetice, printre capete de cerbi, de lupi $i de alte vietuitoare socotite fiare de vinat. Intreaga ornamentatie avea un aspect armonios, silvic ; liturghia insasi, foarte mult scurtata, dovedea ca e ceea ce se nume$te o liturghie de vinatoare, a$a cum era oficiata in mod obi$nuit inaintea nobililor si a seniorilor, caci in timp ce asistau la slujba, ace$tiia erau de obicei nerabdatori sa inceapa petrecerea for favorite. Totu$i, insotitorul liii Durward pant sa acorde acestei scurte ceremonii cea mai stricta $i cea mai scrupuloasa atentie, in timp ce tinarul scotian, fare a fi fost preocupat prea mult de ginduri cucernice, nu se putea opri sa nu se dojeneasca pentru bsanuielile jignitoare pe care be avusese in privinta cinstei unui om atit de bun $i de umil. Departe de a-1 privi acum ca pe un companion $i complice al hotilor, ii era greu sä nu vada in el aproape un sfint. Dupa ce liturghia se stir$i, iesira amindoi din topela $i afara, batrinul spuse tinarului sau insotitor : — De aici pins in sat nu mai avem mull de mers. Acum vei putea sa-ti intrerupi postul cu cugetul lini$tit ; urmeaza-ma. Luind-o la dreapta si mergind de-a lungul unei poteci- care parea sä urce inceti$or, el it sfatui pe insotitorul sau sa nu cumva sä paraseasca poteca, ci, dimpotriva, sa mearga cit mai aproape de mijlocul ei. Durward nu putu sa se impiedice de a-1 intreba care era motivul acestei precautiuni. 28

- Te afli acum aproape de Curte, tinere — raspunse insotitorul lui — si pasques-dieu ! este o oarecare deosebire intre o plimbare pe aici si una prin muntii vostri plini de WAHL Fiecare palms de pamint de pe lccurile acestea, in afara de cararea pe care mergem, este primejdioasa si aproape de netrecut din pricina capcanelor si a curselor prevazute cu cutite care taie madularele drumetului necugetat tot atit de repede precum reteaza cosorul lastarii de paduce! — din pricina tepilor ascutiti care strapung piciorul dintr-o parte in alta si a gropilor atit de adinci, incit poti ramine pe vecie in ele — caci to afli acum pe domeniul regal si vom ajunge indata in fata castelului. - Dana as fi regele Frantei — spuse tingrul — nu m-as ingriji atit de curse si de capcane, ci m-as stradui sa guvernez cit mai bine pentru ca nimeni sa nu indrazneasc5 sa se apropie de resedinta mea cu ginduri rele ; cit despre cei care ar veni la mine pasnici si binevoitori, ei bine, cu cit ar fi mai multi, cu atit as fi mai bucuros. Insotitorui lui privi imprejur, ca si cind s-ar fi speriat, si sopti : — Taci, taci, tinere Valet cu Tolba de Catifea ! Am uitat sa-ti spun ca o mare primejdie a acestor locuri este si faptul ca pina si frunzele copacilor sint intocmai ca niste urechi care clestainuie in cahinetul regelui toate vorbt?le pe care le aud. — Putin imi pasa de ele ! raspunse Quentin Durward. Am in gura o limbs scotiana destul de curajoasa pentru a spune ceea ce gindesc chiar in fata ffelui Ludovic, Dumnezeu sal binecuvinteze ! Cit despre urechile de care vorbifi, daca le-as vedea pe capul cuiva, le-as reteza cu pumnalul men de vinaloare.

CASTELUL

Se-nalta in creneluri o cetate porti grele, Cu gratii ferecate, Cu ziduri groase $i abrupte santuri. Cu puntea ridicatA, prinsa-n lanfuri ; to jur o apa lenef scintetiaza lar stis in turn stau strajile de nazi. ANONIM

In timp ce schimbau aceste vorbe, Durward i noul FAL] cunoscut ajunsera in dreptul castelului Plessis-lesTours, care, chiar pe acele vremuri pline de primejdii, cind cei mars se vedeau siliti s'a se adaposteasc5 in locuri intarite, se distingea prin neobipuita i staruitoarea grija cu care era pazit i aparat. Pornind de la marginea padurii unde tin5rul Durward §i tovara§ul lui de drum se oprira pentru a privi aceastA re§eclinfa regala, se intindea sau mai bine zis se ridica, de altfel in pants foarte ling, o paji§te intinsa, lipsit5 de orice. fel de copaci *i de tufe, en exceptia unui batrin stejar uria§, pe jumAtate uses f. Acest spatiu fusese 15sat descoperit dupa regulile fortFicatiilor, respectate in toate timpurile, astfel ca nici du§man s5 nu se poata apropia pe ascuns de castel, fara a putea fi vazut de pe ziduri. Dincolo de paMte se inalta castelul insu§i. Acesta era inconjurat de trei ziduri cu creneluri i cu turnuri, ce se ridicau din loc in lac §i la fiecare colt. Zidul al doilea era mai malt decit cel dintii, fiind cradit astfel ca sal poat5 domina in imprejurarea cá acesta ar putea fi cucerit 30

de dumani. La rindul lui, al doilea zid era dominat in acelasi fel de un al treilea, cel din interior. In jurul zidului exterior, a*a precum it informa francezul pe tinarul sau interlocutor (intrucit ei se aflau mai la vale decit temelia zidului *i nu puteau s-o vada) se afla un *ant adinc, de aproape doukeci de picioare, umplut cu apa adusa din riul Cher, sau mai bine zis dintr-un afluent al lui. In fata celui de al doilea zid se afla Inca un *ant, si apoi al treilea, intinzindu-se intre zidul al doilea *i cel din interior, ambele neobi*nuit de mari. Marginile acestor trei *anturi, *i in afara si inauntru, erau intarite puternic cu garduri de fier, care jucau rolul a*a numitilor chevaux-defrise din fortificatiile moderne, fiecare gratie terminindu-se in virf cu un manunchi de tepu*e, parind sa arate Ca oricine ar incerca sa sara peste ele ar fi sortit pieirii. inconjurat de zidul interior se inalta castelul, alcatuit din clkliri zidite in epoci diferite, a*ezate circular *i unite cu batrinul *i sumbrul donjon, mai vechi decit toate celelalte, care se inalta ca un uria* negru etiopian. Lipsa oricarei ferestre mai mari decit cele de meterez, dispuse neregulat, pentru apkare, stirnea in cel care le privea acela*i simtamint neplacut pe care-1 incercam la vederea unui orb. Celelalte cladiri pareau *i. ele prea putin amenaj ate pentru•o viata cuta, intrucit ferestrele lor se deschideau spre o curte interioara,. Inchisa, astfel ca toata fatada castelului parea mai curind a unei temnite decit . a unui palat. Regele care domnea in vremea aceea sporise chiar acest efect, caci dorind ca adiausurile pe care le facuse el insusi fortificatiilor sa aiba o astfel de infati*are, incit sa nu poata fi deosebite cu u*urinta de ciadirile vechi (caci, asemenea multor oameni banuitori, i Dlacea ca temerile sale sä nu fie ghicite), se intreb:iintau caraniizi *i pietre de constructie cit mai inchise la culoare *i se turna funingine in var pentru a era Intregului castel aceeasi patina, a unei vech:mi indepartate *i aspre

31

Aceasta cetate formidabila avea numai o intrare cel putin Durward nu \Taal decit una pe toata intinclerea fatadei ; ea se of la In centrul primei centuri de ziduri, aceea exterioara, intre cele doua" turnuri masive, obipuitele fortificatii ale unei intrari ; $i el putu sa zareasca nelipsitele accesorii — poarta de gratii podul ridicator cea dintii fiind lasata in jos $i cel de al doilea ridicat. Turnuri de intrare asemanatoare se vede.au ridicindu-se peste al doilea $i al treilea zid, dar nu pe aceea$i linie cu acelea ale centurii exterioare, intrucit drumul nu ducea drept, de la o intrare la alta ci, dirnpotriva, cei care intrau trebuiau sä parcurga vreo treizeci de coti intre primul $i al doilea zid expu$i, dacO veneau ca dumani, sa fie loviti de felurite arme din amindou6 partile, de asemenea, cind centura a doua era depa$ita, trebuiau sa se abata iar de la linia dreapta pentru a ajunge la poarta zidului al treilea, cel interior, a$a incit, inainte de a pa$i in curtea exterioara, care se intindea in fata castelului, trebuiau str5batute doug trecatori inguste $i primejdioase, expuse focurilor de flank ale tunurilor — fortate una dupa alta trei porti, apOrate cu cele mai puternice mijloace cunoscute pe atunci. asuVenind dintr-o Ora bintuitg $i ea de razboaie prita de feudali — o Ora a carei suprafat5 accidentata, muntoasa, brOzdat5 de prapastii $i de $uvoaie, ofer5 pozitii de aparare — tinarul Durward era destul de obi$nuit cu feluritele eforturi prin care oamenii, in acele vremuri aspre, se straduiau sa--$i apere caminele ; dar ei marturisi fati$ tovarA$ului sau ca" nu-$1 inchipuie sa fie in puterea ornului a face atit de 'milt pentru apararea lui acolo unde natura facuse atit de putin, pentru ca locul acela, dupa cum am afatat, se riciica in pants u$oar5 din punctul in care se aflau ei. Pentru a-i spori uimirea, cornpanionul lui ii povesti ca imprejurimile castelului, cu exceptia carkii cotite pe care se putea ajunge fOra primejdie la poarta, erau ca prin care trecuserA, sernanate cu gropi. curse si cat-wane pentru a prinde pe once r5ufac5tor 32

ce s-ar fi aventurat pe acolo fAr6 c515uz5 ; ca pe ziduri se aflau ni§te leagane de fier, numite cuiburi de rirtdunica, din care santinelele ce vegheau necontenit puteau, Fara nici o primejdie, sa ocheascA in voie pe oricine ar fi incercat sa intre in castel ãrã cuvenitul semnal sau fara cuvintul de trecere stabilit pentru ziva aceea ; ca arca*ii din garda regala iii indeplineau zi 5i noapte aceast5 datorie pentru care primeau de la regele Ludovic leaf a. mare, imbrkarninte scumpa avantaje. multe onoruri — Ia spune, tinere — urma el — ai mai vazut o fortareat5 atit de puternica ? Crezi ca ar indrazni cineva s-o atace ? Tinarul Omase cu privirile atintite Indelung asupra intariturilor, a caror priveli*te it atr5g-ea intr-atit, incit el uitase, in inflACararea curiozitatii tinere ti, ca hainele de pe el erau ude. Ochii lui scaparau obrajii i se imbujorasera ca aceia ai unui oni cutezAtcr care se gindes.te la o fapta -vitejeasc5 ; *i el raspunse : aparat, dar pen— Este un castel puternic intairit tru nite oameni viteji nimic nu e cu neputinta. — Si in Cara dumitale sint oameni in stare sa faca o asemenea ispravA ? intreba bAtrinul oarecum posomorit. dar — Nu spun acest lucru — raspunse tinarul sint mii de oameni care pentru o cauza dreaptA ar incerca sa savireasch o asemenea fapta str5lucith. — facu interlocutorul lui — nu cumva — dumneata e§ti un asemenea viteaz ? — A p5catui daca m-a* lauda atunci cind in fata mea nu se afla nici o primejdie — raspunse tinarul Durward — dar tatal meu a savir§it o asemenea fapta indrazneata eu am credinta ca nu skit un bastard. — Ei — rosti companionul lui cu un zimbet — aici vei avea prilejul sa intilneti prieteni i chia-r rude, pentru ca pe zidurile acestea strajuiesc arcaii scotieni din garda regelui Ludovic — trei sate de gentilomi din cel mai nobil singe al tarii dumitale.

— Daca eu as f i regele Ludovic — raspunse tinarul — m-as bizui pe credinta celor trei sute de gent:lomi scotieni, mi-as darima zidurile pentru a umple cu ele santurile, mi-as chema pairii si paladinii si as trai asa cum ar fi vrednic de mine, printre lancile rupte in turnire vitejesti, petrecind ziva cu dantuind noaptea cu doamnele, si nu m-as teme de dusmani nici cit de o musca. Companionul lui zImbi din nou si intorcindu-se cu spatele spre castel, de care observa Ca se apropiasera p: ea mult, se indrepta din nou spre padure pe o carare mai larga Si mai batatorita decit aceea pe care venisera. — Pe aici — spuse el — \Tom ajunge in asa-numitul sat Du Plessis, unde dumneata, un strain, vei gasi o gazduire bung si cinstita. Cam la dou5 mile de acolo se afla frumoasa cetate Tours, care a dat numele acestui bogat si frumos comitat. Dar satul Du Plessis sau Plessis du Parc, cum i se spune uneori, din pricina vecinatatii sale cu resedinta regala si cu parcul de VInatoare dimprejurul lui, iti va oferi o ospitalitate mai apropiata si mai placuta. Va multumesc,- amabile domn, pentru informaiia dumneavoastra — spuse scotianul — dar eu voi ramine aici atit de putin, Inca daca am sä gasesc o bucatica de carne si ceva de baut, mai bun decit apa, clorintele mele in satul Du Plessis, fie el ca s-ar nurni Plessis al Parcului sau al Elesteului, imi vor fi pe deplin satisfacute. — Ei bine — raspunse compsnionul lui — credeam ca ai vreun prieten pe aici. — Intr-adevar, chiar fratele mamei mele se afla aici — raspunse Durward — un om care era cumsecade atunci cind a plecat de pe malurile fluid' Angus. — Care e numele lui ? Intreba negustorul. Sa ti-1 cautam ; cad nu e bine sa to duci la castel ,durnneata Insuti. Ai putea fi luat drept spion, 34.

— Asta-i bun6, pe legea mea ! exclarn5 tinarul. Eu, si spion Cel care m-ar insulta rostind impotriva-mi o asemenea invinuire ar simti indata raceaia sabiei mele. Cit despre unchiul meu, cine nu-1 cunoaste ?! Numele lui e Lesly. Lesly — un nume cinstit si — Sint convins de acest lucre — i1 asigura interlocutorul lui — dar in garda scotiana sint trei oameni cu acest nume. — Numele unchiului meu e Ludovic Lesly, spin=e tIn5rul. — Din cei trei Lesly — raspunse negustorul — doi se numesc Ludovic. — Unchiului meu i se spune Ludovic cu Cicatrite, zise Quentin. Numele noastre de familie sint atit de comune intr-o casa scotiana, incit atunci cind nu-s legate de vreo mosie, punem intotdeauna o poreaii. — Un nume de razboi, vrei s5 spui, observ5 cornpanionul lui. Omul despre care vorbesti cred ca este acela caruia not ii zicem Le Balafre 1 , din pricina cicatricei de pe fata lui, un barbat cinstit si u:n bun soldat. As dori sa pot izbuti sa-ti inlesnesc o intilnire cu el, pentru ca face parte dintr-un corp de gentilomi cu indatoriri severe, care nu ies din garnizoana decit rareori si numai cind e nevoie de un serviciu ordonat de rege. Si acum, tinere, am sa to intreb ceva: pun rAm'asag ca doresti sa intri in slujba alaturi de unchiul dumitale, in garda scotiana. Frumoasa dorint5, Trideosebi fiindcg esti foarte anar, si fiindca pentru inaltul post la care tintesti shit necesari citiva ani de experienta. — Poate ca mi-a trecut prin cap un asemenea gind raspunse Durward nepAsator — dar daca am dorit vreodatg asa ceva, acum mi-a pierit pofta. — Cum asa, tinere ?! exclama francezul cu o oarecare asprime in glas. Poti vorbi astfel de o slujba
1

Crestatul (in limba franceza). (n. r.),

atit de rivnit5 de cei mai iiobili dintre compatriotii dumitale ? — Le doresc petrecere frumoasg, raspunse Quentin cu nepasare. Ca sa fiu sinter, mi-ar fi placut foarte mult sg intru in serviciul regelui francez, numai oricit de frumos m-ar ImbrAca $i oricit de bine m-ar hrgni, imi place mai mult sg" tr5iesc liber decit sa stau inchis intr-o cu$c5 on intr-un cuib de rindunica, cum le spuneti pe aid acestor solnite agate pe ziduri. Si-apoi — ad5ugg el cu glas sc5zut — nu-mi place un astfel de castel in al earui arbore .de onoare se vgd atirnind asemenea fructe. B5nuiesc ce vrei sa spui — zise francezul — totusi vorbe$te mai deslu$it. — Ei bine, pentru a vorbi mai deslu$it — rgspunse tingrul — in acel frumos stejar care se aflg la o aruncAtur5 de sageat5, sau cam a$a ceva, de caste!, e spinzurat un om intr-o haina cenu$ie, ca a mea. — Intr-adev5r ! Pasques-dieu Ce Inseamna sa ai ()chi tineri ! Eu vedeam ceva, dar mi se pgrea cg printre ramuri se afla" un corb. Lucrul acesta Ins nu-i ciudat, tinere. Cind vara va face loc toamnei, cind noptile cu lung piing vor fi lungi $i drumurile nesigure, ai sa vezi ciorchini de cite zece sau dougzeci de asemenea ghinde atirnind in acest bgtrin stejar... Ei $i ? Acestea sint tot atitea steaguri des-fg$urate spre a-i speria pe briganzi ; in fiecare ticglos spinzurat aid, oamenii cinstiti din Franta \Tad un bandit, un trgd5tor, un tilhar de drumul mare, un jefuitor sau un asupritor al poporului mai putin. Acestea, tinere, sint semnele justijiei suveranului nostru. — Totu$i dacg as fi regele Ludovic, i-as spinzura mai departe de palatul meu, spuse tingrut In Sara mea not spinzur5m corbi morti, acolo unde bintuie
I Asa e numit uneori copacul cel mai mare din fata unui castel scotian. Ling5 acest copac, nobilul isi primea oaspeili de vazA sipetrecea la plecare pinsin dr-eptul lui. (n. a.)

36

corbii vi.i, dar nu in gradinfle *i in porur:4-barele noastre. Simt de aici duhoarea stirvului — p-uahl — Dana ai sa" traiesti si ai sa ajungi cindva un slujitor bun si cinstit al printului clurnitale, bunul raspunse francezul — ai sa. afli ca nu meu tinar exista parfurn mai p,15-cut. ca duhoarea unui tradator rnort. — N-as vrea sa traiesc ping in clipa cind am sa-mi pierd mtros-ul sau vazul, spuse scotianul. Sa mi se si iata-mi mina -i spadal Dar arate un tr5dator cind a murit, ura s-a stins. Mi se pare ins5 ca am ajuns in sat ; nadajduiesc sa vä arat aici Ca nici baia, mi-au taiat pofta de mincare; Deci, nici scuba: bunul meu prieten, sa mergem la han cit mai repede. Totusi, inainte de a ma bucura. de ospitalitatea: duffneavoastra, as vrea sa s-tiu cum va n-urniti ? — Mi se nice Maitre Pierre, raspanse companionul lui. N-am nici un titi.u. Un om simplu, care are- cu ce asa se spurne despre mine. — Maitre Pierte, fie, zise Quentin. Sint bucuros intilnesc, caci toemai- acum c5 am avut norocul am nevoie de un sfat pentru. care voi sti sa- vä. fit/ recunoscator. o cruce In tim.p ce vorbeau astfel, tuna bisericii inalta, de lenin, care se zlreau• printre copaci, at:Mau ca ajunsesera la intrarea in sat. Dar Maitre Pierre, abatindu-se putin din cararea care dadea intr-un drum lang. spuse tinarului ca duca se afla oarecum izolat hanul la care voia si primea numai calAtori de vaza. — Daca vreti sa spuneti ca e vorba de cei, care umbla cu pungi. doldora — rasponse scotianul — eu nu ma nurriar printre ei si tiu mai bine sa fid jefilit la drumul mare, decit in hanul dumneavoastra. - Pasques- died ! exclama calAuza lui. Ce grijulii sinteti voi, scotienii Un englez s-ar arunca acum cu ochii inclii intr-o taverna, unde ar minca 5i ar bea pe saturate fara a se gindi la plata mai inainte de a se hiftui bine. Dar dumneata uiti, domnule Quentin, 37

fiindca Quentin este numele dumitale, dumneata uiti ca iii datorez o masa pentru baia pe care ti-am pricinuit-o din gre$eala. visa am s5 ispA$esc jignirea pe care ti-am adus-o. — Intr-adev5r — spuse voios tinarul — uitasern baia, jignirea, ispasirea si celelalte. Hainele mi s-au uscat pe drum, sau aproape, dar n-am sá refuz bunavointa, fiindca cina mea de ieri a fost foarte u$oara si altceva n-ain mai pus in gura de atunci. P5reti un burg-hez onorabil, si nu vAd de ce n-as primi invitatia dumneavoastr5. seama foarte Francezul zimbi in sinea lui, Nine Ca tinarul, fiind pesemne destul de fl5mind, se impaca cam greu cu gindul de a. minca pe socoteala unui strain $i se straduia infringa mindria gindindu-se ca atunci cind e vorba de asemenea servicii neinsemnate, acela care primeste (la dovad5 de tot atita bunavointa, cit si acela care ofera. Intre timp coborira pe o alee ingustA, umbrita de olopi Inalti, La capatul areia intrara printr-o poarta in curtea unui han neobisnuit de arAtos, destinat sa ad5posteasc5 pe gentilomi $i pe cei veniti cu treburi la castel unde Ludovic al XI-lea dAdea foarte rar 9,- Azduire unora dintre curtenii sai $i nurnzi atunci cind un asemenea lucru era cu totul de neinlaturat. Un blazon, Infati$Ind o floare de crin, strajuia deasupra usii de la intrare a cradirii mari si neregulate a hanului. Nici in curte $i nici in interiorul cl5dirii nu se observa ins5 acel du-te-vino care arata de obicei cä treburile merg strung $i ca hanul e plin de cAlatori. S-ar fi spus ca vecinatatea sumbra, mohorita, a re$edintei regale imprimase o parte din tristetea, din inf5tisarea ei aspra, $i acestui racas h5razit, a$a cum se obi*nuia pretutindeni, sa fie templul bun5vointei, al unei companii vesele $i al unei mese bune. Fars sa cheme pe nimeni, $i chiar fare sa se apropie de intrarea principals, Maitre Pierre ridic5 zavurul unei usi laturalnice conduce oaspetele intr-o odaie 38

mare unde focul ardea in camin Si unde se alla o masa pregatita pentru un dejun copios. — Tovarasul meu si-a facut datoria, spuse francezul. Trebuie sa-ti fie frig — am poruncit sa se faca foc; pesemne ca t.i-e foame — iata, masa e gala. $i el fluiera. Harigiul se ivi, raspunse La bon jour-ul lui Maitre Pierre cu o plecaciune, dar nu se arata de loc vorbaret ca hangiii francezi dintotdeauna. — Am trimis pe cineva — spuse Maitre Pierre sa comande o gustare ; a racut acest lucru ? Drept raspuns hangiul se inclina ; si in vreme ce continua sa aduca si sa puny pe masa tot ce trebuia pentru un dejun placut, nu scoase o singur6 vorba de lauda cu privire la calitatea celor aduse. Si totu§i, asa cum- cititorul va vedea in capitolul urmator, bucatele aveau dreptul la toate laudele pe care hangiii francezi sint dornici s5 le auda" atunci cind e vorba de o masa bung.

IV
0 Doamne !

MASA

Ce mai falci ! Si ce .buoale !

CALATORIlLE LUI YORICK

L-am Pasat pe tInarul nostru. calathr prin Franta, intr-o.situatie mai placuta ca nicio-data, ,de cind p.a$ea pe pamintul v.echi.lor gali. Bucatele, a$a cum am aratat in incheierea ultimului capitol, erau vredni.ce de I.aucla. Se adusese un pate de Perigord, pentru care un gasmincatorii de tronom ar fi merit si ar fi inviat, ca lotus ai lui Homer, uiti-nd de familie, de patrie $i .de toate indatoririle sociale. Coaja lui magnifica parea sa se ridice ca zidurile unei bogate metropole, simbol al" avutiilor pe care ele trebuie s5 le apere. Dupa aceea arms o tocana gustoas5, cu acel petit point de l'ail pe care gasconii it iubesc si scotienii nu-I dispretuiesc. Se accuse apoi o $utIca gustoasa care apartinuse cindv.a unui mistret nobil din pgclurile invecinate de la Montrichard. Pe masa se afla cea mai frageda franzela sub forma de piini$oare numite boules (de la care bruluat numele frantuzesc de bciulangers) a tarii carei coaja era atit de ispititoare, incit chiar numai cu apa $i ar fi fost o adevarata plAcere. Al5turi se mai gasea $i o butelie de piele numit5 bottrine, in care se afla aproape un litru din acel savuros yin de Beaulne. Atitea bun5tati ar fi stirnit pofta .de mincare $i unui om .aflat pe patul mortii. Ce trebuie ssa fi stirnit in sufletul unui tinar abia de douazeci de ani, care, la drept vorbind, in ultimele dou5 zile nu mincase decA
:0

niste poame, abia pirguite, pe care putuse sa le culeag5 din iniimplare pe drum, si o buatica de piine de orz ! Asa c5 scotianul nostru se n:apusti asupr.a tocanei si goli farfuria Intr-o clipa ; atac5 minunatul pateu, ii patrunse in mgruntaie si, stropindu-si copiosul ()spat cu cite o cup5 de yin, o lua de la capAt Inca o dat5 si Inca o data, spre uimire.a hartaiului 5i spre desfkarea lui Maitre Pierre. Vdzind pesemne ca facuse o fapta ,mai buna deed se astepiase, acesta parea intr-adeygr incintat de pofta tin5rului scotian si cind, in sfirsit, observ5 .ca avintul ,acestuia incepe sa scad5, incera sa-1 imboldeasca la noi eforturi, comandind racituri, darioles 1 5i tot felul de bun5t5ti care-i veneau in minte, si indemnindu-1- pe tinar sa-si .continue osp54ul. In timp ce avea astfel de preocupari, pe fata lui Maitre Pierre se oglindea un soi de bung dispozitie, care se apropia de bun5voint5, acum comportarea sa nemaifiind atit de aspr5, taioasa si dur5 ca de obicei. Oamenii in virsta simpatizeaza aproape intotdeauna cu bucu riile tineretii si cu avinturile sale de once fel, atunci chid dispozitia lor e spontana si nu e tulburata de invidie sau de o zadarnic5 idorinja de intrecere. In timpul pl5cutei sale indeletniciri, Quentin Durward, la rindul lui, nu putu sa nu vada ca inf5tisarea interlocutorului sau pe care o ggsise la inceput a- tit de Indatoritoare ap5rea intr-o lumina si mai fayorabila sub influen-la vinului de Beaulne, si el II mustra pTietenos pe Maitre Pierre ca se desf.at' pe socoteala poftei sale ide mincare far5 a gusta si el din bucate. — Indeplinesc un canon si nu pot minca nimic ping la amiaza in afar5 de ceva dulciuri si o .cupa de apa. Roag-o pe doamna de sus — adAug5 el, intorcindu-se spre hanqiu — sa-mi aduc5 gustarea aici.
1 -u n .fel _de tarts din fain& not §i lapte (in limba francez0 (n t.)

.1L

Flangiul iesi, iar Maitre Pierre urma : Ei, mi-am tinut cuvintul in ce priveste masa f5ggcluit6 ? — De cind am plecat din Glen-houlakin, n-am mineat niciodat5 mai bine ca acum, raspunse tinarul. — Glen... 5i mai cum ? intreba Maitre Pierre. scoti din sarite pe satana cu asemenea vorbe Vrei lungi in coad5 ?! — Glen-houlakin — raspunse Quentin voiog — ceea ce inseamng valea musculitelor : asa se numeste domeniul nostru, bunul meu domn. Dacg vá face pl5cere, v-ati cistigat dreptul sa rideti cind auziti cum sulfa la ureche. — Nu m-am gindit de loc sa te jignesc — zise 135trinul dar, de vreme ce aceasta masa ti-a placut atit de mult, eram tocmai sa-ti spun ca arcasii scotieni din garda mAninca in fiecare zi tot atit de bine, dac5 nu si mai si. - Nu-i de mirare, spuse Durward. Dacg sint inchisi toata noaptea in acele cuiburi de rindunici, trebuie sa fie hamesiti dimineata. — Si sint r5spratiti cu prisosinta pentru asta, raspunse Maitre Pierre. Nu au nevoie, ca burgunzii, s5 tumble cu spatele gol ca sa poata avea pintecul plin sint imbracati ca ni5te conti 5i ospAtati ca ni5te alugari. — Cu atit mai bine pentru ei, aprecie Durward. — Prin urmare, ide ce n-ai intra in slujba aici, tinere ? Unchiul dumitale ar putea, imi ingAdui sa-ti spun, sa te inscrie in controale indata ce s-ar ivi un loc liber. Si — intre not fie vorba — am pe aici oarecare trecere 5i as putea sa-ti f iu de lobos cit de cit. Cred ca stii sa c515resti tot atit de bine pe cit te pricepi s5 tragi cu arcul, nu ? — Noi cei din neamul Durward calarim tot atit de bine ca orice cAlaret ce si-a pus vreodata piciorul incaltat in fier Intr-o scary de otel. Nu stiu dac5 as putea sa primes° binevoitoarea dumneavoastra oferta. Ginditi-v5 totu5i : hrana si imbrac5mintea sint lucruri folositoare e drept, dar oamenii de felul meu se gin49

desc la onoare, viseaza sa dobindeasca faima, sa savirse.asca fapte de arme. Regele Ludovic al dumneaDumnezeu °sal binecuvinteze, caci este voastr5 sta inchis in castelul prietenul si aliatul acesta, s'au ,doar calare$te de la un ora$ intarit la ceWalt ; el cucere$te cetati $i provincii prin ambasade politice 5i nu prin lupta dreapta. Cit despre mine, eu sint de partea Douglas-ilor, care se aflau totdeauna pe cimpul de lupta, fiindca for le placea muit mai mult cintecul cioclrliei decit chitcaitul $oarecelui. — Tinere— spuse Maitre Pierre — nu judeca prea aspru faptele suveranilor. Ludovic se straduie sa crute singele supu$ilor sai $i nu *i-1,precupete$te pe al lui. El a dat dovezi de vitejie lea M.ontlhery. — Da, dar aceasta s-a intimplat acum vreo doisprezece ani $i mai bine, raspunse tingrul. Mi-ar placea sä fiu in serviciul cuiva care si-ar pastra onoarea tot atit de stralucitoare ca scutul s5u $i s-ar arunca totdeauna cel dintii in focul luptei. — De ce n-ai ranias aturici la Bruxelles, cu ducele de Burgundia ? El ti-ar fi dat prilejul sa"-ti rupi oasele in fiecare zi ; $i daca nu s-ar fi intimplat acest lucru, ti le-ar fi rupt el insu$i indeosebi .dac5 ar fi auzit ca i-ai b5tut padurarul. — Asta-i adevarat, zise Quentin. Nenorocul a chis in fata mea acea u$A. — De altfel sint destui diavoli turbati pe lumea asta, la care tinerii zanatici pot cfasi intrebuintare, spuse sfatuitorul sgu. Ce crezi, de pilda, despre Guillaume de la Marck ? — Cum ?! exclama Durward. Sa intru in serviciul acelui barbos — in serviciul Mistretului SAlbatic din Ardeni o capetenie de tilhari si de uciga$i care is viata unui om pentru hainele de pe, el, care ucide preoti si pelerini ca pe ni$te ca pe ni$te soldati ? Aceasta ar fi o path de nesters pe blazonul tatalui meu. — Ei bine, tin5rul $i inflaaratul meu prieten — raspunse Maitre Pierre — daca it socotesti pe San43

glier I atit de pkatos, de ce nu 1-ai urma pe ducele de Gueldres 2 ? — Asta ar insemna urmez pe tartorul spuse Quentin. Intre not fie vorba un asemenea cm ester o povara prey mare pe-pAmint — o s6-1 inghith iadul ! Se spune cal tine inchis pe propriul sau tata si chiar ca 1-ar fi lovit. E cu putinka asa ceva ? Maitre Pierre paru oarecum descurnpanit de oroarea naiva cu care tinarul scotian vothea despre nerecunostinta filiale. si-i raspunse : — Dumne.ata nu stii, tinere, cit de putin sint luate in seamy legaturile de singe printre oamenii de rang malt. Apoi, schimbind tonul afectat cu care incep.use sdri vorbeasca, adAuga" vesel : De altminteri, claca ducele 1-a batut pe tatal lui, fii sigur ca batrinul 1-a batut si el altadata, asa ca arum sint chit. — miry cind va and vorbind astfel, spuse scotianul, invapaindu-se de minie. Un om cu par carunt, ca dumneavoastra, ar trebui sa-si saute subiecte mai potrivite pentru gluma. Daca batrinul duce si-a batut fiul in copilarie, nu 1-a destul, caci .mai bine ar fi murit sub bici decit sa traiasca pentru a face de rusine lumen crestina care a putut boteza vreodata un -asemenea monstru. — In felul cum cintAresti caracterul fiecarui print si conducator — spuse Maitre Pierre — ar fi mai bine sa to faci clumneata insuti capitan ; cAci unde ar putea
Mistrei (in lirnba franceza). (n. 1.) Adolf, fiul lui Arnold *i al Ecaterinei de Bourbon. Povestirea de fata i1 evoc5 episodic, de*i este unul din caractereie cele mai crude ale acelor vremi. S-a ridicat impotriva tatAlui sau *i in aceasta lupt5 nefireasc5 1-a f5cut prizonier pe batrin *i s-a purtat cu el foarte grosolan, ajungind, se spune, ping acolo incit 1-a p51muit cu mina lui. Drept pedeapsa pentru aceast5 purtare, Arnold 1-a dezmostenit pe ticalosul lipsit de scrupule si a vindut ducelui Carol de Burg.undia toate drepturile pe care le avea asupra ducatului de Gueldres si asupra comitatuiui de Zutphen. Maria de Burgundia, fiica lui Carol. a restituit aceste posesiuni denaturatului Adolf, care a fost asasinat in 1477. (n a.).
2

un om atit de intelept sa gaseasc5 un comandant vrednic - de el ? — Rizi de mine, Maitre Pierre — spuse tinarul, voios — si poate ca ai clreptate ; dar dumneata n-ai pomenit inc5 numele unui om care este un comandant viteaz $i are un bray corp de trape, in care un tinar poate servi foarle bine. Nw pot sA-rni inchipui despre cine vorbe$ti. — Cum asta ?! Un om care sta suspendat intre doi magneti ca lui Mahomed (blestemat fie falsul profet), un om care nu poate fi numit" nici friancez, nici burgund, dar care $tie sa tina cumpana intre amindoi si - i face atit pe unul, cit$i pe celalalt s5 se teama de el $i serveasca, cit sint ei de mari — Mu despre cine vorbe*ti, zise Maitre Pierre, 04rdindu-se. - Cum ?! Despre cine altul a$ putea vorbi decit despre nobilul Ludovic de Luxemburg, conte 'de 'Saint Paul, inalt conetabil al Frantei ? Sta bine pe picioare acolo la el, cu mica $i viteaza lui armata, tinind capul tot atit de sus ca regele Ludovic sau ducele Carol, leg5nindu-se intre ei, ca un b5iat ce sta in rnijlocul unei scinduri,* in timp ce alti doi se lelagAna la cele dou5 capete. -- El e in primejclie ssa cad5 cel mai rau dintre toti trei, spuse Maitre Pierre. Ascult5-m5, tinere prieten, f o crimA atit de mare, $tii dumneata care vezi Dare ca acel abil om politic, .acel conte de Saint Paul a dat cel dintii pilda, pirjolind tinuturile pe unde razboit ?! $tii ()are ca inaintea rusinoaselor pustiiri pe care le-a s5vir$it el, ora$ele deschise $i satele care nu opuneau rezistenta, erau crutate de toate partile ? — Ah ! Pe legea mea — zise Durward — dacAlastfel staulucrurile, incep sa cred ca niciunul dintre oamenii ace$tia mari nu-i mai bun decit celAlalt $i ca a sta s5 alegi intre ei inseamna a-ti alege un copac de care s5 fii spinzurat. Diar acest conic de Saint Paul, lacest conetabil, a stiut sa pun5 stapinire cu multa 5iretenie pe ora$ul care poarta numele onoratului meu patron 45

Saint Quentin r (tin5rul isi facu semnul crucii) si mi se pare ea daca m-as afla acolo, sfintul meu patron si-er arunca privirile spre mine — caci el nu are atiti fini ca alti sfinti mai populari — si pesemne ca m-a uitat pe mine, sarmanul Quentin Durward, finul sat] spiritual, de vreme ce m-a lasat sa merg o zi intreaga fara hrana, pentru ca a doua zi sä ma .abandoneze sfintului Iulian si bunavointei intimplataare a unui strain, dobIndita printr-o baie pe care am facut-o in vestitul riu Cher, sau intr-unui din afluentii lui. — Nu huli sfintii, tinere prieten, zise Maitre Pierre. Sfintul Iulian este patronul credincios al calatorilor ; si poate ca binecuvintatul sfint Quentin a facut pentru dumneata mai mult decit banuiesti. In timp ce el vorbea astfel, usa se deschise si o fata, rnai curind peste cincisprezece ani decit sub aceast5 virsta, intr5 cu a tipsie acoperita cu damasc ; pe tipsie se afla o mica sosiera cu compot de prune uscate, care au contribuit intotdeauna la renumele orasului Tours, si o cupa maiestrit Incrustata cu iaur, una din acele cupe care au facut din vechime faima acestui oras, prin executia for fina, ceea ce le distingea de cele lucrate in alte orase ale Frantei, intrecind chiar maiestria capitalei. Cupa era atit de frumoasa, incit Durward nu se gIndi sa cerceteze indeaproape daca era de argint sau, ca aceea pusa dirmintea lui, dintr-un metal obisnuit, dar atit de bine slefuit, Incit sa par5 faurit5 dintr-unul pretios. Infatisarea tinerei care adusese gustarea atrase atentia lui Durward mult mai mult decit miscarile delicate cu care aseza pe masa un object sau altul. El Ii vazu numaidecit cositele bogate, negre, pe care purta drept podoaba, ca si fetele din tam lui, doar o ghirlanda usoara de frunze de iedera, ce-i Incadra chipul. Prin trasaturile ei regillate, ochii negri si exI Posesiunea orasului Saint Quentin i-a dat conetabilului posibilitatea sA jeas5 acele intri i politice care Dina la urn15 1-au costat atit de scump. (n. a.)

4C

presia ginditoare, fate semana cu Melpomena, de$i un surfs inteligent pe buze $i .uwara ei imbujorare in ochi aratau ca voio$ia nu era strains unei infati$ari atit de atragatoore, cu toate ca aceasta nu putea fi expresia ei obi$nuita. Quentin gindi chiar ca canumite suferinte trebuie sa fi fost pricina pentru care un chip atit de tinar $i de dragala$ parea mai gray decit poate fi o frumusete alit de frageda ; $i cum imaginatia romantics a unui tinar trecre repede concluzii din premize superficiale, facu p 6lacere sä deduca din cele ce urmeaza ca soarta acelei frumoase fapturi era invaluita in tacere si mister. - Ei, Jaqueline ! exclama Maitre Pierre, cind ea aparu in camera. Ce insearnna asta ? Nu mi-am exprimat eu °ere dorinta ca Dame Perette sa-mi aduca ceea ce-mi trebuie? Pasques-dieu ! Este sau se crede o doemna prea mare ca sa ma seryeasca ? — Matu$a mea e bolnaya, raspunse Jaqueline, prompt dar cu un ton respectuos. Se simte rau $i a ramas in camera. — A ramas singura, sper ! replica Maitre Pierre oarecum tapasat. Eu sint un vieux routier, 1 $i unul din aceia in fata caruia bolile prefacute pot servi drept scuza. La auzul vorbelor lui Maitre Pierre, Jaqueline pall $i chiar se clatin5. Trebuie spus ca vocea $i privirile lui in acela$i timp aspre, taioase neplacute, aveau, atunci cind exprimau minie $i banuiala, o expresie sinistra, inspaimintatoare. Cavalerismul de om al muntilor al lui Quentin Durward se trezi deodata $i el se grabi sa se Iapropie de Jaqueline pentru a-i lua din miini tipsiia pe care ea dada, absenta, in timp ce privea cu ochi sfio$i $i ingrijorati spre burghezul cel minios. Nu era u$or sa poji rezisto expresiei mi$catoare, rugatoare din privirile ei, a$a ca Maitre Pierre continua cu un aer care iarata nu numai ca ii mai trecuse supararea, dar cu toata blin1 In sensul de „batri:n vulpoi". (n. t.)

47

detea pe care putea s-o imprime infatisarii si manierelor sale : _ vinuiese pe tine, Jaqueline ; tu esti prea — Nu te in tinara ca sa•fii — ceea ce e trist sä te gindesti Ca va trebui. ssä fii intr-o zi — o fiinta falsa si perfida, ca si celelalte fapturi ale-sexului tau nestatornic. Nu-i barbat ajuns la virsta barbsgiei care sä nu aiba prilejul sä va cunoasca, asa cum sinteti toate. Acest cavaler seotian iti via spune acelesi lucru. Jaqueline se uita o clipa spre tinarul strain, ca pentru. a-i da. aseultare lui Maitre Pierre, dar privirea deli fugara; ii paru lui Durward ca un apel patetic pentru sprijin si simpatie ; si cu graba dictata de sirntamintele tineretii si de. venenatia romiantica pentru sexul feminin, inspirata de educatia lui, se grabi sa raspunda ca „va_iarunca man-us-a oricarui adversar de rangul si de virsta lui, care ar putea sa presupuna ca o faptura ca aceea din falia ochilor sai ar putea fi insufletita de altcevaa decit de- intentiile cele mai curate si mai- sincere". Tinara se 'Lieu alba ca varul si arunca o privire infricosata sine- Maitre Pierre, caruia braviada tinarului galant paru sa=i stirneasca doar un zirrrbet mai mult dispretuitor decit de incuviintare. Quentin, ale carui ginduri se corectau. de obicei unele pe altele, desi uneori abia d-up.a ce le exprimase, se inrosi ca racul, dindu-si seama ca rostise niste vorbe ce puteau fi privite •ca o laudarosenie des-arta fats de un batrin. care. se deletnicea cu lucruri pasnice ; si, ca un fel de ispasire dreapta si meritata, hotari sa se supuna cu rabdare ridicolului la care se exp'usese. Cu .obrajii imbujorati si cu o infati§are umilk pe care incerca s-o. ascunda sub un zimbet stinjenit, oferi cupa si tipsiia lui Maitre Pierre. — Esti un tinar fara minte — spuse Maitre Pierre — si cunosti femelle tot atit de putin. ca si pe printi, carora — urma el inchinindu-se cu evlavie. — Dumne zeu ie tine inimile in mina sa dreapta.

lo

-- Si ewe le sine atunci pe ale ferneilor ? intreba Quentin, hotarIt, pe cit putea, sä nu se lase dominat ale trufia acestui batrin ciudat ale carui maniere trulase, arogante eveau asupra lui o influents urnilitoare. — Ma tern Ca va trebui sä intrebi desp.re acest lucru pe altcineva, raspunse Maitre Pierre linistit. Quentin fu din nou tulburat dar nu se descumpani cu totul. „Desigur — isi spuse el in sine = nu arat acestui burghez din Tours tot respectul pe care i-1 datorez pentru mizerabila obligatie a unei mese, desi a lost o masa buna si substentiala. Ciinii si soimii ti-i atasezi numai prin hrana pe care le-o dai — cu omul trebuie sä to porli blind, dad vrei sa ti-1 atasezi prin legaturile afectiunii si ale recunostintei. Batrinul acesta e un om neobisnuit ; si aceasta vedenie fermecatoai e care va pieri deindiata — de bung seamy ca o faptur5 alit de frumoasa nu poate face parte din privelistea asta vulgara — nu-i cu putin0 sa apartina nici chiar unui- asemenea negustor plin de bani, - desi pare ca el exercita o autoritate asupra ei, a*a cum se intimpla far5 indoiala cu toti aceia pe care intimplarea ii aduce in preajma lui. Ciudat ! Acesti flamanzi si francezi dau bogatiei mult mai multi importanta decit o merita. Acest batrin socoteste pesemne ca polite-tea pe care o erat virstei lui este Inchinata banilor s5i — politetea mea, a unui nobil scotian de singe si cu blazon, fata" de el, un negustor din Tours !" Aceste ginduri trecura repede prin mintea tinarului Durward, in timp ce Maitre Pierre spunea Jaquelinei, cositele lungi : zimbind va servi acest tinar, Jaqueline. Te poti duce. — Ii voi spune neglijentei tale rude a face ra.0 expunindu-te privirilor fara ca acest lucru sä fie necesar. — Numai pentru a va servi pe dumneavoastra, spuse fata. Sper ca n-o s5 va sup5rati pe rriatua mea fiindca... - Pasques-dieu, exclarna negiustorul, intrer-upind-o, dar nu cu asprime. Intirzii aid ca sa vorbesti cu mine,

copila, on ca sa=1 prive$ti pe acest tinar ? Du-te, el este gentilom serviciile lui imi vor fi de ajuns. Jaqueline ie$i. Quentin Durward, foarte preocupiat de brusca ei disparitie, pierdu $irul gindurilor $i el se supuse ma$inal cind Mang! Pierre, cu tonul unui om obi$nuit sa fie ascultat, se rasa nestinjenit intr-un jilt, spuse : — Pune tipsia linaa mine. Apoi cobori genele negre peste ochii pAtrunaori, :a$a incit pina la urrna acestia abia se mai vedeiau, sau aruncau cind si cind o sclipire repede $i vie ca razele soarelui ascuns dincolo de un nor intunecat de dupa care straluce5te rAzlet, pentru 0 — Frumoasa faptura, rosti in cele din urma bAtrinul ridicind capul $i privind ferm $i patrunzator in ochii Quentin, dupa care it intreba o fata prea frumoasa pentru la fi sluinica la un han, nu ? I-ar stia mai bine la masa unui burghez cumsecade ; are insa obir$ie de rind $i nu $tie cum s5 se poarte in lume. Uneori o vorba aruncat5 la intimplare poate narui un castel cladit in aer s,i in acea imprejunare arhitectul prive$te cu prea putina bunAvointa pe acela care a sävir$it fapta, de$i poate a el n-a avut nici un gind rau. Quentin era inciudat, pus pe cearta — nici el nu $tia de ce — cu batrinul acesta care ii spusese ca frumoasa faiptur5 nu era nici mai mult, nici mai putin decit argto indeletnicirea ei — slujnica la han — o slujnica mai aleas5 e drept, pesemne nepoata hangiului sau a$a ceva, totu$i o slujnica, silica s'a se supuna totanelor mu$teriilor indeosebi ale lui Maitre Pierre, care pare-se c5 avea destule, $i era indeajuns de bogat pentru a cere ca ele sa-i fie suportate. Un gind staruitor ii trecea mereu prin minte% — trebuia sa-1 fac5 pe batrin sa inteleaga deosebirea dintre conditiile lor, sa-$i dea seam ca °licit de bogat tar fi fost, bogatia lui nu putea sa-I puna pe picior cu un Durward de Glen-houlakin. Totu$i, de cite on se uita la Maitre Pierre in acest scop, in pofida privirilor lasate in jos, a fetii slabite $i a hainelor Si11150

sarieLsionse, ale acestuia, descoperea ceva care It impiedica sä-§i impuna asupra lui superioritatea pe care credea ca o are. Ba, mai Inuit chiar, cu cit privea mai indelung i mai patrunzator, cu atit era mai curios sa §tie cine §i ce era ace! om, hotarind in sine ca avea de-a face cu un sindic sau cu un inalt magistrat din Tours, cu cineva in sfirit care, intr-un fel sau altul, era in tofu! obi§nuit sa ceara sa obtin5 respect. In timpul acesta, negustorul paru ca se culunda din nou'intr-o reverie din care se trezi numai pentru ta se inchina cu evlavie §i pentru a pure in gura citeva prune uscate si o bucatica de pesmet. Dupa aceea ii facu semn lui Quentin sa-i dea cupa ; pe cind acesta i-o aducea, II intreba : — Ai spus ca e§ti nobil, nu ? — Desigur — raspunse scotianul — dac5 cincisprezece generatii ma pot indreptati sa ma numesc astfel. Am mai spus acest lucru. Dar sa nu va simtiti stinienit, Maitre Pierre ; am socotit intolcleauna ca cel mai tInar trebuie sa fie indatoritor cu cel mai in virsta. — 0 maxima excelenta, spuse negustorul care primi serviciile tinarului luind cupa 5i turnind in ea apa dintr-o carafa ce parea faurita din iacela§i metal, fara sfiala pe care Quentin poate ca s-ar fi a§teptat s-o stirneasca. „La naiba cu degajarea §i cu familiaritatea acestui burghez", i§i spuse inca o data in sine Durward. „Se un gentilom scotian tot atit de nestinlasa servit fi eu fata de un tar an din Glen Isle." jenit precum Intre Limp negustorul i§i goli cupa §i spuse companionului sau : — Dupa placerea cu care ai baut acel yin de Beaulne, imi inchipui ca nu ma admiri prea mult cind ma vezi ca beau licoarea aceasta simpla. Dar iata, am un elixir care poate schimba chiar §i apa de izvor in cei mai bun vin din Franta. Vorbind astfel, scoase din sin o punga mare din blana de lutru i varsa un §uvoi de banuti de argint in 51

cupa, de altiel nu preo mare, ping ce o umplu mai bine de jumatate. — Ti-nere, 'clumneata ai toate motivele sa fii recunoscator atit sfintului Quentin, patronul dumitale, `it §i sfi-ntului Iulian — mai recunosc5tor decit pareai adineauri. Te sfatuiesc s5 imparti pomeni in numele For. A§teapta in acest han pina cind are s5 vina Balafre, ruda dumitale, care va ieF ? .i din g.ard.a dup5-arniaZ5. Intrucit am ni§te treburi la caste!, voi face astfel ca sa fie in§tiintat ca to afli aici. Quentin Durward ar fi vrut sa spuna ceva drept scuz5 pentru ca primea marinimosul dar al noului sau prieten, dar, incruntindu-§i sprincenele negre ridicind capul cu o atitudine mai demna ca oricind, Maitre Pierre spuse cu un ton autoritar : Nici o vorb5,-tinere. Asculth ceea ee -ti se porunce*te. Dup5 ce rosti aceste cuvinte, iei din inc5pere fa0ndu-i semn lui Quentin sa r5rnina pe loc. Descumpanit, tin5rul scotian nu *tia ce sa gindeasc5 despre cele intimplate. Primul sat' impuls, cel mai poate nu .5i eel mai onorabil, it facu sa se firesc, uite in cupa de argint care, dupa cum am spus, fusese umplut5 mai bine de jumatate cu bani. InAuntru erau atit de multe monede, Mott poate ca el nu avusese in viata lui nici a douazecea parte deodat5. Dar putea, oare, s5 impace demnitatea lui de gentilom cu banii pe care-i primise de la acel plebeu bogat ? Suparatoare intrebare ! Mincase bine, dar in buzunarul lui nu mai avea destui bani cu care s5 se poat5 intoarce la Dijon, in caz ea se hotara sa infrunte minia ducelui de Burgundia si sa intre in s!ujba lui sau sa se duca la Saint Quentin, dac5 s-ar fi hot a - ril pentru conetabilul Saint-Paul — caci unuia din ace*tia, daca nu thiar regelui Frantei, era hot5rit ofere serviciile. Intr-o asemenea imprejurare el lua" poate cea mai inteleapt5 decizie, hot k - ind s5 se lase cglauzit de sfatul unchiului sau. ./614a ca puse banii in tolba de catifea pentru vinatoarea cu §i-1 chernA pe hantgiu pentru a lua 52

cupa de argint, vrind in acelasi timp sa-i puns citeva intrebari in legatura cu darnicul si autoritarul negustor. Stapinul casei se ivi numaidecit si, daca nu se arath rnai expansiv, fu de data asta macar ceva mai vorbaret decit inainte. Nu voi ca nici un pret sä is cupa Maitre Pierre, de argint. Spuse ca nu e a lui, ci care o daruise oaspetelui sau. El avea intr-adevar Datru hanaps de argint, pe care le mostenise de la bunica lw, cea de fericita pomenire, dar ele nu s asen.uiau citusi de putin cu frumcasa .piesa cizelata din miinile tinhrului, asia cum o piersica nu se asearnana ,cu un nap — aceasta- era una din vestitele cupe de Tours, faurite de Martin Dominique, un artist care pulea sa sfideze Parisul. — Daca nu to superi — intreba Durward intrerupindu-1 — cine e acest Maitre Pierre, care ofera asemenea daruri de pret strainilor ? — Cine-i Maitre Pierre ? rosti gazda, picurind cuvintele atit de incet de parca le-aN fi distilat. — Da — spuse Durward, nerabdator si apasat cine e acest Maitre Pierre si de ce face o asemenea risipa de daruri ? Si cine e amul acela cu infatisare de macelar pe care 1-a trimis inainte ca sa dea porunci pentru pregatirea mesei ? — Ei, draga dorn.nule, cine e Maitre Pierre, puteai sa-1 intrebi pe el insusi cit despre gentilomul care a poruncit sa se pregateasca rnasa, sa ne fereasca Damnezeu de o cunostinta mai apropiata cu el ! — E ceva ciudat in toate acestea, spuse tinarul scotian. Acest Maitre Pierre mi-a spus ca e negustor. - Daca a spus el astfel — zise hangiul — fara indoiala ca e negustor. — Ce marfuri are de vinzare ? — Oh, we multe marfuri frumoase — raspunse hangiul — Int-re allele a infiinfat aici niste manufacVase mari de argint intrebuintate frecvent in Evul Mediu. (n t.)

.53

turi de matase ale caror tesaturi sint tot atit de bone ca si stofele de pret pe care le aduc din India si din Chitai 1 venetienii. Cind ati venit, trebuia sa vedeti duzii saditi cu totii din porunca lui Maitre Pierre pentru a hrani viermii de matase. - $i tinara fata care a adus gustarea, cine e, drag-6 prietene ? intreba scotianul. — 0 chiriasa a mea, domnule ; locuieste cu ocrotitoarea ei, o mAtusa, pare-mi-se, sau asa ceva, raspunse hangiul. - Dumneata folosesti in mod obisnuit chiriasii, trimitindu-i sa se serveasca unii pe altii ? intreba Durward. Am observat ca Maitre Pierre n-a vrut sa is nimic din mina dumitale sau a servitorului dumitale. - Oarnenii bogati au toanele lor, fiindca pot plati pentru ele, zise hangiul. Nu-i pentru intiia oars ca Maitre Pierre a gasit cu cale sa se lase servit de oameni de buns conditie. TinArul scotian se simti oarecum jignit de aceasta aluzie ; dar, ascunzindu-si supararea, intreba data ar putea sa inchirieze o Inc5pere la han, pentru o zi sau poate chiar pentru mai mult timp. — Desigur — raspunse hangiul — pentru cit limp yeti porunci. - Mi-as putea perrnite — intreb5 tinarul — s5 prezint omagiile mele doamn-elor, al caror vecin am saa fiu in viitor ? Hangiul it privea nehot5rit. -- Nu ies din incaperile for — spuse el — $i primesc pe nimeni. — In afara, presupun, de Maitre Pierre ? zise Durward — Nu-mi Ingadui sa spun asta, r5spunse omul ferm, dar respectuos. Quentin, de obicei foarte minclru de sine, dinduli seamy cit de lipsit de mijloace era pentru a-si sustine aceasta mindrie, avzind rgspunsul hangiului rgmase
China. (n.

54

cam buim5cit, dar nu ezita s5 uzeze de un mijloc destul de obi$nuit in acea epocA. — Du doamne!or — spuse.. el — o sticla de vernal, impreuna cu prea plecatele mele omagii ; $i spune-1(e ca Quentin Durward din casa de Glen-houlakin, un onorabil cavaler scotian, acum vecinul lor de camera, le cere permisiunea sa-$i arate respectul s5u Intr-o intrevedere persona15. Mesagerul pled $i se intoarse foarte repede, transmitind multumirile doamnelor, care Inapoiau darul exprimau recunostinta fata de cavalerul oferit scotian, precurn $i regretul Ca nu-1 puteau primi in vizit5 din pricina vietii retrase pe care o duceau. Quentin i$i mu5ca buzele $i bat] o cup5 de vial din sticla care nu-i fusese primit5 si pe care hangiul o pusese pe masa. spuse el in sine — ciudat5 e „Pe legea mea — Ora asta, in care negustorii $i me$tesugarii maimutaresc manierele 5i marinimia nobililor, iar tinerele domni$oare in cAlatorie fac pe printesele incognito $i-5i tin curtea intr-un han. Am s-o mai vad eu pe aceasti lath' cal sprincenele negre, oricite piedici am sa pin ; $i lutrid aceasta hotarire InteleapUi, ceru sa i se arate Inc5perea in care urma sä locuiascA. Hangiul it conduse deIndat5 pe scana unui turnulet, 5i de acolo de-a lungul unei galerii cu mai multe usi, ca acelea ale chiliilor unei mangstiri, asemanatoare, care era departe de a-I IncInta pe UnArul nostru erou, arnintindu-i foarte neplkut o oarecare viat5 monahala. Hangiul se opri tocmai la capAtul galeriei, alese o cheie dintr-o leg,r5tur5 mare care-i atirna la cingAtoare, deschise usa, $i prezent5 oaspetelui sat.] interiorul camerei rotunde din turnulet, micuta intr-adevar, dar curata $i solitar5, cu un p5tut $i citeva mobile a$ezate intr-o neobi$nuit5 ordine, ceea ce o Ikea sa par5 in totul un mic palat. — Sper d va veti simti bine aici, drag5 domnule, spuse hangiul. Datoria mea este sa le fac pe plac tuturor prietenilor lui Maitre Pierre.

55

— Oh, norocoasa baler exclama Quentin Durward, f5cind o saritur5 pe podele indat5 ce gazda lui se retrase. Niciodat5 nu mi s-a aratat _norocul intr-o form5 mai frumoas5 sau mai uda ca acum. Coplesitoare e de data asta soarta mea fericita. Vorbind astfei, pasi spre ferestruica. Intrucit turnuletul iesea foarte mult dincolo de linia cl5dirii, din ferestruica se vedea nu numai grAdina foarte frurnoasa, destul de intins5 a hanului, dar si livada de duzi, ace'a care, la porunca lui Maitre Pierre, fuseser5 skliti pentru hrgnirea viermilor d.e m5tase. Apoi intorcind ochii de la aceste imagini indep5rtate, si privind de-a lungul zidului, v5zu la cap5tul.acestuia un turnulet asemanAtor cu al sau, avind si acesta, drept in fata lui o ferestruicsa aidoma aceleia la care stAtea el. E adev5rat c5 ar fi greu pentru un om mai virstnic cu douazeci de ani decit Quentin sa spumy de ce privea tinarul nostru intr-acolo cu mult mai rnult inteles decit spre frumoasa grAdin5 sau spre livada de duzi ; caci, vai, ochii care au privit patruzeci de ani si mai bine se uita cu nepasare spre turnuletele cu ferestruicile intredeschise pentru a intra aer si cu obloanele pe jumatate inchise spre a feri de soare sau poate de vreun ochi iscoditor, chiar dac5 de un Ivor al ferestrei atirna o 15ut5 pe jurnsatate ascuns5 sub un v51 subtire de ma"tase verde. Dar la fericita virsta a lui Durward, asemenea „accidente", cum le-ar numi un pictor, ar prilejui motive indestul5toare pentru a infiripa o sumedenie de viziuni aeriene si de inchipuiri tainice, la amintirea c5rora omul virstnic zimbeste si suspin5, suspin5 si zimbeste. Cum se poate presupune ca" amicul nostru Quentin dorea sa afle ceva mai multe am5nunte cu privire la frumoasa lui vecin5, posesoarea 15utei si a valului, cum se poate presupune ca el era interesat sal tie gel `putin daca ea era aceeasi persoan5 pe care o v:azuse servindu-1 atit de respectuos pe Maitre Pierre, ar irebui s5 se inteleag5 ca el se feri. sa-si arate in propria lut fereastrA faptura si chipul arzator de curiozitate 56

Durward cunostea foarte bine meste*ugul celui care pi'ndeste pAs:arile. Pitindu-se cu dibacie dupa o cercevea a ferestrei sale in vreme ce iscodea cu ochii din dosul oblonului, avu placerea sa vadA un brat frurnos, a!h si rotund, land instrumentul„ *i urechile lui isi primira curind partea for de rAsplat5 pentru miscArile lui iscusite. Fata din turnulet, posesoarea *i a lautei, incepu sa cinte una din acele melodii despre care sintem obisnuiti sä credem ca picurau de pe buzele nobilelor daamne din vremurile cavalerismului, in Limp ce cavalerii. sip. trubaduril ascultau si suspinau. Cuvintele mu aveau prea. mutt sens, spirit sau fantezie, pentru a distrage atentia de la melodic, nici melodia Indestula rnaiestrie pentru a coplesi. tot .sensul cuvintelor. Una parea deopolriv5 cu cealalta si, dae6 versurile ar fi lost recitate fArA muzica, sau melodia cIntat5 fafa- cuvinte, nici versurile,. nici muzica n-ar avut vreo valoare. E prea putin placut sa amintim aici versuri: care au lost facute nu pentru a fi spuse sa-u citite, ci numai pentru a fi cintate. Dar asemenea relicve de poezie veche au avut intotdeauna un oarecare farmec asupra noa-stra. si intrucit melodia a fost pierduta pentru totdeaun.a, d.aca nu cumva Bischop a gasit intimplator notele sa.u. daca. nu cumva vreo ciocirlie-l-ar putea invrita pe Stephen s-o ciripeascA — nu riscam s.a compromitem creditu.1 si gustul Doamnei. cu LAuta, aceste versuri, naive si zgrunturoase precum sin t. Ah, conte Guy, unde-ai plecat? E ceasul Ariliroase-a ;loci de portocali, Adie briar radrii, n trilurri cintei ciocirlii A dragostei poveh.sk, Da-n ceasul incintarilor Guy oare unde este? 57

Se-ascund perechi de-ndrcigostiti Nici Luna sei nu-i vada. Frurnoasei doamne-un cavaler cintei serenade!. Dornneste Steaua Dragostei Pe intinsele stihii. Mi-e sufletul de fartnec On, Unde esti, conte Guy? Orice ar crede cititorul despre acest cintec simplu, el it mi*c5 adinc pe Quentin. Melodia cereasca cintata de o voce dulce *i T.nduio*atoare se imbina cu adierea u*oar5 care aducea miresme din grading, in vreme ce chipul cintaretei abia se zarea — *i astfel, totul era invAluit intr-un farmec tainic. Cind cintecul incet5, Quentin nu se putu stApIni s5 nu se arate ceva mai in afara la fereastra, nerabd5tor sä vada mai mult decit putuse descoperi ping atunci. Dar nu se mai auzi nici tin sunet — fereastra fu inchisa *i o draperie neagra 15sata pe din5untru ascunse totul privirilor vecinului din turnuletul apropiat. Durward era mihnit *i uluit de urm5rile nerAbd5rii sale, dar se imb5rbata el insu*i cu speranta cä Doamna cu L5uta nu va uita u*or practica unui instrument care parea a-i fi atit de apropiat *i nu se va hotari cu cruzime sa renunte la pl5cerile aerului curat *i la o fereastr5 deschis5, scopul putin mArinimos de a-si pastra numai pentru urechea ei dulcile sunete pe care le scotea. Poate ca un u*or simtArnint de vanitate personals veni s5 se imbine cu aceste reflectii consclatoare. DacA, a*a cum banuia cu thrie, in turnuletul acela locuia o frumoas5 fat5 cu cosite negre, nu se putea impiedica sä-si spuna c5 in turnuletul acesta locuia un frumos cavaler blond, chipes *i indrAznet *i romanele cele pline de Intelepciune ii invgaser:a tineretea ca daca fetele sint retinute, ele nu-s nicide58

cum lipsite de curiozitate sau de interes in ceea ce-i privete pe vecinii lor. In timp ce. Quentin era adincit in aceste reflectii filozofice, un slujitor de la han 1 .1 vesti ca jos 11 a5tepta un cavaler care dorea vorbeasea.

V

OMUL DE ARME

Plin de nastrusnice juramanti, sl mustaclos ca un leopard A gloriel hlmera o cats Eqn4 in gull de tun. CUM VA PLACE

Cavalerul care it Wepta pe Quentin Durward in incaperea in care acesta dejunase era unul din oamenii despre care Luclovic al XI-lea spusese mai dernult cä tineau in miinile for destinul Frantei, intrucit for le era incredintat6 paza nemijlocta si apararea persoanei regelui. Carol al VI-lea infiinfase acest corp vestit, Arca*ii, cum li se spunea, ai garzi,i personale scotiene cu multa inclreptalire decit se poate vorb-i indeob*te, pentru a pazi tronul cu trupe straine alcatuite din mercenari. Dezbinarile care instrainaser5 de el mai molt de jumatate din Fronta, laolalta cu ficielitatea sovaielnica, nesigura, a nobililor care Inca 11 sprijineau, Facea sa fie lipsita de prudenta politicA Si riscant5 incredintarea pazei sale personale in miinile lor. Natiunea scoinamica ereditar5 a englezilor, era o aliata che i, precum se parea, o aliata fireasc5 a Frantei. Saraci, curajoi, devotati — rindurile scotienilor putea-u fi completate oridnd din supraabunclenta populatie a tarii for care trimitea in afara aventurieri mai multi *i mai indrazneti decit oricare alt5 tars. Pretentiile la nobleta be dadeau de asemeni o bung indreptAtire spre a se apropia de persoana unui monarh mai melt decit oricare alt corp de trupa, in vreme ce nu60

marul for relativ mic impiedica o eyentuala razyr5tire, grin care ar fi putut *Inge stapini acolo unde trebufau sa fie slujitori. Pe de alta parte, monarhii fran-cezi isi Facusera o re:4111A politica din .cistigarea afectiunii acestui corp de elita strain, acordindu-i privilegii oriorifice si o plata buns, pe care pins la urma cei mai multi dintre meroenari o risipeau cu o nepasare ostaseasea spre a-si sustine presupusul for rang. Tuturor li se acorda pozitia si onorurile unor gentilomi ; apropierea de persoana regelui i.i ridica in proprii for ochi si le sporea prestigiul in fata francezilor. Armele, echipamentul si call be thideau o infatisare stralucita. Fiecaruia II -era ingaduit sa aiba un scutier, un valet, un paj si doi slujitori, dintre care unul era numit coutelier 1 din pricina unui pumnal mare cu care era inarrnat si care ii servea sä dea lovitura de grade acelora pe care stApinul sau ii dobora in melee. 2 Cu aceasta suits si cu un echipaj corespunzAtor, un iarcas din Garda Scotiana era un personaj de vaza, importiant ; lacurite libere fiind de obicei completate cu aceia care servisera ca paji sau vale i, mezinii din cede mai bune familii scotiene erau a desea trimisi sa serveasca cu acest titlu pe linga un prieten oarecare sau o ruda, pina ce se prezenta usn prilej de inaintare. Purtatorul de pumnal si tovarasul lui, nefiind no.. bili si deci vrednici de aceasta inaintare, erau recrutati dintre oameni de rind ; dar cum leafa si celelalte venituri ale for erau excelente, stapinii isi puteau alege cuusurinta printre compatriotii lor pribegi pe cei mai voinici si mai indrazneti pentru a servi pe linga ei in aceasta calitate. Ludovic Lesly, pe care it vom numi mai adesea Le Balafre, cum i se spunea de obicei Franta, era on barbat Inalt de *use picioare, bine legat si foarte vtnjos, cu o infatisare infricosatoare, acest din urma atriPurtator de pumnal (in liniba francezii). (n. t Inaierare (in limba francez5). .(n. t.)

61

but fiind mult sporit de o mare si ingrozitoare cicatrice care, pornind de la frunle si trecincl chiar pe linga ochiul drept, dezvel.ea urnarul obrazului si cobora de-acolo pina la sfircul urechii aratind ca o crestatura adinca, uneori stacojie, alteori purpurie, uneori vinata, alteori aproape neagra, dar intotdeauna respingatoare, din pricina contrastului cu fata lui, oricare ar fi lost dispozitia in care se of la, fie agitata sau aprinsa de o pasiune neobisnuita, sau ca de obicei arsa de soare si batuta de vinturi. Imbracamintea si armele lui erau marete. Purta bereta nationals scotiana impodobita cu Rene si cu iconita a Fecioarei Maria, din argint rnasiv. Aceste iconite fusesera date garzii scotiene din ordinul reelui In unui acces de evlavie superstitioasa. Ludovic inchinase sabi i ie garzii sale Sfintei Fecic are si precum spun unii ajunsese ping acolo incit o numise printr-un .decret pe Maica Domnului in gradul de capitan-general al gArzii sale. Grumazarul arcasului, bratarele $i manusile erau racute din otelul cel rnai fin, batut artistic cu argint, iar camasa de za!e licarea si sclipea ca promoroaca pe tufe si pe ciulini Intr-o dimineatA de lama. Purta o larga tunics din catifea albastra de pret, despicata in parti ca aceea a unui herald, cu marea cruce alba a sfintului Andrei brodata din fir de argint, pe piept si pe spate. Genunchii $i picioarele lui erau aparate de tale si de incaltari din otel. Un pumnal lat si tare (caruia i se spunea Alila Domnului) ii atirna pe sold'ul drept si o ledunca cu broderii scumpe de care atirna un pato§ greu era petrecuta peste umarul sting. Pentru a se mica mai liber, in clipa aceea tinea sub brat greoaia arms pe care regulamentul serviciului sat' nu-i ingaduia nici()data s-o lase din mina. Desi era obisnuit de timpuriu, ca orice tinar scotian din acea epoca, cu armele si cu razboiul, Quentin Durward isi spuse ca nu mai vazuse ping atunci un soldat mai martial, mai bine echipat si mai impunator ca acela pe care it intimpina acum in persoana fratelui mamei sale, poreclit 69

Ludovic cu Cicatrice sau Le Balafre. Totu$i nu putu sa nu dea un pas inapoi la vederea expresiei infrico$5toare de pe tata unchiului sau in timp ce acesta ii zgirie cu mustatile lui aspre mai intii un obriaz, apoi pe celalalt, $i-i ura bun venit in Franta, intrebindul totodat5 ce mai e nou in Scotia. - Prea putine lucruri bune, draga unchiule, raspunse tinarul Durward. Sint ins bucuros ca rn-ai recunoscut atit de repede. — Te-a$ fi recunoscut, baiete, $i in landele de la Bordeaux, chiar daca te-a$ fi vAzut pa$ind pe acolo ca un cocostirc, pe doua catalige 1. Dar stai jos, stai jos — iar daca va trebui s6 auzim ve$ti proaste, se cuvine sä avem dinainte ni$te yin ca s5 le putem suporta. Hei bAtrine Oca Mic5, buna noastr6 gazdA, adu-ne un vinisor din cel mai bun, $i numaklecit. Binecunoscutul accent al scotienilor care vorbeaq frantuze$te era tot atit de familiar in ospat5riile din imprejurimile satului Plessis ca $i acela al elvetienilor care vorbesc frantuze$te astazi in guinguettesele 2 din Paris ; porunca lui fu auzith $i adus5 la indeplinire intr-o clips, cu o grab5 care, vai, tare mai semAna cu frica. In fata mu$teriilor fu pusA o sticla de $ampanie din care batrinul trase o du$ca" buna, pe cind nepotul sorbi doar o inghititura pentru a raspunde la politetea unchiului sau, scuzindu-se ca mai bause yin in dimineata aceea. Asta ar fi lost o scuzA foarte buna in gura surorii tale, drags nepoate, spuse Le Balafre. Nu to mai teme alit de o stic16 de yin, dacg vrei sa-ti creases barba $i sä ajungi soldat. Dar hai, hai, gole$te-ti sacul cu ve$ti, spune, ce mai e nou la Glen-houlakin. Ce mai face sorA-mea ?
Cataligele sint intrebuintate in Scotia pentru trecerea riuri!or. Taranii din imprejurimile ora$ului Borcif. - aux tree cu ele : peste nisipurile mirxMoare de pe cimpiile numite landes. (n. e Taverne (in limba franceza). (n.

63

— A murit, draga unchiule, raspunse Quentin inohorit. — A murit ?! exclarna unchiul sau cu un gias mai curind uimit decit inciurerat. Cum se poate ? Era cu cinci ani mai tinara decit mine *i eu nu rai-am simiit niciodata mai zdravan ea acum. A murit ! Cu meputinta. Eu n-am suferit in viata rnea de nimic. Nurnai o data rn-a durut capul, *i asta dupa un chef de Anui cu fratii de la „*tiinta veNou, care ia tinuit trei sela." tar biata mea sora a murit ! Taica-tau ce face, s-a insurat din nou ? Mai inainte ca tindrul sa poata rosti vreo vorba, unchiul lui ii citi raspunsul in uimirea pe care i-o stirnise acea intrebare, *i adauga — Cum ! Nu ? AS fi jurat ca Alland Durward nu poate trai de unul singur. ri placea sa-*i vada casa in rinduiala, *i sa aiba IMO el o femeie draguta — ducea o viata a*ezata, casnicia ii dadea tot ce-i trebuia. Cit despre mine, nu plea vad cine *tie ce fericire in asta. Daca ma mit dupa o femeie frumoasa nu ma gindesc s-o due numaidecit in fats altarului — nu sird chiar atit de sfint in asemenea marafeturi. — Din nenorocire, draga unchiule, mama ramasese vaduva de mai birie de un an, de cind Glen-houlakin fusese pradat de clanul Ogilvies. Tata *i cei doi unchi ai mei, fratii lui mai mari, impreuna cu *apte rude, cu harpistul, intendentul *i Inca *apte oameni de-ai no*tri au lost timp ce aparau castelul. La. Glenhoulakin nu mai fumega acum nici un horn, n-a mai Camas piatra pe piatra. — Pe crucea sfintului Andrew ! exclama Le BalaIre. Asta zic si eu macel. Da, e drept, acei Ogilvies au fost intotdeauna ni*te vecini rai pentru Glen-houlakini. Mare napasta ! Dar asta-i soarta razboiului. Cind s-a intimplat nenorocirea, nepoate draga ? Dupa ce puse intrebarea, tease o du*ca buna de vin, si clatina din cap cu multa gravitate atunci and find64

rul raspunse ca ai lui fuseserii rapusi cu un an 'mai inainte, in ziva sfintului Jude. — la te uita ! exclama .sold.atuL Am spus eu ca totul e ciudat .pe lumea asta : chiar in ziva aceea, impreuna .cu douazeci de -camaraz4, am luat cu asalt castelul :Stinca-Neagra, in care .se afla .Amaury Bratde-Fier, , un carpitan de lancieri despreicare trebuie sa chiar in pragul lui ti .aural fi auzit. L-am fac pe care ,am pus mina mi-a fost de ajuns ca acest frumos lant. Pima nu de mult era de nova on mai lung. Acum ma gtndesc sa consacru o pa-rte .din el ,unui scop :pigs. -Hei, Andrew ! Andrew ! Intra unul din oamenii lui, imbracat in totul ca Yi arca5u1., dar Lira .armuri la miini -5i la picioare. Armura de pe trupul lui arata .mai .grosolana, bereta nu avea nici o pang 5i tunica era facuta din -5iac sa.0 din :rind in Joe de -catifea scumpa. Scotindu-ji postav .aur de -la gIt, Balafre rupse un crimpei lung lantul de vreo patru degete cu dintii lui zdraveni 5i porunci slujitorului sau : — Andrew, du lantul prietenului meu, fericitui Irate Bontface, monahul de la ,Saint Martin. ,Saluta-.I din partea .mea cu •-acelea5i cuvinte : „Dumnez-eu sa te binecuvinteze", pe care abia te-a nlai putut ingaima cind ne--am des-partit ultima oar la miezul noptii. Spurie-i ca 'fratele, sora 5i ,a41, ti citiva de ai mei au raposat, s--au dus pe lume:a cealalta, $,i 6 - 1 rog sa face atitea slujbe peritru sulletele.tor cite 0 sa le socoteasca cu valo:area acestui lant savir5ind pe datorie ceea ce ar mai -trebui 'facut ca sa--i scoata din purgatoriu..Dar is .a-sculta : _ffindca er.au °amen! dreptcredincio5i, care nu cazusera in nici o erezie, s-ar putea intimpla ca ei sä .fi 5i de acolo, a5a ea n-ar mai fi -nevoie de mare lucru ca &a fie scapati cu totul. In cazul acesta, -uite, sa-i spui ca doresc ca acest aur sa atirne ,greu in blestemele pe care le va clan 2numit Ogil-vies of Angusanima asupra shire 5i ,pe calea aceasia, oricum, biserica poate

ajunge la ei mai usor ca oricine. Ai inteles tot ce ji-am spus, Andrew ? Omul (Mu din cap afirmativ. Atunci ai grij5 ca nici o verig5 s5 n-o ia cumva spre vin5rie mai inainte de a ajunge in miinile Iug5rului, cad dace are sä se intimple asa ceva, ai sa rontAi chinga si sc5rile de la sa pina ai sa te usuci oa sfintul Bartolomew. Asteapt5, v5d c5 te holbezi la s±icla de yin — ai rabdare, n-ai s5 pleci fAr5 sa tragi o dusai. Vorbind astfel, umplu ochi o cup5, pe care omul cu pumnal o d5du pe git, dupa" care pled spre a indeplini porunca stApinului sat'. — Si acum, drag nepoate, ia spune, to cum ai scApat din acea nenorocire ? •— Am luptat cot la cot cu cei mai virstnici si mai voinici ca mine, pin5 am fost doboriti cu totii spuse Durward — si eu m-am ales cu o rana groaznic5. — Nu mai groaznic5 decit spintec5tura cu care m-am pricopsit eu acum zece ani, spuse Le Balafre. Ia oriveste aici, nepoate, urm5 el ar5tindu-si crest5tura inv5p5iat5 care-i br5zda fata. Sabia Ogilvies-ilor nu ar face niciodat5 o t5ietur5 atit de adinc5. — Mi-au f5cut-o destul de adinc5 si pe a mea -r5spunse Quentin, posomorit — dar pin la urm5 au mai aveam o scinteie de obosit si cind s-a v5zut viat5, rug5ciunile mamei au dobindit pentru mine milostivirea cerului ; un ealug5r inv5tat de la Aberbrothick, care in ziva aceea blestemat5 era intimpl5tor oaspetele nostru si abia putuse scapa cu viat5 din inc5ierare, a fost 15sat s5-mi lege r5nile si apoi sa ma duc5 intr-un loc sigur, dar aceasta numai dup5 ce §i mama si el au f5g5duit c5 am s5 m5 ealug5resc. — SA te c5lug5resti ! exclam5 unchiul lui. Preasfinte Andrew ! Asa ceva nu mi s-a intimplat niciodat5! De cind ma aflu pe lume, nim5nui nu i-a dat prin gind sa ma c5lug5reasc5. 5i clmestau si m5 gindesc m5 cuprinde mirarea, eaci te rag s5 m5 crezi ca in

a

66

2far5 de scriere si de citire, care nu mi-au intrat In cap pentru nimic in fume, si de litaniile pe care nu le-am putut suferi niciodata, in afara de vesmintul monahul asernan5tor aceluia al unui cersetor smintit, Maia Domnului s5 ma ierte (isi facu semnul crucii), si de posturile for care nu se potrivesc de fel cu porta rnea de mincare, n-as fi fost citusi de putin un calugar mai prost ca singurul meu prieten, monahul de la Saint Martin. Dar nu stiu de ce nu m-a indemnat nimeni s5 f ac acest lucru. Zi aba, nepoate draga, urrna sa te Calugaresti ! $i de ce, ma rog? — Neamul tatalui meu trebuia sa se sting5 fie la manastire, fie in mormint, raspunse Quentin tulburat. — Vad — raspunse unchiul lui — inteleg. Pisicherii, potlogarii Mari potlogari ! Totusi, s-ar putea sa se fi pacalit, cad, uite, nepoate dragA, mi-amintesc de un calugar, Robersart, care facuse legamint si dupa aceea a fugit din manastire si a ajuns capitan peste o cornpanie liber5. Avea o ibovnic5, cea mai draguta femeie pe care am vazut-o vreodata, si trei copii tot atit de draguti. Sä nu te Tncrezi in calugari, nepoate draga, sa nu te increzi in ei. Azi ii vezi soldati si miine monahi. Hai, povesteste mai departe ! — Nu prea mai am ce povesti, spuse Durward. Doar atit : socotind ca mama Muse oarecum chezasie pentru mine, am fost silit sa irribrac rasa de novice, sa ma supun canoanelor manastirii si chiar sä invat citirea si scrierea. — Citirea si scrierea ? exclama Le Balafre, ca oamenii care privesc cu uimire pe cei ce se intimpla sa stie mai multe lucruri decit ei. scrierea si citiree, ai spus ? Asta n-o cred ! Dupa cite stiu, nici un Durward n-a putut s5-si scrie vreodat5 numele — si nici un Lesly. Pentru unul din ei sint in masura sa raspund — pot s5 scriu tot atit de putin pe cit pot sa Hm ! — in numele sfintului Ludovic, cum te-au putut invata ? -7 La inceput mi s-a parut plictisitor — spuse Durward — dar apoi mi-a fost din ce in ce mai usor ;

ide rani si de pierderea de singe si voiam exam sa-mi dovedesc recunostinta kata de ocrotitorul meu, parintele Peter — de aceea mi-am vazut de treaba cu rivna. Dup5 ce a tinjit citeva luni, buna si draga mea mama a murit, iar eu, cum ma insanatosisem pe deplin, i-am spus binelacatorului meu, care era si ajutorul staretului, ca nu ma trage inima sa fac leg5mint, 5i ne-am inteles : de vreme ce nu simteam in mine chemarea pentru viata monahal5, sa plec in lume, In cautarea norocului. Spre a-1 ap5ra pe ajutorul staretului de razbunarea celor din clanul Ogilvies-ilor, plecarea mea trebuia sa fie data drept fuga ; pentru ca 1ucrurile sa par5 si mai adevarate, am luat soimul staretului. Am parasit insa manastirea prin buna inasa cum se arata in dovada scrisa chiar de mina staretului, pe care acesta si-a pus 5i pecetea. — Asta-i bine, foarte bine, spuse unchiul lui. Rege lui nostru pas daca ai furat ceva, dar nttik.lrta un lucru ca incalcarea canoanelor unei manastiri. Cred ca nu ai eine stie ce avutii in bagajele tale, nu ? — Doar citeva piese de argint, r5spunse tinarul dumitale, drag unchiule, trebuie sa-ti spun totul ca la spovedanie. — Hm ! — facu Le Balafre — asta nu-i bine. E drept ca nici eu n-am pus niciodata ban pe bah, fiindc5 nu-i sanatos sa ai asupra to o asemenea povar5, pe aceste vremuri primejdloase, dar am purtat intotdeauna (si te sratuiesc sa-mi urmezi pilda) un lant de aur, o bratara, un colier, care-mi servesc ca podoaba si din care pot vinde oricind o veriga, dou5, sau vreo piatr5 prisos, pentru a face_ Lata unei nevoi grabnice. Dar to ai putea sa Intrebi cum se poate face rust de asemenea marafeturi (isi seutura lantul Cu un aer multumit, si fud,u1).. Astea nu prea atirna pe fiecare tutu,, nu crest pe cim-p ca p5padia, din ale carei cozi copiii fac coliere de cavaleri. Si atunci ? Atunci, poti, s-a" le cistigi, acolo. uncle le-am, c4tigat si: eu' in serviciu1 bunului nege al. Frantei, wide te poti inthogati orieind, 613

data stiff sa cauti bogatia punindu-ti nitelu5 in primejdie capul sau maclularele. — Am auzit — spuse Quentin, ferindu-se de a lua o ca hotarire pentru care nu se simtea Inca pregatit la curtea ducelui de Burgundia e mai multi maretie decit la regele Frantei si ca poti c4tiga mai multi glorie sub stindardele lui ; ca acolo se dau lovituri bune si se ssaviresc fapie de arme, pe cind prea cre . dobindi victoriile cu limbile ambasa, tinul rege dorilor — Vorbe§ti ca un tinar fara minte, nepoate drag5, fad? Mi-aduc raspunse omul cu cicatrice. Ei, ce aminte ca atunci eind am venit incoace eram si eu aproape tot atit de ageamiu : nu ma puteam gindi la vad stind sub un baldachin inalt si un rege fara petrecind cu marii vasali si cu paladinii, mincind rdcituri, purtind pe cap ditai coroana de our sau arjInd in fruntea soldatilor sai cum se spune despre Charlemagne in poveti, sau ca Robert Bruce, on William Wallace, din propriile noastre povestiri adevarate, precum sint Barbour si Menestrelul. Ascultama pe mine, bdiete : toate acestea sint fleacuri. — politica leaga si dezleagA total. Dar ce e politica ? ai sa ma Intrebi. Este o arta" pe care o descoperit-o acest rege francez al nostru — sä te bati cu sabiile altora, sa-ti platesti soldatii din punga altora. Ehei ! Ludovic e cel mai intelept print care a purtat vreodata purwura pe umeri, deli el n-o prea poarta. L-am vazut desea Imbracat mai simplu dectt as fi socotit potrivit pentru mine s-o fac. - Dar nu mi-ai raspuns la intrebare, draga unchiule, starui tinarul Durward. Daca trebuie sa serves:, intr-o Ora straina, as vrea sa servesc iacolo unde o fapia de vitejie — data voi fi ajutat de noroc — mi-ar putea face faima. - Te inteleg, nepoate draga — raspunse soldatul regclui — te inteleg de minune ; dar to nu te pricepi Inca in treburile acestea. Ducele Burgundiei este un cap aprins, nestapinit, un indaratnic, un pumn de Fier, 63

tin orbefe. El Iupt5 In frunfea nobililor 5i cavalefilor' din tara lui, vasalii sai din Artois 5i Hainaut ; ia de5te-te, crezi c5 doca te-ai afla tu acolo, sau dac5 a§ fi eu insumi, am putea lua-o inaintea ducelui si a tuturor bravilor gentilomi din tara lui ? Dac5 n-am tine pasul cu el am putea fi dati pe mina marelui prevot sub invinuirea ca ne mi5c5m moale ; daca am tine pasul cu el, totul ar fi in ordine 5i not ne-am zice ca am meritat plata care ni se da" ; dar sa presupunern ca a5 fi cu o lungime de lance sau asa ceva mai inainte,,ceea ce e 5i greu primejdios intr-o asemenea „melee", unde fiecare se bate din rasputeri — ei bine, cind ar vedea o lovitura bung, monseniorul duce ar snune pe limba lui flamand5 : „Ha ! Gut getroffen ! Bun 15ncier — viteaz scotian — dati-i un florin s5 bea in sanatatea noastra" — dar nici pomeneal5 de ranguri, pAminturi sau bog5tii pentru straini intr-un asemenea serviciu totul se cuvine localnicilor. — Pentru Dumnezeu, dar atunci unde sa to dud ? intreb5 tinarul Durward. — La acela crut5 compatriotii, raspunse Le Balafre, ridicindu-se in toata in5ltimea lui .de urias. lath cum vorbe5te regele Ludovic.: „Bunul meu t5ran francez cinstitul meu Jaques Bonhomme — du-te la uneltele tale, la plugul 5i la grapy ta, la cosorul la tirnacopul tau iat5, va lupta pentru tine acest viteaz scotian, iar tu nu vei avea alt5 grija decit s5-1 plate5ti. i tu, serenisime duce, tu ilustre conte, tu prea puternice marchiz, struniti-va curajul mindru ping ce va fi nevoie de el, caci s-ar putea s-o ia razna Si s5-1i loveasca st5pinul ; iat5 aici companiile mele de artilerie, iat5 garzile franceze, iat5 indeosebi arcasii scotieni pe onorabilul Ludovic cu Cicatrice, care vor lupta tot atit de bine, sau chiar mai bine decit voi, cu toat5 vitejia voastra nedisciplinatii, care, pe vremea Orintilor vostri, a pierdut bataliile de la Crecy si Azincourt." Ei, acum vezi unde ar dobindi rangul cel mai
I

Buna lovitura (in limba germana). (n. t.)

70

malt 51 ar ajunge Ia cea mai mare glorie un cavaler al norocului ? Cred c5 te inteleg, unchiule — r5Spunse nepotul dar dup5 mine gloria nu poate fi ci5tigata acolo unde nu e primejdie. Fire5te, te rog sa ma ierti, e o viata u5oar5, aproape trindava sa tot stai de garda in preajma unui om batrin caruia nimeni nu se ginfac5 vreun rau, sa-ti petreci pe ziduri zilele de5te de vara 5i noptile de iarna 5i sa fii inchis mereu in cu5ti de fier, de teams ca ai putea dezerta din post — unchiule, unchiule, asta inseamna sa fii ca un 5oim care stg pe pr5jina lui fara s5-1 stoats nimeni la cimp. 1--Im, pe sfintul Martin de Tours, istet b5iat ! E ceva din neamul Lesly in el seamana mult cu mine, dar are 5i mai mult foc. Ascult5-ma, tinere, traiasca regele Frantei ! Nu trece o zi f5ra ca el sa nu g5seasc5 prilejul de a da unuia sau altuia dintre slujitorii lui cite o ins5rcinare care aduce acestora ci5tig 5i incremai dere. SA nu crezi ca faptele cele mai viteje5ti primejdioase se savir5esc la lumina zilei. Ti-as putea povesti unele ispr5vi ca escalad5ri ale zidurilor unor castele, lugri de prizonieri 5i altele asemanatoare, cu prilejul carora, cineva pe care n-am sa-1 numesc, a trecut prin primejdii mari 5i a dobindit favoruri mai inalte decit un desperado oarecare din suita acelui desperado de duce al Burgundiei. Si dac5, atunci cind se savir5esc asemenea fapte, maiestatii sale ii place sa stea de o parte, sa r5min5 in umbra, el are astfel cu atit mai mult5 libertate de spirit ca sa-i admire, 5i cu atit mai mult5 marinimie ca r5spl5teasc5 pe indraznetii ale caror primejdii 5i ale caror fapte de arme le poate judeca mai bine astfel, decit atunci cind ar participa el insu5i la ele. Ehei, acesta-i un moniarh (1e5tept, cu mult5 minte. Dup5 citeva clipe de Were, tinarul vorbi cu glas scazut, dar plin de tilt : 71

- Prea bunul parinte Peter obi*nuia sa-mi spuna adesea cä poate fi multa primejdie in fapte care aduc prea putina glorie. Nu mai e mevoie sa spun, unchiule : cred ca aceste insarcinari secrete sint onorabile, nu ? - Drept cine ms iei, nepoate draga ? rosti 13alafre, oarecum aspru. N-am fost crescut intr-o ma"nastire, e adevarat, *i nici nu *tiu sä scriu sau sa citesc. Dar sint fratele mamei tale, *i sint un Lesly, un om de onoare. Crezi ca a$ fi in stare sa to indemn la vreo fapta necinstita ? Cel mai bun cavaler al Frantei, Duguesclin insu*i, daca ar mai trai, ar fi mindru sä numere faptele mele printre ispravile lui de vitejie. — Nu pot pune la indoiala vorbele dumitale, unchiule, spuse tinarul. Dumneata e*ti singurul sfatuitor care mi-a mai ramas dupa nenorocirea mea. Dar e adevarat oare ceea ce se aude, ca acest rege are o mica curte, aici, in castelul de Plessis ? In suita lui, se zice ca nu se afla nici nobili, nici curteni, niciunul din marii vasali, niciunul din inaltii ofiteri ai coroanei ; petreceri aproape solitare, irripartite doar cu servitorii casei sale ; consilii secrete la care sint chemati doar oameni de rind, necunoscuti ; rangul nobletea puse in umbra *i oameni de jos de tot ridicati in g-ratia regelui — toate acestea par ciudate $i nu seamana cu felul de a fi al tatalui sau, nobilul Carol, care a smuls din ghearele leului englez acest regat al Frantei, cucerit mai molt de jum5tate. — Vorbe*ti ca un copil fara minte raspunse Le Balafre - - $1 tot ca un copil scoti acelea*i sunete pe alts strung. la ginde*te-te : daca regele it pune pe Olivier Dain, barbierul lui, sa fac.a ceea ce Olivier poate sa faca mai bine decit once pair, nu e regatul cel care ci*tiga din asta ? Daca el porunceste dirzului sat] mare-prevot Tristan sa puna sub paza pe unul sau pe altul dintre burgliezii razvratiti, sa ri72

dice pe unul sau pe altul dintre nobilii turbulenti, porunca e indeplinita i cu asta basta ; ori, dac5 ar fi data unui duce sau unui pair at Frantei, acesta poate ca i-arraspunde regelui cu o sfidare. Dac5, apoi, regelui ii place sa dea unui oarecare Ludovic Le Balafre o insarcinare pe care acesta o va aduce la indeplinire, in loc de a se folosi de mareie conetabil care poate c5 1-ar trada, nu dovedete aceasta intelepciune ? $i mai presus de once, nu-i aka c5 un asernenea monarh convine indeosebi cavalerilor scapatati care trebuie sä se dues acolo unde serviciile for sint pretuite mai bine i cautate mai mult ca oriunde ? Da, da, copile, te asigur ca Ludovic §tie aleaga oamenii de incredere i la ce treab5 sa-i puns, potrivind povara — cum spun ace§tia — dup5 spatele fiecaruia. El nu e regele Castiliei care se usuca de sete fiindca marele cupar nu se gra pe aproape spre a-i intinde cupa. Hei, dar is ascultg, bate clopotul la Saint Martin ! Trebuie s5 m5 intone repede in castel. La revedere — petrece-ti timpul cit mai placut §i miine dimineat5 la opt prezint5-te la podul ridicator §i roaga santinela sä ma cheme. Ai grijg, atunci cind te apropii de poartg sä nu te abati din cararea dreaptil si batuta. Pe acolo grit curse *i capcane, ti-ar putea rupe un madular de care ti-ar jupArea rsau mai tirziu. 4 s6-1 vezi pe rege §i deci to insuti. cu bine ! Dupa ce rosti aceste vorbe, Balafre plea repede, uitind in grab5 sa pl5teasca vinul pe care '11 comandase — oamenii de felul lui au uneori memoria scurta — lucru de care hangiul, ternindu-se pesemne de bereta lui care se clatina in toate pantile §i de palo§ul aminteasca. cel grew, nu se gindi cItu*i de putin S-ar putea crede cä acum, dup5 ce ramasese singur, Durward ar fi dorit sa se intoarc5 in turnuletul lui pentru a a§tepta acolo repetarea acelor sunete vrajite care-i legiinaser5 reverie matina15. Dar de dimineat5 traise un capitol de roman, pe cind con73

vorbirea cu unchiul lui ii deschisese in fata ochilor o paging de istorie reala a vietii. Aceasta nu era prea placuta i pentru moment amintirile cugetarile pe care i le stirnise erau in masura sä cople§eascA ceindeosebi pe acelea placute lelalte Onduri duioase. Quentin pleca intr-o plimbare solitara pe malurile Cher-ului cel cu ape repezi, dupa ce intreba pe hangiu pe ce drum s-o is pentru a nu fi impiedicat de de capcane. Acolo incerca s5-*i adune gincurse durile tulburate, rav5We, hotArasc.5 ce avea de Facut in viitor, asupra caruia, intilnirea cu unchiul lui aruncase o oarecare

VI

BOEMIENII

Mergea Inainte, intr-una la Cu Incapatinare SI vesel topaind, clantuia o ronda Chiar sub spinzuratoare. VECH1 CINTEC

Educatia pe care o primise Quentin Durward nu era dintre acelea care_imblinzesc inima sau imprima un sentiment moral. Ca i ceilalti membri ai familiei sale fusese inv5tat sä vada in vinAtoare o plAcere i in r5zboi singura indeletnicire serioas5, ssa considere cä marea datorie a vietii era s5 rabde totul cu dirzenie §i sä se razbune pentru loviturile date de inamicii for feudali, care in cele din urrna" aproape ca-i stirpisera neamul. $i totu§i in vrajba aceasta chiar era amestecat un spirit de aspru cavalerism de curtenie, care-i mai imblinzea duritatea, astfel incit razbunarea, socotita ca singura pedeapsa dreaptA, era urmarita fara a uita totu§i oarecum de omenie, de marinimie. Lectiile b5trinului §i inteleptului calugAr, poate mai atent ascultate in timpul unei zaceri indelungate §i a nenorocirii Indurate decit ar fi fost in plinA sanatate §i izbfnda, dAduser5 tinArului Durward vederi mai largi in ceea ce prive§te indatoririle reciproce dintre oameni, dat fiind ignoranta acelei epoci, prejudecatile ob*te§ti intretinute in favoarea unei vieti razboinice, precum §i felul in care fusese crescut el insuO. TinArul era capabil sä inteleaga, mai limpede decit se obi§nuia 75

pe atunci, datoriile morale care incumbau situatiei sale_ Cugeta la vorbele schimbate cu unchiul lui, nu Fara o oarecare stinghereala, Vara o oarecare dezam5gire. T$i facuse sperante mari. De$i pe atunci nici vorba nu putea fi de o corespondent5 prin scrisori, totu$i un pelerin, un marc:Iitan on un soldat schi aduceau numele lui Lesly la Glen-houlaki:n $i toti 1i laudau intr-un glas spiritul cutezator izbinzile in tot felul de mici misiuni pe care i le lucredinta stapinul lui. Imaginatia lui Quentin intregise tabloul in felul sat' $i-1 asemuia pe batrinul $i aventurosul lui unchi (ale carui ispravi pesemne c5 nu pierdusera nimic in povestire) cu acei condotieri, cu acei cavaleri rAtAcitori cintati de trubaduri, care cucereau coroane si fiice de regi cu sabia $i cu lancea. Acura se vedea silit a$eze pe unchiul lui mult mai jos in tagma cavalerilor ; dar, stApinit de respectul des5vir$it pe care-1 avea pentru parintii lui $i pentru cei apropiati for pAtruns de acea timpurie inclinare spre unchiul sat', pe ling5 faptul c5 era lipsit de experienta- $i ea p5stra cu evlavie amintirea mamei lui, nu vedea in singurul frate al acelei scumpe mame adev5ratul lui caracter, care era acela al unui mercenar de rind, nici mai bun, nici mai .rau decit alti oameni cu aceea$i indeletnicire, a canon prezenta sporea neorinduiala din Franta. F5r6 sa-si lase friu Tiber cruzimii, Le Balafre dAdea dovada in mod obi$nuit de nepasare fat'a de viata semenilor sat , fats de suferintele omene$ti ; era ignorant cu desavirsire, lacom de prad5, fara scrupule in ceea ce prive$te mijloacele prin care putea fi dobindita, $i risipind-o in dreapta si-n stinga pentru satisfacerea placerilor sale. Obicieiul de a asculta numai de dorintele $i de interesele lui cusera din el una din fiintele cele mai egoiste din lame ; a$a incit rareori era in stare, precum cititorul trebuie sa fi observat, sa pa$eascA la orice actiune, far5 a sta sa chibzuiasca in ce masura aceasta

76

coincidea cu interesul lui, sau, cum se spune, daca se putea identifica cu ea, de§i nu sub prisma unor simfaminte inalte, ci cu totul de alts natura. La aceasta trebuie adaugat ca cercul strimt al indatoririlor §i al placerilor sate ii ingustasera treptat sfera gindurilor, a nazuintelor, a dorintelor, stingindu-i in mare masura neimbrinzitul simt al onoarei i setea de a se distinge in meseria armelor, teluri care ii insufletisera °data tineretea. Pe scurt, Balafre era un soldat aspru, nesimtitor, egoist §i marginit, energic in indeplinirea datoriei sale, dar vazind putine lucruri in afara de ea, cu exceptia `unei evlavii de suprafata, uitata repede cu prilejul vreunei petreceri de§ucheate cu fratele Boniface, prietenul i duhovnicul lui. Daca spiritul sau n-ar fi lost atit de marginit, poate ca i s-ar fi dat un post de cornand5 mai important, intrucit regele, care cuno§tea personal pe fiecare soldat din garda personals, avea multa incredere in curajul si devotamentul lui Balafre. De altfel, scotianul era destul de intelept sau de istet ca sä joace in struna toanelor acestui monarh. Totu*i, capacitatea sa era prea mitata pentru a ingadui ridicarea lui la un rang mai malt i cu toate ca Ludovic it privea zimbitor si -i arata de multe on bunavointa sa, Balafre continua sa ramina un simplu soldat de garda, un area scotian. Neintelegind caracterul unchiului sau, in ansamblu, Quentin era contrariat de nepasarea cu care acesta ascultase vestea pieirii naprasnice a intregii familii, a cumnatului ski i, in afara de aceasta, nu putea sa nu fie uimit ca o ruda atit de apropiata nu se oferise sa-1 ajute cu bani, intrucit, daca n-ar fi 'lost marinimia lui Maitre Pierre, s-ar fi gasit in situatia de a-I ruga pe el sa - -I sprijine. Totui tinarul isi nedreptatea unchiul presupunind ca lipsa lui de atentie fats de probabilele lui nevoi se datorazgirceniei. Neavind el insusi tocmai in acel moment nevoie de bani, Balafre nu-§i putea inchipui ca nepotul 77

lui era strfmtorat ; pe de altg parte, el i*i socotea rudele apropiate f5cind parte din viata lui insu$i in a$a mAsura, Inca s-ar fi ingrijit de bungstarea unui nepot in viata tot atit pe- cit ar fi incercat s-o fac5 pentru sora lui, pentru sotul acesteia, cei rgposati. Dar oricare ar fi fost pricina, nepasarea lui ii mistuia foarte mult pe tinArul Durward $i el regreta ill sinea lui nu numai o data cä nu intrase in serviciul ducelui de Burgundia inainte de a se fi certat cu acel pgdurar al lui. „Orice s-ar fi intimplat atunci cu mine — i$i spunea ei — m-ar fi intarit mereu ginc!ul Ca intr-o situatie gre-a, am un reazim de n5dejde in acest unchi at meu. Dar acum dup5 ce 1-am vazut, vai de capul lui, cred ca as gasi mai mult sprijin la un om cu totul strain decit am Osit la propriul frate at mamei mele, la un compatriot, la un cavaler ! Ai zice ca rana care i-a slutit fata i-a stors in acela*i time ping la ultima picgtura de singe nobil din trup." Durward regreta ca nu apucase s5-i vorbeascg lui Balafre despre Maitre Pierre, socotind ca ar fi putut sa afle mai multe lucruri despre acesta, dar intrebaffle unchiului sau se precipitasera una dupa alta, iar dang5tul marelui clopot de la Saint Martin de Tours le intrerupsese convorbirea pe nea;teptate. Batrinul negustor, gindea el in sine, parea posac clispretuitor in si neprietenos ca inratiare, aspru vorba ; dar se aratase larg, m'arinimos, in fapte, 5i un asemenea strain pretuie$te mai mult ca o ruda nepasatoare. Bine spune vechiul nostru proverb scojian : „Mai mult face un strain binevoitor decit o ruda instrainata". „Voi of lea eu cine e acest om, lucru care cred ca nu va fi greu, fiind atit de bogat, precum mi-a spus gazda mea. Cel putin o sa ma sratuiesc ce trebuie sa fac ; iar daca mai c515tore$te i prin tari straine, a$a cum fac atitia, nu vad de ce in slujba lui n-ar trebui sa dau dovad5 de tot atita indrAzneal5 ca ace$ti soldati din garda lui Ludovic." -78

In timp ce prin mintea lui Durward se perindau aceste ginduri, o §oapta pornita din acele tainite ale inimii, care ascund mult mai mult decit iii poate inpoate marturisi omul, ii spuse ca nine chipui sau §tie, in aceasta alAtorie aventuroasa, ar putea merge §i doamna din turn, doamna cu val i cu raut5. In timp ce tinarul scotian racea aceste reflectii, intilni doi bArbati cu inf5ti§are grav5, probabil ni§te localnici din Tours. Dup5 ce se descoperi cu tot respectul datorat b5trinetii de tinerete, ii rugs cuviincios sä-1 indrumeze spre casa lui Maitre Pierre. — Casa cui, dragul meu ? intreb5 unul din trec5tori. -- A lui Maitre Pierre, marele negustor de m5tase care a plantat toti duzii din pare, spuse Durward. - Tinere — raspunse unul din cei doi, care era mai aproape de el — te-ai cinstit cam prea de dimineat5 azi. — $i ti-ai ales un prost subiect de glum5, ad5ug5 ceralalt, *i mai intunecat. Sindicul din Tours nu e obi*nuit s5 i se vorbeasca astfel de ni§te strgini care hoinAresc de coto-colo §i se tin de tot felul de blestematii. Vgzind ca cei doi oameni cu infAti§area a§ezat5 se simtisera ofensati de o intrebare cu totul nevinovata §i politicoasA, Quentin era atit de uimit, incit uita s5 se supere de asprimea rasviisului for ramase pe loc, uitindu-se dup5 ei cum se indep5rtau cu pasi fermi §i priveau mereu inapoi — ca §i cind ar fi vrut sa ajunga cit mai curind in afara atingerii lui. DupA aceea intilni un pile de vieri §i be puse aceeai intrebare. Drept raspuns, ace*tia ii cerura sa spun5 dac5 i1 interesa Maitre Pierre, invatatorul, sau Maitre Pierre, dulgherul, sau Maitre Pierre, paracliserul, sau o jurnatate de duzin5 de alti Maitre Pierre. V5zind ca nici unul dintre acetila nu corespundea cu descrierea persoanei despre care intrebare tinarul, taranii it invinuir5 ca face glume dew79

cheate cu ei 5i-1 amenintara ca , drept pedeapsii pentru acea neobr6zare, o sa sara pe el sä-1 bats. Cel mai batrin dintre ei, care avea oarecare autoritate asupra celorlalti, izbuti sä-i convinga s5 renunte la violent5. — Uitati-va, dup5 graiul dupa bereta de pal* pe care o poart5 pe cap — zise el — acesta e unul din mascaricii aceia straini care umbra prin Cara *i pe care unii 1i numesc magicieni *i prezicatori, iar altii, scamatori, sau asa ceva. Cine *tie de ce blestematii se tine. Am auzit de unul care a dat o lira unui om sarman ca sä manince nu stiu citi struguri din via lui si acela, far5 a-si descheia nici macar nasturii de la haina, a mincat atit de multi, incit ai fi lasam putut sa-i incarci intr-o caruta — a*a ca sä-si vada de drumul lui si sa ne vedem si noi de al nostru, precum *i facem. Iar dumneata, prietene — du-te cu Dumnezeu, cu Maica Domnului de Marmantier si cu sfintul Martin de Tours, data nu vrei s-o patesti. Nu ne mai bate capul cu acel Maitre Pierre al dumitale care, pe cite credem noi, nu poate fi decit un nume at diavolului. Dindu-si seama ca nu se putea lua la harta cu atitia oameni, scotianul socoti Ca e mai intelept sa . se indep5rteze fara sä raspunda nimic. Taranii Ms & care in primele clipe se ferisera de el, InspAimintati de presupusa lui putere de a face vraji si de a inghiti struguri cu toptanul, vazindu-1 c5 se Indeparteaza, isi recapatara curajul si incepura sä strige, sa ocarasca si in cele din urmA sä treac5 la fapte, aruncind dupa el o ploaie de pietre, desi de la o asefac5 prey putin rau. Conmenea departare incit drumul, Quentin se gindea data localnicii din Tours nu erau cei mai stupizi, cei mai grosolani si inospitalieri dintre taranii francezi. Intimplarea urmatoare la care fu martor nu avu darul sä-i schimbe aceasta parere. ce se ridica in preajma iutelui si Pe un mic frumosului Cher, chiar in drumul sau, doi sau trei

89'

castani mari, foarte fericit asezati, alc5tuiau o priveliste atragatoare. Sub castani stateau nemiscati trei sau patru tarani, privind in sus cu ochii pironiti, pare-se, spre ceva care atirna aproape de ei printre ramurile copacului. Meditatiile unui tinar sint rareori atit de profunde pentru a nu ceda celui mai usor imbold al curiozitatii, tot atit de lesne precum tulbur5 suprafata unui lac limpede o piatra cit de mica scapata intimplator din mina. Quentin grabi pasul i incepu sa urce repede povirnisul, avind timp indeajuns ca sä vada zguduitoarea priveliste la care se uitau cei de fate — aceasta nu era altceva decit trupul unui om ce se zvircolea in chinurile rnortii, spinzurat de una din crengi. — De ce nu-i taiati funia ? intreba tinarul scotian a carui mina dadea ajutor celor aflati in suferinta tot atit de prompt pe cit isi apara onoarea atunci cind socotea ca-i este atinsA. Unul dintre Varani, intorcindu-si spre el ochii din care spaima alungase orice alts expresie, $i o fat5 pamintie, arata spre un semn s5pat in scoarta copacului. Semnul semana oarecum cu o fleur-de-lys 1. Nestiind ce insemna acel simbol sau neluindu-1 in seama, tingrul Durward se catara in copac cu agilitatea unui leopard, scoase din buzunar acea unealta atit de necesara oamenilor de la munte sat: vinatorilor, credinciosul lui skene dhu 2 , si strigind celor de jos sa apuce trupul, taie funia in mai putin de un minut de cind hotarise ce trebuie facut. Dar omenia lui fu rau secondata de cei prezenfi. Departe de a da vreun ajutor lui Durward, ei parura ingroziti de indrazneala lui si o luar5 cu totii la fuga, ca si cind s-ar fi temut ca numai faptul de a fi privit acea isprava cutezatoare, ar fi putut sa fie de ajuns pentru a fi socotiti complici. Trupul
semnul regilor Frantei. (n. r.) I Floare de crin 2 Pumnal negru — un fel de cutit, odinioar5 foarte mutt pretuit de cei de la munte care c515toreau rareori fAra aceasta arms teniura. Azi e putin folosit. (n. a.) 6

81

sptnzuratului nesprijinit c5zu la pAmtnt atit de greu, incit Quentin, care sari jos numaidecit, constata cu multa amaraciune ca ultimele lui scintei de viata se stinsesera. El nu-*i parAsi ins5 intentiile caritabile f5r5 a face not sfortari. Scoase latul funest de pe gitul nefericitului om, ii descheie pieptarul, ii stropi fata cu apa folosi toate celelalte mijloace indicate pentru a restabili functiunile suspendate ale In timp ce el savirea aceastA fapta omeneaseg, strig5te sAlbatice scoase intr-o limb5 necunoscuta tinarul abia avu rasunara deodat5 imprejurul lui inconjurase o multime de timp sa-*i dea seams lArbati *i de femei cu o infAti§are ciudatA, cu totul neobi*nuita pe acolo, ca se simti infacat brutal de ambele miini §i in aceeai clips i se apropie un cutit de git. — Rob palid de la Eblis ! — striga un bArbat, intro francez5 stilcit5 — jefuiai un om pe care 1-ai ucis, hai ? Dar to-am prins §i ai s5 pl5te§ti. In timp ce erau rostite aceste vorbe, peste tot in jurul lui se ivir5 pumnale, iar chipurile crunte, schimonosite, ce-1 priveau, erau ca acelea ale lupilor ce se arunca asupra Totu§i curajul prezenta de spirit a tin5rului scotian it scoaserll din incurcatur5. — Ce tot vorbiti, domnii mei ? spu.se el. Daca omul acesta e un prieten al dumneavoastr5, aflati ca tocrmai i-am taiat numai din omenie funia de care ati face mai bine s5 incercati a-1 era spinzurat readuce la viata, decit s5 invinuiti pe nedrept un e dator ultima §ans5 de, strain nevinovat, caruia scapare. Intre timp femeile luasera in primire trupul morcontinuau incercArile de a-1 readuce la viata, tului pe care le fAcuse §i Durward, dar cu acela§i insucces, a k a ca, renuntind la sfortArile for zadarnice, se 15sara prad5 tuturor manifestArilor orientale de durere, tinguindu-se §i smulginduli parul lung §i ne-

82

gru, in time ce barbatii se f5ceau c5-$i rup hainele un Carina in cap. Din ce in ce mai cufunsi ca-$i p dati in riturile for funerare, nici nu se mai uitau la Durward, pesemne, fiind limpede pentru ei ca acesta nu avea nici o vina. Cel mai intelept lucru ar fi fost poate sa-i lase pe acei oameni salbatici vada de ale lor, $i sa se indep5rteze, dar el, invatat sa dispretuiasca !Dina la nepasare primejdia, era dominat de via curiozitate a tineretii. Ciudata multime de oameni, atit barbatii, cit $i femeile, purtau turbane $i scufe care semanau indeob$te mai molt cu bereta lui decit cu parariile ce se purtau in mod obi$nuit in Franta. Multi dintre barbati aveau barbi negre, crete, $i toti erau aproape tot atit de negri ca $i africanii. Unul sau doi care pareau capetenii purtau la git $i la urechi podoabe frumoase de argint aveau petrecute peste piept panglici galbene, ro$ii sau verzi. Picioarele si bratele for erau Ins goale $i toti aveau o infati$are saracacioas5 $i murdara. Nu se vedeau asupra for alte arme afar de pumnalele cele lungi cu care it amenintasera mai inainte $i o sabie scurta, incovoiatä, tin iatagan sau sabie maura, ce atirna la cingatoarea unui tinar care nu statea o clip5 locupunind mereu mina pe minerul ei, in timp ce Cacnea mai tare clecit toti, tinguindu-se, framintindu-se nastru$nic $i parind ca-$i insote$te strigatele cu amenintari de razbunare. Infati$area boemienilor, invalma$iti $i gal5gio$i, era alit de deosebita de a tuturor oamenilor pe care-i vazuse pina atunci, incit era pe punctul de a crede ca skit o bands de sarazini, acei ciini de pagini, vrajma$i ai nobililor cavaleri $i ai monarhilor cre$tini, despre care se vorbea in toate cintecele de care auzise sau pe care le citise. Tocmai se gindea sa se indeparteze de o vecin5tate atit de primejdioasa, cind se ,auzi tropotul unor oai $i presupu$ii sarazini, care intre timp ridicaser5 pe umeri tovara$u-

lui lor, fur5 deodat5 atacati de o trup5 de soldati francezi. Aceast5 iaparitie nea§teptata schimba" bocetele in strigate de groaza neintrerupte. Mortul fu zvirlit intro clipa cit cold, iar acei care-1 inconjurau dAdura dovad5 de cea mai mare hotarire §i agilitate, sc5pind, ca sa spunem a*a, pe sub burtile cailor, din virful 15ncilor indreptate spre ei in strigate de „Doboriti pe tilharii, pe paginii blestemati ! Puneti mina pe ei ! Ucideti-i ! Legati-i ca pe ni,te fiare I Strapungeti-i ca pe lupi !" Aceste strigate erau insotite de lovituri corespunzatoare. Fugarii se dovedir5 insa atit de sprinteni si terenul atit de nefavorabil pentru c515reti din pricina cringurilor §i a hati§urilor, incit fur;i doboriti la parnint prin*i numai doi oameni, dintre care unul era tin5rul cu sabia, care inainte de a fi in*f5cat se apArase cu oarecare dirzenie. Quentin, pe care soarta prea a 1-a ales in clipele acelea drept tint a sagetilor ei, fu inhatat el de soldati, care, in ciuda protestelor lui, ii legara miinile cu o fringhie. Cei care it prinsesera facura aceasta treaba repede si cu dibAcie, ceea ce arata ca nu erau incep5tori In asemenea indeletniciri. Aruncind o privire nelini$tit5 spre maimarele 6redobindeasc5 15refilor, de la care nadajduia libertatea, Quentin nuii putu da seama prea bine daca era cazul sä se bucure sau s5 se neliniteasca, recunoscind in el pe posomoritul §i taciturnul tovar4 al lui Maitre Pierre. E adev5rat, oricare ar fi fost crima de care erau invinuiti str5inii, omul acesta *tia f5r5 indoia15, dupa cele Intimplate de dirnineat5, ca . el, Durward, nu avea nici o legatur5 cu ei — dar mai dificil5 era intrebarea daca necunoscutul acesta morocanos i-ar putea fi un judecator favorabil sau un martor binevoitor. Si el socoti indoielnic c-ar putea sA.ii imbunatateasca situatia daca i s-ar adresa direct. 84

Dar nu prea mai era vreme de 5ov5i215. Trois-Eschelles 5i Petit Andre — ordona posomoritul outer la doi oameni din trupa lui — copacii 55tia sint foarte potriviti. Ii invat eu minte pe necredincio5i, pe tilharii de vr5jitori sä mai puns piedid justitiei regelui, cind aceasta a lovit pe unul din neamul for blestemet. Desdlecati, copii, 5i faceti treaba repede ! Trois-Eschelles 5i Petit Andre sArir5 din 5a intr-o Quentin vazu ca affindoi aveau la oblinc 5i la ciochinele eii un colac sau doua de fringhie, pe care le desf55urara la repezeara, vadindu-se c5 fiecare din acestea era un 5treang, cu latul gata facut pentru a spinzura. Quentin simti ingheata singele in vine cind vazu cele trei 5treanguri dadu searna cä era vorba sa i se puns 5i lui unul dupa git. El it striga tare pe ofiter, amintindu-i ca se inillniser5 in dimineata aceea, reclamindu-5i drepturile unui scotian liber intr-o tara prietena, aliat5, $i tägadui ca ar cunoa5te persoanele printre care fusese prins, sau crimele lor_ In time ,ce el vorbea, ofiterul cAruia i se adresase abia catadixi s5-1 priveasca 5i nu-i lua citu5i de putin in seama plingerea in legatura cu faptul ca se cunoscusera mai inainte. Nu facu decit sali intoarca privirile spre until sau doi dintre tarani.i care ie5isera in fata, fie spre a depune marturie de bun5voie impotriva celor prin5i, fie din curiozitate, 5i intrebe cu asprime : - Tindrul acesta a fost cu nomazii ? — A fost, domnule, 5i daca senioria voastr5 dore5te sä 5-tie — r5.spunse unul dintre tarani — el a inceput sa ocarasca 5i a taiat funia ticalosului pe care justitia maiestatii sale, precum am mai spus senioriei voastre, 1-a spinzurat pe bun dreptate. — A5 fi in stare sa jur pe numele lui Durnnezeu *1 al sfintului Martin de Tours — spuse altul
83

1-am vazut in banda lor, cind au lost *i-au riradat la not la „metairie" 1. — Nu se poate, tats — se amesteca in vorba un baiat — paginul acela era negru, iar tinarul are pielea deschisa la culoare ; paginul avea parul scurt cret, iar el are plete lungi. — Hei, baiete — starui taranul — poate ai s5 zici ca acela avea o haing verde, iar acesta una cenuie. Dar senioria sa, domnul prevot, *tie ca ei iii pot schimba culoarea fetei tot atit de u*or ca i hainele, a*a ca eu cred totu*i ca" el era. — E destul ca l-ati vazut punind piedici justitiei regelui prin incercarea de a aduce la viata un ticalos pedepsit cu moartea, spuse ofiterul. TroisEschelles *i Petit Andre, faceti-va datoria. - Stati, domnule ofiter I striga tinarul, inspaimIntat. L5sati-ma sa vorbesc — nu ma dati mortii nevinowt. Compatrioiii mei, pe lumea aceasla, *i justitia diving, pe lumea cealalta, va vor cere sa raspundeti pentru singele meu. — Am sa raspund *i *i acolo pentru ceea ce fac, raspunse prevotul cu raceala *i facu un semn cu mina sting-5 spre calai. Apoi, cu un zimbet multumit, veninos, i*i atinse cu aratatorul mina dreapta care-i atirna prinsa e*aria, pesemne din pricing loviturii pe care Durward i-o daduse in dimineata aceea. — Mizerabile, ticalos razbunator ! striga Quentin, convins de acea mi*care ca razbunarea personals era singura pricing a asprimii acelui om *i ca nu avea de a*teptat de la el nici o indurare. - Bietul final- laiureaza, zise ofiterul. Trois-Eschelles, spune-i o vorba de imbarbatare inainte de a pleca pe lumea cealalta. Tu e*ti un bun sprijin in imprejur5ri ca acestea cind nu e la indemina un du•hovnic. Inchin5-i un minut de sfaturi suflete*ti *i apoi isprave*te total. Eu trebuie sa ma due In inspectie. Soldati, urmati-ma!
1 Sting, (in limba franceza). (n. t.),

ca

86

Prevotul se indep5rt5 c5lare urrnat die gard5, cu exceptia a doi sau trei soldati rasati sä asiste la executie. Nefericitul tinar arunca in urma lui o privire incetosata de desperare si se gindi in fiecare tropot de copit5 al calului care se indeparta aude cum se stin.ge ultima posibilitate de salvare. Privi buimac imprejur 5i fu uimit, chiar I.ntr-o asemenea clipa, vazind nep5s.area stoic a tovargsilor s5i de suferint5. Mai inainte paruser5 inspaimintati si se str5duisensa din rasputeri sa scape, dar iacum fiind zdravan si sortiti unei pieiri ce pgrea de neinl5turat, ei o asteptau cu totul resemnati. Fatalitatea care-i pindea pusese poate o nuanta galbuie in obrajii lor negri, dar ea nu be r5vasise tr5saturile 5i nu stinsese mindria inc5patinata din ochii Ion. Sernanau cu niste vulpi care, dup5 ce au epuizat toate mijloacele sirete si dibace- de salvare, mor cu o Carie t5cuta, posomorit5, pe care lupii si ursii, vinat mult mai salbatic, n-o arata. Nu erau tulburati de foiala cAlailor care trebaluiaii cu mai multa" vioiciune decit le recomandase stapinul lor, ceea ce rezulta pesemne din faptul ca Incepuse oarecum sa le placa, din ohisnuinta, ingrozitoarea lor indeletnicire. Ne oprim o clipa pentru a-i descrie, fiinda sub o tiranie, fie ea despotica sau popular* caracterul cAlgului devine un subiect de mare importan-W. Acesti slujbasi erau cu totul deosebiti ca Inf5tisare numeasca DemopurtAri : Ludovic obisnuia critus si Heraclitus, iar seful lor, prevotul, be spunea Jean-qui-pleure si Jean-qui-rit Trois-Eschelles era un lungan sl5b5nog si fioros, cu o ciudat5 gravitate intiparit5 pe fata, cu un sirag mare de mAt5nii aninat de git, pe care obisnuia sä be de.a cu piosie spre intrebuintare victimelor sale. El avea permanent pe buze until sau dou5 texte
Jean care plinge §i Jean care ride (in limba francezaj. (n.

87

despre nimienicia si deert5ciunea viet4i omene§ti dad acest lucru ar fi lost ingaduit, el ar fi putut sa imbint slujb.a de dubovnic-temnicer vremelnic, cu aceea de calau. Petit Andre, dimpotriva, era un omulet vesel, round, neastimparat, care se rostogolea de colo-colo, indeplinindu-si datoria, ca si cind aceasta ar fi lost incieletnicirea cea mai placuta din lume. El parea s5 aib5 un soi de dregoste gingaO pentru victimele sale si le vorbea intotdeauna cu blindete si dui,4e. Le spunea sarmanii si nevinovatii lui prieteni, scumpii si drag-514i lui, tovara*ii lui, bunii lui parinti, fiecaruia dupe virsta si sex, *i dup5 cum Trois-Eschelles incerca sa le inspire o viziune filozofica sau religioasa a ve*niciei, Petit Andre rareori uita sa-i imbarbateze cu o gluma sau alta, ea pentru a-i indemna sa piece bucuro*i din aceasta lume ridicola, vrednica de dispret, care nu merits sa fie luata in serios_ Nu se poate spune de ce erau ei aleatuiti astfel, dar aceti oameni simpatici, in pofida feluritelor talente pe care be aveau, si a existentei intimp15toare a acestora la nite in i cu asemene.a ocupatie, erau, si unul si altul, mai uriti poate decit au fost vreodata orice fapturi de teapa her, fie inainte, fie dupe ei, si singura indoiala a acelora care aveau de-a face'eu ei era dace gravul §i pateticul Trois-Eschelles, sau neastimparatub, comicul si zglobiul Pe'tit Andre erau obiectul celei mai marl spaime sau al celui mai adinc dispret. Este ins neindoielnic ca ei intreceau in ambele privinte pe once calau, in afar poate de stapinul lor, Tristan l'Hermite, vestitul mare prevot, sau de st5pinul acestuia, Ludovic al XI-lea. Nu s-ar putea crede ca aceste reflectii treceau in acele clipe prin capul lui Quentin Durward. Viata, moartea, timpul si ve§nicie zburau pe dinaintea °chilor sal — vedenie amenintatoare, copleitoore, din fata careia natura omeneasc5, in slabiciunea ei, da inapoi, de'i mindria ar infrunta-o cu plAcere. El indrept5 gindurile spre Dumnezeul parintilor sal

88

si .atunci in mintea lui invie imaginea acelei capele
rustice, fara acoperis, care-i IadapoStea acurn aproape tot neamul, in afara de el insusi. „Dusmanii nostri feudali au sapat scampilor mei morminte patria noastra — gindi el — dar eu trebuie sa iiranesc corbii si ulii intr-o tara straina, ca un tradator excomunicat". Fara voia lui it podidira jacrimile. Atingindu-i umarul, Trois-Eschelles it felicita cu gravitate pentru dispozitia lui cucernica in fata mortii, si striga patetic : Beati qui in domino moriuntur 1 si observa ca e fericit sufletul care parasesIe trupul, in timp ce ochii sint plini de lacrimi. Batindu-1 pe celalalt umar, Petit Andre striga : ,,Curaj, fiul meu De vreme ce trebuie sa incepi dantul, fa astfel . ca balul sa se deschida cu veselie, pentru ca toate strunele sint acordate, si el sciltur5 in acelasi timp funia pentru. a da mai muit haz glumei sale. In timp ce tingrul isi intoarse privirile ingrozite mai intii spre unul, apoi spre celalalt, ei isi aratara si mai vAdit intentiile, grabindul cu blind* sa paseasca spre copacul fatal si indemnindu-1 sa-si pastreze intreg curajul, pentru ca tetul se va ispravi numaidecit. Yn acea clipa funesta, tinarul arunca o privire buimaca imprejurul lui. — Se afla aid un bun crestin care sa ma asculte — striga el — si sa-i spuna lui Ludovic Lesly din garda scotiana, caruia in tara aceasta i se spune Le Balafre, ca nepotiul lui e ucis miseleste? Aceste cuvinte fusesera spuse tocmai cind trebuias intrucit un arcas din garda scoliana, atras de pregatirile pentru executie, se oprise impreuna cu unul sau doi drumeti intimplatori pentru a vedea ce se pet rece. Luati seama ce faceti, striga acesta calailor. Daca Iinarul "este scotian, n-am sa ingadui tiealdasia asta.
„Fericiti cei ce mor in numele lloannului" in limbs latina). (n. t.)

89

- Fereasc5 Dumnezeu, domnule cavaler, n-avem ce face, trebuie sa executam ordinul prima, r5s.punse Trois-Eschelles, trggindu-1 pe Durward de brat. — Spectacolul cel mai scurt este totdeauna cel mai frumos, spuse Petit Andre, tragindu-1 *i el de ce151alt brat. ImbarbAtat Ins de cuvintele compatriotului sAu, deodat5 pe cei doi Quentin f5cu o sfortare, executori ai legii, i, cu bratele Inc5 legate, alerga spre arc”ul scotian. - Alut5-ti compatriotul — ii spuse el in limba mai-en-15 — in numele Scotiei *i al sfinthlui Andrew ! aceleia*i paN-am nici o vina sintem amindoi trii. Ajuta-ma, fiindca ai sa raspunzi la judecata de apRi. — Pe sfIntul Andrew ! Numai trecind peste mine vor ajunge la dumneata! spuse arcaul si tnase sabia din teaca. — Taie-mi legaturile, frate — zise Quentin — am sa fac si eu ceva pentru tine. Lucrul acesta fu sajvirit intr-o clip5 de sabia arca*ului, iar captivul eliberat se repezi fulger5tor spre un soldat din garda prevotului si-i smulse din mina halebarda cu care era inarmat. — Si acum — striga el — apropiati-va daca indrazniti. Cei doi osta*i incepura ti*oteascA intre ei. — Incalec5 i alearg5 dup5 prevot — strig5 Eschelles, iar eu am sa-i tin aici, dac5 pot. Soldati din garda prevotului, puneti mina pe arme ! Petit Andre se urc5 in a *i se indeparta. Soldatii sgriser5 atit de repede la comanda lui Trois-Eschelles, Incit in z5p5ceala ce se stirni ii rasar5 pe cei doi boemieni sa soape. Poate ca nici nu aveau .prea mult chef sa-i opreasca, Intrucit pin5 la urm5 se sgurasera 011.5 peste cap sä tot ucid5 la acei nefericiti, ca toate fiarele salbatice, care tot ucigind se satur5 de atita. singe. De data aceasta puteau sä se apere zicind c-au crezut ca-s chemati in gfaba spre.a-1 apara pe, 90

Trois-Eschelles. Pe atunci exista o rivalitate care ducea uneori la incaierari fsati*e intre •aroa§ii scotieni Orzile prevotului, aflate in subordinele acestuia. — Sintem destul de tari ca s5 batem de douA on mai multi scotieni din aces'tia fuduli, dacA doriti aka ceva, spuse unul dintre soldati lui Trois-Eschelles. Dar grijuliul slujbas ii facu semn sä stea tit $i se adressa areaului scotian foarte cuviincios : — Desigur, domnule, aumneata it ofensezi gray pe marele prevot, presupunind Ca to poti amesteca in aplicarea justitiei regelui. $i acest lucru nu este un act legitim impotriva mea care am in pazA criminalul dup6 toate drepturile legale. $i nu faci un bun serviciu nisi chiar acestui tinar, avind in vedere ca se pot ivi cinci prilejuri pentru a-1 spinzura, dar n-are sa se mai of le intr-o stare . sufleteasca atit de po'trivita precum era inainte de necugetatul amestec al dumitale. — Dac5 acest compatriot al meu — r5spunse scotianul zimbind — e de parere ca i-am. facut o nedreptate, it voi rasa pe mina dumneavoastra Fara a mai spune vreo vorba. — Nu, nu ! Pentru numele lui Dumnezeu, nu! strig5 Quentin. Mai bine sa-mi zbori capul cu sabia asta lunga a dumitale, decit sa mor de miinile unui asemenea badaran ticalos. — Auzi cum ma insult5 ? rosti executorul legii. Vai ! Cit de repede ni se schimba gindurile cele mai frumoase ! Adineauri era in cea mai buns dispozitie . pentru ultimul drum, iar acum, dupa citeva minute, nesocote§te un om al legii. ce — Spune-mi numaidecit intreb5 arca§ul a facut acest tin'ar ? raspunse Trois-Eschelles cu gravi— S-a apucat tate —sa dea jos le§ul unui criminal — deli fleur - delys fusese sapata chiar de mina mea pe copacutin care atirna spinzuratul. - Cum s-a intimplat acest lucru, tinere? intreb5 arca§ul. Cum ai putut ssavir§i o asemenea fAradelege ? 91

— De vreme ce ji-am cerut s5-mi iei apkarea — raspunse Durward — am sa-ti m5rturisesc adevarul ca la spovedanie. Am vazut un om care se zbatea spinzurat in copac si am skit, pur si simplu, din omenie, sa-i tai streangul. Nu m-am gindit nici la crin, nici la micsunea, si nu mi-am dat seams c5-1 ofensez cu ceva pe regele Frantei sau pe sfintul pap5. — Ce Dumnezeu voiai s5 faci cu un mort ? intreb5 arcasul. In urma acestui d. omn ai vezi atirnind in fiecare copac, ca strugurii, si ai avea treab5 de facut in tara aceasta, dac5 ai umbla culegi dup.5 Totusi n-am sa p5rasesc un compatriot In nevoie, daca pot s5-1 ajut. Ascult5-m5, domnule din garda prevotului, vezi bine c5 e pur si simplu o greseala. Trebuie s5 ai o oarecare mil5 pentru un om alit de tin5r. AcasA, in tara noastr5, n-a fost obisnuit sa vad5 asemenea treburl repezi ca a dumitale si a st5pinului dumitale. — Nu to priveste pe dumneata — domnule arca* — spuse Petit Andre, care se Intorsese in clipa aceea. Tine-te bine. Trois-Eschelles, marele prevot vine indati. 0 s5 vedem numaidecIt dac5 are s5 se bucure ca i s-a luat lucrul din mina inainte de a-1 fi ispr5vit. — S-a nimerit tocmai bine, zise arcasul. lath ca yin si citiva camarazi de ai mei. Intr-adevk, in timp ce prevotul Tristan venea cAlare cu patrula lui pe un povIrnis al micii irraitimi pe care se petrecea cearta, patru sau cinci arcasi scotieni se apropiau in goan5 pe povIrnisul ce15Ialt, in frunte chiar cu Balafre. In acea imprejurare grava, Lesly nu mai arAta fats de nepotul lui acea nepasare de care Quentin it invinuise in sine, c5ci nici nu apuca sa" se uite bine la camaradul lui si la Durward, care stalea in pozitie de aparare, c5 si striga : — Cunningham, Iti multumesc. Gentlemeni, camarazi, ajutati-m5 Tinarul este un gentleman scotian nepotul meu. Lindesay, Guthrie, Tyrie, scoateti s5blile loviti r 92

Era de a§teptat o inaierare crincena intre cele dou5 parti, care nu erau prea disproportionate ca numar, iar armele mai bune ale cavalerilor scotieni le dadeau sorti egali de izbinda. Dar marele prevot, fie ca se Indoia de reu§ita luptei, He ca iii dadea seama de faptul ca acest lucru 1-ar nemultumi pe rege, facu un semn insotitorilbr sai sa se abtina de la violente §i-1 intreba pe Balafre, care ieOse in fruntea celeilalte parti, daca „el, un cavaler din garda regelui, avea intentia s5 Ve opuna executanii unui raufAcator".. — Nici nu ma gindesc fac a§a ceva, raspunse Balafre. Sfinte Martin ! Cred ca-i oareoare deosebire intre executarea unui raufacator i uciderea propriului meu nepot„ nu ? Nepotul dumitale poate fi un raufacator ca oricare altul, domnul meu — raspunse marele prevot orice strain care se afla in Franta e supus legilor Frantei. — Da,, dar not arcaii scotieni ne bucuram de' privi1204, spuse Balafre. Ada e, camarazi ? — A§a e, a§a e, strigara ace§tia intr-un glas. Pri .vilegii, privilegii ! Traiasca regele Ludovic. Traiasca viteavul Balafre. Traiasca garda scotiana. Moarte acebora care von sa ne privilegiile ! — Fiti intelepti, domnilor cavaleri, ii. potoli marele prevot. Nu uitati functia pe care o indeplinesc. — Nu vom asculta de ordinul dumitale, spuse Cunningham. Ne supunem numai ordinelor pe care ni le dau ofiterii no§tri. Cit tiny. inaltul conetabil nu-i de rata, vom fi judecati de gratia regelui sau de propriul. nostru capitan. — i nu yam fi spinzurati — spuse Lindesay — decit, de Sandie Wilson, batrinul prevot al propriului nostru corp. - Dac-am face altfel„ ar insemna, intr-adevan, s5-1 in§eRim. pe Sandie, cel mai cumsecade om care a facut vreodata un bat, spuse Balafre. Dana ar trebui: sä fiu solnzurat eu insumi„. altul n_u lega guleralul de sit. 93

— Ascultati — r5spunse marele prevot — acesta nu face Parte din corpul dumneavoastr5 5i nu se poate bucura de ceea ce numiti dumneavoastr5 privilegii. -- Ceea ce noi numim privilegii, trebuie sa fie recunoscute de toti ca atare, spuse Cunningham. — Nu admitem sa fie puse la indoiala, strigar5 arcasii intr-un glas. — Sinteti nesabuiti, domnilor, zise Tristan l'Hermite. Nimeni nu discut5 privilegiile dumneavoastrA ; acest timir nu este ins5 unul de-ai dumneavoastr5. — El este nepotul men, obiect5 Balafre cu un aer rnaret. — Dar nu arcas din gardA, dup5 p5rerea mea, replic5 Tristan l'Hermite. Arcasii se uitar5 unul la altul cam descump5niti. — Nu to 15sa, camarade, ii opti Cunningham lui Balafre. Soune-i c5 s-a inrolat la noi. — Pe stintul Martin ! Bine zici, prietene, r5spunse Lesly, 5i, ridicind glasul, jury c5-1 inscrisese chiar in acea zi pe nepot printre oamenii lui. Aceast5 declaratie era un argument hotaritor. — Foarte bine, domnilor, spuse prevotul Tristan, care stia cit de ingrijorat era regele ca nu cumva sa se stirneascg nemultumiri printre cei din garda lui. privilegiile dutnCunoasteti — clup'5 cum spuneti neavoastr5, si datoria mea e s5 evit certuri inutile cu soldatii din garda regelui. Totusi, voi supune aceast5 chestiune hot5ririi regelui si va rog sa vedeti ca f5eind astfel, procedez cu mai multa cumpatare decit poate mi-o ing5duie datoria mea. Dup5 ce vorbi astfel, isi puse trupa in miscare, iar arcasii, rAminind pe loc, se sf5tuir5 in grab asupra celor ce aveau de f5cut mai departe. — In prirnul rind trebuie raport5m lordului Crawford, capitanul nostru, si s5-1 inscriem pe tin 5r in roluri. — Dar, gentlemeni, onorati prieteni si ocrotitori zise Quentin cu .oarecare sov5iala — nu m-am ho94-

tacit Inca dac5 am sa" intru sau nu In serviciu al5turi de domniile voastre. — Atunci, hotara§te —ii spuse unchiul lui— dac5 vrei sä faci acest lucru, on sa fii spinzurat, caci te asiaur • chiar dac5 e§ti nepotul meu, nu v5d cum as putea sa te scap altfel de streang. Acest argument horaritor it deterrnin5 indat5 pe Quentin s5 primeasc5 ceea ce in alte conditii an fi socotit ca nu era o propunere .prea pl5cut5, caci faptul de a fi sapat de curind de streang, care-i fus.ese aproape pus pe git, 1-ar fi facut poate sa se invoiasca cu o alternativ5 si mai rea decit aceea propus5. spuse. — Trebuie sa mearg,Y5 cu noi la cazarm5 Cunningham — caci atita vreme cit cutreieta pe aici acesti vin5tori de oameni, nu se 015 in siguranta decit intre noi. — N-as putea sa" r5min in noaptea asta la hanul in care am luat dejunul, draa5 unchiule ? intreb5 tin5rul, gindindu-se poate ca at tialti recruti ca §i 0 singura noapte de libertate era un ci§tig. — De ce nu, nepoate draga — raspunse in zeflemea unchiul lui — o sa avem.placerea sa te pescuim in vreun canal, in vreun §ant, sau poate in vreun brat al Loirei, cusut intr-un sac, ca sa inoti mai u§or, caci astfel se pare c5 s-ar sfir*i povestea. Marele prevot ne-a zicnbit cind a plecat 7- urm5 el intorcindu-se spre Cunningham — §i acesta-i un semn ca nu ne iart5. — Putin imi pas5, zise Cunningham. Nu se poate atinge el de un vinats ca noi. Dar as vrea ca to sa poveste5ti totul lui Oliver Diavolul, care a lost intotva vedeauna un bun prieten al gArzii scotiene, dea pe tata Ludovic inaintea prevotului, caci it barbiereste miine dimineata. -- Dar gindeste-te — spuse Balafre — ca nu e bine sa te duci la Oliver cu mina goa15, si eu sint arum tot atit de gola§ ca un mesteac5n in decembrie. - Toti sintem la fel, r5spunde Cunningham. Ei, o data Oliver o sa ne creada §i pe cuvintul nostru de 95

scotieni. 0 s5-i pregatim intre not ceva frumos in ur. matoarea zi de plata §i daca o sa fie om de inteles, ascultati-m5 pe mine, ziva de plata va veni cit mai curind. — Si acum la caste!, spuse Balafre. Pe drum, nepotul meu ne va povesti cum §i 1-a urcat in cap pe putem §ti ce sa-i spunem atit liti marele prevot, ca Crawford cit §i lui Oliver.

VII

INROLAREA

JUDECATORUL : Hal, da-mi statutul — citeste articolele Jura, sanata cartes, semneaza erou Acum Primeti a parte 411a banii care dA pentru faptele Statul tale viltoare: $ase pence pe zi, subzistenta si-asa mai de-parte. OFITERUL DE RECRUTARE

Un slujitor al arca$ilor sari jos din $a i calul lui fu dat lui Quentin Durward, care insotit de razboinicii sai cuinpatrioti, se indrept5 in trap viu sere castelul du Plessis, pentru a ajunge, vrind-nevrind, unul din locuitorii acelei sumbre fortarete, a carei inf5ti$are it uimise atit de mult in dimineata aceea. tntre Limp, raspunzind la intrebilrile repetate ale unchiului sau, ii povesti amanuntit intimplarea care ii adusese in ziva aceea in pragul unei primejdii atit de mart De$i el nu vedea in povestirea sa decit ceea ce era intristator, aceasta stirni hohotele de ris ale insotitorilor lui. — Si totu$i nimic de glumit aici, spuse unchiul lui. Cine dracu 1-a pus pe acest tinar far5 minte sa dea jos din copac trupul unui blestemat de necredincios pagIn, evreu sau maur ? — Hai, mai zic s5 se fi luat la ceart5 cu oamenii prevotului pentru vreo feti$cana, a$a cum au filcut Michael si Woffat, zise Cunningham.

— Cred ca e o chestiune. de onoare pentru not ca Tristan $i oamenii lui s5 nu is beretele noastre scotiene drept tichiile $i turbanele acestor tilhi nomazi, zise Lindesay. Daca n-au ochi sa vad5 deosebirea, trebuie s5 fie siliti la aceasta. Eu socotesc ca prevotul se Inhate pe bunii scotieni preface c5 n-o vede ca care yin incoace spre vedea rudele. — As putea s5 te intreb, unchiule — spuse Quentin ce fel de oameni sint aceia despre care vorbiti ? — Intreab5-m5. fire$te — zise unchiul — dar nu tiu, drag5 nepoate, cine ar putea r5spund5 la asta. Eu nu sint sigur de$i $tiu, poate, tot atit despre ei ca $i altii. S-au ivit in tarn aceasta de un an sau doi, ca un nor de 15custe ! — Asta-i — zise Lindesay $i Jaques Bonhomme (asa ii spunern pe aici t5ranului, tinere ; cu timpul ai s5 inveti felul nostru de a vorbi) — cinstitul Jaques, zic. se Trareab5 prea putin ce vint ii aduce si pe ei si pe 15custe — el ar vrea sa $tie Ins ce vint ii poate matura, ductndu-i de unde au venit. — Fac ei atitea rele ? intreb5 tin5rul. - Rele ? Ei asta-i, b5iete, ei sint pagini, sint evrei sau cel putin mahomedani — nu cred nici in Maica Domnului, nici In sfinti, (spunind aceste vorbe se inching) fur5 tot ce le cade sub mina, cint5 si ghicesc, ad5ug5 Cunningham. — Se spune c5 printre femeile for sint citeva fete 'dr5gute — Cunningham' cunoa$te acest lucru foarte bine. — Hei, prietene ! — strig5 Cunningham — cred ca nu vrei s5-ti bati joc de mine ? — De bung seamy c5 nu, r5spunse Guthrie. — Voi cere companiei sa te judece, se risti Cunningham. Ai spus destul de limpede c5 eu, un gentleman scotian care trale$te sub ocrotirea sfintei biserici, am o prieten5 printre ace$ti nomazi p5gini. — Hai, Kai — strig5 Balafre — doar a glumit. N-o sa ne cert5m acum, camarazi. 98

- Atunci nu trebuie sa facem astfel de glume, bomb5ni in barbs Cunningham. — Nomazi din ace$tia cutreier5 $i prin alte t5ri sau numai in Franta ? intreb5 Lindesay. — F5r5 indoial5 ca da. Triburi intregi s-au ivit in Germania, in Spania $i in Anglia, raspunse Balafre. Datorit5 binecuvintarii bunului sfint Andrew, in Scotia nu se afla inch. — Scotia — spuse Cunningham — este o Cara prea rece pentru lacuste *i prea sarac5 pentru hoti. — Sau poate cä John Highlander nu poate sa sufere alti hoti decit pe ai sai, zise Guthrie. - As vrea s5 stiti cu totii — spuse Balafre — c5 eu sint din muntii Angus, c5 acolo in Glen-Isle am rude nobile si nu admit ca muntenii sa fie ponegriti. — Ca sint hoti de vite cred ea nu ragaduie*ti, se tinu scai Guthrie. — Sa gone*ti dup5 a vita razletit5, sau sa to indeletnice$ti cu alte treburi de soiul 5sta, nu inseamn5 sa furi, $i am s5 stArui asupra acestui lucru unde i oricum yeti binevoi. — Ru$ine, camarazi ! strig5 Cunningham. De ceart5 va arde acum ? Tin5rul nu frebuie s5 vada asemenea neintelegeri urite intre noi. Hei, iata c5 am ajuns la castel. Dac5 veni ti sa luati masa cu mine, am sa pun la b5taie un butoias de yin ca s5 reinnoim prietenia noastra $i sa bem pentru Scotia — i pentru munti $i pentru $es. eu am s5 — Bucuros, bucuros, strig5 Balafre dau Inca un butoia$, s5-1 bem pentru a alunga orice neplacere $i pentru sanatatea nepotului meu cu prilejul intrArii lui in rindurile noastre. La apropierea lor, portita se deschise i podul ridic5tor se 15s5. Intrara unul cite unul. Cind veni rindul strigar5 sa lui Quentin, garzile incruci*ara 15ncile stea pe loc. De sus de pe ziduri se indreptara spre el arcuri i archebuze — m5sur5 de rigoare obi$nuit6.,
1

Nume simbolic, al scotianului de la munte. (n.

de*i tinarul strain venea insotit de un grup de osta*; din garnizoana — chiar din acela*i corp din care faceau parte santinelele. Balafre, care ramasese dinadins ling6 nepotul lui, dadu lamuririle cuvenite si dupa o indelunga *ova*i intirziere, tinarul fu condus sub o puternica escorta in incaperile lordului Crawford. Acest gentilom era unul din ultimii supravietuitori ai vitezei cete de lorzi *i de cavaleri scotieni care 1-au slujit atita vreme *i cu atita credinta pe Carol al VI-lea in acele singeroase razboaie ce au dus la independenta coroanei Frantei *i la alungarea englezilor. Fl luptase in tinerete alaturi de Douglas *i de Buchan, urmase stindardul fecioarei din Orleans *i era, pare-se, printre ultimii companion; ai acelor cavaleri scotieni care-0 scosesera cu atita avint pentru fleur-de lys, impotriva _„vechilor du*mani din Anglia". Schimbarile petrecute in regatul scotian si poate faptul ca se obi*nuise cu clima i cu obiceiurile din Franta it determinasera pe batrinul baron sä nu se mai gindeasca a se intoarce in tam sa, cu atit mai mult cu cit prin inalta functiune pe care o ocupa la curtea lui Ludovic, precum *i prin caracterul lui deschi.s i cinstit, iii ci*tigase un foarte mare prestigiu in ochii regelui. De*i, indeob*te, acesta nu-*i prea faced iluzii asupra virtutii sau onoarei omene*ti, avea iningaduise o influenta credere in lordul Crawford, crescinda, intrucit acesta nu se amesteca niciodata in chestiuni care nu aveau o legatura directa cu funcliunea lui. Balafre *i Cunningham intrasera dupa Durward *i dupa escorta in incaperile comandantului lor, a carui infati*are plina de demnitate, ca i respectul pe care i-1 aratau ace*ti soldati mindri care pareau ca nu respecta pe nimeni altcineva, it inwresionara nespus pe tinarul scotian. Lordul Crawford era un barbat Inalt i, din pripastrinduii cina virstei inaintate, slab *i subtire totui daca nu elasticitatea tineretii, cel putin vigoa100

rea. In timpul unui mars era in stare s5 poarte greuarmurii sale tot atit de bine ca si cel mai tinar calAret din trupa lui. Avea trasaturi dure, fata brazdata de crestaturi, ars5 de soare si de vinturi, si niste ochi care priviser5 moartea ca pe un tovar5s de joc in treizeci de b5t5lii vijelioase, dar care totusi exprimau mai curind un netulburat dispret fatg de primejdie, decit temeritatea crunta a mercenarului. Trupul lui drept §i inalt era inf5surat intr-un halat larg, strins la mijloc cu o curea din piele de bivol, de care atirna purnnalul cu prAselele bogat Impodobite. Imprejurul gitului purta colanul si insemnele ordinului Sf. Michael. Sedea intr-un jilt acoperit cu o piele de cerb si, cu ochelari pe nas (pe atunci o inventie recent5), se straduia sä citeasc5 un manuscript urias, numit „Le rosier de la Guerre" 1 , un cod de politi-c5 military si civila pe care Ludovic it compilase pentru instruirea fiului sau, Delfinul, si asupra caruia dorea sä cunoasca opinia incercatului r5zboinic scotian. La intrarea oaspetilor neasteptati, lord Crawford 15s5 cartea de o parte cam posomorit, si-i intreb5 in asprul sau dialect national „ce naiba voiau de la el ?" Balafre, cu mai mult respect decit i-ar fi aratat poate chiar lui Ludovic, povesti pe larg situatia in care se afla nepotul lui si-1 rug5 umil sa-i acorde protectia sa. Lord Crawford it ascult5 cu toat5 atentia. Nu putu sa nu zimbeasc5 fata de naivitatea cu care tingrul sarise in ajutorul unui raufAc5tor spinzurat, dar d5du din cap auzind de ciocnirea care se petrecus,e intre arcasii scotieni si garda marelui prevot. — Cit o sa m5 mai faceti — spuse el —sa descurc mereu aceste ite incilcite ? De cite on trebuie s5 va spun, indeosebi tie, Ludovic Lesly, si tie, Archie Cunningham, ca un soldat strain trebuie sa se poarte cu modestie si bun5cuviint5 fat5 de oamenii din tara
„Trandatirul razboiuiui" (in limba francezal. (n. 101,

asta, dacs5 nu vreti sa va is la goan5 toti ciinii din ora§ ? De altminteri, dad e sa" va certati cu cineva, prefer s-o faceti cu netrebnicul acesta de prevot, decit cu oricare altul §i te osindesc mai putin pentru aceast5 ciocnire decit pentru celelalte incsaier5ri pe care le-ai provocat, Ludovic, del era firesc si plAcut s5-ti ajuti o rud5 tin5r5. Acest baiat naiv nu trebuie sä suporte • vreo consecintA, a*a ca dä-mi rolul companiei, de colo, de pe polita aceea, scriu numele ca sa se bucure de privilegii. — . A§ ruga pe senioria voastr5... — incepu Durward. - B5iatul asta e nebun ! strig5 unchiul lui. Cum poti indrazni sa" vorbe§ti senioriei sale fara sa fii intrebat — Lini§te§te-te, Ludovic spuse lord Crawford — s5 ascult5m ce vrea sä spun tin5rul. — Numai atit, daca ingaduie senioria voastr5 — faspunse Quentin — i-am spus unchiului meu mai inainte c5 am oarecare indoieli in ceea ce prive§te intrarea mea in serviciu, aici. Trebuie s5 spun ca ele au pierit cu totul, din clips cind am vazut pe nobilul si incercatul comandant sub ordinele c5ruia va trebui sa servesc — c5ci ochii dumneavoastra exprim5 autoritatea. — Bine spus, fiul meu — zise b5trinul lord — care nu era insensibil Ia m5guliri. Am dobindit intr-adev5r oarecare experient5 — sa ne ajute Dumnezeu sa c5p5t5m si mai multg — atit in serviciu, Ia comanda. Iata-te deci, Quentin, in onorabilul • nostru corp al ggrzilor scotiene, ca scutier al unchiului dumitale, servind sub lancea lui. Sper c5 te vei purta bine, c5ci va trebui s5 ajungi un adev5rat om de arme, dac5 e adevArat c5 tot ceea ce se trage din spit5 buns e bun — §i dumneata te tragi dintr-un neam bun. Ludovic, s5 te ingrije§ti ca nepotul dumitale s5 fac5 exercitii f5r5 intirziere, c5ci zilele acestea o sa avem de rupt land.

102

— Pe garda sabiei mele, ma bucur, mylord ; linistea aceasta face din not niste fricosi. Eu insumi simt ca ma molesesc stind rnereu inchis in acest blestemat de turn al castelului. - Linisteste-te, mi-a soptit o p5s5ric5 — urma lord Crawford — Ca vechea flamura va flutura curind din nou pe cimpuri. — Deseara am. sa golesc o cup5 mai mult pentru cintecul acesta adevarat. — Tu ai bea pentru orice cintec — spuse lord Crawford — si ma tern, Ludovic, ca intr-o zi ai sa bei o licoare amara pe care ti-o vei fi facut singur. Lesly raspunse, cam rusinat, c5 nu mai are asemenea nal- ay de multa vrerne, dar ca senioria sa stie obiceiul companiei de a bea in sanatatea unui nou camarad. — E adev5rat, raspunse comandantul. Uitasem acest lucru. Am sa trimit si eu niste yin pentru petrecerea voastra ; dar totul sa se termine la apusul soarelui. Si asculta — s5 numesti in garda pe cei mai buni soldati si sa ai grija ca niciunul din ei sa nu is parte citusi de putin la chef. - Ordinul senioriei voastre va fi Indeplinit intocmai — spuse Ludovic — si sanatatea dumneavoastra va fi pomenit5 asa cum se cuvine. osp5t — spuse lord — Poate ca am sa viu si eu Crawford — numai ca sa vad dac5 totul se petrece cum trebuie. — Senioria voastra ne va face cea mai mare bucurie, zise Ludovic. Plecar5 cu totii nespus de veseli, pentru a pregati petrecerea for ost5seasc5, la care Lesly pofti vreo douazeci de camarazi, destul de obisnuiti sä se inveseleasc5 impreuna. 0 petrecere intre soldati se face Indeobste pe nepus5 mass — ceea ce are insemn5tate e s5 se gAseasc5 mincare si bautur5 indeajuns. Cu acest prilej insa, Ludovic se stradui sa fac5 rost de un yin mai bun decit de obicei, spunind ca „b5trinul" for era un oaspete de

03

nadejde *i ca in Limp ce pe ei ii sfatuie*te sa lie cumpatati, el, uneori, dupa ce a but la masa regelui atit cit sa nu-i fie ru*ine, nu scap5 nici un prilej onorabil de a incheia seara ling,5 o carafa cu vin, asa ca „pregatiti-va, camarazi, s5 ascultati vechile povestiri ale luptelor de la Vernoil si Beauge '". Sala gotica in care scotienii se intilneau de obicei fu push' repede in cea mai buns rinduiala. Rinda*ii fury trimi*i in toate partile sa aduca papur5 verde .pentru a o a*terne peste pardoseala *i flamurile sub care luptase garda scotiana sau pe care le cucerise de la vrajma*i fury desfasurate, ca ni*te topiterii, pe masa *i de-a lungul peretilor. Apoi se•ingrijira sa-1 echipeze cit mai repede pe tinarul recrut cu uniforma *i cu armele proprii garzii scotiene, pentru ca el sa apara in toate privintele ca parta* al importantelor sale privilegii, in virtutea carora, ajutat de complatriotii lui, putea sä infrunte cu barbatie autoritatea $i minia marelui prevot — desi se *tie ca pe cit de mare era cea dintii pe atit de neimpacata era cealalta. Ospatul fu nespus de vesel si, cu prilejul primirii in rindurile garzii a unui recrut care sosea din scuinpa for patrie, mesenii dadurg friu liber intreguliui avint al simtamintelor nationale. Cintar5 cintece scotiene, povestira vechile povestiri ale eroilor scotieni, amintira faptele de vitejie ale parintilor for si imprejurarile in care acestea fusesera savir$ite : pentru scurt5 vreme, manolasele cimpii ale Touraine-i parurg ca s-au preschimbat in muntoasele si sterpele intinderi ale Caledoniei. In clipa cind inflacararea for era la culme, cind cautau sa se is la intrecere care mai de care pentru evoca scumpele privelisti ale Scotiei, petrecerea primi
I Scotienii care au luptat alaturi de francezi, ip frunte cu Stewart, conte de Buchan, s-au distins in ambele lupte. La Beauge au fost victoriosi omorindu-1 pe ducele de Clarence, fratele lui Henric al V-lea si decimindu-i armata. La Vernoil au ucisi aproape toll. (n. fost infrinti

104

un nou avint prin sosirea lordului Crawford care, asa cum prevazuse Le Balafre stAtuse ea pe ghimpi la rmasa regelui, pine gasise o c.lipa prielnicA pentru a alerga la osp6tul compatriotilor sai. Un jilt de onoare fusese asezat pentru el in capul mesei, c5ci, dup5 obiceiul acelor vremuri 5i dup5 regutamentul arzii, deli cApetenia 5i comandantul lor se lafla sub ordinele direcce ale regelui ci ale inaltului conetabil, membrii acelui corp (soldatii de rind cum am spune astazi) fiind toti sotoliti ca nobili din nastere, capitan.ul lor putea, sa stea Cu ei la masa, lara oa acest lucru s5 pars nepotrivit, si sad is parte oricind la petrecerile lor, fidra ca asta sa insemne o scklere a autorit5tii sale de comandant. De data aceasta, totusi, lord Crawford nu voi sA se a5eze in jiltul pregatit pentru el si, indemnindu-i s5 se inveseleasca rmai departe, privi petrecerea cu o expresie care arata ca participa din inim5 la bucuria lor. — Lasa-1 in pace, ii sopti Cunningham lui Lindesay, care oferea yin nobilului lor capitan. Lasa-1 in pace, nu mina cireada altuia, las5-1 sa faca ce vrea el insusi. De altfel, batrinul lord, care la inceput zimbise, daduse din cap 5i pusese dinaintea lui cupa cu yin netatins5, o 1u5 i, parcA cu gindul in alt5 parte, sorbi Dulin din yin dar, din fericire, isi aminti indata ca ar fi fost rau prevestitor s5 nu bee in sAnsatatea viteazului tin5r care intrase in rindurile lor in acea zi. El f5cu urarea cuvenit5 la care i se raspunse, dup5 cum se poate ghici, cu strigate repetate de bucurie. Apoi b5&Ina comandant be spuse c5-i povestise lui Maitre Oliver cele petrecute in timpul zilei. $i cum cel care rade b5rbile nu prea it are la inimA pe cel care lungeste giturile, mi-a f5gaduit ca va obtine de la rege un ordin care s5 porunceasc5 prevotului sa inceteze orice urm5rire, oricare ar fi ea, impotriva unui Quentin Durward, si sa respecte in orice imprejurare privilegiile garzii scotiene. \105

Izbucnira alte aclamatii, cupele fura din nou urnplute ping ce vinul incepu sa lic5reasca deasupra, $i se inching in sanatatea nobilului lord Crawford, bravul aparator al privilegiilor $i al drepturilor compatriotilor s5i. Bunul $i batrinul lord nu putut decit sä raspunda cu politete la aceasta inchinare. Apoi, 15sIndu-se in jiltul pregatit pentru el, fara a sta mult pe ginduri. 11 chem5 pe Quentin ling5 sine $i incepu sa-i pun5 o multime de intrebari despre starea de lucruri din Scotia, despre marile familii din aceasta tiara, la care tInairul nu $tia intotdeauna ce sa raspunda. Cind si cind, printre intreb5ri, bunul lord ducea cupa la buze $i remarca ca printre altele c5 gentlemanii scotieni sint oameni de societate, dar c5 tinerii de virsta lui Quentin trebuiau sä fie cumpAtati, s5 nu fac5 excese, si cu acest prilej incepu sa-i e..2a o multime de povete foarte pretioase, pin5 ce limba lui, deli propov5duise tempera*, incepu sa articuleze vorbele aarecum mai greoi ca de obicei. In clipa cind infl5c5rarea ostA$easc5 a oaspetilor sporea tot mai mult cu flue stic15 golit5, Cunningham propuse s5 se bea pentru in5lfarea in curind a Oriflamei (steagul regal al Frantei). — Si pentru un vintulet din Burgundia care s-o fac5 fluture ! adauga Lindesay. — M5 al5tur la urarea voestral din tot sufletul r5mas in b5trinul meu corp, b5ieti, rosti lord Crawford. Citi ani port in spate $i, totu$i, n5d5jduiesc c-am s-o mai vad filfiind in vint. Ascultati, camarazi — urm5 el, caci vinul ii cam dezlegase limba — voi sinteti cu toti creclincio$ i servitori ai coroanei Frantei $i n-am s5 va mai ascund c5 a sosit un emisar de la ducele Carol gal Burgundiei cu un mesaj foarte putin pa$nic. — Am Vizut echipajul contelui de Crevecoeur, caii $i suita — jos la han, ling5 livada de duzi, spuse unul dintre aaspeti. Ziceau c5 regele nu-i prime$te in castel. — Faca cerul 55 i se dea un raspuns nefavorabil. Dar de ce se plinge ducele Carol ? 106

— De o multime de neplaceri cu privire la hotare — raspunse lord Crawford — $i in cele din urm5 pentru faptul ca regele ta luat sub ocrotirea lui pe o doamna din tara ducelui, o tinara contesa care a fugit din Dijon, intrucit fiind pupila ducelui, acesta voia s-o marite cu Campo-Basso, un favorit al lui. — $i ea a venit singura aid, mylord ? intreba Lindesay. — Nu, nu chiar singura, ci cu o contesa mai in virsta, o m'atu$A a ei, care s-a lasat convinsa de rugamintile nepoatei sale. spuse Cunningham — care e suze— Si regele ranul ducelui, are sa se amestece intre acesta $i pupila lui, asupra careia ducele are acelea$i drepturi pe care, daca el ar muri, le-ar avea regele asupra mo$tenitoarei casei de Burgundia ? Regele se va rasa condus, dupa obiceiurile lui. ale teluri politice, urma Crawford. El nu le-la primit pe aceste doamne in mod public $i nu le-a pus sub ocroUrea fiicelor sale, a$a ca va proceda, neindoielnic, dupa imprejurari. Regele e stapinul nostru $i nu-1 &Adam cu nimic spunind ca el va goni o data cu ciinii, sau o via tuli o data cu iepurii, aliindu-se cu orice print cretin. — Dar ducele de Burgundia n-o sa fie de acord cu un asemeneta vicle$ug, spuse Cunningham. — Nu — raspunse batrinul lord — de aceea se pare ca o sa aiba de furc5 unul cu altul. — Fie ! exclam5 Balafre. De i-ar incaiera sfintul Andrew. Acum zece ani, ce zic eu, acum douazeci de ani mi prezis ca o sa-mi imbogatesc casa printr-o insuratoare. Ce-ar fi sa luptam $i not o data pentru onolarea dragostea unor doamne, ca in vechile cintece ? — Tu vorbesti de dragostea doamnelor, to care ai crestatura aceea pe fata ? strici5 Guthrie. — Mai bine sa nu iube$ti de loc, decit sa iube$ti o boemiana pagina, replica Le Balafre. 107

— Hei camarazi — strig6 lord Crawford — s5 nu ne lovirn cu arnie taioase, sa nu ne impun gem cu vorbe ,cutite — s5 fim prieteni. CI' batjocoritoare atit de ardespre acea doamn5, ea este prea bogy la pentru a fi cucerit5 de un sal-man nobil scotian — altfel a* ridica eu insumi pretentii, in ciuda celor optzeci de ani — sau iai mei. Dar sa bem in sgnatatea ei, caci pe aproape se spune ca e frumoasa ca o stea. — Cred c5 ea a trecut — spuse un soldat — cind ma aflam in post azi dimineat5 la bariera launtricae. Dar era mai curind un felinar orb decit o stea, fiindc5 *i ea *i insotitoarea ei au lost aduse la castel in lii- iere inchise. — Ru§ine, ruine, Arnot ! strig5 lord Crawford. Uri soldiat nu trebuie sa spun5 nimic din ceea ce a v5aiit cit a fost in post. S-apoi — adAug5 el dup5 o clipa de tacere, intrucit curiozitatea sa o 1u5 inaintea lectiei de disciplin5 pe care crezuse de cuviinia s-o dea — de ce crezi ca in acea litier5 era chiar contesa Isabelle de Croye ? — Ei bine, mylord — raspunse Arnot — nu *tiu decit ca in timp ce coutelier-ul meu imi plimba calul pe drumul sere sat, s-la IntIlnit cu Doguin, pAziforul de magari, care aduceia litierele Inapoi la han, caci ele erau ale hangiului de linga livada de duzi. Acela care are o fleur-de-lys In poart5. Ei, i Doguin 1-a poftit sa bea o cup5 de yin, caci se cuno*teau, ceea ce f5r5 Inrefuzat. doial5 ea acesta — Sara indoia15, far5 indoial5 — zise 135trInul lord §i asia n-a* vrea s-o mai vad la dumneavoastr5", gentlemeni. Toti rinda ii, coutelierii, toti ace*ti jackineni, ace*ti oameni la toiate cum le spunem not in Scotia, sint Intotdeauna gata sa bea o cup5 de yin cu oricine. Acesta e un narav primejdios in timp de razboi *i trebuie stirpit. Dar, Andrew Arnot, povestea to e lung5 *i o s-o intrerupern cu o du*c5 — Skeoch doch skial 1 cum spun scotienii de la munte, ceea ce e Intrerupe povestirea cu o du,ea. (n. r.) ,108

o bung. expresie gallica. S6 bem pentru contesa Isabelle de Croye si pentru un sot mai. bun. decit CampoBasso, acea prarnatie de itallan. ! - Si acum, Andrew Arnot, ce a spus pazitorul de magari acelui om al. tau.? — I-a spus,. Intre p.atru ochi,. daces nu se supara senioria voastr — povesti. Arnot — 6'; cele dou'a' femei pe care tocmai le dusese l.a castel In litiere inchise erau niste doamne. de neam mare, care focuiau tainic de citeva zile in casa stapinului sau si ca regele. s-a dus la de de mai multe on pe furls si le.-a aratat m.ulta cinste, ca ele s-au refugiat la. ca-stela. du.pa, cum credea el, temindu-se de contele de Crevecoeur, emisarul ducelui de Burgundia, a carui sosire a lost vestita de o ta.feta trimisa. Inainte. — Him. ce spui, Andrew ? exclama Guthrie. Atunci as pute.a sa jur ca. am auzit-o.: pe contes.a. cintind din lauta cind veneam incoace prin curtea dina.untru. Cantecul rasuna. la ferestrele boltite di.n turnul Delfinufui, si era alit de frumos, ca nu cred sa. se mai fi auzit vreodata o asemenea melodie in. cas.telul Parc. Pe legea mea, mi se parea ca acolo cinta zina Melusine. M-am oprit in loc, desi stiam ca ma.sa. era si ca toti. asteptati aici cu nerabcfare, m-am oprit ca... — Ca un. m.agar,. Johnny Guthrie — completes. comandantul lui — cu nasul tau lung aduImecind mincarea, cu urechile tare mari ascultind muzica sr cu mintea to neiajutorata nestiind pe care din doua s-o Ascultati ! Parca bate clopotul catedralei pentru vecernie. Nu se poate sa fie Inca' ora. Nebunul acela batrin de paracliser sung pentra slujba de sears cu un ceas mai devreme. — Pe legea mea, clopotul bate; ceasurile foarte bine; spuse Cunningham. Priviti, soarele asfinteste sere opus deasupra acestei frumoase cimpli. — Ce spui ! — exclarna lord Crawford — 'chin asa sa fie ? trebuie sa ne oprim in toate la vreme.. Cine merge ineet,, &parte ajunge — focul potolit face berea buns. Sa to vesele§ti. cuminte — iata 109

niste vorbe intelepte. Asadar, s5 mai inchinAm o dat5 pentru propasirea Scotiei si apoi, fiecare la datorie. Cup:a de despArtire fu golita si oaspetii Fasati s5 piece. Plin de demnitate, batrinul baron apuca bratul lui Balafre, zicind ca vrea sä-i dea unele indrumAri in privirrta nepotului sau, dar poate in realitate de tearna ca nu cumva mersul lui falnic sä nu pars privitorilor mai putin ferm decit era potrivit cu rangul si inalta sa commands. Cu o inf5tisare serioasA trecu prin cele dons curti care desparteau locuinta lui de sala oaspetilor cu mult5 gravitate, it sfatui pe Ludovic sa veghezc asupra nepotului sau, indeosebi in privinta fetelor si a vinului. Pin5 atunci nici un cuvint in leg5tur5 cu cele spuse despre frumoasa contesa Isabelle nu scApase de pe bu zele tin5rului Durward. Fiind condus intr-o c5maruta pe care trebuia s-o ImpiartA cu pajul unchiului sau, tinarul scotian fan din noua si modesta sa locuinta scena unor adinci cugetAri. Cititorul i i poate inchipui cu usurint5 ca tin5rul soldat cradea un frumos roman, intemeiat pe presupunerile sau mai curind pe convingereia ca fata din turnulet, al earui cintec '11 ascultase cu atita interes, frumoasa care adusese cupa lui Maitre Pierre si contesa refugiata, erau una si aceeasi persoana, o persaan5 de rang inalt si bogat5 ea fugise de un indrAgostit pe care-1 ura, de favoritul unui tutore tiran ce abuza de puterea lui feucla15. In gindurile lui Quentin urma un interludiu cu privire la Maitre Pierre, care parea sa aib5 o mare autoritate chior asupra unui om atit de puternic, din miinile c5ruia sc5pase atit de greu in ziva aceea. Pins la urma, reveriile tin5rului, care erau respectate de micul Will Harper, toviarAsul sau de camera, fury intrerupte prin intoarcerea unchiului sau care ii porunci lui Quentin s5 se culce, oa s5 se poatA trezi dimineata clevreme, spre a merge cu el si cu lnca alti cinci camarazi in anticamera majestAtii sale, untie urma sa intre in garcla.

ENIISAR U L

Ca fulgerul orbeste ochii Frantei ; Cad inainte de-a da veste de acolo, Vor bubui si tunnrile mele. Mergi, deci ! Trompeta fii miniei noastre. REGELE LOAN

Dac5 trindavia ar fi fost o ispit5 care s5-1 invaluie cu u$urint5 pe Durward, larma care se stirni in corpul de gard5 dup5 cel dintii semnal al de$tept5rii 1-ar fi alungat f5r5 indoiala ca pe toti ceitalti din a$ternutul disciplina din castelul parintesc $i din m5nAstilui s rea Aberbrothick it invgaserA Ins s5 se scoale o dat5 cu zorile. Se ImbrAc5 vesel in sunetul cornurilor $i zAnganitul armelor care vesteau schimbarea gArzilor. Unii dintre soldati se intorceau in caz5rmi dup5 paza de naapte, altii ie$eau pentru a infra in post ziva, si in sfirs g it, printre care $i unchiul lui, se echipau pentru serviciul imediat in preajma persoanei StApinit de simt5mintele pe care le ere orice om atit de tin5r in asemenea imprejur5ri, Quentin Durward se echip5 cu mAretele haine $i arme care apartineau noii sale situatii. Unchiul lui, care se uitia cu grija si interes sa vad5 daca totul era cum se cuvine in orice privint5, nu-$i ascunse multumirea la vederea schimbArii care se produsese astfel in inf5ti$area nepotului sau. Dac5 ai sa to dovede$1.i tot atit de credincios §i de indr5znet pe cit e$ti de chipe$, o s5 am in tine unul din cei mai argto$i $i mai buni scutieri din gard5, ceea ce nu va putea decit sa fac5 cinste familiei mamei.

111

tale. Urmeaza-m5 in sala de aucliente *i nu to indep5rta de mine. Vorbind astfel, o halebarda mare, ,grea, cu I. crustatii *i ornamente maiestre *i spuse nepotului s5 ii o arma asemanatoare, mai u*oara, dupa care s5 ie*ira in curtea dinauntru a palatului, uncle camarazii for -care trelyuiau s,5 alcatuiasca garda in incaperile interioare ii a*teptau inarmati, in linie, — scutierul fiecaruia stied lea spatele stapinului sau *i alc5tuind astfel cu totii al doilea rind. Se aflau de asemenea acolo mai multi haita*i, care tineau de dirlogi sau de zgarzi citiva cai superbi *i un numar de ciini de rasa la care Quentin se uita iatit de incintat, incit unchiul lui se vazu silit sa-i aminteasc5 de mai multe ori ca animalele nu fusesera aduse acolo pentru placerea lui, ci pentru aceea a regelui .care iubea cu o mare pasiune vinatoarea, una din putinele placeri pe care *i le ingaduia, chiar atunci cind era foarte preocupat de afacerile polaice ; se spunea despre el in mod•obi*nuit ca ocrote*te cu atita severitate vinatul in padurile regale un orn decit un Inca era mai putin prime] digs cerb. La un semnial, .garda se puse in mi*care sub comanda lui Balafr€ care In aceasta imprejurare indeplinea functiunea de ofiter, si dupa citeva lamuriri amanuntite in privinta parolei §i a consemnelor, care aratau cu .city grija isi faceau datoria, soldatii intrara in sala de audiente, unde regele era asteptat dintr-o cliDa in alta. Quentin nu mai avusese prilejul sa vada priveli*ti mar*, dar efectul aceleia care se afla lacum in feta lui ii dezamagi inchipuirea pe care *i-o facuse in privinta stralucirii unei curti. Se uita la ofiterii casei regelui, intr-adevar falnic kwe*mintati ; se uita la oamenii de garda, impunator inermati, si la servitorii de tot felul. Dar nu vazu pe niciunul din batrinii sfetnici ai regelui, pe niciunul din aceia ale caror nume rasunau pe atunci ca un cuvint de ordine pentru cavaleri ; nu zari pe niciunul din acei generali *i comandanti care, in floa112

rea barbatiei, fusesera pevaze Frantei, pe niciunul coin acei viteji gentilomi tineri, care visaser5 de timpuriu gloria si care erau mindria tarii lor. Invidiile, cornportarea rezervata, politica disimulat5, vicleana, e regelui, indep5rtaseril de tron acest anturaj strAlucitor, si ei erau chemati in jurul lui numai cu prilejul unor forrnale la care veneau impotriva vrerii 'or, si plecau bucurosi, asa cum spune fabula c5 se apropiau 5i fugeau animele!e de vizuina leului. Prea p-utinii curteni care pAreau sa aib5 rolul tie sfetnici erau niste oameni cu infalisare umil5, ale caror fizionornii exprimau uneori agerimea, dar ele c5ror maniere aratau ca ei f usesera chemati intr-o sfer5 penpretru care educatia anterioar5 5i obiceiurile for gatiser5 citu5i de putin. Una sau douil persoane totusi ii D5rur5 lui Durward s5 aib5 o mina mai distins5 5i indatoririle militare nu erau Intr-atit de stricte incit s-5-1 impiedice pe unchiul lui de a-i spune numele acelora mai deosebiti. Lord Cnawford, cunoscut atit de Quentin, cit si de cititor, era imbr5cat in str5lucita uniform a functiunii sale' si tinea in mina un baston de comandant, b5tut in argint. Printre celelalte persoane care pareau a fi de rang inalt, cel mai impunAtor era contele de Dunois, fiul vestitului Dunois, cunoscut sub numele de Bastardul de Orleans, care, luptind sub steagul Jeannei d'Arc, se remarcase etit de mult in luptele pentru eliberarea Frantei de sub jugul englez. Fiul lui purta cu cinste inaltul nume pe care-1 mostenise de la un tataa atit de ilustru ; in pofida inrudirii sale cu casa regard *i a popularitatii mostenite de care se bucura atit printre nobili, cit 5i in popor, Dunois d5duse dovad5 intotdeauna de un caracter atit de deschis, de franc, de incit pArea ca scgpase oricarei banuieli, chiar din partea suspiciosului Ludovic, earuia ii plAcea s5-1 vad5 in preajma sa si uneori chiar 11 chema la consilii. Posedind cu prisosint5 toate insusirile si caracterul a ceea ce se numea pe atunci un adevanat cavaler, persoana contelui era totusi departe de a fi un model de

frumusete romantics. Desi bine legat, era mai curind scund decit inalt si avea picioarele putin arcuite, ceea ce e poiate folositor pentru un c5laret, dar nu elegant pentru cel ce merge pe jos. Umerii lui erau lati, pArul negru, fata oachesa, miinile lungi si nervoase. TradsAturile ii erau neregulate, aproape mite ; totusi perDunois exprima demnitate si nosoana contelui de 6 blete, relevind de la cea dintii privire un gentilom de rang inalt si un soldat viteaz. CAutsatura lui era cutezAtoare si mindr5, mersul degajat si barb5tesc, jar duritatea fizionomiei sale era innobilata de o privire de vultur si de o incruntare de leu. Punta imbrAc5rninte de vinAtor, mai mult somptuoas6 decit inveselind intrucit indeplinea adeseori indatoririle ce incumbau marelui maestru de vinAtolare, desi se parea ca pe atunci nu detinea aceast5 functiune. Sprijinindu-se de bratul lui Dunois, ruda sa, p5sind meet si melancolic, ceea ce al- Ma c5 are nevoie de reazimul acestuia, intra Ludovic, duce de Orleans, cel dintii print de singe regal (mai tirziu rege, sub numele de Ludovic al 6 XII -lea) earuia garzile si toti cei de fats 11 d5dura onorurile cuvenite. Object al suprAvegherii atente si al suspiciunii lui Ludovic, acest print mostenitor al Lronului, in caz cä regele ar fi murit fara a fi 15sat un fiu, nu putea sa lipseasc5 de la curte, si cu- toate cä-si avea resedinta acolo, aproape ca i se refuza orice functiune sau pozitie. Tristetea pe care aceasta stare de umilint5 si aproape de captivitate o imprimau infatisarii acestui nefericit print era in timpul acela foarte mult sporit5 de gindul ca regele plAnuia in privinta lui una din cele mai crude si mai nedrepte actiuni pe care le poate savirsi un tiran, pentru a-1 sili s i is in c5s5torie pe printesa Jeanne de France, fiica cea mai mica a lui Ludovic, cu care fusese logodit din copilArie, dar a c5rei diformitate fizica fAcea odioas6 stAruinta in indeplinirea unui asemenea angajament. Infati§area acestui nefericit print nu era in nici o privinta ajutata de vreun avantaj exterior ; avea ins5 114

o fire pl5cuta, blinds si indatoritoare, insusiri vizibile chiar grin valul nespusei mihniri care-i intunecase in acel timp trasaturile. Quentin observ5 ea" ducele se ferea cil grila chiar sa si priveasca spre g5rzile regale si atunci cind le intapoia salutul o facea cu ociiii lasati in jos, pares temindu-se ca 135nuielite regelui sä nu vada in acest gest de curtoazie o dorint5 de a le stirni un interes anume. Cu totul deosebit5 era comportarea mindrului cardinal si prelat Jean de la Balue, pe tatunci ministru favorit al lui Ludovic, a carui ascensiune si caracter pareau tot atit de asernsanatoare cu acelea tale lui Wolsey pe cit era de mare deosebirea dintre siretul, preThcutul Ludovic si temerarul, impulsivul Henric al VIII-lea al Angliei. Cel dintii ridicase pe ministrul ski de jos de tot la demnitatea sau cel putin la veniturile functiunii de mare confesor al Frantei, II coplesise cu favoruri si obtinuse pentru el p5laria de cardinal ; si cu toate c5 era destul de prudent pentru a nu pune in miinile ambitiosului Balue puterea si increderea, pe care Henric le pusese in miinile lui Wolsey, totusi se Thsa influentat de el mai mutt decit de oricare altul dintre sfetnicii s5i msarturisiti. Cardinalul, lia rindul lui, nu sc5pase erorii intimplatoare pe care o comit oamenii ridicati pe neasteptate la putere dintr-o situatie obscur5 ; orbit, f5r5 indoita15, de ascensiunea sa neasteptaTh, era ferm convins c5 are capacitatea de a se amesteca in toate treburile, chiar in cele mai str;r1ine de profesiunea si studiile stale. Malt si stingaci in miscari, se arata galant si admirator al sexului frumos, deli manierele lui faceau ca aceste pretentii s5 fie absurcie, iar functiunile sale eclesiastice le d5deau o not necuviincioas5. Vreun lingusitor, b5rbat sau femeie, ii bagase in cap, intr-un ceas r5u, c5 era multi frumusete in liniile celor doua picioare zdravene, butucanoase, pe care le mostenise de la ta01 lui, un c5rutas din Limoges sau, dup5 alt5 versiune, un morar din Verdun. Aceasta lingusire it imp5unase intr-atit, Inch sultana lui de cardinal era adeseori putin suflecata

lntr-o parte, pentru a i se vedea proportiile robuste ale m5dularelor. StrAbAtind mare* inc5pere in yesmintul sau purpuriu si cu toca scump5 pe cap, se oprea rnereu pentru a cerceta armele si echiparnentul cavalerilor din gard5, punindu-le o intrebare sau alta cu ton autoritar, si chiar fAcea observatii usoare pentru ceea ce numea el alytateri de la disciplinA, la care incercatii soldati nu indrazneau sa raspunda, dar era vgdit c5-1 ascultau cu nerabdare si dispret. — Stie regele — it intreb5 Dunois pe cardinal — ca emisarul burgund cere cu hotkire audient5 ? - Stie, raspunse cardinalul. lath c5 vine atotstiiiWail Olivier le Daim 1 — cred ca o sa ne comunice hothrirea regelui. In timp ce cardinalul rostea aceste vorbe, din Inc5perile interioare.intr5 un personaj ciudat, care impartea pe atunci favoarea regelui cu mindrul cardinal, dar fara avea lace] aer important si plin de sine al ingimfatului prelat. Dimpotriv5, era un omulet firav, slab : haina si pantalonii lui de mAtase neagrA, fara mantie pe deasupria, alc5tuiau o imbracaminte neindicat5 sä avantajeze o infatisare destul de banala. Ligheanul de argint din miinile lui si prosopul de pe brat aratau pozitia sa umira. Privirile ii erau patrunz5there si vioaie, deli incerca mereu sa alunge o asemenea expresie de pe fata lui tinindu-si ochii plecati in jos, in timp ce, cu piasul furisat si domol ca al unei pisici, p5rea mai curind c5 lunec5 decit ca merge prin sa15. Dar dace modestia poate sa ascund5 cu usurintA meritul, nu poate tainui fiavoarea curfii, si toate incerc5rile lui de a trece nevazut prin sala de audiente emu zadarnice, venind din partea unui om cunoscut ca avind atita trecere pe linga rege, asa cum era lacest barbier si valet de camera — Olivier le Dain, caruia
Urit de toat5 lumea, Olivier le Daim (cerbul) sau Dain fusese poreclit Le Diable (diavolul). Initial a fost b5rbierul regelui §i dup5 aceea un sfetnic favorit. (n.

116

is Se spunea uneori „Olivier Le Mauvais" alteori Olivier Le Diable, poreclit astfel din pricina ,abilitatii lipsite de scrupule cu care it asista pe rege la executarea planuriior 'ntortocheatel sale politici. El se opri pentru citeva clipe si schin-iba citeva vorbe cu contele de Dunois, care p5r5si numaidecit sale, iar barbierui lunec5 inapoi spre inc5perile regelui, de uncle venise, in timp ce toti cei dimprejur se grabeau saj-i fac5 loc, politete la care raspundea inclinindu-se umil, cu foarta rare exceptii, cind racu din una sau dou5 persoane subiectul invidiei tuturor celorlalti curteni, carora le *opti un singur cuvint la ureche dup5 care, murmurind ceva despre indatoririle suveranului sau, evit5 raspunsurile acestora, ca si solicitarile acelora care voiau sä-i etrag5 atentia. Ludovic Lesly avu norocul s5 fie unul din cei care, cu acel prilej, fug ononati de Olivier, care-I asigura cu un singur cuvint ca lucrul care-1 interesa fusese rezolvat cu bine. Curind dupa aceea, scotianul avu o confirmare a acestui placute vesti. Vechea •cunostinta a lui Quentin, Tristan l'Hermite, marele prevot al casei regale, intra in sal si veni drept spre locul unde se afla Le Balafre. Stralucitul vesmint al acestui ofiter nu facea decit sa scoat5 *i mai mult in evident inf5ti*area lui sinistr5 si privirile crunte, iar tonul pe care voia sa-1 facg binevoitor era ca mormgitul unui urs. Vorbele lui p5reau Ins mai prietenoase decit tonul cu care fuseser" rostite. El spuse c5-1 pare rasu pentru neintelegerea care se stirnise intre ei in ajun 5i CA aceasta se datora faptului c5 nepotul domnului Balafre nu purta tinuta corpului si nu-1 in*tiintase ca apartine acestuia, ceea ce dusese la greeala pentru care 10 cerea in prezent scuze. . Ludovic Lesly dadu r5spunsul cuvenit si indat5 cc Tristan se indeparra, ii *opti nepotului sau cA de acum inainte se vor bucura de onoarea de a avea un du*1 Cel

rAu (in liniba francezA). (n.

117

man de moarte in persoana acestui ofiter de temut. „Dar — adauga el — sintem in afar de „sa volee" 1.! soldat — urrn5 el — careli lace datoria, poate s5-i rid5 in nas marelui prevot". Quentin nu se putu impiedica s'a nu fie de aceeasi p5rere cu unchiul sau, intrucit, in clipa cind Tristan plecase de linga ei, le aruncase o privire fioroas5, ca aceea pe care o arunca un urs vinAtorului a earui sulit5 1-a rAnit. Intr-adevar, chiar atunci cind minia lui era mai putin indreptatit5, privirea .sumbra a acestui am exprima atita rAutate, incit cei dimprejur se fereau de $i tremurul tinarului ea, tremurind inspAimintati scotian fu cu atit mai zguduitor, cu cit el simtea inc5 pe umeri ghearele celor doi cal5i ai acestui sinistru personaj. Tntre timp, Olivier, dup5 ce se strecurase prin sal5; in felul in care am incercat sä-1 descrier, in time cei toat5 lumea, chiar $i cei mai inalti ofiteri, ii fac.eau $i-1 cople$eau cu atentii ceremonioase, pe care modestia lui p5rea ca dore$te s'a le evite, se intoarse in incaperile interioare, ale cAror u$i fur indat5 deschise dinaintea regelui Ludovic, care intrA in sal;. Ca toti ceilalti, Quentin i$i intoarse privirile spre el si tres5ri atit de violent, incit aproape ca scApal arma din mina, recunoscind in regele Frantei pe negutAtorul de mAt5suri, pe acel Maitre Pierre, companionul s5u in plimbarea pe care o f5cuse in ajun. Anumite banuieli cu privire la adev5ratul rang al acelui om trecusera de mai multe on prin mintea lui — dar aceasta, realitatea aceasta pe care o avea in fata ochilor, era mai indrAzneat5 decit cele mai indr5znete presupuneri ale sale. 0 privire aspr5 a unchiului s5u, nemultumit de aceasta lips de disciplin5 in serviciu, it lacu s5-$1 recapete cump5tul. Nu fu Insa mai, putin uluit cind v5zu
De atingerea lui (in lirnba francez5). (n. t.) 118

c5 regele, al carui ochi ager it descoperi de indata, p55i drept spre el, f5ra a da atentie nim5nui altcuiva. Ei, tinere — spuse Ludovic — am auzit c5 ai fgcut zarva din prima zi cind ai sosit inn Touraine. Te iert ins5, fiindca gre5eala a fast in primul rind a unui b5trin negustor nes5buit care a crezut ca singele caledonian din vinele dumitale trebuie iinc51zit dimineata cu vin de Beaune. Daca am s5-1 gasesc am sä dau o pilda acelora care imi stria soldatii. Balafre — adauga el, intorcindu-se spre Lesly — nepotul dumitale este un tin5r chipes, desi cam prea inflac5rat. Ne plac asemenea caractere, 5i avem de, gind sa facem mai mult ca oricind pentru barbatii viteji care ne inconjoara. Scrie pe o hirtie anul, ziva, ora 5i minutul cind s-a nascut'nepotul dumitale si da-o lui Olivier Dain. Le Balafre se inclin5 adinc 5i indata lua iar pozitia de drepti, ca until care dorea sa arate prin aceasta cä orice imprejurare. este gata 5i la ordinele regelui In timpul acesta, Quentin, care-5i revenise din prima surpriza, cercet5 infati5area regelui cu o luare-aminte sporit5 5i se gindi uimit ca acum ii vedea cu alti ochi manierele 5i trasaturile, fat5 de felul in care le vazuse la cea dintii intilnire. Acestea nu erau mult schimbate in aparenta, caci Ludovic, dispretuind intotdeauna aspectul exterior, purta de data aceasta un costum vechi de vin5toare, albastru inchis, nu mai bun decit hainele modeste de burghez din ajun, impodobit cu un 5irag foarte mare de mat5nii din abanos, ce-i fusese trimis de tin personaj care nu era nici mai mult, nici mai putin decit „le grand Seygneur" 1 cu o atestare ca fusese purtat de un cAlugar copt, de pe muntele Liban, cunoscut prin adinca sa cucernicie. In loc de pal5ria cu o singura iconit5, acum purta pe cap o alt5 palarie impodobita de jur imprejur cu cel putin vreo zece iconite ieftine, Infati*Ind chipurile unor sfinti, turnate in plumb. Dar acei ochi, in care, dup5 cum crezuse mai inainte Quen1 Sultanul (in limba franceza). (n. t.)

119

tin, scinteia setea de ci$tig, aveau, acum, cind *tia

ca apartin unui destoinic $i puternic monarh, o privire str5pungatoare $i maiestoas5 ; $i acele cute de pe frunte pe care le credea. sapate de indelungi socoteli mgrunte, negustore$ti, pareau acum semnele dobindite prin cugetari adinci asupra destinelor popoarelor. Indatg dup5 sosirea regelui intrar5 in said printesele Frantei, urmate de doamnele din suita lor. Cea mai virstnica, m5ritata cu Pierre de Bourbon $i cunoscuta in istoria Frantei sub numele de doamna de Beaujeu, nu prea are legatura cu povestirea noastr5. Era inalt5 $i destul de frumoas5,- poseda darul vorbirii, felurite alte talente $i mostenise agerimea tatAlui ei, care avea multa incredere in ea si o iubea atit cit putea el s5 iubeasca pe cineva. Mezina, nefericita Jeanne, logodnica ducelui de Orleans, pa$ea sfioas5 alaturi de sora ei, st-iind prea bine c5-i lipseau toate acele insu$iri fizice pe care femeile doresc atit de mult sa le ail35 sau cred c5 le au. Era palid5, slab5 $i avea o constitutie bolnavicioas5 ; bustul ei era vizibil strimbat intr-o parte $i statura atit de inega15, incit s-ar fi putut spune ca e cocosata. Un frumos $irag de dinti, ochi care expri:mau melancolie, blind* $i resemnare, bucle foarte bogate de un castaniu deschis, erau singurele daruri pe care Boar lingu$eala ar fi putut indr5zni sa le pun5 in cumpAna impotriva chipului ei lipsit de frumusete. Pentru a intregi tabloul, se putea observa cu usurinta, din neglijenta cu care se imbrAca $i din sfiiciunea cu care se purta, ca i$i dadea seama, in mod neobi$nuit de linipede $i cu tristete, de toata simplitatea infAti$arii sale $i cg nu indr5znea sa fac5 nici o incercare pentru a inlocui prin comportare sau prin iscusinta ceea ce I; refuzase natura, sau de a se stradui pe orice alt5 cale sa place. Regele, care n-o iubea, pa*i spre ea de indat5 ce o vazu intrind : 120

— Ei bine, Inca mea cea dispretuitoare de lume, to-ai irnbracat astazi pentru vinatoare sau pentru m,5nastire? Vorbe*te, raspiunde! - Pentru ceea ce va placea maiesfatii voastre, sire, rasoun.se printesa, de-abia optind vorbele. — Intr-adevar, Jeanne, se pare ca vrei sad ma incredintezi ca dorinta to e sad parasesti curtea si sa renunti la lame *i la de*ertaciunile ei. Hrn fan, crezi to ca noi, fiul cel mai mare a! sfintei biserici, am refuza-o cerului pe fiica noastra ? SA ne fereasca Maica sfintul Martin ca sa refuzam aceasta Domnuiui ofranda, daca ea va fi socotita demna de ,altar, sau daca intr-adevar aceasta e chemarea to ! Vorbind astfel, regele se inching cu evlavie, p5rind, in ac-est timp — isi zicea Quentin — ca un vasal *iret care se fAcea ca nu pone pret pe ijasu irile unui lucru pastreze pentru el, ca sa i se ierte pe care dorea cad nu-1 daruieste suveranului sau. „Indr5znete oare sad fie fatarnic ping i cu cerul ? gindi Durward. Sä se joace cu Dumnezeu si cu sfintii, cum poate sa se joace in linite cu oamenii care nu indraznese sä-i scruteze firea mai indeaproape ?" Dupa o clipa de reculegere cucernic5, Ludovic urma: — Nu, fiica mea, eu i Inca cineva cuno4tem mai bine gindurile tale. Nu-i a*a, dragul meu vat. d'Orleans ? Apropie-te, seniore, si Insote0e la calul ei pe aceasta pioasa vestala a noastra. La auzul vorbelor regelui, ducele de Orleans se grabi sä Indeplineasca porunca, dar atit, de tulburat, cu un pas atit de repezit, incit Ludovic ii striga : — Ei, dragul meu var, potole*te-ti galanteria prive*te Inaintea dumitale. Doamne," ce nechibmit5 este graba cavalerului in asemenea ImprejurAri. Aproape ca ai fi luat mina Annei, in loc de a o lua pe aceea a surorii sale. Crezi ca ar trebui sa ti-o dau eu insumi pe a Jeannei ? Nefericitul print ridica privirile *i se cutremura ca un copil silit sa ating5 un lucru pentru care are o repulsie instinctiva. Apoi, facind un efort, lua mina prin121

tesei care nu i-o intinse si nici nu 5i -o retrase. Stind astfel, cu degetele ei umezite de o sudoare rece in mina lui tremuratoare, cu ochii 15sati in jos, era greu de spus care din aceste doua fiinte tinere era mai nenorocit5 — ducele, care se simtea legat de obiectul aversiunii sale printr-un lant pe care nu indraznea sa-1 sfOrime, sau nefericita tinara care vedea limpede ca inspira oroare aceluia a carui afectiune ar fi fost gata s-o r5scumpere cu propria-i viata. Si acum, seniori si doamne, la cai. Vom conduce not insine pe fiica noastra, doamna de Beaujeu, spuse regele. Dumnezeu si sfintul Hubert sa binecuvinteze aceasta vinatoare matina15. — Sint silit, ma tern, s-o intrerup, sire, spuse contele de Dunois. Emisarul burgund asteapt5 la portile castelului si cere audienta. — Ce audienta, Dunois ? replica regele. Nu i-ai spus, dupa cum ti-am trimis vorba prin Olivier, ca nu vom avea limp sa-1 vedem astOzi, ca miine e s5rb5toarea sfintului Martin, pe care, grade cerului, n-o vom tulbura prin nici un gind pgmintesc, si ca in ziva urmatoare ne-am gindit sa mergem la Amboise, dar ca acordam indata ce ne vom intoarce nu vom uita audienta, pe cit ne vor ingadui treburile mai grabnice. — Toate acestea i le-am spus, sire, raspunse Dunois. Totusi... — Pasques-dieu ! Ce ti s-a oprit in git, dragul meu? spuse regele. Se pare ca cele spuse de burgund au fost greu de rnistuit ! — Dac5 datoria mea, ordinele maiestatii voastre, si caracterul sau de ambasador nu in-ar fi impiedicat — spuse Drinois — as fi incercat sa-1 fac sa le mistuie el insusi, caci, pe Maica Domnului d'Orleans, as fi dorit sa si le inghita el insusi, decit sa le rostesc in fata maiestajii voastre. — Pe viata mea, Dunois — exclarna regele — e ciudat ca tu, unul din oainenii cei mai neastVrnpOrati, ai atit de putina ingaduintO pentru acelasi neajuns al 122

nest5pinitului si Infl5c5ratului nostru vair Carol de Burgundia. Ei, dragul meu, asemenea mesaje zgomotoase ma nelini*tesc tot atit de putin, pe cit sint nelini*tite turnurile acestui castel de *uieratul vintului din nord-vest, care vine din Flandra, ca *i acest galaolos emisar. — Atunci, va vestesc, sire — raspunse Dunois — ca acest conte de Crevecoeur a*teapt5 jos, cu escorta lui de insotitori Si de tromped, *i spune ca, Intrucit maiestatea voastra ii refuz5 audienta pe care st5pinul lui i-a poruncit s-o ceara, pentru anumite afaceri nespus de grabnice, el va ramine aici ping la miezul nopse va adresa maiestAtii voastre la orice ora yeti ii binevoi s5 ie*iti din castel, fie pentru treburi, fie pentru plimbare sau pentru rugkiune *i ca nici un considerent, cu exceptia fortei Lia-ti*e, nu-1 va face sa renunte la hot5rirea sa. — Este un nebun, spuse regele, destul de calm. Crede acest cap-aprins din Hainaut ca e o penitents pentru un em de bun simt sa stea linistit timp de dou5zeci *i patru de ore intre zidurile castelului, cind este ocupat cu afacerile regatului sau ? Ace*ti infumurati nest5pIniti ered ca toti oamenii sint nefericiti cum se simt ei cind nu se of la In *a si. cu piciorul in scars. Ai grija sa se aduc5 in5untru ciinii *i sa se aib5 grija de ei, dragul meu Dunois. AstAzi tinem consiliu *i nu mai mergem la vin5toare. — Sire — raspunse Dunois — astfel nu yeti scapa de Crevecoeur, Intrucit instructiunile sale prevad cä jintuiasca dac5 nu va ()Mine audienta ceruta, m5nu*a In zidul castelului, drept sfidare de moarte din partea stbinului sau, sa repudieze legatura de credinta fat5 de Franta *i s5 declare pe loc razboi. — Hm ! rosti Ludovic, f5r5 nici o schimbare perceptibil5 in glas, dar Incruntindu-se atit de mult 0115 chid ochii lui negri, strApungAtori, fur5 aproape cu totul ascun*i sub sprincenele-i stufoase. Asta e deci ? Se crede oare atit de stApin, fostul nostru vasal, scumpul nostru var, incit sä se poarte cu not atit de 123

aspru ? Hm, atunci, Dunois, trebuie sa desfa*uram vechea noastrA Oriflamme *i sa strig5m : Saint Denis Mont-Joie ! — Amin ! sä fie intr-un ceas fericit, rosti Martial stapineascA Dunois. Garzile din sala, neputind acela*i impuls, se mi*cara toate in posturile lor, a*a incit armele zanganira surd dar deslu*it. Regele iii arunca privirile cu mindrie in jur *i, pentru o gindi *i privi intocmai ca viteazul ski parinte. Dar inflAcararea de o clip racu loc indata unui *u.voi de consideratii politice care aratau c5 in acea imprejurare o ruptur5 fati*5 cu Burgundia ar fi lost deosebit de primejdioas5. Tronul Angliei fusese ocupat de Eduard at IV-lea, un rege viteaz *i biruitor in r5zboaie, care luptase personal in treizeci de bAtglii. Eduard era frate cu ducesa de Burgundia *i se putea presupune foarte bine Ca nu a*tepta decit o rupturA intre ruda sa apropiata *i Ludovic pentru a arunca in Franta, prin Calais, acea poart5 permanent deschisa, armatele care ie*isera inving5toare in razboaiele civile din Anglia. *i a *terge amintirea neintelegerilor interne printr-o invazie in Franta, privity de englezi ca cea mai populara actiune. La acest considerent se adauga fidelitatea nesigur5 a ducelui de Bretania *i alte lucruri importante care dadeau de gindit. Astfel ca , clupa o t4cere adinc5, cind Ludovic vorbi din non, tonul lui era acela*i, dar gindurile altele. — Dar Dumnezeu sa ne pazeasc5 — urma el ca noi, prea cre*tinul rege, f5r5 a fi siliti la aceasta, sa ingaduim varsarea singelui cre*tinesc daca ceva mai prejos decit dezonoarea poate inratura o asemenea nenorocire. Ne este mult mai ciraga siguranta supu*ilor no*tri decit afrontul pe care demnitatea noastra it poate primi prin ie*irea grosoland a unui ambasador insolent care si-a dep5*it poate imputernicirea pe care o are. — Beati pacifici 1, rosti cardinalul Balue. 1 Fericiti facatorii de pace (in limbs latina). (n. t.) 124

— Adevarat. $i eminenta voastra $tie ca cei smevor inalta, adAuga regele. riti Cardinalul incheie cu un Amen caruia i se al5turara putine persoane, caci ping $i palizii obraji ai ducelui de Orleans se aprinsera de ru$ine, iar Balafre i$i stapini atit de putin simtamintele, incit scapa jo.s coada mi$care de'nehalebardei, care Cazu grew pe.podea rndare pentru care cardinalul it dojeni cu asprime invata cum se in arrnele in prezenta suveranului. Regele insu$i parea neobi$nuit de jenat din pricina tascerii dimprejur. — Ai ramas pe ginduri, Dtmois, spuse el. Nu e$ti de parere s5-1 primim pe acest emisar incapatinat, da? — Nicidecum, spuse Dunois. Nu ma amestec in treburi care depa$esc sfera mea. Ma gindeam numai sa cer maiestatii voastre o favoare. — 0 favoare, Dunois ? Despre ce e vorba ? De obicei nu ceri nimic, astfel ca poti conta pe gratia noastra! — Atunci as dori ca maiestatea voastra s5 m5 trimita la Evreux pentru a pune in ordine clerul, spuse Dunois, cu o francheta de soldat. Asta ar fi intr-adevar dincolo de sfera ta, replica regele, zimbind. — Pot conduce preotii tot atit de bine — raspunse contele — precum monseniorul episcop die Evreux, sau eminenta sa cardinalul, daca acest titlu ii place mai mult, poate face instructie cu soldatii din garda maiestatii voastre. Regele zimbi din nou $i-i $opti lui Dunois enigmatic: Poate va veni ziva cind ii vom pune la ordine irnpreuna pe preoti. Dar deocamdata s-o suportam pe namila asta ingimfat5 de episcop. Ah, Dunois, Dunois! Roma, Roma ni-1 pune in cap $i pe el $i alte poveri grele. Rabdare, dragul meu var., sa batem cartile de joc, pina ne va cadea una bung in mina. Trompetele sunara in curte, vestind sosirea seniorului burgund. Toti cei de fata in sala de primire se grabir5 sa-$i ocupe locurile cuvenite, dup5 rang, regele $i fiicele sale raminind in centrul adunarii.

125

Contele de Crevecoeur, razboinic renumit $i aprig, intra in sala ; spre deosebire de uzantele obi$nuite In puterilor prietene, el aparu ceea ce-i privea pe complet echipat, cu exceptia capului, intr-o falnica armura de Milan, faurita din otel, gravata $i incrustata cu aur, in stilul fantezist numit areibesc. Imprejurul gitului $i peste plato$a stralucitoare atirna colanul oraur, una dindinului instituit de stapinul lui, Lina tre cele mai onorate asociatii de cavaleri, cunoscute pe atunci in lumea cre$tina. Era urmat de un frumos paj care-i ducea coiful, si de un herald care purta scrisorile de acceditare. Acesta ingenunche $i le prezenta regelui, in timp ce ambasadorul se opri in mijlocul s5lii, ca pentru a da timp sa i se admire privirile mindre, statura impunatoare si calmul ager al figurii $i intregii sale tinute. Ceilalti oameni din suita lui a$teptau in anticamer6 sau in curie. — Apropie-te, seniore conte de Crevecoeur, rosti Ludovie dupa arunc5 o privire pe hirtia de imputernicire. Nu avem nevoie de scrisori de acreditare pentru a primi un r5zboinic atit de binecunoscut sau a ne asigura de increderea .atit de bine meritath de care to bucuri pe linga stapinul domniei tale. Speram ca frumoasa sotie a domniei tale, in ale carei vine curge o parte din singele nostru stramo$esc, e sanatoasa. Daca ai fi adus-o aici de mina, seniore conte, ne-am fi putut gindi ca porti armura, in aceasta imprejurare neobi$nuit5, pentru a-ti mentine frumusetea ei prin superioritatea impotriva galantilor cavaleri ai Frantei. Altfel nu putem intelege rostul acestei intregi panoplii. — Sire — replica ambasadorul — contele de Crevecoeur trebuie sa-i declare nefericirea si sa v5 ceara iertare ca nu poate, cu acest prilej, sa raspundg cu toata prea plecata deferents, datorat5 regalei curtoazii, cu care a fost onorat de maiestatea voastra. Dar, deli vorbeste doar vocea lui Philippe Crevecoeur de Cordes, cuvintele pe care le roste$te trebuie socotite 126

ca apartinind gratiosului sail senior si suveran, ducele de Burgundia. — $i ce are sa ne spun Philippe Crevecoeur de Cordes in numele Burgundiei ? intreba Ludovic cu tot mai multi demnitate. Domnia sa s5 nu uite insa ca vorbeste aici aceluia care e suveranul suverianului sau. Crevecoeur se inclind 5i apoi rosti cu gles tare : — Rege al Frantei, puternicul duce de Burgundia va trimite Inca un mesaj care enumer5 jignirile si samavolniciile sAvir5ite la hotarele sale de soldatii ofiterii maiestatii voastre, 5i cea dintii intrebare este daca maiestatea voastra are de gind sa-i dea satisfactie pentru aceste ofense ? Aruncind o- privire fugara pe hirtia pe care heraldul desfasurase, inclinind genunchiul, regele spuse : — Aceste lucruri au fost de mult timp supuse consiliului nostru. Nedreptatile despre care e vorba in plingere sint fie compensate prin acelea suferite, de supu5ii mei, fie nedovedite, fie rascumparate prin represaliile garnizoanelor ducelui. Dacd mai sint si altele care nu intra in aceste categorii, nu avem nitric impotriva, ca un print cretin ce sintem, sa dam satisfactie pentru faptele ofensatoare pomenite de vecinul nostru, de5i au lost savir5ite nu numai fard incuviintarea noastra, dar chiar impotriva ordinului nostru expres. — Voi transmite rAspunsul maiestatii voastre prea gratiosului meu stapin —'spuse ambasadorul — dar sa-mi Ing,aduiti a spune ca intrucit el nu se deosebe5te cu inimic de raspunsurile nedes1u5ite care s-au dat ping acum plingerilor sale indreptatite, nu pot nadajdui ca el va oferi posibilitatea statornicirii din nou a pacii 5i prieteniei intre Franta 5i Burgundia. — Dupa cum va fi voia Domnului, spuse regele. Nu teama de armee stapinului domniei tale, ci numai dragostea de pace ma indeamna sa raspund cu atita modestie la reprowrile sale imperioase. Sa auzim mai departe mesajul. 127

— Lhmatoarea cerere a stapinului nieu — vorbi ambasadorul — este ca maiestatea voastra sa inceteze legaturile ascunse, pe sub mina, cu oFa*ele Gard, Liege $i Malines. El cere maiest5tii voastre sä recheme trimi$ii secreti prin mijiocirea cal-0ra sint in.tretinute nemultumirile bunilor sai cetateni din Flandra $i s i alunge de pe domeniile sale sau mai bine predea suveranului for pentru a fi pedepsiti du05 cum se cuvine pe tradAtorii care au fugit din locurile uneltirilor lor, g5sind prea repede adApost la Paris, Orleans, Tours $i alte ora$e franceze. — Spune ducelui de Burgundia — replica regele - c5 nu am nici o cuno$tftita despre acele actiuni ascunse pe care mi le pune in sarcina atit de injurios c5 supu$ii mei din Franta calatoresc liber spre ()la$ele Flandrei sau prirnesc cetateni de acolo, pentru folosul reciproc $i intreruperea acestor cal5torii ar fi pagubitoare atit pentru interesele ducelui, cit $i pentru interesele mele ; ca multi flamanzi locuiesc in regatul meu $i se bucur5 de ocrotirea legilor mele in acelasi scop — niciunul ins5, dup5 cite $tiu, in scopul tradarii sau al revoltei impotriva ducelui. Continua mesa jut — ai auzit raspunsul meu. — Ca $i pe cel dintii, sire, 1-am auzit cu mihnire — raspunse contele de Crevecoeur intrucit nu are acel caracter direct $i limpede pe care ducele, staipinul meu, 1-ar ca reparatie pentru lungul $ir de uneltiri tainice, citu$i de putin indoielnice, de$i acum tag5duite de maiestatea voastra. Dar imi voi continua rnesajul. Ducele de Burgundia cere mai departe regelui Frantei sa trimita inapoi pe teritoriul lui, f5r5 intirziere, $i sub o paz5 sever5, persoana Isabellei, contesa de Croye, precum $i a rudei $i supraveghetoarei sale, contesa Hameline, din aceea$i familie ; pomenita contesa Isabelle, fiind prin legile tarii $i prin dependenta sa de rudenie pupila numitului duce de Burgundia, a fugit de pe domeriNe ei $i s-a sustras supravegherii pe care ducele, ca un tutore grijuliu, voia s-o exercite asupra ei, bucurindu-se de gAzduirea se128

ereta a regelui Frantei, care o sprijin5 in nesupuinerea ei f ata de duce, suzeranul i tutorele ei firesc, impotriva legilor divine §i omeneti, recunoscute din tot-. deauna in Europa civilizata. Ma opresc incaodata pentru a asculta raspunsul maiestatii voastre ! — Ai facut bine, conte de Crevecoeur spuse reeá ti-ai In.ceput misiugele cu un ton dispretuitor nea de dimineata, caci daca ai de gind sa-mi ceri so— pentru fuga tuturor vasalilor pe care pasiucoteala nile aprinse ale stApinului domniei tale i-au si.lit sa fuga de pe domeniile lui, §iragul acesta de matanii ar putea sa se depene ping seara. Cine poate afirma ca aceste doamne slut pe parninturile st5pinite de mine ? daca ar fi a4a, cine ar putea indrazni sa spun5 ca eu le-am inlesnit fuga incoace, sau ca le-am primit si sa cine poate sustine le-am oferit protectia, mea ? Si Inc, ca, daca sint in Franta, locul for de refugiu este cu: noseut de mine ? cu voia maiest5— Sire — raspunse Crevecoeur tii voastre mi s-a pus la dispozitie un martor in legatura cu acest subject. Un om care le-a vazut pe acele doamne fugare in hanul numit Fleur-de-lys, nu departe de eastel — un om care v-a vazut pe maiestatea voasstra in compania lor, deli sub deghizarea neonorabila a unui negustor din Tours — un am care a primit de la ele, in prezenta voastra regala, mesaje i scrisori pentru prietenii bar din Flandra — care le-a remis ciueelui de Burgundia destainuindu-i totul. — Adu-1 aici , spuse regele. Adu-1 in fata mea pe acel om care indr5znete sa sustin5 asemenea neadevaruri vadite. - Vorbiti triumf5tor, sire, fiinde5 *titi prea bine ca acest martor nu rnai exista. Cind traia, numele lui era Zarnet Maugrabin, fiind unui- dintre acei boemieni nomazi. El a fost executat ieri, dup5 cite am aflat, de un deta*ament aflat sub or,4inele marelui prevot ial malestatii voastre, pentru a-1 impiedica, far indoiala, sa vina aici, spre a se adeveri cue a spus in legatura cu aceasta

.ducelui de Burgundia, in prezenta consiliului sau si a mea, Philippe Crevecoeur de Cordes, Pe Maica Domnului d'Embrun ! — exclamA.re gele aceste invinuiri sint atit de nesabuite, iar cugetul meu e atit de curat in tot ceea ce ar avea vreo leggtura cu ele, incit, pe cinstea unui rege, imi vine mai curind sg rid decit sg m5 supar. Garda prevotului meu da mortii in fiece zi, asa cum e datoria ei, hoti sn oameni faira capatii. Poate, fi coroana mea delaimata de vorbele pe care ace ti hoti si hoinari le-ar fi spus aprinsului meu var de Burgundia i inteleptilor lui sfetnici ? Spune-i, to rog, bunului meu var ca dacg-i place compania unor asemenea oameni, sa 5i-i tina mai bine pe propriile lui pgminturi, pentru ca aici vor avea parte doar de o scurt5 spovedanie $i de un streang trainic. Stgpinul meu n-are nevoie de asemenea supusi, sire — rgspunse contele, pe un ton si mai ireverentios decit isi ingaduise ping atunci — pentru cg nobilul duce nu obisnuieste sä intrebe vrajitoarele, eg-iptienii nomazi sau pe altcineva asupra soartei si viitorului vecinilor si aliatilor sai. — Am avut ping acuma destula rabdare, mai mult decit destulg spuse regele, intrerupindu-1 — si dacg singurul scop al sosirii domniei tale aici pare s5 fie proferarea de insulte, vom trirnite pe cineva in numele nostru la ducele Burgundiei — incredintat ca procedind astfel fata de noi, ti-ai depasit imputernicirea, oricare ar fi fost ea. — Dimpotrivg — spuse Crevecoeur — nu m-am achitat Inca pe deplin de misiunea ce mi s-a dat. AsFrantei, ascultati, cultati, Ludovic de Valois, rege nobili i gentilomi aici de fatg, ascultati, voi toti oameni buni $i cinstiti, iar tu, Toison d'Or' — se adres5 el heraldului — vesteste dup5 mine: Eu, Philippe Crev.ecoeur de Cordes, conte al Imperiului si cavaler al . ordinului princiar de onoare al Linei de aur, in nu1

Lin5 de aur (in limba franceza). (n. t.)

130

mele Area-puternicului duce de Burgundia, Lotaringia, Brabant, Limburg, Luxemburg *i Gueldres, conte de Flandra $i d'Artois, conte palatin de Hainaut, de Olanda, Zeelanda, de Namur si de Zutphen, marchiz at Sfintului Imperiu, senior de Frise, de Salines si Malines, v5 fac cunoscut pe fat5, vou5, rege al Frantei, c5 intrucit ati refuzat sa dati satisfactie pentru feluritele pagube, nedrept5ti si ofense f5cute 5i pricinuite de voi sau cu sprijinul, sfatul on indemnul vostru impotriva numitului duce, si a iubitilor s5i supusi, acesta declar5, prin gura mea, c5 repudiaz5 supunerea vi credinta fat5 de coroana 5i demnitatea voastr5, v5 declar5 f5tarnic *i f5r5 credint5 si va trimite sfidarea lui ca print si ca om... Iata chez5*ia mea, sere dovada celor ce am spus. Rostind aceste cuvinte isi scoase m5nu*a de tale din mina dreapt5 si o arunc5 jos. Pin5 in clipa acestui gest indr5znet, in tot timpul scenei neobisnuite care se desf5surase, in sala regal5 domnise o t5cere adinc5. Dar indat5 dup5 ce r5sun5 zorri5itul m5nusii aruncate, acoperit de glasul adinc at heraldului burgund Toison d'Or, care strig5 Vive Bourgogne 1 , izbucni o larm5 cumplit5. In timp ce Dunois, Orleans, b5tritnul lord Crawford si Inca unul sau doi, al c5ror rang ii autoriza s5 intervina, isi disputau dreptul de a ridica m5nusa, ceilalti de fat5, din sa15, strigau : Doboriti-1 ! T5iati-1 In buc5ti A venit aici s5-1 insulte pe regele Frantei, in propriul sau palat Dar regele potoli tumultul strigind cu un glas de turret care le acoperi si le amuti pe toate celelalte : nici de — Liniste, vasali Nu v5 atingeji de om chez5sie ! Si domnia ta, conte, din ce este alc5tuii5 viata domniei tale, pe ce se bizuie, ca s-o pui la b5tale intr-o arunc5tura de zaruri atita de primeidioasa ? Pesemne c5 ducele domniei tale este turnat dintr-un metal deosebit de at celorlalti printi de vreme ce-$1
Tr5iasc5 Burgundia (in limba francezal. (n.

sustine pretinsa nemultumire tntr-un chip atit de ciudat ! — El este intr-adeva'r turnat .dints-un metal deosebit, mult mai nobil dectt al celorlalti printi din Europa — rAspunse aprigul conte de -Crevecoeur — del atunci cind niGiunul di'ntre ei nu indra'zneau sa va dea adApost voua , rege Ludovic, atunci cind erati Inca Delfin, extlat $i urrn5rit de intreaga inver$unare a razbunarii tatalui vostru $i de toata puterea regatului, ati fost primit $1 ocrotit ca un frate de nobilul meu st5pin, a carui marinimie ati fasplatit-o atit de urit. Rajmineti cu bine, sire. Misiunea mea este terminate. Vorbind astfel, contele de Crevecoeur ie i repede din sa15, fa'rg a cere ingaduinja de a pleca. Dupa el, dupe el ! Ridicati mgnua i dupg el ! striga regele. Nu ma adresez tie, Dunois, Sri nici domniei tale, lord Crawford, care e$ti, cred, prea b5trin pentru ciocniri atit de infla'carate, $i nici tie, dragul meu var d'Orleans, care e$ti Area tinar pentru ele. Eminenta sa, monseniorul cardinal $i episcop de Auxerre — eminenta sa are datoria sfinra de a face pace intre printi ; ridicati ma'nu$a *1 aratati-i contelui Crevecoeur pacatul sAvir$it, insultind astfel un mare monarh la propria lui curte $i silindu-1 sa aduca urgia rAzboiului asupra Orli sale $i a vecinilor La acest apel direct $i personal, cardinalul Balue se apleca i ridica m'anu$a cu atita grija, de parka ar fi atins o vipera, atit de adinca era in aparentg aversiunea lui fata de acest simbol al razboiului. Apoi iei indata din incaperea regale pentru a alerga dupe eel ce zvirlise sfidarea. Ludovic privi in tacere cercul curtenilor sai, dintre care multi, cu exceptia celor descri$i de inoi ca oameni de rind, care-$i dobindisera rangurile la curtea regelui pentru alte merite decit curajul i faptele de arme, se priveau palizi, vadit neplacut impresionati de scena ila care fuseserA martori. Ludovic ii privi cu dispret $i apoi .striga tare : 132

— De§i contele de Crevecoeur e ingimfat §i arogant, trebuie sa marturisesc ca ducele de Burgundia are in el un om mai indraznet cleat oricare alt mesager al unui print. A§ vrea sä §tiu wide sa gasesc un emisar tot atit de credincios care sa clued raspunsul meu. — Sinteti nedrept cu nobilii francezi, sire, riposta Dunois. Niciunul dintre ei nu §ovaie sa duca ducelui de.. Burgundia sfidarea, in virful spadei sale. — Sire — vorbi §i batrinul Crawford — nedreptatiti in aceea§i masura pe gentlemenii scoti.eni din serviciul vostru. Nici eu §i niciunul dintre oamenii mei de rang corespunzator nu da inapoi o clipa sa ceard satisfactie acelui conte trufa§. Cu ingaduinta maiestatii voastre, bratul meu este Inca destul de tare pentru a-I pedepsi. urma Dunois — nu — Dar maiestatea voastra se folose§te de noi in nici un serviciu prin care am putea dobindi gloria pentru noi, pentru maiestatea voastra §i pentru Franta. - regele — ea — Spune mai bine, Dunois — replica nu dau friu liber inflacararii nestapinite, care, pentru ileac de ambitie cavalereasca, te-ar duce la pierzanie pe tine, tronul, Franta, totul. Nu-i unul dintre voi care sä nu §tie cit de scump e fiecare ceas de pace in aceste clipe, cit de necesar este pentru vindecarea ranilor unei tari sfi§iate, §i nu e unul dintre voi care sa nu se arunce in lupta la auzul flecarelilor unui boemian nomad, sau al vaicarelilor unei domni§oare fugare a carei reputatie poate ca nu pretuie§te chiar atit. Iata ca se intoarce cardinalul — sa nadajduim ca ne aduce ve§ti mai pa§nice. Ei bine, eminenta, ai adus pe conte la ratiune §i la m-oderatie ? — Sire — raspunse Balue — sarcina mea a fast grea ! Am intrebat pe trufa§ul burgund cum de a cutezat sa ridice impotriva maiestatii voastre acele sfruntate invinuiri care au pus capat audientei *i care pot fi privite ca venind nu de la stapinul lui, ci din propria sa insolenta, ceea ce-1 pune la discretia maies1.33

UAW voastre, pentru a-1 pedepsi dup5 cum yeti crede de cuviint5. - Foarte bine — raspunse regele $i care a fost r5spunsul lui ? pusese in clipa — Contele — urm5 cardinalul incalcce. La auaceea piciorul in scars, fiind gata zul repro$urilor mele, a intors capul f5r5 a-$i schimba pozijia. „Dac5 m-a$ fi g5sit — a spus el — la cincizeci de leghe dep5rtare $i a$ fi aflat c5 regele Frantei a pus o intrebare jignitoare pentru printul meu, ,a4 fi Inc5lecat numaidecit, chiar la acea dep5rtare, $i m-a$ fi intors pentru a c5p5ta satisfactie prin r5spunsul pe care i 1-am dat acum citeva clipe". — Am spus, domnilor — zise regele, privind de jur imprejur, f5r5 nici o urm5 de tulburare — ca v5rul nostru are in contele Philippe de Crevecoeur cel mai vrednic servitor dintre toti cei care au stat vreodat5 de-a dreapta unui L-ai induplecat s5 mai r5mina ? — Sas mai r5min5 dougzeci $i patru de ceasuri $i pentru acest timp s5 is inapoi chez5$ia sfidarii, r5spunse cardinalul. S-a dus la Fleur-de-Lys. - Ingrije$4e-te s5 fie servit $i tratat cu toate onorurile, pe cheltuiala noastr5, spuse regele. Un asemenea servitor este un juvaer in coroana unui print. Dou5zeci $i patru de ceasuri ! murmurs el pentru sine cu privirile pierdute in gol, ca $i cind ar fi voit s5 patru de ceasuri ? Prea scruteze viitorul. Dou5zeci putin. Totusi dou5zeci $i patru de ceasuri, folosite cu dib5cie, cu iscusint5, valoreazA cit un an intreg la indemina unor oameni trindavi $i tembeli. Bine. La p5dure, la p5dure, bravi seniori ! Orleans, dragul meu var, las5 la o parte modestia, de$i iti $ade atit de bine cu ea. Nu lua In seams sfiala printesei Jeanne. A$a cum Loire nu poate 55 nu primeasc5 apele Cher-ului, tot astfel nici ea nu-ti poate refuza mina $i nici to pe a ei, ad5ug5 el, in timp ce nefericitul print p5.1;ea incet dup5 logodnica lui. Si acum, domnilor, lua-

134

ti-va 15ncile. Allegre, meu, a adulmecat urma unui mistret care ne va pune la incercare pe toti oameni. Dunois, dg-mi lances to i ia-o pe a mea — e prea grea pentru mine — to nu te-ai plins niciodat5 de a*a ceva. La cai, la cai, nobili seniori I Si pornird cu totiii la vinaitoare.

IX

HAITUIREA MISTRETULUI

Cu rAi I. cu nebuni vorbese adeseorl, Dar niciodatA n-oi vorbi cu-acela care MA va privi cu ochi bAnuitori. REGELE RICHARD

Oricit de bine ar fi studiat cardinalul firea stApinului sau, nu se putu st5pini in area imprejurare s5 nu cad5 intr-o mare greal5 politic5. Orgoliul lui it facu s5 cread5 ca, induplecindu-1 pe contele de Crevecoeur sa mai r5min5 la Tours, el izbutise in treaba aceasta mai bine decit orice alt mediator de care s-ar fi putut servi regele. $i cum el iii dadea seama foarte bine cit de important era pentru rege s5 amine dezlAntuirea unui razboi cti ducele de Burgundia, nu putu s5 se impiedice de a nu-§i karAta convingefea ci racuse regelui un serviciu de mare insemn5tate care trebuia apreciat. Se str5duia sa" se tins cit mai aproape de persoana regelui, ceea ce nu era in obiceiul lui, incerca sa infiripe cu el o conversatie asupra intimplgrilor din dimineata aceea. Acest lucre era nechibzuit din mai multe puncte de vedere, c5ci printilor nu le place s5-$i vadA supu$ii apropiindu-se de ei prea con$tienti de serviciile pe care le fac, p5rind astfel ca doresc sa obtin5 r5splata cuvenit5: Ludovic, monarhul cel mai banuitor care a de inacceexistat vreodatA, era extrem de distant sibil pentru aceia care p5reau s5 se mindreasc5 cu serviciile f5cute sau care tindeau sa patrund5 in secretele sale. 136

Totu*i, a*a cum se intimpla uneori *i celor mai prudenti dintre oameni, luat de *uvoiul multumirii de sine, cardinalul cararea imainte, la dreapta regelui, aducind vorba, on de cite on era cu putint5, de Crevecoeur *i de misiunea lui, subiect care poate a in clipele acelea preocupa foarte mult gindurile regelui, dar tocmai pentru aceasta -el nu era dispus sa vorbeasc5 despise el. In cele din urm5, Ludovic, dup5 ce it asculta o vreme cu atentie f5r5 a da nici un raPspuns care ar fi tins s5 prelungeasc5 acea conversa. mn lui Dunois, care caTarea in dreapta, tie, Di Facu se sá se apropie de cealalta parte a calului s5u. — Am venit aci sa vin5m *i Sa facem micare spuse el — dar reverendul pater ar vrea sa tin5 cu not un consiliu de stat. - Sper ca maiestatea voastr5 imi va ingadui s5 nu iau parte la el, zise Dunois. Eu sint n5scut s5 lupt pentru Franta, inima *i mina mea sint ale ei, dar cap pentru consilii n-am. — Eminenta sa numai la asta se ginde*te, Dunois, r5spunse Ludovic. El 1-a spovedit pe Crevecoeur la portile castelului $i ne-a fAcut cunoscut totul. Nu ne-ai spus tofu/ ? urm5 el, ap5sind cuvintele *i aruncind spne cardinal o privire care sclipi printre genele lui lungi *i negre cum sclipe*te un pumnal scos din teac5. Incencind sa raspund5 la gluma regelui, cardinalul spuse tremurind ca ordinul- lui era indatorat indeob*te sa pAstreDe tainele penitentilor, dar ca" totu5i nu exista „sigillium confessiones" I care s5 nu se topeasc5 suflul maiestalii sale. e gata sa — $i cum eminenta sa zise regele ne dezvaluie tainele altora, el a*teapta fire*te ca *i not s5 i le dezv5luim pe ale noa-stre. Pentru a fi pe picior de egalitate, dore*te, pe bun5 dreptate, s5 *tie dac5 acele dou5 doamne de Croye se iafla intr-adev5r pe teritoriul nostru. Ne pare rki c5 nu putem s5-1 satisfaPecetea spovedaniei. (in limba latinb). (n.

137

cem curiozitatea, ne*tiiind nici noi ce loc anume se ascund pe domeniile noastre aceste domniware ratacitoare, aceste prinjese deghizate, aceste contese nefericite, domenii care sint, multumita Celui de Sus *i Maicii Domnului d'Embrun, prea intinse pentru ca noi sa putem raspunde cu u*urinta la intrebaffle foarte indreptatite ale erninentei sale. Dar presupunind ca se anal la noi, ce spui tu, Dunois, de somatia varului nostru ? — VA voi raspunde, sire, In cazul ca-mi yeti spune pe fata daca doriti razboiul sau pacea, replica Dunois cu o francheta ce izvora din firea lui deschisa indrazneata, ceea ce facea ca el sa fie din cind in cind foarte mult pretuit de Ludovic, care ca toti oamenii prefacuti, pe cit i*i inchidea inima proprie, pe atit dorea sa priveasca in ale altora. — Pe mintuirea sufletului meu — zise el — a* fi tot atit de bucuros ca *i tine, Dunois, sa-ti spun care sint scopurile mete, daca le-a* cunoa*te eu insumi prea bine. SA zicem insa ca ma declar pentru razboi — ce ar trebui sa fac atunci cu aceasta frumoasa *i bogata mo*tenitoare, presupunind ca se afla pe domeniile mele ? — Cas'atoriti-o cu unul dintre vitejii vo*tri curteni, care are o inima s-o iubeasca *i un brat s-o apere, raspunse Dunois. — Cu tine, hm ! exclama regele. Pasques-dieu ! Ai o minte mult mai politica decit am crezut, cu tot felul tau grosolan de a fi. — Nu, sire, raspunse Dunois. Orice sint, dar nu om politic. Pe Maica Domnului d'Orleans, eu merg drept la tints, a*a cum imi indrept calul spre stanoaga. Maiestatea voastra datoreaza casei de Orloans cel putin o casatorie fericita. — Si am sa-mi platesc datoria, conte. Pasques-dieu ! am sa mi-o platesc ! Nu vezi acea frumoasa pereche ? Regele arata spre nefericitul duce de Orleans *1 spre printesa, care, neindraznind sa ramina prea departe in urma regelui, *i nici sa pug, in prezenta sa, ca merg 138

separati, calareau aproape unul die 'anti], totusi cu un interval de doi-trei cote intre ei, departare pe care sfiala de a parte §i aversiunea de cealalta ii impiedica s-o rnicsoreDe, in timp ce niciunul nu indraznea s-o mareasca. Dunois privi in .directia in care .arata regele, si intrucit situatia nefericitului duce, ruda lui, si a logodnicei acestuia nu-i evoca decit imaginea a doi ciini, care, legati cu forta alaturi unul de celalalt, se tin totusi atit de departe cit i.e ingaduie zgarda lor, nu se putu impiedica sa nu dea din cap, fara" a cuteza sa raspunda totusi ceva ipocritului tiran. Ludovic paru citeste gindurile. — Pe cit erect' vor avea o casnicie pasnica, netulburatil de copii, spuse el. De aitfel acestia nu sint intotdeauna o binecuvintare. Poate ca amintirea propriei sale nerecunostinte filiale era aceea care-1 facea pe rege sa se opreasca indata ce rosti acest ultim gind si care schimba zimbetul ce-i flutura pe buze in ceva care semana a remuscare. El urma ins5 numaidecit pe alt ton : — Vorbind deschis, dragul meu Dunois, in masura fa'cu in care respect sfinta taina a casatoriei semnul crucii) as dori mult mai mult casei d'Orleans sa-mi creasca soldati viteji, ca tatal tau 5i ca tine, care sa sporeasca singele regal at Frantei fara sa-si reclame drepturile, asa incit Cara sa nu fie sfisiata, ca Anglia, de razboaie iscate din rivalitatea intre pretendentii legitimi la tron. Leul n-ar trebui sa alba niciodata decit un pui.
' Aci regele atingea adevaratul scop pentru care stgruia asupra acestei cAsatorii cu atita severitate si anume — diformitatea printesei fgcea prea putin probabila naterea unor copii, astfel ca ramura de Orleans, care era cea mai indreplatita la succesiunea tronului, ar fi fost, din lipsa de mo*tenitori, slabite' sau s-ar fi stins. Intr-o scrisoare adresata .contelui de Dammarten, Ludovic, vorbind despre c5s5toria fiicei sale, spunea : „Nu vor, avea grijii de hrana copiilOr care s-ar na§te din uniunea lor ; totu*i ea se va face, orice s-ar spune". (Wraxall — Istoria Frantei. V. I. p. 163. (n.

139

Dunois suspina far5 sa spun o vorba, dindu-si seama ca a-1 contrazice pe un stapin atit de arbitrar insemna sa loveasca in interesele rudei sale, Fara sa-i fac5 nici un serviciu ; totusi nu se putu impiedica sa nu adauge indat5 : - Fiindca maiestatea voastra a pomenit in treacat de nasterea tatalui meu, trebuie sa spun c5, lasind la o parte slabiciunile parintilor sai, oarecum poate fi socotit mai fericit si mai norocos de a fi fost rodul unei iubiri nelegitime, decit al unei uri conjugale.. - E scandalos, Dunois, sa vorbesti astfel despre sfinta tain5. a casa-toriei, raspunse Ludovic in glum5. Dar, la naiba cu toat5 aceasta vorbarie — mistretul a fost incol it. Dati drumul clinilor, in numele prea fericitului sfint Hubert ! Ha ! Ha ! Tra-la-la-la-lirel-a! $i cornul regelui rasuna voios prin padure, in timp ce el o luS la goan5 urmat de doi sau trei dintre soldatii de garda, printre care era si prietenul nostru Quentin Durward. E de remarcat ca chiar in clipele acelea, cind se daruia cu totul placerii sale favorite, regele, dind frfu liber spiritului sau caustic, gasea ragaz sa se amuze necajindu-1 pe cardinalul Balue. Era una din slabiciunile acestui priceput om de stat, asa cum am ar5tat, sa se creada el insusi che-rnat, deli orn de rind si cu o educatie lirnitata, a face pe curteanul si pe cavalerul ga4ant. E drept ca nu lua parte la lupte cavaleresti ca Thomas Becket, si nu inrola soldati ca Wolsey. Galanteria insa in care acestia doi erau maestri, era pentru el o dorinta marturisita ; de asemeni se prefAcea ca-i place foarte mult petrecerea razboinica a vin5toarei. Totusi, chiar daca va fi avut trecere pe lingS anumite doamne, pe care puterea, bogatia si influenta lui ca barbat de stat le f5cea sa rite imperfectiunile fizicului si manierelor sale, caii de rasa, pe care-i cumpara aproape I-a once pret, erau total nepasalori la cinstea ,de a purta un cardinal $i nu se aratau cu mult mai supusi fats de el, decit an fi facut-o-cu tat51 sau carutasul, morarul sau croitorul cu care acesta se lua la intrecere in arta calariei. Re140

acest lucru *i el 10 Indemna, strunea gele mereu propriul lui cal, pina ce-1 aduse pe acela al cardinalului, de care se Linea strins lipit, intr-o asemenea stare de razvratire impotriva calaretului, incit curind deveni vadit ca vor renunta unul la altul ; 5i atunci, in timp ce calul zvicnea, salta, se cabra si era sfichiuit, nemilosul rege it chinuia pe calaret intrebindu-1 tot felul de lucruri importante, dindu-i sa in.teleaga ca se folosete de acea imprejurare pentru a-i dezvalui uncle din acele secrete de stat pe care cardinalul parusc cu citeva clipe mai inainte atit de dornic sa le aflc. Nu se poate incnipui o incurcAtura mai neplgcuta" ca aceea a unui sfetnic silit sa asculte i sa raspundj suveranului sau, in timp ce fiecare nou salt al calulu: ngravas it intoarce mereu in altg pozitie, din ce in ce mai nesigura, cu sutana violet5 filfiind in toate partile, in timp ce nimic nu opre*te o c5dere neintirziata si primejdioasa, decit adincimea eii si inaltimea ei in partea dinainte si dinapoi. Dunois ridea fgrg s5 se fereasa, dar regele care ,avea un fel propriu de a se bucura in sine de gliumele lui, lar5 a ride f5ti,, it dojenea blajin pe ministrul lui pentru area •pasiune aprins5 a vinAtoarei care nu-i ingaduia sa inchine citeva minute treburilor publice. urmA el — adre— Dar n-am sa to mai opresc sindu-se oardinalului ingrozit, sl5bind in acela$i limp dirlogii calului Mai inainte ca Balue sä poata raspunde sau sa-si ceara iertare, calul lui, apucind z5balele cu dintii, o lug la goang f5r5 a mai putea fi tinut in friu, repede in urmg pe rege si pe Dunois, care it urmau incet, rizind de incurcatura in care se of la omul de stat. Dad vreunuia dintre cititorii no$tri i s-a intimplat vreodata (aa cum ni s-a intimplat noula) sa fie dus astfel in goang, acesta va intelege deindata ridicolul unei asemenea situazbuciumul, primejdia ii. patru mgdulare ale patrupedului, care nu mai sint sub oontrolul cgl5retului $i uneori nici chiar al 141

f5pturii c5reia apartin, alergind atit de repede ca §i and cele dinapoi ar voi sa le intreac5 pe cele dinainte, picioarele incordate ale bipedului cu care am dori atita sa calcarn falras grij5 pe iarba, dar care acum chiar sporesc nefericirea, ap5sind in coastele animalului, miinile care au uitat de friu *i s-au infipt In coama, trupul care in loc p5streze centrul de greutate, a*a cum ne sfatuie*te batrinul Angelo, sau 35 se apiece inainte, ca un jocheu la Newmarket, zace, mai curind decit sta, prabu*it pe greab5nul anirnalului, neavind mai multi sorti de a se tine acolo, decit un sac cu gr5unte — totul aleatuie*te un tablou mai mult decit comic pentru privitori, dar destul de nepl5cut pentru cel in cauz5. $i mai ad5ugati la aceasta o anume particularitate in imbr5c5minte sau in infeatis.area nefericitului c515ret — un ve*mint de dregator, o uniform5 str5lucit5, sau alte haine anume. Presupuneti c5 scena e o curs de cai, o parad5, o procesiune sau once alt loc de reuniune $i de distractii publice, unde, dac5 nefericitul ar vrea s5 se fereasc5 de a fi obiectul unei explozii irezistibile de ris n-ar avea decit sa incerce rup5 un m5dular on dou5, sau, ceea ce ar fi *i mai bine, sa fie ucis pe loc pentru ca nimic altceva n-ar mai putea sa stirneasca mila. In imprejurarea de fat, sutana scurta, violet5 a cardinalului de care se folosea la c515rie (i*i schimbase sutana lung5 atunci cind p5r5sise castelul), ciorapii ro0 $i p515ria in aceea*i culoare cu panglici lungi care fluturau in vint, impreun5 cu inf5ti*area s a neputincioas5 stirneau un haz nespus la vederea desfa*ur5rii talentelor sale de cabaret. Calul acum st5pin pe situatie zbur5 mai curind decit galopa pe lunga alee, intrecu haita de ciini care alerga giftind du.p5 mistret *i, trintind la p5mint unul sau doi haita*i, care se a*teptau prea putin sa se napusteasc5 cineva din urma asupra lor, lovind mai multi dial, Inv51m4i cumplit vinatoarea, dup5 care, innebunit de strig5tele *i amenintarile vin5torilor, trecu cu cardinalul inspalmintat de moarte chiar pe ling5 mistretul 142

pvz 1,1 pup eaiguln RI U ,Olin nu !§ popfnis !op nes -anaai;ad Ewe ei iollApd inun ap pulin un pupna rein aid es eared °lea `ane.m.&11s lal g e ivo eaieoivulit meol as r?.dnci un aidoIde as 'la ap In! ealuitu !ejii ltniu enplodtul eanwo.d ap.u!u as!lv d. nu pa eweas in uppup.0 Jell) `anpva ap idIS!.1 as paILII@WaIA PS eui!eds npvp Inia0a,1 in a.rdsip ap Tinui !eui alpvpuiZz `anieg ini awytugvd ap purge alpajo eapou VD vudsi ap Ian[. -aped eauawase ap al§asoloj as inionew ea aa!z as • - Jot -nuvq es UGDFA ii amsoi vIasasnj area na aiecopnlald ea.i!npd .rep `alulAna alsaae Izne nu inieumIeD 1Is0 a-IS else elep ap ea pan Onloi .n.qad imulls no I§ Jema vAplodoap aunfe ealnd le (vulel o psp!nosad es eq.lon a pup) Jeosad ea .rep, `Joouin aJew ci — nN 'es eluaultua swift e sof aa `jou!pIea Oup ad . pupaii :siounQ ins asnds .a.qs-eou alanz ul I ea I.Ieidiu ul eauatuase ap fleatuugncl ap ale 4O pnwain alaae ad !§ nen Ipolvuln pea IoTrifu ui plus i-vs unaup ea v.tvj is pull ad vuea ul pupail Joipolvuo epealeAea meal nzvn `loOe'ppLi Jouulp ealeo ulp apadaI tear nlnd pia as-npum.1 e etuIeds na leuinu InloT asap as Telald inaiupaA - elueds ui `JoilloAlz!A aja ar `epe.4 n.quad Tsoj vielej ap 1434. JE F,3 aunds as tunaaId puanap U Je Int ealuoupan `pnqa..11 !n1 ajn lednoo ap ilie eaaau edlla ul lsoj .re-1.1 inietulue pep ap adeoide ap me naailad as anieg 1.pul inp§Jus .Tuluivd el nalb vlopoap nzva `aluIeul asnu!1 daIp asasnj aaieau eapunj !euinu . osnaq pvs as area Inieulpluo -aped Fit eueo2 uip iido as a.lea 'mimeo E"Rinsu pap plunue BaJapan nes lv.OpTs lsaay un v4asnpoid . .lopire al) oluzeoi inlaais!ui pup: - anieg `adeoide ap asuoas InInf ul ea§oldtul, o area ad `.?Junds ui yep -Ras I§ salmi Inluluivd puldni ea nj aiea iopzoiBui

pe cardinal trintit jos la p5mint, far5 cal *i insotitori *i intr-o stare care arAta limpede ceea ce i se intimplase. Ca sa descalece *i ofere ajutorul lui, in nevoia in care se afla, ca sa" porunceasca unuia din oamenii lui sa cedeze cardinalului un cal blind $i tit, ca sä-*i arate surpriza fata de obiceiurile Curtii regale franceze care-0 permitea s5-1 abandoneze pericolelor vin5toarei *i s5-1 lase f5ra ajutor pe cel mai intelept b5rbat de scat, a lost un mod firesc de sprijin *i de consolare, prilejuit de acea intilnire'ciudata din partea lui Crevecoeur c5ci cel care venise in ajutorul cardinalului era ambasadorul burgund. Intr-o El it g5si pe ministrul regelui intr-o clip5 dispozitie favorabil5 pentru a incerca asupra unele din acele practici pe care se *tie foarte bine ca Bailie a avut criminala slabiciune de a le asculta. Chiar in dimineata aceea, dup5 cum ghicise spiritul b5nuitor al lui Ludovic, se petrecuserA Intre ei mult mai multe lucruri decit se incumetase cardinalul sa aduc5 la cuno$tinta st5pInului s5u. De$i el tascultase cu multal plAcere asigurarea pretuirii pe care, a$a cum it incredintase. Crevecoeur, acesta o arata persoanei *i talentelor sale, *i ascultase nu f5r5 un simtamint de ispita, cind contele facuse aluzie la mArinimia stapinului sau *i la bogatele resurse ale Flandrei, totu*i numai atunci cind accidentul, despre care am vorbit, 1-a iritat $i i-a zgindarit mindria r5nit5, numai atunci hot5rt el, intr-o clip5 fata15, arate lui Ludovic al XI-lea ca nici un du*man nu poate fi atit de primejdios ca un prieten *i un confident jignit. Data fiind imprejurarea de fatA, it rugs imediat pe " se indep5rteze de el, pentru ca nu cumva Crevecoeur sa. sa fie v5zuti impreun5, si-i fixa totodat5 o intilnire in seara aceea la manAstirea Saint Martin de Tours, dupa vecernie, *i aceasta cu un ton care it asiguras pe burgund ca stapInul lui dobindise un avantaj, greu de nAdAjduit dac5 n-ar fi lost acea clip5 de iritare. 144

Intre timp, Ludovic, care, desi eel mai cerebral print al vremii sale, ingaiduise cu acest prilej, ca si cu altele, pasiunilor s-o is inaintea lnelepciunii, urmarea aprins vinatoarea mistretului, care luase o intorsatura neasteptatA. Se intimplase c5 un godac — a$a cum i se spune unui mistret de un an — traversase drumeagul pe care gonea mistretul urmarit si atrasese dupa el toti ciinii, in afara de doua sau trei perechi de copoi incercati $i .cea mai mare parte a vinatorilor. Regele observa bucuros ca Dunois ca $i ceilalti o luase dup5 urma falsa si jubila in sine la gindul ca va triumfa asupra acelui cavaler iscusit in arta vInatoarei, socotita pe atunci aproape tot atit de glorioas5 ca si razboiul. Ludovic avea un cal bun si era urmat aproape de ciini, asa incit cind mistretul cel dintii coti spre marginea unei mlastini, in afara de el nu se mai afla nimeni pe acolo. Ludovic dadu dovad5 de toata vitejia si priceperea unui vin5tor destoinic, caci, fara a lua in seama primejdia, se indrepta calare spre inspairrantAtorul animal, care se apara cu turbare de clini, si-1 lovi cu lancea. 'Cum insa calul, se feri de mistret, lovitura nu izbuti nici sä-1 ucida, nici s5-1 scoata din lupt5. Cu toate indemnurile regelui, calul nu mai voi sa se repeadA la atac a doua oara, asa incit Ludovic, dekalecind, p5si pe jos impotriva furiosului animal, avind in mina una din acele sabii scurte, taioase, drepte si ascutite, intrebuintate de vinatori in asemenea imprejurari. Mistretul lasa numaidecit ciinii spre a se napusti asupra omului care it ataca ; in clipa aceea, regele, luind pozitia de lupta si sprijinindu-se zdrav5n pe picioare, sabia cu gindul ,de a o infige In gitlejul mistretului sau mai bine in piept, sub oasele de legatura cu gitul, in care caz greutatea fiarei si impetuozitatea atacului sau ar fi contribuit la propria ei pieire. Din pricina umezelii pamintului, insa, piciorul regelui luneca tocmai In clipa cind acea delicat5 si primejdioasa miscare trebuia sa fie executata, a$a incit virful sabiei intilnind stratul de par care apara

unArul animalului, lunec5 peste el f5r5 a 15sa nici o urma $i Ludovic cazu pe brinci la pamint.,Aceasta intimplare fu un mare noroc pentru monArh, fiindca sfi$ie cu animalul, la rindul,lui, rata . lovitura $i un colt rnantia scurt5 de vinatoare, in lac sa-i spintece coapsa. Dar dup5 ce alerg5 Inc5 putin inainte, orbit reinnoi de furie, se intoarse numaidecit pentru atacul asupra regelui in clipa cind acesta tocmai se ridica. Viata lui Ludovic era amenintata de o ,primejdie imediata. In acel moment critic, Quentin, ramas in urma haita$ilor din pricina incetinelii calului sau, care, din fericire, auzise totu$i $i se tinuse dup5 sunetele cornului regesc, se repezi calare $i strapunse animalul cu sulita. Regele, cane intre_timp sari in picioare, veni la rindul lui in ajutorul tinarului $i retez5 cu sabia beregata animalulni. Inainte de a rosti vreo vorba, masura cu uria$a salbaticiune nu numai cu pasul, dar chiar piciorul, i$i $terse sudoarea de pe frunte $i singele de pe miini, 15i scoase palaria de vinatoare, o atirn5 de crengile unei tufe, rosti smerit o rugaciune, cu ochii indreptati spre iconitele de plumb care o impodobeau $i, in sfir$it, uitindu-se spre Durward, ii spuse : — Tu erai, tinere scotian ? Ti-ai Inceput bine indeletnicirea vinatoreasca si Maitre Pierre Ai datoreaz5 o masa tot atit de bung ca si aceea pe care ti-a dat-o la Fleur-de-Lys. De ce nu spui nimic ? Ti-ai pierdut oare indrazneala si inflacararea, aici, la curte, unde oarnenii le gasesc pe amindoua ? Quentin, ager la minte, a$a cum au fost intotdeauna scotienii, p5truns mai curind de respect decit de incredere fat5 de primejdiosul lui stapin, era prea intelept pentru a pune in practic5 riscanta imbiere la familiaritate a acestuia. El raspunse in foarte putine bine alese cuvinte, spunind ea dac5 indr5znea s5 se adreseze maiesratii sale, o fkea doar ca s5-$i cear0 iertare pentru grosolania cu care se purtase atunci curd cuno$tea inaltul rang. 146

exclam5 regele - Ei, tinere iti iert indr5zneala pentru spiritul $i agerimea de care ai dat dovada. M-a incintat cit de aproape ai fost sa ghice5ti indeletnicirea prietenului meu Tristan. Am auzit c5 i-ai cam simtit mina. Te sf5tuiesc sa te fere5ti de el : e un negustor care negut5tore5te br5t5ri tari 5i cohere foarte strimte. Ajut5-m5 sa incalec ; imi placi, $i am s5-1i fiu binevoitor. Nu te bizui pe favoarea nimanui altcuiva decit pe a mea — nici chiar pe aceea a unchiului tau sau pe a lordului Crawford — $i nu sufla un cuvint despre ajutorul tau venit la timp in aceasta afacere a mistretului, c5ci dac5 cineva se lauds c5 a ajutat pe un rege intr-o asemenea incurc5tur5, trebuie sa 5tie ca singura r5splat5 ii va r5mine pl5cerea de a se 15uda. Dup5 ce rosti aceste vorbe, regele suns din corn. Dunois sosi insotit de mai multi vin5tori. Toti ace$tia ii adresar5 complimente pentru uciderea unui atit de nobil animal, pe oare el he ascult5, insu5indu-5i, f5r5 a-5i face scrupule, merite mai mari decit acelea care ii apartineau, c5ci pomeni de ajutorul lui Durward tot atit de putin pe cit ar fi f5cut-o un vin5tor de conditie care, 15udindu-se cu tolba lui plin5 de vinat, trece cu vederea intotdeauna prezenta $i ajutorul insotitorului sau. Dup5 aceea regele ii porunci lui Dunois sa aib5 grij5 ca mistretul s5 fie trimis monahilor de la SaintMartin de Tours pentru a-5i indulci masa in zilele de sarb5toare 5i pentru a-1 pomeni pe rege in rugaciunile lor. — Dar — intreb5 Ludovic — a v5zut cineva pe eminenta sa ? Cred c5 ar fi o lips de curtoazie $i de atentie fat5 de sfinta biseric5 dac5 1-am 15sa sa zaca in p5dure. — Cu ing5duinta maiestatii voastre, sire — r5spunse Quentin, cind v5zu c5 toti ceilalti taceau — 1-am z5rit pe eminenta sa &glare pe un cal de imprumut. Cerul are gri.j5 de slujitorii lui, r5spunse regele. Spre caste!, seniori ; in dimineata aceasta nu mai urm5 regele Domnia ta, mesir scutier

adresindu-se lui Quentin — d5-mi pumnalul de vin5toare mi-a c5zut din teach aproape de mistret. Pornete inainte, Dunois, yin i eu numaidecit. Ludovic, care-si cakula adesea cele mai mici actiuni ca pe ,ni*te stratageme, gasi astfel posibilitatea ide a-1 intreba pe Quentin intre patru ochi Dragul meu scotian, dumneata ai ochi ageri, am observant lucrul acesta. Mi-ai putea spune oare cine a imprumutat cardinalului calul ? Presupun ca vreun strain cAci atunci cind am trecut pe ling5 el fAr5 sä m5 opresc, curtenii pareau c5 nu prea se grAbesc sar5 in ajutor. — Nu i-am vsazut decit o clip5 pe cei care an ajutat pe eminenfa sa, r5spunse Quentin. M-am uitat la ei din fuga", fiindc5, din nefericire, rAm5sesem in urm5 *i mai gr5bearn sal ajung la postul men, dar cred c5 era ambasadorul Burgundiei i oamenii lui. Aha ! exclam5 Ludovic. Ei bine, He! Franta le va tine piept. Dup5 aceasta nu se mai intimpl5 nimic vrednic de remarcat regele, urmat de suits, se intoarse la castel.

SANTINELA

Unde rasuna ast cint ? in vazduh ? Pe pamint ? FURTUNA Eram nurnal urechi, Ascultam o melodie ce putea SI-un mort sa-nsuflefeasca. COMUS

Abia ajunse Quentin in c5m5ruta lui .pentru 0-*i face citeva schimbari necesare inn ImbrAcAminte, ca vrednicul s5u unchi dori deindata sa *tie in amAnunt toate cele ce i se in'timplaser5 la vinAtoare. TinArul, care nu putea s5 se impiedice de a gindi ca miina unchiului sail era, dui-A toate semnele, mai tare decit mintea lui, avu grija sa-1 lase pe rege in deplina posesiune a izbinzii pe care parea sa doreasca a *i-o insu*i. Drept raspuns, Balafre incepu sa se laude spunind ca el s-ar fi purtat mult mai bine intr-o .asemenea imprejurare, *i Iotodat5 s5-1 cam mustre pe nepotul lui pentru ca nu sarise in ajutorul regelui in timp ce acesta fusese, pare-se, in primeldie. TinArul raspunse cu prude*, abtinindu-se de la orice justificare a purtkii pe care o avusese, spunind Boar c5, potrivit obiceiurilor vingtore*ti, socotise ca ar fi fost o lips5 de cuviint5 sa sara asu,pra unei fiare incoltite de un alt vinator, in afar5 de cazul cind acesta ar fi cerut ajutor. Abia se sfir*ise aceasta convorbire, ca el se *i felicit5 pentru rezerva aratata fats de unchiul liui. 0 usoar5 b5taie in u0 anunta un vizitator. 149

Ea se deschise in, aceea*i clip5 i Olivier Dain, sau Mauvaissau Diable, cad el era cunoscut sub toate acesle name, intrA in camera. Acest om istet, dar cu totul lipsit de scrupule, fost descris mai sus in m5sura in care era vorba de exteriorul. lui. Cea mai potrivita asem5nare a m*grilor *i a felului sat.' de a fi ar evoca poate o pisic5 domestica, care, cufandata intr-un somn pref5cut sau lunecind de-a lungul incaperii cu pas uw.r, _sfios, nu face decit sa pindeasca ascunzi§ul vreanui nefericit soarece, sau care, alintindu-se cu incredere §i tandreta aparenta pe ling5 aceia de care In don s5 fie minO:iiata, sari deodata asupra prazii sau it zgirie poate chiar pe aceia caruia ii dAduse ghes cu citeva clipe mai inainte. modesta, si El intr5 incovoiat, cu o privire se adresa seniorului Balafre, cu atita respect, incit cineva care ar fi fost de fats la aceast5 intrevedere n-ar fi putut sa creada decit Ca el venise sa ceara o favaare arcavlui scotian. Il felicita pe Lesly pentru comportarea excelenta a tinarului sau nepot la vinatoarea din ziva aceea, ceea ce, mentions el, alr5sese atentia deosebit5 a regelui. Aici, el se opri, a*tepttnd un raspuns si, cu ochii pironiti in podea, aflar5 de o clipa sau dou5 rind ii ridica pentru a arunca o privire pieziO spre Quentin, ascult5 remarca lui Balafre „ca maiestatea sa nu avusese noroc sa se afle el pe kaproape, in locul nepotului sau, caci s-ar fi repezit fara *ov5iiala *i tar fi strapuns fiara, treaba pe care dup5 cite intelesese din cele intimplate, fusese lasata ne Quentin pe seama maiestatii sale. Dar asta va fi o lectie pentru maiestatea sa toata viata — spuse el — ca sa urce un om atit de voinic ca mine pe un cal mai bun ; cad cum sa poat5 tine pasul namila mea de gloab5 flaminda cu bidiviul normand al maiest5tii sale ? ! De bunA seama ca 1-am impuns cu pintenii pin5 i-am sfi§iat pielea de pe coa:ste. Acest lucru nu e v5zut bine, master Oliver, si trebuie sa i-o spui maiestatii sale". 150

Olivier nu raspunse la aceste cuvinte decit intorcind spre aprinsul §i grosolanul vorbitor una din acele priviri incete; b5nuitoare, care, Insotite de o u$oara mi5care a miinii si de o imperoeptibila Inclinare a capului, ,poate fi interpretata fie ca o incuviintare muta a celor spuse, fie ca un sf,at grijuliu de e nu continua discutia. Aruncind spre tinar o privire §i mai ascutita, si mai patrunzatoare, spuse cu un zimbeb eehivoc: — Apdar, tinere, in Scotia se obi§nuie§te s5-ti lasi printii in primejdie, f5ra ejutor, in imprejurari ca aceea de azi ? — Noi avem obiceiul — r5spunse Quentin, hothrit sa nu dea nici o lamurire in aceast5 ,privint5 — sa nu-i stinjenim cu ajutorul nostru in pracerile for nobile, eind se pot li.psi de el. Noi credem ca un print care se afla pe un eimp de vin5toare trebuie sali incerce norocul ca toti ceilalti §i c5 el se af15 acolo tor:mai in acest scop. Ce ar insemna vin5toarea Fara oboseala si fara primejdie ? — La auzi ce wine zanaticul 5sta! Asa face intotdeauna. Pentru oricine are Bata un r5spuns sau o 15murire. Tare m5 mir de . unde a putut invete asa ceva. Eu nu m-am priceput niciodat5 s5 dau lamuriri asupra celor racute in viata. Am mincat cind mi-a foist foame, am f5cut apelul oamenilor mei §i mi-am v5zut de alte asemenea indatoriri. intreb5 — Dar is spune-mi, te rog, senioria to barbierul regal, privindu-1 printre gene — ce te poate indemna sa faci apelul trupei ? — Ordinul capaanului meu, rAspunse Balafre. Pe sfintul Gilles ca de altcineva nu vreau sa stiu! Daea Tyrie sau Cunningham ar primi un asemenea ordin, ar face §i ei acela$i tucru. — 0 lamurire cu totul ost55easca ! observa Olivier. Dar seniore Le Balafre, ai sa te bucuri Fara indoiala cind ai sa auzi ea maiestatea sa e alit de departe de a fi nemultumit de purtarea nepotului dom151

niei tale, Inca I-a ales spentru a executa o misinne azi dup5-amiazA. - L-a ales ? intreba Balafre, uimit. M-a ales, poate vrei sa spui ! — Vreau tocmai ceea ce spun, rAspunse b5rbierul, calm dar categoric. Regele doreste sA incredinteze o misiune nepotului domniei tale. — Cum, de ce, pentru ce ? exclarna Balafre. De ce 1-a ales pe Hiat si nu pe mine ? — Nu pot Caspunde mai mult decit exprima ultima intrebare a domniei tale, seniore Balafre. Acesta este ordinul regelui. Dar — adauga el — dac5 as putea s5 m5 folosese de presupuneri pentru a gasi o explicatie, poate ca" maiestatea sa are o treab5 mai potrivith pentru un tingr ca nepotul domniei tale, decit pentru un rAzboinic incercat ca domnia ta, seniore Balafre. Asadar, tinere senior, echipeazg-te si urmeaza-ma. Ia-ti archebuza, fiindc5 ai sa fii pus de garda. — De gard5 ? Esti sigur c5 nu to inseli, master Oliver ? In posturile interioare ale castelului au lost pusi intotdeauna numai cei care au servit ca mine doisprezece ani in onorabilul nostru corp. — Sint cu totul sigur ca aceasta este dorinta malestAtii sale — spuse Olivier — *i nu trebuie sa intirzii in executarea ei. — Dar — obiecth Le Balafre nepotul meu nu este nici mAcar un areas de sine st5tAtor ; e abia scutier, serveste sub lancea mea. — S5 am iertare rgspunse Olivier — regele a trimis dupg registru acum mai putin o jumAtate de ora si 1-a inscris in gard5. Fii bun si ajut5-1 pe nepotul domniei tale s5 se preg5teasca pentru serviciu. Balafre, care nu avea o fire dusm5noas5 sau pizmas5, se grabi sa pun5 in rinduial5 totul si s5-i dea instructiuni nepotului sau asupra felului cum trebuie s5 se poarte in post, f5r5 a se putea stApini 55 nu scoat5 interjectii de uirnire la gindul norocului care dSduse atit de repede Deste tit-15r. 152

A§2 ceva nu s-a mai intimplat niciodata in garda scotiana — spuse el — nici chiar In cees ce ma prive§te pe mine. Fara indoiala vorba sa pazeasca papagalii §i paunii pe care ambasadorul venetian i-a daruit de curind regelui — nu poate fi altceva, caci o asemenea misiune e potrivita numai pentru un baiat imbqrb, urma Balafre, rasucindu-§i mustata apriga. Ma ucur ca alegerea a cazut asupra nepotului meu. Inzestrat cu un spirit viu §i patrunzator ca §i cu o fantezie inflacarata, Quentin i§i facea tot felul de inchipuiri marete stirnite de aceasta chemare grabnica in preajma regelui §i inima lui zvicnea la gindul ca va dobindi repede onorurile rivnite. El hotari sa studieze cu grija manierele §i limbajul calauzei sale, despre care banuia ca trebuie sa fie, cel putin in unele cazuri, talmacite prin aspectul contrar, a§a cum se spunea ca talmacesc prezicatorii visele. El nu putea decit sa se felicite pentru faptul ca pastrase secretul strict al intimplarilor de la vinatoare §i atunci lua hotarirea, foarte inteleapta pentru un om atit de tinar, ca atita vreme cit va respira aerul acestei curb izolate §i misterioase, sa-§i tina gindurile zavorite in el §i limba sub cea mai riauroasa pazA. -buza EchiDarea sa fu curind6completa §i, cu arche pe umar, (caci de§i pastrau numele de arca§i, soldatii din garda scotiana inlocuisera de timpuriu cu arme de foc arcurile in folosinta carora natiunea for n-a excelat niciodata) ie§i din cladire dupa Olivier. lJnchiul lui se uita lung dupa el cu ochi in care .curiozitatea era imbinata cu uimirea, §i cu toate ca nici pizma §i nici simtamintele veninthase pe care aceasta le stirne§te nu-§i aveau ecou in gindurile lui oneste, it stapinea totu§i o impresie a propriei sale importante ranite sau mic§orate, amestecate cu placerea iscata de inceputul favorabil in serviciu al nepotului sau. El clatina gray din cap, deschise u§a unui dulap, lua dinauntru o bottrine mare de yin tare, vechi, o scu153

tur5 ca sä vad5 cit se golise, umplu o cup5 si o dgdu pe git cu sete, isi trase apoi scaunul, care se legana pe jumatate pe picioarele sale de stejar, clatinind inc5 o dat5 usor din cap, paru ca leg5narea ii face atit de bine IncIt, ca si juc5ria numita mandarin, continua sa se legene pin5 ce-1 toropi somnul din care-1 trezi abia semnalul cinei. Quentin Durward I i I5sase unchiul prad5 acestor sublime cuget5ri urmase pe Olivier, c5lauza lui. care, f5r5 a str5bate vreuna din curtile principale, II conduse prin ganguri secrete, si indeosebi printr-un labirint de scAri, bolti si galerii care comunioau unele cu altele prin usi tainice asezate in locuri neasteptate, pins ce intrara intr-o mare galerie cu jaluzele. care. dup5 15rgimea ei, putea fi socotit5 ca o sa15, cu neretii impodobiti cu tapiterii, mai molt vechi decit frumoase, si cu citeva portrete aspre, reci, stranii, apartinind zorilor care au precedat splendida renastere a artelor. Portretele erau socotite ca inf5tiseaz5 pe paladinii lui Carol cel Mare, acea figur5 atit de ilustr5 In istoria romantics a Frantei. Intrucit chipul falnic al vestitului Roland era cel mai remarcabil, inc5perea nrimise de la el numele de Sala Roland sau Galeria Roland. — Ai sa stai in post aid, spuse Olivier cu o soapta usoar5, ca si cum chipurile aspre de monahi si de r5zboinici dimprejur ar fi putut fi ofensate dac5 ar fi ridicat glasul, sau ca si cum s-ar fi temut c5 va trezi ecourile ascunse sub boltile si sub ornarnentele gotice ale tavanului acelei Inc5peri uriase 5i sumbre. — Ce consemne si ce parol5 voi avea in postul meu ? intreb5 Quentin de asemeni cu glas sc5zut. Inc5rcath archebuza ? replica Olivier, fAr5 sa raspund5 la intrebarea lui. — Ae.est lucru — raspunse Quentin — se poate face numaidecit. $i el se apuc5 s5-si incarce arma aprinzind fitilul cu ardere inceata (fitil cu care, rind ere nevoie, se d5dea foc prafului de pusc5 din archebuz5) la jarul focului de lemne care se stingea in c5min, un 154

cumin atit de mare, Inctt ar fi putut fi luat drent un cabinet sau o capel5 care facea parte din galerie. In timp ce tin5rul se preg5tea astfel, Olivier ii spuse c5 unul din cele mai importante privilegii ale corpului din care f5cea parte era acela de a primi ordine nu de la - ofiteri proprii, ci numai de la rege sau de la inaltul conetabil al Frantei. — Dumneata, finer% e§ti pus aid din ordinul maiest5tii sale — ad'aug5 Olivier — §i ai sa afli curind de ce ai fost chemat. Intre timp plimb5-te de-a lungul alerii ; dad dore§ti, ti se ing5duie s5 te acestei opre§ti in loc, atunci cind vrei s5 auzi mai bine, dar pentru nimic in lume s5 nu stai jos on sa-ti p5rAse§ti arma. S5 nu cumva sa cinti tare sau sa fluieri. Poti ins5, dac5 vrei, sa murmuri vreuna din rugAciunile hiserice§ti sau once ai dori, care s5 nu aib5 nimir ofensator, ins cit mai incet. Rgmil cu bine §i fii cu ochii in patru. ..Cu ochii in patru", i§i zise in sine tin5rul soldat in timp ce c515uza lui se indep5rta cu pasul sau furisat, lunecator, facindu-se nevazut printr-o w5 laterala" ascuns5 de tapiterie. „Cu ochii in patru ! Dar asunra cui si irnnotriva cui ? Cu ce altceva dectt cu liliecii, §i cii §oarecii poti s5 te lupti aici ? Afar poate dac5 aceste infrico§5toare chipuri omene§ti din alte vremuri ar invia ca sa m5 tulbure in timp ce stau de gardA. In sfirsit, cred c5 asta-i datoria mea si trebuie s-o duc la cap5t." Foarte hot5rit s5-§i fac5 datoria §i chiar cu foartz. rnult5 grii5, el incerc5 s5-§i omoare timpul murmurind unul din pioasele imnuri pe care le inv5tase la m5n5stirea unde V5sise adApost dup5 moartea tathlui mArturisindu-§i in sine c5 in afara schimbarii sutanei de novice pe falnica finut5 military pe care-n purta acum, plimbarea sa ost5seascA prin acea gavlerie real din Franja sem5na mult acelora care-I obosiser5 atit de mult in claustrarea monahala de la Aberbrothick. 155

Indat5 dup5 aceea, ca pentru a se incredinta pe sine insusi ca acum nu mai apartinea chiliei, ci lumii, i§i cinta siesi, dar cit mai incet, pentru a nu incalca incuviintarea ce i se daduse, citeva din vechile si asprele balade pe care le invatase de la batrinul cintaret din harpa al familiei sale, si care povesteau despre infringerea danezilor la Aberlemno si la Forres, despre uciderea regelui Duffus la Forfar, si alle sonete sau cintece pline de barbatie care vorbeau despre istoria indepartatei sale patrii §i indeosebi a tinutului sail de basting. . In felul acesta se scurse multa vreme, si erau mai bine de doua ceasuri dupa-amiaza cind foamea ii aminti lui Quentin ca bunii parinti de la Aberbrothick, deli cereau cu severitate sa fie de. fata la slujba, se dovedeau nu mai putin grijulii cind era vorba sä-1 cheme la masa, pe cita vreme aici, intr-un palat regal, dup5 o dimineata de miscare si o amiaza petrecut5 in post, nimeni nu parea sa socoteasca o urrnare fireasca ca el trebuia sa astepte cu nerabdare prinzul. In dulcea muzica sint totusi anumite farmece, lit stare sa aline si simturile firesti de nerabdare care ii cladeau ghes lui Quentin in clipele acelea. La cele doua capete ale lungii sali .sau galerii se aflau doua usi mari, impodobite cu a r itrave ch grele, care Se deschideau pesemne spre doua lungi siruri de incaperi, pentru care galeria slujea ca mijloc de comunicatie. In timp ce tinarul scotian isi indrepta pasii solitari intre cele doua usi care alcatuiau limitele postului sau, tresari deodata la auzul unor acarduri care r5sunara pe ineasteptate aproape de una din aceste usi ; acordurile, cel putin in inchipuirea lui, erau scoase de aceeasi lauta si de aceeasi voce care it vrajiser5 in ajun. Toate visele pe care le traise in ajun, palite din pricina zbuciumului stirnit de atitea intimplari prin care trecuse dup5 aceea, se trezira si mai vii din somnul lor. R5minind pironit locului, acolo uncle urechea lui putea sa soarba mai usor sunetele, cu archebuza pe umar, cu gura intredeschis5, cu

156

urechi, ochi §i suflet indreptate spre acela§i loc, Quentin pgrea mai curind portretul unei santinele decit o f5ptura vie, Fara alt gird decit acela de a prinde din goan5, pe cit cu putint5, fiecare sunet al dulcei melodii. Acele acorduri fermecatoare nu se auzeau decit in parte — ele §ovAiau, se prelungeau, se stingeau ea totul, §i reinviau din timp in timp, la oarecare interval. Dar cum inuzica, intocmai ca §i frumusetea, este adesea mai atragatoare sau cel putin stirne§te mai mult inchipuirea atunci cind farmecele ei sint dezvAluite doar in parte, §i inchipuirea e lasat5 sa desAvir§eascA ceea ce din dep5rtare nu se vede decit imperimplineasc5 fect, Quentin avea din destul cu ce reveria in timpul clipelor de fascinatie. Dup5 cele povestite de camarazii unchiului sau §i dupa scena petrecut5 dimineata in sala de audiente, el nu se mai indoi ca sirena care ii incinta astfel auzul nu era, a§a cum crezuse ca o pingarire, nu era fiica sau ruda unui hangiu de rind, ci chiar acea contes5 deghizat5 §i nefericit5 pentru care regi si printi erau gata sa-§i imbTace armurile §i sa ridjce rancile. Un noian de visuri infrac5rate care stapinesc sufletul unui tin5r romantic §i aventuros intr-o epoca romantics §i aventuroasa, alunga din ochii lui realitatea concreta, inlocuind-o cu arnagirile for tulbur5toare ; deodata ins5 ele furs aspru risipite de o mina grea care ii apuca" arma i de un glas aspru care-i striga chiar in ureche : — Ha ! Pasques-dieu, mesir scutier, mi se pare c5 dormi in post ! Era glasul tArAganat dar pAtrunzator, ironic, al lui Maitre Pierre, §i Quentin, trezit deodat5 din ginduri, i§i dai.du seama cu ru§ine §i spaima ca-i ing5duise, in visarea lui, chiar lui Ludovic — care intrase pesemne printr-o u§5 tainic5, §i se furi§ase de-a lungul peretelui, ascuns de vreo tapiterie —sa se apropie de el atit de mult, incit aproape ca-i imobilizase arma. 157

Cel dintii imbold pricinuit de surpriza fu 55-5i elibereze archebuza tr5gind de ea violent, ceea ce 11 55 dea inaf5cu pe rege sa se clatine pe picioare poi cItiva pa5i. Lucrul acesta 11 f5cu pe Quentin 55 se inspaiminte din nou la gindul ca, supunindu-se instinctului firesc care it indeamn5 pe un om curajos 55 reziste incerc5rii de a fi dezarmat, sporise, printr-o ciocnire personals cu regele, nemultumirea provocat5 de neglijenta pe care o dovedise in indeplinirea serviciului sau ; sub aceast5 pornire pusese din nou st5pinire pe archebuz5 f5r5 55-5i dea seama ce face 5i, a5ezind-o pe umar, ram5sese incremenit in fata monarhului, pe care avea toate motivele 55 cread5 c5-1 ofensase gray. Ludovic, al c5rui caracter tiranic era mai putin determinat de o cruzime congenital5 sau de o pornire spre cruzime cit de un calcul rece 5i de o teams 135nuitoare, avea totu5i o dozy din acea asprime mu5c5toare care facea din el un despot in conversatiile particulare, p5rind intotdeauna ca jubileaza la vederea fr5mInt5rilor pe care le stirnea cu prilejuri asem5n5toare celui de fats. Totu5i el nu-5i impinse triumful prea departe i se multumi 55 spuna : — Serviciul f5cut dimineata a 5i r5scumparat aceast5 mica neglijen15 a unui soldat atit de tinar. Ai prinzit ? Quentin, care se a5tepta mai curind s5 fie trimis la marele prevot decit r5splatit cu o esemenea laud5, raspunse umil c5 nu mincase. — Bietul b5iat — exclam5 Ludovic cu un ton mai blind decit vorbea in mod obi5nuit — a atipit de foame $tiu ca foamea to e un lup, urm5 el. $i eu am sa to scap de o fiar5 salbatic5, a5a cum to m-ai sc5pat de alta. Ai fost destul de intelept in aceasta privint5 5i-ti multumesc pentru asta. Poti 55 mai rabzi un ceas far5 55 maninci ? — Douazeci 5i patru, sire, raspunse Durward. Doar sint un adev5rat scotian. 158

— S5 mi se mai of ere un regat, i n-a* vrea sa fiu pateul care sa to infrunte dupa un asemenea post- — -spuse regele — dar acum nu-i vorba de masa ta, ci de a. mea. Astazi am sa ingadui la masa mea, cu tope cardinalul Balue *i pe acest tui in particular, burgund — pe acest conte de Crevecoeur, i cu un asemenea prilej s-ar putea sa se intimple ceva diavolul iii vir5 coada atunci cind dumanii se intilnesc in temeiul unui armistitiu. Se opri i ramose facut, privind ginditor, posomoregele nu se gr5bea sa continue, Quenrit. VAzind tin indr5zni in cele din urm5 sä intrebe ce avea de fAcut in acea imprejurare. - Sä stai de paza aproape de bufet cu arma incArcat5 — spuse Ludovic — si dac5 se va savirs,i vreo tradare, s5-1 ucizi pe trad5tor. — TrAdare, sire ?! In acest castel pAzit ?! exclam5 Durward. Crezi ca. e cu neputint5 ? intreb5 regele, f5r5 a 'Area contrariat de sinceritatea lui istoria noastrA a arAtat ca trAdarea se poate furi*a printr-o gaur5 de sfredel. Tr5darea inraturat5 prin garzi ! Oh, bietul meu baiat Quis custodial ipsos custodes —eine poate inlatura tr5darea urzitg chiar de pAzitori ? — Onoarea for de scotieni, raspunse Durward aprins. — E adev5rat, ai dreptate, raspunsul tau imi place, spuse regele cu un aer satisfAcut ; onoarea scotian5 a fost intotdeauna onoare, si, ca latere, ma incred in ea. Dar trgdarea... Cgzind din nou in .dispozitia lui sumbr5 de mai inainte, incepu s5 se plimbe prin galerie Cu inegali. Ea *ade la mese!e noastre, ea lic5re*te in cupele noastre, ea poart5 barba sfetnicilor no*tri, zimbetul cttrtenilor no*tri, risul smintit al mAscaricilor no*tri — *i, mai ales, stai ascuns5 sub masca prietenoasa a unui du*man impAciuit. Ludovic de Orleans s-a increzut in Jean de Burgundia — a fast ucis in r ue Barbette. Jean de Burgundia s-a increzut in factiunea de Orleans — a lost ucis pe Podul Niontere.au. 159

sa

N-am sa rna incred in nimeni, in nimeni. Asculta ; am fiu cu ochii in patru asupra acelui conte insolent, ei, ei, de asemeni $i asupra cardinalului pe a carui fidelitate nu prea ma bizui. Cind am sä strig Ecosse en avant' trage in Crevecoeur, ucide-1 pe loc. - E de datoria mea spuse Quentin — .dace viata maiestatii voastre va fi in primejdie. - Fire$te, nici nu inteleg altfel, zise regele. Ce ci$tiga ucigind pe acest soldat insolent ? Ei, sa fie conetabilul Saint Paul atunci... El se opri, ca $i cind $i-ar fi dat seama ca vorbise prea mult, dar indata urma zimbind : Cumnatul nostru Jacques de Scotia — _Jacques al vostru, .dragul meu Quentin, 1-a injunghiat pe Douglas in timpul unei vizite a acestuia la castelul sau regal din Skirling. — Stirling — preciza Quentin — cu ingaduinta maiestatii voastre. Aceea a fast o fapta din care n-a ie$it nimic bun. — Stirling ii ziceti voi castelului ? intreb5 regele, trecind peste ultima party- ,a celor spuse de Quentin. Bine, fie $i Stirling — numele n-are aface. De altfel, nu nutresc nici un gind rau impotriva acestor oameni - niciunul. Nu mi-ar fi de nici un folos. Ei insa, ar putea sa nu OA acelea$i ginduri bune in ceea ce ma prive$te. 1VIa bizui pe archebuza to ! — Voi fi gata la semnal ! spuse Quentin. Totu$i... - Sovai! intregi regele. Vorbe$te deschis — ai toata lihertatea. Oameni ca tine pot avea pareri foarte pretioase. - Voi indrazni dear sa spun — raspunse Quentin - ca de vreme ce maiestatea voastra are motive sa se teama de acel burgund, e de mirare cum de-1 ingaduie in apropierea sa, $i asta in particular. — Oh, nu fii ingrijorat, mesir scutier, it lini$ti regele. Unele primejdii, dace sint infruntate, se risipesc. Si. dace se vade$te o teama in fata lor, devin sigure, de neinlaturat. Cind ma apropii cu indrazneala d e un
1

Scotia, Inainte ! (n.

160

dulau amenintator $i-1 mingii, pun rama$ag zece contra unu ca am s5-1 imbunez ; daca ii arat ca ma tern de el, se repede la mine $i ma sfi$ie. Am sa-ti vorbesc deschis. Doresc nespus ca acest om sa se intoarca la razboinicul lui stapin Fara vrajma$ie impotrivia mea. Voi infrunta o primejdie. Nu m-am dat Inapoi niciodata sa-mi pun vilata in joc pentru binele regatului meu. Urmeaza-m5 ! Ludovic it conduse pe tinarul aparator al vietii sale, pentru care parea sä aiba o deosebita simpatie, prin u$a Igterala pe care intrase el insu$i, spunind in time ce i-o arAta : — Cel care vrea sá ajunga cineva la curte trebuie s5 cunoasc5 intrarile secrete $i scarile ascunse, ei, $i incursele $i trapele din palat, tot atit de bine ca trarile principale, u$ile cu doua canaturi $i portalurile. Dup5 ce strabatura mai multe unghere intortocheate si mai multe coridoare, intra intr-o mica Incapere boltitg unde era preg5tith pentru cin5 o masa cu trei tacimuri. Mobila $i intregul aranjament al acestei incaper i erau .de o simplitate aproape saracacioasa. Bufetul, un fel de dulap mobil in care se aflau citeva tipsii de our $i de argint, era singurul obiect care amintea foarte vtag fastul regesc. In dosul acestui dulap, pe deplin ascuns de el, se afla un cotlon pe care Ludovic it art lui Quentin Durward. Dupa ce se asigur5, ducindu-se in diferite p5rti ale incaperii, ca acesta nu putea fi vazut de nicaieri, If d5du ultimul ordin : — Aminteste-ti cuvintele : Ecosse en avant ; indata ce am sa strig aceste cuvinte, rastoarna dulapul : nu to ingriji de cupe $i pahare ; asigura-te ca ai tintit bine spre Crevecoeur. Dacg dai gre$, sari pe el cu pumnalul. Olivier si cu mine ne vom ocupa de cardinal. Dup5 ce spuse aceste vorbe, fluiera tare 5i-1 chem5 in5tintru pe Olivier, care servea ca, prim-valet de camera si ca bkhier, indeplinind de altfel toate servi-

ciile legate indeaproape de persoana regelui. El se ivi insotit de doi b5trisni care erau singurii slujitori la masa regelui Ludovic. Indat5 ce acesta se asez5 la masa fur5 introdusi vizitatorii. De$i el insu$i nu putea fi v5zut, Quentin era astfel asezat, incit putea s5 fie martor la toate am5nuntele intrevederii. cu o cordialiRegele ur5 bun venit .oaspetilor impace cu tate pe care Quentin putea foarte greu instructiunile pe care le primise mai inainte si cu scopul pentru care st5tea asc , ns dup5 bufet gata sa tragA cu arma sa ucigatoare. Nu numai ca regele parea sa nu se teal-n 6 . absolut de nimic, dar mai mult chiar — cineva ar fi putut socoti ca numai in acesti vizitatori, carora le f5cuse Malta favoare de a-i primi la masa lui, se putea el increde f5r5 cea mai mica rezerva si dorea onoreze mai mult ca pe oricine.. Nimic putea fi mai demn si in acelasi timp mai curtenitor decit atitudinea lui. In timp ce totul dimprejur, chiar imbrgamintea regelui, erau departe de splendoarea pe care micii printi ai regatului o desf5surau la festivit5tile lor, limbajul si manierele regelui erau acelea ale unui suveran puternic in clipele sale cele mai binevoitoare, Quentin era ispitit sa cread5 fie ca toat5 conversatia lui de mai inainte cu Ludovic fusese un vis, sau ca purtarea respectuoas5 a cardinalului si atitudinea deschis5, franca, neinfricat5, a nobilului burgund risipiser5 in intregime b5nuielile regelui. Dar in timp ce oaspetii, la invitatia lui Ludovic, se asezau la mass, maiestatea sa be arunca o privire patrunz5toare si thdat5 (lup5 aceea se uita spre locul in care se of la Quentin. Acest lucru se petrecu intr-o clip5 — dar privirea regelui exprima atita neincredere si ura impotriva oaspetilor sai, si o porunc5 atit de categoric5 pentru Quentin de a veghea lager la postul lui si de a fi prompt in indeplinirea datoriei, incit era neindoielnic ca simf5mintele lui Ludovic nu se schimbasera de loc sl temerile lui nu se risipiser5. Tin5rul era totu$i mai uimit 'at oricind de valul de sub care 162

acest monarh era in stare s5-5i ascunda schimb5riie firii sale neincrezAtoare. P5rind ca uitase in intregime limbajul pe care Crevecoeur it folosise impotriva lui, in fata curtii, regele conversa cu el despre vremurile de alta dat5, despre intimplarile din timpul exilului sau in Burgundia, intrebind despre toti nobilii pe care-i cunoscuse pe atunci, ca 5i cind aceste zile fuseser5 cele mai fericite din viata lui, ca 5i cind ar fi pastrat fat5 de toti aceea care contribuisera indulcirea exilului sau cele mai afectuoase 51 mai recunoscatoare simtaminte. — Ambasadorului altei natiuni — spunea el — i-as fi luat ochii cu mai multa pompa cu prilejul acestei intilniri, dar in fata unui vechi prieten, care a stat adesea la masa mea in castelul din Genappe l vreau sa ma arat eu insumi, sa ma arat asa cum imi place mai mult mie, batrinului Ludovic de Valois, s5 traiesc tot .atit de simplu, de necomplicat, ca orice badaud 2 parizian. Am poruncit insa, sa se pregateasc5 pentru domnia ta o masa ceva mai buns decit de obicei, mesir conte, pentru ca stim proverbul burgund, al Mieux vault bon repas que bel domniei voastre: habit 3 de aceea am cerut 55 se preg5teasc5 o masa mai ingrijita. Cit despre yin, domnia ta 5tii prea bine a el este obiectul unei vechi rivalit5ti intre Franta Burgundia, pe care not o vom impaca de indat5 : eu voi bea „bourgogne" In sanatatea domniei tale, si domnia ta, mesir conte, imi vei face. cinstea sa bei „champagne". Hei, Olivier, umple-mi o cup5 cu vin d'Auxerre ; si regele incepu sa fredOneze vesel un cintec bine cunoscut pe atunci : Flei, hei mesir conte

Auxerre est le boisson des rois 4. urm5 el — beau in 55n5tatea

avea reedinta in Burgundia, in timpul vietii Pe cind tat5lui sat], Genappe era locul de refugiu obipuit al lui Ludovic.
Aceasta perioad5 e adesea evocat5 in povestirea noastra. (n. 2 Pierde-vary (in limba francez5). (n. t.), 3 Mai mult pretuie*te o masa bun5 decit. o imbracaminte frumoas5. (n. t.) 4 Auxerre este elixirul regilor (in limba francez5). (n.

nobilului duce al Burgundiei, bunul *i iubitul nostru var. Olivier, umple cupa aceasta de our cu yin de Reims da-o contelui, punind un genunchi in pamInt — domnia spa reprezinta pe iubitul nostru Irate. Eminenta, vom umple not in*ine cupa eminentei voastre. — Ati $i umplut-o, sire, aproape ping peste margini, spuse cardinalul, cu mina lingu$itoare a unui favorit fata de un stapin binevoitor. — Asta intrucit $tiu ca eminenja voastra poate s-o ridice cu o mina ferma, spuse Ludovic. Dar ce parte iei in marea controversy — Syllery on Auxerre ? Franta sau Burgundia - Voi fi neutru, sire — raspunse cardinalul — $i-rni voi umple cupa cu „auvernat". — Neutnalitatea e periculoasa, observa regele ; dar, zarind o usoara ro$eata in obrajii cardinalului, lunedi pe nesimtite peste acest subiect $i ad'auga : Preferi auvernat fiindca acesta e un vin atit de nobil, IncIt nu suporta apa. Domnia ta, conte, nu golevti cupa ? Sper ca n-ai sa gase$ti pe fund nici o amaraciune ,nationala. — A$ vrea, sire — replica de Crevecoeur — Ca toate neintelegerile rationale sa - se poata termina tot atit de placut ca $i rivalitatea dintre podgoriile noastre. raspunse regele — cu timpul; — Cu timpul, conte nu mai mult decit va trebui sa bei aceasta cupa *ampanie. $i arum ca ai baut-o, fa-mi . placerea, pune cupa in sin $i pastreaz-o ca o cheza$ie a pretuirii noastre. ik$1a peva nu daruiesc oricui. Ea a apartinut odinioara lui Henric al V-lea al Angliei, spaima Frantei, $i a cazut in stapinirea mea cind am cuoerit Rouen, $i acei insular; au lost izgoniii din Normandia de armatele unite ale Frantei $i ale Burgundiei. Nu poate fi daruita mai bine decit unui nobil $i viteaz burgund, care *tie, fka ca de intelegerea dintre aceste doua natiuni .depinde mentinerea continentului impotriva jugului englez. Contele raspunse ceva in acela$i ton $i Ludovic dadu curs liber veseliei satirice care uneori insenina urn164

brele mai intunecate ale firii sale. Conducind de rapt conversatia, remarcile sale totdeauna taioase, causti-ce, $i adesea cu adevarat spirituale, erau rareori bine intentionate, iar anecdotele cu care le ilustra erau mai curind hazlii decit subtile ; insA, nici un cuvint, nici o silab5, nici o interjectie nu tr5dau starea de spirit a unui om _care, temindu-se ca ar putea fi asasinat, ascunsese in inc5pere un soldat Inarmat, cu archebuza Inc5rcat5, pentru a impiedica sau a prentimpina un atac asupra persoanei sale. Contele de Crevecoeur se asocie sincer voio$iei regelui, iar mierosul om al bisericii ridea la fiecare glurna $i parafraza orice anecdota f5r5 a se ru$ina eilusi de putin tie expresiile care '11 faceau pe tinarul §i novicele scotian sa ro$easc5 chiar $i in ascunzisul lui. Dup5 aproape o ors $i jumatate se strinse masa, curtenitor ramas bun de la oasiar regele, petii sal, le dAdu sa inteleag5 c5 dorea sa ramIna singur. De indat5 ce se retraser5 toi , chiar $i Olivier, el it cherng pe Quentin din cotlonul lui, dar cu o voce atit de slabs, incit tIn5rul abia putea crede ca era aceea$i care abia cu citeva clipe mai Inainte .d5duse atita vioiciune $i savoare conversatiei. Cind se apropie, observ5 o schimbare asem5n5toare $i in fizionomi3 lui. Sclipirea voio$iei prefacute se stinsese in ochii regelui, zimbetul se $tersese de pe fata lui, $i el exprima toat5 oboseala unui mare actor dup5 ce a stir$it interpretarea istovitoare a unui rol preferat, in care, atila timp cit a fost pe scena, a desf5surat cea mai mare energie. — Serviciul tau nu s-a terminat inc5, ii spuse el lui Quentin. Stai ios o clips .$i prinde puteri — masa aceasta iti ofera mijloacele necesare. Dup5 aceea am s5--ti spun ce mai ai de racut — acum nu e momentui, fiindca satulul nu se Area poate intelege cu flarnindul. El se 15s5 pe spate in jilt, 1$i acoperi ochii cu mina si r5mase tacut.

XI

GALERIA ROLAND

E zeul Amor orb, cum plctorii-1 prezinn ? Sau ochii amagiti ii sint de ochelarii Pe care 1-i tot pun pArintli $i tutorii Ca el atit sA vaza : pAmInturi sl conacuri, Podoabe, ginvaerurl, si bogAtli de zestre, Ce-s astazI prefulte de zece on cit face ? Aceasta mi se pare ca este intrebarea. WILKINS : NEFERICIREA UNEI CASNICII SILITE

Ludovic al XI-lea al Frantei, cu toate ca era suveranul cel mai indr5gostit §i cel mai gelds de puterea sa, din Europa, se multumea doar cu pl5cerile ei reale. De*i el §tia perfect, §i exact pentru fiecare imprejurare, ceea ce se cuvenea rangului sat', indeob*te era ciudat de nepas5tor fata de eticheta. Familiaritatea cu care iii invita supu§ii la masa lui, ba chiar se a*eza la a lor, 1-ar fi facut foarte popular pe un print cu Insu*iri morale mai inane ; dar chiar a*a cum era, simplitatea maniere!or sale 11 r5scumpgra in bunA parte viciile in ochii acelei clase a supu§ilor sai care nu era in mod deosebit expus5 b5nuelilor temerilor sale. Le tiers etat, adica oamenii din Franta, care s-au ridicat la o stare foarte prospers §i important sub domnia acestui print abil, II respecta, dar nu-1 iubeia bizuindu-se pe sprijinul ei, Ludovic a fost in stare s5 lupte victorios impotriva urii nobililor, care pretin•deau c5 el umbre*te onoarca 165

coroanei franceze, iar lor be intuneca maretele privilegii prin aceasta neglijare a etichetei, care ii incinta pe burghezi 5i pe oamenii de rind. Cu o rabdare pe care multi dintre ceilalti print.i ar fi socotit-o ca Injositoare, 5i nu fara a se amuza, monarhul Frantei a5tepta ping ce soldatul sat' de gard5 iii potoli foamea sa apriga, tinereasca. Fire5te, Quentin avea prea mult bun simt 5i inteligenta pentru a nu pune rabdarea regelui la o prea lungs §i plictisitoare incercare. Intr-adevar, el voi de mai multe on sa-5i intrerupa ospatul mai Inainte ca Ludovic sa i-o ingaduie. — \Tad in ochii tai — ii spuse acesta cu blindete — Ca dirzenia nu ti-a prea scazut. Cu ajutorul lui Dumnezeu *i al sfintului Denis, inainte ! Hai din nou la datorie ! S-o de la mine c5 nici masa, nici liturghia (§i el se inching) n-au oprit niciodata de la treaba pe un bun cre§tin. Bea o cups de yin, dar nu to increde in butelie acesta e un viciu al compatriotilor tai, ca al englezilor, care, lasind la o parte slabiciunea aceasta, sint cei mai buni soldati care au imbracat vreodat5 o armura. Si acum spala-te repede, urmeaza-mä. nu-ti uita rug5ciunea Quentin facu ce i se spusese i, caTauzit pe un drum urrna pe Lutot atit de intortocheat ca *i la sosire, dovic in galeria Roland. spuse regele cu un ton porunci— Tine minte tor — to n-ai p5rasit nici o clip5 acest post -- a*a camarazilor tai. Iat5, pentru sa r5spunzi unchiului a nu uita ceea ce ti-am spus, Iti daruiesc acest lant arunca pe brat un colier de mare pret. de our — Data nu-mi place sa m5 impaunez eu insumi, cei in care imi pun increderea au oricind la indemina mijloacele pentru a se impodobi dupa cum le place. Dar cind .asemenea lanturi nu impiedic5 limba de a vorbi mai mult decit trebuie, prietenul meu 1'Hermite are o amulet5 pentru git care nu d5 grey niciodata. *1 acum, fii cu ochii in patru. Nimeni, in afar5 de Olivier *1 de mine, nu are voie sa intre aici astd-seara ; anu-

167

mite doamne vor intra, insa fie pe la un capAt al galeriei, fie pe la celA.lalt, fie pcin amindoug. Daca te vor intreba ceva, raspunde, dar, intrucit e§ti in post, raspunsul tau sa fie scurt. Tu nu trebuie sa le intrebi nimic §i nisi sa te angajezi inn vireo conversatie prelungita. Dar sa asculti ceea ce vorbesc. Urechile ca miinile tale sint ale mete — te-am cumparat trup si suflet. A*adar, daca auzi ceva din vorbele lor, le tii minte ping mi be aduci la cunotintg, dup5 care uiti totul. Dar, cred ca eel mai bun lucru ar fi ca to treci drept un recrut scotian, care a venit de-a dreptul din muntii lui i n-a inv5tat Inca Area cretina noastra limbs. Asta-i cel mai bun lucru. Astfel, dac5 felul iti vor adresa vreun cuvint, nu le raspunde — acesta n-ai sa" fij pus in iacurcAtura 51i ele vor vorbi f5T5 sa le pese de prezenta ta. Intelegi ? RArniti cu vei avea in mine un prieten. bine. Fii destoinic Indata dupa ce rosti aceste c-uvinte, Ludovic se facu nevazut dup5 tapiterie, 15sindu-1 pe Quentin sa Cugete asupra celor v5zute i auzite. Tinarul se afla intr-una din acele imprejurari in care era mai pl5cut sa priveasca Inainte decit inapoi, Intrucit gindul cä fusese pus, ca pindarul dintr-u.n tufi* care urmarete ivirea cerbului, sa is viata nobilului conte de. Crevecoeur, nu avea in el nimic vrednic de cinste. Era foarte adevarat ca mgsurile regelui pareau in acea situatie luate doar din spirit de prevedere *i de aparare, dar putea el, oare sa tie ca nu i se va porunci curind o actiune ofensiva de acela5i- fel ? Acest lucru ar fi dus la o criza neplactrti,intrucit era limpede, dat Hind caracterul stapinului refuz ar fi insemnat pieirea, pe cita vreme onoarea ii spunea ca supurrerea insemna ruine.- El cauta sa nu se mai gindeasea la aceste lucruri, consolindu-se cu intelepciune. a*a cum fac de obicei tinerii, atunci rind, amintindu-*i Vara voia for de pimejdiilie ce-i pindesc, iii zic ca vor avea destut timp s5 chibzuiasca ce e de Licut atunci 168

cind va fi cazul i ca pentru fiecare zi sint de ajuns relele ei. Quentin se lass cucerit de aceste cugetari lini$titoare cu atit mai UWT cu cit ultimele ordine ale regelui ii dadeau un subject mai placut de reflectie decit propria lui situatie. Doamna cu lguta era fara indoiala indrepte una diritre cele asupra carora trebuia Latentia, $i el isi ingadui in sine sa se supunA acelci parti din ordinul regelui, $i sa asculte cu grija fiecare cilvint care i-ar picura de pe buze, ca sa DoatA afla daca vraja vorbelor ei e deopotriva cu aceea a muzicii. Dar cu tot atita sinceritate isi jura lui insu$i ca nu via destainui regelui niciuna din vorbele care n-ar oune-o pe frumoasa vorbitoare intr-o lumina favoraAcum .nu mai exiitau temeri ca va atiDi din nou in post. Fiece adiere care, strgbatind prin storu1 deschis, flutura vechea draperie, fo$nea ca apropierea frumotasei fapturi pe care o a$tepta. Pe scurt, tinarul . simtea toata acea ciudata nelini$te $i infrigurare a asteptarii care insote$te intotdeauna dragostea $i uneori are o pa rte foarte InsemnatA in infiriparea ei. Tn sfirsit o usa scirtii si gem-u (caci in secolul XV-lea usile, chiar ale palatelor, nu se deschideau in liniste, ca ale noasIre) dar, vai I nu era de la aced capat al galeriei, din care se auzisera sunetele U$a se deschise totu$i $i in galerie infra o fapturA femeiasca, urmata de aite cloud, carora le facu serrm sa ramIna pe loc, in timp ce ea insa$i pa$i Datorita mersului sau greoi $i inegal care se zarea aeosebit de nenlacut in timp ce ea strabatea lunga galerie, Quentin o recunoscu deindata pe printesa Jeanne si, cu respectul cuvenit rangului acesteia, .pozitia de veghe taicuta si-i dadu onorul apleeindu-si archebuzia, in timp ce ea trecea pe linga el. Printesa gratios capul rasp-unse curtoaziei tinarului si P1 avu PrilejUl s-o vada mai bine de(At dimineata. Prea putine trasaturi ale acestei nefericite fiinte puteau sa rilscumpere neajunsurile fapturii si ale-mer16)

sului sa'u. Chipul ei nu avea, Intr-adevAr, nimic nepl5cut in sine, de$i era lipsit de frumusete, iar in ochii sal mail, alba$tri, pironiti in pAmint, se citea o expresie blind5 de resemnare mihnita. Nu numai ea' era foarte panda', dar .pielea ei avea acka nuant5 galbuie care insote$te de obicei o s'anatak $uhred5, $i cu toote ca avea dintii albi $i regulati, buzele ei erau subtiri $i albe. Printesa avea o bogie de p5r blond, atit de deschis, incit batea intr-o nuanta aproape albAstrie. Camerista ei, care Fara" indoia15, socotea bogatia parului stApinei sale ca o frumusete, nu prea i$i crAduse osteneala sa-i scodtA frumusetea in relief, buclindu-1 imprejurul fetii ei palide, cAreia ii d5dea o expresie aproape cadavericA, neparninteasa. Pentru a inCautati lucrurile $i mai mult, ea i$i alesese o rochie lunga de matase de un verde deschis, care ii imprima in totul o inrati$are fantomatica, spectralL In timp ce Quentin urma'rea aceasta ciudata" aparitie cu ochi in care curiozitatea se imbina cu compatimirea, fiecare privire $i mi$care a printesei parind sa" solicite simtamintul cel din urma", doua doamne intrara prin celalalt capat al galeriei. Una dintre acestea era tinara care din porunca lui Ludovic "1.1 servise cu prune, in timp ce Quentin se infrupta din neuitatul sau ospait la Fleur-de-Lys. Investita" acum ciu toata" misterioasa demnitate a nimfei, valului $i lautei, $i recunoscut5 pe linga aceasta (eel putin ia$a credea Quentin) ca nobila mo$tenitoare a unui prosper comitat, frumusetea ei facu asupra tinarului o impresie inzecit mai mare decit aceea pe care i-o racuse atunci cind o socotea fiica unui biet hangiu, servind pe un bogat $i capricios burghez b5trin. Tinarul se gindea act= cu mirare ce vraja putuse sä-i ascunda adevaratul ei rang. Totu$i, ve$mintul ei era tot atit de simplu ca $i inainte, fiind ImbrAcata in doliu $i neavind nici o podoab5. Singura gateala" a capului era numai un val de crep, dat cu totul pe spate ca sa-i lase fata descoperitg, $i

170

numai datorita faptului ca tinarul cunNtea -scum adevarata ei pozitie, putu sa vad5 in faptura ei frumoasa o noun el.eganta, in mersul ei o noun demnitate care mai inainte ramasese neobservata, in trasaturile regulate, in fizionomia ei stralucitoare, in ochii sclipitori, un aer de nobleta con*tienta' care ii sporea farmecul. Chiar dacA ar fi *tiut ca-1 a*teapta moartea, Quentin nu s-ar fi putut stapini sa nu prezinte acestei frusi ornagiu pe care ii ? museti *i insotitoarei sale acelw aratase fata de rangul regal al printesei. Ele ii primira omagiul ca ni*te fiinte obi*nuite cu respectul inferiorilor, si-i raspunsera cu curtoazie ; dar lui i se pare — poate ca aceasta era o Iichipuire tinereasca — ca tinara doamna se imbujorase putin, ca lasase ochii in p5mint *i paruse stinjenita, desi aproape imperceptibil, in timp ce raspunsese la onorul sau martial. Acest lucru trebuie sa se fi inti'mplat din pricina amintise de indraznetul strain din turnuletul vecin de la Fleur-de-Lys ; aceasta stinjenire exprima ea care nemultumirea ? Quentin nu putea s5-*i raspunda la intrebare. rnsotitoarea tinerei printese, imbracata ca *i aceasta, simplu, in mare doliu, era la virsta cind femeile tin mai mult ca oricind la reputatia unei frumuseti care a inceput de mull sa apuna. Totu*i ii ramasese Inca destul pentru a dovedi ce trebuise sa insemne cindva puterea farmecelor ei *i, la amintirea triumfurilor de alta data, era vadit, din felul salt de a fi, ca nu reauntase la pretentiile unor cuceriri viitoare. Era Malta §i gratioasa, de*i oarecum trufa*a la infati*are, *i raspunse la salutul lui Quentin cu un zimbet suav de condescendenta, *optind indat5 ceva la urechea companioanei sale, care se intoarse spre soldat ca pentru a verifica o remarca a doamnei virstnice, dar raspunzindu-i fara a ridica totu*i privirile. Quentin nu putu sa se impiedice de a presupune ca remarca atrasese atmtia tinerei doamne asupra frumoasei lui tinute *i el fu incintat — cine *tie de ce ca aceasta nu se uitase la el spre a verifica cu ochii ei adevarul acelei obser171

• Pesemne, el se gindea ca *i incepuse sä se infiripe intre ei o legatura tainic5, dind insemnatate ce!ui mai mic amanunt. Aceste reflectii fur5 de scurta durat5, fiinde5 el iii indrepta numaidecit atentia asupra intilnirii printesei Jeanne cu cele doua doamne straine. Printesa se oprise in loc de indat5 ce be v5zuse intrind *i le a*teptase, dindu-*i seama poate c5 mersul ei o dezavantaja *i parind oarecum stingherit5 in timp ce primea si raspundea la reverentele celor dou5 doamne ; straina sea virstnica, necunoscind rangul persoanei careia i se adresa, era impins5 s-o intimpine in a*a fel ca *i cind ea ar fi onorat pe acea persoana mai mult decit era onorata de intilnirea cu ea. — Sint incintat5, madame — rosti ea cu un zimbet care voia sa exprime condescendenta *i totodata incurajare — ca ni se ing5duie in sfir*it sä ne bucuram de societatea unei persoane de sexul nostru, atit de respectabila precum pareti. Trebuie sa marturisesc ca nepoata mea *i cu mine avem prea putin de multumit ospitalit5tii regelui Ludovic. Nu, nepoata drags, nu ma trage de mineca. Sint sigura ea \rad privirile acestei tinere doamne simpatie pentru situatia in care ne aflam. De la sosirea noastra aid, madame, am fost tratate pur *i simplu aproape ca ni*te prizoniere ; dupa ce ni s-au facut mii de indemnuri pentru a ne incredinta soarta *i persoanele noastre protectiei Frantei, prea cretinul rege nu ne-a pus la dispozitie ca re*edinta, la ineeput, decit un han de rind *i acum un ungher din acest castel mincat de molii, din care nu ne este ing5duit sã ie*im decit dupa apusul soarelui, de parch am fi lilieci sau bufnite, a caror ivire in plin5 lumina a zilei e privita c~a o prevestire rea. — Imi pare rau — spuse printesa, stinjenita de intorsatura jenanta pe care o luase conversatia — ca n-am lost in masura pins acum sa va oferim ospitalitatea care vi se cuvine. Nepoata clumneavoastr5, sper, e mai multumn, nu ? 172

— Foarte multumitZ, mult mai mult decit pot exprima, rAspunse tinara contes5. Am c5utat numai siguranja, dar am gasit singur5tatea,si chiar mai mult : claustrarea. Izolarea vechii noastre locuinte si singur5tatea Inca si mai mare a aceleia care ne-a lost destinata acum, sporesc in ochii mei favoarea pe care regele a binevoit s5 ne-o acorde, nou5, unor nefericite refugiate. — Taci, nepoat5 f5ra minte, o opri doamna cea virstnic5. Acum cind in sfirsit putem sa vorbim cu o persoana de sexul nostru, sä spunem lucrurilor pe nume dup5 cum ne porunceste constiinta. Intre noi pentru c5 acest tin5r si chipes soldat sta aici numai ca o statuie neinsufletit5, de vreme ce se pare ca nu posed uzul membrelor sale, si mi se pare c5 nici al limbii, cel putin intr-un grai civilizat — zic intrucit nu ne poste auzi nimeni in afara de aceasth doamnA, trebuie sa m5rturisesc ca n-am regretat niciodata ceva mai mult decit cal;itoria noastrA in Franta. M5 asteptam la o primire m5reata, la turnire, carusele, pompe si festivitei si in locul tuturor acestora am gasit izolarea si obscuritatea. Cea mai bung societate pe care ne-a procurat-o regele a fost aceea a unui boemian nomad, prin mijlocirea cAruia ne-a Indrumat sa 1u5m leg5turA cu prietenii nostri din Flandra. Poate ca" — urm5 doamna — planul sgu politic e sa ne tiny inchise aici ping la sfirsitul.zilelor, pentru ca apoi, dupa stingerea vechii case de Croye, sa poat5 pune mina pe domeniile noastre. Ducele de Burgundia n-a fest atit de crud ; el a propus nepoatei mele un sot ; r5u, e drept, dar un sot. - Cred c5 valul e preferabil unui sot rau, spuse printesa, gAsind cu greutate prileiul de a plasa un cuvint in conversatie. — Ar trebui macar sa doresti a avea posibilitatea alegerii, madame, replica vorbareata doamn5. Dumnezeu stie c5 eu ma zbucium in interesul nepoatei mele ; cit despre mine, am renuntat demult la orice gind de a-mi schimba conditia in 'care ma aflu. V5d 173

ca zimbiti, dar pe mintuirea sufletului tneu ca acesta e adevarul. Asta nu-i nici .o scuza pentru rege, a c5rui conduit5, ca fizicul ski, au mai multa asemanare cu batrinul Michaud, zaraful din Gand, decit cu un urma5 al lui Carol cel Mare. — Opriti-va ! rosti printesa, cu oarecare asprime in glas. Amintiti-vä c5 vorbiti de tat51 meu. — De fatal dumneavoastra ? ! exclarn5 doamna burgunda, uimita. — De fatal meu, repeta printesa cu demnitate. Eu sint Jeanne de Franta, dar sá nu va temeti, madame, continua ea, cu blindetea care ii era fireasca. Dumneavoastr5 n-ati intentionat s5-mi aduceti o ofensa si eu n-am luat-o ea atare. V5 rog s5 dispuneti de influenta mea pentru a face mai suportabil exilul dumnea voastra si al acestei tinere si atr5g5toare persoane, Vai ! nu am mult5 trecere, dar va ofer cu toat5 dragostea ajutorul meu. foarte respectuoasa fu reverenta cu care Adinca contesa Hameline de Croye — acesta era numele doamnei in virst5 — primi indatoritoarea oferta a printesei. Ea frecventase indelung curtile i cuno*tea foarte bine manierele care se deprind acolo ; observa cu rigurozitate regula stability printre curtenii tuturor secolelor, care, once ar spune intre ei in mod obinuit despre viciile si nebuniile st5pinilor lor, despre nedizgratiile acestora, niciodat5 n-ar prodreptatile fera asemenea invinuiri in prezenta suveranilor on a membrilor familiilor acestora. Doamna era, deci, foarte tulburat5 de greeala pe care o Muse, vorbind atit de nes5buit in prezenta fiicei lui Ludovic. Ea ar fi obosit tot exprimindu-i regretul cerinduii iertare, dac5 n-ar fi fost intrerupt5 i linitit5 de printes5, care ii ceru cu tonul cel mai blind, care totu*i, din partea unei printese regale echivala cu un ordin, de a nu mai rosti un cuvint — nici de scuza, nici de explicatii. Printesa Jeanne se wza in jilt cu o demnitate care invita pe cele dou5 str5ine sa o prindea foarte bine 174

stea jos, in stinga *i in dreapta ei, invitatie la care titiara se supuse Cu o fireasca *i respectuoas5 sfiala, iar doamna cea virstnic5 afectind o umilinta *i un profund respect, vadit calculate. Ele incepura s5 converseze, dar atit de incet, incit santinela nu putu sa le aud5 vorbele, remarcind doar ca printesa p5rea sa acorde foarte mult interes doamnei celei mai tinere *i mai atrag5toare si a maJu*a ei, contesa Hameline, cu toate ca vorbea rnult mai mult, atragea mai putin atentia printesei prin avalansa ei de cuvinte *i de complimente decit f5cea ruda sa prin scurtele *i modestele raspunsuri la intreb5rile care i se adresau. Conversatia doamnelor dura abia de un sfert de ors, cind u*a de la capAtul inferior al galeriei se deschise si intr5 un War-bat infg*urat intr-o mantie. Amintindu-*i de ordinul regelui *i hot5rit sa nu fie surprins a doua oars cu vreo gre*ea15, Quentin inaint5 imediat spre cel care intrase i, oprindu-se intre acesta si doamne, ii ceru sa se retraga de indata. - Din ordinul cui ? intreb5 strainul cu un ton de uimire dispretuitoare. — Din acela al regelui — raspunse Quentin cu tare — pe care eu sint pus aici sa-1 fac respectat cu forta. — Nu impotriva lui Ludovic de Orleans, rosti ducele, 15sinduii mantia sa-i cad5 de pe umeri. Tin5rul *ovAi o clip5 : cum sa execute ordinele impotriva celui dintii print de singe, care dup5 cum se vorbea, trebuia sa se inrudeasca in curind prin cas5toile cu familia regala ? ! - Alteta voastra — spuse el — e o prey august5 persoan5 pentru ca o placere a sa sa poat5 fi impiedicat5 de mine. N5d5jduiesc c5 alteta voastra va depune m5rturie ca mi-am f5cut datorila in post atit cit mi-a fost ing5duit. — N-ai grija, nu vei fi osindit, tinere soldat, r5sDunse Orleans *i p5*ind inainte, se apropie *ill prezent5 omagiile printesei cu acel aer fortat care marca 175

intotdeauna curtoazia sa atunci cind i se adresa acesteia. Cinase cu Dunois, $i aflind de societatea adunata In galeria Roland, indraznise permits de a i se alatura. Ro*eata care se ridica in obrajii palizi ai nefericitei Jeanne $i care pentru o clips raspindi o sclipire de frumusete peste trasaturile ei, dovedea ca aceasta sosire a lui era departe de a-i fi indiferenta. Ea se grabi sa-1 prezinte celor doua doamne de Croye, care it Intimpinara cu reverenta cuvenit5 inaltului sau rang ; aratind spre un jilt, printesa it invita sä is parte la conversatia lor. nucele nu-$i ingadui libertatea de a sta jos intr-o asemenea societate ; totu$i, luind o perna de pe unul din jilturi, o puse la picioarele tinerei $i frumoasei contese de Croye $i se a$eza pe ea in a$a fel, incit, farii a parea ca o neglijeaza pe printesa, sa poata acorda cea mai mare parte a atentiei dragala$ei sale vecine. La inceput paru ca acest aranjament mai curi:nd ii placu decit o ofensa pe printesa. Ea incuraja galanteria ducelui fata de tinara straina, parind ca o priveste ca un compliment adresat ei insa$i. Dar ducele de Orleans, de$i obi$nuit sa-$i supuna mintea asprutui jug unchiului sau, cind acesta era de fata, avea indeajuns din ceea ce e firesc unui print care sa-1 determine a-si satisface propriile porniri de indata ce lipsea aceasta constringere ; $i cum inaltul sau rang ii dädea dreptul sa treaca peste eticheta obi$nuita $i sa mearga pind la familiar.itate, omagiile .pe care le adres'?: frumusetii contesei Isabelle devenira atit de standtoare $i se revarsara atit de nestavilit, poate din pricing ca bause ceva mai mult vin ca de obicei — fiindca Dunois nu era un inamic al cultului lui Bachus — inclt pins la urma paru ca se aprinsese de tot si cal uitase de-a binelea prezenta printesei. Toraul lui de galanterie nu era agreabildecit uneia din doamnele de fatal — contesa Hameline. Ea anticipa de pe acum onoarea unei inrudiri Cu cel dintii 176

print de singe regal : naterea, frumusetea domeniile Intinse ale nepoatei sale puteau sa faca realizabil acest vis ambitios, chiar in ochii unor oameni mai outin indrazneti in proiectele lor, de§i vederile lui Ludovic al XI-lea fusesera lasate in afara calculului probabilitatilor. Tina contesa asculta galanteriile ducelui cu nelinWe i jena, intorcindu-§i cind §i cind privirile rugatoare spre printes5, parca cerindu-i sa-i vin5 in ajutor. Dar simtamintele ranite si timiditatea Jeannei de Franta o faceau incapabil5 de orice efort spre a indrepta conversatia pe un faga§ mai general, a§a incit, cu exceptia citorva vorbe de complezenta ale doamnei Hameline, aceasta era Intretinut5 aproape numai de duce, de§i pe socoteala ti.nerei contese de Croye, a carei frumusete alcatuia subiectul nesecatei sale elocvente. Nu trebuie sa se uite ca era de fa-VA o a patra persoand, arca§ul de garda neluat de nimeni in seama, care-§i vedea frumoasele visuri topindu-se ca ceara la soare, pe m5sur5 ce ducele staruia in calduroasa pasionata sa vorbarie. In sfir*it, contesa Isabelle de Croye facu un efort hotArit pentru a curma situatia care devenise intolerabil de neplkuta pentru ea, in.deosebi din pricina suferintei pe care comportarea ducelui pArea sa o pricinuiasc5 printesei. Adresindu-se acesteia, ea ii spuse cu un ton modest, dar cu oarecare t5rie, ca cea dintii favoare pe care voia s-o ceara protectiei promise de ea era ca „alteta sa sa incerce a-I convinge pe ducele de Orleans c5 doamnele burgunde, de*i mai prejos acelora din Franta ca spirit *i maniere, nu erau totui atit de margiWte alte conversatii decit acelea cane pentru a nu pretmi constau din complimentele extravagante". Imi pare rau, madame — spuse ducele, preintimpinind r5spunsul printesei — cä stigmatizati astfel, intr-o singura sentinta, frumusetea doamnelor din Burgundia i sinceritatea cavalerilor din Franta. Dac5 extravagarrti in exprimarea adnot sinters grabiti

miratiei noastre, acest lucru se intimpla pentru ca not iubim a*a cum luptam, fara a ingadui ca socoteli Ted sa patrunda in inimile noastre *i ne predam frurnusetii tot atit de repede, precum ii infringem pe viteji. - Frumusetea compatrioatelor noastre — spuse titiara contesa cu mai mult repro* decit i*i permisese ping atunci fata de augustul sau admirator — este pe atit de nepotrivita sa revendice asemenea triumfuri, pe cit este incapabila a se lasa infrinta vitejia barbatilor din Burgundia. — Respect patriotismul dumneavoastra, contesa — replica ducele — *i n-am sa contest ultima parte a celor spuse de dumneavoastra, ping ce un cavaler burgund n-o va sustine cu lancea in mina. Cit despre nedreptaiea pe care dumneavoastrA o faceti farmecelor produse de Cara dumneavoastra, acest lucru it contest impotriva dumneavoastra chiar prin dumneavoastra. Priviti — spuse el aratind spre o oglinda mare, daruita de Republica Venetiana, pe atunci un object nespus de rar *i de mare valoare —. spuneti-rni, in timp ce priviti, ce inima poate rezista farmecelor pe care le reflecta aceasta oglinda ? Neputind sa suporte mai departe neglijarea din partea logodnicului sau, printesa se 15s5 pe spate in jilt, cu un suspin care it readuse de indata pe duce din Cara visarilor, si o facu pe contesa Hameline sa intrebe daca alteta sa se simtea rau. -- M-a sagetat o durere de cap — spuse printesa incercind sa zimbeasca — dar acum ma simt Nine. Paloarea ei crescind5 ii dezmintea cuvintele, ceea ce o determine pe contesa Hameline sa ceara ajutor tocmai in clipa cind printesa era pe punctul de a lesina. Muscindu-si buzele si blestemind nebunia care-1 Meuse sa nu-si Wig limba, ducele alerga sa cheme pe doamnele de onoare ale printesei care se aflau intr-o Camera alaturata ; in timp ce acestea venira repede si incepura sa aplice remediile obisnuite in asemenea cazuri, el nu putu sa nu-i dea ajutorul sau, ca un ca178

valer gentilom, pentru a o sprijini si a o face s;.^.-0 revin5 in simtiri. Vocea lui, arum aproape tandr5, de mild si din pricina remusearilor, fu leacul cel mai bun pentru a o face s5 se trezeasca din lesin. Tocmai in clipa cind printesa isi veni in fire. regele intra" in galerie.

XII

OMUL POLITIC

Profesor in politics, el este Atft de priceput ca ar putea Chiar diavolului Incercat In role 0 lectie de viclesug sä-I dea. VECHI- CINTEC

Cind Ludovic intrg in galerie, incruntg sprincenele in felul 1W propriu pe care 1-am descris i aruncg de jur imprejur pe sub streaina for intunecata o privire patrunzgtoare. Ochii lui, dup5 cum povestea Quentin mai tirziu, devenir5 atit de vii i de strapungatori, incit sem5nau cu aceia ai unei vipere care se ridica" deodata privind din buruienile in care stAtuse incolgcita. Cind aceastg privire aprins6, fulgerAtoare a regelui constata pricina rumoarei din galerie, el se adres,5 in primul rind ducelui de Orleans. — Domnia ta, aid, dragul meu vair ? $i intorcindu-se spre Quentin it intrebg cu asnrime : Ce ordin ti-am dat ? — iertati-1 pe tin5r, sire, spuse ducele. Nu si-a cAlcat indatoririle. Am intrat aici fiind informat ca printesa se afla in galerie. — declar ca nimic nu to poate impiedica sal vii aici pentru a-i prezenta omagii, spuse regele, 2, e6rui ipocrizie detestabil5 it argta stgruitor pe duce ca luind parte la o pasiune care nu exista decit din partea nefericitei sale fiice. A.5a imi corupi domnia ta soldatii din garda, tinere ? Dar ce nu i se iarta unul cavaler care nu traie*te decit pentru dragoste ! 180

Ducele de Orleans inalta capul ca 5i cind ar fi fost gaga sa raspund5 intr-un fel oarecare pentru a rectifica opinia pe care o exprimase regele, diar respectul instinctiv, pentru a nu spune teama fat5 de Ludovic, care ii fusese inspirat5 din copilarie, iiiincatu5a glasul. — Jeanne s-a simtit. rau ? intreb5 regele. Nu te mihni, Ludovic, o sä-i treaca repede. bratul pin5 in apartamentul ei, iar eu ham s5 le conduc pe aceste doamne straine spre inaperile lor. Aceast5 invitatie suna ca un ordin, 5i Orleans se supuse, ie5ind cu printesa printr-unul din capetele galeriei, in limp ce regele, scotindu-5i manu5a din mina cireapta, conduse curtenitor pe contesa Isabelle 5i pe m5tu5a ei spre apartamentul for care se of la lea celalalt capAt al galeriei. In timp ce intrau pe u55, regele se inrlin5 adinc inaintea for i apoi ramase pe loc mai bine de un minut ling5 u5a pe care dispAruser5 ; apoi, foarte calm, inchise u5a prin care se reirAsesera 5i, invirtind in broascA urila5a cheie, o trase spre sine 5i o viri in cingatoare, parte din imbrAcarnintea lui care-1 f5cea sa semene de minune cu un batrin avar ce nu poate fi 'nicaieri lini tit dac5 nu are la el cheia cuf5rului in care-5i p5streaza avutiile. P55ind incet i ginditor, cu ochii pironiti in pamint, Ludovic se indrept5 apoi spre Quentin Durward, care, a5teptinduii partea din nemultumirea regelui, it priyea nu far5 nelini5te cum se apropie de el. — N-ai procedat bine, spuse regele, ridicindu-5i privirile 5i indreptindu-le spre Quentin, atunci cind ajunse la doi pa5i de el. Ai procedat foarte rau 5i meriti sa fii pedepsit cu moartea. Nu spune nici un cuvint de aparare ! Ce te privesc pe tine ducii 5i printesele ? Ce te prive5te orice alt lucru in afar5 de_ ordinul meu ? — Dac5 ingkluie maiestatea voastra — intreb5 tinarul soldat — ce puteam sa fac ? — Ce trebuie sa faci atunci dad cineva vrea sa treaca prin postul tau cu forta, raspunse regele cu dispret. Ce rost are arena pe care o porti pe umar ? Trei,u1 incErLtnic nu buia sa pui mina pe (-2 5i dac5 trufac 18)

voila sa se retraga imediat, sa-1 ucizi pe loc ! Pleaca ! le§i pe aceea. Afars ai sa" dai de o scars mare care coboara in curtea interioara. Acolo lai sa-1 gase§ti pe Olivier Dain. Trimite-1 la mine §i apoi du-te in corpul de garda. Daca ti-e drags viata, nu-ti dezlega limba tot atit de repede, precum ai fost incet de mina astazi. Bucuros ca scapase atit de u§or, dar revoltat de cruzimea rece cu care regele parea sa-i ceara executarea datoriei, Quentin o lua pe drumul ce-i fusese aratat, cobori curind sciara §i transmise ordinul regelui lui Olivier, care a§tepta in curtea de jos. $iretul barbier se suspina §i zimbi, in timp ce cu un glas mai blajin ca de obicei ura tingrului „sears bung", dupa rare se despartira, Quentin plecind spre corpul de garda, iar Olivier spre rege. In locul acesta, memoriile care ne-au servit in cea mai mare masura pentru a lalcatui aceast5 povestire adevarata sint din nefericire intrerupte ; caci, intrucit sint intemeiate indeosebi pe relatarile lui Quentin, dialogul care a avut loc in lipsa lui in ire rege i sfetnicul sAu privat nu figureaza in ele. Din fericire, in biblioteca de la Haullieu se gase§te o copie manuscrisa dupa Chronique Scandaleuse a lui Jean de Troyes, mult mai completa decit textul tiparit, careia i s-au adaugat mai multe note pretioase, care, inclinam sa credem ca e cu putinta sa fi fost scrise chiar de Olivier dupa :imoartea stapinului sau §i inainte ca el sa fi avut feri, rea de a fi rasplatit.cu §treangul pe care-1 meritase de atita vreme. Din acest manuscris am ,putut sa extragem amanunte mai mult decit complete ale conversatiei dintre obscurul favorit §i Ludovic, asupra imprejuriirilor respective, care larunca o anumita lumina in privinta politicii acestui monarh, lumina pe care am fi cautat-o zadarnic in alts parte. Cind servitorul favorit intra in galeria Roland, 11 gasi pe rege §ezind ginditor pe scaunul parasit de fiica lui cu citeva minute mai inainte. Cunoscind bine firea regelui, Olivier luneca fara zgomot pins ce ajunse inaintea ochilor acestuia, astfel ca sosise, 182

cpoi se retrase cu modestie inapoi, departe de, privirile st5pinului sau, a$teptind s5 fie chemat pentru a vorbi sau pentru a asculta. Primele vorbe monarhului exprimau nemultumirea. — A$adar, Olivier, frumoasele tale planuri se topesc ca z5Dada atunci cind suf15 vintul de sud. S5 ne ajute Alaica Domnului d'Embrun ca s5 nu semene avalanselor despre care t5ranii elvetieni povestesc atitea lucruri $i s'a se pr5v5leasc5 peste capetele noastre ! — Am auzit cu p5rere de r5u c5 nu merge totitl bine, sire, r5spunse Olivier. — Nu merge bine ! exclam5 regele, ridicindu-se $i p5$ind repede incolo $i incoace prin galerie. Totul merge r5u, prietene, mai r5u aproape ca nici nu se paate, indeosebi din pricina sflatului tau galant ca eu, singurul dintre toti, s5 fac pe ocrotitorul unor domni$oare nefericite ! Af15 c5 Burgundia pune mina pe arme $i se af15 in ajunul incheierii unei aliante cu Anglia. Iar Eduard care are miinile libere acas5 la el va revarsa lasupra noastra mii de oameni prin acea nenorocit5 poart5 de la Calais. Pe fiecare in parte i-a$ putea in5guli sau infrunta ; dar uniti, uniti, $i pe deasupra cu miinile legate de nemultumirile si de tr5darea acelui tic5los de Saint P:aul ! Si asta-i vino ta, Olivier, fiindca m-ai sf5tuit sa dau ad5post acelor femei $i s5 folosesc serviciile blestematului acela de boemian pentru a duce mesaje vasalilor lor. — Sire — raspunse Olivier — cunoa$teti temeiurile mele. Domeniile contesei se of la intre hoterele Burgundiei $i ale Flandrei, ciastelul ei este aproape de necucerit, drepturile ei asupra domeniilor vecine skit atit de intemeiate, incit dac5 ar fi bine sustinute ar putea sa stirneasc5 multe neplAceri Burgundiei, in cazul ca acea doamn5 ar fi c5satorita cu un prieten al Frantei. — Este drept ca asta e o momeala ispititoare spuse regele i daca am fi putut sa t5inuim sosirea ei aici, izbuteam not sa ticluim pentru o asemenea mo$tenitoare bogat5 o c5s5torie foarte folositoare pen-

tru Franja. Dar acel blestemat de boemian ! Cum ai putut sa-mi recomanzi pe un asemenea dine pagin pentru o misiune atit de confidentiala ? 1 — Binevoiti — raspunse Olivier — sa va amintiti increderea ca insusi maiestatea voastra ati mers prea departe — mult mai departe decit am fost eu de parere. El trebuia sä duca o scrisoare destul de confidentiala la ruda contesei, pr in care era vestit sa se Una' bine in castel i i se fagaduiau ajutoare grabnice ; dar maiestatea voastra a vrut sa-i puns la inceroare darul de prezicator si astfel el la aflat uneie secrete vrednice de a fi dezvaluite ducelui Carol. Ce rusibne, ce rusine, exclama Ludovic. Si totusi, Olivier, se spurie ca acesti pagini sint urmasii inteleptilor chaldeeni care citeau tainele stelelor pe cimpiile de la Shinar., $tiind foarte bine ca stapinul lui, cu taata inteligenta i agerimea spiritului sau, era totusi destul de inclinat sa se Lase amagit de prezicatori, astrologi, ghicitori si tot felul de asemenea pretinsi cunoscatori ai stiintelor oculte i ca el insusi se credea priceput in aceste arte, Olivier nu stkui in aceasta directie i doar observa ca boemianul fusese un rau pron)c in ceea ce-1 privea pe el insusi, caci s-ar fi ferit sa se intoarca la Tours, scapind astfel de streangul pe care-1 merita. — Se intimpla adesea ca cei ce sint inzestrati cu darul profetiei — raspunse Ludovic cu multa gravitate — sa nu alba puterea de a Drevedea aceie intimplaci in care sint iamestecati ei insisi. — Cu ingaduinta maiestatii voastre — raspunse confidentul — asta ar parea cam la fel cu un am car,nu-si poate vedea propria mina la lumina luminarii T_ care o tine si care ii iarata toate celelalte 'obiecie din incapere. — El nu-ii poate vedea propriile trasaturi la lumina care ii arata trasaturile celorlalti preciza Ludovic — i asta e cea mai buna explicatie a acelei intimplari. Dar toate astea n-au nici o legatura cu ceea 184

ce ma preocupa in prezent. Boemianul §i-a primit rasplata — pace lui. Dar aceste doamne... nu numal ca Burgundia ne lamenint5 cu razboi pentru ca le adapostim, dar prezenta for aici aproape ca pune piedici proiectelor pe care le-am faurit cu privire la propria mea familie. Bietul meu var de Orleans abia a vazut-o pe aceast5 dorrani§oar5 si indfaznes-c sa prezic ca vederea ei 1-ar putea face mai putin inteleg5tor in ceea ce prive*te casatoria lui cu. Jeanne. — Maiestatea voastra — spuse sfetnicul — le poate trimite pe doamnele de Croye in Burgundia, f5cind astfel pace cu ducele. Unii ar putea sã murmure sä acest act este dezonorant, dar daca necesitiatea cere un asemenea sacrificiu... — Dac5 interesul cere acest sacrificiu, Olivier, sacrificiul va fi fAcut f5r5 §ovaiala. Eu sint un somon batrin §i nu obi§nuiesc sa inghit undita pescarului pentru ca de ea este ag5tat5 acca momeal5 care se nume§te onoare. Dar ceea ce-i mai rau decit lipsa de onoare este faptul ca trimitindu-le pe aceste doamne inapoi in Burgundia, pierdem toate aviantajele pe care avut in vedere atunci cind ne-am hotarit sa le dam adapost. Ar fi dureros sa renunt la prilejul de a trimite un prieten al nostru, §i un duvrian al burgunchiar in inima domeniilor sale, atit de aproape de onasele nemulturnite din Flandra. Olivier, nu pot sä renunt la foloasele pe care pare ca ni le ofera pronostru de a-rni casatori fiata cu un prieten al case' noastre. — Maiestatea voastra — r5spunse Olivier, dupg o clip5 de gindire — ar putea diirui mina altejei sale iinui prieten sigur care ar lua tot oprobiul asupra si ar servi pe maiestiatea voastra in taina, in time ce. in mod public, l-ati putea dezavua. — Si uncle as putea gasi eu un asemenea prieten ? IntrebA Ludovic. Da,c5 as da-o unuia din nobilii nostri indaratnici si greu de strunit, n-as face oare din el un om independent ? Si politica mea de ani de zile n-a Post o lupt5 pentru a-i impiedica s5 ajunga astfel ? 185

Dunois, intr-adevar — in el, numai in el as putea avea incredere : el va lupta pentru coroana Frantei oricare ar fi situatia in care se af15. Dar onorurile $i bogatia schimb5 caracterul oamenilor. Nici chiar in Dunois nu m5 pot increde. — Maiestatea voastra poate gasi altii, raspunse Olivier mai mieros *i mai insinuant ca oricind in conversatiile lui cu regele, care ii ingaduia o foarte mare libertate. Ati putea gasi un om care sa depind5 in intregime de gratia *i de ffavoarea maiest5tii voastre, care n-ar putea sa trAiasca fAra protectia maiestgii voastre, a*sa cum nu poti trai Fara soare *i aer — yin cm mai curind ager decit om de actiune... un om care... — Un om care sa semene cu tine, ha ! rosti regele Ludovic. Nu, Olivier, pe legea mea, sageata asta a fost irasa prea pripit ! Hm ! Fiindc5 iti acord increderea mea *i te las, drept rasplata, sä-mi mai tunzi cind *i cind supu*ii, ai indr5zni sa crezi c5 asta iti ingaduie sa visezi mina iacestei viziuni fermecatoare *i sa ajungi pe deasupra un conte de prim rang ? ! Tu... tu... un om din neam de rind *i fara educatie, a carui intelepciune e in cel mai bun caz un fel de viclenie, si al carui curaj e mai mult decit indoielnic? ! — Presupunind ca tintesc atit de sus, maiestatea voastra m5 Invinuieste de o trufie de care nu sint vinovet, r5spunse Olivier. — Imi pare bine Ca and acest lucru, b5iete, replic5 regele. Intr-adev5r, negarea unei asemenea inchipuiri ma face sa socotesc judecata to mai s5n5toasri. Totu*i mi se pare ca vorbele tale sunau in mod ciudat cam pe struna asta. In sfirsit, sa ne intoarcem la ale noastre. Nu indraznesc sa dau o asemenea frumusete pe mina niciunuia dintre supusii mei. Nu indr5znese s-o trimit inapoi in Burgundia. iNu indraznesc s-o trimit nici in Anglia sau in Germania, unde ar putea sá cada pe mina unui om mult mai inclinat sä se alieze cu Burgundia decit cu Franta si mult mai dispus sa descurajeze pe cinstitii cet5teni nemultumiti din Gand si din Liege decit sa le ofere acel deplin 186

destul teren unde sa-$i exercite calit5tile fAra a iesi din prile lui. Ei erau atit de p-orniti sa se rascoale, indeosebi cei din Liege, incit numai ace§tia, bine incalziti $i ajutati, i-ar da de lucru bunului meu var mai bine de un an. Ei, ce ar fi dac5 i-ar sprijini un razboinic conte de Croye ? Oh, Olivier ! Proiectul acesta este prea frumos spre a renunta la el far5 a face o incercare. Mintea to fecund5 nu poate sa g5seasca un mijloc oarecare ? Olivier tacu indelung $i in sfir$it raspunse : Ce-ar fi daca s-ar putea face o casatorie intro Isabelle de Croye si tinarul Adolphe, ducele de Gueldres ? — Ce tot spui ?! exclama regele uimit. SA dai o fiint5 atit de dr4,Tala$5 pe mina acestui ticalos descreierat care 1-a inchis, 1-a zvirlit in temnita $i adesea'l-a amenintat cu moartea pe propriul sau tats ? ! Nu, Olivier, nu — aceasta flapt5 ar fi prea crud5 chiar pentrU tine §i pentru mine, care privim cu atita hot5rire spre frumosul nostru tel — pacea si bunastarea Frantei care ne sinchisim prea putin de mijloacele prin care pot fi dobindite. De altminteri el e prea departe de noi, iar locuitorii din Gand $i din Liege it urasc. Nu, nu, nici sa n-taud de Adolphe de Gueldres.; ginde$te-te lea altul. mai am nici o inspiratie, sire, raspunse sfetnicul. Nu-mi trece prin minte numele niciunui barbat care ar putea corespunde cit de cit vederilor maiestatii voiastre, ca sot al contesei de Croye. El trebuie sa imbine atitea calitAti — sa fie prieten al .maiest5tii voastre §i inamic al Burgundiei — sa fie destul de iscusit pentru a-i lademeni pe cei din Gand $i din Liege destul de viteaz pentru a-$i apara micul sat' domeniu impotriva puterii ducelui Carol — sa fie apoi nobil din nia$tere — maiestatea voastra staruie asupra acestui punct ; sa aib5 un caracter des5virsit si foarte virtuos —iasta mai presus de orice. 187

9)rijin care 1-ar face pe Carol Temerarul sä gaseasca

Nu, Olivier — preciza regele — n-am accentuat mult, adica prea mult, iasupra earacterului ; dar mi se n-ar trebui sa fie atit de urit pare c5 sotul pe fate de toti ca Adolphe de Gueldres. De pild5, dat fiind ca trebuie sä propun eu insumi pe cineva —dle ce n-ar fi Guillaume de La Marck ? -- Pe cinstea mea, sire — r5spunse Olivier — nu ma pot plinge Ca pretindeti un nivel prea inalt de caMAU morale fericitului sot al contesei, de vreme ce Mistretul S5lbatic din Ardennes poate sa va fie de folos. De la Marck ? Hm, el este cel mai vestit tilhar uciga de pe toate hotarele — a fost excomunicat de papa pentru o mie de nelegiuiri. — Il vom scoate de sub anatema, prietene Olivier ; sfinta biserica e milostiva. - - Este un om aproape in afara de lege, urma Olivier. E pus la stilpul infamiei in Imperiu printr-o ordonlant5 a dietei din Ratisbona. -- 0 sa ridieam osinda, prietene Olivier, urma regele, cu acelai ton. Camera imperitala va fi adusa la ratiune. — Chiar dace admitem ca e nobil din nastere spuse Olivier — are purtari, chip, infatiare inim5 de macelar flamand. Niciodiat5 n-o sa-1 accepte ca sot. — Fata de felul cum .$tie el sa face curte, diac5 e adevarat ceea ce am auzit — spuse Ludovic —ii via fi greu contesei sa mai aleaga pe altul. — Intr-adevAr, gre*isem spurand despre maiestatea voastra ca ar fi prea scrupulos, zise sfetnicul. Pe vitata mea, f5r5delegile lui Adolphe sint virtuti pe linga acelea ale lui de la Marck ! Si apoi cum are sa-.$i intilnease5 logodnica ? Maiestatea voastra tie ea nu cuteaz5 sa iasa din padurile lui din Ardennes. — Trebuie sa ne ingrijim not de iasta, raspunse regele. In primul rind trebuie ca cele dou5 doamne sa fie incuno.Ointate in mod particular c.A nu mai pot ramine aceasta curte, decit cu riscul unui n7ulta vreme nedorind sa ie r6zboi Intre Franta si Burgundia, 1 68

diau pe mina scumpului meu var Carol, a$ dori ca ele plece in taina din statele mele. — Vor cere sa fie conduse in Anglia — spuse Olivier —si he vom vedea intorcindu-se in Flandra cu un lord insular, rotund $i frumos la fats, cu parul lung, castaniu si urmat de trei mii de arca$i. — Nu, nu, replica regele. Nu vom cuteza — ma" intelegi — sa-1 suparam atit de mult pe scumpul nostru var de Burgundia, ingaduindu-le sa piece in Anglia. Asta 1-ar nemultumi tot atit, desigur, ca i cind le-am tine aici. Nu, nu ; vom putea risca sa le incredintam numai ocrotirii bisericii ; tot •ceea ce putem face este sa inchidem ochii $i sa le lasam pe doamnele Hameline $i Isabelle de Croye, deghizate $i cu o mica escorta, sa se refugieze la episcopul de Liege, care sa o trimita ipe frumoasa Isabelle pentru un timp oarecare in paza unei manastiri. - Daca aceasta manastire o va apara de Guillaume de la M.arck, cind el va cunoa$te fericitele proiecte ale maiestatii voastre, nu-mi cunosc eu omul. — Intr-adevar, a$a e, raspunse regele. Multumita sprijinului nostru tainic in bani, de la Marck are sub mina lui un pumn de soldati stra$nici, tot atit de neru$inati ea orice briganzi, gratie carora izbute$te se mentina in paduri atit de bine, incit e socotit foarte primejdios atit de ducele Burgundlei, cit $i de episcopul de Liege. Nu duce lipsa decit de un mic teritariu care sa se cheme ca e al lui ; oferindu-i-se un asemenea frumos prilej de a se capatui printr-o casatorie sint incredintat, pasques-dieu ! ca va izbuti sa se insoare numai la un semn al nostru. Ducele de Burgundia va avea atunci un ghimpe tare in coasta, care ii va putea fi smuls ianevoie din carne. Indata ce Mistretul din Ardennes, pe care ducele I-a $i proscris, va fi pus astfel pe pieioare prin posesiunea paminturilor, castelelor si senioriei frumoasei contese, impreun6 cu nemulturnitii din Liege, care, pe legea mtea, nu se VOr mai da inanoi sa-1 aleaga capitanul $i conclucatorui ion — ei bins, atunci Carol n-are decit sa pofteasc5

sa

180

oricind un rgzboi cu Franta, sau mai bine s5-*i binecuvint-eze stelele, dac5 nu voi porni eu rgzboitil impotriva lui. Ce pa'rere ai de proiectul acesta, Olivier, hai ? — Strasnic — isi dadu cu parerea Olivier -- in afara totusi de osindirea acelei doamne de a fi data pe mina Mistretului Salbatic din Ardennes. Pe sufletul meu, daca ar putea sa se poarte ceva mai galant, Tristan, marele prevot, ar fi un sot mai potrivit decit el. — Adineauri it propuneai pe Olivier, b5rbierul — spuse Ludovic — dar prietenul Olivier si eumatrul Tristan, desi foarte buni sfetnici si oameni de executie, nu au stofa .din care se fac contii. Nu stii ea burghezii din Flandra pretuiesc atit de mult spita altora iocmai pentru ca ei insisi n-o au ? Plebea doreste intotdeauna un conducator aristocrat. Acel Ked sau Cade, oare cum i se spune ? din Anglia, a izbutit sa adune toat5 prostimea dup5 el, pretinzind ca in vinele lui curge singele Mortimer-ilor. Guillaume de la Marc'k coboara din printii de Sedan tot atit de nobili ca si mine. $i acum, la lucru. Trebuie s5 le fac pe doamnele de Croye sa piece cit mai repede si in secret, cu o c515uz5 sigur5. Aceastia se va face cu u$urint5 : nu avem decit sal le amenint5m cu alternativa trimiterii for in Burgundia. Tu trebuie sa g5se$ti mijlocul pentru a-1 instiinta pe Guillaume de la Marck despre c515toria lor, $i s5-1 la$i pe el insu$i s5-$1 aleag5 momentul $i locul spre a face ceea ce trebuie. Cunosc un om potrivit care be va insoti. — Pot intreba pe maiestatea voastr5 cui va incre dinta o asemenea important5 misiune ? — Unui strain, fii sigur, raspunse regele. Unui om f5r5 rude sau interese in Franta, ceea ce ar putea s5 impiedice executarea planurilor mele, $i care cunoaste prea putin tara $i factiunile noastre pentru a b5nui in intentiile mele mai multe lucruri decit voi binevoi eu dezv5lui — intr-un cuvint, imi propun s5-1 aleg 190

pentru treaba asta pe tinarul scotian care te-a trimis aici adineauri. Olivier tacu cu E n iaer care parea sa exprime indoiala asupra intelepciunii unei asemenea alegeri, i apoi spuse — Maie"stateia voastra" si-a pus increderea in acest final- strain mai repede decit are obiceiul s-o faca. — Am temeiurile mele, raspunse regele. Tu tii (si el isi filcu semnui crucii) cit it venerez eu pe prea fPricitul stint Julien. M-am rugat lui, acestui fericit alaltaieri noapte, 1-am rugat umil — se stie 6 el este patronul calatorilor — sa-mi sporeasca oamenii casei mele cu un numar de straini pribegi pentru a putea statornici cit mai bine in tot regatul nostru supunerea Fara murmur in fata vointei noastre, si am faffaduit drept rasplata bunului stint Ca ii voi primi, ii voi minutia si-i voi hrani in inumele sau. - Si sfintul Julien — intreba Olivier — a trimis maiestatii voastre aceasta lunga pereche de picioare scotiene drept raspuns la ruga maiestatii voastre ? era mai cuDesi b5rbierul stia bine ca stapinul rind superstitios decit gar fi dorit sa fie credincios, ofensezi V i ca riimic n-ar fi fost mai usor decit in aceasta privinta — deli cunostea aceasta sl5biciune a regelui si ca atare avusese cea mai mare grija R5 Duna intrebarea de mai sus cu glasul cel mai mieros si mai sincer, Ludovic simti ironia pe care o ascundea si privi spre el foarte umultumit. — Caraghiosule — it bruftului el — bine ti s-a spus Olivier-Diavolul, de vreme ce indraznesti sa rtzi astfel si de stapinul tau si de binecuvintatii stinti. Te asigur ca dac5 mi-ai fi cu un dram mai putin necesar, to-as atirna in stejarul acela din fata castelului, drept pilda pentru toti cei care-si bat joc de lucrurile sfinte. Alla, rob necredincios, ca abia am inchis nchii cind prea fericitul stint Julien mi s-a aratat calauzind un tinar despre care mi-a spus ca ursita lui e sa scape de sabie, de streang si de ap5, ca va aduce noroc celor at caror prieten va fi si c5 va 191

izbuti in toate treburile pe care le va intreprinde. Am iesit din castel a doua zi dimineata si 1-am intilnit pe acest final- a carui imagine o vazusem in somn. In tara lui a scapat de sabie din masacrul intregii sale familii, si aici, intr-un timp scurt, in doua zile, s-a salvat in chip straniu de inec, de streang si intr-o imprejurare particulars, dupa cum ti-am dat sä intelegi nu de mult, mi-a facut cel mai concret serviciu. Il primesc ca si cum 1-ar fi trimk aici sfintul Julien ca sa ma serveasca in cea mai Brea, cea mai primejdioasa i chiar cea mai deznadajduita dintre actiuni. Vorbind astfel, regele isi lua palaria de pe cap si, alegind din numeroasele iconite de plumb, cu care era impodobita pap_glica ei pe aceea care it infatisa pe sfintul Julien,' o aseza pe masa, asa cum facea adeseori cind se intimpla sä fie framintat de anumite simtaminte deosebite, de sperante sau poate de remuscari, si, ingenunchind inaintea ei, murmurs, : „Sande Juliane, cu aparenta unei adinci adsis precibus nostris ! Ora, ora pro nobis !" ' Era unul din accesele de credinta superstitioasa in care Ludovic cadea adesea in clipele si in locurile cele mai neobisnuite, ceea ce dadea unuia dintre cei mai ageri monarhi care au domnit vreodthi aerul unui nebun sau cel putin a unui om a carui constiinta era zbuciumata de amintirea unui greu pacat. In time ce regele se ruga astfel, favoritul lui it privea cu expresia unui dispret sarcastic, pe care tibia incerca s-o ascunda. Intr-adevar, una din ciudriteniile acestui om era ca in toate raporturile cu stapinul sau rasa deoparte acea afectare lingusitoare si mieroasa de slugarnicie si umilinta care caractedaca avea o riza comportarea sa fats de altii ; oarecare asernanare cu o pisica era in clipele cind acest animal sta de veghe, cu ochii in patru, pin' Sfinte lulian, ajuta-ne in ruga noastra. Roaga-te, roa0-te pentru not I (in limba latina). (n. t.)

192

died, gata de actiune. Pricina acestei atitudini provenea, Fara indoiala, din faptul Ca Olivier stio foarte bine c5 stapinul lui era el insusi un prea mare ioncrit pentru a nu vedea ipocrizia altora. — TrasMuffle acestui tinar, daca imi este ingaduit sa' vorbese — spuse Oliver — seamana deci cu ale celui pe care le-ati vazut in vis ? - Foarte mult, uimitor, raspunse regele, a carui imaginatie, ca aceea a oricarui om superstitios. era oricind gata s5-1 domine. De altminteri i-am facut horoscopul, ajutat de Galeotti Martivalle, si am citit foarte limpede, cu sprijinul artei sale si al propriilor mele observatii, ca in multe privinte destinul acestui tinar f5r5 prieteni se af15 sub aceeasi constelatie cu al meu. Orice ar fi gindit asupra pricinilor care-I determinau cu atita aprindere pe - e sä-si acorde favoarea unui anal- I5r5 experient5,- Olivier nu indrazni s5 fac5 alte obiectii, stiind bine ca Ludovic, care in timp ce se of la in exil acordase multi atentie asa-zisei stiinte a astrologiei judiciare, nu suporta nici o ironie care i-ar fi pus priceperea la incioiala. De aceea se multumi sa-si exprime speranta c-5 tinarul se va dovedi credincios in indeplinirea unei misiuni atit de delicate. — Ne vom ingriji ca -*sa nu alba prilejul de a fi altfel — spuse Ludovic — intrucit nu i se va face cunoscut altceva decit c5 are sarcina de a escorta pe doamnele de Croye spre resedinta episcopului Liege. Despre eventuala interventie a lui Guillaume de la Marck va sti tot atk de putin ca si ele. Nimeni nu va cunoaste acest secret, cu exceptia cal5uzei. Tristan sau to trebuie sä gasiti un om potrivit pentru acest scop. daca e sa ju— In acest caz — observ5 Olivier deci dupa infalisarea lui si dup5 Lana din care vine, tinarul se va servi de arme indat5 ce 11 va vedea pe Mistretul S5lbatic apropiindu-se de ei si e posibil sa

nu -scape dr, col iii acestuia tot atit de u$or cum a sc5pat, de coltii mistrejului de azi dimineat5. — Dac5-1 vor ucide — raspunse regele calm — sfintul Julien, binecuvintat fie numele lui, imi poste trimite un altul in loc. Uciderea emisarului dup5 ce si-a indeplinit datoria are tot atit de putin5 insemnatate ca $i spargerea sticlei dupa ce vinul a Post !Aut. Intre timp trebuie sa: gr5bim plecarea doamnelor $i dup5 aceea sä-1 convingem pe contele de Crevecoeur ca aceasta s-a intimplat far5 voia noastrA, ca not am fi vrut sä le incredint5m pazei scumpului nostru var, lucru pe care fuga lor nea$teptata din nefericire ne-a• impie6licat sA-1 facem. — Contele este destul de de$tept, iar stapInul lui va fi prea lovit de o asemenea intimplare, ca sä poata da crezare acestor lucruri. — Sfint5 fecioar5 ! exclama Ludovic — ce lips5 de incredere din partea unor crestini ! Dar, Olivier, vor trebui sa ne creadA. Ike vom comporta fats de scumpul nostru var, ducele Carol, cu o incredere alit de nemarginita, incit daca nu ne-ar socoti sinceri fats de el, in orice privinta, ar insemna sa fie mai rau decit un p5gin. Pe legea mea, sint atit de convins ca am s5-1 pot face pe ' 'ducele de Burgundia sa creada despre mine ceea ce voi vrea, incit, daca va fi necesar pentru a-i risipi indoielile, ma voi duce far5 arme, $i pe un cal f5ra friu, sä stau de vorb5 cu el in eortul sat], f5ra alts paz5 decit sarmana to persoana, prietene Olivier. - lar eu — spuse Olivier — desi nu ma laud a minuiesc otelul sub orice forma in afar5 de aceea a briciului, a* prefera s5 ma bat cu- un batalion de elvetieni lancieri decit s5 insotese pe maiestatea volastrA intr-o asemenea vizita de prietenie la Carol de Burgundia, city vreme el are destule pricini sa cread5 cu temei c5 inima maiestatii voastre nutre$te atita dusmanie impotriva lui. cu — Esti nebun, Olivier — exclama regele toate aceste pretentii ale tale la intelepciune. Tn nil-ti 194

poti da seama ca o politica profunda Irebuie sa-51 puna adesea o masa de simplitate deplina, a*a cum curajul se ascunde uneori sub aparenta unei modeste. Daca acest lucru ar fi necesar, Vara indoiala c5 as face ceea ce am spits. Sfintii binecitvinteaza intotdeauna planurile noastre, iar constelatiile cereti, rotindu-se in drumul lor, aduc o conjuncture favorabila pentru o asemenea actiune. Cu .aceste cuvinte, regele Ludovic al XI-lea dadu primul semnal al nestramittatei hotariri care 1-a stape ma-1 pinit tot timpul dupa aceea, tinind sa: rele sat.] rival, hotarire a carei executare ulterioard 1-a adus aproape in pragul pieirii. In sfir*it pleca din galerie impreuna cu sfetnicul sau *i curind dupa aceea intra in apartamentul doamnelor de Croye. Nu fu nevoie decit sa le comunice ca an lautorizatia lui, pentru a be determiina sa Oraseasca curtea Frantei de indata ce preciza ca nu puteau fi ocrotite impotriva ducelui de Burgundia. I-a lost insa mult mai grew sa le convinga a alege ca 1oc de refugiu ora*ul Liege. Ele ii rugara, it im.plorard sä le trimita in Bretania sau la Calais, unde ar puteae sa a*tepte in siguranta, sub protectia ducelui Bretaniei- sau a regelui Angliei, pins ce suveranul Burplanurile ,aspre in privinta gundiei si-ar mai lor. Dar niciunul din aceste locuri de refugiu nu conpina la urma el izbuti venea proiectelor lui Ludovic s5 be convinga is-1 adopta pe acela care coincidea cu aceste proiecte. Puterea de care dispunea episcopul de Liege pentru a le apara nu putea fi pusa in discutie, intrucit demnitatea sa eclesiastica ii dadea posibilitatea de a le oriocroti impotriva oricarui print cretin, cum, fortele sale armate care fiintau de sute de ani, chiar dac5 nu erau numeroase; pareau cel putin indestulatoare pentru a-i apare persoana *i pe toti eel afliati sub protectia lui, de orice violent5 iscata pe nea*teptate. Dificultatea era de a ajunge in .sigurant5 la mica curte la episcopului, dar Ludovic fag,aclui s5

se Ingrijeasc5 de acest lucru, precizind c5 va r5spIndi zvonul doamnele de Croye au fugit noaptea din Tours, de teams ca vor fi predate mesagerului burgund, *i cä se indreptaser5 spre Bretania. El fagadui de asemeni sa le dea o escorts mica der sigura, *i scrisori catre comandantii ora*elor i fortaretelor pe unde trebuiau sa treaca, cu instructiuni de a le ocroti *i a le ajuta prin orice mijloace in tim.pul calatoriei tor. De*i mihnite in sinea for din pricina felului prey putin roarinimos *i curtenitor in care Ludovic le lipsea de adapostul pe care it oferise la curtea lui, doamnele de Croye fura atit de departe de a face vreo obiectie asupra acestei plecari precipitate care be era propusa, incit dep4ira a*teptarile regelui, cerind ingAduinta de a pleca chiar in noaptea aceea. Contesa Flameline se plictisise intr-un asemenea loc unde nu se aflau nici curteni ca s-o admire, nici festivitilti la care sa is parte, iar nepoata ei vazuse destule spre a ajunge la concluzia c5 daca ispita ar fi sporit, Ludovic al XI-lea, nemaifiind satisfacut doar cu expedierea for de la curtea lui, n-ar fi *ovait sä le predea miniosului for suzeran, ducele de Burgundia. Pins la urma, Ludovic insu*i fu bucuros de acord cu plecarea for grabnicA, grijuliu de a prastra pacea cu ducele Carol, *i nelini*tit ca nu cumva frumusetea Isa.bellei sa imoiedice proiectul lui preferat de a da vArului s5ii de Orleans mina printesei Jeanne, fiica lui.

XIII

CALATORIA

SA nu-mi vorbestl de regi nici sA n-aud de asta ! Eu sint un 1NTELEPT stAp:n paste stihil, Ori cel puffin stare chiar oamenli ma cred Si pe a Ion credinta mi-aui injghebat imperiul. ALBUMAZAR

.Se .poate spune ca treburile $i intimpl5rile ii cople$eau n5valnie, ca $uvoaiele de primilvarA, pe 1inarul scotian, cgci el fu chernat grabnic in inc5perile capitanului sau, lord Crawford, unde spre uimirea lui it gasi din nou pe rege. Dup5 citeva cuvinte in privinta increderii cu care avea sä fie onorat, ceea ce-1 racu pe Quentin s5 se sperie, a$teptindu-se sä i se propuna o misiune asem5n5toare aceleia pe care a !avusese in leggtur5 cu contele de Crevecoeur sau poate vreo insArcinare $i mai resping5toare, nu num.ai ca simti o u*urare, dar chiar fu incintat s5 aud5 ca fusese ales .pentru ca, ajutat de patru oameni cc urmau s5 fie pusi sub ordinele lui, dintre care unul va fi c5.15u7,5, s5 le iinsoteasca pe doamnele de Croye pin5 la mica curie a rudei lor, episcopul de Liege, c515torind cit mai pl5cut $i cit mai sigur $i totodat5 in cea mai mare tainA. I se dadu o hirtie in care erau scrim instruccare urma s5 se condue5 in privinta lotiunile .eurilor de pop.as (alese inth-ab$te in sate neinsemnate, in mgnastiri solitare $i in arte a$ezari indepartate de .orw), si in general lasupra mAsurilor pe ',care trebuia sa le ia, rnai cu seams eind areau sa se .apro-

:197

pie de hotarele Burgundiei. In sfir$it i se ,d5d.ur5 suficiente indrumari asupra celor ce avea sa" spuna $i ssa fac5 pentru a fi luat drept majordom pe ling5 dou5 nobile doamne engleze de rang inalt care fusesera in pelerinaj la Saint-Martin de Tours si se duceau s5 viziteze sacrul ora$ Cologne, pentru a se ruga la moastele inteleptilor crai de la ras5rit care fuseser5 sä se inchine la „Na$terea din Betleem" cAci sub iaceast5 infati$are trebuiau sa cal5toreasc5 doamnele de Croye. F5r5 a-si da seama prea bine de pricina care-I facea sa se simt5 atit de Incin'tat, Quentin Durward isi simtea inima zvicnind de bucurie la gindul c5 va fi atit de aproape de frumoasa raptur5 din turnulet, intr-o situatie care it va indrept5ti la increderea ei, de vreme ce grija de a o ocroti era incredintat5 intelepciunii $i curajului sgu. In sinea lui nu se ridicg cea mai mica indoial5 c5 va izbuti s-o conduc5 en succes printre peripetiile pelerinajului s'au. Tineretea se gincle$Ie rareori la primejdii $i indeosebi Quentin, crescut in lihertate, far5 tearna, increz5tor in sine, se ginde. a la ele numai pentru a le infrunta. Simtea ca nu mai are r5bdare ping in clipa cind va fi sc5pat constringerea prezentei regale, spre a-si da friu li.ber bucuriei 15untrice care it n5p5clise la auzul acelei nea$teptate ve$ti, stirnind in el explozii de fericire a caror manifestare ar fi lost cu totul nepotrivit5 intr-o asemenea societate. Dar Ludovic mai avea treab5 cu el. Acest monarh grijuliu voia 55 se sfgtuilasc5 cu un confident de alt5 categorie decit Olivier le Diable, presupus c5-$i trage priceperea din inteligenta superioar5 a astrelor, a$a cum, judecind dup5 rezultate, oamenii erau indemnati sa cread5 ca sfaturile lui Olivier erau inspirate de diavol. Ludovic se indrepta deci, urtnat de nerabdatorul Quentin, spre un turn izolat al castelului du Plessis, in care era instalat destul de confortabil $1 de fastuos vestitul astrolog, poet $i filozof Galeotti Marti, sau 198

Marti us, sau Martivalle, de obir$ie- din Niarni, Italia,. autorul faimosului tratat De vulgo I ncognitis 1 , obiectul admiratiei secolului sau $i al- eloginor lui Paulus Jovius. Propa$ise multa vreme la curtea ilustrului Matei Corvin, regele Ungariei, caruia ii fusese oarecum rapit de Ludovic, acesta pizmuindu-1 pe monarhul maghiar pentru compania $i eforturile unui intelep't renumit in ceea ce prive$te iscusinta cu care .$tia s5 citea&ca hot5ririle cere$ti. Martivalle nu era unul din acei palizi $i ascetici oameni de stiinte oculte ai acelor zile, care-$i stricau ochii veghind noaptea deasupra cuptoarelor si se is- . toveau privind fara incetare spre ursa polara. El se complacea in toate petrecerile de la curti 5i, inainte de a sekingra$a prea mult, excelase in jocurile razboinice $i in exercitiile gimnastice tot atit de:bine ca si in minuirea armelor, ceea ce 1-a determinat pe Janus Pannonius sä scrie o epigrams in limba latina asupria unei lupte dintre Galeotti $i un vestit campion in aceasta arta, in prezenta regelui Ungariei si a curtii sale, lupta in care astrologul a ie$it deplin biruitor. Incaperile pe care le ocupa acest intelept, curtean $i r5zboinic erau mult mai somptuos mobilate decit toate -celelalte pe care Quentin le vazuse.pina atunci. In palatul regal stucaturile in lemn, sculptate $i or namentate, din biblioteca sa, ca $i gobelinurile fastuoase aratau gustul elegant al invatatului italian. Din biblioteca se deschidea o u$5 spre camera de culcare $i alta spre turn, care ii servea ca observator. 0 mash mare de stejar, a5ezata in mijlocul camerei, era acoperit5 cu un cover turcesc de pret, luat ca prada din cortul unui pa$A dupa marea batalie de la Jaiza,. un.de astrologul luptase alaturi de viteazul campion al cre$tinatatii, Matei Corvin. Pe masa se aflau o multime de instrumente de matematica $i de astrologic, faurrte din cele mai scumpe • materiate si lucrate artistic. Astrolahul sau din arQint ii fusese daruit
Despre cele necunoscute oamenilor (in limba Latina).. (n.

199

de ImpAratul Germaniei, iar toia.gull de abanos b5tut in our $i incrustat cu maiestrie era o dovada a stimei pe care i-o pufta papa de la Roma. Felurite alte obiecte erau rdspindite pe mass sau attrnate de-a lung.ul peretilor ; printre altele, dou5: armuri complete, una de zale $i cealalta din piaci de otel — amindou5 p5rind dLpa talia lor mare s5. a.partin5 chiar uria$ului astrolog ; o sabie spaniol5 din otel de Toledo, un palos scotian, un iatag,an turcesc, arcuri,. coifuri Si. alte arme ; felurite instrumente un crucifix de arp,int ;. o urns funerara antics $1 mai multi din acei mici penati de bronz venerati in. antichitatea paging ; in sfirsit o multime de alte obiecte ciudate, pe care nu be mai descriem ;, dintre acestea, unele erau, dup5 opiniile superstitioase ale acelw vremuri, destinate unor scopuri magice. Biblioteca aces tui om straniu oferea $i ea o varietate nu mai putin uimitoare. Manuscrise. bizare ale antichit5tii clas-ice erau amestecate cu opurile volumin-oase ale prorocilor crestin.i $i cu tomurile intelepti care practicau $tiinta alchimiei $i pretindeau ca ei carauzesc discipolii in ce!e mai ascunse taine ale naturii cu ajutorul filozofiei ermetio..e. Unele dintre ele erau scrise cu litere orientale, altele i$i ascundeau sensul sau nonsensul for sub valul unor caractere iero, lifice sau cahalistice. Inaperile, in intregul lor, $i care se afla acolo alc5tuiau o priveliste proprie sa" impresioneze fan'tezia, intr-o vreme cind credinta in realitatea stiintelor oculte era general5 $i admisa Fara discutie ; acest elect era sporit inc5 $i mai mult prin wanierele $i prin inratiarea astrolog,ului, care. stind. intr-u-n jilt mare. cerceta curios un exemplar, tocmai atunci iesit din tiparnita de la Frankfurt, model al. artei nou iventate a imprimeriei. Galeotti Martivalle era un barbat inalt, corpolent, cu o inf6ti$are impun5toare. Trecuse demult. de prima tinerete $i deprinderea tinereasc5 in ceea ce priveste exercitiile fizice, asupra csarora revenea uneori, nu putuse lupta cu predispozitia naturals spre ingra200

*are, favorizath de studiile sale sedentare si de gustul pronunfat pentru placerile unei mese bune. Trashdesi cam prea dure erau inch pline de demturile nitate *i de inoblete ; *i un Santon i-ar fi pizmuit bogata care-i cobora ping la barba neagrA, lunge piept. Avea pe el un halat din cea mai scump5 catifea de Genova, cu mined largi prinse cu agrafe de our 5i tivite cu blan5 de zibeline. Halatul era strins pe mijloc cu o cingAtoar.e lath de pergament crud de jur imprejurul c5ruia enau infalisite cu caractere rosii semnele zodiacului. El se ridic5 si se inclind inaintea regelui, cu aerul unui om obisnuit cu o asemenea societate inaltg, care fine, chiar in prezenta unui rege, s5 nu compromita demnitatea pe care o afectau cu deosebire oamenii de stiint5. pe .c"it se — Esti ocupat, parinte spuse regele pare, cu aceassta noun arts de multiiplicare a manuscriselor cu ajutorul unei masini. Lucruri atit de materiale, atit de pAmintesti pot oare sa preocupe gindurile unui om dinaintea caruia firmame:ntul si-a desfasurat- spatiile celeste ? — Frate — r5spunse Maitivalle — c5ci astfel trenumeasca cel ce s5lasluiestia in aceasta chilie buie chiar 5i pe regele Frantei, cind acesta binevoieste s5-1 crede-mã ca, gindindu-m5 viziteze ca un discipol la urm5rile acestei invenfii, citesc cu tot atita sigurant5, in prevestiri ca si in oricare combinafie a corpurilor ceresti, cele mai de seama si mai minundte schimb5ri. Cind \raid cu city incetineal5 prin ce canale inguste a coborit pin5 la not fluviul stiintei, cind ma gindesc ce greu au putut oamenii sa se adape din apele lui si ce neindoielnic este c5 sint ignorate de toti cei ce nu au alts preocupare decit bunastarea lor, cind imi dau seama ce mare primejdie ne-a pindit de is-1 vedea abAtut din drum, ba chiar secat de invazii:e barbare, nu pot sa privesc inaintea mea fAra a fi incintat 5i uimit de soarta generatiilor viitoare asupra
Personaj clerical musulman. (n. t.)

201

cArora stiinta va cobori ca o pioaie dupa. arta, f5ra intrerupere, neab5tut5, nestavilita, fertilizind uncle p5minturi, inundindu-le pe altele, schimbind toate formele vietii sociale, statornicind si rasturnind religii, initemeind $i nimicind regate... — Opreste-te, Galeotti, strig5 Ludovic. Ace\ste schimbAri se vor petrece oare in timpul nostru ? — Nu, regescul meu frate, i5spunse Aceasta inventie poate fi asemuitg cu .un Iin5r copac de curind sadit, dar care in viitorime va purta un fruct tot atit de fatal, dar si tot alit de pretios ca acela din gradina Edenului — !anume : eunoasterea binelui si a r5ului. Viitorul n-are decit sä gindeasca asupra lucrurilor care-1 privesc, spuse Ludovic dupa o clip5 de tAcere. Noi sintem oamenii secolului nostru si asupra acestui secol ne vom margini grija noastrA. Fiecarei zile ii ajung necazurile sale. Ia spune-mi, ai maicercettat horoscopul pe care ti 1-am trimis si despre care mi-ai spus cite ceva ? L-am adus aici pe acest tin5r pentru a aplica asupra stiinta chiromantiei, ciac5 ai sa doresti. Treaba e grabnica. Uriasul intelept se ridic5 din jiltul s5u si iapropiindu-se de tin5rul soldat 11 sfredeli cu ochii lui mari, negri si p5trunzAtori, ca si cind in sinea sa cinth'rea si chibzuia asupra fiecgrei trgsAturi, asupra fiecArui am5nunt al fizionomiei acestuia. Rosind,‘eind se v5zu cercetat cu atita lucre-aminte de un om cu o infalisare alit de respectabil5 si .totodata" atit de severe, Quentin 15s5 ochii in pamint si nu-i ridic5 decit atunci cind auzi porunca rAsun5toare a iistrologului : — Priveste si nu to teme ; arata-mi mina. Martivalle ii cerceta paima, dupa tot tipicul artei oculte pe care o practica, si apoi it 1u5 pe rege deoparte 'citiva pasi si-i spuse : — Regescul meu Irate, fizionomia ,acestui tinar ca si liniile•din. palrna sa adeverese intr-o m5sura uirni toare raportul .pe care 1-am intemeiat pe horoscopul sail, ca si concluzia pe care propriile voastre cunos202

tinte in sublima noastra arta au tras-o asupra lui. Totul vesteste ca acest tinar va fi viteaz $i norocos. — Si devotat ? intreb5 regele. CAci vitejia $i norocul nu merg totdeauna mina in mina cu devotamentul. — Si devotat, spuse astrologul. Pentru ca in privirile, in ochii lui scapara b5rbatia, $i are o linea vitae 1 adinc $i 'impede sapata, ceea ce dovedeste un atasament ferm $i fidel Bata de cei care-i sint binevoitori sau care-$i vor pune in el increderea. - Totusi ? intreba regele. De ce to-ai oprit, p5rinte Galeotti? — Urechile regilor seamana cu cerul gurii acelor bolnavi delicati care nu pot s5 suporte amaraciunea drogurilor necesare ins5nato$irii lor. — Eu nu am urechile $i cerul gurii atit de ginga$e: spune-mi un slat folosaor $i da-mi s5 inghit un drog salvator. Nu m5 piing nici de asprimea unuia nici de arnaraciunea celuilalt. Mingiierile $i blindetea nu m-au rasfatat in viata. Tineretea mea a lost exilul $i suferinta tar urechile mele sint obi$nuite 'cu sfaturile aspre $i nu sint lignite de ele. - Ei bine, sire — ra -spuse Galeotti — s-o spun pe fat5 : dace exists ceva in misiunea proiectata in sfir$1t... poate sa sperie o con$tiinta scrupuloas5.., n-o incredintati acestui tinar... cel putin pins ce citiva ani de exercitiu in serviciul nostru it vor face tot atit de putin scrupulos ca $i ipe ceilalti. — Acest lucru $ovaiai sa mi-1 s.pui, bunul meu Galeotti ? Te-ai temut ea vorbind Iastfel ai sa m5 ofensezi ? Vai I Desigur, domnia to iti dai seama foarie bine ca drumul politicii unui rege nu poate fi intotdeauna a$a cum trebuie sa fie neaparat in viata particulara a omului — conform cu maximele abstracte ale religiei $i ale moralei. Pentru ce oare, noi, printii de pe acesit parnint, zi.dim biserici $i m5n5stiri, facem pelerinaje, penitente si indeplinim acte de devotiune,
Linia vietii (in limba latina). (n.

203

de ; care alti oameni se pot dispensa, dace nu din pricing ca binele public si bun6starea regatelor noastre ne silesc s5 lua'm m' cisuri care apasA constiinta noastra de crestini ? Dar cerul este milostiv... Biserica are un stoc nelimitat de indulgente 5i sprijinul Maicii Domnului de la Embrun *i al binecuvintatilor sfinti iste grabnic, permanent si atotputernic. Fl isi puce pe masg si, i.ngenunchind cu evlavie inaintea iconitelor prinse de-paniglica ei, murmura cu un ton gray : — Sancte Huberte, sancte Juliane, sancte Martine, sancta Rosalia, sancti quotquot adestis, orate pro me p2ccatore ! ' Apoi se btu in piept, se ridic5, isi lug Malaria si urrna : Fii sigur, p5rinte, ca dace in misiunea de care e vorba se gaseste ceva de natura acelui lucru la care faci aluzie, indeplinirea sa nu va fi incredintath acestui tinAr si el nu va fi initiat lasupra acelei p5rti e proiectelor noastre. — Procedi'nd astfel, regescul meu (rate, — spuse astrologul — yeti actiona cu intelepciune. Ar mai fi ceva oarecum de temut, din pricina indrAznelii acestui tink, cusur fatal al oarrienilor sanguini. Dar, dutpg regulele stiintei, tin sa precizez ca aceasta imprejurare nu va inriuri asupra insusirilor descoperite in horoscopul lui sau prin alte mijloace. — Deseara, la miezul noptii, va fi ()are un ceas potriyit pentru a incepe o calatiocie primeidioas5 ? intreba regele. Iata efemeridele priveste pozitia lunei fate *de Saturn si punctul vernal in care se afla Jupiter. Asta ar insemna, mi se pare... cu 'tot respectul pentru cunostintele superioare ale domniei tale, iar insemna succesul aceluia care trimite pe cineva in expeditie la acest ceas. — Da, at aceluia care trimite, spuse astrologul dup5 o pauza. Aceastg conjunctie ii f5gaduieste intr-ladev5r amesuoces ; dar mi se pare c5 Siturn, fiind
UMW

1 Sfinte Hubert, sfinte Ulan; sfinte Martin, sfinta Rozalia, sfinti omniprezenti, rugati-v5 pentru mine, pScatosul (in limba latina). (n. t.)

204

nint5 cu primejdii si nenorociri pe cel care e trimis. De unde trag incheierea ea misiunea poate fi primejdioas5 sau chiar fatal5 acelora care pleac5 in cAla-. torie. Violenta si captivitate — dup5 mine asa ceva prezice aceasta conjunctie nefavorabil5. — Violent5 si capitivitate pentru cei care sint — raspunse regele — dar succesul telurilor celui care trimite — nu arat5 si acest lucru, invatatul meu parinte? — Chiar asa, raspunse astrologul. Regele tacu fAr5 a da altg indicatie din care sa rezulate pina la ce punct aceasta prezicere (la care astrologul se hazardase pesemne fiindca ghicise ca mi. siunea era legata de un project primejdios oarecare) se raporta la un obiect real care, dupa cum o tie cilitorul, era acela de a o de pe contesa Isabelle de Croye pe miinile lui Guillaume de la Marck, intr-adedar degradat prin crimele v5r un nobil de rang lui, fiind o capetenie de briganzi, faimos prin firea lui turbulenta si prin vitejia s5lbatic5. Regele scoase atunci o hirtie din buzunar si inainte de a o da lui Martivalle, spuse cu un ton care sung a lauda : Invatatule Galeotti, nu to mira ca, posedind in domnia to o combara de profetii, superioara aceleia care poate s515slui in spiritul oricarui contemporan, excepIa nici chiar pe Nostradamus, doresc far5 adesea sa ma folosesc de stiinta domniei tale in acele indoieli si incurcaturi care-1 impresoara pe orice print care e silit sa combat5 razvratirea inlauntrul tarii sale si pe dusmanii dinafar5, si una si ceilalti puternici si inraiti. — Sire — raspunse filozoful — cind m-ati onorat cu invitatia maiestatii voastre si am parasit curtea de la Buda pen'tru aceea de la Plessis, aceasta la insemnat ca am luat hotArirea de a pane la dispozitia regescului meu patron toate serviciile pe care *Uinta mea i poate oferi. 205

— Destul, bunul meu Martivalle. Te Tog sa fii atent la insemnatatea aces.tei probleme. Ludovic incepu sa: citeasca hirtia pe care o tinea in mina „O persoana angajata intr-o contestatie grava, de natura a fi dezlegiat:a fie prin lege fie prin forta armelor, dore*te deocamdata sa incerce o rezolvare printr-o intrevedere personala cu antagonistul sau. Aceasta persoana vrea. sa *tie ce zi va fi propice pentru punerea in executie a unei asemenea intentil ; de asemenea care ar•putea fi succesul unei .asemenea negocieri *i daca adversarul sau va fi inclinat sa raspunda increderii care se pune astfel in el, prin recuno*tinta *i prietenie, sau mai curind ar putea sa abuzeze de prilejul *i de avantajele pe care o asemenea intilnire i le-ar putea oferi." - E o chestiune impoitanta — s.puse Martivalle, dupa ce regele terming de citit Hrtia — *i trebuie s5 trasez un planetar *i sa-1 supun imediat unei profunde meditatii. — FI precum spui, bunul meu parinte intru *tante, 5i vei of la ceinseamna sal inditorezi pe. un rege al Frantei.. Siniem hot5riti, daca constelatiile nu ne opresc — *i umilele noastre cuno*tinte ne indeamna sa credem ca ele incm;iinteaza proiectul nostru — s,a riscam oeva, chiar in propria noastra persoana, pentru a pune stavila acestor razboaie anticre*tine. - Fie ca sfintii sa sprijine pioasele gincluri ale maiestatii voastre — spuse astrologul i sa ocroteasca sacra voastra persoana! — .Iti multumesc, invatatul meu parinte. Intre timp, iat.5 un dar care va .spori pretioasa biblioteca a domniei tale. El. puse sub unul din tomuri o mica punga. cu our ; econom chiar *i in superstitiile sale, Ludovic socotea ca astrologul, era indestul legal sa-1 serveasca prin subsidiile pe care i le acordase, *i se credea in drept sa uzeze de priceperea lui la un pret moderat, ajar in imprejurari importante. 206

`Ad5ugind astfel remuneratiei globale o improsp5tare, printr-un onorar, dupe expresia juristilor, Ludovic se intoarse spre Durward $i-i porunci : — UrmeazA-mg, bravul meu scotian, cel ales rle destfn si de un monarh pentru a indeplini o misiune cu'tezatoare. Totul sa fie gata pentru ca sa poti pun(' piciorul in scars indata ce clopotul de la Saint-Martin va bate miezul noptii. Un minut mai curind sau un minut mai tirziu va fi de *ins pentru a rAsturna pozitia favorabilA a constelatiilor care surikle misiunii tale. Vorbind astfel, regele parasi IncAperea, urma't de tinkul sau soldat din gardI. Nici nu apucar5 ins5 bine sii iasa afar5, ca astrologul $i dAdu friu liber unor simtaminte foarte deosebite de acelea care pareau insufleteasca in prezenta regelui. „Mizerabil avar ! scrisni el, cint5rind punga in palms, cAci, fiind risipitor, el avea aproape intotdcauna nevoie de bani. Netrebnic scirbos $i spurcat! Nevasta unui Capitan de vas ar da mai mult pentru a afla dac5 barbatul ei a str5b5tut marile cu bine. El s5-$i nsu$easca o spoial5 de cunostinte! 0 s-o face atunci cind vulpea hoat5 si lupul urrator vor a4tnge muzicieni. El sa citeasc5 gloriosul blazon al firmamentului ! 0 s-o facg atunci — da, o s-o fac5 atunci c' And scirboasa cirtit5 va ajunge Jinx. Post 11ot promissa — du.pa atitea f5g5duieli cu care al-a ademenit ca s5 parasesc curtea magnificului Mathias, unde hunul si turcul, crestinul $i p5ginul, tarul Moscoviei $i hantil 15tarilor se luptau care mai de care ca sa ma incarce cu daruri — crede el ca am sa ramin in acest castel mucezait ca un sticlete intr-o colivie, ca sa" cint cind ii place lui sa fluiere, $i toate astea door pentru niste biete grilunte $i pentru un dram de ap5 ! Nu, nu — oat inveniam viam, aut faciam — sau voi gAsi o ca le de iesire, sau mi-o voi croi eu insumi. Cardinalul Bahie este tin hArbat politic si un om m5rinimos — am sa - i soptesc la ureche treaba asta $i va fi vina eminentei sale dacii stelele nu vor vorbi dup5 cum va voi el." 207

Salta din nou in palma darul dispretuit : „E cu putintA — trase el nadejde sa fie vreu-n juvaer sau vreo perla de pret in aceasta punga mizerabila ? Am euzit ca el poate fi darnic pins la risipa cind acest lucru convine toanelor sau interesului sau". Goli punga si constata ca in ea se aflau nici mai mult nici mai putin decit zece monete de aur. Indignarea astrologului era la culme. „Crede el care ca pentru o asemenea .nenorocita plata am sa-i pun la picioare stiinta celesta pe care am invatat-o de la calugarul armean de Istrahoff, cel ce n-a mai vazut soarele, de patruzeci de ani ; de la grecul Dubravius care, zice-se, ar fi inviat un mort ; si chiar de la seicul Ebn pe care 1-am vizitat in pestera lui din desertul Tebaidei? Nu, pe Dumnezeul meu! Acela care dispretuieste aceasta stiinta va pieri prin propria sa ignoranta ! Zeoe piese ! 0 pomana pe care aproape ca mi-e rusine s-o ofer Toinettei ca sa-si cumpere o noun garniture la corsaj". Tot vorbind astfel si in pofida indignarii sale, inteleptul viri totusi piesele de our dispretuite intr-o punga destul de marisoara •pe care o purta l,a cinga-. toare, si pe care Toinette, ca si alti parteneri ai cheltuielilor sale nebunesti, izbutea mai totdeauna s-o goleasca mult mai repede decit putea gasi mijloace s-o umple filozoful, cu toata tiinta lui.

XIV

CAILATORIA

Te void din nou, o, prea frumoasA FrantA, liogatA tarA, vechi litca$ de muze, E munca pentru fill tAi o joacA Atit ti-i de mArinimos pamIntul ; lar ale tale fiice minunate Au ochi sagaInIci $1 cosite neve Dar val, o, binecuvintata FrantA, Citl urgie-a trebuit sA-ndurl Din veac $i pinA astAzi ANON IM

Ferindu-se sa stea de vorba Cu oricine ar fi fost pentru ca astfel primise ordin — Quentin Durward se incsatArama repede intr-o armura trainica dar simpla Cu piese pentru picioare 5i pentiu brate 5i-5i puse pe cap o chivar5 tare de °fel fara viziers. Pe deasupra Imbraca o frumoas5 'tunics din piele de capra metesugit cusut5 Cu galoane 5i cu broderii, a5a cum purtau ofiterii de rang inalt din serviciul caselor senioriale. Toate acestea fusesera aduse in camera sa de Olivier, care cu mina sa °alma, cu zimbetul 5i cu manierele lui insinuante, ii spuse ca unchiul sau fusese pus de garda dinadins pentru ca sa nu-1 intrebe nimic in privinta acestor •preg-atiri misterioase. — I se va spune ca-i ceri scuze — zise Olivier, zimbind din nou — 5i, prea scumpul meu fiu, cind ai s5 intorci viu 5i nevatamat, dupg ce vei fi indeplinit aceasta placuta misiune, nu ma indoiesc ca vei fi

gasit demn de o asemenea inaintare, care to va scuti sa mai dai socoteala cuiva de faptele dumitale, cacivei ajunge in fruntea . ace 'ora care vor trebui sa-ti dea eisocoteala de faptele lor. Astfel vorbi Olivier be Diable, socotind, pesemne, in sinea lui, ca sarmanul tinar, caruia ii strinse cu duio$ie mina in timp ce vorbea, avea negre$it toti sortii sa intilneasca moartea sau captivitatea in misiunea ce-i fusese incredintata. El adauga acelor frumoase vorbe o mica punga cu our care-i fusese trimisa ca dar de rege pentru a face lath' cheltuielilor pe drum. Cu citeva minute inainte de miezul noptii, conform instructiunilor sale, tinarul se duse in.curtea a doua $i se opri sub Turnul.Delfinului, care Itsese destiny t, dupa cum $tie cititorul, ca re$edinta temporary a contesei de Croye. El gasi in acest loc de intilnire eamenii $i caii care trebuiau sa alcatuiasca escorta, doi catiri incarcati cu bagaje, trei cai de rasa pentru cele doua contese pentru o camerista devotata, iar pentru el un cal voinic de lupta, a carui $a batuta in otel sclipea in lumina lunii. Niei un cuvint de recunoa$tere nu fu schimbat nici dintr-o parte, nici din cealalta. Oamenii stateau ri.,:ni$cati in $eile lor $i in aceea$i lumina nedeslu$ita Quentin vazu cu placere ca erau cu totii inarmati $i tineau in miini ni$te lanci lungi. Erau numai trei, dar unul dintre ei ii $opti lui Quentin, cu un accent gascon foarte pronuntat, ca al patrulea, calauza lor, be va ie$i inainte dincolo de Tours. In timpul acesta, la ferestrele turnului licareau incoace $i incolo lumini, ca $i cind cei dinauntru se agitau cu pregat:irile de plecare. In sfirsit, o u$a mica, care dadea de la picioarele turnului spre curte, se deschise $i pe ea ie$ira trei femei insotite de un barbat infasurat intr-o mantle. Femeile se urcara in tacere pe caii pregatiti pentru ele, in vreme ce insotitorul lor, pa$ind pe jos inainte, dadu.semnalul de pernire $i trechid pe linga santinelele care veheau cu luare-a-

210

minte, le sopli parol,a si consemnele. In sfirsit, ajunsera in :afara puternicelor int5rituri. Acolo, b5rbatul care mergea pe jos, conducindu-i, se opri, si spuse ceva incet, starultor celor doua doamne pe care apoi le is sa• treaca inainte. Cerul sa" va binecuvinteze, sire — spuse o voce care-1 facu pe Quentin Durward sa tresara — 51 sá va ierte, chiar da6 gindurile voastre sint mai interesate decit o exprimati prin cuvinte ! Cea mai mare dorinta a mea este sa ajung in siguranta sub protectia bunului episcop de Liege. Persoana csareia i se vorbise astfel morm5i un raspuns nedeslusit si se retrase inapoi prin poarta Intariturilor, in timp ce Quentin crezu ea in lumina lunii II recunoasle chiar pe rege, a carui grija in ceea ce priveta plecarea celor doua doamne it indemnase pesemne sa fie el insusi de fata pentru imprejurarea ca s-ar fi ivit vreo Impotrivire din partea lor sau vreo piedica din ,aceea a gArzilor castelului. Cind cavalcada iesi din incinta castelului, trebui sa fie calauzita Cava timp cu cea mai mare precautie pentru a se feri de trape, curse si to:t felul de capcane puce acolo pentru a stavili drumul strainilor. Dar glasconul poseda la perfectiune cheia acestui labirint si intr-un sfert de on de mers se vazura in afara de Plessis le Parc si nu prea departe de Tours. Luna• iesise din norii care o acoperisera mai inainte si revarsa o lumina feeric:4 peste o priveliste de basm: Calatorii privira spre maiestuoasa Loire care-si rostogo!ea apele marete de-a lungul celei mai bogate cimpii a Fnantei, intre cele doua maluri impodobite cu turnuri si terase, cu mAslini si vii. Privira zidurile orasului Tours, vechea capitala a Touraine-i, care-SI ridica intariturile si crenelurile poleite de lung ; din mijlocul for se Malta un urias edificiu gotic pe care evlavia sfintului episcop Perpetuus it ridicase de multi V-lea, si pe care zelul lui Carol cel Mare in secolul si al urmasilor lui II marise 5i. it imbogatise cu atitea splendori arhiteci.unale, incit facuse din el cea mai

frumoas5 biseric5 din Franta; se zareau de asemeni turlele biszricii sftntului Gratian, ca *i surnbrele ziduri e le castelului intgrit, care, se zicea ca in timpurile vechi fusese re*edinta imp5ratului Valentinian. De*i imprejur5rile in care se afla erau de natura s5-1 preocupe atit de mult, ele nu-1 impiedicar5 pe tin5rul scotian sa thcerce un simt5mint de uimire $i de incintare. Obi*nuit cu priveli*tea vasty i totu*i impresionanta a muntilor din tare lui *i cu s5r5cia chiar *i a celor mai impunatoare peisaje de .acolo, contempla acum un tablou in care arta *i natura pAreau a fi risipit far5 zgircenie cele mai fialnice splendori pentru impodobirea lui. Da' el In rechemat la treburile mementului de vocea doamnei celei virstnice, ridicat5 en o octava" mai sus decit sunetele care murmuraser5 cu ging5*ie ramas bun regelui Ludovic, care cerea sa vorbeasc5 cu conduc5torul escortei. Dind pinteni calului, Quentin se prezent5 inainteta doamnelor declarind ca" el are aceasita calitate *i ascultg ca atare ur matorul interogator al doamnei Flameline. „Cum se nume*te i ce grad are ?" Fl daidu r5spunsul. „Cuno*tea bine drumul pe care laveau sa mearg5?" „Nu poate pretinde — r5spunse tinArul c5 ar cunoaste prea bine drumul, dar a foist inarmat cu instructiuni complete *i trebuie ca la primul popas sa gAseascg o calauzA, capabil5 in Coate privintele conducA mai departe ; pi i i atunci, un c515ret care tocmai li se alaturase, sporind num5rul soldatilor la patru, urma s'a le arate drumul ping la primul papas". — Si pentru care moLtiv ai fost ales sa indeplineti aceastA misiune, tinere gentilom ? Intreb5 doamna. Teri tot dumneata ai fost de gard5 in galeria in care am intilnit-o pe printesa de Franta. Pari tinar *i Vara experient5 in asemenea treburi ; nici macar nu e*ti froncez $i vorbe*ti aceasta limb cu un accent strain. — Datoria mea este sa" execut ordinele regelui, madame *i nu sa le discut, faspunse tinArul soldat. — Esti no.bil ? intreba doamina din nou. 212

— Pot s5 va r5spund afirmativ cu toat5 siguranta, madame, spuse Quentin. — esti oare dumneata — intreb5 la rindul ei cu sfiala doamna cea tin5r5 — acelasi 'pe care 1-am vazut end m-a cliernal regele la han ca s5-1 servesc la masa la Fleur-de-Ly s? Quentin raspunse afirmativ, cu glas scAzut, poate din pricina acelorasi simtaminte de sfia15. — Atunci, mi se pare, draga mea — spuse contesa Isabelle adresindu-i-se matusii sale — ca sintem in sigurant5 sub paza acestui tinAr gentilom cel putin nu are aerul unui om caruia i se poate incredinta ,execultarea unui plan crud de tradare impotriva a douA 'femei far5 aparare. — Pe onoarea mea, madame — jur5 Durward — pe cinstea easei mele, pe oasele strmosilor mei, n-as putea, pentru Franta si pentru Scotia laolalta, sa mad fac vinovat de trAdare sau de cruzime impotriya dumneavoastrA !. — Ai vorbit frumos, tinere — spuse contesa Hameline — dar ne-am obisnuit cu vorbele frumoase ale regelui Frontai si ale oamenilor lui. Cu asemenea vorb-e am fort-convinse sä cAutAm refugiu in Franto in timp ce puteam obtine protecjia episcopului de Liege cu mai- putine riscuri decit acum, sau s-o.cerem pe aceea a lui lienceslas al Germaniei sau pe a lui Eduard al Angliei. Si la ce eau dus faga-duielile rege lui ? Ne-a inchis pe furis, rusinos, cu nume de rind, ca pe niste marfuri interzise, in hanul acela mizerabil, pe noi, care, to stii, Marton — urrna ea, adresindu-se cameristei — noi care nu ne-am facut niciodat5 toa-leta decil sub un baldachin si pe o estrada Zu trei s5 ne imbr5c5m pe o simply dutrepte, am lost sumea, ca si chid am fi fast dou5 1505-nese. Marton oonveni ca st5pina ei exprima un prea trist adevAr. A$ fi vrut ca aoesta sa fie cel jnai mare rau, draga mea, spuse contesa Isabel-1e. M-a5 fi lipsit buouroas5 de fast. 213

— Dar nu de societate, scumpa nepoata, zise contesa cea virstnia. Acest lucru este insuportabil. — M-as fi lipsit de toate, draga mea — r5spunse Isabelle cu un glas care p5tqinse ping la inima Unarului ski insotictor si aparator — de toate, numai sa fi gasit un ref'ugiu sigur si onorabil. Nu doresc — Dumnezeu stie ea n-am dorit niciodat5 — ssa fiu pricina unui r5zboi Intre Frant. a si Burgundia, Ora mea natala, nici s5 se piard5 vreo viata pentru mine. N-am cerut decit ing5duinta sa ma) retrag in m5n5stirea Marmoutier, sau in oricare alt sfint lacas. — Vorbesti ca o fiint5 fAr5 minte, nepoath drag5 — o dojeni doamna cea virstnicA — si nu ca fiica nobilului meu Irate. Din fericire mai exist5 cineva care poseda o parte din caracterul ilustrei case de Croye. Cum se poate deosebi o nobil5 de rang malt de o lAptAreas5 ars5 de soare decit prin faptul c5 pentru una se rup 15nci, iar pentru cealalta se rup bete de alun ? Afla, feti-to, ca pe cind eram in plina tinerete, abia ceva mai virstnic5 decit esti to acum, la Haflinghem s-a tinut in onoarea mea o faimoas5 intrecere de larme, patru cavaleri luptau pentru mine si aproape doisprezece asaltatori trebuiau s5 le in piept: lupta a tinut trei zile si a costat viata a doi indr5zneti cavaleri, o sir spinkii, o clavicul5, trei picioare si doua brate rupte, in afar de un numk de rani si de vinat5i pe care heralzii nu le-au mai putut numka. Asa au fost intotdeauna onoriate doamnele casei noastre. Ah! Dac5 ai avea numai jumaltate din inima str5mosilor tai ai g5si mijlocul, la o curte oarecare uncle dragostea pentru doamne si gloria armelor sint Inca In cins'te, sa" provoci un turnir al c5rui pret sa" fie mina ta, asa cum a fost aceea a strabunicii tale, de fericit5 amintire, la alergarea cu 15nci de la Strassburg; astfel ai cistiga cea mai bun5 lance din Europa ptntru a ap5ra drepturile casei de Croye, atit Impotriva opresiunii Burgundiei, cit si a politicii Frantei. 214

Day, dragg rngtu$5 — rgspunse ttn5ra contesa b5trina mea dgdac5 mi-a spus ca deli acel rheingraf T fusese cea Mai bung lance La marele turnir din Strassburg, cucerind astfel mina respectabilei mete strgbunici, acea casatorie n-a fost' fericith ; el obi$nuia iadesea s-o certe si chiar s-o bath pe.strabunica mea, cea de fericit5 amintire. — Si de ce nu ? strigg contesa Hameline, in entude ce ziasmul ski romantios pentru cavalerism ; aceste brate biruitoare obisnuite sa imparts lovituri pe cimp, sa fie silite a-si infrina energia acasg ?! De o mie de on a$ pretera s5 fiu bgtutg de doug on pe zi de tin sot al carui brat ar fi temut de altii, cit de mine Ins5rni, decit sa fiu soata unui fricos care nu indrgzneste niciodatg s5 ridice mina .nici asupra femeii lui, nici asupra oricui ialtcuiva. — Ti-as dori toata bucuria cu un sot atit de energic, dragg matu$g — replica Isabelle — farg sa to pizrnuiesc; • caci dacg oasele frinte fac frumusetea turnitelor, nimic nu-i mai putin plgcut ca acest lucru in budoarele doamnelor. — Ei, dar bgtaia nu este o urmare necesar5. a CgsAtoriei cu un cavaler vestit in luptg — spiuse contesa Hameline — de$i e adevgrat ca strabunul nostru, de fericitg amintire, rheingraful Gottfried, era un om cam grosolan si iubea cam prea mult vinul de Rin. Cavalerul desgvirsit este un mielu el printre doamne $i printre lanci. Asa era Thibault de Montidomnul cu el !... a fost cel mai bun suflet de om $i nu numai cg n-a avut niciodat5 atita lipsg de ridice mina asupra sotiei lui, dar, curtoazie, incit pe Maica Domnului ! el, care-i bgtea pe toti dusmanii in afara easel, inlguntrul ei ggsea o adversary strasnic5 care se pricepea de minune cum sa-1 invingg. Ei bine, el era de ving ; a fost unul dintre luptgtori la intrecerea de arme din Haflinghem $i s-a distins intr-atit,' inch dacg cerul si strabunicul tau ar fi . Conte de Rin (in limba germana);. (n. t.))

215

vrut-o, strabunka ar fi lost o cloamna de Montigny care tar fi inconjurat cu mai multa blindete pe acest om blajin. Contesa Isabelle, care avea oarecare motive sa se teams de intrecerea de arme de la Haflinghem, acesta fiind un subiect asupra aruia matusaei sthruia foarte mult intotdeauna, lass conversatita s5 lincezeasca, si Quentin, cu politetea fireasCa a unui om bine crescut, ternindu-se ea prezenta lui (ar putea fi jenant5 pentru conversatia lot, porni inainte spre carauza, ca si cirti ar fi vrut puns unele inireb5ri in legsatura cu drum' lor. In timpul acesta, doamnelecontinuara eat5toria in tacere on schimbind o vorb4 sau alta, f5ra insemnatate care nu merits sa fie relatate, 'Ana ce incepu s5 se Iumineze de ziu5.. Cum doamnele erau in sa de mai muite ceasuri, Quentin, temindu-se -ca au obosit, deveni netabdator sa stie ce distanta ii despartea de popasul cel mai apropiat. — Ajungem intr-o jumatate de ceas, raspunse cam 15uza. — atunci vei Vasa in grija attei cairauze ? intreba Quentin. — Chiar asa, sentare arcas, raspunse amul. C515toriile mele slut totdeauna scurte si In linie dreapt5. Pe city vrerne dumneavaastr5 si seniore areas, mergeti de-a lungul arcului, eu merg intotdeauna de-a lungul In timpul acesta, luna apusese si slate zorilor incepusera sa se reverse limpezi, vii si licareasca la suptafata unui mic lac pe malul caruia carat-eau de cava timp. Acest lac se afla in millocul unei cimpii intinse, presArata cu copaci r5zleti, - cu tufe si hgtisuri, destul de rare, asa incit ciinpia ar fi putut fi denumit5 deschisa, astfel ea tot ce se afla ne ea lincepu sa se desItaseasca loarte bine. Quentin arunca o privire asupra omului care calarea araturi de el si, sub umbra p515riei largi, cu borul rasfrint, asem5nAtoare acelor sombrero ale taranilor spanioli, 21&

recu-noscu, tr5s5turile caraghioase ale aceluia$i Petit Andre, ale carui degete, impreuna cu acelea ale lugubrulul sau .contrate Trois-Eschetles, se indeletnicisera nu de malt atit de neplacut Imprejurul gitului s5.u. Impins de o aversiune amestecat5 cu teams (deoarece in tara lui c5151i erau priviti cu o oroare a,proape superstitioas5) pe care recenta sa salvare ca prin urechile acului n-o micsorase de. loc, Durward abatu instinctiv capul. calului sAu sere. dre-apta ; impuns totodiat5 cu pintenul, animalul se intoarse pe jumatate, departind.u-se a.stfel cu opt picioare de odiosal companion. — Ho, ho, ho, ho hohoti Petit An•dre; pe Maica Domnului de Greve! T.inarul nostru soldat t$i. arnintete Ina de noi ! Hei, camarade,. spec ca nu-mi pic5 !. In Ora asta fiecare i$i ci$tiga: ptinea cum poste. Nim.eni nu trebuie s5 se ru$ineze c5 a trecut prin miinile mele, fiindc5 etr imi fac meseria ca. onceDm care, a atirnat vreadata o greutate vie de un copac mart $i Dumnezeu mria binecuvintat sä. flu an prieten vesel. Ha, ha, ha ! As putea s5-ti povestesc feturite Blume pe care le-am f5cut intre picio:rul sc5rii $i spinzur5torit din pricirta. aro:17-a, pe sufletul meu, cram obligat sa dau zor la treabk de teams. ca rflu$teriii. mein sa nu moar5 de ris si sa-mi faca asttel. iscusinta de ru$ine. Rostind aceste vorbe, el impinse calul intr-o parte pentru a micsora intervalul pe care scotianul II 1a-sa-se intre ei 51 a•poi spuse : — Hai, sa fim prieteni, seniore arca§ ! In ceea ce f5cut intotdeauna datoria f5r5 m5 prive$te, eu r5utate, cu. inima u*oara, $1 niciodat5 nu iubesc mai m.ult un om decit atunci cind II pun pe dup5 Bit colierul. meu de scurta rAsuflare, pentru a-1 investi cava. obi$ler al- ordinului Sfintul Patibularius, a$a cum nuie$te s5-1 numeasai pe sfintul patron a.1 Prevoteriei. capelanal marelui prevot, reverendul pater Vacon

217

- Inapoi, blestematule! striga Quentin, vazindu-1 pe c5lau ca incearca" din nou sa se apropie de el. Tnapoi, on am s5 fiu ispitit sä-ti arat distianta care despante pe un om de onoare de o lepadatura ca tine. — Stai, stai! Aprins mai esti! rAspunse ipochimenul. Daca ai fi spus: un om cinstit — treaca, mearga, ar fi fost un pie de adevar ; cit despre oameni de onoare, slabeste-ma! Am de-a face cu ei in fiecare zi, tot atit de ap'roape si de strins earn am avut de-a face cu dumneata. Fii pe pace si ramii cu bine. A§ H. pus la bataie o sticla de auvernat pentru a sterge oriee amintire neplacuta — dar dumneata imi dispretuiesti amabilitatea. Fie! Cum vrei Eu nu ma cert niciodata cu musteriii mei, cu cei care fac tumbe nastrusnice, cu veselii dantuitori si cu micii parteneri de joc, cum le zice Jacques Macelarul mieilor lui cu aceia in sfirsil care ca senioria to poarta scris pe frunte .t.r.e.a.n.g. Nu, nu!' Oricum s-ar purta .cu mine, micile mele servicii nu le vor lipsi pin5 la sfirsit ; si dumneata ai sä vezi data viitaare cind ai. s5 cazi din nou pe mina lui Petit Andre, c5 el stie cum se iarta o jignire. Dupa aceste cuvinte, conchise, facind cu ochiul provocator si, plescaind din limba asa cum se indeamn5 un cal lenes, trecu pe cealalt5 parte a drumului, pe filnar sa - savureze batjocurile pe care i lc adresase in masura in care mindria lui de scotian i-o ingaduia. Quentin simtea o dorint5 apriga sa-1 pocneasca zdravan cu coada lancii ; dar isi stapini pornirea, socotind ca o cearta cu un asemenea om nu ar fi fort, onorabila niciodata si nicAieri si ca in imprejurarea de feta asa ceva. ar fi insemnat o abatere de La datoria lui, ceea ce ar fi putut da .nastere la urmarile cele stirnitat mai primejdioase. El isi inghiti deci de glumele desucheate si profesionale ale lui mon:: sieur Petit Andre si se multumi sa spere cu ardoare ca ele nu fusesera auzite de frumoasele doamne incredintate pazei lui, asupra cArora era de presupus

218

cä iasemenea ironii n-ar fi putut sä fac5 o impresie favorabila persoanei sale. Decodat5 fu Instrezit din , aceste ginduri de un strigAt al ambelor doamne: - Priveste, priveste inapoi! Pentru Dumriezeu, p5zeste-te pe dumneata si pe not ; sintem urmariti. Quentin se uita repede inapoi si yAzu doi calareti inarmiati care intr-adev5r veneau dup5 ei atit de repede, incit trebuiau s5-i ajungil in curind. — Se poate — souse el — sa fie oameni de ai prevotului, care isi fac rondul in pildure. Ia vezi —ii porunci el lui Petit Andre — cine s5 fie oare? Petit Andre se supuse; intorcindu-se inc5us in sa, dup5 ce privi spre urm5ritori, raspunse: — Dragul meu senior, nu sint nici camarazii domniei tale, nici ai mei — nici arcasi, nici oameni ai prevotului — pare-mi-se cä poarta eoifuri cu vizierele I5sate, precum si grum5zare. Lua-le-ar dracu de grum5zare — sint cell! mai nepl5cute din toate piesele unei armuri! M-am cAznit uneori un ceas•cia s5 le desfac cataramele. spuse Durward rara a-1 as— Nobile doamne culta pe Petit Andre — luati-o inainte, dar nu prea repede, ca s5 nu se cread5 ca fugiji si totusi cIt mai iute spre a v5 folosi- de obstacolul pe care am s5-1 pun de indat5 intre dumneavoastr5 si urmAritori. Contesa Isabelle privi spre irtsotitorul for •si apoi ii sopti ceva matusii sale, care-i spuse lui Quentin : — Avem toat5 increderea in dumneata, si prefer Am sa infrunt5m orice primejdie impreun5, decirt sa mergem inainte cu acest om, a c5rui inf5tisare pare c5 nu prevesteste nimic bun. -- Fie precum doriti, doamnelor, ra'spunse Nu sint decit doi oameni cari yin dup5 not si, desi par s5 fie cavaleri, asa precum sarat5 armele lor, vor of la, dac5 yin cu vreun gind rat!, cum isi face datoria un gentleman s-cotian in prezenta sl pentru aokarea unor persoane ca domniile voastre. Care dintre voi — urm5 el adresindu-se soldatilor din subordinea lui 219

— doreste sa-mi fie camarad lupta si s.a rupa o lance cu .aceti cay.aleri? Doi din oameni se araitara vadit nehotariti, dar al treilea, Bertrand Guyot, jura, cap de dieu, ca clan" ar fi chiar cavaleri de la masa rotunda a regelui Arthur, el le va pune la incercare armurile, pentru onoarea Gasconiei. In timp ce gasConul rosti aceste, vorbe, cei doi cavaleri — caci nu pareau a fi de rang mai mic — sosira la ariergarda micii trupe in fata careia se oprisera Quentin si hotatitul sau tovaras. Cavalerii erau Imbracati din cap pins inn piciaare in minunate armuri de otel slefuit, fara purta vreo deviza prin care ar fi pulut fi recunoscuti. In timp ce se apropiau, unul dintre ei ii striga tare lui Quentin: - Mesir scutier, fa loc ; am venit sa te scapam de o sarcina mai presus de rangul si de conditia domniei tale. Vei face bine sä lasi aceste dioamne in grija noastra, care sintem mai potriviti sä veghem asupra lor, indeosebi stiind ca in miinile domniei tale ele nu sint cu mult mai mult decit niste captive. Drept raspuns la cererea domniilor voastre — raspunse Durward — aflati, in primul rind, ca eu imi indeplinesc aici o datorie impusa de suveranul caruia Ii slujesc in prezent si in al doilea rind ca, oricit de nevrednic as putea fi, doamnele doresc sa ramina sub ocrotirea mea. — Inapoi, caraghiosule! strig-5 unul dintre cavaleri. Indraznesti tu, un 9er.5etor pribeag, sä te i'mpotrivesti unor cavaleri de rang? — Intr-adev5r ca .- am temeiuri — raspunse Quentin — sa ma impotrivesc atacului dumneavoastra" trufas si nedrept daca exists vreo deosebire de rang intre noi, pe care deocamdata n-o cunosc, lipsa dumneavoastra de curtoazie a inlaturat-o. Scoateti sabiile sau, daca vreti sa luptati cu lancea, indepartati-va pentru a va lua avint. 220

In timp ce cavalerii i$i intorceau caii $i se indep5rtau aproape la o sut5 cincizeci de pasi, Quentin privi spre doamne, se inclin5 pin5 la oblincul $eii ca $i cind ;ar fi dorit s5 fie imb5rb5tat de priviTile for in timp ce ele fluturau batistele drept incurajare, cei doi atacatori isi si luaser5 distanta necesar5 pentru lupt5. Strigind gasconuiui s5 se poarte bArb5teste, Durward d5du piinteni calului. Cei patru c515reti se ciocnir5 din plina gc4an5 in mijlocu1 cimpului care ii desOrtea. Ciocnirea fu fatalsa sarmanului gascon ; adversarul acestuia tintind spre fata lui, neap5rata de viziers, ii infipse lancea prin ochi in creier, ia$a incit el se prgbusi din $,a, wcis pe loc. De cealalt5 parte, Quentin, deli luptind cu aceleasi dezavantaje, se feri in sa atit de indeminatic, ?nett lancea inamicului sau, lunectridu-i pe ling5 obraz, trecu pe deasupra .umArului drept, in timp ce propria trinti lui army, lovindu-1 pe adversar drept in piept, la p5mint. Quentin sAri jos pentru a scoate coiful sau, dar celalalt cavaler, care nu spusese o vorba ping atunci, v5zind soarta companionului sau, desc5lec5 mai repede decit Durward si, ocrotindu-$i prietenul care zgcea Fara cunostint5, strigA : — Pe Dumnezeu si pe sfintul Martin, incalecA, dragul men, si vezi-ti de drum cu femeile dum.itale. Ventre Saint Gris ! Ai fkut destul r5u in dimineata aceasta. ripost5 Quen— Cu voia domniei voastre, mesir tin care nu putea sa suporte tonul amenintgtor cu care-i fusese dat acel sfat — mai "intii voi vedea cu cine am avut de-a face, pentru a of lea dine va raspunde de moartea camaradului meu. - N-ai sa tr5ie$ti niciodata pentru a afla sau a spune cuiva acest lucru, r5spunse cavalerul. Du-te in pace, dragul meu. Dac5 am fost atit de nes5buiti ca sa to oprim diin drum, am pl5tit destul, cki ai fkut un rsau mai mare decit poate fi fasoump5rat cu viata dumitale si cu acelea ale tuturor oamenilor domniei

221

tale. Ei, asta-i ! Fie, dac5 o vrei — ad5ug5 el, \thin pe Quentin ,c54 scoate sabia 5i inainteaza asuiata-ti rasplata. pra 1ui Rostind aceste cuvinte, el d'adu scotianului o lovitur5 atit de n'aprasnicsa peste chivAra, incit ping in clipa aceea, de5i crescut intr-o tiara undo se dadeau loviituri nu glurna, tinarului nu-i fusese dat sa audA de asa ceva decit in povestiri. Lovitura se pravAli asupra lui ca un trgsnet, zvirlind cit colo garda säbiei pe care tinarul soldat o ridicase cia sa-5i apere capul, si izbindu-i chivara, o srarima", ii atinse p5rul, dar nu-i facu alt rAu, in timp ce Durward buimacit, orbit, cazut intr-un genunchi, Camase pentru o clipa la discretia cavalerului, daca el ar fi vrut sa-i mai dea o lovitura. Mila pentru tineretea lui Quentin, admiratia pentru curajul lui, sau o generoasa loialitate it racu insa pe acesta 55 se abtina de a profita de un asemenea avantaj. Durward, insA, venindu-5i in fire, sari in sus si se nApusti asupra adversarului sau cu inver5unarea unui om hot5rit sa inving5 sau 55 moar5 *i in acelasi timp cu prudenta necesara spre a lupta cu cit mai multi sorti de izbinda. Decis s5 nu se expun5 din nou unor lovituri atit de inspaimintAtoare ca aceea pe care o primise, el folosi avantajul mi*c5rilor sale mai sprintene, sporit prin acela al armurii sale relativ mai ware, spre a-si hartui inamicul, atacindu-1 din toate partile prin salturi nea5teptate, fulgerAtoare, impotriva carora cavalerul, cu greaua sa armura, nu se putea apAria decit anevoie si cu o mare pierdere de energie. Zadarnic ii strig5 marinimosul adversar lui Quentin c5 intro ei nu mai exista nici o pricing de lupta 5i ca ti pgrea rAu c5 va fi silit sa-1 r5neasc5. Asoultind numai de glasul dorintei sale infl5c5rate care-i strigla sg rAscumpere rusinea infringerii de o clipa, Durward continua s5 atace cu rapiditatea fulgerului cind amenintind cu taisul, cind cu virful s5biei, mereu cu ochii in patru asupra mi*cArilor adversaru222

Iui sau, de a c5rui putere superioara avusese o teribila' dovada, gata s5 sara inapoi sau intr-o parte $i ferindu-se de loviturile arm-ei sale n5prasnice. — Sa te is dracu, nebun inc5patinat 5i cutezator, mormAi cavalerul. N-tai sä te lini$teFAi decit cind am sa-ti sf5rim capul ? Si vorbind astfel-, i$i schimb5 felul de a lupta. Luind pozitie de ap5rare si parind ca se multume$te sa pareze far5 sa intoarca loviturile cu care Quentin it asalta f5r5 incetare, hot5ri in sine ca katunci cind tin5rul soldat va obosi sau va lace o mi$care gre$it5 sau imprudent care-I va 15sa descoperit, .a. Poate ca sa pun6 cap5t luptei cu o singur5 lovitur el ar fi, izbutit in aceast5 tactica abila, Baca soarta n-iar fi hotArit altfel. Duelul era inc5 in punctul sau cel mai aprins, and se ivi o mare trup5 de c515reti care incepur5 sa strige: „Opriti-v5, in numele regelui !" Ambii luptatori incetar5 lupta de indat.5. Quentin vazu cu surpriz5 c5 In fruntea trupei care intrerupsese duelul se afla lord Crawford, capitanul 1.ui. Tntre c515reti era si Tristan VI-Termite cu doi sau trei insotitori. In totul • p5reau sa fie vreo dou5zeci de calareti.

XV

CALAUZA

Era al Egipetului vlAstar, Urma$ al floro$ilor magicieni Care-au purtat rAzboi cu lzrael, Cu lzrael $1 cu profetui lui ; Ltiptind cu ai lui Levi fii, intimpinau Minunile lui lehova cu rugi Pin-ce al rAzbunarli finger pogori Peste Egipet. $1-atunci mindril intelepti Jelit-au dupa cel dintii nascut Cum doar prostimea $tie a jell. ANON IM

Sosirea lordului Crawford *i a garzii sale puse capAt de indat5 luptei pe care am incercat s-o descriem in capitolul precedent. Scotindu-i coiful, cavalerul se miinile lordului, spunind : grabi predea sable — Crawford, m5 predau. Asculta, vreau s5-ti spun o vorb5 la u:reche. Pentru numele Dumnezeu:.. salveazA-1 pe ducele de Orleans — Cum ? Ce ? Ducele de Orleans ? ! strig5 comandantul scotian. Ce insemneaz5 asta Pentru numele tartorului, cum e cu putint5 ?! Aceast5 intimplare are s5-1 piard5 Pentru totdeauna in ochii regelui. — Nu intreba nimic, spuse Dulnois — c5ci el era cavalerul. Toata vina e a mea. Privete, mica. Am ajung stapiniul vrut s-o r5pesc pe tinara contes5 domeniilor ei, c5s5torindu-m5 cu ea — $i iat5 ce s-a intimplat. Indep5rteaza" oamenii de rind — nu lasa pe nimeni sa-1 vada. Vorbind astfel, ridic5viziera du224

stropi pe fat cu lapg, pe care o 1u5 din !acid celui apropiat. In vremea aceasta, Quentin Durward st5tea incremenit ; intimpl5ri dup5 intimplAri se perindau atit de repede una dupa alta peste capul lui. Dupa cum ii larata fata palida a primului sau adversar, el trintise la pamint pe cel dintii print de singe al Frantei si-si masurase sabia cu cel mai bun luptator al ei, vestitul Dunois — arnindoua fapte onorabile in ele inseie ; dar daca vor fi numite ca bune servicii aduse regelui, sau socotite altfel de el, asta era o intrebare cu totul deosebit5. Ducele isi revenise acum in fire si putea sa se ridice si sa asculte ceea ce vorbeau Dunois si Crawford, cel dintii st5ruind cu aprindere ca nu era citusi de putin necesar sa se pomeneasca numele prea nobilului duce de Orleans pentru ca el era gata sa is asupra lui tot blamul si sa depun5 marturie ea ducele venise acolo numai din prietenie pentru el. Lord Crawford it asculta cu ochii lasati in p5mint, suspinind cind si cind si clatinind din cap. In cele din urrna el ridica privirile si spuse: — Vai, Dunois, pentru stima ce o port tatalui senioriei tale, ca si pentru senioria ta, ti-as face cu p15cere un serviciu. — Nu cer nimic pentru mine, raspunse Dunois. Ti-am predat sabia si sint prizonierul domniei tole ce vrei mai mult ? Te rog insa pentru acest nobil print, singura speranta a Frantei, daca Dumnezeu it va chema la el pe Delfin. El a venit aici numiai ca sa-mi faca o placere, ajutindu-ma sa-mi rinduiesc soarta, intr-un anume fel pe care regele 1-a incurajat in parte. — Dunois — replica Crawford — diaca altcineva mi-ar fi spus ca senioria ta 1-ai adus pe nobilul print intr-o situatie atit de nepl5outa, pentru interesele domniei tale, i-as fi spus Ca minte; acum, cind mi-o spui chiar senioria ta, abia pot crede ca lacesta e ade-i varul.

— Nobile Crawford — spuse Orleans care-si revenise complet din lesin — caracterul domniei tale seamana prey mull Cu acela al prietenului Dunois pentru oa sa nu-i dai dreptate. Adevarul este ca eu l-am tint aici, mai mult Fara voia lui, pentru o fapta la care "m-a impins o necugetata pasiune, intreprinsa cu temeritate, Vara a sta mult pe ginduri. toti, adauga el. ridicindu-se spre soldati. Sint Ludovic de Orleans si ma declar gata sa suport pedeapsa pentru nebunia pe care am facut-o. Sper ca regele isi va margini asupra mea numai atit cit 11 indreptatesc faptele niele. Totusi, fiindca un fiu al Frantei nu-si poiate preda arma oricui — nici chiar domniei tale, viteze Crawford... rarnii cu bine, credincioasa mea spada! Vorbind astfel, isi trase spada din teaca si o arunca in lac. Otelul sageta prin aer ca o suvita de lumina si se ,afunda in apele unduioase, care 11 acoperir5 numaidecit. Toti cei de fats ramasera descumpaniti, uimiti, atit de inalt era rangul si alit de gravy era socotita fapta sa ; in acelasi timp, dat fiind intentiile pe care regele le avea in legatura cu el, toti isi d5aduca prodeau seama ca indrazneale lui avea babil prabusirea totala. Dunois vorbi cel dintii cu glas dojenitor de prieten ofensat de patina incredere care i se arata. - Alteta voastra a socotit deci potrivit s5-sP arunce cela mai bona- sabie in aceeasi dimineata in care a renuntat la favoarea regeliui si a dispretuit prietenia lui Dunois? cInd — Scumpul meu var — r5spunse ducele si cum am aratat °are ca intentionez sa-ti dispretuiesc prietenia, spunind adev5rul datorat sigurantei tale si onoarei mele? — As vrea sa stiu ce leg5tura are alteta voastra cu siguranta mea, princiarul meu v5r ? raspunse- brusc Dunois. Ce va priveste, pentru numele lui Dumnezeu, dac5 eu am chef sa fiu spinzurat, sugrumat, zvirlit in Loire, injunghiat, tras pe roata, inchis intr-o cusca 226

de fier, ingropat de viu intr-o hrub5 a castelului, sau otrice i-ar place sä faca cu mine regelui Ludovic spre a scapa de credinciosul sat] supus? Nu-i nevoie s5 faceti cu ochiul, s5 va incruntati $i sa aratati spre Tristan l'Hermite —it vad pe ticalos tot atit de bine ca $i pe alteta voastra — cu mine n-o sa alba de-a face chiar a$a de u$or. Si cu asta, basta, in ceea ce prive$te siguranta mea. Acum sa vorbim despre onoarea :altetei voastre. Pe nevinovatia sfintei Magdalena, cred cad ar fi fost mai onorabil sa" nu ne apuc5m de fapta pe care am savir$it-a in dimineata aceasta, sau cel putin sa nu d6rn nimic in vileag. Data ca" alteta voastr5 a fost zvirlit din $a de an baietandru scotian abia ie$it in lume. - Incet, incet spuse lord Crawford — asta nu va fi niciodatg o ru$ine pentru alteta sa. Nu-i pentru intiia oars ca un tin5r scotian a rupt o lance buna. Ma bucur ca baiatul s-a purtat cum trebuie. — N-am nimic impotriva, spuse Dunois; totu$i daca domnia tea ar fi sosit putin mai tirziu, ar fi fost poate un loc vacant in compania arca$ilor. — Hm, hm, mormai lord Crawford; aot citi scrisul miinii senioriei tale in aceasta chivar5 spart5. S-o is cineva $i dea b5iatului o bereth captusita cu otel, care ii va apara capul mai bine decit acest gherghef sf5rimat. Imi ingadui sa remarc ca nicis buna armura senioriei tale n-a ramas Fara unele semne ale scrisului scotian. Si acum, trebuie sa rog pe alteta sa ducele de Orleans $i pe senioria to sa va urcati pe cai $i sa ma urmati, iritrucit am imputernicirea $i datoria sa va conduc intr-un loc deosebit de acela pe care prietenia mea ar vrea sa vi-1 destine. - N-as putea spune o vorb5, mylord, acestor frumoase doamne? intreb5 ducele de Orleans. — Nici o silab5, raspunse lord Crawford; sint un prea bun prieten al altetei voastre pentru a ingadui asemenea nesocotint6. Apoi, Intorcindu-se • spre Quentin, adaug5 Dumneata, tinere, ti-ai facut dato-

ria. Pleaca si executa misiunea care ti-a fort incredintata. — Sa" nu fie cu sup5rare, mylord — spuse Tristan, cu obisnuita sa grosolanie — tin5rul trebuie caute alt5 cal5uza. Nu pot s5 ma lipsesc de Petit Andre, acum cind se pare a o sä ailoa de lucru. — Tingrul — spuse Petit Andre iesind inainte nu are altcevia de facut decit s-o tins drept inainte pe drumul acesta care-1 va duce la un loc uncle va gAsi pe acela care-i va servi drept c5rauz5. N-as vrea nici pentru o mie de ducati sa nu m5 aflu 1ing5 miaimarele meu intr-o zi ca asta! Am spinzurat cavaleri, scutieri, magistrati municipali bogati, 5i burgmeisteri pe deasupra — ba chiar conti si marchizi au gustat din indeletnicirea mea — dar, hm... el it privi pe duce ca si cind ar fi vrut sa spun c-ar intregi bucuros lista cu un print „de singe". Ho, ho, ho, Petit Andre, numele tau va fi citit in cronica. — Cum poti ingaidui lepAd5turilor domniei tale s5 foloseasca asemenea limbaj in Bata altetei sale? spuse Crawford privind aspru spre Tristan. — De ce nu-1 struniti chiar domnia voastra, mylord ? rAspunse Tristan incruntat. — Fiindc5 mina domniei tale este singura printre cei de fat' oare-1 poate lovi f5r5 sa fie Injosit5 de o asemenea fapt5. — In cazul acesta, vedeti-v5 de oamenii domniei voastre, mylord, si eu voi avea grij5 de ai mei, raspunse marele prevot. Lord Crawford paIrea ca e gata sa dea un r5spuns minios, dar socotind ca e mai bine sa taca,. intoarse scurt spatele spre Tristan, rug5 pe ducele de Orleans si pe Dunois s5-1 urmeze deoparte si de alta, racu un semn de ramas bun doamnelor si-i spuse lui Quentin : - Dumnezeu sa to binecuvinteze, fiul meu. Ti-ai inceput serviciul vitejeste deli intr-o imprejunare nefericita. Erau pe punctul de a porni, cind Quentin it auzi pe Dunois intrebind incet: 228

- Ne duci la Plessis? — Nu, nefericitul si imprudentul meu prieten — r5spunse Crawford ()Mnd — va duc la Loches. La Loches ! Acest nume al unui castel sau mai curind al unei temnite inc5 si mai temut5 ca aceea de la Plessis suns ca un dangat funebru in urechea tin5rului scotian. El auzise vorbindu-se despre acel castel ca de un IOC destinat acelor schingiuri tainice pateze lui Ludovic cu care ii era rusine chiar zidurile resedintei sale. In acel loc at groazei se anau hrube sapate sub hrube, unele dintre ele necunoscute chiar temnieierilor, morminte vi' in care oamenii erau fara a mai nad5jdui altceva pentru restul zilelor lor decit un aer muced, o bucat5 de piine si o oana cu apa. In acel castel fioros se gaseau 5i acele insp5imintatoare carcere numite custi, in care nenorocitul intemnitat nu putea sa stea in picioare si nici sä se intinda pe jos, a caror nascocire era atribuith cardinalului Balue. 1 Nu-i de mirare c5 numele acestui loc al groazei si gindul ca el contribuise in parte la trimiterea acolo a unor victime atit de ilustre intrist5 atit de mult inima tinarului scotian, incit el calari citva timp cu capul in piept si cu ochii in pamint, zbuciumat de ginduri negre. Cum el mergea din nou in fruntea cavalcadei, urmind drumul ce-i fusese aratat, contesa Hameline g5si un prilej si-i spuse — S-ar parea c5 regreti izbinda pe care vitejia dumitale a dobindit-o intru apanarea noastra. In aceast5 intrebare era ceva ironic, dar Quentin avu destul tact pentru a raspunde deschis, sincer : — Nu pot regreta nimic din ceea ce s-a facut pentru serviciul unor asemenea doamne; ma gindesc insa cä dac5 ar fi fost potrivit cu siguranta dumneavoastr5, ar fi fost mai bine sal cad sub sabia unui soldat atit de viteaz ca Dunois, decit 55 fi lost partia
' El insu$i inchis in una din aceste cuti mai bine de 11 ani. (n. a.)

229

la intemnitarea acestui vestit cavaler *i a nefericitului ssau superior, ducele de Orleans, in acel inspaiminrator caste!. — Deci, ducele de Orleans fost! exclama doamna cea virstnic5, intorcindu-se spre nepoata ei ; mi-am inchipuit acest lucru, chiar de la distanta de uncle am privit lupta. Cind to gincle$ti, draga mea, fi fost dac5 acest zgircit Si viclean monarh ar fi ing5duit sa firn vgzute la curtea lui. Hm Cel dintii print de singe al Frantei $i viteazul Dunois, al arui nume este tot 'Mit de vestit ca *i acela al neinfricatului sau tat5 nicest tinsar gentilom si-a fAcut datoria frumos, vitejeste; dar ma intreb dac5 nu era mai bine ca el s'a fi cAzut in lupt5 cu onoare, fiindca vitejia lui fAra noirn5 ne-a despartit de ace$ti princiari salvatori. Contes:a Isabelle ripostA la aceste vorbe cu un ton farm $i aproape iritat, pe scurt, cu o energie pe care Quentin nu i-o cunoscuse — Madame — spuse ea — daca n-as $ti ca glumesti, as spune c5 vorbele dumitale stint o ingratitudine fat5 de viteazul nostru apArajtor, c5rui4a ii dator5m poate mai mult decit iti inchipui. Dac5 ace*ti gentilomi ar fi izbutit in intreprinderea lor nessabuit5 $i ne-ar fi invins escorta, nu-i care v5dit c5 la sosirea gArzii regale am fi imparta$it captivitatea for ? In ceea ce m5 prive$te, eu v5rs lacrimi $i inclat5 ce voi. avea prilejul voi cere ssa se slujeascA parastase pentru viteazul care a c5zut si cred urrn5 ea cu sfial5 — c5 eel oare trAie$te va primi multumirile mele recunosc5toare. In clipa cind Quentin i$i intoarse fata spre ea, pentru a-i da r5spunsul cuvenit, tinAra z5ri o suvita de singe care se scurgea pe unul din obrajii lui $i strig5 cu un ton indurerat : — Sfint5 Fecioar5 ! E r5nit! Singereaz5 ! Descalec5, mesir, $i las5-m5 s5-ti leg rana. De$i Durward spuse c5 are o zgirietur5 doar, ping la urm5 fu silit sa sar5 din *a, s5 se a*eze pe un dimb $i s5-$i scoata bereta, dup5 care; doarmiele de Croye 230

care, dupa urn uzaj fnc5 la mods, pretindeau c5 au unele cuno$tinte medicale, spalara rana, oprir5 singele $i it legara cu batista tinerei contese, pentru a impiedica contactul cu aerul, intrucit asa prescria practioa lor. In vremurile noastre nu se prea intimpla ca un cavaler s5 fie ranit pentru o doamna, iar doamnele la rindui lor nu se amesteca" niciodara in ingrijirea ranilor. Si o parte $i cealalt5 intimpin5 un risc mai putin. Riscul de care sint scutiti barbatii este lirnpede; oricum riscul de a pansa o rand u$oara ca aceea a lui Quentin, care nu avea nimic extraordinar sau primejdios, era poate tot atit de real, in felul sau, ca $i acela de a fi suferit-o. Am spus c5 pacientul era un tinar nespus de frumos ; cind i$i scoase bereta sau mai bine zis chivara, o bogatie de par blond $i inelat se rev5rs5 de sub ea, incadrind un chip in care voio$ia tineretii era potolita de imbujorarea modestiei $i totodat5 a incIntarii. Si atunci Linara contesa, obligata sa tins batista pe rana, in time ce matusa ei cauta in bagaje un drog tamaduitor, simti o emotie gingasa $i totodat5 o stinjenire, imbinata cu o strinf,Yere de inima, stirnita de mila pentru ranit $i de recunostinta pentru lui, ceea ce sporea in ochii ei infati$area chipe$5 si trasaturile liui frumoase. Pe scurt, aceasta clip5 parea har5zit5 de soarta pentru a intregi legatura tail-flea pe care feluritele imprejurari, multe dintre ele neinsemnate Si In aparenta intimplat-oare, o statorniciser5 intre cele doua fiinte, care, deli deosebite ca rang si avere, se asemanau foarte mult ca tinerete, frumusete si ca inclin5ri romantice duioase. Nu e de mirare, deci, ca din clipa aceea imaginea contesei Isabelle, de pe atunci atit de familiars Inchipuirii sale, sa fi devenit coplesitoare in inima lui Quentin, nu e de mirare de asemeni ca simtamintele fetei s5 fi avut un caracter mai putin precis, cel putin atit cif putea sa-si dea seams ea insasi ; se gindea tinarul ei aparator, pe care tocmai it ingrijea cu atita

231

gingasie, cu mull mai tulburata decit la oricare dintre numerosii gentilomi care de doi ani o asaltau cu adoratia lor. Si mai presus de toate, cind se gindea la Campo-Basso, odiosul favorit al ducelui Carol, cu zimbetul 1.ui ipocrit, cu spiritul josnic, perfid, Cu gitul strimb si privirile piezise, imaginea lui era mai respingatoare, mai hidoasa ca oricind, si ea hot5ri va putea din strafundul fiintei ca nici o tiranie sill s5 contracteze o casatorie atit de Infior5toare. In timpul acesta, fie ca buna doamna Hameline de Croye se pricepea in ceea ce priveste frumusetea masculin5 si o admira cu tot atita avint ca si cind ar fi Post cu cincisprezece ani mai tinAr5 (caci buna contesa .avea cel putin treizeci $i cinci, dac5 memoriile acelei nobile case spun adev5rul), fie ca-si d5dea seams ca asa cum 11 apreciase la inceput serviciile, nu recunoscuse tinarului apar5tor toata dreptatea pe care acesta o merita, fapt este ins5 c5 ea incepu priveascA cu ochi mai favorabili. — Nepoata mea — souse ea — ji-a dat o batist5 ca s5-ti legi rana ; am s5-ti dau si eu una pentru a-ti cinsti vitejia si a to incuraja sa pa$esti inainte pe drumul cavalerismului. Vorbind astfel, ii d5rui o batist5 frumos brodat5 cu fir albastru $i argintitt si, ar5tIndu-i valtrapul calului ei si penele bonetei sale de c515torie, observe c5 si unul si celelalte aveau aceeasi culoare. Dup5 moda timpului, nu exista decit un singur fel de a primi o asemenea favoare $i Quentin se conform5, legindu-si batista in jurul bratului ; totusi el indeplini acest act de reeunostint5 cu mai mult5 stingAcie $i cu mai putin5 galanterie decit ar fi f5cut-o cu alt prilej $i fate de ,alte persoane; caci desi urma sa poarte culorile unei doamne, acordate in acest fel, acest lucru nu era decit o curtoazie cu totul obisnuitA, pe cite vreme el ar fi dorit sa aib5 dreptul de a purta la brat batista care-i lega rana facuta de sabia lui Dunr)is. 232

Curind pornira din nou la drum, Quentin calarind acum pe linga doamne, in a carol. societate !Area admis in mod tacit. Totusi el vorbea putin; sufletul lui era cople*it de acel simtamint rauntric de fericire, care se teme sä dea Area mare avint simtamintelor. incit Contesa Isabelle vorbea Inca *i mai putin, conversatia era sustinuta indeosebi de contesa Hameline, care nu se arata de lac dispusa s-o lase sa lincezeasca ; spunind ca vrea sa-1 initieze pe tinarul arca inn principiile *i practicile cavalerismului, Ii descrise de-a fir-a-par Intrecerea de arme de la Haflinghem, in care ea impartise premiile invingatorilor. Nu prea interesat, ne pare rail c-o spunem, in descrierea acelui spectacol maret, ca *i in aceea a blazolanelor fiecarui cavaler• flamand *i german, pe care contesa be descria in termeni heraldici cu 0 preciziune nemiloasa, Quentin incepu sa se nelini*teasca de taptul ca trecuse de locul unde calauza trebuia sa be iasa inainte — intimp!are destul de neplacuta din pricina careia, dad iar fi lost intr-adevar a*a, erau de a*teptat urmari din cele mai nefericite. In timp ce se gindea dad n-ar fi fost bine sa trimita Inapoi pe unul din insotitori spre a vedea daca nu trecuse intr-adevar de locul cu pricina, lauzi deodata sunetul unui corn. Privind in directia de unde se auzise sunetul, zari un calare care venea in goana spre ei. Talia mica, coama stufoasa, infati*area salbatica, neimblInzita a calului ii aminti lui Quentin de caii dc munte din Cara lui; dar acesta avea picioare mult mai subtiri *i, aratind tot atit de viguros, era mult mai repede in mi*dri. Capul, indeosebi, care la poney-i scotieni este adeseori masiv, greoi, la acela era mic *i bine asezat pe git, avind Wei scurte, ochi seapArAtori *i ,nari largi. Infattsarea c515retului era si mai ciudata decit a calului pe care calarea, cu toate cä acesta nu semara de loc cu caii din Franta. De*i i*i mina fugarul foarte Indeminatic, picioare:e lui erau virite in scarf care sernanau oarecum cu ni*te topeti, *i aveau curele 233

atit de scurte, incit genunchii lui se gaseau .aproape tot atit de sus ca si oblincul seii. Omul purta pe cap un turban mic, iosu, impodobit cu o pang murdiarA, prins5 cu o agraf5 de argint. Tunica lui verde, ,asem5n5toare acelora ale stradiotilor (soldati pe care vene(ienii ii recrutau pe iatunci provinciile de pe tarmul r5s5ritean al golfului lor), era impodobita cu galoane vechi de fir ; pantalonii sal. largi, asa-numitii salvari, de un alb indoielnic, se stringeau in cute sub genunchi, picioarele negre in intregime goale, cu exceptia unor sireturi numeroase care-i legau de glezne o pereche de sandale; nu avea pinteni, marginile sc5rilor lui marl. fiind suficient de ascutiite pentru a putea sä indemne destul de aspru un cal. Ciudatul c515ret purta briu ara'miziu in care era infipt la dreapta un pumnal si lea stinga o sabie maur5 incovoiat5. Cornul care-i vestise sosirea era atirnat de o ledunca lucioasa, petrecut5 peste umar. Fata lui neagrA era lars5 de soare, barba nu prea deas5, ochii negri si p5trunz5tori, gura si nasul bine croite ; in sfirsit s-ar fi putut spune ca avea trAsAturi frumoase, dace n-ar fi fost h515ciuga din jurul obrajilor, *area crunta si sl5biciunea extremi, care-1 facea sa par5 mai curind un s5lbatic decit un om civilizat. Iar5si un boemian, murmurarg cele dou5 doamne; sfint5 fecioar5! Regele are oare atita incredere in asemenea briganzi ? ' Dac5 doriti, am s5 stau de vorb5 cu el — spuse Quentin — si atit cit va fi posibil am s5-mi dau searna in ce ma'sur5 ne putem bizui pe fidelitatea lui. Ca si doamnele de Croye, Durward recunoscuse in imbr5camintea si inf5tisarea acestui em portul si felul de a fi al acelor nomazi cu care era cit pe ce sa fie confundat din pricina procedeurilor expeditive ale lui Trois-Eschelles si Petit Andre. Si el nutrea de asemeni temeri foarte firesti in ceea ce privea primejdia de a-si puine increderea intr-un om din acel neam rat5citor. 234

— Ai venit aid ca sa ne cauti pe not ? fu prima lui intrebla re. Str5inul dadu din cap afirmativ. — In ce scop ? — Ca sa va conduc la palatul aceluia din Liege. — Al episcopului ? Boemianul dAdu iar din cap. — Ce dovada poi s5 ne dai ca s5 to credem? — Nimic altceva decit acest vechi cintec:
Pajul fiara nirnicole, _ Prin(ul laude prime4e.

- Dovada e bung — spuse Quentin — ia-o inainte, prietene; vom sta de vorb5 numaidecit. Apoi intorcindu-se la cele &Ala doamne, le spuse : Sint incredintat c5 acest om este csalguza pe care o a§teptAm pentru ca mi-a spus o parol5 cunoscutA, cred, numai de mine *i de rege. Dar am s5 mai stau de vorb5 cu am sa incerc sa aflu in ce m5sura putem avea el incredere in el.

XVI

NOMADUL

Sint Ober precum firea I-a zamistit pe om, Chid nu era robie si nu era nici tron, dad chiar omul nobil se catilra in porn. DRYDEN : CUCERIREA GREIVADE1

In timp ce Quentin schimba cu cele dou5 contese aceste scurte cuvinte pentru a le asigura ca ciudatul om care se alatura trupei for era caTauza trimisa de rege, el remarc5 (intrucit era destul de ager ca sta observe misairile strainului a*a cum o racea *i acesta) c5 omul nu numai ca intorcea capul de cite on avea prilejul, spre a-i dar ca, dovedind un soi de agilitate n5stru*nica, semanind mai curind cu aceea a unei maimute decit cu a unui om, se intorcea in sa cu totul, aproape culcindu-se de-a lungul calului, pentru a-i privi cu cit mai mare luare-aminte. Nu prea incintat de aceste mi*cari, Quentin c515ri spre boemian *i, timp ce aoesta Isi relu5 pozitia fireasc5 pe cal, ii spuse: — Mi se pare, prietene, ca dumneata ne c515uze*ti orbe*te, de vreme ce prive*ti spre coada calului mai curind decit spre .urechile-lui. — Si dac5 as fi orb — raspunse boemianul — v-” c515uzi tot atit de bine pe orice meleaguri, fie in acest regat al Frantei, fie in acelea dimprejur. — Si totu*i dumneata nu e*ti francez, spuse scotianul.

236

— Nu sint, raspiunse calauza. - Atunci din ce tara esti ? intreba Quentin. — Nu sint din nici o Cara. — Cum, din nici o Ora ? rep-eta scotianul. — Da — raspunse cal5uzia — din niciuna. Eu stilt un zingaro, un boemian, un egiptian, sau oricum le place europenilor sa numeasca poporul nostru, in feluritele lor limbi; dar eu nu am nici o Ora. - Esti crestin ? intrelA scotianul. Boemianul clatin5 din cap in semn negativ. — Cline! it ocart Quentin (cAci pe atunci catolicismul ena prea putin tolerant). Crezi in Mahomed ? — Nu, fu r5spunsul nepasator si scurt al calaubei, care nu prea nici jignit, nici 'limit de bruschetea — Esti pagin atunci, sau nici atit? — N-am nici o religie, raspunse boemianul. Durward se trase inapoi mirat ; caci, desi el auzise de sarazini si de idolatri, nu-i intrase niciodata in cap si nu credea ca ar putea sa existe vreun neam de oameni care sa nu aib5 o credin,ta oarecare. Isi reveni din surpriza si-1 intreba pe boemian unde locuia de obicei. — Unde se intimpla sa ma aflu, raspunse boemianul. N-Iarn nici o locuinta. — Cum Ili pazesti avutul? In afara. de hainele de pe mine si de calul pe care calaresc, n-am nimic altceva. — Totusi to imbraci frumos si. ai un cal bun, raspunse Durward. Ce mijloace de trai ai? — baninc end mi-e foame, beau cind mi-e sete §i nu am alte miiloace de trai decit acelea pe care be pune intimplarea la inclemina, r5spunse nomadul. — De care legi asculti ? — Nu intelep.; sa ascult decit de placerea si nevoile mele, r5spunse boemianul. — Cine este c5petenia voastra ? Cine va guverneaza ? 237

— Bulibasa al satrei noastre dac5 vreau sä ma supun lui, raspunse c515uza. Altfel nu am nici o capetenie. — Atunci esti — rosti tin5rul tot mai uimit — lipsit de tot ceea ce unete laolalt5 pe ceilalti oameni. nici lege, nici conductor, nici mijloace statornice de trai, nici c5min. N-ai — aiba cerul mila de tine — nici taro ; si, s5 te lumineze si s i te ierte cerul, n-ai nici Dumnezeu ! Ce-ti mai ramine, lipsit cum esti de mai mari, de fericirea cAminului si Je religie? — Sint iun om liber, spuse boemianul. Nu mai tirase inaintea nim5nui, nu ascult de nimeni, nu inalt in sl5vi pe nimeni. Ma due unde vreau, tr5iesc cum sunat ceasul. pot si mor atunci cind — Dar esti in primejdie sa" tii dat mortii oricind, dup5 cheful oricarui judecator. — Pie si asa, se invoi boemianul. Am astfel prile. jul sa scap de viata mai curind. — Poti de asemeni sa fii intemnitat, urma scotianul. Uncle este atunci libertatea cu care te lauzi ? — In gindurile mele — raspunse boemianul — pe care nici un lant nu poate incgtusa ; pe cind ale voastre, chiar cind trupul va este liber, ramin inlantuite de legile si superstitiile voastre, de dorinta voastr5 de a va statornici intr-un loc, de parerile voastre inchipuite despre felul in care trebuie sa te porti fats de cei din jur. Pe cit5 vreme spiritul meu e liber chiar atunci cind trupul imi este inIgntliit. Mintea voastr5 este inc5tusat5, chiar cind trupul vi se bucura de toata libertatea. Totusi libertatea gindurilor voastre — st5rui scotianul — nu usureaz5 greutatea lanturilor care N,•5 incatuseaza madularele. — Asta se poate indura o vreme oarecare — raspunse nornadul — si daca in acest rastimp nu pot sa scap eu insumi sau nu sint ajutat de prietenii mei, pot oricind sa mor.: moartea este desc5tusarea cea mai deplina. 238

Tacura amindoi un timp, dup5 care Quentin vorbi din nou, reluinduii intrebarile. — Neamul vostru este pribeag, neounoscut de natiunile Europei. De unde se triage ? — Nu sint in stare sA-ti raspund la aceasta introbare, raspunse boemianul. — 'Cind va scapa aicest regat de prezenta lui, cind se va intoarce in Cara de unde a venit? urma sco— Cind o sa se implineasc5 vremea pribegici sale, raspunse nomadul. — Nu va trageti care din acele triburi ale lui Izrael care au lost dose in robie dincolo de fluviul Eufrat? intreba Quentin, care nu iuitase lectiile pe care le invatase la Aberbrothick. — DPca ar fi fost astfel — rAspunse boemianul — ne-am fi rugat In credinta for *i am fi urmat ritu• rile tor. — Care este nuime!e tau ? intreba Durward. — Numai fratii mei imi cunosc nurnele. Oamenii straini de *atm noastr5 ma numesc Hayraddin Maugrabin — ceea ce inseamnS Hayraddin — mau.rul lafrican. — Vorbesti destul de bine pentru unul care a trait tot timpul in mijlocul hoardei tale murdare, spuse scotianul. — Am invatat cite ceva din *Uinta acestei tari, zise Hayraddin. Cind eram mic, satra noastrA a fost urmarita de ni*te vinatori de oameni. 0 s5geat5 a strSpuns capul mamei mole *i ea a murit. Eu am fost infa*u.rat in broboada de pe umerii ei *i am fost r5pit de urnthritori. Un preot m-a cerut arca*ilor prevotului *i m-a crescut, invalindu-ma *tiinta francs doi sari trei ani. — Cum de te-ai despktit de el ? intreb5 Durward. — I-am furat niste bani — banii Dumnezeului ckuia i se inchina, r5spunse Hayraddin foarte M-a prins *i m-a batut 1-am injunghial cu cu239

taut, am fugit In paduri *i m-am alaturiat din nou neamului meu. - Ticalosule — striga Durward — ti-ai ucis bin facatorul ? — Ce nevoie avea el sä ma impov5reze cu bine1acerile lui ? Un tinar zingaro nu e un cline rau de lant care sa adulmece urmele stapinului si sa se tirasca sub lovituri, pentru un os de la masa lui. El e un pui de lup thchis in cusca care isi sfarima lantul la cel aintii prilej, i sfisie stapinul si se intoarce din nou in salbaticie. Urma o noua tacere, dupa care tinarul scotian, voind s5 oatrunda mai adinc fiirea si gindurile acestui om ciudat, '11 intreba „daca era adevanat ca neamul lui, cufundat in ignoranta, pretindea ca poseda stiinta previziunii viitorului care nu era harazita nici inteleptilor, Jilozofilor unor societati civilizate". — Socotim ca sintem indreptatiti la acest lucru — r5spunse Hayraddin — si cu temei. — Cum e cu putinta ca un dar atit de pretios sa fie menit unei semintii atit de mirsave? intreba Quentin. — De unde sa stiu eu ? raspunse Hayraddin. Si totusi as putea sa *flu; dar acest lucru are sa fie cu putinta cind o s5-mi spuneti de ce ciinele poate dibui urmele unui om in timp ce omul, o faptura aleasa, nu poate dibui urmele Aceasta putere care vg pare atit de minunata este un dar innascut al neamului nostru. Din liniile fetei si ale miinii noi putem sa ghicim viitorul acelora care ne intreaba, tot atit de neindoielnic cum voi puteti sa ghiciti dupa florile unui porn, primavara, cum are sa fie rodul la cules. — M5 indoiesc de stiinta to si nu cred ca putea-o dovedi. — Nu rideti de mine, tinere scutier, II intrunta Hayraddin Maugrabin. V-as putea spune, de pilda, orice credinta ati zice ca aveti, c5 zeita careia va inchinati se af15 printre noi. 240

- T5cere! strig5 Quentin, uimit. Pe viata ta, niel o vorba mai mult Raspuincle numai ceea ce te intreb. Poti to sa fii un om eiredincios ? — De ce nu! Toti oamenii pot acest lucru, raspunse boemianul. — Dar ai sa fii ? — M-ati crede mai mult daca as jura raspunse Maugrabin, cu un rinjet. — Viata ta este in miinile mele, spuse tin5ru1 seatian. — Loviti, si o s5 vedeti diacA ma tern de moarte, se tinu dirz boemianul. — Banii ar putea face din tine o cAlauz5 de incredere ? intreb5 Durward. — Daca n-as putea fi astfel f5r5 ei — nu! raspunse pAginul. — Atunci cum poti fi eueerit ? starui scotianul. — Prin blindete, raspunse boemianul. — Dac5 ti-as jura c5 voi fi astfel cu tine, iai sa ne fii credincios pe drum ? — Nu, raspunse Hayraddin. Ar insemna sa risipe*ti cu uvrintg o avutie rara. Pe noi amindoi ne *i leag5 altceva. — •Ce ? striga Durward, mai uimit ca orieind. — Amintiti-v5 de oastanii de pe malurile Cher-rului Mortul pe care 1-ati dat jos din *treang era fratele meu, Zamet Maugrabin. — Si totu*i — se miry Quentin — iata ca ai legaturi tocmai cu acei slujba*i care ti-au dat fratele orii. Unul dintre ei mi-a spus in ce lac am sa te intilnesc — acela*i fAr5 indoiala care te-a trimis drept c515uz5 acestor doamne. — Ce putem s5 facem ? raspunse Hayraddin incruntat. Ace*ti oameni se poart5 cu noi, precum o face ciinele ciobanului cu oile ! Ne ocrotesc un timp, ne mina de colo pin5 cold dup5 cheful for si sfir*esc totdeauna trimitindu-ne la m5cel5rie. Quentin avu mai tirziu prilejul de a afla ca boemianul spusese adev5rul in aceasta privint5 *1 ci

garda prevotului, folosit5 pentru a stirpi bandele de vagabonzi care bintuiau prin regat, recruta prints e ei iscoade, slabea pentru o vreme oarecare supravegherea si intotdeanua sfirsea prin a-si trimite ajutoarele la spinzuratoare. Acesta era un soi de raporturi diplomatice intre hoti si politai, pentru practicarea cu succes a indeletnicirilor respective, lucru care a existat in toate tarile si nu e nicidecum necunoscut propriei noastre tari. Durward se intoarse la ceilalti cAlAreti, prea putin multurnit de felul de a fi al lui 1-layraddin si acordind putin5 incredere marturisirilor de recunostinia pe care i le facuse acesta. El se apuca sa-i descoas5 pe ceilalti doi oameni care-i fusesera dati in subordine si isi d5du seama dezarnagit c5 amindoi erau niste prostanaci prea putin destoinici sa-1 ajute cu un slat, asa cum se aratasera prea putin inclinati s5-1 sprijine cu armele, in ciocnirea recent5. „Cu atit mai bine, isi spuse Quentin, curajul sau sporind in masura greut5tilor crescinde ale situatiei in care se afla. Aceasta anal-5 si dragalas5 doamnA imi va datora totul. Am un brat si un cap, si mi se pare c5 m5 pot bizui cu hot5rire pe ele. Am vazut casa tatalui meu prada focului, 1-.am vazut pe el si pe .fratii mei zacind morti printre flacAri si n-am dat un pas inapoi, am luptat pina la sfirsit. Acum sint cu doi ani mai mare si am prilejul de a dovedi ce pot in cea mai dreapta si mai frumoasa cauza care a inflac5rat vreodat5 inima unui barbat viteaz." Determinat de aceasta hot5rire, Quentin actiona in tot timpul Caratoriei cu atita energie si intelep~iune, incit p5rea ca se af15 in acelasi timp pretutindeni. Locul sau principal si cel mai favorit era de altfel linga doamne, care, sensibile la grija deosebita pe care tin5rul o acorda sigurantei lor, incepura" sa converseze cu el pe un ton aproape de familiaritate amical5, parind - sa se amuze nespus de naivitatea ca si de ginggsia vorbelor pe care le rostea. Totusi Quentin nu se lasa fascinat de farmecele unor asemenea con242

versatii pentru a srabi indeplinirea atenta a indatoririlor sale. pac5 se afla adesea linga contese, str5duindu-se descrie unor fapturi nascute intr-o tare de ses muntii Grampiani §i mai ales frumusetile de la Glen-houlakin, cul5rea tot atit . de des cu Hayraddin in fruntea cavalcadei, intrebindu-1 asupra drumului, asupra locurilor de popas §i raspunsurile lui in minte, spre a se incredinta printr-o nou5 cercetare dac5 nu va descoperi vreun gind viclean. Tot atit de des mergea si cu ariergarda, incercind ci5tige devotarnentul celor doi csalketi prin vorbe prietene§ti, prin daruri i fagaduieli de not recompense, atunci cind misiunea lor va fi fost In felul acesta c515torira mai bine de o saptamina prin locuri putin umblate si pe drumuri laturalnice, ocolind ora§ele mari. Nu se intimpla nimic deosebit, deli intilnira cind §i cind §atre de boemieni nomazi care ii respectau v5zindu-i calauziti de un om de al lor, soldati hoinari sau poate briganzi, carora li se prea ca adversarii sint prea tari pentru a fi atacati in sfir§it deta§am-ente de Marechaussee, cum s-ar spune astazi, pe care Ludovic, cautind sä vindece prin foe i sabie ranile tarii, be folosea pentru a stirpi bandele care cutreierau de colo-colo prin Cara. Ace§tia din urma ii lasau sa-§i vad5 de drum in vole, dup5 ce cercetau hirtia de trecere cu care Quentin fusese inarmat chiar de rege. Locurile de popas erau indeob§te m5n5stirile, cele mai multe fiind indatorate prin regulile intemeierii lor de a da ad5post pelerinilor, caracter sub care cam Moreau doamnele, §i de a be oferi ospitalitate Vara a-i tulbura cu intreb5ri asupra rangului i conditiei lor, lucru pe care multe persoane de vaz5 doreau sa-1 tine ascuns in timpul indeplinirii termenului legamintului pe care-I facusera. ,Sosind in asemenea locuri, contesele de Croye spuneau de obicei ca sint obosite si se retrageau numaidecit ca sa se odih-

neasa; iar Quentin, in calitatea lui de majordom, se ocupa de toate cele necesare in legatur5 cu ele, cu o sirguint6 care le scutea de orice grija" $i cu o pricepere care izbutea intotdeauna sa stirneasca un simt5mint corespunzator de bun;ivointa din partea acelora care se vedeau slujite cu atita zel. 0 anume imprejurare isca ingrijorarea deosebit5 a lui Quentin, in leg5tur5 en felul de a fi $i cu neamul calauzei sale ca pAgin si ca nomad necredincios $i pe deasupra ca un om ce se indeletnicea cu stiintele oculte — n5rav al intregii sale semintii —,acesta era adesea privit ca un oaspete nedorit in sfintele lAcavri in care poposeau de obicei si prin urmare nu era primit, chiar in incinta ziklurilor exterioare, decit cu mare greutate. Acest lucru stinjenea foarte mult, c5ci, pe de o parte era necesar sa pastrezi bunAvointa unui om care cuno$tea taina cal5toriei si, pe de alth parte, Quentin socotea ca trebuia neaparat sa mentin5 o supraveghere atenta, de$i tainica, asupra purtarii lui Hayraddin, pentru ca, atit cit era cu putinta, sa nu poafa N(orbi cu nimeni far5 a fi vazut. Acest lucru era imposibil atita vreme cit boemianul rAminea in afara m5nastirii in care poposeau si Durward nu se putea impiedica sa" nu-$i spun ea Hayraddin era incIntat de un asemenea prilej, cAci in loc s5 stea Cacut in adapostul care i se dadea, intra in vorb5 cu novicii si cu tinerii frati si li facea sa ridri cu giumbuOucurile $i cu cintecele lui, care in acelagi timp ii scotea din sArite pe b5trini. Acest Wert" ii. cerea de multe on lui Quentin s'aii pun5 in joc toat5 autoritatea, s5 se foloseasca de amenint5ri, ca sa-i struneasc5 veselia nelalocul ei si necuviincioasA, Si in acela$i timp sa depun5 toate st5ruintele pe ling5 stared ca sa" nu-1 alunge din 15ca$ pe ciinele Si el izbutea sa faca acest lucru prin felul dibaci in care scuza purtarea neobr5zat5 a slujitorului for si prin $iretenia cu care stirnea n5dejdea ca" boemianul ar putea fi adus la principii morale .5i la o purtare mai buns prin apropierea de sfintele moa$te, de cu214

vioasele laewri *i mai presus de toate de slujitorii bisericil. Iat5 Ins ca spre a zecea sau a dou5sprezecea zi de c515torie, dup5 ce intrasera in Flandra §i se apropiau de ora*ul Namur, toate straduintele lui Quentin nu fur5 in stare sä impiedice urmArile unui ta'r5boi iscat de calauza sa. intimplarea se petrecu intr-o manastire de franciscani a unui ordin reformat, aspru, al carei superior a fost beatificat dupa nioarte. Dupa mai multe boclucuri ea de obicei, la care de altfel trebuiau sä se a§tepte, afurisitul boemian fu primit in sfir*it intr-o cladire indepArtata locuit5 de un frate laic, ce slujea ca gradinar. Doamnele se retrasesera ca totdeauna in inc5perile lor, §i staretul, care din intimplare avea rude indepartate si prieteni in Scotia, asculte pe straini vorbind i cAruia ii plAcea despre tarile lor de bating, it pofti pe Quentin, a earui infatisare chipe0 si purtare pareau ca-i placusera moult, la o cina wara, manastireasca, in chilia lui. GAsind ea staretul era un om de*tept, Quentin nu scapa prilejul de a intreba despre starea luerurilor din tinutul Liege, in legatura cu care, in ultimele dou5 zile ale cAlAtoriei lor, auzise anumite zvonuri care-i stirneau temeri adinci in privinta sigurantei doamnelor Incredintate in paza sa, pe drumul ce-1 ba isi marturisi indoiala ca mai aveau de strgbatut vor putea fi aparate chiar *i de puterea episcopului, admitind ca vor a junge cu bine la re§edinta lui. Raspunsurile staretului nu fuza Area lini§titoare. „Locuitorii din Liege — spunea el — sint ni§te burghezi avuti care ca si Jehu in timpurile vechi s-au ingra§at §i s-au pervertit ; mindri de bogAtia si de privilegiile lor, se umfla In pene, se cearta cu ducele de Burgundia, seniorul lor suzeran, in privinta dariau mers pin5 acolo incit s-au lor si a scutirilor — razvratit de mai multe on pe fata, din care pricing ducele s-a miniat atit de cumplit, cad este un orn aprig si ambitios, incit a jurat pe sfintu1 Glieorghe ca la cea dintii provocare va aduce asupra ora§ulul 245

Liege prapadul Babilonului si ruina Tirului — subiect de fluierAturi si de invinuiri pentru toatA Flandra." dup5 cele ce am auzit despre el — spuse — Quentin — Carol este un print care pare-se ca e in stare sA aduca" la indeplinire un asemenea juramint, asa incit cei din Liege poate c5 se vor feri dea un astfel de prilej. — Ar trebui sa n5dalduim acest lucru — raspunse staretul — si asta este rugAciunea tuturor drept eredinciosilor din aceasta taro, care n-ar vrea ca singele cet5tenilor s5 fie varsat ca apa si ei s5 piar5 ca niste osinditi inainte de a se fi impacat cu cerul. De aceea blindul episcop se frgminta zi si noapte pentru a p5stra pacea, asa cum trebuie s-o facg un slujitor al altarului, cAci spune la sfinta scriptur5 : beati pacifici ; dar... aci bunul staret se opri si oft adinc. Quentin st5rui cuviincios, aratind cit de important era ca doamnele date in grija lui sa of le vesti neindoielnice asupra st5rii 15untrice a t5rii, spunind ca prea cinstitul si reverendul pater va face o fapta crestineasca dace it va lumina in aceasta privinta. — Acesta este un subiect — spuse staretul — despre care nim5nui nu-i place s5 vorbeasc5, c5ci aceia care ii vorbesc de r5u pe cei puternici, etiam im cubiculo risc5 mult ca vorbele for sa ajung5 pe cine stie ce aripi la urechile acestora. Totusi, pentru a v5 ajuta dup5 puterea mea, pe dumneata care pari un tin5r cumsecade si pe doamnele dumitale care sint niste credincioase pline de zel si fac un sfint pelerinaj, am s5 va" spun totul f5r5 ocol. El privi cu grij5 imprejur si , coborind glasul ca si eind se temea ca ar putea fi auzit, urm5 : — Cet5tenii din Liege — spuse el — sint asmutiti mereu pe ascuns sa se fizvrAteasc5 de oamenii lui Belial care pretind, f5r5 temei; naajduiesc, ca aceasta sarcina le-a lost dat5 de prea crestinul nosChiar *i in odaia de culcare (in limba latina"). (n. t.)

246

tru rege, care, dupa parerea mea merita cu prisosintA. acest nume, pentru a tulbura astfel pacea unui stat vecin. Si totu§i numele lui e folosit pe fata de aceia care sprijina §i atita pe nemultumitii din Liege. Se gra apoi in tarn un senior de neam mare, vestit ca razboinic, Ins in celelalte privinte, ca s5 spun a§a, lapis offensionis et petra scandali 1 — o piatr5 a vrajbei care scapara intre Burgundia i Franta : numele lui este Guillaume de la Marck. — Supranumit Guillaume Barbosul sau Mistretul S5lbatic din Ardennes, adauga tinarul scotian. — Pe bung dreptate poreclit astfel, fiul meu intari staretul — fiindc5 este ca un mistret s5lbatic din p5dure care calca totul in picioare i sf4ie cu coltil. Si-a strins o haita de mai bine de o mie de oameni, toti, ca i el, oameni care dispretuiesc orice au: toritate civila i religioas5, i nu vrea sa se supuna. ii lui cirda0 ducelui de Burgundia traie*te §i el rapt i violenta, pr5dind fara alegere §i clerici mireni imposuit manus in Christos domini — a intins mina Ore un0 Domnului, hulind vorbele spuse scripturi : „nu-i atingeti pe un ii mei *i nu-rm prigoniti prorocii". Chiar sarmanului nostru la ca i-a cerut sä plateasca some marl in our i angint drept rascumparare pentru vietile noastre §i Pentru acelea ale fratilor no tri, fapt5 la care am raspuns printr-o suplica in limba latin5, in care am aratat neputinta in care ne afl5m de a-i indeplini cererea i-am repetat cuvintele evanghelistului : ne moliaris amico tuo malum, cum habet in to fiduciarri. 2 Totui acest Gulielmus Barbatus, acest Guillaume de is Marck tot atit de strain de preceptele umane, precum este chiar de omenie, ne-a raspuns in jargocremene de scgparat (in limba latina). Stinca vrajbei (n. t.) 2 Nu cladi pe nenorocirea prietenului care are incredere in tine (in limba latina). (n. t.)

247

nul iui caraghios si non payatis, brulabo monaste rium vestrum. — o latina barbara, pe care totu*i dumneavoastra, reverende pater, ati inteles-o cu qurinta. — Vai ! fiule, teama i nevoia sint tilmaci ageri : am fost siliji sa topim odoarele de argint din altariil nostru pentru a potoli lacomia acestei capetenii crude. Faca cerul sa capete de *apte on rasplata pe care o merits ! Per-eat in probus ! Amen ! Amen ! Anathema esto ! 2 — Ma mir — spuse Quentin —ca ducele de Burgundia care este atit de tare, de puternic, nu-1 rapuine pe acest mistret ale carui ravagii au facut atita raspunse staretul — ducele — Vai ! fiul meu Carol se afla acum la Peronne, unde i*i aduna capitanii spre a porni la razboi impotriva Frantei ; *i astfel in timp ce pronia cereasca a semanat dezbinarea in inimile celor doi mari printi, Cara este bintuita de tiranii cei marunti. Totu*i, rau face ducele ca taraganeaza vindecarea cangrenei launtrice, fiindca acest Guillaume de la Marck a luat legatura de curind pe fats cu Rouslaer *i cu Pavillon, capeteniile nemultumitilor din Liege, i e de a*teptat sa-i asmuta curind la cine *tie ce isprava nesabuita. — Dar episcopul de Liege — intreba Quentin — are Inca puteri indestulatoare pentru a struni acest spirit neastimparat *i turbulent — nu-i a*a, bunul meu parinte ? Raspunsul dumneavoastra la aceasta intrebare e de mare insemnatate pentru mine. — Episcopul, fiule — raspunse staretul — este purtatorul sabiei *i al cheilor sfintului Petru ; el detine puterea ca print peste veacuri *i se bucura de protectia puternicii case de Burgundia ; poseda de asemeni autoritatea spirituala ca prelat i _le sustine
Daca nu platiti, am sa" vä and mAnastirea (jargon inexistent, Ncut din cuvinte franceze cu terminajii latine*ti). (n. 2 S5 piarA in ru*ine. Amin ! Amin ! Blestemat s5 fie ! (in limba latina). (n. t.)

248

pe amindou'a printr-un numar indestulAtor de soldati buni de oameni de arme. Acest Guillaume de la Marck, a fest crescut in casa lui datoreaza multe binefaceri, dar el dezlantuit chiar la curtea episcopului firea sa cruda §i setoas5 de singe, fiind alungat de acolo pentru ca ucisese pe unul din cei mai apropiati slujitori ai episcopului. De atunci, exclus prin fapta aceasta din preajma bunului episcop, acum — imi a devenit du§manul lui de moarte pare rau ca trebuie s-o spun — $i-a incins armele §i:§i intoarce impotriva lui cornul amenintator. — Socotiti deci ca vrednicul prelat se OVA in primejdie ? intreb5 Quentin cu nelini*te. — Vai ! fiule — raspunse bunul franciscan — ce §i cine se af15 in aceasta salbaticie pierdut5 de lume §i se poate spune ca nu se af15 in primejdie ? Dar — cerul sa ma pAzeasc5 — nu vreau s5 spun ca venerabilul prelat este amenintat de o primejdie imediat5. El are un tezaur bogat, sfetnici credincio§i §i soldati viteji ; pe deasupra, un emisar care a trecut pe aici ieri indreptindu-se spre rasarit, ne-a spus ca la cererea episcopului, ducele de Burgundia a trimis o suta de oamefiT de arme in ajutorul lui. Aceti soldati impreung cu slujitorii care apartin fiecarei lanci, vor fi de-ajuns pentru a tine piept lui Guillaume de la Marck, blestemat s5-i fie numele ! Amen ! In clipa aceea, convorbirea lor fu intrerupt5 de paracliserul manastirii, care veni §i spuse cu un glas intretaiat de minie ca boemianul se tinuse de cele mai afurisite dracovenii in faja tinerilor frati : turnase la cina in pocalele for un drog intaritor, puternic, otriivitor, de zece on mai tare ca cel mai tare yin, care ii doborise pe cei mai multi §i intr-adev5r, des,i paracliserul fusese destul de tare, tinind piept mai bine bAuturii, se putea totui vedea din fata lui aprins5 i din vorba lui greoaie ca i el, cel care yenise cu invinuirea, fusese intr-o masura oarecare atins de acea bautura afurisitA. Pe deasupra, boemianul indrugase ni*te cintece care vorbeau despre de249

§ertaciuni lume§ti §i despre placed neru§inate ; intorsese in batjocura briul sfintului Francisc, risese de minunile lui i li numise pe cei care i se inchinau z5natici §i secaturi trindave. In sfir*it. facuse chiromantie si prezisese tinarului frate Cherubin ca va fi iubit de o frumoasa doamna care it va face tatal unui fits norocos in viata. Parintele staret asculta invinuirile paracliserului in tacere, ca lovit de o spaim5 muta la auzul neasemuitei for grozavii. Cind paracliserul sfirsi, staretul se ridica, cobori in curtea manAstirii §i porunci fratilor laici, sub pedeapsa celor mai grele urrnari ale nesupunerii cluhovnice.,ti, sä-1 alunge pe Hayraddin din sfintul laca* cu lovituri de bid *i de toiege. Aceasta porunca fu aclus5 la indeplinire intocmai, de fata cu Quentin Durward care, de*i necajit de aceast5 intimplare, isi dadea seamy cu usurinta c5 orice amestec din partea lui ar fi lost zadarnic. In pofida blestemelor staretului, pedeapsa aplicat5 vinovatului fu mai mult amuzanta decit aspra. Boemianul alerga de colo-colo prin curte, in mijlocul strigatelor *i al ropotului de lovituri, dintre care unele nu-1 atingeau, fiind rau tintite dinadins ; de altele, indreptate spre el cu hotarire, se ferea prin salturi sprintene, iar pe cele putin numeroase care-i cadeau pe spate *i pe umeri be primea fara sa se tinguiascii sau sä tipe. Larma era cu atit mai mare, cu cit neindeminaticii minuitori ai toiegelor, printre care Hayraddin fugea de colo-cold, se lovea.0 unul pe altul mult mai adesea decit nimereau in el. In sfir*it, dorind 55 sfireasca cu aceasta priveli5te, mai mult galagioas5 decit pilduitoare, staretul porunci sa se deschida poarta i boemianul, napustindu-se .pe ea cu iuteala fulgerului, se indeparta in goana sub lumina lunii. In timpul acestei scene, banuiala care-i trecuse mai inainte prin cap ltd Durward se trezi cu o noun putere. Hayraddin ii faaaduise chiar in dimineata aceea 55 se poarte mult mai cuminte i mai potolit 250

ca de obicei, atunci cind aveau sä se mai opreasci la vreo manastire din drumul lor. Totu§i, el isi calease fagaduinta si se aratase mai zurbagiu ca oricind. Fara indoiala ca in purtarea lui se ascundea ceva, cad, oricare ar fi fost cusururile boemianului, nu-i lipseau nici bunul simt, nici stapinirea de sine atunci cind o voia. Nu cumva el dorise sa scape de sub supraveghere ca sa ia legatura fie cu oamenii din satra lui, fie cu altcineva, si neputind sa faca acest lucru in timpul zilei din pricina pazei necontenite a lui Quentin, folosise acel siretlic pentru a putea iesi din manastire ? Indat5 ce aceasta bAnuiala sageta 'Inca o data mintea lui Quentin, prompt cum era in acjiuni, el hotart sä se ia dupa calauza snopita in bataie §i sa vada (pe fulls daca avea sa fie cu putinta) ce face. De aceea, cind boemianul fugi pe poarta manastirii, dupa cum am spus mai sus, Quentin, spunind repede staretului ca trebuie neaparat sa nu-si piarda cal6uza din vedere, o lua pe urmele lui.

XVII

SPIONUL SPIONAT

Ce ? Tu, vagabondule ! ? Spion splonat ! Jos mina ! N-ai ce cata printre acegi oameni de treaba. BEN JONSON : POVESTEA LUI ROBIN HOOD.

Cind Quentin ie§i din m5nastire, it zari pe boemian fugind cit it tineau picioarele ; silueta lui intunecata se zArea in lumina lunei, gonind ca un cline biciuit prin ulita catunului, §i apoi de-a curmezipl unei cimpii din apropiere. „Alearga bine prietenul i§i spuse Quentin in sine — dar ar trebui sä alerge ca vintul pentru a scapa celui mai u§or picior care a c5lcat vreoclata prin hAti§urile de la Glen-houlakin". Neavind pe el din fericire mantia si armura, scofar5 rival pe tianul de munte fugea cu o meleagurile lui, care, in pofida iutelii cu care alerga boemianul, era de a§a natura, incit nu se putea s5 nu-1 ajung5 curind. Quentin nu se gindea ins5 la acest lucru ; el socotea mai de seamy s5 urmareasc5 mi§c5rile lui Hayraddin decit s5-1 opreasca ; ceea ce ii intarea inca aceast5 hotarire era staruinta cu care boemianul continua s5 •fug5 intr-o anumit5 directie. Aceast5 goana, neincetinita citu§i de putin, chiar la primul avint dup5 alungarea sa violenta din manastire, pArea s5 arate un tel mai mult precis decit s-ar fi putut vedea-la un om alungat pe nea*teptate dintr-un ad5post bun, aproape de miezul noptii, si pung capul care acum iii c5uta un loc untie acest lucru ii jos. El nici macar nu se uita inapoi 252

ingaduia lui Durward sa-1 urmareasca Tara a fi viizut. In sfir$it, dup5 ce boemianul strab5tu cimpiile $i ajunse la malul unui piriu marginit de anini $i de s5lcii, Quentin it vazu c5 se opre$te in loc $i suna incet din corn. I se raspunse printr-un $uierat de undeva de aproape. dat intilnire, gindi Quentin. Cum m-a$ putea apropia de ei cit mai mult pentru a asculta ce vorbesc? Zgomotul pa$ilor mei $i fo$netul ramurilor printre care trebuie s5 m5 strecor m5 vor da de gol dac5 n-am s5 bag de seams. Am s5-i surprind totu$i, pe sfintul Andrew, ca pe ni$te cerbi de la Glen-isle. Au s5-$i dea seama cä nu sint eu degeaba un vin5tor destoinic. Iat5 ca s-au intilnit dou5 umbre — sint doi — partida nu-i egala, ma pa$te primejdia dac5 am s5 fiu descoperit $i dac5 scopul for nu e prietenesc, ceea ce se poate foarie bine presupune. $i atunci contesa Isabelle 1$i pierde sarmanul prieten ! Ei bine — el nu va fi vrednic sa se numeascA astfel daca nu este gata s5 se bath' pentru ea cu doisprezece oameni. Eu, care am incruci$at sabia cu Dunois, cel ma tern acum de mai viteaz cavaler al Frantei o $atrA de nomazi ? Nu — cu ajutorul lui Dumnezeu $i al sfintului Andrew, au s5 gaseasca in mine unul mai tare $i mai $iret decit ei." Luind aceasta hot5rire $i p5$ind cu precautia pe care o inv5tase din indeletnicirile lui vin5tore$ti. prietenul nostru cobori inn matca piriului, a carei adincime era neegal5 ; uneori apa abia ii acoperea ghetele, alteori ii ajungea pin5 la genunchi. Inainta astfel ascuns de ramurile care atirnau deasupra malului, in timp ce murmurul apei ii acoperea zgomotul pa$ilor. (Noi in$ine ne apropiam odinioar5 astfel de cuihul vreunui corb care statea de veghe acolo.) In felul acesta, scotianul se apropie neobservat pin5 ce incepu sa aud5 bine glasurile acelora care erau obiectul supravegherii sale, de$i nu putea sa le deslu$eascA vorbele. Oprindu-se sub ramurile incovoiate ale unei 253

falnice salcii plingatoare, care aproape ca atingeau. suprafata apei, izbuti sa prinda o creanga cu ajutorul careia, folosindu-se de toata dibacia si puterea sa, se catara in copac si se aseza, Fara teams ea va fi descoperit, pe cracile ,groase din mijloc. Din locul acela putu s-5 vada Ca cel cu care statea de vorba Hayraddin era un om din satra lui si in acelasi timp isi dadu seama, spre marea sa dezarnagire, ca apropierea de ei nu-1 putea face sä inteleaga limba, cu totul necunoscuta, in care vorbeau. Boemienii se prapadeau de ris ; si, cum Hayraddin incepu sa topaie de colo-colo si sfirsi prin a-si freca umerii, Durward nu se mai indoi ca el povestea despre bataia de care avusese parte inainte de a scapa din manastire. suierat; Deodata in departare se auzi din nou Hayraddin raspunse si de data aceasta sunind incet de citeva on din corn. Curind se ivi un barbat inalt si voinic cu aer razboinic, ale carui linii robuste contrastau viu cu talia mica si cu madularele subtiri ale boemienilor. 0 ledunca lata petrecut5 peste umarul lui sustinea o sable care ii atirna aproape orizontal pe sold. Pantalonii sal scurti, plini de spintecaturi, din care ieseau bufe de matase sau de tafta in toate culorile, erau prinsi printr-o sumedenie de funde de pieptarul strimt din piele de bivol, pe a carui mineca dreapta era brodat un cap de mistret, emblema capitanului sau. De sub palarioara asezata pe o ureche cobora o bogatie de par cirliontat, cazind de fiecare parte a unei fete marl si amestecindu-se cu barba, si ea foarte mare, de aproape patru schioape. R5zboinicul Linea in mina o lance lung5, si intregul sau echipament arata ca este unul din aventurierii germani cunoscuti sub numele de lanzknecht — 15ncier care alcatuia cea mai mare parte a infanteriei din acele vremi. Fireste ca acesti mercenari erau soldati cruzi si pradalnici ; o poveste absurd5 se raspindise printre ei, anume ca un lanzknecht nu fusese primit 254

in rai din pricina pacatelor sale, 5i in iad din pricina firii sale bucluca5e i nesupuse, a5a ca ei se purtau cu indrazneala unor oameni care nu nadalduiau raiul .i nu se temeau de iad. — Donner und Blitz ! furs primele sale cuvinte de salut dupa care continua intr-un jargon germanofrancez, pe care noi nu-1 putem reproduce decit imperfect De ce m-ai impiedicat sa dantuiesc, pierzind trei nopti ca sa to a5tept ? — N-am putut sa viii mai curind, mein Herr, 2 raspunse liayraddin foarte respectuos. Un tin5r scotian, al carui ochi e tot atit de ager ca al unei pisici salbatice, imi supravegheaza cele mai midi miscari. A 5i inceput 55 ma banuie, si dada are sa van ca banuielile lui sint intemeiate, eu sint un om mort 5i el duce femeile inapoi in Franja. — Was, Henker I 3 - exclama lanzknecht-ul. Sintern trei — scrim pe ei mime i rapim femeile chiar aici. Ai spus ca cei doi soldati sint frico5i ; to prietenul tau o puteti da gata 5i der Teufel 4 o sa ma ajute Yi pe mine sa ma rafuiesc cu aprigul vostru scotian. — Ai sa vezi ca a5a ceva nu-i de loc intelept —.se impotrivi Hayraddin — pentru ca in afara ca not nu prea insemnam cine 5tie ce intr-o incaierare, acest viteaz s-a batut •cu cel, mai bun cavaler al Frantei 5i a ie5it cu fats curata. Am stat de vorba cu aceia care au vazut cum 1-a Incoltit pe Dunois. — Nagel und Sturmwetter / 5 Striga frica in voi, scri5ni soldatul german. — Nu skit mai fricos decit dumneavoastra — spuse Hayraddin — dar meseria mea nu este sa m5 bat. Daca vreti sa-i a5teptati tot la locul despre care am
2 3 4

fulgere (in limba german5). (n. t.)) Tunete Domnule (in limba germana). (n. t.) La dracu ! (in limba germana). (n. t.) Diavolul (in limba germanii). (n. t.) vijelie (in limba germana). (n. t.) 5 Grinding

255

vorbit. e bine ; daca nu, 11 due in lini§te pina Ia palatul episcopului §i Guillaume de la Marck poate foarte usor sa puna mina pe ei acolo, daca este numai pe jumatate atit de, tare cit spunea saptamina trecuta. - Potz tausend! 1 exclama soldatul. Sintem atit de tari i chiar mai tari ; dar am auzit ca yin o suta de lanci din Burgundia — das ist — asta-i — cinci oameni de lance, fac cinci sute cu totii, §i atunci, sa m5 is dracu ! o sa ne caute ei pe noi mai curind decit noi pe ei, fiindca der Bischoff 2 are o bung forta pe picior de lupta — asta-i adeyarat ! — Trebuie sa pindeti la Crucea celor Trei Crai, sau sa to la§i paguba*, it siatui boemianul. — Sä ma las paguba§ de bogata logodnica a nobilului nostru Hauptman/ 3 Teufel! Mai bine sa dau o raita prin Hell 4. Pe sufletul meu, o sa ajungem toti printi §i hertzogs, cum le zic ei ducilor, §i o sa fie la noi piynita cu yin §i scuzi frantuze§ti §i poate fete frumoase, atunci cind barbosul o sa se plictiseasca de ele. — Deci pinditi la Crucea celor Trei Crai, nu ? intreba boemianul. aduci pina acolo ; — Mein Gott, 5 da, ai jurat chid o sa coboare de pe cal i o sa ingenunche inaintea crucii, cum face toata Iumea, afara de niv.4te pagini negri ca tine, scrim pe ei i ai notri sint. — Da, dar eu am fagaduit sa dau o mina de *tor la yicleugul asta numai intr-un fel, spuse Hayraddin : sa nu va atingeti de un fir de par din capul tinarului. Dac5 imi jurati asta pe cei Trei Morti ai vo§tri din Colonia, am s5 jur i eu pe cei s,apte Lunatici c5 yä slujesc cu credinta pentru tot ceea ce famine de facut. Si daca yä calcati jur5mintul, LuMii de draci ! (in limba germana). (n. t.), Episcopul (in Iimba germana). (n. t.), 3 CApitan (in limba germanA). (n. t.) 4 Iad (in limba german5). (n. t.) 5 Dumnezeule (in limba germana);. (n.
2

256

naticii au sfi va trezeasc5 din somn *apte nopti de-a rindut spre zori, *i in a opta va sugruma *i v5 maninc5. — Da, Donner and Hagel ! De ce tii atit de mult la viata acelui tinar care ma este din singele nici din neamul tau ? intreba neamtul. — N-are a face, cinstite Heinrich ! Sint oameni care simt o pracere sa taie beregati *i aItii sgt pastreze intregi. A*adar, jurati-mi c5-1 crutati viata *i-1 lasati teaf5r, ori, pe stralucitoarea stea Aldebaran, nu mist un deget mai departe, jurati-mi, si pe cei Trei Crai din Catania, a*a cum le spuneti dunineavoastra — *tiu ca la alt juramint nu tineti. — Du bist ein Komische Man, 1 zise lanzknecht-ul. Jur ! — Nu atii de repede, spuse boemianul. Intoarcespre rasarit, caci ti-v5, viteze Ianzknecht, altfel n-au sa v5 auda - Soldatul jury dup5 cum i se cerea i apoi sprise ea el va fi g-ata *i ca locul era foarte potrivit, fiinctci se afra numai la cinci mile depArtare de tialAra lor. — Dar n-ar fi mai bine sa punem citiva dlrireti pe ceI5lait drum, la sting-a hanuiui, ca sa-i poara prinde data o pe acolo ? Boemi.anul se gindi citeva clipe *i apoi r5spunse — Nu ;. ivirea unor soldati rn partea aceea ar nelini*ti garnizoana de la Namur *i ar putea s5 stirneasc5 o lupU cu sorti indoielnici in locul unei izbinzi. $i-apoi ei au sit mearga pe malul drept at Meusei, Caci eu li duc pe drumul pe care vreau. Oricit de istet ar fi acest scotian de la munte,, n-a stat vorba ping azi cu nimeni in afar5 de mine asupra drumului pe care trebuie urmeze. Fire*te, eu am plecat la drum cu el fiindu-i incredintat de un om cie incredere, in cuvintul cAruia crede toata Illmea nind ce ajunge s5-1 cunoasca et de cif. 1 E*ti un caraghios (in limba germano. (n. t.)

Asculta, prietene Hayraddin spuse soldatul as vrea sa te rog ceva. Tu si fratele tau sinteti, cum spuneti voi insiva, gross Sternen-deuter — ceea ce: inseamna privitori in stele si Geister sehers. Atunci, ce dracu v-a facut sa nu ghiciti a al tau Bruder 2 Zamet are sa fie spinzurat ? - Am sa-ti spun, Heinrich, zise Hayraddin. Daca as fi putut sti ca fratele meu fusese atit de nebun ca sa dea in vileag ducelui Carol al Burgundiei o taina incredinfiata de regele Ludovic, as fi putut sa ghicesc c-o sa moara tot atit de sigur cum as putea sa ghicesc c-o sa fie vreme frumoasa in iulie. Ludovic are urechile si miinile sale la curtea Burgundiei, iar sfetnicii lui Carol iubesc tot atit de mult clinchetul aurului francez pe cit iubiti dumneavoastra clinchetul pocalelor cu vin. Dar acum ramineti cu bine si nu Intirziati la intilnire. Eu trebuie s5-1 astept pe scotianul meu de dirnineat5 de tot la o aruncatura de sageat5 de poarta vizuinei acestor porci trindavi ; altfel o sa creada despre mine ca am umblat cine stie pe unde, ceea ce n-ar prevesti un sfirsit bun calatoriei sale. — Trage o dusca mai intii ca sa te Intaresti, it imbie lanzknecht-ul o sticla. Dar uitasem — to esti indeajuns de dobitoc ca s5 nu bei decit ap5 ca un rob ticalos al lui Mahorned si al lui Termagant. — Dumneavoastr5 sinteti rob al vinului si al clondirului, spuse boemianul ; nu ma mir c5 nu vi se incredinteaz5 decit partea singeroasa, aprig5, de conducere la indeplinire a celor hotarite de capete mai intelepte. Cel care vrea sa cunoasca gindurile altora sau s5-si le ascund5 pe ale lui nu trebuie sa bea yin. Dar la ce bun s5 v5 propovaduiesc dumneavoastr5 care stnteti intotdeauna tot atit de insetat ca si dunele de nisip din Arabia ! Ramineti cu bine. Luati-1
2

Privitori in suflete (in limba gerhiana). (n. t ) Frate (in limba german5). (n. t.)

258

pe p:ietenul Tuisco cu durnneavoastr5 ; ivirea lui iii preajma manastirii ar putea sa dea nWere la banuieli. Cei doi prea cinstiti ipoch!nieni se clespartir5 dupa ce fiecare d'Odu celuilalt asigurari ca va veni Ears gre$ la Crucea celor Trei Crai. Quentin Durward se uita dupa ei din ascunzi$ pins ce pierira din vedere. Inima ii zvicnea gindindu-se la pr.imejdia care ii amenintase indeaproape pe el 5i pe doamnele incredintate pazei sale, scapate ca -prin minune — daca intr-adevAr acest lucru se intimplase din mrejele unei urzeli mir$ave. Intorcindu-se la ms_An.astire, fAcu un lung ocol, de teams s5 nu se intilneasc5 pe nea$teptate cu Hayraddin, strabatind anevole o cimpie plina de hirtoape $i izbuti astfel sa ajung5 la ad5postul lui printr-un punct deosebit de acela din care plecase. Pe drum el se sfatui temeinic cu sine insu$i in privinta planului de salvare ce trebuia urmat. La inceput, cind it auzise pe Hayraddin dinduii in vileag vicleucid5 de indat5 ce i$i vor fi ispr5vit nia, hot5rise sfatul i i corrlplicii lui se vor afla la o dep5rtare suficient5 ; dar cind it auzise pe boemian stairuind atit pentru crutarea vietii lui, simti c5 ar fi o lips5 de recuno$tint5 din partea sa dac5 ar trece impotriva acestuia la represiuni drastice aplicindu-i pedeapsa pe care o merita tradarea lui. In consecint5 hot5r1 lase viata si, dach va fi cu putinta, chiar sa-1 foloseasc5 mai departe drept cal5uz5, luind toate m5surile cuvenite pentru siguranta scumpelor f5pturi c5rora le inchinase in sine ins5$i viata lui. Dar incotro s-o apuce ? Contesele de Croye nu puteau sa gaseasc5 azil nici in Burgundia, de unde fugisera, nici in Franta, de unde, la drept vorbind, seser5 alungate. Violenta ducelui Carol in cea dintli din aceste Vari era prea cu putin mai de temut clecit politica rece $i tiranic5 a regelui Ludovic in cealaltS Cara. Chibzuind adinc, Durward nu putu sa alc5tuiasca un plan mai intelept pentru siguranta for de-

cit acela de a ocoli capeana, luind-o spre Liege pe dup5 cum clrumul de pe malul sting al Meusei, planuiser5 doamnele din capul locului, vor sere protectia prea bunului episcop. Faptul ca reverendul prelat va fi de acord sa le ocroteasca nu putea fi pus la indoiala si dac5 urma s'a fie sprijinit de acea trup.5 burgund5, se putea socoti c5 va avea puterea 5-0 fats. Oricum, daca primejdiile la care era expus din partea lui Guillaume de la Marck si din pricina tut.. bur5rilor de la Liege, p5reau iminente, avea sa-i fie totusi cu putinta sa le apere pe nefericitele doamrie pin5 ce ele vor putea fi trimise in Germania cu o escorts destul de puternicA. Pentru a incheia (cAci cind oare nu ajung cugetArile si la unele aspecte personale ?), Quentin se gindi ca moartea sau captivitatea, pe care regele Ludovic i le harAzise cu singe rece, it dezlega de indatoririle sale fats de -coroana Frantei, la care deci era cu totul hotlirit s5 renunte. Episcopul de Liege avea pesemne nevoie, se gindea el, de soldati, si nadajduia ca ajutat de frumoasele sale prietene, care ii vorbeau acum cu mult5 familiaritate, indeosebi tinAra contes5, ar putea primi o comand5 oarecare si i s-ar da sarcina sad le insoteasc5 pe doamnele de .Croye spre un loc mai sigur decit vecinatfatile orasului Liege. Tn sfirsit, doamnele vorbiser5, desi oarecum in glum5, ridice chiar pe vasalii contesei, asa cum fAceau si al ii pe acele vremuri tulburi, s5-si intareasca puternicul ei castel impotriva oric5ror atacatori. In leg5tur5 cu aceasta, ele it intrebasera pe Quentin tot in glum.5 dac5 ar vrea s5 primeasca primejdioasa slujb5 de senesal 1 al lor, si la raspunsul ca el ar primi aceasta r5spundere cu mare bucurie si cu tot devotamentul. glarnind mereu, ele uneia si ceilalte, ii ing5duiser5 sa le sArute ca semn al investirii confidentiale a tinarului cu aceasta misiune de imaith' incredere. Quentin g5sise
1

Functiune feudala

untori

judiciari.

t.)

260

chiar c5 mina contesei Isabelle, una din miinile cele mai bine croite $i mai dragala$e, areia un vasal fidel ii adusese vreodata un asemenea omagiu, tremurase cind buzele lui ram5seser5 lipite de ea ceva mai mult deal prescria eticheta, iar ochii $i chipul ei exprimaser5 o oarecare stinjenire cind $i-o retrasese. Mate acestea nu puteau s5 nu aib5 urmari, $i orice tina'r bray, de virsta lui Quentin, s-ar fi 15sat bucuros dus de ginduri atit de potrivite inriureasc5 Acest punct o dat5 statornicit, el trebuia apoi sa" cugete in ce masura mai putea sa se foloseasca de acum inainte de serviciile necredinciosului boemian. Renuntase la primul sau gind de a-1 ucide in pAdure ; dar dac5, luind o alt5 cglauza, i-ar fi 15sat viata $i 1-ar fi alungat, asta ar fi insemnat s5-1 trimit5 in tabara lui Guillaume de la Marck, in deplin cuno$tint5 asupra drumului lor. Se gindi s5 cear5 sfatul staretului, rugindu-1 sa-1 retinal cu forta pe boemian la man5stire ping ce ei vor avea timp sa ajung5 la castelul episcopului dar, dup5 ce chibzui bine, nu indrAzni sa faca o asemenea propunere unui om temAtor ca b5trin $i ca monah, care socotea c5 siguranta man5stirii era punctul cel mai de seam al datoriei sale si tremura la auzul numelui Mistretului S5lhatic din Ardennes. In sfir$it, Durward hat5r1 un plan de operatii pe care sä se poata bizui, mai ales c5 executia acestuia ii revenea in intregime lui $i cu atit mai mult cu cit in ceea ce privea cauza cAreia i se devotase se simtea in stare de orice. Ferm $i indraznet, de$i con$tient pe deplin de primejdiile care-1 pindeau, Quentin putea fi asemuit cu un om care duce in spate o poyara a c5rei greutate o simte, dar care nu este inc5 mai presus de fort.ele lui. Ajiinse la m5nAstire tocmai in clipa cind planul lui fusese ale5tuit. La b5taia lui u$oara" in poarta, un frate pus acolo incuna$tiinta dinadins de staret ii deschise 261

fratii urmau sa cinte in biseric5 ping in zori, ruOnd cerul sä-i ierte pentru tot taraboiul care se petrecuse seara in manastire. Cuviosul monah it pofti pe Quentin sá is parte la rugacitme hainele iinarului erau insa atit ude, incit el spuse cä nu poate sa meargO astfel la slujba $i ceru voie, in schimb, sa se a$eze linga vatra in care ardea focul ca sa se poata zvinta, dorind indeosebi ca atunci cind se va intilni cu boemianul, acesta s5 nu observe urmele raitei sale nocturne. CalugArul nu numai ea - ii incuv.iinta cererea, dar se oferi tins companie, ceea ce se potrivea foarte Nine cu dorinta lui Durward de a capita $tiri asupra celor dou5 drumtiri despre care it auzise pe boemian vorbind cu lanzknecht-ul. Calugarul care avusese de mai multe on treburi in afara manastirii era mai mult ca oricare in masura sa dea lamuririle de care avea nevoie $i el observA ca ni$te pelerine atit de pioase, ca doarnnele pe care le insotea Quentin, trebuiau sa CalatoreascA pe malul drept al Meusei $i sä treaca pe la Crucea Crailor, uncle binecuvintatele moaste ale lui Gaspar, Melhior $i Baltazar (a$a cum he numit biserica catolica pe magii de la ras5rit care au poposit la Betleem cu daruri) se oprisera in timp re erau transportate la Colonia $i fOcusera o multime de minuni. Quentin raspunse ca doamnele. erau hot5rite s5 se opreasca fare gre$ la toate sfintele lacasuri $i c5 vor trece Vara indoial5 pe la Cruce fie la ducere. fie la intoarcerea de la Colonia, dar auzisera ca drumul pe partea dreapta a riului era in timpul acela primejdios din pricina soldatilor crincenului Guillaume de la Marck. — Dumnezeu sa ne pazeasca — spuse pater Francisc — ca Mistretul Salbatic din Ardennes sa-§i fp.c5 din nou vizuina aproape de noi ! Chiar dace s-ar intimpla a$a ceva, totusi latimea Meusei va fi o buns opreli$te intre el $i noi. 262

— Dar ea nu va fi • o opreli.5te Mire doamnele inele $i acest tilhar, daca trecem pe malul drept, raspunse scotianul. - Cerul ii ocrote$te pe cei ce i se inchina, tinere — grai calugarul — caci ar fi dureros sa to ginde$ti ca Craii prea fericitei cetati Colonia, care nu rabda ca un jidov sau un pagin sa intre intre zidurile sale, sa ingaduie cu atita nepasare ca pelerinii care yin sa se inchine sä fie pradati $i schin giuiti de un dine necredincios ca acel Mistret clin Ardennes, care-i mai cumplit decit o intreaga pustie plina de sarazini pagini, cu cele zece triburi ale lui Izrael pe deasupra. Oricita incredere ar fi avut Quentin, ca bun catolic ce era, in osebita ocrotire a lui Melhior, Gaspar $i Baltazar, el se gindi cu totul firesc Ca doarnnele de Croye imbracasera ve$rnintul de pelerine din motive de politica parninteasca, a$a ca el $i acele doarnne nu prea aveau de ce sa se a$tepte la sprijinul for in imprejurarile de fata. Hotari deci sä se straduie pe cit cu putinta ca doamnele sä nu ajunga in situatia de a avea nevoie de un sprijin miraculos; in ace!asi timp, in sirnplitatea bunei sale credinje, fagadui sä faca el insu$i tin pelerinaj la moa$tele celor trei Crai din Colonia, daca aceste rege$ti $i sfinte personaje ingaduiau ca doamnele pe care le insotea sa soseasca cu bine la jinta cea tainica a calatoriei lor. Pentru a putea sa faca acest legamint cu toata solemnitatea, el it rugs pe monah sal daca intr-una din capelele laterale ale bisericii, unde cu o sincera smerenie, cazind in genunclii, intari legamintul pe care-1 facuse in sine. Cintarea indepartata a cornlui, linistea solemna $i adinca a ceasului pe care $i-1 alesese pentru acest act de credinta, luminita candelei care licarea in mica incapere gotica — totul Mcea ca mintea lui Quentin sa se cufunde in acea stare de spirit in care omul este mai mult ca oricind inclinat sa caute acel sprijin supranatural,

263

care in orice religie se leaga de remuscari pentru pacatele trecute $i de hotariri asupra pocaintei viitoare. Daca telul smereniei sale era gre$it statornicit, aceasta nu era vina lui Quentin ; dar gindurile lui fiind izvorite din inima, putem crede prea putin ca n-ar fi lost primite cu bucurie de singurui Dumnezeu adevarat — care prive$te gindul $i nu vesmintul lui — rugaciunea, $i in ai carui ochi evlavia sincera a paginului este mai de pret decit fatarnicia fariseului. inalta ruga pentru el insu$i $i pentru Dupg neputincio$ii $i nefericitii lui tovarasi de drum, sfintilor $i proniei cere$ti, Quentin se duce in sfirsit sa se odihneasca, 15sindu-1 pe calugar foarte incredintat asupra profunzimii $i sinceritatii credintei sale.

264

XVIII

CHIROMANTIE

Cind vesele pove5ti tristetea ne slung, Nog calea asprii vrem sti fie cit mai lungs, Dar dind ocol mereu sere zarea-albastra, atitea frumuseti in urma noastra. SAMUEL JOHNSON

In zorii zilei, Quentin Durward ie$i din chilioara lui, de$tepta rinda$ii adormiti $i, cu mai multa grija ca de obicei, veghe ca totul sa fie gata pentru toria acelei zile. Cerceta cu ochii lui, amanuntit, chingi $i dirlogi, hamuri $i potcoave, asa tnctt sa 'filature pe cit cu putinta orice intimplari, care oricit de neinsemnate ar fi parut, adesea intrerup sau tulbura calatoria. Se ingriji de asemeni ca toti caii s.5 fie hraniti bine pentru a fi in stare sa Una' piept lungulni drum al unei zile sau, daca ar fi necesar, unei goane in lege. Apoi se intoarse in chilie $i se echipa cu o grija neobi$nuita; i$i prinse sabia la cingatoare ca un orn amenintat de o primejdie-apropiata, nestramulat in hotarirea de a o infrunta piny la ultima suflare. Aceste simtaminte cavalere$ti i1 faceau sa paseascii mindru $i sa se poarte cu o demnitate pe care' doamnele de Croye n-o vazusera la el pins atunci, ae$i fusesera incintate si atrase de gratia, de naivitatea comportarii $i a conversatiei sale in general, si de Imbinarea unei mit-10 agere pe care o poseda de la natura, cu simplitatea pe care i-o imprimase 265

educatia monahala 5i tara sa indepartata. El le dadu sä inteleaga ca in zitia aceea va fi necesar sa se pregateasca de calatorie mai devreme ca de obicei. Prin urmare, parasira manastirea indata dupa masa de dimineata, pentru care, ca 5i pentru ospitalitatea ce le fusese acordata de Faca5, doamnele facura altarului o danie mult mai corespunzatoare rangului for adevarat decit conditiei aparente. Dar acest lucru nu stirni nici o banuiala, intrucit se presupunea ca sint englezoaice 5i, pe vremea aceea ca 5i astazi, insularii aveau reputatia ca sint foarte bogati. In clipa plecarii, staretul le dadu binecuvintarea sa 5i-1 felicita pe Quentin pentru lipsa calauzei sale pagine, caci spuse venerabilul batrin — „mai bine sä te poticne5ti pe drum, decit sä te sprijine de brat un hot sau un tilhar". Quentin nu era intru totul de parerea lui ; oricit de primejdios 5tia ca este boemianul,- se gindi cä ar putea sä se foloseasca de serviciile lui 5i in acela5i limp sa-i zadarniceasca urzelile viclene, acum cind vedea limpede unde tinteau. Dar nelini5tea in privinta aceasta i se sfir5i curind, caci abia ajunse mica ceata la o suta de pa5i de manastire 5i de sat, ca Maugrabin se 5i ivi inaintea ei, calarind ca de obicei pe calutul lui vioi 5i sprinten. Drumul for 5erpuia de-a lungul aceluia5i riulet in preajma caruia Quentin ascultase convorbirea tainica din seara tresi Hayraddin nu intirziase sa li se Mature cu putin inainte de a trece chiar pe sub salcia plingaboare care ii oferise lui Durward ascunzi5u1 de unde putuse sä asculte, Vara ca prezenta lui sa fie banuita, cele petrecute intre calauza tradatoare 5i lanzknecht. lmaginile pe care acest loc be nascu in mintea Jul Quentin it indemna sa se adreseze pe nea5teptate calauzei lui. cu care abia schimbase citeva vorbe pins atunci. — Unde te-ai adapostit noaptea trecuta, mi5e1 recredincios ? i1 intreba scotianul. 266

- Inte!epciunea dumneavoastra po.ate sa .gbiceasca daca ma priviti, raspunse boemianul, aratind spre hainele lui pline de fire de fin. - Un culcus in fin — spuse Quentin — este un pat bun pentru un cititor in stele $i prea bun pentru un pagin care ia in de$ert sfinta noastra credinta $i pe slujitorii ei. — Culcu$ul i-a placut totu$i mai mult lui Klepper decit mie — spuse Hayraddin batindu-$i calul pe greaban — pentru ca a gasit acolo in acela$i timp $i hrana $i adapost. Batrinii aceia smintiti $i tunsi I-au dat afara pe poarta, ca $i cind calul unui orn intelept ar fi putut sä molipseasca neaparat cu dub sau cu de$teptaciune o intreaga fratie de magari. Din fericire, Klepper $tie cum fluier $i ma urmeaza credincios ca un cline — altfel nu ne-am mai fi intilnit niciodata $i dumneavoastra ati fi fluierat, la rinclu-va, dupa o calauza. — Ti-am spus nu numai o data — se rasti la el Durward — sa-ti strune$ti purtarea de$ucheata cind se intimpla sa to afli intre oarneni vrednici de cinste, ceea ce, pare-mi-se, nu prea ti s-a intimplat nici°data ; iti fagaduiesc ca daca a$ $ti ea e$ti o calauza un necredincioasa, pe cit cred ca e$ti un hulitor ticalos netrebnic, pumnalul meu scotian $i inima to de pagin ar face curind cuno$tinta, de$i o asemenea fapta ar fi aproape tot atit de nedemna ca $i aceea de a ucide un pore. — Mistretul este ruda apropiata cu porcul, spuse boemianul fara a se sfii de privirea asp0 pe care i-o arunca Quentin $i fara a parasi citu$i de putin tonul de nepasare batjocoritoare cu care vorbea. Si totusi multi oameni — adauga el — gasesc $i faima. si placere, $i fobs in uciderea mistretului. Uimit de neobrazarea lui $i temindu-se sa nu-$i dezvaluie simtamintele mai mult decit ar fi fast intelept $i sa" nu-1 ia gura pe dinainte spunind vreo vorba de prisos, Quentin curma convorbirea prin care nu izbutise sä se impuna in ochii lui Mauczra267

bin, si se intoarse la locul lui obisnuit, linga doamne. Am spus si mai inainte ca intre ei incepuse sa s statorniceasca un grad destul de mare de familiaritate. 0 data mai mult asigurata de obirsia lui nobila, contesa cea virstnica it trata ca pe un egal si un favorit ; si, cu toate Ca nepoata ei isi ingaduia in mai mica masura sa-si arate simtamintele fata de aparatorul lor, totusi, in pofida neajunsurilor modestiei si timiditatii sale, Quentin credea ca vede limpede ca societatea si conversatia lui nu-i erau nicidecum indiferente. Nimic nu insufleteste si nu da mai mult imbold voiosiei unui tinar decit credinta Ca cei dimprejwil privesc cu simpatie ; astfel Quentin, in prima parte calatoriei lor, be distrase pe cele doua doamne cu conversatia lui vioaie on cu cintecele si povestirile din Cara lui, pe cele dintli cintindu-le in limba sa natala, in timp ce stracluintele pe care be clepunea pentru a be reda pe celelalte Intr-o frantuzeascA cu accent stilcit, strain, prilejuiau o sumedenie de stingacii si confuzii, tot. atit de amuzante ca si povestirile insesi. Dar in aceasta dimineata netinistita, el calarea pe linga doamnele de Croye fara 4 face nici o incercare, ca de obicei, de a be distra, si ele nu putura sa se impiedice de a vedea in tacerea lui ceva cu totul neobisnuit. spuse — Tinarul nostru prieten a vazut un lup contesa Hameline, •facind aluzie la o veche. superstitie — si cu prilejul acela si-a pierdut graiul. „Daca ar spune c-am descoperit urmele unei vulpi, ar fi mai aproape de adevar", hIndi Quentin, dar nu-si rosti g-indul prin cuvinte. — Nu va simtiti bine, mesir Quentin ? intrebi contesa Isabelle, cu un interes care o facu sä roseasca, intrucit isi dadea seams ca in intrebarea ei era ceva mult Area familiar, pe care distanta ce-i despartea n-ar fi ingaduit-o. — $i-a petrecut noaptea bind cu calugarii aceia veseli, spuse contesa Hameline. Scotienii sint ca 288

germanii, care iii risipesc toatg veselia in vinul de Pin 5i seara la dant nu fac decit sa se impleticeasca pe picioare, iar dimineata, in buduarul doamnelor, sa-i doara capul. — Nu, nu; nobile doamne, nu merit mustrarea clumneavoastra. •Bunii calugari au stat la rugaciune aproape toata noaptea, iar cit despre mine, n-am haut decit o cupa din vinul cel mai slab 5i mai de rind. — Poate ca e posomorit din pricing ea nu mgninca bine, spuse contesa Isabelle. Invesele5te-te, mesir Quentin ; dacg ne vom afla vreodata impreung in vechiul meu castel de la Bracquemont, cind am sa fac pe paharnicul dumitale 5i am sa-ti intind cupa, ai s5 vezi c i e piing cu vin generos, cu cel mai bun yin pe care l-Pau dat vreodata viile de la Hochein sau de la Johannisberg. — Un pahar cu apg din mina dumneavoastrg, incepu Quentin, dar glasul lui trenobila mura ; 5i Isabelle urma ca $i cind n-ar fi observat duio5ia cu care el rostise acel „dumneavoastra". — Vinul despre care vorbeam a fost depozitat in pivnitele adinci de la Bracquemont de strgbunicul meu, rheingraful Godfrey, spuse contesa Isabelle. — Care a cucerit mina strabunicii ei — adaugg contesa Hameline, intrerupindu-5i nepoata — dovedindu-se cel mai viteaz dintre fiii cavalerismului la marele turnir de la Strassburg, unde au fost uci5i zece cavaleri. S-au dus insa vremtirile acelea astAzi nimeni nu se mai ginde5te sa infrunte primejdia pentru onoare, sau sä apere frumusetea prigonit5. Aceste vorbe fury rostite cu tonul pe care It is o fruniusete monden5, ale cgrei farmece incep sa apuna, pentru a osindi grosolgnia noilor vremuri. Quentin stgtu o clip5 pe ginduri i apoi rgspunse ,.ca nu lipsea acel spirit cavaleresc pe care contesa .' daca ar Hameline .parea socoteascg stins 5i ca fi merit pretutindeni, el strglucea Inca in inima nobililor scotieni". 269

— Auzi ce spune ! exclama contesa Hameline. Vrea sa ne face sa credem ca in tara dumnelalui rece si stearpa traiiete Inca nobilul foe care doar mai pilpiie in Franta *i in Germania ! Bietul tinar searnana cu acel elvetian de la munte care-tine sus *i tare ca nu e tara pe lume ca a lui ; acum 11 auzi ca incepe sä vorbeasca de vinul i de maslinele din Scotia ! — Nu, madame — spune Durward — despre vinul si despre untdelemnul muntilor no*t.ri pot spune doar atit ca sabiile noastre pot smulge aceste produse scumpe ca tribut de la bogatii notri vecini. Cit despre credinta neintinata despre onoarea nepatata a Scotiei, am sa pun curind la Incercare increderea pe care o aveti in ele, oricit de s!ab ,ar fi aoela care nu vä poate ofePi nimic mai mull drept cheza*ie pentru siguranta dumneavoastra. — Spui vorbe ciudate, zise contesa Hameline. Ai cuno§tinta despre vreo primejdie care ne ameninta ? — De un ceas citesc acest lucru in ochii lui, strig5 contesa Isabelle, impreuninduii miinile. Sfinta Fecioara, ce se va intirnpla cu not ! — Nadajduiesc ca nimic din ceea ce ar fi impotriva dorintelor dumneavoastra, raspunse Durward. Si a'cum sint silit sa vä intreb, nobile doamne — aveti oare incredere in mine ? — Daca avem incredere in dumneata ? repeta contesa Hameline. Fara indoiala ca avem. Dar ce rost are aceasta intrebare, pine unde vrei sa meargii increderea noastra ? — In ceea ce ma privete — muse contesa Isabelle — eu am toata increderea, Para limite. Daca dumneata, Quentin, ai sa ne dezamagesti, n-am sa mai caut adevarul decit in ceruri. — Nobila doamne — replica Durward, prof and onorat — sinteti dreapta cu mine. Ma gindesc sa schimbam drumul sä mergem mai departe spre Liege pe malul sting at Meusei, in loc sa trecem peste 270

fluviu la Namur. Acest lucru este contrar ordinelor pe care le-am primit de la regele Ludovic $i impotriva indrumarilor date calauzei. Dar am auzit la manastire ca pe malul drept al Meusei mi5una briganzii 5i ca vin trupe burgunde pentru stirpirea lor. Aceste doua imprejurari ma ingrijoreaza in legatura cu soarta dumneavoastra. Am permisiunea de a schimba astfel drumul ? - Deplina i intreaga mea permisiune, raspunse tinara contesa. — Nepoata drags — interveni contesa Hameline — red ca 5i tine ca acest final- are cele mai bune intentii in privinta noastra ; dar ginde5te-te — incalcam instructiunile regelui Ludovic, atit de precis aratate. De ce i-am resrecta instructiunile ? iintreba contesa Isabelle. Gratie cerului nu sint supusa lui ; i-am cerut protectia 5i a abuzat de increderea pe care ma indemnase s-o am in el. N-as vrea sa-1 jignesc pe acest tinar gentilom stind sä cumpanesc o singura clips cuvintele sale cu poruncile acelui tiran e&roist 5i prefacut. — SA va binecuvinteze cerul pentru aceste cuvinte drepte, madame ! striga Quentin bucuros ; i data n-am sä corespund increderii pe care o exprima, sii flu sfi5iat de cai salbatici in viata aceasta 5i osindit la munci ve5nice in cealalta, ceea ce ar fi prea putin pentru perfidia mea. Vorbind astfel, dadu pinteni calului 5i se apropie boemian. Acest om mindru parea sä posede o rabdare neobi5nuita sau o inclinate de a uita totul. Injurii sau amenintari nu lasau ,urme in mintea lui sau cel putin nu pareau sa lase ; 5i el intra in vorba cu Durward, ca $i cind nu s-ar fi intimplat nimic in cursul diminetii. gindi scotianul — acum nu-5i arata „Ciinele coltii fiindca vrea sä se rafuiasca cu mine dintr-o data 5i pentru totdeauna atunci cind va putea sa ma 271

Inhate de beregata ; dar not o sa vedem de data asta ciaca nu e cu putinta sä-1 bati pe tradator cu propriile lui arme." - Ei bine, prea cinstite Hayraddin — spuse el — calatore§ti cu not de zece zile §i pina acum nu ne-ai dat nici o dovada de insuirile dumitale de Drezicator : totui tii atit de mult sa ti le dai in vileag, incit nu uiti sa-ti desfa*ori iscusinta in fiecare manastire in care ne oprim, cu riscul de a dormi noaptea intr-o §ura de fin drept pedeapsa. — Nu mi-ati cerut niciodata sa va dovedesc priceperea mea, spuse boernianul. Dumneavoastra sinteti ca §i ceilalti oameni : va place sa luati in bataie de joc tainele pe care nu puteti sa le intelegeti. - Da-mi chiar acum o dovacla de priceperea dumitale, spuse Quentin, i, scotinduii rnanua, Intinse mina. Hayraddin privi cu grija toate liniile care se incruci*au in palma scotianului i cerceta cuaceea§i tuareaminte incordata micile ridicaturi sau umfla"turi ale radacinii degetelor, care pe atunci se credea ca sint tot atit de strins legate de firea,- obiceiurile Si soarta oamenilor aa cum se pretinde in vrernea noastra ca ar fi partile creierului. — lata o palma spuse Hayraddin — care vorbe§te despre truda indurata primejdii infruntate. Citesc in ea ca a facut de timpuriu cunotinta cu tninerul sabiei ; totu*i a cunoscut oarecum si paftalele — In ce prive§te viata mea trecuta, ai fi putut sa afli despre ea intr-un chip oarecare, vise Quentin. Spune-mi ceva despre viitor. — Aceasta linie care pleaca de pe muntele Venenefiind intrerupta, dar urrei — spuse boemianut mind §i insotind linia vietii, arata c-ai sa dobindeti ca ai sa neindoielnic avutii maxi printr-o casatorie to ridici in rindul oamenilor bogati i de neam mare, prin puterea unei iubiri fericite. 272

— Asemenea preziceri le faci tuturor color care iti cer sä le ghice§ti, spuse Quentin asta-i meseria dumitale. — Ceea -ce va prezic e neindoietnic — spuse Hayraddin — tot atit de neindoiefnic ca i faptut a. In curind yeti fi amenintat d'e a mare primeldie, 'ecru pe care it citesc in aceast5 linie stravezie, ro§ie•ca singele, care taie de-a curmeziwl vietii ; ea inseamna o lovitur5 de sabie sau alt5 silnicie de care o s5 fiti scapat numai cu sprijinul unui prieten credincios. — Sprijinul tau, nu ? rosti Quentin minion c5 ghlcitoruf voia sa se joace astfel cu credulitatea lui 5i incerca sa-5i interneieze o faim5 prin prezicerea urm5rilor propriei sale tr5d5ri. nu-mi — Stiinta mea — raspunse boemianul spune nimic in legAtura cu mine insumi. — In privinta asta, clarvaz5torii din tara mea spuse Quentin — intrec tiinta voastr5 atit de 15upentru c5 ea le dezvaluie primeidiile care-i amenint5 pe ei in i i. Eu nu mi-am p5r5sit muntii f5r5 sa-mi fi primit partea din darul de clarviziune cu care sint inzestrati locuitorii lor, si am sa-ti dau. o dovada in schimbul demonstratiei tale de chiromantie. Hayraddin, primejdia care ma amenint5 pe mine se af15 pe malul drept at riului ; am s-o ocoTesc, calAtorind mai departe spre Liege, pe malul sting. un aer nepAssator pe care, cuC515uza asculta noscind imprejurarile in care se afla Maugrabin, explice. Quentin nu putea nicidecum s5 ras- Dac5 va aduceti gindul la Indeplinire punse boemianul — primejdia va trece de pe capul dumneavoastra pe al meu. — ParcA — zise Quentin — spuneai chiar adineauri ca nu-ti poi ghici.propria-ti soart5 ! — Nu in felul in care v-am spus adineauri viitorul dumfleavoastra — raspunse Hayraddin — dar nu trebuie s5-1 cunoti prea bine pe Ludovic de Valois

pentru a ghici ca el va spinzura cal5uza pentru ca ati avut placerea de a va indeparta de drumul pe care a fost de parere sa mergeti. — Pentru a atinge cu bine tinta calatoriei si a-i asigura sfir$itul fericit — spuse Quentin — poate ierta o abatere de la drumul poruncit. — Da — replica boemianul — daca sinteti sigur ca regele a dorit ca sfir$itul pelerinajului sa fie acela pe care v-a lasat sa-1 intelegeti. — Si la ce alt sfir$it s-ar putea sa se fi gindit ? Ce to face sa crezi ca avea alte ginduri decit acelea aratate prin instructiunile lui ? intreba Quentin. — E foarte limpede, raspunse boemianul. Cei care-I cunosc cit de putin pe prea cre$tinul rege $tiiu ca gindul care it framinta cel mai mult este intotdeauna acela despre care dore$te sä vorbeasca cel mai putin. Sa zicem ca marele vostru rege Ludovic trimite dougsprezece solii. Ei bine, imi daruiesc gitul $treangului cu un an mai curind decit mi-e scris, daca unsprezece dintre ele n-au dedesubturi mult mai multe decit a scris pana in scrisorile de imputernicire. - Nici nu vreau sä ma gindesc la banuielile tale nesabuite, raspunse Quentin. Datoria mea este limpede si hotarita : sa le duc pe aceste doamne in siguranta la Liege ; iau toata raspunderea asupra mea, socotind ca imi voi indeplini mai bine. datoria dacA voi schimba drumul care mi-a fost poruncit $i voi merge mai departe pe malul sting al Meusei. De alt. fel pe aid este drumul cel mai drept spre Liege. Trerind pe malul celalabt, vom pierde timp $i vom ohosi mai mult fara nici un rost ; de ce sa facem acest lucru — Numai pentru ca pelerinii, cum i$i zic ei care se duc la Colonia — spuse Hayraddin —de obicei nu coboara pe Meusa ping la Liege $i astfel drumul pe care-1 vor urma doamnele va fi socotit nepotrivit cu scopul marturisit al calatoriei lor. - Daca vom fi invinuiti in aceasta privinfa 274

spuse Quentin — vom spune ca teama de ia-1 intilni pe sceleratul duce de Gueldres sau pe Guillaume la Marck, on vireo bands de ecorcheurs si lanzknecht-i pe malul drept explica hotarirea noastra de a merge pe cel sting, in loc de a merge pe drumul hotarit inceput. Dupa cum yeti dori, bunul meu senior, spuse boemianul ; in ceea ce ma prive*te sint gata sa va calauzesc pe malul sting, ca *i pe cel drept. Dumneavoastra va trebui sa raspundeti in fata stapinului dumneavoastra. De*i mirat de u*urinta cu care Hayraddin incuviintase sä schimbe drumul sau cel putin de lipsa lui de impotrivire, Quentin era incintat de acest lucru, cad el avea nevoie de boemian spre a-i servi mai departe drept calauza, temindu-se totodata ca zadarnicirea planului sail de tradare sa nu-1 impinga la cine *tie ce fapta necugetata. De altfel alungarea hoemianului ar fi fost cel mai sigur mijloc de a-1 aduce pe Guillaume de la Marck, cu care acesta Linea leg5tura, pe drumul pe care mergeau, pe cit5 vreme, dac5 Hayraddin ramtnea cu ei, Quentin se gindea va putea sal supravegheze pentru a-I impiedica sa is legatura cu persoane necuhoscute — cel putin a*a iii inchipuia el. Renuntind deci cu hot5risre de a o lua pe drumul stabilit la inceput, inaintara pe malul sting al Meusei, atit de repede *i de u*or, 'Inca a doua zi sosira devreme la tinta calatoriei lor. Aci afliara ca episcopul de Liege, pentru motive de sanatate, zicea el, dar mai curind poate pentru a evita sä fie atacat pe nea*teptate de numeroasa *i turbulenta populatie a oraplui, i*i stabilise resedinta in frumosul sau castel de la Schonwald, cam la o mils departare de Liege. Apropiindu-se de caste!, ei it z5rira pe prelat, care se intorcea, urinat de o procesiune lung5, din orasul apropiat, unde celebrase liturghia pontificals. Episcopul mergea in fruntea falnicului alai alcatuit de

preoti, burghezi $i soldati, care pa$eau de-a valeta $i erau, cum spune o veche baladA : Multi purtatori de cruci-nainte ,Si liincieri in urmei. Procesiunea infati$a o priveliste m5reat5, atunci cind, $erpuind de-a lungul malurilor verzi ale Meusei, coti la dreapta $i p5ru inghitita deodata de uiria, $ul portal gotic al re$edintei episcopale. Dar cind caiatorii no$tri se apropiar5, ei isi d5dura seama ca imprejurul castelului totul v5dea teama $i nesiguranta, ceea ce contrasta cu acea desfAsurare de pom,p5 $i de putere la care tocmai fusesera martori. Puternice garzi alc5tuite din soldati ai episcopului erau postate peste tot imprejurul palatului episcopal $i in vecinalatea sa imediata. Acest aspect precumpanitor, ciudat, al unei resedinte eclesiastice dovedea ca venerabilul prelat 1$i d5dea seama ca e amenintat de o primejdie care it indemnase s-5 is toate masurile de aparare. indata ce Quentin le anunta, contesele de Croye fury conduse reverentios in marea sala, unde episcopul le astepta in fruntea micii sale curti, primindu-lse in chipul cel mai calduros. El nu le inggdui s5-i sarute mina, ci le intimpina cu un salut si o ur.are de bun venit, care avea ceva din galanteria unui print ce prime$te pe niste fernei frumoase $i ceva de asemenea din sfinta duio$ie a unui pastor pentru oitele turmei sale. Ludovic de Bourbon, episcop senior de Liege, era un print marinimos si bun in adev5ratul inteles al cuvintului; poate ca viata lui nu se marginise riguros tot timpul la indatoririle sale sacerdotale, dar el tinuse intotdeauna la cinste, franchetg $i onoare, proprii easel de Bourbon din care facea parte. In ultimul timp, pe masura ce inainta in Virst5, prelatul i$i apropiase obiceiuri mai corespunzatoare unui ierarb, decit se intirnplase in tinerete. 276

vecinii lui, it iubeau ca pe un senior eclesiastic generos §i magnific in felul sau de viata zilnic5, de§i se indeparta uneori de severitatea ascetics §i guverna cu o u§oar5 nepasare, ceea cue mai mult incuraja decit strunea pornirile spre razvratire ale supu§ilor sai hogati §i indAratnici. Episcopul era un aliat iatii de apropiat al ducelui de Burgundia, incit acesta din urma se socotea aproape ca asociat la suveranitatea temporala a prelatului §i el §tia s5 rasplateasca bonomia cu care Ludovic de Bourbon admitea pretentii pe care putea sa le conteste cu usurinta, tinindu-i parte in toate imprejurgrile cu acel zel hotArit i aprins care it caracteriza. Carol obi§nuia sä spun c5 el socotea ora§ul Liege ca o posesiune a lui §i pe episcop ca pe fratele sau (intr-adevar cea dint i sotie a ducelui fusese sora prelatului), adaugind ca acela care supara pe Ludovic de Bourbon va avea de-a face cu Carol de Burgundia. Tinind seama de firea §i de puterea acestui print, o asemenea amenintare ar fi fost luat5 in seams oriunde in afara de acest ora§ bogat §i nemultumit, in Liege, unde, dupa un vechi proverb, banul facea mintea sa §ovAie. Prelatul, cum am spus, le asigura pe doamnele de Croye a se va folosi pentru ele de tot creditul lui pe linga ducele de Burgundia. N5d5jduia cu atit mai mult sa le fie util, cu cit in urma unor urreltiri descoperite de curind, Campo-Basso cam sc5zuse in favoarea ducelui. Le fAgadui de asemenea s5 le apere ant cit ii sta in putinta, dar suspinul care insoti aceast5 f5gAduinta p5rea sa mArturiseasca ea puterea lui era in privinta asta mai indoielnic5 decit lasase sa se inteleaga prin vorbe. Orice s-ar intimpla, prea scumpele mele fiice — rosti episcopul cu un aer in care se imbinau ca. §i la cea dintii primire blindetea preotului §i galanteria ereditara a casei de Bourbon — sa ma pAzeasea cerul ea s5 parasesc vreodat5 oaia in gura blesterna277

tului lup, sau sa las ni*te nobile doamne la discrete, unui ticalos. Eu sint un om al pacii, de$i re$edinta mea rasuna acum de zanganitul armelor ; va asigui insA ca voi avea tot atita grija de siguranta dumnea. voastra, ca *i de a mea ; $i daca situatia se va In rautati, de$i, cu ajutorul Maicii Domnului, mai curind nadajduim ca lucrurile sä se linisteasca 5i nu s5 se-aprinda, ne vom ingriji sa va facem sa ajungeti in Germania Fara primejdii. Nici chiar vointa telui si protectorului nostru Carol de Burgundia nu ne va impinge niciodata sa dispunem de domniile voastre in orice privinta impotriva propriilor dumneavoastra dorinte. Nu putem sa firn de acord cu propunerea domniilor voastre de a va trimite la o mar-las-tire; vai ! atit de mare este Tnriurirea fiilor lui Belial asupra cetatenilor din Liege, Inca nu cunoastem nici un loc de refugiu care sä se afle sub autoritatea noastra, in afara de zidurile acestui castel $i de apararea soldatilor no*tri. Aici, insa, sinteti bine venite; escorta domniilor voastre va fi tratata intr-un mod vrednic de cinste, indeosebi acest tinar pe care 1-atL recomandat intr-un chip atit de deosehit bunavointei iioastre 5i caruia ii acordam o binecuvintare anume. Quentin ingenunche, a$a cum se cuvenea, pentru a primi binecuvintarea episcopala. — Cit despre domniile voastre — urma bunul prelat — veti ramine aici $i veti locui cu sora mea Isabelle, calugarita la Treves : veti putea sta cu ea, cu toata cinstea, chiar sub acoperi$ul unui celibatar atit de vesel ca episcopul de Liege. urarea de bun venit, le conduse galant spre Incaperile surorii lui ; intendentul casei episcopale, un ofiter care avea in parte caracter mirean $i in parte eclesiastic, primind ordin in acest scop de la diaconat, dadu gazduire lui Quentin cu toata ospitalitatea pe care i-o recomandase stapinul lui ; ceilalti membri ai escortei doamnelor de Croye fvsesera instalati in incaperile de la catul de jos. 278

Preocupat de toate aceste lucruri, Quentin nu se putu totu*i impi€dica sj nu remarce ca prezenta boemianului, care stfrnea atita impotrivire la man5stirile din Ora, parea sä nu dea loc la nici o obiectie sau observatie in palatul acestui bogat Si, ne-am ingAdui sa adaugam, monden prelat.

XIX

CETATEA

Prieteni dragi, n-as vrea sd vd asmut, .SA vd indemn chiar eu la rAzmeritd IULIU CEZAR

Desp5rtit de contesa Isabelle, a carei privire fusese de atitea zile steaua sa calauzitoare, Quentin simti in inima un gol si o raceala stranie pe care n-o mai cunoscuse vreodat5 in niciuna din incercarile la care-1 supusese viata. Fara indoial5 ca sfir$itul acelor relaii, acelei intimitati strinse i de neinlaturat dintre ei trebuia sä soseasca fatal, indata ce contesa urma sa se opreasca intr-un toe statornic ; cAci chiar dac5 s-ar gindit la un asemenea lucru nepotrivit, sub ce pretext putea ea 55 pastreze in preajrna un Una'. $i plant scutier, a$a cum era Quentin ? Totu$i, oricit de fatal5 ar fi fost, aceasta despartire nu-i dadea o lovitura mai putin cruda ; inima lui plin5 de mindrie tremura la gindul ca fusese pgrasit ca un surugiu de po$talion, sau ca un soldat de escorta care-$i facuse datoria ; mihnirea lui merse ping acolo, incit ii stirni citeva lacrimi care picurara in taina pe acelor castele aerien pe care le cladise in timpul incintatoarei for calatorii. El facu o barb5teasca insa deocamdata zadarnica sfortare pentru a iesi din area durere sufleteasca ; $i . astfel lasindu-se pracIA unui simtAmint pe care nu-I putea invinge, se a$eza in firida adinca a unei ferestre care lumina marea sala gotica a castelului Schonwald, si acolo incepu 280

sa cugete asupra soartei sale vitrege care nu-i däruise nici rang, nici avutii indestulatoare pentru a-si putea atinge indraznetul sau tel. Quentin incerd sä-si risipeasc5 tristetea care-1 cople5ea, trimitindu-1 pe Charlet, unul din soldati, la curtea lui Ludovic cu scrisori, pain care vestea sosirea' doamnelor de Croye la Liege. Pin la urma, vioiciunea sa fireasc5 birui, imboldita mai cu seamy de titlul unei vechi povestiri de curind tiparit5 la Strassburg, care se gasea ling-5 el in firid5 si vestea : Cum un scutier de rang mai mic lubi pe-a regelui In limp ce urm'area literele negre, gotice, care vorbeau despre o situatie atit de asem5n5teare cu a lui, Quentin fu intrerupt de o lovitur5 usoara pe urnar si, ridicind privirile, iI vazu pe boemian stind In picioare ling el. Hayraddin, a cArui prezent5 nu-i fusese niciodat5 plgcut5, ii devenise adios dupa recenta incercare de a-1 trada. Quentin it intreb5 cu un ton aspru cum de indr5znea sa ating5 un crestin si un nobil. — Foarte firegc — rAspunse boemianul — pentru cretin si-a pierdut si ca doresc sa" stiu daca celelalte simturi tot alit pe cit si-a pierdut auzul si vederea. Va vorbesc de cinci minute 5i stati cu ochii pe acest petic de hirtie galbenii, de parc5 un farmec ar fi incercat sa va preschimbe in statuie 51 chiar ar fi izbutit pe jumAtate. — Hai spune ce vrei ! Vorbeste 51 pleac5 — Vreau ceea ce- vor toti oamenii, desi putini dintre ei sint multumiti cu ce li se dA ; vreau ceea ce mi se cuvine: zece scuzi de our pentru c5rauzirea acestor doamne pin5 — Cum de Indr5znesti sa ceri mai mult decit crutarea mirsavei tale vieti — raspunse Durward cu asprime — cind 5tii ca aveai de gind sa le trad.ezi pe drum ? 281

— Dar nu le-am tr5dat, preciz5 Hayraddin. Dac5 a$ fi facut-o, n-a$ fi cerut sa fiu pl5tit de dumneavoastra sau de ele, ci de acela caruia i-ar fi folosit trecerea for pe malul drept al Meusei. Partea pe care am s!ujit-o, aceea trebuic 55 ma plateasca. Atunci piei din ochili mei cu bani cu tot, mi$elule ! stria Quentin numarindu-i scuzii. Du-te la Mistretul din Ardennes sau la diavol ! Dar sa nu to mai \Tad inaintea mea caci altfel to trimit acolo inainte de a-ti veni vremea. — Mistretul din Ardennes ! exclam5 boemianul, tulburat de o uirnire mai vie decit ii exprimau trasaturile de obicei. Atunci n-a fost o presupunere oarecare, o banuiala prinsa din vint, care v-a f5cut sa sta.. ruiti in schimbarea drumului ? Poate fi oare... s5 fie oare cu adevarat in alte jari .un me$te$ug al ghicitului mai iscusit decit acela al satrelor noastre nomade ? Salcia plingatoare sub care am stat de vorb5 nu d5 in vileag cuvintele oamenilor. Dar nu, nu, nu, neghiob ce sint !-$tiultiu ! Cind am trecut pe acolo, v-am vazut cum priveati salcia aceea de pe malt]] riuletului, din apropierea manastirii, cam la o mil5 de ace! stup de trintori : salcia intr-adevar nu vorbeste, dar putea sa ascund5 pe cineva caruia nu-i era greu sU asculte ! De acum inainte am sa-mi tin sfaturile in plin cimp ; nici o tufa de scaiete nu trebuie s5 fie prin apropiere ca sa se ascund5 dupe ea vreun scotian. Ha, ha, ha ! Scojianul b5tut pe zingaro chiar cu armele lui. Dar s5 5titi, Quentin Durward, ca m-ati tras pe sfoar5 spre nenorocul dumneavoastr5. Da! Soarta pe care N' ir-am prezis-o, pe 'care v-am citit-o in palmei, s-a infaptuit intocmai numai prin incapatinarea dumneavoastr5. — Pe sfintul Andrew, neru$inarea ta ma face sa rid fare voie ! Cum, $i intrucit mi-ar fi lost de folos trgdarea ta, dac5 ar fi izbutit ? Am auzit intr-adev5r ca ai staruit sa mi se cruje viaja, staruinta pe care vrednicii tai cirda$i ar fi uitat-o foarte repede cind ne-am fii incaierat ; dar cum mi-ar fi fost mie de folos 282

1radarea to impotriya acestor doamne, decit aducindu-mi asupra-mi primejdia mortii sau captivitatii asta nu tiu cum se poate intelege. - Atunci sa nu mai vorbim de asta — spuse Hayraddin — caci recuno*tinta mea mai are cu ce sa va uimeasca. Dac5 nu md-ati fi dat banii, ma socoteam fi lasat sä va descurcati chit cu dumneavoastra singur cum va taia capul. Dar arum, va ramIn dator pentru ceea ce s-a intimplat pe malul Cher-ului. jigniMi se pare ea sintem chit prin ocarile ril.e pe care ti le-am adus, spuse Quentin. — Vorbele grele sau placute — spuse boemianul vint — nu atirna cine tie cit — nu sint decit fum lovit, in loc sa In cumpana. E drept ca Baca m-ati ma amenintati... —- Sint cam pornit sä ma platesc in felul eoesta, daca ai sä ma scoti din sarite. — Nu va sfatuiesc, zise boemianul. 0 asemenea plata facuta de o mina" grea poate trece dincolo de datorie u*urind din nefericire cumpana dumneavoastra, lucru pe care eu nu sint om sa-1 uit. Si acum va las cu bine, dar nu pentru multa vreme ; ma due sa-mi iau ramas bun i de la doamnele de Croye. — to sa fii pri— Tu ! — exclama Quentin asta aici, unde ele mit in prezenta unei doamne, sint oarecum ferite de vedere, sub ocrotirea surorii upiscopului, o nobila calugarita ! E cu neputinta. — Marthon ma asteapta totui ca sa ma duca la ele, spuse boemianul cu un rinjet ; va rog sa ma ieroarecum pe neateptate. tati dace vá Se intoarse 5i se indrept5 spre use, dar oprindu-se cleodata, spuse cu un ton increzut, ap5sat : — $tiu ce nadejdi nutriti — ele sint indraznete, (1ar n-au sa fie zadarnice clac5 am sä va yin eu in ajutor. $tiu ce temeri va mun• cesc — ele trebuie sa va faca chibzuit, dar nu sfios. Orice femeie poate fi cucerita. Titlul de conk rut este decit o zorzoana care are sa'-i stea tot atit de bine lui Quentin ca si titlul de duce lui Carol sau ca acela de rege lui Ludovic. '4'83

Inainte ca Durward s5-1 fi putut r5spunde ceva, boemianul ie i pe u*5. Tinarul se luA numaidecit dup5 el. Dar mai bine lamurit decit scatianul asupra inc5perilor castelului, Hayraddin iii p5stra avansul dobindit, coborind *i f5cindu-se curind nev5zut printr-o mica scars dosnica. Totu*i Durward alerga dup5 el, de*i far5 sä-*i dea seama de ce racea acest lucru. Scara cobora ping Ia o u*5 ce dadea spre o c5rare a gradinii, in care 11 zAri din .nou pe boemian mergind repede de-a lungul tufelor. Graddina era m5rginitg pe dou5 laturi de cladirile castelului, un edificiu uria* *i vechi, partnd in parte cetate *i in parte laca* religios ; pe celelalte dou5 laturi ale grAdinii se intindea un zid inalt, crenelat. Strab5tind cgrElrile gradinii spre o aripa a cladirilor, unde se afla o portit5 ce se deschidea sub o bolt masiva n5p5dit5 de ieder5, Hayraddin privi inapoi si flutura din mina, drept rAmas bun, triumf5tor spre urrn5Intr-adevar, Quentin o vazu pe Marthon ritorul deschizind portita dosnica i Eisindu-1 pe boemian sä intre, dup5 cum socotea in mod firesc, in inaperile contesei de Croye. Quentin is*i mu*c5 buzele cu furie *i-*i repro cu aspnime ca" nu le incunostiintase pe doamne asupra caracterului infam al lui Hayraddin si asupra uneltirilor pe care le pusese Ia cale impotriva lor. Tnfumurarea cu care boemianul fAgaduise &a-1 ajute pentru infaptuirea telurilor sale ii sporea minia si sila ; simtea ca mina contesei Isabelle ar fi pingarit5, dac5 el ar izbuti s-o dobindeasca printr-un asemenea sprijin. „Totul miroase a in*el5ciune — I*i spunea el — a urzeli josnice. A autat sä ajung5 la doamne prin cine tie ce vicle*uguri, cu cine *tie cc ginduri rele. Bine ca am aflat unde locuiesc ; am s-o pindesc pe Marthon *i s5-i cer s5 le spun ca vreau s5 le vorbesc ceva — cel putins s5 be in*tiintez sä se pazeasc5. E trist ca trebuiie s5 m5 folosesc de siretlicuri *i s5 a*tept, in vreme ee un asemenea ticalos e prima fgr5 ascunzi*uri *i f5r5 greutate. Ele i*i vor da seama ca de*i nu mai sint ingAduit in preajma tor, 284

totu$i siguranta Isabellei este Incg grija rnea de capetenie." In timp ce ti-narul indragostit cugeta astfel, un batrin gentilom din casa episcopului se apropie de .el prin aceea$i poarta prin care intrase in grading $i ii spuse, e drept, foarte politicos, ca acea grading era partic-ularg, fiind rezervatg numai pentru episoop Si pe,ntru oaspetii de rangul cel mai inalt. Quentin '11 asculta ,de doug on ping sa poata intelege ce spune. Trezindu-se din visare, se incling $i ie$i repede din grading, in timp ce gentilornul se jinea dupa el tot cerea scuze spunind ca n-avea faca datoria. Ba chiar stgIncotco *i ca trebuia rui intr-atit in ineerca'rile lui de a alunga din mintea lui Durward orke gind ca ar fi avut intentia sa-1 jig-Una companie ca neasca, incit se oferi omoare uritul impreung. Blestemind in sine vorbgria aceea fgra rust, Quentin nu gasi altceva mai bun pen-oratru a scapa de el decit sa spuna ca vrea sa $ul vecin, $i pleca intr-acolo cu un pas atit de s.printen, incit taie cheful bgtrinului gentilorn de a--1 Insoti mai departe de podul ridicgtor. Dupa cileva minute, Quentin se of la intre zidurile ora$ului Liege, pe ,atunci una din a*ezgrile cele mai bog-ate din Flandra i, fire*te, din lume. Tristetea, chiar tristetea dragostei, nu -este atit .de adinca, cel putin in •ceea ce prive$te firile barbate$ti, a*a cum- sint inclinate sa creada sufletele aprinse $i imduioase care se lasg oople$ite. Ele sine atrase presiile vii $i nea$teptate, .de schimbarea locului, de priveli$tile care stirnesc noi asociatii de rindu-se la vederea mi*carii insufletite, molipsite de It-ear-natal multimii. In citeva minute, atentia lui Quentin fu atit de cucerita de sucoesiunea variata rapida a imaginilor ce se InfaV$au priviri-lor in forfota strazilor din Liege, incit paru sa nu mai existe pe lume contese Isabelle si nici boemieni. Cladiri inane, strazi impungtoare, de$i Inguste $i mohorite ; stralucitoarea priveli$te a celor mai de pret 285

marfuri $i a celor mai falnlice armuri in magazine!e *i pravaliile dimprejur ; multimea grabita a cetatenilor de toate conditiile, trecind intr-un du-te-vino necurmat, cu mere importante sau aferate ; uria$ele carute care transportau incolo $i incoace marfuri destinate exportului sau importate, cele dintii constind din postavuri, stofe subtiri, arme de toate felurile, cuie obiecte de fier, cele din urma cuprinzind felurite articole de uz curent sau de lux, aduse pentru consumul unui ora$ bogat, date in schimb, sau destinae transportului pe alte meleaguri ; totul alcatuia o privelisle unica, de belpg., de activitate vie $i de rriaretie, pe care Quentin n-n mai vazuse pins atunci. Se uita tot atit de incintat la numeroase1e $anjuri $i canale care comunicau cu Meusa $i, strabatind ora$ul in lung $i in lat, ofereau fiecarui cartier inlesnirile transportulul pe apa. El nu uita sa intre pentru a asculta o liturghie in venerabila biserica sfintzil Lambert, despre care se spunea ea" fusese zidita in secolul al VIII-lea. Ie$ind din acel loc de rugaciune, Quentin, care ping atunci cercetase tot ceea ce it inconjura cu graba unei curiozitati arzatoare, observa ca devenise el insu$i obiectul atentiei mai multor pilcuri de burghezi arato$i, care pareau c5 se adunasera pentru a-1 cerceta de cind ie$ise din biserica dinspre care venea un zumzet surd ce zbura de la un grup la altul. Numarul curio$ilor sporea repede $i privirile fiecarui nou sosit se indreptau spre Quentin exprimind interesul $i cu riozitatea imbinate cu o oarecare nuant5 de respect. Pina la urma sfir$i prin a se gasi in miiilocul unei mari multimi, care totu$i ii facea loc pe masura ce inainta, cei care pa$eau dupa el sau tineau pasul cu el ferindu-se cu grija sa se apropie prea mutt sau sa-i impiedice mi$carile. Totu$i aceasta situatie devenea prea siciitoare pentru a ma' fi rabdat5 multA vreme farm a incerca cit de cit sa iasa din -multime sau sa capete o explicatie. Aruncind o privire in jurul lui, Quentin rernarca in 286

multime un b5rbat impun5tor $i jovial ; judecInd dup5 mantia lui de catifea si dupa lantul de aur, tin5rul isi zise cä trebuie sa fie -un burghez de vaza, poate un magistrat al ora$ului $i-1 intreba dac5 avea o Iisare atit de neobisnuit5 pentru a atrage atentia oamenilor in a$a masura, sau era un obicei al cetAtenilor din Liege sä 'se stringy astfel in jurul strainilor care le vizitau intimplator orasul ? — De buns seamy ca nu, onorabile senior, raspunse burghezul. Cet5tenii din Liege nu sint atit de curio$i pentru a avea asemenea obiceiuri, iar in imbracamintea $i infati$area dumneavoastra nu este nimic care sä nu fie bine venit in ora$ul nostru pe care locuitorii nostri s'a nu fie incintati de a-1 vedea $i dornici de a-1 onora. — Aceasta sung foarte politicos, stimate domn, spuse Quentin. Dar, pe crucea sfintului Andrew ! nu pot sa" inteleg ce spunetii. - Vorbele dumneavoastr5, nobile senior — r5spunse negustorul din Liege — ca - $i accentul ma incredinteaza Ca e adevarat ceea ce ne-am inchipuit. — Pe sfintul Quentin, patronul meu exclam5 Durward — pricep mai putin ca oricind. — Si de data asta — urma burghezul, aruncind o privire cu inteles foade graitor, dar in acela$i timp cuviinctioasa, agera, isteata — fireste ca nu-i in caderea noastra, onorate senior, sa vedem ceea ce socotiti ca trebuie sa ascundeti. Dar de ce jurati pe sfintul Quentin, daca nu doriti ca eu sa inteleg ceva din vorbele dumneavoastr5 ? Noi stim ca bunul conte de Saint Paul care se af15 aici in prezent dore$te tot binele cauzei noastre. — Pe viata mea — strliga Quentin — sinteti prad5 unei inchipuiri. Nu $tiu nimic despre Saint Paul. — 0! Nu va punem nici o intrebare —. starui burghezul totu$i ascultati, plecati-v5 urechea. Nunic:e meu este Pavillon. — Si ce ma prive$te pe mine asta, domnule Pavillon ? intreba Quentin. 287

— 0, nit va priveste ! Mi se pare e5 aceasta ar putea sa va incredinteze eä sint un om vrednic de incredere ; dumnealu.i este colegul meu Rouslaer. ouslaer, un barbat corpolent al carui pintee rotofei croia drum prin maltime ca un berbece de lupt5, fAeu un pas inainte. $oplindu-i ceva cu grija vecinului sau, vorbi apoi tare, ctojenitor. - Bunul meu coleg, dumneata uiti c5 locul acesta e prea deschis. Nobilul senior o sä pofteased in casa durnitale sau a mea si acolo, /a un pahar de vin de Rin indukit cu zahar, o sa. ascultam mai bine ceea ce ire va spune despre mgrinimosul nostru prieten si aliat pe care-1 iubi.m din toat5 inima noastr5 cinstit5 de flamanzi. — N-am nimic de spus nici unaia, rAspunse Quentin cu nerabdare. Nu voi bey, nici un vin de Rin. Tot ceea ce va, cer, ca urror oameni cinstiti si onorabili, este s5 ImprAstiati aceastg multime, care n-are alta treab5 si sa" ingaduiti unui strain de a iesi din orasul dumneavoastr5 tot atit de Ilinistit precum a intrat. — El bine, seniore spuse Rouslaer — deoarece tineti atit de mult sa va pastrati taina cniar fat5 de noi, care sintem oameni de incredere, ingaduiti-rni sa va intreb pe fata de ce purtati insemnele cornpaniei rAmIneti necunoscut in dumneavoastra dad d:oriti Liege? - Ce insemne, i ce companie ? intreba Quentin. Pareti niste oameni seriosi si nite eetAteni de isprav5, dar pe suffetul meu, ati luat-o razna sau vreti ca eu s5 cred acest lucru ! — Sapperment ! — exciama Pavillon — acest tinar 1-ar face chiar si pe sfintul Lambert s5 injure! f-fm, tine: a purtat vreodat5 bereta cu crucea sfintului Andre si cu floarea de crin dae5 nu arcas:ti scotieni din garda regelui Ludovic ? — Si presupunind ea sine un area$ din garda scotiank ce e de mirare c5 port ins-emnele companiei mele? intreba Quentin cu neralxlare. 288

— A marturisit ! strigara in acelasi timp Rouslaer si Pavillon, Intorcindu-se incintati spre multimea de burghezi, cu fetele lor rotunde, strglucitoare de bUcurie, ridicind bratele si intinzind palmele. A marturigit ca e areas in garda lui Ludovic, a lui Ludovic, aparatorul libertatilor ora§ului Liege ! Multimea izbucni intr-un singur glas : — Traiascal Ludovic al Frantei ! TrAiasca garda scotiana ! TrAiasc5 viteazul areas ! Libert5tile si priviiegiile noastre, sau moartea! Jos d5rile ! Traiasca viteazul Mistret din Ardennes! Jos Carol de Burgundia ! Jos Bourbon si episcopatul 1u; Asurzit de larm5, de strig- 5tele care incepeau din 110U intr-un colt de indat5 ce incetau in ce151alt, ridicindu-se si pr5vAlindu-se ca talazurile marii, sporit de miile de glasuri care vuiau din str5zile si pietele indepartate, Quentin abia avu timp sä-si dea seama ce se intimpla si s5-si infiripe un plan de actiune. ffflase ca dup5 lupta lui cu ducele de. Orleans si cu Dunois, unul din camorazi, la ordinul lordului Crawford, ii pusese pe cap in locul chiv5rei sfgrimate de sabia lui Dunois una din acele berete cAptusite cu otel care erau o parte a uniformei bine cunoscute a arca*Hoc din gArzile scotiene. Faptul ca" un soldat din ace) corp care servea tot timpul in apropierea persoanei lui Ludovic se ivise deodat5 pe strazile unui oras, ale c5rui nemultumiri fuseser5 atitate si mai mult de emisarii acelui rege, era•fireste privit pe buna dreptate de burghezii din Liege ca o hot5rire fAti*a a lui Ludovic de a le da ajutor ; ivirea unui areas era deci pentru ei chez5*ia neindoielnia a unui spri jin nemijlocit si hotArit din partea lui Ludovic, ba chiar siguranta ca" Int5riri trimise de el intraserg in clipa aceea in oras, printr-una sau alta din porti, deli nimeni nu putea spune deslusit prin care. Quientin isi dAdea bine seama CA era cu neputinta „sä inlature o credinta atit de obsteasca si intelese cä nu putea sa incerce a-i dezamAgi pe niste oameni atit .de Inan5tinati in inchipuirea lor, farA a intimpina pri-

mejdii personale, pe care, in imprejurarea aceea, nu vedea ca" ar folosi la ceva s5 le infrunte. Hotari deci la repezeal5 sa tArgg5neze lucrurile $i s i ias5 din incuratur5 cum va putea mai bine ; luase aceasta hofarire in timp ce era condus de multime la primaria ora$ului, unde notabilitAtile se adunau repede pentru a afla ve$tile pe care se presupunea c5 le adusese §i pentru a-1 cinsti cu un osp5t mket. In ciuda tuturor protestelor tingrului, puse pe seama moclestiei sale, el fu inconjurat din toate p5rtile de dernagogii care r5spindeau in jurul lui valuri neplAcute de popularitate. Cei ,doi prieteni ai lui, burgmeisteri, schoppeni, sau sindici ai ora$ului, it tineau zdrav5n de ambele brate. Inaintea lui pea Nikkel Blok, starostele breslei mkelarilor, chemat in grabs de la mAce15rie, securea inc5 plin5 de singe si de creieri, cu un avint $i cu o gratie pe care nu i-o puteau insufla .decit sticiele cu brantwein 1. Dupe el se impleticea beat turt5 de$iratul, costelivul, cioranosul Claus Hammerlein, binecunoscutul luptator pentru fericirea obstei, starostele fierarilor, urmat de aproape de cel putin o mie de bresla$i ai sai, unul mai mInjit ca altul. TesAtori, me$teri de cuie, fringhieri, me$te$ugari de tot felul $i de toate sterile ieeau (3.e pretutindeni din ulitele inguste si intunecate, al5turindu-se alaiului. A mai incerca s5 scope de acolo insemna deci o fapta nebuneasc5, nesocotit5. In aceasta incurc5tur5, Quentin se gindi s i cear5 sprijinul lui Rouslaer care-1 tinea de un brat $i al lui Pavillon care se asigurase de ce151alt $i-1 duceau astfel inainte in frunlea rnultimii ce ovationa, ovatii al earor object principal devenise alit de nea$teptat. El le spuse repede c5 din pricina unci intimpl5ri ce se petrecuse cu chivara cu care-$i propusese sa cAlAtoreascA, luase far5 sa stea mult pe ginduri bereta e zii scotiene ; el isi mTrturisi parerea .de Cau c5 aceasta imprejurare $i istetia cu care cetAtenii din Liege pri1 Rachiu (in limbs germane). (n. t.)

cepusera ce rost avea el acolo ca atare dadusera in vileag atil de zgomotos pricina sosirii sale in oraul lor, lucru care se dezvaluise fata de toata lumea ; si el adaugA c5 dad it duceau La primArie, va fi silit poate din nefericire s5 dest5inuie notabililor adunati unele lucruri pe care regele ii poruncise sa be p5streze numai pentru urechile prea vrednicilor sai oameni de incredere, meinheers Rouslaer $i Pavillon din Liege. Aceste ultime vorbe avur5 un elect magic asupra celor doi cerateni, care erau frunta$ii burghezilor razvr5titi $i doreau, ca toji demagogii de aceast5 spet5, sa r5min5 la putere cit mai mult cu putint5. Ei incuviintar5 deci numaidecit ca tingrul trebuie 55 parAseasca pentru o vreme ora$ul $i s5 se intoarca noaptea pentru a sta cu ei de vorba tainic in casa lui Rous, laer care se gasea aproape de poarta din fata castelului SchOnwald. Quentin nu sovAi s5 le spun5 c5 el locuia deocamdata in palatul episcopului, asa-zis pentru •ca-i adusese scrisori de la curtea Frantei, de$i mesajul lui adevArat, dup5 cum ei ghiciser5 pe bung dreptate, era adresat cet5tenilor din Liege. Acest fel Intortocheat de a lua legatur5 ca si caracterul $i rangful persoanei cAruia se presupunea ca i se incredintase mesajul erau a$a de potrivite cu firea lui Ludovic, Inca aceast5 poveste nu stirni nici indoial5 nici mirare. Aproape indatg dup.)" acest eclaircissement 1 , multimea ajunse in fata casei lui Pavillon, care se afla pe una din strAzile principale $i d5dea in spate spre Meusa, printr-o grading $i o t5bacarie, cu toate acareturile sale ; c5ci burghezul patriot era fab5car si argasitor. Era firesc ca Pavillon s5 doreasc5 a face onort:rile casei sale presupusului emisar al lui Ludovic si o oprire inaintea u$ii acesteia nu stirni nici o mirare din partea multimii, care, dimpotriv5 it aclam5 pe meinheer Pavillon printr-un r5sun5tor vivat in clipa cind
Lamurire (in limba franceza). (n. t.)

Ii pofti in casa pe nobilul ski oaspete. Quentin zvirli cit coo bereta cu pricina, 1$i pose pe cap o pal5rie de fabgcar $i-$i arunc5 o mantie pe umeri. Apoi Pavillon 1i d5du o hirtie de trecere ca s5 poat5 intra $i ie$i Pe portile cetAtii fie noaptea, fie ziva, dup5 cum va socoti de cuviint5, si in sfi'r$it it Incredint5 fiicei lui, o tIn5r5, frumoas5 $i suriz5toare flamand5, cgreia ii d'adu toate indrum5rile cuvenite, dupsa care ,alerg-5 inapoi la colegul lui pentru a-si inveseli prietenii la nespusa pArere de r5u In leg5Drimgrie $i tur5 cu pricinile pe care le putur5 scorni, pentru a lamuri ce se facuse cu trimisul regelui Ludovic. Noi nu putem, precum zice valetul in comedie, sa ne amintim prea bine ce minciuna au spus berbecii, furmei, dar nimic nu-i mai u$or decit s5 duci de nas o multime a carei inchipuire $i nerabdare au f5cut mai bine de jumAtate din drum inainte ca cel care vine s-o amageasca s5 fi spus un singur cuvint. Abia plecase vrednicul burghez, cind fiica lui, dololana Trudchen, tot mai imbujorat5 $i cu un surfs fermecAtor pe buzele ro$ii ca cireasa, cu ochii alba$tri zglobii $i cu chipul de o puritate transparent5, insoti pe tin5rul strain pe cArArile din gr5dina burgmeisterului Pavillon ping la marginea apei si acolo '11 privi cum se urcA intr-o luntre pe care doi flamanzi voinici cu pantaloni largi, cu bonete garnisite cu bran5 si cu jachete Aline ide bumbi, o urnir5 din loc pe cit de repede le ingaduia firea for flamand5. Intrucit dr5g51a$a Trudchen nu vorbea decit nemteste, Quentin, far5 a-si tr5da loiala afectiune fat5 de exprime multumirile contesa de Croye, nu putu decit printr-un s5rut pe care it depuse pe buzele ei ca ciresele, care fu oferit foarte galant $i primit cu o recuno$tinti nespus .de modesty — c5ci cavaleri cu inf5fisare $i cu chip ca acela al arca$ului nostril scotian nu se intilneau in firare zi printre burghezii din Liege. In timp ce luntrea urea pe apele lini$tite ale Meusei $i trecea de int5riturile ora$ului, Quentin avu raj292

gaz s5 cugete asupra celor ce avea sa spuna in legatura cu aventura lui la Liege, cind va ajunge In palatul episcopal din S‘chOnwald. Nevoind nici tra,deze pe acei care "i$i pusesera increderea in el, fie chiar si din gresea15, nici sa ascund5 ospitalierului prelat starea de rAzvr5tire din oral, hot5ri s5 se margineasc5 la o povestire destul de generals pentru a-1 pune pe episcop in RariI5, fara a expune pe cineva r5zbunarii sale. El cobori din luntre la o jumatate de mils de castel si-i rasplAti pe visla$i cu un guilder, spre marea lor bucurie. Oricit ar fi lost de aproape castelul Schonwald, clopotul batuse pentru cin5, cind Quentin sosi acolo ; isi dAduse seama de altfel ca ajunsese in alts parte, nu la intrarea principaI5, si acest ocol II Meuse sa intirzie foarte mult. Totusi el p5si drept spre partea cea mai apropiata, care clupa cum pArea era un zid crenelat, pesemne acela al micii gr5dini despre care s-a mai pomenit, cu o poartA dosnic5 ce se deschidea dincolo de un *ant ; ling5 poart5 era pciponit5 o luntre, putind servi, dup5 cum isi dadu seama, pentru a trece peste sant pe cei care cereau acest lucru. In timp ce el se apropia de sant sperind s5 intre pe acct.() in castel, poarta se deschise 5i pe ea ie*i un cm care sari in luntre, trecu santul, apoi, cu o prajina lung5, f5cu vint luntrei. Quentin recunoscu in omul care pea spre el pe boemian ; ocolindu-1, ceea ce nu-i era greu, acesta o 1u5 pe un alt drum care ducea de asemenea la Liege $i pieri din vedere. Intilnirea aceasta it ruse din nou pe ginduri. Paginul pribeag fusese oare in toate aceste ceasuri la acorde favoacloamnele de Croye Ce be facuse rea de a-1 ingAdui atita vreme in preajma for ? Framintat de aceste intrebari, Quentin fu cu atit mai hotarit sa caute a sta de vorb5 cu ele spre a be aduce la cunostint5 cit de ticAlos era Hayraddin $i spre a le da de veste in acelasi timp despre primejdia ce-1 ameninta pe ocrotitorul lor, episcopal, din pricina spiritului razvratit care domnea in orasul s5u, Liege. 293

Quentin tocmai luase aceasta hotarire cind aunse la poarta principals a castelului ; el ii giisi la masa, in sala mare, pe toti comesenii, adica pe clerid din subordinele episcopului, pe ofiterii casei episcopale pe strainii de rang inferior aceluia de prima noblete. Ii fusese totusi rezervat un loc in capul rnesei, lingas capelanul episcopului, care it salut5 cu vechea glum din colegii tarde sero venientibus ossal, dar care se ingriji urriple farfuria cu bunatati pentru a dezminti acest dicton despre care scotienii spun ca este o glum5 prea putin hazlie sau cel putin Pentru a nu fi banuit de proasta cres-tere, Quentin povesti pe scurt vilva stirnit5 in ora* cind se descoperise ca el Ikea parte din garda scotian5 a lui Luclovic, si se stradui sa dea povestirii sale o intorsatura comics, spunind ca scapase de incurcatura gratie unui burghez rotofei din Liege $i drag5lasei sale fiice. Dar cei de fata ascultau cu prea multa luare-aminte povestirea sa pentru a ride de acea glum5. Toti se oprir5 din mestecat in timp ce Quentin povestea patania lui, si cind sfirsi, se asternu o tacere adinca, pe care cel dintii o intrerupse majordomul, spunind incet si trist : „Faca Domnul sa vedem aici cele o suta de lanci din Burgundia!" — De ce astepti cu atita nerabclare sosirea for ? intreba Quentin. Aveti in caste] multi soldati de meserie, iar dusmanii dumneavoastr5 nu sint decit o gloat5 dintr-un ora$ turbulent, care o va lua la fug5 indat5 ce are sa vada fluturind o flamur5 deasupra unor ruri de soldati. — Dumneavoastra nu-i cunoa$teti pe locuitorii din Liege, raspunse capelanul. Se poate spune despre ei, ca si despre cei din Gand, ca sint oamenii cei mai aprigi si mai nestapiniti din Europa. De doua on a inabu$it ducele de Burgundia razvratirile lor impotriva episcopului ; de doua on i-a pedepsit cu asprime, i-a lipsit de privilegii, le-a ridicat steagurile 5i si-a
1

Celor intirziati li se cuvin oaseie (in limba latina). (n.

294

arogat asupra lor drepturi ti i servituti pe care nu le-a cunoscut niciodat5 un ora* liber al imperiului. Ba, nu-i mult de cind i-a infant singeros aproape de Saint Tron, cu care prilej ora*ul Liege a pierdut aproape *ase mii de oarneni, care ucisi de sabie, care inecati in timp ce fugeau. Pentru ca sa nu se mai poata rascula cu alt prilej, ducele Carol n-a vrut sa intre in ora* prin vreuna din porti, ci a poruncit sä se ,e darime o parte din zidul ora*ului 5i a intrat in Lk, pprin spartura, ca un cuceritor, cu viziera lasata, cu lancea in cumpanire, in fruntea calaretilor sai. Ei bine, cei din Liege erau siguri atunci ca daca nu le-ar fi luat ap5rarea tatal lui, ducele Filip cel Bun, acest Carol, pe atunci conte de Charolais, ar fi dat orasul lor prad5 solclatilor. Si totu$i, in ciuda acestor amintiri proaspete, in ciucla acelei sparturi Inca neastupata $i a lipsei de arme, greu de procurat, vede: rea beretei unui arca* e indestul5toare pentru a-i stirm cuminteasca Dumnezeu din nou La r5scoala. Dar ma tern c5 intre o populatie atit de turbulent5 un suveran atit de aprig se va mai varsa singe. A* vrea ca prey bunul, ca blindul meu st5pin s5 pastoreasc5 in altg parte unde sä se bucure de mai putine caci mitra lui este caponoruri si de mai mult5 V-am spus atitea tu$it5 cu spini $i nu cu hermina lucruri, seniore strain, pentru a vä avertiza ca daca treburile domniei voastre nu vä retin la SchOnwald, ati face mai bine sa plecati f5r5 intirziere, cAci -acesta este un loc din care orice om infelept trebuie sa se indep5rteze cit mai repede. Am aflat ca doamnele cu care ati venit sint de aceea$i p5rere, caci ele au tn.mis la curtea Frantei un om din suita, cu scrisori care, far5 indoiala, vor sa anunte intentia for de a pleca de aici In cautarea unui adapost mai sigur.

295

XX

BILETUL

Te du — om doar daca om doresti sa Pi. Altfel cel mai nemernic dintre slugl eu to socot, nevrednic de-a Forthnei minguiere. A DOUASPREZECEA NOAPTE

Cind se strinse -masa, capelanul, care 'Area ca incepuse sa-1 indrageasc5 pe Quentin sau care poate dorea sa afle mai multe am'anunte in privinta 015rii de dimineat5, it conduse intr-o incapere refras5, ale cArei ferestre d5deau intr-o parte spre gr5din5 ; vAzind c5 oaspetele sau nu-si mai lua ochii clintr-acolo, ii propuse lui Quentin sá coboare ca sä vad5 arbu*tii strains, ciudati, cu care episcopul isi infrumusetase grAdina. Quentin se scuz5, spunind a nu dore§te s5 fie indiscret, i povesti despre observatia pe care o primise cle dimineat5. Capelanai zimbi i spuse ca era intr-adev5r o dispozitie veche in leg5turA cu gradina particular5 a episcopului, dar acest lucru, aclauga - el cu un zimbet, se petrecea pe vremea cind reverendul pater era un tin5r print i prelat in virst5 no mai mulf de treizeci de ani $i cind multe frumoase doamne veneau la castel pentru a g5si aici consol5ri spirituale ; pe atunci trebuia — spuse el, rasind ochii in p5mint si zimbind, pe jurnatate cu nevinovAtie, pe jum5tate malitios, cu inteles — ca acele doamne penitente, gAzduite in incsaperile in care locuie§te acum nobila 296

canonesa, sä aiba unde sa iasa la aer 15r5 a fi stinjenite de privirile profanilor ; dar in ultimii ani, ad5uga el, aceasta interdictie, far5 a fi fost desfiinWU formal, a cazut cu totul in desuetucline si ea nu subsisth decit Ica o superstitie in creierul unui batrin gentilom d camera. Daca doriti, ad'auga el, vom cobori itidat5 si vorn vedea data ne opreste cineva sau nu. Nimie nu putea fi mai placut pentru Quentin decit perspectiva de a intra f5r5 opreli*ie in acea grading. De aid, gratie unora din acele intimplari fericite care pin5 atunci 11 sprijiniser5 in dragostea lui, naclAjduia sa intre in legaitura en fiinta iubita, sau cel putin s-o zareasca in balcon, la fereastra unui turn, sau in alt loc potrivit, aa cum se intirnplase la hanul Fleurde-Lys, aproape de Plessis, sau =n turnul Delfinului, chiar la castel. Oricare ,ar fi fost locul in care se ga"sea,-Isabelle p5rea harsazit5 s5 fie pentru el doamna din turn. Cind Durward coborl in,gradin5 cu soul sau prieten, acesta parea un filozof terestru, preocupat in Intregime de lucruri paminte,ti, in timp ce ochii lui Quentin, dac5 nu conternplau cerul, ca aceia ai unui astrolog, cel putin d5deau ocol, de jur imprejur, ferestrelor, balcoanelor si indeosebi turnuletelor care ieseau in afar in toate colturile, din linia zidurilor vechiului edificiu, sere a descoperi faptura Cufundat in aceast5 indeletnicire, tin5rul indr5gosasculta destul de nepAsator dac5 intr-adev5r auzea ceva, numele plantelor, al ierburilor si al arbusiilor pe care ii arata venerabilul sau insatitor : cutare plant5 era pretioasa fiind de prim5 utilitate in medicina" ; cutare era si mai pretioas5 pentru ca dadea o aroma foarte placuta mine5rurilor, o a treia, cea mai pretioasa dintre toate, fiindc5 poseda singurul merit de a fi foarte rar5. Trebuia totusi sa acorde o oarecare atenjie acestor explicaii, ceea ce p5ru atit de greu pentru tin5rul scotian, inc it ar fi dorit arzator sa 1 -1 trimith la dracu pe indatoritorul naturalist 297

si tot regnul vegetal. In sfirsit it scApa dangatul unui clopot, care-I chema pe capelan la o indatorire religioas5 oarecare. Capelanul ceru tin5rului sau prieten o sumedenie de scuze fara rost asupra necesitatii in care se gasea de a-I parasi si sfirsi prin a-i da asigurarea placuta ca poate s5 se plimbe prin grading ping la cina f5r5 prea mare primejdie de a fi stinjenit. — Aici — spuse el — Imi pregatesc intotdeauna predicile, pentru ca - sint mai putin stingherit de vizitele stra - inilor. Am sA rostesc indata una din aceste predici in capela. Dac5 doriti, mi-ati face placere sa veniti si dumneavoastrA. Se spune c5 am oarecare talent.. dar slava aceluia care mi 1-a harazit Quentin isi ceru iertare ca n-o s5 poata veni in seara aceea, spunInd ca are o durere cumplita de cap, pentru care cel mai bun leac e sa stea in aer liber. In sfirsit, binevoitorul prellat it 15s5 singur. E lesne de inchipuit c5, privind din nou, mult mai in voie fiecare fereastr5 sau usä care dadea in grading, el le cerceta indeosebi pe acelea care se gaseau aproape de mica poarta prin care o vazuse pe Marthon conducindu-1 pe •Hayraddin, dupa cum pretindea acesta, in incaperile conteselor. Dar deli iscodea totul cu ochi ageri si tragea incordat cu urechea, nisi un zgomot nu veni ping ce se inser5, nu zsari nici o miscare care s'a contrazica sau si confirme ceea ce ii spusese boemianul. Ahia atunci simti Quentin, fara sa-si dea -bine searna de ce, ca o plimbare mai indelungata prin grading putea sä nu fie privity cu ochi buni sau s5 dea de banuit. Tocmai cfnd se hotarise sä plece si dadea un ultim ocol cu ochii spre ferestrele care it atrageau atit, auzi deasupra capului sat.' un zgomot usor, ca al cuiva care tusea cu precautie pentru a-i atrage atentia, fara a o stirni pe a cdorlaiti. Ridicind ochii pe cit de hucuros pe atit de uimit, Quentin vazu deschizindu-se o ferestruica ; in ea se arala o mina de femeie care ci5c1:1 drumul unui bilet ; acesta cazu peste o tufa de

rosmarin care se inalta la piciorul zidului. Precautia cu care i se aruncase acest bilet it oblig5 sa-1 citeasca cu tot atita prude*, ferindu-se de priviri. GrAclina, marginita pe dou5 laturi, dupa" cum am spas, de cladirile palatului, era dominata in mod firesc de ferestrele multor incaperi. Dar nu •departe se gasea o stinca cu un fel de grota pe care capelanul i-o aratase foarte incIntat. Ca sa is biletul, sa-1 ascundA in sin si sa alerge spre acel ascunzis, fu o chestiune de o c.lipa. Acolo, deschise pretioasa hirtie, binecuvintind amintirea c514,Tarilor de la Aberbrothick, prin a caror stradanie era acum in stare sa-i poata intelege continutul. Rindul cel dintii cuprindea aceasta recomanclare : „Citeste-1 in taine. Apoi urma : „Ceea ce ochii dumitale au exprimat cu prea multa indrazneala, ai mei au inteles poate cu prea mult5 usurint5. Dar o prigoana nedreapta indirjeste victima si ar fi mai bine sä m5 incredintez recunotintei unuia singur, decit s5 ramin obiectul urmaririi .mai multora. Norocul isi are tronul pe o stinca, dar vitejii nu se tern sa se cat5re pina la el. Dac5 indraznesti sa faci ceva pentru cineva care risca mult, miine dim;neata, in zori, treci prin gradina aceasta purtind la beret5 un penaj albastru-alb. Pin5 atunci, nu mai astepta alte lamuriri. Steaua dumitale, se spune, ti-a lArazit mAretii, si to-a dispus la recunostint5... adio, fii credincios, prompt 5i hot5rit, si nu to indoi de noroc". In bilet fusese impAturit un inel cu un mare diamant pe care era gravat vechiul blazon al casei de Croye in form5 de romb. Primul simtAmint al lui Quentin in aceasta clip5 fu un extaz neintinat, o bucurie si o mindrie care pareau sa-1 ridice pina la stele... o hotarire de a izbindi sau a muri. Nu se gindea la numeroasele piedici care se ridicau intre el si tinta dorintelor sale, decit pentru a le dispretui. Cufundat in aceasta incintare si neputind suporta nimic care ar fi putut sã-i distraga g,indurile chiar 299

*i pentru o clip5 de Ia un ant de euforic subject de contemplare, Durward se grabi sä intre in caste] pretextind ea *i mai inainte ca it doare capul pentru a nu lua parte la cina impreund cu mernbrii casei episcapului, i i aprinse lampa si se retrase in camera in care era gazduit pentru a citi i reciti pretiosul bilet *i pentru, saruta de mii de ori nu mai pulin pretiosul inel. Dar aceste simtarninte inalte nu puteau sã ramin5 multa vrerne la un asemenea diapazon extatic. Un gind suparalor incepu sa-i apese sufletul, deli se strajuia sal alunge ea pe o ingratitudine — ba chiar ca pe o blasfemie. Sinceritatea acel• ei rnarturisiri nu yestea ea oare din partea aceleia care o facea mai putina ginga*ie cleat corespundea sublimelor simtaminte romantice de adorare in care o invaluise ping atunci pe contesa Isabelle ? tibia i se strecurasera in cap aceste ginduri neplacute, a el se *i grAbi sa le inaty4e, sa le rapunA cum ar fi rapus o vipera InspAirnintatoare care s-ar fi furi*at *uierind in culcupl lui. Era oare demn de el, de el, caruia i se racea o asemenea favoare, pentru care o femeie de un rang atit de inart coborise din sfera ei, s-o oslindeasca pentru un act gratios fara de care n-ar fi indraznit niciodata ridice ochii ping la ea ? Averea i na*teroa ei nu o scuteau, oare, in situatia in care se gaea, de regula obi*nuita care prescrie tacere unei fes mei ping ce fubitul a vorbit cel dintii ? Acestor arguLiente pe care le rinduia cu inyersunare in silogisme, mrturisindu-si-le lui insu*i, vanitatea lui le opunea poate un altul, caruia nu cuteza sa i se abandoneze cu aceeasi franchetg nisi chiar rational : meritul fgpturii fubite inggduia poate unei doamne sa se indeparteze putin de regulile generale; *i la urma urmci, ca *i in cazul lui Malvolio, erau destule exemple asemgnatoare in cronici. Umilul scutier, despre care tocmai citise, era ca *i el un gentilom faro domenii Si mijloace de existents i totu*i marinimoasa printesa a Ungariei ii daduse, fgra face scrupule, dovezi

300

de afectiune mai pozitiv5 decit biletul pe care it primise el : Bine-ai vend, scutier iubit, 0, dac-ai sti cit to-am dorit ; Trei seirutari ti-oi darui Si bani de our case mii. Si ,aceea.si poveste adevgrat5 it facea pe regele Ungariei sa spuna : Am cundscut atiga paji Ajunsi chiar printi prin rnaria j. Pistfel c5, judecind total cu marinimie, cu generozitate, Quentin se impaed in el insu*i cu linia de conduft5 a contesei, care ii faga.duia un d.ar atit de inalt. Dar acest scrupul fu urmat de un altul si mai grew de alungat. Tradatorul. I-layraddin ranfasese in Incaperile doamnelor, dup5 cit i§i inchipuia el, mai bine de patru ceasuri si, dup5 felul in care se laudase ca are o mare inriurire asupra soartei lui Durward, ce ar fi putut sa-1 asigure ca aceasta intimplare nu era rezultatul uneltirilor sale, *i dac5 era astfel, nu ascundea ea oare vreun no-u vicleuig al acelui tieMos, poate pentru a o r5pi pe Isabelle de sub ocrotirea yenerabilului episcop ? Acest lucru trebuia cercetat mai incleaproape, deoarece Quentin simtea fata de lacest om o sil5 t434 atit de mare ca si neruOnarea fAra pereche cu care acesta isi m5rturisise nelegiuirea, ne_putInd sa creadA ca un lucru in care era ames.tecat acel om ar fi putut sa ajunga vreodat5 la un sfirsit fericit. Aceste felurite ginduri se rositogoleau prin mintea lui Quentin ca nite nori plurnbarii, uritind §i intunecind frumoasa priveli* pe care inchipuifea sa o zu-. gr5vise la inceput, Si el nu putu sa tnchi(125 ochil toga noaptlea. In zori, si chiar cu un ceas inainte, se afla in gr5dina castelului, uncle lactim nu-1 mai oprea ninici sa raminA. Purta la bereti meni nici sa 301

pene in culorile prescrise in masura in care putuse s5 fac5 rost de ele Intr-un timp atit de scurt. Trecura aproape dou5 ceasuri fara ca prezenta lui sa fie remarcata ; in sfir*it auzi citeva acorduri de lauta ; o fereastra ce se Lana deasupra portii prin care Marthon II inlrodusese pe Hayraddin se deschise, 5i Isabelle e ivi in cadrul ei, in toata stralucirea frumusetii sale feciorelnice. Ea it saluta, pe jum5tate prietenoas5, pe jumatate rezervata si, imbujorinclu-se la vederea reverentei aclinci *i elocvente cu care el r5spunse lc curtoazia ei, inchise fereastra *i disparu. Zorile zilei *i vinul nu ar fi putut sa-i dea o bccurie mai mare ! Autenticitatea biletului era sigur5 — raminea doar s5 *tie ce urma ; dar in privinta aceasta frumoasa care-i scrisese nu-i claduse nici o indicatie. De altminteri nu o ameninta nici o primejdie imediata. Contesa se afla intr-un castel puternic intarit, sub ocrotirea unui print tot atit de respectahil prin puterea lui seculara, pe cit de venerabil prin autoritatea eclesiastica ; nu se vedea dcci nici o necesitate, niciun prilei' care sa-1 amestece intr-o aventurA pe inflacaratul scutier ; era destul ca el sä fie gata a-i executa orclinele de Indat5 ce acestea ii vor fi lost comunicate. Dar soarta hotarise sa-1 cheme la actiune mai curind decit banuia. In cea de a patna noapte dupa sosirea sa la Schouwald, Quentin se pregati s5 trimita Inapoi a doua zi, la curtea lui Ludovic, pe ccl de al doilea dintre oarnenii care-1 Insotisera in c5latorie, cu scrisori cAlrie unchiul lui *i catre lord Crawford, pi- in care II vestea ca nu mai ramine in serviciul Frantei, fapt Indreptiitit de toate regulile onoarei si ale inte!epciunei, de tradarea la care fusese expus prin instructiunile secrete date lui Hayraddin. Apoi el adormi leganat de visurile roze care flutura in jurul culcusului unui tin ~r cind el iube*te cu tandreta *i crede ca dragostea sa e Imp5rt5sila din plin. Dar visurile lui Quentin, care la Inceput fuseser5 inrittrite de gindurile fericite cu care adormise, In302

cepurii incet-incet sa capete o infatisare fioroasA, spilimintatoare. Se racea ca .se plimb5 cu contesa Isabelle pe malul unui lac linistit, as:a cum era acela din vales lui nata15, i el ii vorbea de dragostea sa, f5ra a se gindi la piedicile cc se ridicau intre ei. Ascultindu-1, Isabelle se imbujora 5i zimbea, asa cum ar fi. putut el sä se astepte dup5 diapazonul biletului pe care, adormit sau treat, it purta mereu ling5 inima Eli. Dar scena se schimb5 cleodat5, trecind de la vary la iarnA, de la liniste la furtuna ; vInturile incepura sa mugeasc5 si valurile se ridicara cu atita turbare involburat5, de parc5 demonii apei 5i ai vilzduhului disputau intr-o incidierare inversunat5 imp5rAtia for clocotitoare. Apele umflate amenintau sa le tiaie orice retragere, in timp ce furtuna se intetea aruncind valurile uncle impotriva altora, p5rind c5 fac rAminerea lor acolo cu neputint5. Zbuciumul stirnit de aceast5 prirnejdie inchipuira it trezi. visului sau Deschise ochii. Cu toate pierisera pentru a face toe realit5tii, vuietul care. pesemne ca 11 prilejuise ii r5suna mereu in urechi. pornire a sa fu s5 se ridice in capul oaCea selor si sa asculte cu neliniste larma care dac5 ar fi lost aceea a unei furtuni, ar fi intrecut .cele. mai insp5imint5toare uragane care s-au prApastuit vreeclat5 din muntii Grampiani ; dup5 citeva clipe isi dAdu ins seama ca acel vuiet nu era stirnit de furia elementelor naturii, ci de minia oamenilor. S5ri din pat si alerg-5 la fereastr5. Aceasta d5clea spre grAdin5 si aici totul era linistit ; deschizind fereastra p5ru si mai v5dit dup5 strig5tele care-i izbir5 urechile, ca zidurile castelului erau impresurate si atacate de dusmani numerosi si hothriti. Isi adun5 in grab5 hainele si armele si, in timp ce se imbr5ca cu toat5 graba pe care i-o ingAduiau intunericul si uluiala, auzi pe cineva bAtind in u$5. Intrucit Quentin nu r5spunse de indat5, usa, foarte subtire, fu data de perete, si ri ,cunoscutul in care, dup5 vorb5 peennos::u pc boernianul Hayradclin Maugrabin, intr5 in 303

camera. 0 festil5 prins5 intr-un opait pe care-1 tinea In mina scotea o fl5caruie intunecata si rosiaticA, cu iajutorul careia aprinse un felinar pe care-1 scoase din sin. — Horoscopul soartei dumneavoastrA —ii spuse el cu both- ire lui Durward f5r5 a-I saluta — atirna de h-orkirea pe care o s-o luati intr-un minut de acum inainte. — Ticalosule ! strig5 Quentin drept raspuns. Imprejurul nostru misun5 tradarea si oriunde e tr5dare to trebuie neapArat sa-ti ai partea. — Sinteti nebun, r5spunse Maugrabin. Eu n-am trAdat pre nimeni niciodatg decit pentru a avea un cistig din asta. De ce v-as tr5da, de vreme ce pot cistiga mai mutt din salVare, decit din nimicirea dumneavoastr5 ? Ascuitati o clip5, dac5 puteti, glasul cugetului, inainte ca lovitura prApadului si a mortii sa r5sune in urechea dumneavoastr5. Locuitorii din Liege s-au rasculat. Guillaume de la Niarck cu ostasii lui e fruntea lor. Dac5 s-ar afla aici mijioace de impotrivire, numarul for si inversunarea lui le-ar co; dar riu sint cItusi de putin. Dac5 vreti s5 v5 sc5pati contesa si n5dejdile dumneavoastr5, urmati-m5, in numele aceleia care v-a trimis un diamant pe care sint sapati trei leoparzi Arat5-mi drumul, strig5 Quentin infrigurat. Cind e vorba de ea infrunt orice primejdie. — In felul cum am s5 pun treburile la cale spuse boemianul — n-o s5 fie nici o primejdie, dac5 o sa va stapiniti mina ca s5 nu se amestece acolo unde nu vä priveste ; la urma urmei ce va pas5 dac5 episcopal, asa cum it numesc ei, isi ucide turma sau dac5 turma isi ucide p5storul ! Ha, ha, ha, urmati-m5, dar cu grij5 si r5bdare ; struniti-v5 indrazneala si incredeti-v5 in intelepciunea mea : atunci datoria retunostintei mete are s5 fie pl5tit5 si o sa aveti o contesa ca sotie. SA mergem. — Te urmez, spuse Quentin scotindu-si sabia. Dar dac5 am s5 v5d cel mai usor semn de tradare, capul 304

si trupul tau vor fi in aceeasi dip5 la trei pas: unul de altul I Fara a mai spun o vorba, boemianul, vazInd ca tinarul e complet echipat si gata de plecare, cobori scarile in fuga inaintea lui si p5si repede prin felurite coridoare, iesind in mica grading. Pe aceasta parte a palatului abia de se vedea o lumin5, abia de se auzea un zgomot oarecare, dar indat5 ce Quentin ajungea la un loc deschis, larma care vuia de partea cealalta a castelului era de zece on mai deslusita si el putu sa auda felurite strigate razboinice : „Liege ! Liege Sanglier ! Sanglier !" scoase de atacatori in timp ce strigatul : „Maica Domnului pentru printul episcop !" se inalta mai slab, aproape stins din gurile soldatilor prelatului, care, desi luati pe neasteptate de atacul neprevazut, alergasera la ziduri, pentru a apara cetatea. In pofida firii sale razboinice, interesul pe care i-1 stirnea lupta era aproape inexistent pentru Durward in comparatie cu acela pe care i-1 inspira soarta Isabellei de Croye. Avea toate motiivele sa creada ca aceasta soarta ar fi fost ingrozitoare daca fata ar fi cazut in miinile brigandului crud si destrabalat care, dupa cit se parea, asalta in clipa aceea portile casteiului. se ,Impackin .sine cuajutorul pe care 1-1 dadea boemianul, asa cum un bolnav intr-o stare deznadajduita nu refuza leacurile date de $arlatani $1 de hotarit Habash si-I urm5 de-a curmezisul strapunga inima sau sa-i zboare capul de pe umeri la cel mai mic semn de tradare. Hayraddin rea sa-si dea seama si el ea viata ii atirna de un fir de par, cad indata ce infra in grading, renunta la zeflerneaua si la batjocurile sale obisnuite, ca si cind ar fi jurat sa se poarte cu modestie, curaj si energie. La o bataie usoara a lui Hayraddin in poarta care clucea spre incaperile doamnelor se ivira dou5 femei infasurate in valuri lungi de matase neagr5 care atunci, ca si astazi, erau purtate de femei In Tarile de Jos. Quentin oferi bratul sau uneia din ele care se agg5 tremurind de el, cu atita infrigurare incit dad'

ar fi lost mai Brea, le-ar fi intirziat foarte mult retragerea. Boemianul care o insotea pe doamna cealalt5 o 1u5 drept spre poarta din zidul gradinii, care dAdea spre *ant ; aproape de zid era priponit5 mica luntre cu ajutorul c5reia, deun5zi, It vAzuse ie*ind din castel pe boemian. CInd ajunser5 acolo, strig5tele *i larma de.o vio lentA triumfAtoare pareau sa anunte ca zidurile castelului erau pe punctul de a fi cucerite. Acest vuiet rasuna atit de dureros in urechile lui Quentin, Inca el nu putu s'a se impiedice de a striga : — Dac5 singele meu n-ar fi inchinat intru totul indeplinirii datordei de fat5, a* zbura inapoi spre ziduri, luptind cu credintsa algturi de bunul episcop *i a* arnuti pe citiva din acei ciini in ale cAror gitlejuri r5zvrAtirea *i pofta de prad5 ! In timp ce el vorbea, doamna, al aruli brat era inc5 sprijinit de al s5u, '11 strinse u*or spre a-i da s5 inteleaga ca ea era un tel mai potrivit al cavalerismului s5u decit apArarea castelului Schonwald, in timp ce boemianul strig5 destul de tare spre a fi auzit : - Iat5 ceea ce inseamn5 cu adevArat infrac5rarea cre*tina : sa te ginde*ti sa te intorci spre a lupta, cind dragostea *i boggia cer s5 f ugim cit mai repede. Hai, hai — gr5biti pasul. Ne a*teapta ni*te cai in desiul acela de s5lcii. — Nu sint decit doi cai, spuse Quentin, care ii z5rise in lumina lunei. — Tot ceea ce am putut 55 aduc 15r5 a trezi nuieli. De altfel e de ajuns, r5spunse boemlanul. Dumneavoastra amindoi trebuie sa" calariti spre Tongres, cit mai e Inca deschis drumul. Marthon o sa ramin5 cu femeile din *atm noastrg cu care se cunoa*te bine. Aflati c5 Marthon este o fiic5 a *atrei noastre care n - a r5mas printre dumneavoastr5 decit pentru a ne fi de folios cind are s5 se iveascA prilejul. — Marthon ! strig5 contesa, privind spre femeia cu v51 care le insotea *i scotind un strigAt de uimire. Deci aceasta nu e ruda mea ?

306

— Nu este decit Marthon, raspunse Hayraddin_ Iertati-ma pentru aceast5 mica dezamagire. N-am indraznit sa le rapesc pe ambele doamne de Croye Mistretului din Ardennes. - Ticalosule ! strig- 5 Quentin minios. Nu este ins5... nu poate fi prea tirziu. Mg duc inapoi s-o salvez pe contesa Hameline. — Hameline ! murmurg doamna cu glas tulburat. Ea este la bratul dumitale si-ti multumeste ea ai salvat-o.. — Ce? ! Cum ! ? Ce insemneaza asta ? striga Quentin tragindu-si bratul cu mai putin5 cuviinta decit ar fi dat dovad5 in oriee altg clipa fat5 de o femeie, oricare ar fi fost ,aceasta. Atunci contesa. Isabelle a rgmas la caste! ? Adio... adio... In clipa cind el se intoarse brusc ca s-o is la goana spre caste], Havraddin it opri. — Ascultati-ma, ascultati-ma — ii strig5 61 — alergati la moarte ! La toti dracii, pentru ce purtati culorile doamnei celei virstniee ? N-am sa ma" mai incred niciodata in matasea albastr5 si alb5. Doar are destul5 zestre, juvaeruri, our si, zice-se, chiar drepturi asupra unui comitat. In timp ce v-orbea astfel, intret5iat, boemianul se lupta cu tin5rul pentru a-1 tine pe loe ; acesta puse mina pe pumnal spre a scapa din strinsoare. — A-ha ! Asta-i ! strig5 Hayraddin dindu-i drumul. Ei duceti-vg, duceti-v5 si sa va insoteasc5 diavolul, dac5 o fi vreunul ! Indata ce sc5p5 din strinsoare, scotianul o lug la fugg inapoi spre caste!, cu iuteala vintului. Hayraddin se intoarse atunci spre contesa Hameline, care se 15sase sa cadg la p5mInt prad5 spaimei si tulburgrii. — Am facut o greealg ! spuse el. Ridicati-va, doamng, sa mergem : va asigur ca inainte de a se lumina de ziug va g5sese un sot mai galant decit aeest tinar muieratie. Dana n-o sa va ajunga unul, va fac rost de dougzeci.

Contesa Harneline era tot atit de aprinsa in pasiunile ei, precum era de dearth $i de slab5 la minte. Ca multi altii, ea i$i indeplinea destul de bine indatoririle obi$nuite ale vietiii ; dar intr-o incerc. .are ca aceca prin care trecea, era in intregime neputincioas5 s5 fac5 altceva decit sA se zbuciume in tinguieli zadarnice $i s5-1 invinuiascA pe Hayraddin, facindu-1 hot, rob jo-snic $i mir$av, in$elator, ucig.,ra$. — Spuneti-mi zingaro — raspunse el lini$1.it — $i veti spune totul tntr-un singur cuvint. - Monstrule ! Mi-ai spus ca stelele au hot5rit c5sAtoria noastr5 — tu, m-ai f5cut sä-i scriu ! Oh !-Nenorocit5 ce sint ! strig5 nefericita contesa. — Ele hot5riser5, Caspunse boemianul. Ramtnea Boar ca cele doua pgrti sä ineuviinteze acest lucru. Credeti dumneavoastrg ea binecuvintatele zodii pot easatori oameni'i fgr5 voia for ? Am fost in$el-at de blestematele voastre galanterii ere$tine, de jocurile voastre proste$ti cu panglici $i hatiruri — dar mi se pare a tin5rul dore$te vitica in locul vacii i cu asta basta. Ritlicati-va" $i Aflati c5 nu pot sa surar nici smioreaielile $i nici le$inurile. N-am s5 ma mi$c de aici, spuse contesa cu un aer hotarit. — Pe stralucitorul Welkin, o sa mergeti, totu$i, stria Hayraddin. Va jur pe tot ceea ce au crezut vreodata nebunii din lumea asta, c5 aveti de-a face cu un om care s-ar sinchisi prea putin dac5 v-ar despuia, v-ar lega de un copac si v-ar lasa in voia so a rtei. - Destul, spuse Marthon, luind apararea contesei. Cu voia ta, nu i se va intimpla a$a ceva. Am asupra mea un cutit ca $i tine $i ma pot folosi de el. Este o femeie bung, de$i putin cam intr-o parte! Si dumneavoastr5, doamng, rridicati-va $i urmati-ne. S-a fgeut o gresealg totu$i inseamn5 ceva sa scapi de acolo teaf5r $i nev5t5mat. Sint destui oameni in eastel care ar da toate bogAtiile lumii pentru a se afla wide sintern not acum. 308

648

-na un-J1uT ItaluuJA u lowunZing uaaou 5131BW 131 op Int ul§euifem Int uidnsu es uumasui 'maq na vnpu!un :Te2oq wo auj 1-es uuwasui Ur, else u!awaj I13 1-npupolFs.ea !alaum wei 'Fun op Dus un paiugultu utooulinmeq .'uip ea ea.lb alelq ap eu.lau au aJuia esaluoa elsuoau ad B3 lalsua Lap Fbnj es Fluzage Jo§n ap Tide eaau apppA ap ad LupeTog es ifnlnd wu-u e3 !Pg luis Hiolesea !alsoau alaseoloj as awaJA op `uli.nd !mu ties lintu !au !Liu unllp euedwna uI aund to ea Indlq aui !w-es na ualnd w cunD .a!!!unqau IlgogelIed al es lndaau,1 .!u ea eagu ew nu ea BB `aluIw tunj luouluo Jols.az.Ne ouinguies uT l!naoi to is u!pJa own un — asundsei — qudz!8 — 03IU1SITA else eunclau na apolesea o el algapu0 as e a.d!qa ap Jeuil un ea oluRu u!Jd !maim !II pau TS Luppu au ap wnD es iS pooDS0111130..1 alj au es nu-a wInprepeu es. s lnlnd wu ea alaill 11aull lop laa.ad !pun !-es l!npeils pe-al eDUG *LIOLUJBW asnds `a!lsoLd o neJo pu,i2 ui snd as aloa ea ppul$ LIIMUT indwIT — .enaa ea end es no ea eiej is 'pal as u eiej easuog -Ion us eInciaoul"nualosul o pop nu.1.11 o p.upna 0.!B3 la to polllosui plupaJA lop lap 1,!oul uaIlnols! !g !o inlaunS u!p uaieinginl eta alum ap 'nualop aJua ad jnwnip ad eanp o-s B3 ales .101 -aznFlea BIOA u1 esej as aunauJEH usaluoa 'ewieds op ellzuijgw j eluasogo op el!ais aunIanecues a eD . ung .dos un Faseasek3 FA es nu is inlulAna eui !-es nu alaiols msup eilseoAeautunp • 1.1.12 `aulw uT a.lapaiaul !cony ..`iluewlp.A na ;iod ew us Iniaou insup luinmu gu-A nu -Fa elIwnlinw !1!J ! uuppniicnj asnds — euweop IluTinasv — -nut/wows inialsea u!p is euld lujnqp apfapvuzap ap !§ ew!eds op alouaed na nuaalsawu as epulqz! ap alan? Fuller o 'eatpon uovew as awl /II
-p4S 0.1E3 UI

vint a oricui ar putea trage vreun folos de pe urma ei. In afar de asta, averea acestei proaste e alcAtuit5 indeosebi din our $i juvaeruri, din care puteam sä cap5tAm i not ceva. Dar struna arcului s-a rupt $i sageata n-a zburat. Las-o incurcat5 — o s-o ducem lui Guillaume B5rbosul. Beat turt5, dup5 obiceiul lui, n-o sa mai deosebeascA o contes5 bAtrInA de una tin5r5. Hai, Rizpah — sus inima. StrAlucitorul Alderbaran Inca ocrotqte soarta fiilor pustiei !

XXI

JAFUL

Vor fi inchise portile-nduraril Si minios soldatul va lovi Scaldindu-si mina-n singe, stiind ca-n iad Gasi-va izbavire. HENR1C AL V-LEA

Garnizoana castelului Schonwald, de$i luat5 pe nea$teptate $i infrico$ata, lupta la inceput destul de bine impotriva asaltatorilor ; dar multimea imens5 care ie$ea dintre zidunile ora$ului Liege $i se napustea spre ziduri ca un roi de albine, impArtea atentia soldatilor $i le slabea curajul. Existau de asemeni nemultumiri, daca nu chiar tr5dare printre ap5r5torii.castelului, c5ci unii vorbeau de predare, in timp ce pgrasindu-$i postul, incercau sa fuga din castel. Mai multi se aruncaserg de pe ziduri in cant $i cei care se salvau inot aruncindu-si insemnele militare se amestecau in multimea pestrit5 a atacatorilor. Un mic nurn5r, din ata$ament pentru persoana episcopului, facur5 zid imprejurul lui si luptar5 mai departe pentru apararea donjonului in care se refugiase acesta ; altii, temindu-se ca nu vor mai gasi indurare sau impin$i de curajul deznadejdei, se tineau bine in citeva bastioane razlete $i inn citeva turnuri ale uria$ului edificiu. Dar asaltatorii care pusesera stapinire pe curti $i pe caturile de jos ale c15si ssa-Si dirii se grAbeau urmgreasca pe astimpere seiRa de prada, in vreme ce un singur om, 311

Ca si cind ar fi cautat moartea de care toti ceilalti fugeau, incerca s5-si croiasca drum prin insp5imint5torul valm5sag cu sufletul apasat de temeri Inca si mai infioraloare dec'it privelistea ce se desf5sura pretutindeni in fata ochilor 5i a .simturilor sale. Oricine 1-ar fi v5zut pe Quentin Durward in acea noapte fiaroas5 f5r5 a cunoaste pricina purtArii sale ar fi crezut Ca este un nebun furios ; oricine ar fi stiut ce-1 indernna sa fie astfel, 1-ar asezat in numarul vitejilor din balade. Apropiindu-se de Schonwald din aceeasi parte prin care iesise, tingrul intilni mai multi fugari alergind spre pAdure, care se ferira de el ca de un dusman, fiindca venea dintr-o directie opus5 aceleia In care fugeau ei. Cind ajunse mai aproape putu sa aud5 §i In parte sa vada niste oameni care se I5sau sa alunece de pe zidurile grklinii in santurile castelului, si altii care pareau aruncati de pe creneluri de asaltatori. Curajul sau nu fu clintit nici macar pentru o clip5. Nu mai era timps sa se gindeasea la luntre, chiar dac5 ar fi putut s-a foloseascii ; ar fi fast zadarnic sa se apropie de portita grklinii in care se imbulzeau numerosi fugari, impinsi si zvirliti de cei care ii urman, in santul peste care nu puteau trece. Ocolind acest loc, Quentin-se arunca in sant aproape de ceea ce se numea mica poart5 a castelului acolo se afla un pod mobil, Inca ridicat. Se feri anevoie de inclestarea primejdioas5 a mai multor nefericiti care se inecau si, inotind 'spre podul mobil, apuca unul din lanturile care afirnau in jos, dup5 care, Esicind o sforfare din greu, se catarg deasupra apei ping la platforma pe care era suspendat podul. In limp ce se caznea cu miinile 5i cu genunchii sa se ridice in picioare, tin lanzknecht se repezi la el si ridic5 sabia insingerata gata dea o lovitura de moarte. — Hei, camarade striga Quentin poruncitor. Asa ajuti un prieten ? Da-mi mina. F5r5 a raspunde ceva si sov5ind a clip5, soldatul ii intinse mina §i-1 ajuta sa se urce pe platform5.Atunci, 312

filra a-i lasa timp de gindire, scotianul urma tot atit de poruncitor : — Spre turnul de apus — daca vrei sa" fii un om bogat. Tezaurul episcopului e in turnul de la apus. „Spre turnul de apus — tezaurul e in turnul de la apus !" izbucni din toate partile. $i jefuitorii, care auzisera acest strigat, se repezir5, ca o hait5 de lupi turbati, catre partea opusa aceleia spre care Quentin faca loc pe viata *i pe moarte. era hot5rit Purtindu-se in a*a fel ca *i cind ar fi lost nu unul dintre invin*i, ci dintre invin„aatori, razbatu spre gra"dina, intilnind acolo mai putine piedici decit s-ar fi putut a*tepta. Strigatul „spre turnul de la apus !" atrasese intr-atolo o parte dintre asaltatori, in timp ce cealalta alerga la strig5tele de lupt5 $i la sunatul trompetei, care ii chemau sa resping6 o ie*ire dezn5dajduita incercata de apar5torii unui donjon, care, nadajduind sa-*i croliasca" drum pentru a ie*i din caste], it luasera pe episcop in mijlocul lor. Quentin strb"batu deci gr5dina in pas viu *i cu inima zviscnind, incredintindu-se acelor puteri cere*ti cared ocrotisera in numeroasele primejdii prin care trecuse ping atunci, hotarit cu inver*unare sa invinga sau sa moara in aceasta incercare dezn5d5jduita. Inainte de a ajunge in grAding, trei oameni se n5pustira" asupra lui cu lancile ridicate strigind: — Liege, Liege ! Punindu-se in gard5, dar fara a lovi, raspunse : — France, France, prieten al celor din Liege ! — Vivat France ! strigara burghezii din Liege *i trecura mai departe. Aceea*i parola se dovedi un talisman fata de armele a patru sau cinci din soldatii lui de la Marck, care se invirteau pe acolo *i se repezira spre el strigind : „Sanglier !" Pe scull, Quentin incepu sa spere ca a*a-zisa lui calitate de emisar al regelui Ludovic, instigator tainic al insurgentilor din Liege *i sprijinul secret al lui fie de folds prin Guillaume de la Marck, ar putea grozaviile acelei nopti.

313

Ajungind la turnulet, it trecur5 fiorii cind gasi intrarea dosnicsa, prin care Marthon si contesa iesisera nu de mult, astupata de numeroase cadavre. El tiri la o parte doi dintre morti si tocmai trecea peste an al treilea pentru a intra pe poarta, cind cel presupus mort it trase de mantie si-1 rug sa se opreasca si ajute ca sa se ridice. Quentin tocmai voia s5 foloseasa un mijloc mai aspru decit lupta pentru a scapa din aceasta piedic5 stingheritoare, cind omul Cazut striga : — Ma inabus in armura ; sint sindicul Pavillon din Liege ! Dana sinteti de ai nostri, am sa va fac un om bogat — daca sinteti impotriva noastra, am sa va ocrotesc ; dar nu... nu ma lasati sa mor ca un porc sugrumat ! In mijlocul privelistei singeroase si InvalmAsite, prezenta de spirit 'al lui Quentin it facu sa inteleaga ca acel notabil putea s5 aib5 mijloacele de a le apara retragerea. El it ridic5 in picioare si-1 intreb5 daca e fanit. — Nu sint eel putin crud ca nu, raspunse burghezul ; dar m-am inabusit de tot. — Asezati-va pe piatra aceasta si trageti-va rasuflarea, spuse Quentin ; ma intorc numaidecit. — De partea cui sinteti ? intreba burghezul, retinindu-1. — Pentru Franta, pentru Franta, raspunse Quentin, autind sä scape. — Cum asta ! Sintetli tinarul arcas ? exclam5 vred nicul sindic. Nu, nu, daca soarta a fkut sa Intilnesc un prieten in aceasta noapte ingrozitoare, n-am 55-I parasesc — fac legamint. Mergeti uncle yeti dori, am sal va urmez ; si daca am sa adun citiva fracai viteji din corporatia noastrA, voi putea sa va ajut la rindul meu ; dar ei s-au raspindit in toate partile ca grauntele. Oh, ce noapte cumplita ! Vorbind astfel se tira inset dup5 Quentin care, dindu-51 seama ce folositor putea fi sprijinul unui perso314

naj atit de influent, incetini pasul pentru a-I ajuta, deli blestema in sinea sa aceasta intirziere. In capul scarii se gasea o salita plina cu cufere si l5zi care purtau urmele jafului, caci o parte din continutul lor era raspindit pe dusumea. 0 Tampa se stingea pe carnin si arunca o lumina slaba asupra unui orn mort sau lesinat, care z5cea pe du*umea de-a curme.zisul caminului. Ca un copoi care isi srnuceste zgarda din mina sta.pinului, smulgindu-se din strinsoarea lui Pavillon atit de brusc incit aproape CA era 56-1 dea gramada, Quentin se repezi intr-o clipa printr-o a doua si apoi a treia odaie, aceasta din urma parind sa fie camera de culcare a doamnelor de Croye. Dar nu se afla nici tipenie de om nici intr-una, nici in cealalta. El o chemA pe Isabelle mai Intii incet, apoi, mai tare si in sfirsit strigind dezn5d5jduit, dar nu primi nici un raspuns. Isi fringea miinile, isi - smulgea p5rul, 135tea din picior nebuneste. Deodata, o lumina slaba care licarea printr-o crap5tura din perete, intr-un colt intunecos al camerii, it Neu sa banuiasca acolo vreo ascunzAtoare sau vreun oratoriu pitit inapoia tapiteriei. Quentin cerceta peretele cu infrigurare.. El descoperi intr-adev5r o usa tainic5, dar ea rezista sfort5rilor sale turbate de a o deschide. F5r5 a tine seama c5 ar putea sa fie r5nit, el se nApusti asupra usii cu toata greutatea trtipului sau si sforjarea lui, inspirat5 si de nadejde sI de desperare, fu atit de riliprasnic5, incet ar fi putut sa sfarime si o usa mult mai tare. Daidu buzna aproape orbeste intr-un mic oratoriu, uncle o femeie inp,enuncheatA Inaintea unei imagini sfinte si rugindu-'se cu spaimA cAzu f5r5 cunostinta pe dusumea, dohorita de nova spaima a acelei navale neasteplate. Quentin se grabi sa o ridice $i, bucuria bucuriilor ! Era ea, aceea pe care alergase s-o salveze — contesa Isabelle. 0 strinse la piept — o implora sä-si vino in simtiri, o imb5rb5t5, spunindu-i c5 acum se gasea sub ocrotirea unui om a carui inimA si brat

315

erau indestulatoare pentru a o apara de o armata intreaga. — Durward — sopti ea, trezindu-se din lesin, in sfirsit — dumneata esti, intr-adevar ? Deci mi-a mai ramas o speranta ? Credeam ea toti prietenii mei m-au parasit in voia soartei. Sä nu ma mai lasi singura niciodata - Niciodata, nieiodata ! exelama Quentin. Orice s-ar intimpla, orice primejdie ar pindi, sa pierd protectia acestei sfinte imagini daca n-am sa impartasesc soarta dumneavoastra ping ce ea va fi din non fencita — Foarte miscator, foarte tulburator, intr-adevar rosti inapoia for un glas ragusit, intretaiat, astmatic, o afacere de dragoste, dupa cum vad. Pe sufletul meu, aceasta fiinta dragalasa ma induioseaza atit de parca ar fi Trudchen a mea. — Avem nevoie mai mult decit de induiosare din partea dumneavoastra, spuse Quentin, intorcindu-se spre eel ce vorbise. Avem nevoie de sprijinul si de ocrotirea dumneavoastra, meinheer Pavillon. Aflati ca aceasta doamna mi-a fost data in grija intr-un mod cu total special de catre aliatul dumneavoastra, regele Frantei. Si, daca nu ma yeti ajuta s-o apar de oriee ofensa, de °rice violenta, cetatea dumneavoastra va pierde favoarea lui Ludovic de Valois. Indeosebi trebuie aparata ca sa nu cada in miinile lui Guillaume de la Marck. — Asta va fi greu spuse Pavillon — caci acesti ticalosi de lanzknechti adulmeca tinerele fete ca niste adevarati diavoli ; dal- am sa fac cum e mai bine. Hai in ineaperea cealalta — acolo am sa ma gindesc... Scara este strimta si dumneata poti sa aperi usa cu lancea, in timp ce eu am sa ma uit pe fereastra sa vad daca n-as putea cumva sa adun cItiva din voinicii breslei de argasitori din Liege, care sint tot atit do eredinciosi ca si cujitele pe care le poarta la cingatoare. bar mai intii descheie-mi cataramele astea, cad n-am mai purtat platosa de la bat5lia din Saint 316

Tron si acum sint cu treizeci de ocale mai greu ca pe vremea aceea, da-ca sint bune cintarele olandeze. Onestul burghez se simti foarte u$urat cind scapa de strInsoarea metalului. El fusese indemnat sa imbrace armura mai mult de zelul sau pentru cauza ceCatii Liege, decit .de destoinicia osta$easca. S-a aflat dupa aceea ca, impins inainte aproape fard voia lui de oamenii corporatiei sale $i ridicat pe ziduri in clipa cind se napusteau la asalt, magistratul fusese aruncat de cold ping cold de fluxul $i refluxul atacului, fa'r6 a putea spune macar un cuvint, ping ce, ca un lemn pe care valurile marii ii arunca spre tarm in primul golf, se pravalise in cele din urma la pamint in pragul incaperilor doarnneior de Croye. Acolo, greutatea armurii sale, la care se adauga aceea a doi oameni uci$i in poarta, si care cazusera peste el, ar fi putut sa-1 striveasca Inca mult timp daca n-ar fi fost ajutat de Durward. Acela$i spirit aprins, care in politica Ikea din Hermann Pavillon un luptator locos $i neastimparat, in viata particulars avea ca rezultat mai fericit sa faca din el un om blajin, cumsecade, de$i uneori putin minbinevoitor. El ii spuse lui dru, dar totdeauna sincer dragAla$a Quentin sa ai.135 mare grija de sarmana yungfrau Si , dupa acest sfat de prisos, incepu sa strige la fereastra : „Liege! Liege pentru brava corporatie a tabacarilor $i a argasitorilor !" Citiva din oamenii lui alergara la chemare $i la suierul cu totul deosebit care o insotise (fiecare breas15 avea un asemenea semnal de recunoa$tere), mai multi aliii se alaturar5 acestora, $i alcatuira o garda sub fereastra din care ii chemase $eful lor, 5i inaintea portitei. Parea ca lucrurile se mai lini$tisera. Orice rezistenta incetase $i maimarii feluritelor categorii de asaltatori luau masuri pentru a impiedica un jaf fara alegere. Clopotul cel mare al castelului batu, chemind la razboi $i vocii lui metalice, care vestea ceun sfat tatenilor din Liege cucerirea castelului SchOnwald de 317

catre insurgenti, ii raspunsera toate clopotele orasului, r5sunetul glasurilor indepartate ale acestora parind sa strige „glorie invingatorilor !" Ar fi fost firesc atunci ca meinh&r Pavillon sa iasa din fortificatia lui ; dar fie dintr-o grija indatoritoare fat5 de aceia pe care ii luase sub ocrotirea lui, fie pentru siguranta prokiei sale persoane, el se multumi 55 trimit5 stafet5 dup5 sta feta, porunciQd lui Peterkin Geislaer, lorotenentul lui, sa vin5 imediat la el. Spre marea lui usurare, Peterkin sosi in sfirsit ; in toate imprejurgrile de seam5, fie c5 era vorba de razboi, de politic5 sau de negot, in omul acesta obisnuia Pavillon sal-si puna toat5 increderea. Peterkin era un b5rbat voinic, indesat; cu o fats patrat5, cu sprincene negre si stufoase, indicind un caracter inc5p5tInat si dirz — un chip de om totdeauna gata sa dea un sfat, ca sa zicem asa. Era ImbrAcat cu un pieptar din piele de hivol si purta o cingatoare lat5 de care atirna pe sold pumnalul, iar in mina ducea o halebard5. — Peterkin, dragul meu locotenent — spuse comandantul lui — aceasta a fost o zi, o noapte vreau sa zic, glorioas5. Cred ca de data asta esti multumit, nu ? — Sint destul de multumit pentru ca sinteti muljumit dumneavoastr5, r5spunse bravul locotenent ; deli nu credeam ca s5rb5toriti victoria, dac5 vreti s-o nurniti fastfel, singer in hambarul asta, in timp ce sintet ij asteptat lea sfat. — Sint asteptat ? intreb5 sindicul. — Fireste, trebuie s5 va duceti spre a ap5ra drepturile orasului Liege care sint in primejdie mai mult ca oricind, spuse locotenentul. — Ptiu, Peterkin r5spunse seful lui, totdeauna cobesti... — Cobesc ? Nu... zise Peterkin ; ceea ce place altora, imi place si mie intotdeauna. Doar c5" n-as vrea sa avem ca rege o barz5 in loc de un cocostirc, cum spune fabula pe care preotul de la Saint Lambert obisnuieste s5 ne-o citeasca din cartea mesterului Esop. 318

— Nu pot sa ghicesc ce vrei sa spui, Peterkin, zise sindicul. — Ei bine, atunci am sa va ltrnuresc, meister Pavillon : acest mistret, acest urs, se pregate$te fac5 vizuina la SchOnwald $i pesemne ca pentru ora$ul nostru va fi un vecin mai rau decit a fast vreodat5 b5trinul episcop, chiar mult mai r5u. A inceput sa inhate tot ce am cucerit impreun5 $i numai ca Inc5 nu s-a hot5rit cum sa-$i zica : print sau episcop ? E o rusine sa vezi cum Isi bat jac de b5trIn, care se af15 In miinile lor. - N-am sa Ingadui acest lucru, Peterkin, spu:e Pavillon, Impiepto$Indu-se. Am urit mitra, dar nu capul care o purta. Sintem zece contra unu pe cimpul de lupt5, Peterkin, $i n-o sa ing5duim asemenea blestematii. -- Da, zece contra unu pe cimp, dar unul contra unul in castel ; in afar de lasta, Nikkel Blok, m5celarul, $i toata" scursura mahalalelor tin hangul lui Guillaume de le Marck, ant pentru Saus and Braus 1 (cad a dat cep tuturor butoaielor cu bere $i cu yin din costel), cit si din pricina vechii clusmsanii impotriva noestra". fiindca sintem bresla§i $i ne bucuram de privilegii. ---- Peter — zise Pavillon — s5 plecAm numaidecit in ora$. NL1 stau o clip5 mai mult la SchOnwald. — Dar podurile castelului shit ridicate, meister spuse Geislaer — portile Incuiate $i pazite de lanzknechti ; daca am vrea sa ne croim drum cu forta, vrajganii aceia, a cAror meserie de fiece zi e r5zboiul, ar putea s5 ne snopeasca zdravan, pe not care luptarn doar in zile de sArb5toare. — Dar de ce a Incuifat portile? intreb5 burghezul nelini$tit ; ce rost are sa tin prizonieri ni$te oameni cuinsecade ? - Nici eu n-a§ putea spune, raspunse Peter. Am auzit ca e vorba de ni.$te doamne de Croye, care au
' Chefuri (in limba german5). (n. t.)

319

inceput aceasta fugit din caste! in timpul tuptei. 1-a fAeut pe b5rbos sa turbeze de minie, si .acum a turbat de Wiutura. Burgmeisterul arunca spre Quentin o pTivire dezoparind c5 nu stie ce hot5rire sa ia. Nespus de ingrijorat, Durward, care nu scApase un cuvint din aceasta convorbire, intelese numaidecit ca salvarea lui si a Isabellei depindeau de prezentia sa de spirit felul cum va sti sa sustina curajul lui Pavillon. El interveni cu indraznea15, ca - un om care are dreptul s5-si spuna cuvintul. . — Mi-e rusine — spuse el — meinheer sä ma uit cum sovaiti, nestiind ce sa faceti intr-o asemenea situatie. Duceti-va cu curaj la Guillaume de la Marck si cereti-i sa va dea o hirtie de trecere pentru a iesi din castel — dumneavoastr5, locotenentul dunineavoastrA, scutierul si fiica dumneavoastrA. Nu are dreptul nicidecum sa va tiny prizonier. — Eu si locotenentul meu — inseamna eu insumi si Peter, nu ? Bine — dar cine este scutierul meu ? — Eu, deocamdata, raspunse indraznetul scotian. — Dumneavoastr5 ! exclamt burghezul, nedumerit ; dar dumneavoastr5 nu sinteti trimisul regelui Ludovic .al Franfei ? — Da, dar mesajul meu este adresat magistratilor ona§ului Liege —si numai in Liege am sä-1 predau. Dac5 am sa-mi arat inaintea lui Guillaume de la Marck calitatea pe care o am, nu va trebui sa intru in negocieri cu el ? Si atunci nu m-ar retine oare pe linga persoana lui ? Trebuie sa ma scoateti in ttaina" din castel dindu-m5 drept scutierul dumneavoastrA. — Bun — scutierul meu ; dar vorbeati despre fiica rnea — fiica mea stA, cred, linistita acas5, le Liege, undo as vrea din tot sufletul sa se afle si tatal ei. — Doamnsa aceasta — spuse Durward — v5 va numi ta151 sau atita vreme cit vom fi in !acest caste!. — Si atita vreme cit voi mai trai, spuse contesa, aruncindu-se la picioarele cetateanului si imbratisindu-i genunchii. Daca ma yeti ajuta in aceste clipe in320

grozitoare, nici o zi nu va trece in viiata mea 15r5 sa vä onorez, Fara sä vä iubesc, Para sa ma rog pentru dumneavoastra ca o flied .pentru parintele ei. Oh, fiti indurator Ginditi-va ca fiica dumneavoastra ar putea sa ingenuncheze in fata unui strain, cerindu-i ocroteasca viata si cinstea — ainditi-va la aceasta si ecordati-mi protectia pe care all dori cia ea s-o primeasca ! — Intr-adevar — spuse bunul cetacean, adinc miscat de apelul ei patetic — mi se pare, Peter, ca aceasta fata dragalasa are ceva din privirea .dulce 1.ui Trudchen a noastra. Am avut im.presia ,asta Inc5 de la inceput ; si acest tinar ager, Bata sa-ti dea un sfat, cam aduce cu logodnicul .lui Trudchen. Pun Camasag pe un gros, Peter, ca aici e vorba de o dragoste adevarata, §i ca ar fi un pacat sä n-o sprijin. — Ar fi si rusine si pacat, spuse Peter, un flamand blajin din fire, cu toata infUmurarea lui ; vorbind astfel, si .stergea ochii cu mine-ca. — Atunci ea via fi fiica mea, spuse Pavillon. S5 se infasoare bine in valul sau de matase neagra ; dac5 'nu se vor gasi destui tabacari credinciosi pentru a o .apara, ca fiica a sindicului lor, nu merita ca ei sa mai aiba piele de tabacit vreodata. Dar, ascultati — 1,7a trebui sa raspundem la intrebari; ce tam sa spun daca ma intreab5 ce cauta fiica mea in incaiefarea asta ? — Ce-au cdutat jumatate din femeile care locuiesc la Liege cind ne-au urmat la castel, raspunse Peter ; n-aveau salt rost aici. fireste, decit sä se afle tocmai in aced loc din Fume uncle n-ar fi trebuit sa" fie. Yungfrau Trudchen a dumneavoastra a venit ceva mai tirziu decit celelalte, asta-i totul. Minunat, exclama Quentin. Numai sa aveti curaj si sä urmati _bunul sflat al acestui domn, cinstite. meinheer Pavillon ; si daca o sa va tineti cump5tul, yeti savirsi .cea frumoasa lapta .de pe timpul lui Garol cel Maze si p-ina astazi. Dumneavoa.stra, scurnpa doamnh, inf5surati-va bine in acest val (un vraf de vesminte femeie§ti Laceau raspinditte pe jos)

— aveti incredere, si in citeva minute va veti afla in libertate si in siguranta. Cinstite meinheer — adauga el, adresindu-se lui Pavillon — porniti inainte. — Asteptati, asteptati o clip5 — spuse Pavillon am o banuiala ! Acest de la Marck este un turbat, un mistret sadea $i ca fire si ca nume ; nu cumva tinara doamn5 e una din contesele de Croye ? Ce se intimpla daca o descopera si it apuca nebuniile ? — Si dac5 as fi una din aceste nefericite femei — zise Isabelle, gata sa se arunce din nou la picioarele lui — ati putea sa ma respingeti in aceasta clip5 deznadajduita ? Oh, de ce nu sint intr-adevar fiica dumneavoastra, fiica unui sail-man burghez ! — Nu chiar atit de sarman, de loc sarman, tinara doamna ; not ne platim datoriile, spuse cetateanul. lertati-ma, nobile senior, incepu din nou nefericita fata. — sint nici nobil si nici senior — raspunse sindicul — sint pur si simplu un burghez din Liegf. . care-si prateste politele cu florini buni. Dar asta n-are a face. Bine, fie si contesa, am sa va apar totusi. — Acum sinteti begat s-o aparati, chiar daca ar fi si ducesa spuse Peter — de vreme ce v-ati drat cuvintul. -- Ai dreptate, Peter, ai foarte mare dreptate rise sindicul — cum soune vechiul nostru proverb flamand : ein Man, ern Wort' si acum la lucru. Trebuie sa . seap5m de acest Guillaume de la Marck ; i totusi, nu stiu cum, sint ingrijorat cind ma cyjndesc la el. Dac5 ar fi o ceremonie de la care s-ar putea lipsi, nu mi-ar face nici o placere sa ma duc. — N-ar fi mai bine, de vreme ce va bizuiti pe menii adunati, s5 va indreptati spre noarta si sa va croiti drum cu forta ? i$1 dada cu pgrerea Quentin. Pavillon si sfatuitorul lui raspunsera insa intr-un glas ca sint impotriva unui asemenea atac indreptat impotriva soldatilor until aliai. si 15sar5 sa se inte' Un om, un cuvint (in iimba germana). (n.

322

leaga atit de bine cit de temerar5 ar fi .fost o asemenea actiune, ineit Quentin 4i dadu seama ca nu puted sa se hazardeze cu asemenea asociati. Hotarira, deci, sa intre cu indrazneala ii sala cea mare a castelului unde auzisera ca Mistretul Salbatic din Ardennes stasa-i ceara pentru sindicul din Liege tea la masa, si pentru insotitorii lui libera ie*ire din castel, cerere care parea prea indreptatita pentru a nu fi incuviintata. Tot4 bunul burgmeister ofta privindu-i cornspuse credinciosului sau Peter : panionii — lata ce inseamna sa ai o inima pe cit de indrazneata, pe alit de slabs ! Vai, Peterkin, scump ma costa vitejia i omenia mea! Si tine tie cit de scurrip ma vor mai costa aceste virtuti inainte ca cerul sä ne ajute sa scapam din acest blestemat castel Schonwald. In timp ce strabateau curdle, Inca presarate cu cu morti, sprijinind-o pe Isabelle camuribunzi reia i se pefindau prin fata ochilor atitea grozavii, imbarbatind-o i intarind-o cu glas scazut. Quentin ii spuse ca salvarea depindea in intregime de fermitatea i de prezenta ei de spirit. — Nu de a mea! Nu de a mea ! — raspunse ea — ci de a dumitale, numai a dumitale. Oh, daca am sa scap din aceasta noapte ingrozitoare, n-am sa-1 uit niciodata pe acela care m-a salvat. N-am decit o favoare sa-ti cer, i to implor sa mi-o acorzi, in numele virtutii mamei dumitale Yi al onoarei tatalui durnita le. — V-as putea oare refuza ceva ? murmurs Quentin. — S5-ti infigi pumnalul In inima mea — spuse ea — decit sä ma la i captiva in miinile acestor mor>tri.. In loe de orice raspuns, Quentin strinse mina tinerei contese, care parea ca ar fi vrut sa-i raspunda prin aceea.5i mingliere, daca i-ar fi ingaduit spaimn. Sprijinindu-se de tinarul sau aparator, ea se indrepta spre infioratoarea sala, precedata de Pavillon *i de loco-

fenentul acestuia $i urmatA de o duzina de bresla5i breasla t6bacarilar, care atcadin Kurchenschaft tuiau. un fel de garda de onoare a sindicului tor. Pe m6sur6 ce se apropiau de sa16, Cknetele aclahohotele de ris sAlbatic care rasunau Ina"matiilor untru pareau sä vesteasc6 mai curind o orgie a demonilor care petreceau dupa o izbinda" tasuprra spetei umane, cleat osphjul unor muritori, care ssavtr$isera o ispravg Indr6zneata. 0 stare de•surescitare mintala pe care parea c5 o inspira numai deznadeidea sustinea curajul impus al corrtesei Isabelle ; o farie sufleteasca ce izvoria din acea fatalitate ameninOtoare invigora bgrb5tia lui Durward, in vreme ce Pavillon $i locotenentul lui, racind virtute din necesi'tate $i dind piept cu soarta ca ni$te ur$i legati de un stIlp, infruntau vrind nevrind primejdia de moarte.

XXII

CHEFLIII

CADE : Unde-i Dick, casapul din Ashford ? DICK : Aicea, sir. CADE : CAzut-au inaintea to ca one si boil ; to-al purtat ca-n propriu-ji abator. HENRIC AL V1-LEA. PARTEA A 1I-a

S-ar putea inchipui anevoie o schimbare mai sIranie si mai infiorgtoare ca aceea care se petrecuse in sala castelului Schonwald din clipa cind Quentin cinase acolo ; era intr-adevAr o priveliste care infsatisa, sub tr5saturile cede mai respingAtoare, toate grozsaviile razboiului, ale unui rAzboi in care luptau indeosebi soldatii cei mai necrut5tori, mercenarii unui secol barbar, oameni care prin obisnuint.5 si prin indeletnicirea for de fiecare zi se familiaTizaser5 cu tot ceea ce are mai crud si mai singeros arta rAzlriului, Fara a avea In suflet nici o scinteie de patriotism sau de simt romantic, cavaleresc. In aceeasi sal5 in care, cu citeva ore mai inainte, slujbasii civili si eclesiastici, asezati imprejurul mesei, mincau linistiti si cuviinciosi, respectind un fel de ceremonial care facea ca cea mai nevinovat5 glurn5 sa nu fie rostit5 decit in soapt5, in •acelasi lac unde In mijlocul belsu.gului de !plicate si de yin domnea ping mai adineauri un decor care mergea aproape pin6 la fAtarnicie, se petrecea arum o scen5 de dezmal atit ssalbatica si de zgomotoasA, incit daca ar fi ,patronat-o insusi satana si n-ar fi fost mai desucheata. .325

_ In capul mesei pe WW1 care fusese adus in grab din marea sal5 de consiliu sedea cu toata pompa episcopal6 temutul Mistret din Ardennes, vrednic de acest nume infrico$ator, p5rind sa fie incintat de el $i straduindu-se sä-I indreptateasca din plin. Pe cap nu avea coif, dar purta greaua $i str6lucitoarea armura" pe care rareori o lasa deoparte. Pe umeri, in loc de mantie, i$i aruncase pielea • argasira a unui mistret uria$ cu copitele $i coltii din argint masiv. Cind baronul era pusa pe echipat, pielea capului salbaticiunii putea deasupra coifului sau peste capul gol, in loc de glugsa. Astfel umbla Guillaume adesea`cind nu avea coif pe cap $i in chipul acesta o purta $i de astAdata, avind astfel infati$area unei fiare ingrozitoare ce se strimba in toate felurile. Traisaturile lui n-aveau totu$i nevoie de asemenea strimbalturi respingatoare pentru a-si sporiftexpresia fireasa. Partea de sus a capului sau, a$a cum era alcatuit6 de la natura, mai c5 putea sa insele asupra caracterului sau, caci atunci cind nu era des.coperit — p5rul lui semanind cu blana aspra, s'albatica" a glugii sale obisnuite, pe care $i-o rasa pe ceafa — fruntea inaltse, rumeni, barbateasca, senin5, obrajii proeminenti ochii mari, sclipitori, -deschisi la culoare $i nasul coroiat ca ciocul unui vultur pareau sä exprime curaj si o oarecare rnarinimie. Dar efectul unor asemenea trasaturi fericite Epa in intregime z5d5rnicit de manierele sale grosolane trufa$e, ceea ce impreuna cu clestr5b5larea $i lipsa de cumpalare intiparise pe chipul sau o fizionomie necorespunzatoare asprei galanterii pe care ar fi putut-o exprima altrmnteri. Minia c5reia i se rasa prad5 cu placere ii umflase mu$chii obrajilor, indeosebi pe aceia din jurul ochilor ; desfriul excesele ii stinsesera fccul din priviri, ii inro$isera albul ochilor imprimind intregului sau chip o asemAnare hidoasa cu fiara cu care cruntul baron se asemuia atit de bucuros ; dar, printr-un soi de paradox ciudat, de la Marck, care cocheta oarecum in ceea ce privea asemanarea lui cu mistretul $i era in-

326

cintat de porecla lui, se straiduia, grin lungimea si bogatia barbii, sä ascunda neajunsul care ii adusese cindva aceasta porec15. Porecla fusese stirnita de o neobisnuit5 masivitate si proeminenta a gurii si a maxilarului superior, care, Impreun5 cu lungimea neobisnuita a caninilor, it fAceau sa semene cu area fiara" s5lbaticA, lucru la care contribuise si patima pe care de la Marck o avea pentru vinAtoare tn pAdurile din Ardennes. Acest fapt ii adusese de timpuriu porecla de Mistretul din Ardennes. Barba mare, urita, ascund5 nici hidosenia incilcit5, nu putea imprime o demnitate reasea a tr5saturilor, nici expresia brutal a fizionomiei. oarecare Soldatii si ofiterii stateau imprejurul mesei de-a valma cu cet5tenii din Liege, dintre care unii erau de cea mai joasa conditie ; printre acestia se afla Nikkel Block, macelarul, care sedea linga Guillaume de la Marck. Minecile suflecate ii dezgoleau bratele rosii de singe ping la coate ; satirul, asezat inaintea lui pe mask era de asemeni rosu de singe. Cei mai multi dintre soldati aveau b5rbi lungi, incilcite, ca si c5petenia lor, iar parul it purtau tesit si apoi iotors in sus, astfel incit sa sporeasc5 ferocitatea naturala a infatissarii lor. BO, cum pareau cei mai multi, atit de bucuria victoriei cit si de libatiile indelungi, InfAtisau o priveliste pe cit de hida, pe atit de dezgustAtoare. Vorbele pe care le schimbau, cintecele pe care be Cacneau, Vara sa se sinchiseasc5 unul de altu1, erau de o necuviinta atit de desAntat5, incit Quentin ii multumi lui Dumnezeu ca larma asurzitoare o impiedica pe tinsara sa companioana sa - be inteleaga. Mai trebuie spus cä chipurile palide si infatisarea nelinistita a burghezilor care sedeau araturi de soldatii lui Guillaume de la Marck la acest ingrozitor osp5t dovedeau dezgustul pe care it stirneau in ei si teama de comesenii lor, in timp ce oamenii din popor, cu o• fire mai brutala, nu vedeau in excesele soldatilor decit o purtare vitejeasc5 pe care ei se straduiau s-o maimutareascA, si la diapazonul careia 327

incercau sa ajung5 cit mai sus cu putint5, indemnindu-se ei inghitind cu ghiotura yin schwarz Bier 1 , supunindu-se de altminteri unui viciu foarte obisnuit totdeauna in T5rile de Jos. Ospgt-ul era tot atit de inv51m5sit ca si calitatea mesenilor. Toat5 argintaria episcopului, si chiar odoarele bisericesti, c5ci Mistretul din Ardennes se sinchisea prea putin c5 va fi invinuit de sacrilegiu, erau amestecate talmes-balmes pe masa cu ulcioare negre, cu burdufuri uriase de piele si cu cornuri de Mut, din cele mai grosolane. Mai trebuie povestit5 o intimplare crincenh al c5rui sfirsit it 15sam bucurosi inchipuirii cititorului. In mijlocul dezmatului s5lbatic c5ruia i se dedau soldatii lui .de la Marck, un lanzknecht, care se remarcase in timpul asaltului din seara aceea prin curajul si indr5zneala sa, negAsind loc la mash, luase fArg ru*ine cupa mare de argint si plecase cu ea, strigind ca astfel va fi desp5gubit pentru cg nu avea unde sá sad5. C5petenia rise sa se pralpAdeasca la auzul unei dume atit de potrivite cu caracterul companiei sale din cind un altul, pesemne mai putin cunoscut pen tru indrazneala sa in luptA, cutez5 ing5duie acelasi lucru, de la Marck curm5 pe be acest soi de Blume care ar fi despuiat curind masa de toate podoabele cele mai de pret. — Ho ! Mii de tunete ! r5cni el. Cei care nu *tiu sä se poarte b5rb5teste in faia dusmanului n-au dreptul s5 fac5 pe hotii printre prieteni. Tic5losule ! Cum poti sa fii atit de nerusinat t Tu asteptai sa se deschid5 poarta si sa" se lase podul, in timp ce Konrad Horst isi croia drum prin sant 5i peste ziduri ! Atirnati-1 de gratiile ferestrii ! Sh bath masura cu picioarele in timp ce not o sa bem o cupa pentru el. Calgtorie sprincenat5 in iad. Porunca nici nu fus.ese bine rostita, c5 si fu adush la indeplinire ; o clip5 dup5 aceea nefericitul se
1

Bere neagra (in limba germana). (n. t.)

32&

zbatea in ghearele mortis, spinzurat de gratiile de fier. Cind Quentin si tavar4ii lui intrara in marca said, trupul lui atirna inc2a acolo si intrerupind palidele. raze ale lunei arunca pe pardaseala o umbra nedeslu*ita si fioroasa care f5cea sa" se b5nulasca natura corpului care o proie.cta. Gind fu vestit5 sosirea sindicului Pavillon, numele lui trecu din guru in gur5 prin adunarea 15rmuitoare; acesta se str5dui sa is un aer important s.i calm, potrivit cu prestigiul si autoritatea sa, dar vedenia infioratoare din fereastra si privelitea salbatica dimtiny foarte greu cumpatul, in prejur it facura ciuda indemnurilor lui Peter care ii soptea la ureche, tot atit de tulburat : ,,Curaj, meister, on &intern pierduti". Sindicul iii pAstra totu§i. demnitatea atit. de bine pe cit putu si, intr-o cuvintare s.curta, ii felicit5 pe cei de fata, pentru marea izbind5 ci*,tigat5 de soldatii lui. de la Marck *i de bunii cet5teni din Liege. — Da — raspunse de la Marck batjocoritor — in sfirsit . am ,doborit vinatul, vorba jgvrutei acelei doamne, care se lauda fata de agar. Dar, ce-i asta ? Mesir b.urgmeister, vii aici ca Marte, cu Frumusetea de brat ?! Cine este aceasta tinara dragala§5 ? La o parte v5lul, la o parte — nici o femeie nu poate spun in noaptea asta ca frumusetea e numai a ei. — Este fiica mea, nobile comandant raspunse Pavillon. —si va rog s-o iertati daca pastreaz5 valul. A. f4cul un jursamint in acest scop celor Trei Binecuvintati Magi. — Am s5-i ridic juramintul de Indata. — spuse de la Marck — cki cu. o rovitur5 de satin am s5 mA investesc numaidecit episcop de Liege, si cred c4. un episcop viu pretuiete mai mult decit trei crai. morti. La. auzul a.cestor cuvinte, un• fior si un murmur trecu printre rneseni, caci locuitorii din. Liege §1 chiar unff dintre cei, mai aprigi soldati venerau pe a§a numitii crai din Goiania, nu. aveau nici un respect pentru nimic altceva. 329

Hei, n-am vrut sa hulesc pe maiest5tile for defuncte, spuse de la Mark. Sint Ins hotarit sa fiu episcop, sa fiu print secular $1 totodata om al bisericii avind puterela de a leg:a $i dezlega, ceea oe e folositor pentru o hait5 de afurisiti ca voi, cad nimeni altul nu v-ar ierta pacatele. Dar vino mai aproape, nobile burgmeister, a$eaza-te linga mine s5 vezi cum fac loc pentru inaintarea mea in functie. Aduceti-1 pe inainta$ul meu in acest sfint scaun. In sal5 se stirni un frearn5t cind Pavillon, cerindu-$i iertare, nu voi sa se aseze la locul de cinste, ci la ce151alt cap5t al mesei, in timp ce insotitorii lui se inghesuiau la spatele lui aidoma iunei turme de oi,care, la vederea unui cline strain, se imbulzesc la spatele b5trinului berbec pe care, din oficiu sau pentru autoritatea lui, ii socoteau un pic mai curajos decit ele. Aproape de locul acela sedea un tinar foarte frumos. despre care se spunea ca e fiu din flori al cruntului de la Marck. Acesta arata uneori fat5 de el simt5minte de dragoste $i chiar de duio$ie. Mama tin5rului, o femeie frumoas5, ibovnica lui de la Marck, pierise sub o lovitur5 pe care i-o daduse acest om crincen intr-o clip5 de betie 5i de gelozie. Moartea ei pricinuise• tiranului atitea remu$c5ri, cite era el in stare simta. Dragostea lui fat5 de orfanul supraviejuitor pesemne ca se datora in parte acelei imprejur5ri. Quentin, pe care batrinul preot it informase asupra acestui punct al firii lui de la Marck, se a$eza cit mai aproape de tin5rul cu pricina, hot5rit sa-$i faca din el fntr-un fel sau altul fie un ostatic, fie un ocrotitor. dace n-ar mai fi avut alt5 ie$ire. In timp ce toti stateau cu r5suflarea taiata a$teptind urrnarea poruncilor De care le d5duse tiranul, unul dintre insotitorii lui Pavillon ii sopti lui Peter : — Meister a zis ca fata asta este fiica lui ? Nu, nu ooate sa fie Trudchen a noastra : fata asta frumoas5. bine legat5, e mai inalt5 cu dou5 schioape decit Trudchen si de sub v51 ii iese o suvit5 neagra c-2 p5r. Pe sfintul Michael, cel din piata tirgului , s-ar 330

putea spune tot atit de bine ca pielea unui thuras negru ascunde o junca alba ! — Taci ! — spuse Peter cu destula prezenta de spirit — poate ca meister vrea sa rApeasca o ciuta din parcul episcopului, f5ra 5tirea bunei lui sotii ! Nu-i nici treaba mea, nici a to — de ce sa iscodim ? - Asta n-am s-o fac, frate raspunse celalalt — desi nu m-as fi gindit niciodat5 la anii lui mai umb15 dupa asemenea vinat. SaPperrnent, ce zina sfioasa ! Priveste cum se pituleaza pe scaun, in spatele alor no5tri, pentru a scapa de privirile oamenilor mistretului ! Dar, ia uite, ia uite ; ce vor sa faca cu sarmanul 5i b5trinul episcop ? In clipa aceea, episcopul de Liege, Louis de Bourbon, era tirit de citiva soldati grosolani in marea sala al propriului s5u palat. Neorinduiala parului, a b5rbii si a ve5mintelor sale era o marturie a patimirilor prin care trecuse ping atunci ; unele din od5jdiile sacerdotale, animate pe el la repezeala, pgreau fusesera puse pentru a lua in de5ert functia si caracterul sat] sacru. Printr-un noroc, dup5 cum era indemnat Quentin s-o cread5, contesa Isabelle, ale c5rei simtiminte. la vederea ocrotitorului salu ,aflat intr-o asemenea situatie, ar fi putut s-o imping5 a-5i da in vileag propria sa taina Si a-si compromite salvarea. fusese asezata astfel, incit nu putea nici sa aud5 nici sa vad5 ceea ce se intimpl5 Durward se postase de altminteri dinadins inaintea ca s-o impiedice si sa priveasc5, si s5 fie privita. Scena care urma fu scurt5 dar infioraloare. Cind nefericitul prelat fu adus inaintea salbaticei c5petenii de briganzi, desi piny atunci nu se distinsese decit prin blindetea $i bunatatea firii sale, el dovedi, in aceast5 clip5 suprema, un simtamint al demnit5tii sale episcopale .si al nobletii singelui sail, care nu dezmintea inalta familie din care se tr5gea. Privirea lui era linistit5 si ferm5 ; cind miinile care it impingeau inainte ii d5dur5 drumul, atitudinea lui mindr5 si resemnat5 in acelasi time arata oarecum

a

331

Intre comportarea unui senior feudal $i a unui martir cre$tin ; de la Marck fu el insu$i atit de r5scolit de inf5ji$.area curajoas5 a prizonierului sat' de amintirea binefacerilor pe care le primi-se de la el, incit paru ca $ov5ie, 15s*5 ochii in jos §i numai dup5 ce goli o cup5 mare de yin redobindi aroganta trufa$5 in priviri $i in mi$cari $i se adres5 nefericitului sat] captiv : — Louis de Bourbon — gl5sui cruntul soldat, tr5ginduii greu rasuflarea, stringind pumnii, scri5nind stirni din dinti, f5cind tot felul de rri*Ari pentru $i susjine cruzimea congenital5 — am cautat prietenia to $i m-ai respins ; ce n-ai da acum sa to fi 'purtat altfel ? Nikkel, fii gata. MAcelarul se ridic5, puse mina pe satir $i, furi$Indu-se dup5 scaunul lui de -la Marck, se opri cu satirul ridicat in mina goalh' si musculoasa. — Prive$te pe acest om, Louis de Bourbon, spuse din non de la Marck. Ce conditii imi oferi ca sa-ti crut viata in acest ceas primejdios? Episcopul arunca o privire mohorit5 dar netulburata asupra crincenului ajutor, care parea gata sa indeplineasca poruncile tiranului, apoi raspunse cu t5rie : - Akult5-m5, Guillaume de la Marck, $i voi toti, oameni de bine, dac5 este aici vreunul vrednic de acest mime ; ascultati singurele conditii pe care le pot died acestui brigand. Guillaume de la Marck, ai impins la rb"zyr6tire un oras imperial, ai atacat luat prin asalt palatal unui print al sfintului imperiu Qerman, ai m5cel6rit oameni, ai ,prAdat bunuri, ai maltratat persoana mea ; pentru aceste fapte, meriti sa fii pus la stilpul iniamiei in im,periu, s5 fii declarat proscris, in afar de lege, s5 fii lipsit de bunurile si de drepturile tale. Dar ai f5cut $i mai mult. Mai mutt decit ca ai c5Icat legile omene*ti, .pentru care meriti mai -mult decit r5zbunarea oamenilor : ai navulit in 1.ecasul lui Dumnezeu, ai intins-mina ta.crunt5 3,13

asupra unui slujitor al bisericii, ai spurcat altarul Domnului cu singe $i cu jafuri .ca un tilhar nelegiuit. — Ai sfir$it? racni de la Marck, intrerupindu-1 cu Lurie $i batind din picior. — Nu — raspunse prelatul — caci nu ti-am ad-as la cuno$tinia conditiile pe care mi le-ai cerut. — Urmeaza" — raspunse de la Marck — $i ai grij5 ca .acum sa-mi placi mai mult cleat la inceput — on vai de parul tau alb ! Si el se ghemui in jilt, scri$nind din dinti, in timp ce de pe buze ii curgeau bale ca de pe coliii fiarei al carui name $i piele le purta. — Acestea sint faradelegile tale, urma episcopul cu o hotarire calms. Acura ascult5 conditiile pe care binevoiesc s5 ti le ofer, ca print milostiv $i ca preiat cre$tin, uitind orice ofensa personals, iertind orice injurie particulars. Arunc5 jos bastonul de coTnandant, renunt5 la comand5, da drumul prizonierilor, restituie bunurile jeftlite, imparte-ti avutiile celor pe care i-ai facut v5duve $i orfani, pune-ti pe tine un sac $i cenu$a pe cap, ia•un toiag in mina $i du-te cu picioarele goa'le in pelerinaj la Roma ; ne vom ruga not in$ine pentru tine, pentru vista ta, pe linga camera imperial5 din. Ratisbona, iar pentru sufletul tau pacatos pe linga sfintul Papa. In timp ce Louis de Bourbon punea aceste conditii cu un ton atit de hot5rit ca $i cind s-ar fi aflat Inc5 in scaunul s5u episcopal, iar uzurpatorul ar fi Ingenuncheat la picioarele sale, implorindu-1, tiranul se ridica incet din jiljul lui. Uimirea de care fusese cuprins la inceput f5cea loc incet, incet turbarii. In sfirsit, cind episcopul ispravi, el se uit5 la Nikkei Block $i ridica un deget far5 a rosti nici o vorb5. lovi ca $i cind $i-ar fi facut meseria la macelarie $i episcopul ucis c5zu, f5ra a scoate un geamat, la picioarele scaunului sail episcopal. Cefatenii din Liege, care nu se asteptau la o fapt5 atit de ingrozitoare $i care na-d5jduiau c5 aeea intrevedere s-ar putea sfir$i printr-o intelegere oarecare, se ridicar5 333

ca un singur am, scotind strigate de groaza si d'e rAzbunare. Dar Guillaume de la Marck, coplesind larma cu glasul sau tunator si scuturind pumnalul si bratul racni : — Hei ! Porci din Liege care vsa baraciti in mocirlele Meusei ! Cutezati sA-1 infruntati pe Mistretul Salbatic din Ardennes ?' Pe ei, gadaci! (termen cu care si el si altii it numeau adesea pe soldatii sai). Aratati-le acestor porci flamanzi coltii vostri ! Insotitorii lui se ridicara cu totii la comanda si cum erau amestecati cu fostii for aliati, care nu se asteptau citusi de putin la o asemenea surpriza, I i insfAcara vecinii de guler, in timp ce cu mina dreaptA scoteau tesacele late care sclipeau in lumina rampilor §i a lunei. Bratul fiecaruia se ridica, dar nu lovi, caci cei din Liege er:au prea uluiti pentru la se impotrivi si pesemne ca insusi de la Marck nu voia cleat inspaiminte pasnicii aliati. Dar curajul lui Quentin Durward, prompt la actiune mai mult decit era firesc pentru un om la virsta lui, indemnat in clipa aceea de tot ce-i putea spori energia, agerimea fireasca si hotArirea, provaa deodata o intorsatura a lucrurilor. Imitindu-i pe insotitorii lui de la Marck, el se repezi asupra lui Karl Eberson, f iu.l capeteniei acestora si, imobilizindu-1 cu usuriinta, ii puse virful pumnalului in beregata si strig5 : — Asa e jocul vostru ? Ei bine, joc si eu. — Opreste-te ! Opreste-te ! striga de la Marck ; nu e decit o joaca, o gluma ! Cum puteti crede ca eu vreau sä fac rau bunilor mei prieteni si aliati din Liege ? Soldati, jos miinile ! Asezati-v5 ! Luati de aici stfrvul asta, care a stirnit cearta intre prieteni, urma el, lovind lesul episcopului cu piciorul. S6 curmam ()rice neintelegere, luind petrecerea de la cap5t. Toti, cetateni si soldati, lasara jos miinile, holblndu-se,unii la altii ca §i cind n-ar fi stiut prea bine 334

data erau prieteni sau du$mani. Quentin Durward se folosi de aceasta clipa : — Ascultati-mä — striga el — Guillaume de la Marck $i domniile voastre burghezi $i cetateni din Liege ; iar domnia ta, tinere mesir, stai lini$tit (cad tinarul Karl incerca sa scape din strinsoarea lui) ; nu te atneninta nici o primejdie, cel putin dac5 aceste glume grosolane nu se vor mai repeta. — Cine e$ti tu, la toti dracii ! intreba uluit de la Marck. Cine e*ti tu care vii aici sa-mi pui conditii *i noua care sa iei ostateci in propria noastra Warn cheza§ii de la altii $i care nu dam asa ceva nimanui ? — Sint un slujitor al regelui Ludovic al Frantei, raspunse Quentin cu indrazneala ; un arca* din garda scotiana, dupa cum poti s-o vezi in parte dup5 felul cum vorbesc $i dupa imbracamintea mea. Ma" aflu aici pentru a vedea cum to porti $i a da de veste despre acest lucru ; $i sint uimit sa constat ca purtarea domniei tale este mai curind a unui pggin decit a unui cretin, mai curind a unui nebun decit a unui om cu mintea intreaga. Trupele lui Carol de Burgundia se vor pune curind in mars impotriva domniei tale $i -daca vei dori sä fii ajutat de Franta, trebuie sá te porti altfel. Cit despre domniile voastre, oameni din Liege, v5 sfAtuiesc sä va intoarceti deindat5 in ora$ul vostru ; data vä va impiedica cineva, pe cel ce va face acest lucru it declar du$man al stapinului meu, prea gratioasa sa maiestate, regele Frantei. — France et Liege, France et Liege ! strigara insotitorii lui Pavilion $i multi alti cetateni al caror curaj incepea sä se invioreze la auzul dirzelor cuvinte rostite de Quentin. — France et Liege, traiasca viteazul arca$ ! Vom trai vom muri cu el ! Ochii lui Guillaume de la Marck scinteiara $i el in$faca pumnalul de parc-ar fi fost gata sa-1 implinte in inima cutezatorului vorbitor ; dar dind roat5 imprejur cu privirile, citi chiar in ochii propriilor sai 335

soldati ceva caruia 0 .15 $1 el trebuia sa i se supuna. Multi dintre ei erau francezi $i toti cuno$teau sprijinul tainic, atit in oameni cit $i in hani; pe care Guillaume 11 primea din partea Frantei ; ba chiar unii dintre ei erau ingroziti de fapta brutara $i nelegiuita pe care o savir$isera. Numele lui Carol de Burgundia, un om care n-ar fi $ovait sä pedepseasca aspru ispravile din noaptea aceea, rasuna ingrijorator, iar grava gre$eala politica de a se certa cu cetatenii din Liege $i de a-1 provoca in acela$i time pe monarhul Frantei, facea o impresie apasatoare asupra mintilor lor, (mica de incilcite ar fi fost acestea. Pe scurt, de la Marck i$i dadu seama c5 nu va fi sprijinit nici chiar de proprii lui oameni daca va rnai savir$i Inca un act de violenta. deci expresia crunta a sprincenelor $i a ochilor, declara ca „nu avea nici cel mai rnic gind rau impotriva bunilor sai prieteni Liege, toti fiind liberi sal piece din castelul wald oricind vor dor" ; totu$i el nadajduia ca vor ramine cu el macar o singura noapte pentru a sarbatori izbinda. Apoi adauga, $i mai lini$tit decit se arata de obicei, cä ,,era gata sä inceapa discutii in privinta impartirii prazii $i a masurilor necesare pentru apararea comuna, fie in ziva urmatoare fie oricind vor don ei. In acela$i timp, nadajduia ca gentilomul scotian va onora osp5tul raminind toata noaptea la Schonwald." Quentin ii multumi, dar spuse ca actiunile lui erau legate de acelea ale lui Pavillon, pe linga care era trimis anume, $i ca, fara indoia15, it va insoti in apropiata vizit5 pe care acesta o va face la cartierul viteazului Guillaume de la Marck. — Daca actiunile domniei tale sint legate de ale mele — rosti Pavillon numaidecit cu glas tare — se pare c-o sa paraseti castelul Schonwald fara o clipa de Intirziere ; $i daca n-o sä to intorci aici decit cu mine, pesemne ca n-o sa-1 mai vezi atit de curind. Onestul cetAtean spuse ultima parte a raspunsului sau Boar printer-un murmur catre sine insu$i, speriin336

du-se de urm5rile care ar fi puha fi stirnite prin rostirea unor asemenea sim'iaminte pe care totusi nu putuse.s5 le inabuse pe deplin. — Tineti-va aproape de mine, vitejii mei kurschneri — porunci el garzii sale — .si sa iesim cit mai repede din acest cuib de tilhari. Cei mai instariti dintre cetatenii din Liege pareau sa impartaseasca parerea sindicului, si nu fusesera intr-atit de bucurosi atunci cind puseser5 stapinire pe castelul Schonwald cit -erau acum la gindul ca vor teferi de acolo..Fura lasati .sa ias5 din castel fara nici o piedica si mare. fu bucuria lui Quentin cind se vazu in afara acelor ziduri masive. Pentru intlia data de cind intrase in acea sal infioratoare, Quentin indrazni s-o intrebe pe . tinara contesa cum se simte. — Bine, bine — raspunse ea cu infrigurare — nespus de bine. SA nu ne oprim pentru nimic in lume ; sä nu pierdem vremea stind de vorba. Sa fugim, sä fugim ! Vorbind astfel, se straduia sa grabeasc5 pasul, dar • cu atit de putin succes, incit ar fi cazut jos de ohoseala daca n-ar fi sprijinit-o Durward. Cu duiosia unei mame care-si scapa copilul de primejdie, tinarul scotian ridica in brate pretioasa povar5 ; si cind ea cuprinse gitul cu o mina, fara a mai avea alts dorinta decit sa scape de primejdie, Quentin ar fi vrut sa intimpine mii de primejdii in noaptea aceea, de vreme ce acesta era pretul. Onestul burgmeister, la rindul lui, era sprijinit sau mai bine-zis tint inainte de credinciosul sau sfetnic Peter si de un altul din slujbasii lui ; astfel, cu rasuflarea thiata, ei ajunsera la malul riului, unde inti-nip mai multe pilcuri de cetateni din Liege, curiosi sä afle rezuitatul asediului si adevarul in privinta unor zvonuri care si incepusera sa se raspindeasca, anume ca invingatorii se certasera intre ei. -Scapind intr-un fel sau altul de intrebarile lor, izbutira in sfirsit, multumila straduintelor lui Peter si

a!e unora dintre insotitorii lui. sa gsasasc5 o luntre pentru toti ; atunci avur5 in sfir$it prilejul sa se mai odihneasc5 putin, odihna binevenit5 atit pentru Isabelle care z5cea fara simtire, aproape nemi$cata, in brateie salvatorului ei, cit $i pentru vrednicul burgmeister, care, dup5 ce-i multumise .de repetate on lui Durward, a carui minte era in clipa -aceea prea Iramintata de ginduri spre a-i raspunde ceva, incepu tuna cuvintare adresat5 lui Peter, in legatur5 cu curajul $i marinimia de care d5duse dovada el insui si in legatura cu primejdiile la care aceste virtuti it expuseser5, $i de data aceea $i in alte imprejurari. — Peter, Peter — urmA el, luind de la cap5t apologia din seara trecuta — daca n-as avea o inima dirza, nu m-a$ fi impotrivit ca burghezii din Liege sa pl5teasc5 douazecimea, atunci cind toti ceilalti nu ziceau nici pis. Si apoi o inima mai putin dirza nu m-ar fi indemnat sa lupt in acea bat5lie de la Saint Tron, unde un om de arme din Hainaut m-a zvirlit cu o lovitura de lance intr-un $ant mocirlos de unde am putut sc5pa abia dupg lupta, datorit5 $i sfortarilor mintii si trupului meu. Da, da, chiar $i in noaptea asta, Peter, vitejia mea m-a impins s5 ma inc5t5r5mez in plato$a asta strimt5 care ar fi fost moartea mea, dac6 nu mi-ar fi sarit in ajutor acest tinAr $i viteaz gentilom, a carui indeletnicire este razboiul, indeletnicire in care ii doresc toate bucuriile. Iar bun5tatea mea, Peter, a fkut din mine un om saran, sau, ca sa zic asa, ar fi putut face din mine un om s5rac, dac5 n-as fi avut cu ce 55 trAiesc ceva mai larg in aceast5 lume blestemat5 ; $i cerul $tie ce incurcAturi o sa-mi mai aduc pe cap acum cu aceste doamne contese, cu aceste taine pe care trebuie s5 le pastrez care, stiu destul de bine lucrul acesta, ar putea sa m5 coste jum5tate din avere $i capul pe deasupra. Quentin nu putu sa mai tac5 $i it asigur5 c5 pentru orice primejdie care_I-ar ameninta $i pentru orice pagubA pe care ar suferi-o din pricina tinerei doamne ce se afla acum sub ocrotirea lui, ea ii va fi recu338

noscatoare si atit cit ii va fi cu putinia, it va despagubi. — V5 multumesc, tinere meister scutier si areas, va" multumesc, r5spunse cetAteanul din Liege. Dar cine v-a spus ca vreau sa fiu plata pentru datoria de om cinstit pe care mi-o fac? Doar ma crindesc cu parere de rau ca asta m-ar putea costa atita si atita ; $i cred ca imi pot ingAdui sa vorbesc cu locotenentul rneu, fara a reprosa nimanui pagubele sau primejdiile prin care trec. Quentin trase deci incheierea ca noul sau prieten fgcea parte din acei numerosi oameni caritabili care isi iau ei insisi rasplata, bombanind, fara alt gind decit ca sa-si arate astfel neplacerile prin care trec, spre pream'ari meritele. El tacu deci cu prudent5 si-1 rasa pe sindic, pin5 ce ajunsera la locuinta lui, sa se tinguiasc5 locotenentului sau despre primejdiile si pagubele pe care i le prilejuiau zelul sau pentru binele public si binefacerile desinteresate fat5 de semeni. Adevarul este c5 onestul cetacean simtea ca pierduse oarecum din importanta lui prin faptul Ca ingaduise tin5rului strain sa is conducerea in criza care se petrecuse la castelul din Schonwald ; si cu toate ca fusese incintat de rezultatul interventiei vijelioase a lui Durward, i se 'Area, cugetind la cele intimplate, ca prestigiul lui avea de suferit,"lucru pe care incerca sa-1 compenseze exagerindu-si drepturile pe care le avea la recunostinta tariff sale in general, a prietenilor in particular si, cu totul indeosebi, la recunostinta contesei de Croye si a tin5rului ei aparator. Dar cind luntrea se opri in fundul gr5dinii sale el, cu ajutorul lui Peter, cobori pe mal, s-ar fi spus ca indat5 ce atinsese pragul casei sale, in mintea lui se risipiser5 toate simtAmintele de amor propriu ranit si de gelozie, iar demagogul eclipsat 5i nemultumit *se preschimbase intr-o gazdA cumsecade, piacuta, primitoare si prietenoas5. El o striga tare pe

Trudchen, care se ivi numaidecIt — c5ci teama $i f5cuser5 ca putini oameni dintre zidurile ora$ului Liege sa doarm5 in noaptea aceea plina de Trudchen priori sarcina de a se ingriji cu cea mai mare atentie de frumoasa str5insa, care nu-$i venise Inc5 pe deplin in sirntiri ; incintat5 de farmecul ei personal $i compatimind-o din inima pentru nefericirea sa, Gertrude Incepu s5-$i fac5 de indata datoria de gazda, cu sirguint5 5i dragoste de sora, De$i era foarte tirziu $i sindicul prea istovit de tot, Quentin nu izbuti s5 scape decit cu mare greutate de o stic15 cu yin ales $i scump, vechi ca $i bAralia de la Azincourt ; $i el ar fi fost silit s5-$i is partea, de$i far5 voie, dac5 nu s-ar fi ivit mama familiei pe care strig5tele lui Pavillon care cerea cheile pivnitei o facur5 sa ias5 din odaia ei de culcare. Era o femeie maruntica, rotunda $i vioaie, care fusese drAgut5 la vrernea ei, dar ale cairei teasAturi mai izbitoare ramasesera de citiva ani un nas ro$u, ascutit, o voce p5trunzAtoare $i un spirit hotArIt, fat5 de care, sindicul, in pofida autorit5tii exercitate in afar5, se supunea acas5 unei discipline severe. Indat5 ce afla pricina controversei dintre sojul ei i oaspete, declara categoric c5 cel dintii nu numai ca nu avea nevoie de yin, dar ca b5use $i a$a prea mult ; b5rbatul ei nu mai starui deci in cererea de a-i da una din cheile leg5turii uria$e ce atirna de un lant de argint la $oldul nevestei sale, iar aceasta intoarse spatele far5 a se sinchisi $i-1 conduse pe Quentin Intr-o camera curata placuta, in care urma s5-$i petreac5 noaptea, cu tot ceea ce era necesar pentru odihna i confort, cum pesemne ca nu mai vazuse niciodat5 tinarul ping in clipa aceea, atit de mult ti Intreceau bogatii flamanzi nu numai pe sarmanii i asprii scotieni, dar chiar i pe francezi in tot ceea ce tine de bung stare a vietii casnice.

XXIiI

FUGA

Astept porunci, Am sti ma stradutesc peste puteri Si .am sA izbutesc.
••

kidicA-te ; inflAcarat, din nou to vol urma Once ar fi sA fac. LULIU CEZAR

In ciuda l binarii bucuriei cu teama, cu nelirritea i alte pasiuni care il. framintasera, oboseala cumplita a 'zilei precedente era destul de coplesitoare pentru a-1 cufunda pe tinarul scotian intr-un somn adfric si el nu se trezi cleat a doua zi tirzigu, cind vrednicul stapin al casei intra in camera cu privirile ingrijorate. El se aseza aproape de patul oaspetelui sau si incepu o cuvintare destul de lungs si de incilcita asupra indatoririlor casnice ale vietii conjugale si indeosebi asupra unei autoritati neclintite, a unei suprernatii Indreptatite pe care barbatii casatoriti trebuie s-o impuna in toate imprejurarile and parerea for se deosebeste de aceea a nevestelor. Quentin 11 asculta cu neliniste. El stia ca sotii, ca si alte puteri beligerante, sint uneori dispusi sa ante te-deurn, mai curind pentru a masca o infringere decit pentru a sarbatori o victorie si se grabi sä faca lumina mai indeaproape, exprimindu-si nadejdea Ca sosirea for nu prilejuise nici o nepLacere stapinei casei 341

! raspunse burgmeisterul. Nici — Neplacere ! o femeie nu poate fi luata mai puOn pe nepregatite decit Mabel. Ea e oricind fericita sa schimbe o vorba cu prieteni ; intotdeauna, slava Domnului, gase*ti la ea adapost *i o masa bung. Nici o femeie pe pamint nu-i atit de primitoare ; din pacate insa are o fire cam cu toane. Intr-un cuvint, *ederea noastra aici ii este neplacuta ? intreba scotianul, ridicindu-se de pe pat *i incepind sa se imbrace in graba. Daca a* fi sigur ca dupa spaima prin care a trecut azi noapte, coniesa Isabelle ar putea sa porneasca la drum, n-am mai supara-o pe sotia dumneavoastra, caci n-am mai ramine nici o clipa aici. — Ei bine ! raspunse Pavillon ; tocmai acest lucru 1-a spus i tinara doamna mamei Mabel ; a fi vrut sa fi vazut cum s-a imbujorat cind vorbea. laptareasa care a patinat cinci mile pins la tirg cu vintul taios in fata era un crin pe linga ea. Nu ma mira ca mama Ma;el, sarmanica de ea, este un pie cam geloasa. — Contesa Isabelle a ie*it deci din camera ? in treba tinarul, facindu-*i toaleta *i mai repede. — Da — raspunse Pavillon — *i va a*teapta cu nerabdare ca sa hotariti drurnul pe care it yeti lua — de vreme ce sinteti amindoi hotariti sa plecati. Dar cred Ca mai stati sa luati masa, nu ? — De ce nu mi-ati spus asta mai repede ? intreba Quentin cu nerabdare. — Incet-incet, raspunse sindicul. V-am spus-o prea curind, mi se pare, fiindca vad ca vä tulbura atit de mult. Acum a vrea sa va mai *optesc ceva, daca am sa vad ca aveti rabdarea de a ma asculta. — Vorbe*te, scumpe domn, cit mai repede *i cit mai prompt ; sint nurnai urechi. — Ei bine — urrna burgmeisterul — n-am decit un cuvint de spus *i anume ca Trudchen care sufera mult la gindul Ca se va desparti de dragalaa contesa, de parca aceasta ar fi propria ei sort, vä sfa342

tuie* s5 va schimbati "imbr5c5rnintea. In oral se vorbe*te ca doamnele de Croye calatoresc prin Cara in ve*minte de pelerini, insotite de un areas scotian din garda regelui ; se zice una din eke a fost adusa inapoi la Schonwald noaptea trecuta de un boemian, dupa ce am plecat noi de acolo, ca acest boemian 1-a asigurat pe Guillaume de la Marck ca dumneavoastra nu ati fost insarcinat sa aduceti nici un mesaj nici pentru el, nici pentru bunii locuitorr din Liege, ca dumneavoastra ati rapit-o pe tinara contesa i calatoriti cu ea ca amorez. Toate aceste ve*ti ne-au sosit de dimineata de la• Schonwald, fiindu-ne povestite mie consilieri, care nu *tiu ce sa faca ; cad de*i parerea mea este ca Guillaume de la Marck a fost prea aspru atit cu episcopul, cit cu noi in ine, totu*i e privit indeob*te ca un om cumsecade... ei, pe nebaute, fire*te, ca singurul bar-bat din lume care ne poate conduce impotriva ducelui de Burgundia ; intr-adevar, a*a cum stau lucrurile, cred si eu Ca trebuie sa tr5im in buns intelegere cu el, caci am mers prea departe pentru a mai da inapoi. — Fiica dumneavoastra are dreptate, spuse Quentin Durward abtinindu-se de la repro*uri sau sfaturi, care, I i dadea bine seama, ar fi fost fara nici un rost, neputind sa schimbe o hotarire pe care vrednicul magistrat o luase spre a se supune totodata inclinarilor partidei sale cit dorintelor so-tiei. Fiica dumneavoastra ne (i un sfat bun ; trebuie sä plecam imbracati altfel *i de indata. Putem avea inne yeti credere, nadajduiesc, ca veti pastra taina ajuta sa fugirn. — Din toata inima, din toata inima. exclarna cinGtitul cetatean care, nu prea multumit el insui de demnitatea comportArii sale, clorea sa gaseasca repede un mijloc de ispa*ire ; nu pot uita ca in noaptea trecuta mi-ati salvat viata, mai intii and m-ati apoi descotorosit de blestematul pieptar de otel cind rn-ati scos din viesparul acela, *i mai primej343

dios, caci mistretul $i godacii lui par mai curind diavoli decit oameni. A$a ca am sä va fiu tot atit de devotat ca lama sabiei fata de prasele, cum ar spune me$terii no$tri de cutite, cei mai buni din lurnea intreaga. $i acum ca sinteti gata, veniti cu mine ; any sa vä ark in ce mAsura am inccedere in dumneavoastra. le$ind din camera in care dormise Quentin, sindicul it conduse in incaperea sa de lucru, in care i$i rostuia treburile negustore$ti. Dupa ce puse zavorui la u$a $i arunca in toate partile o privire patrunzatoare $i nelini$tita, deschise u$a, ascunsa" de o tapiterie, a unei camari tainice, boltite, in care se aflau mai multe lazi de fier. Ridica- repede capacul aneia, piing de guldeni o puse la dispozitia lui is din ea suma pe Quentin, pentru ca acesta care o credea necesara pentru cheltuielile de drum ale tovara$ei sale $i ale lui. intrucit banii pe care Quentin ii primise cind plecase din Plessis erau pe sfir$ite, el accepts fara--$ovaiara doua sute de gul.deni, $1. prin aceasta lua povara de pe inima lui Pavillon, care privea ace$ti bani, imprumutati fara speranta de a-i mai vedea vreodata, ca o ispa$ire pentru lips-a de ospitalitate pe care din felurite pricini era silit s-o sAvir$easca. Dupa ce inchise cu grija Camara in care-$i piistra avutul, bogatul flamand i$i conduse oaspetele in salon, unde acesta o gasi pe contesa, Inca panda din pricina scenelor la care fusese martora in noaptea aceea, dar in plina posesiune a facultatilor mintale $i fizice ; se Imbracase astfel, Incit 'Area o fata flainanda din clasa mijlocie. Trudchen, care era sinaura cu ea in salon, completa imbracamintea contesei $i invata cum sä se poarte. Isabelle intinse lui Quentin mina, pe care acesta o saruta cu respect, $i-i spuse : — Mesir Quentin, trebuie sa ne parasim prietenii, daca nu vreau sa atrag asupra for o parte din nenorocirile care rn-au urmarit de la moartea tatalui meu. 344

Schimba-ti imbracamint- ea si s5 plecam daca rrti ai obosit aparind o fiinta atit de nefericita. - Eu, sa obosesc ?! Ca sä vä apar, as merge ping la capatul parnintului ! Dar dumneavoastr5, dumneavoastra... av-eti destula putere pentru a infrunta greutatile drumului ? Puteti merge, dupa spaima de ast5noapte...? — Nu-mi mai aminti, raspunse contesa ; pares a Prea bunul episcop lost un vis groaznic si a fost salvat ? — Cred ca se afla in libertate, raspunse Quentin, f5cindu-i semn lui Pavillon sä tac5, caci acesta 'Apovesti ingrozitoarea intimrea gata sa inceap5 plare. — E cu putinta sä mergem la el ? A adunat ceva trupe ? intreba contesa. — Speranta lui e numai in Cel de Sus, spuse scotianul ; dar oriunde ati vrea s5 mergeti, vä voi urma ; voi fi o calauza si un al:Orator dirz. — Sa chibzuim bine, spuse Isabelle, si dupa o clips de tacere, adauga : o manastire ar fi un azi1 preferat, dar ma tern ca nu va oferi decit o slab5 apa rare impotriva prigonitorilor mei. — Hm ! hm ! mormai sindicul. Nu v-as sfAtui sa vä opriti la o manastire in districtul Liege, caci Mistretul din Ardennes, deli indeobste un comandant viteaz, un aliat credincios si un prieten al orasului nostru, are o fire nestapinita si tine seama prea putin de manastiri, de schituri, chinovii si alte asemenea asezaminte. Se spune ca douazeci de calugarite... mai bine zis foste calugarite... sint tirite tot timpul dup5 el... — Fii gata de plecare fara intirziere, mesir Durward — spuse Isabelle, far5 da sindicului timp sa intre in amanunte — de vreme ce trebuie sa ma incredintez fidelitatii dumitale. Indata ce Quentin si sindicul iesir5 din odaie, Isabelle incepu puna Gertrudei tot felul de intrebari asupra drumurilor si asupra altor subiecte, cu atita 345

precizie $i curaj incit fiica lui Pavillon nu se putu stapini s5 nu exclame — Ma uimiti, doamn5 ; am auzit vorbindu-se de dirzenia unor barbati, dar a dumneavoastra mi se pare mai presus de cea barbateasc5. — Nevoia — raspunse contesa — nevoia, draga mea, este mama dirzeniei si a priceperii. Nu de mult mi se facea rau, numai cind vedeam o pic5tur5 de singe ie$ind dintr-o taietura u$oara. Ieri am vazut, ca s5 spun asa, singele curgind in valuri imprejurul meu $i totu$i mi-am pastrat cumpalul si singele rece. S5 nu crezi totusi ca e u$or, aclauga ea punind pe bratul Gertrudei o mina tremuratoare, desi glasul ii era fern' ; forta mea launtrica este ca o garnizoana iasaltata tot timpul si din toate partile de mii de dusmani si pe care numai hotarirea cea mai dirz5 o poate face sä infrunte fiecare asalt, fiecare clip5 grea. Dac5 situatia mea ar fi mai putin primejdioas5, &Ca nu mi-as da seama ca singurii mei sorti de izbinda, pentru a scapa de un destin mai ingrozitor decit moartea, este sa-mi pastrez singele rece $i prezenta de spirit, m-as arunca in bratele tale chiar acum, Gertrude, $i mi-a$ u$ura sufletul impov5rat vArsind un suvoi de lacrimi atit de amare cum n-au tisnit nicicind dintr-o zdrobith. --- SA nu faceti asta, doamna, strig5 flamanda cu compasiune. Fiti tare, faceti matanii si aveti incredere in proni:a cereasca ; f5r5 indoiala, dacsa cerul a trimis vreodata un sprijin cuiva care s-a aflat in pragul pieirii, acest Unar gentilom atit de viteaz si de ager v-a lost harazit dumneavoastr5. Mai este cineva — adauga ea imbujorinciu-se — pe care m-a$ putea bizur; nu spuneti nimic tatalui meu ; am cerut logodnicului meu, Hans Glover, sä vä astepte la poarta de ras5rit si sä nu cumva sa mai vina vreodat5 in fata mea dac5 nu-mi via putea spune ca v-a scos in siguranta din tinutul ora$ului nostru. Ca s-o imbrati$eze cu duiosie era singurul mijloc prin care artha contesa putea sä-si exprime multu346

mirile sale inimoasei $i bunei fete ; aceasta ii inapoi2 imbrati$area cu multa dragoste $i aciauga zimbind — Intr-adevar, daca doua fete $i logodnicii for devotati nu vor . putea izbuti intr-o deghizare $i o fuga, lumea nu mai este ceea ce am auzit intotdeauna ca trebuie sa fie. Unele din aceste vorbe readusera o roseata vie in .obrajii contesei, $i sosirea pe nea$teptate a lui Quentin nu scazu intru nimic din stralucirea ei. El infra imbraciat din cap ping in picioare ca un Oran fiamand, instarit, cu hainele de sarbatoare ale lui Peter, care i$i dovedise interesul fata de tinarul scotian prin graba cu care se dusese sä le aduca, jurind in acelasi timp ca daca ar fi argasit $i tabacit ca pielea unui bivol, tot n-ar tradia asemenea oameni cumsecade. Doi cai voinici fusesera pregatiti multumita straduintelor mamei Mabel care nu dorea citu$i de putin raul contesei $i scutierului sau, ci doar sä indeparteze de easa si de familia ei primejdiile la care puteau fi expu$i prin prezenta acestora. Ea ii privi deci cu mare u$u rare turn se urca pe oai $i pleaca dupa ce le spuse ca vor gasi drumul spre poarta de rasarit tinindu-se dupa Peter, care trebuia sa mearga intr-acolo peniru a-i calauzi, far6 a avea insa cu ei nici o legatura aparenta. Indata ce niusafirii plecara, mania Mabel se folosi tine o bung predica Gertrudei de acel prilej peritru desire nebunia de a cite pove$ti de dragoste din pricina carora doamnele de la curte erau asa de indraznete $i de flu'turatice, inc.it in loc sä invete cum Sc tine in rinduiala o gospodarie de oameni cumsecade, cutreiera calare prin toata tara cla ni$te fete tara neavind alt insotitor decit vreun scutier trindlav, vreun paj clestrabalat, sau vreun filfizon de arca$ prip4t cine $tie de unde, punindu-si in primejdie sanatatea, averea si comprornitindu-$i ireparabil reputatia. Gertrude ascult5 toate aceste vorbe in tacere, fara a raspunde ceva ; dar tinind seama de fires ei, sh ne fie ing5duit a ne indoi c5 ea a invalat din acea predic5 lectia practicA pe care voise sä i-o dea mania sa. 347

In timpul acesta, c515torii no$tri ajunsesera la poarta de r5sarit a ora$ului, strabgtind prin multimea de oameni, din fericire foarte preocupati de evenimentele politice $i de zvonurile care se vinturau, pentru a trial da vreo atentie unei perechi de tineri a c5ror inf5tiare n-avea nimic izbitor. Trecur5 de posturile de gard5 muttumit5 hirtiei pe care o c5pAtaser5 de la Pavillon, iscAlit5 ins5 cu numele colegului s5u Rousiaer, $1 se despArtir5 de Peter Geislaer, urinduli $i dintr-o parte $i din cealaltA, in cuvinte scurte, toate cele bune. Indata dup5 aceea fur5 ajun$i din urm5 de un tin5r voinic, calare pe un cal sur, frumps, care spuse ca se nume$te Hans Glover $i Ca este logodnicul Gertrudei Pavillon. Tin5rul lavea infati$area unui flamand cumsecade, f5r5 a str5luci prea mult prin de$tept5ciune, dovedind mai mult5 voio$ie si buna voint5 decit spirit — in totul, nu se putu impiedica contesa s5 nu gindeasc5, abia fiind vrednic de a fi iubit de generoasa Trudchen. El se ar5t5, totu$i, gate s5 se supun5 dorintelor fiicei sindicului, intrucit dup5 ce le d5du respectuos ziva bunA, o intreb5 pe contesa in limba flamand5 pe ce drum voia s5 fie condus5. - Du-m5 — spuse ea — spre ora$ul eel mai apropiat de hotarul Brabantului. — Ati hotairit deci tinta $i telul cal5toriei dumneavoastrg ? spuse Quentin, apropiindu-si calul de acela al Isabellei $i vorbind. in limba franceza, pe care c515uza nu putea s-o inteleag5. — Da, r5spunse tingna doamnal ; c5ci in situatia in care ma" aflu, n-ar fi de loc cuminte in asemenea imprejur5ri s5 prelungesc c515toria, chiar dac5 ar trebui sa se sfir$easc5 intr-o temnita aspra. — 0 temnita ? exclarna Quentin. — Da, prietene, o temnita. Dar am sa ma ingrijesc ca dumneata sa nu ai pfarte de ea. — Nu vorbiti de mine, nu vä ginditi la mine, -spuse Quentin. Dac5 am sa va vad in siguranta, tot ceea cc ma privWe pe mine'nu are nici un fel de insemnatate. 348

Nu vorbi a$a de tare, spuse contesa Isabelle ; o ca a Si ittat-o Inasa se mire calauza noastr5 — inte. Intr-adevar, bunul flamand, facincl ceea ce ,,ar fi dorit sä faca $i altul pentru el, de indat5 ce it vazuse pe Quentin ca se apropie de contesa, indepArt.ase de ei prezenta stinjenitdare a celui de al treilea. Da — urrna ea, Niazind c5 nu erau auziti — da, prietenul meu, aparatorul meu, de ce m-a$ ru$inia sä-ti son astfel de vreme ce ins u.i cerul mi te-a trim-is ? Dumitale sint datoare sa-ti spun ca am hotarit sa ma intorc In Cara men $)i .s.a ma incredintez marinimiei ducelui de Burgundia. Mi s-au dat sfaturi rele, de$1 nu rau intentionate, cind am fost indemnata sa ma sustrag. protectiei sale $i sa lac ape! . la aceea al falsulai $1 1pocritului L.udovic al Frantei. - Si ati h-otarit sa deveniti sotia contelui de CampoBasso, acel favorit vrednic de dispret a l 1W Carol ? In glasal lui Quentin, zbuciumul lbuntric . lupta cu clorinta de a se preface nepgsator, ca osinclitul care, simulind o tarie cu totul strains de simturile h.u, treab5 daca ordinul executiei sale a sosit. — Nu, Durward, nu — spuse contesa Isabelle, indreptindu-se in sa— toat5 puterea ducelui de Burgundia n-o va incovoia pe o fiiica a easel de Croye, n-o va face sa se supuna unei conditii atit de reprobabile. Imi poate lua domeniile $i feudele-, ma poate in.chide intr-o mariastire; dar acesta este cel mai rau lucru la care ma pc. a$tepta — ba am s5 indur chiar mai rau decit asta n-am dau mina lui Camposso. rau Ba— Mai rau ! exclam5 Quentin. Ce poate decit pierderea. bunurilor $i intemnitarea ? Oh, ginditi-va bine cita vreme respirati aerul liber dimpreturul clumneavoastrA, city vreme laveti ling5 -dumneayoastr5 un om care $i-ar da viata pentru a va conduce . mA-nglia, in Germania, chiar $i in . Scotia — oriunde putea gasi ocrotitori m5rinimo$i- Oh, dac5 a$a stau lucrurile, nu hot5-riti ,atit de necugetat sa re349

nuntati la libertate, eel mai mare dar al cerului ! Oh, bine cinta un poet al Orli mele : Ce nobila e#i tu, o, libertate, Mai scumpa decit bunurila,foate ! Pe om doar libertatea-t fefice#e, Doar liber fiind intr-adevar trclie#e. Si suferinti, si boli, si seiracie Cuprinse-s toate-ntr-un cuvint : robie ! Ea ascultia cu un surfs melancolic tirada insotitorului s5u in cinstea libertsatii ; apoi, dup5 o scurt5 tacere, raspunse : — Libertatea exista nurnai pentru b5rbati : femeia trebuie sa aib5 permanent un aparator, fiindca natura a facut-o neputincioasa s5 se ,apere si,ngura. $i eu in cine a$ putea g5si unul ? In: desfrinatul Eduard al Angliei ? In betivul Venceslaus al Germaniei ? In Scotia? Ah, Durward ! Dacsa a fi sora dumitale mi-ai putea fagsadui un ad4ost intr-una din vane ,acelor munti pe care iti place atit de mult sa-i descrii, unde, fie multumita burCatatii oamenilor, fie pentru putinele juvaeruri care mi-au mai Camas, mi-ar ft ing a . duit sä due o viat5 lini$tit5 $i s5 uit rangul in care am fost n'ascut5 ; dac5 mi-ai putea asiguria ocrotirea vreunui matroane onorabile din tam dumitale, a vreunui baron a carui inima 5'6 fie tot atit de cinstita ca Si sabia lui, eceasta ar fi intr-ladev5r o sperant5 pentru care ar merita sa infrunt mai departe gura lumii, pentru a merge inainte, tot inainte ! In glasul Isabellei vibra o duio$ie atit de mi$catoare, Incit Quentin fu cople$it pe nea$teptate de a bucurie, care ii facu inima s6 se stringa. El $ovsai o clipa inainte de a raspunde gindindu-se unde ar putea sa gaseasc5 in Scotia un ad5post ; dar tristul adevar ii aduse la realitate, spunindu-i ca" ar fi o fapta josnic5 $i cruda 55-i f5gAduiasc5 o Hazy de lumin5 pe 350

care nu va avea pins la urma nici puterea, Wei rnljloacele de a i-o arata. — Madame — raspunse el in sfir$it — !a$ proceda fara cinste, cu totul impotriva onoarei $i a legamintului de cavaler, diaca v-a$ rasa sa nad6jduiti ca sa$ putea sa va ofer in Scotia alta aparare decit aceea a sarmanului brat care se afla acum araturi de dumneavoastrL Nici nu $tiu bine daca pe pamintul pe care m-am nascut mai traie$te vreun om care sa aiba singele meu in vine. Cavalerul de Innerquharity a navalit asupra castelului nostru intr-o noapte tirzie $i i-a ucis pe toti intilni acei care purtau numele meu. In Scotia pe du$n-Fanii.no$tri feudali, numer4, puternici, eu, un om singur, razlet, $i chiar daca regele ar dori sa-mi Baca di-eptiate, n-ar indrazni, pentru a-1 ajuta pe unul dintre sarmanii lui supu$i, sa-$i nemultumeasca un feudal care se afla in fruntea a cinci sute de calareti. — Vai — exclarna contesa — nu se Oa deci nici un colti$or pe lumea asta mare unde sa nu existe asuprire, de vreme ce bintuie nestavilita prinire acei munti salbatici atit de putin pizmuiti, ca $i pe cimpiile noasire imbel$ugate manoase. — Este un amarnic adevar $i nu indraznesc sa-1 tagaduiesc, spuse scotianul ; aproape numai placerea razbunarii setea de singe imping clanurile noastre ca vrajma$e sa se stirpeasca intre ele. Ogilvies $i ei savirsesc in Scotia acelea$i ispravi ca $i de la Marck i briganzii lui in aceasta tare. — Atunci sä nu mai vorbim despre Scotia — spuse Isabc-Ale cu un ton de nepasare adevarata sau prefacuta —sa nu mai vorbim despre Scotia de care, de aItfel, am amintit doar in gluma, pentru a vedea daca dumneata indrazne$ti cu adevarat sa-mi infatisezi ca un loc de refugiu regatul cel mai sfi$iat din Europa. A fost o incercare a sinceritatii dumitale pe care vad cu bucurie ca ma pot bizui chiar atunci cind e pus in joc $i ceca ce-ti sty mai mult la inima. Asa ca o spun din non, n-am sa caut nici o alts protectie decit aceea oferita de vreun baron feudal cinstit, vasal al ducelui 351

Carol, in miinile caruie s'Int hotarita s5 m5 predau de indat5 ce II voi intilni. — Si de ce sa nu vä intoarceti *mai bine pe domeniile dumneavoestra, in castelul dumneavoastra a*a cum aveati de gind cind va aflati la Tours? intrebil Quentin. De ce sa nu-i chemati in ajutor pe vasalii tatalui dumneavoastra si sa nu duceti tratative cu ducele de Burgundia, in loc de a va preda in miinile lui? Fara indoial5 ca yeti gasi destui barbati viteji care sa lupte pentru cauza dumneavoastra ; *.i eu cunosc cel putin pe unul care *i-ar da bucuros vieta pentru a servi drept pilda. — Vai — exclama contesa — acest proiect, sugerat de vicleanul Ludovic *i, ca tot ceea ce a sugenat el vreodat5, urzit mai mult in interesul sau decit in al meu, a devenit irealizabil de cInd a fost dezvaluit ducelui de Burgundlia de indoitul tradator Zamet .M.augrabin. Unchiul meu a fost aruncat atunci in temnita *i castelele mete ocupate de garnizoanele ducelui. Once incercare din parte-mi ar expune pe vasalii mei la razbunarea ducelui Carol ; *i de ce a* face sa curga *i mai mult singe peste acela care a curs ping a.cum pentru o cauza atit de neinsemnata ? Nu, am sa ma supun suzeranului meu ca un vasal fidel, in tot ceea ce nu imi via atin9,-e liberal meu arbitru, cu atit mai mult cu cit mi se pare ca matu*a mea, contesa Harneline, care rn-a sfatuit cea dintii sa fac acest pas §i chiar m-a indeffinat sa fug, a *i luat acest drum intelept si onorabil. — Matusa dumneavoastra ! repet5 Quentin, amintinduii deodata de ve*tile aflate, pe care contesa nu le auzise *i care in urma perindarii rapide a atitor prime] dii *i intimplAri tragice, f iind iucruri secundare, fuse-sera uitate vremelnic. — Da, matu*a mea... contesa Hameline de Croye. Ai taflat ceva in leg5tura cu ea ? Intreba contesa Isabelle. Cred ca arum se of }.a sub protectia steaguiui Burgundiei. De ce tad ? S tii ceva despre ea 352

Ultima intrebare, pus5 en tonul celei mai marl -nennisti, it sill pe Quentin sa poveste-asc5 ceea ce of lase despre soarta contesei Hameline. Spuse cum fusese chemat s-o urmeze in fugia de la SchOnwald, fuga la care el nu se indoise ca participa *i contesa "Isabelle ; povesti ce descoperise dupa ce ajunsesera in padure, si, in sfir§it, spuse cum se Intorsese la castel si in ce imprejurari o gasise, dar nu pomeni nimic despre planul cu care era limpede ca matusa ei parasise castelul si mai putin Inca despre zvonul ca ea cazuse in miinile lui Guillaume de - la Marck. Delioatetea II facea sa taca ,asupra primului punct $i gnija :pentru simt5mintele tovarasei lui de drum it opreau, Intr-un moment cInd se cerea de la ea putere *i dirzenie, sa faca vireo aluzie asupra celui de at doilea, care de artfel ii ajunsese la .u. rechi ca .un simplu zvon. Povestirea lui, deli :ipsita de acele am5nunte importante, Jacu o adinca impresie asupra contesei Isabelle care, dupa ce calari o vreme oarecare in tacere, spuse in sfirsit cu un ton nemultumit : — Asa ca ai parasit pe nefericita mea matusa in discrelia unui ticalos de boemian si a unei pAdure siujnice tradatoare? .Sarmana mea matusa, adesea obisnuia sa laude devotamentul tinarului nostru aparator ! i daca n-as fi facut astfel, madame — intreb5 Quentin, pe buna dreptate jignit de felul in care era privit cavalerismul lui — care ar fi fost soarta aceleio pentru care nutreiam un devotament mult mai mare ?. Daca n-as fi lasat-o pe contesa Hameline de Croye in paza acelona pe care i-a ales ea insasi ca sfatuitori si confidenti, contesa Isabelle ar fi fost in clipa aceasta rnireasa lui Guillaume de la Marck, Mistretul Salbatic din Ardennes ! — Ai dreptate, raspunse contesa Isabelle cu tonal ei dintotdeaurba ; si .eu care ma bucur de devotamentul dumitale nesovaielnic, am fost nedreapta si nerecunoscatoare cu dumneata. Vai, nefericita mea matusa ! Si ticaloasa de Marthon, care se bucura atit de mult

o merita iatit de putin... Ea I-a adus de increderea ei la matu$a mea pe mizerabilul de Zamet $i pe Hayraddin Maugrabin, care prin a$a-zisul for dar de prezicatori $i de cititori in stele dobindisera o mare inriurire asupra ei ; ea a fost aceea care, sprijinindu-le prezicerile, a incurajat-o in — nu $tiu cum sä le spun — ni$te inchipuiri cu privire la casatorii $i iubiti, lucruri, care, la virsta ei, o faceau ridicola $i fantezista. Nu ma indoiesc ca de la inceput am fost invaluite in itele acestea de Ludovic al Frantei, spre a ne indemna sa cautam refugiu la curtea lui, sau mai curind spre a ne supune noi in$ine puterii sale ; du0 aceste acte nesabuite din partea noastra, dumneata, Quentin Durward, poti da marturie ce nedemn pentru un rege, ce lipsit de cavalerism pentru un gentilom, pentru un nobil, s-a comportat cu noi. Vai, sarmana mea matu$6... ce crezi Ca s-a intimplat cu ea ? Incercind sa insufle sperante in care el abia de credea, Durward raspunse ca lacomia acelor oameni era mai puternica decit orice alta patima, ca in momentul rind ii parasea, Marthon parea ca dore$te s-o is pe contesa Hameline sub ocrotirea ei, ca in sfir$it ena greu sa-ti dai seama ce motiv ar putea impinge pe cei doi ticalo$i sa se poarte rau sau s-o ucida pe, contesa cit timp ei puteau sä cii$tige ceva purtindu-se bine cu ea $i storcind dup5 aceea o rascumparare. Pentru a indeparta gindurile contesei Isabelle de la acest subiect ti-ist, Quentin ii povesti pe fata despre tradarea lui Maugrabin pe care o descoperise in timp ce poposeau peste noapte in apropiere de Namur, $i care parea sa fie rezultatul unei intelegeri intre rege $i Guillaume de la Marck. Isabelle simti ca o strabate un fior de spaima $i, recapatinduii cumpatul, spuse : — Mi-e ru$ine ca am pacatuit, ingaduindu-mi sä ma indoiesc atit de mutt de ocrotirea sfintilor $i de a fi crezut, fie $i pentru o clips& in reu$ita unui project atit. de crud, de josnic si de dezonorant, city vreme exists in cer ochi milostivi care vegheaza asupra nefericirilor omene$ti. Despre acest lucru nu-i suficient 354

sa gindesti cu spaima si dezgust — trebuie privesti ca o tradare josnica, de necrezut, al carui succes posibil nu poate fi admis Fara a-I nega pe Dumnezeu. Dar acum vad limpede de ce acea prefac!uta de Marthon parea adesea sa intretina or ice saminta de mici gelozii si nemultumiri intre sarmana mea matusa si mine ; de ce ea intotdeauna o lingusea pe aceea care era de fats, asmutind-o oricind putea impotriva aceleia care lipsea. Totusi niciodata n-as fi crezut Ca ar merge atit de dep.arte, inch. s-o inipinga pe matusa mea, altadata atit de afectuoas5 cu mine, sa ma lase in primejdie la Schonwald, si ea insasi sa fuga. - Contesa Hameline n-a pomenit, asadar, ca are de gind sa fuga ? intreba Quentin. — Nu — raspunse contesa — dar ea facea aluzie la nu stiu ce voia sa-mi spuna Marthon. La drept vorbind, mintea sarmanei mele matuse era atit de tulburata de niste biiguieli nedeslusite ale ticalosului de Hayraddin, cu care statuse chiar in ziva,aceee de vorba indelung si in taina, si ea lasa scape niste cuvinte atit de stranii, incit... incit... pe scurt, vazind-o in acea stare, nu m-am grabit s-o silesc sa-mi dea a explicatie. Totusi a fost crud din partee ei sä ma paraseasca astfel. — Nu cred ca s-a facut vinovata de o asemenea rautate, spuse Quentin ; in zapaceala acelor clirre si in intunericul de afara, contesa Hameline a fost desigur convinsa ca e insotita de nepoata ei, precum am fost si eu, lasindu-ma inseiat de imbr5camintea si de tinuta acelei Marthon, fapt care ma facuse sa cred c5 ma of lam in compania ambelor doamne de Croye, si indeosebi — adauga el incet dar hotarit — in compania aceleia fara de care nu m-ar fi ispitit sa plec din Schonwald toate comorile din lume. Isabelle isi. las5 capul in piept si p5ru ca abia auzise inflacaratele cuvinte ale lui Quentin. Totusi cind Ainarul incepu sa vorbeasca despre politica lui Ludovic, se intoarse din nou spre el. Nu lu greu pentru nici-

unul, multumita 15muririlor amindurora, sä se incredinteze ca cei doi frati boemieni si Marthon, pArtasa lor, erau uneltele acelui print perfid, desi G► amet, cel mai in virsta dintre cei doi frati, incercind ssa fac5 un joc dublu cu viclenia specific5 neamului sau, fuse-se pedepsit pentru fiapta lui. In aceast5 dispozitie de incredere reciproca, $i uitind situatia critics in care se aflau, ca si primejdiile ce-i pindeau pe drum, cei doi tineri merser5 intins citeva ceasuri in sir poposin.d doar spre a-si odihni caii intr-un catun retras, unde ii conduse Hans Glover, care se purt5 in toate privintele ca un om intelept si discret, cum f5cuse mai inainte cind se indep5rtase de ei pentru la nu le stinjeni conversatia. In timpul acesta dep5rtarea artificiala care ii desnumim pgrtea pe cei doi iubiji (caci acum putem astfel) p5reta micsorat5 sau chiar desfiintat5 ca urm►are a imprejur5rilor in care se g5seau. Daca tin5ra contes5 se putea mindri cu un rang mai inalt, dac5 nasterea ei o indreptAtea la o avere incomparabila cu aceea a tin5rului, a c5rui singur5 avutie era sabia nu trebuie sa se uite ca, deocamdata, ea era tot. atit de sarman5 ca $i el, c5-$i datora salvarea, onoarea si viata prezentei de spirit, b5rbAtiei si devotamentului dovedit de tinAr. Este drept ca ei nu vorbeau de inhire, c5ci deli inima plin5 de recunostint5 si incredere la tinerei contese i-ar fi iertat o asemenea declaratie, totusi Quentin, a carui limb5 ena legate si de sfiala fireasc5.si de simOmintele cavaleresti, si-ar fi repro-sat c5 profit5 de incuratura in care se afla tin5ra contes5 dac5 ar fi rostit orice vorb5 care ar fi putut fi inteleas5 ca 'Awe. Nu vorbeau despre dar acest gind era de neinl5turat pentru amindoi. Ei se g5seau astfel in acele imprejurari in care simt5mintele unei afectiuni reciproce mai curind se subin eleg se rostesc, in acele imprejur5ri care, prin libertatea pe care o ing5duie si nesigurantele care le insotesc, ► alcatuiesc aproape intotdeauna clipele cele 356

vietiii unui om,. deli adesea due la niai fericite ceasurile Intunecate ale dezamagirii, ale -nestatorniciei *i ale tu.turor suteriatcelor pe care le stitraese spedragos,te-a laeinw:artaOta.. ran,tele in4elrate_ dad Hans. Ghwer, Ezau cetas-uri cu spainla In °chi, le calauza lox, .galben la fiaita a.d.use7 *Urea iagrijoratoare ca sint urrnariti d un.ptilc de la Muck. Ace-0 de schwarzreiters, ai lui s.oldati sat rnai cur.ind brigan-M. .era'u recrultaii din c.ele rnai. de j.o.s traturi ale Cxermaniei si, se asernanau afara de fa.ptul ca ei pe deplin cu lanz.knechtii, catuiau cavaleria u*oara. Pentru cinsti poreclia de inspaiminta si. mai mutt calAreti. negri pentru du*manii, aveau de obicei cai negri vopseau in aceea*I culoare armele i eckipameintul, operatic care be innegrea adeseori *i: fata. Aceti schwartz reiters se luau la intrecere. in. taradeleg i cruzime cu f.ra: ii for 1-anzknechtii pedestra*i. Quentin privi inapoi. De-a lungul• drumului pe care-1 strabatuse vazu: inaintind tan nor die prof, in rata. caruia a:lergau nebune*te until sau doi .calareti. Adresindu-se tovara*ei sale de drum, tindrul ii spuse : — Scumpa Isabelle, n--iam alta arma de ap- arare decit sabia, *i fiinda numai cu atita nu pot sa ma bat pentru dumneata, v-om fugi impreuna:.. Daca am putea sa ajungern in padurea aceea dinaintea noastra, T119i inainte ca sa, ne prinda din urma, vom gasi mijlocul sa sc.apam. — Fie, singurul meu prieten, raspunse Isabelle, indemninduii calul sa treaca la galop ; *i dumneata, dragul meu — adauga ea, adresindu-se lui Hans Glover — ia-o pe un alt drum. Nu rgrninea ca sa imparta*e*ti nefericire-a i primeidiile noastre. Onestul flamand scutur5 din cap *i raspunse la indemnul ei generos : nein, nein ! Das geht nichts i continua s5 goneasca dupa ei, indreptindu-se toti trei spre adapostul padurii atit de repede pe cit be
I Nu, nu, asta nu se poate limba germana). t.)

357

ingaduiau oaii obositi. V5zindu-i c5 fug, urmaritorii, la rIndul lor, 15i indoir5 sfortarile. De5i caii for erau obositi, totu5i, neavind arme, fugarii calareau mai u5or 5i, prin urmare, aveau un foarte mare avantaj asupra urmaritorilor. Ajunsesera aproape la un sfert de mils de padure, cind deodat5 zarira o trupa de oameni de arme sub flamura unui cavaler, ie5ind , din ascunzi5u1 p5durii 5i c5utind s5 le taie drumul. — Au arniuri strAlucitoare, spuse Isabelle ; trehuie s5 fie burgunzi. Oricine ar fi, ne vom preda for mai curind decit in mina acestor nelegiuiti care ne urmaresc. 0 clip5 dup5 aceea, ea stria privind spre flamur5 : — Cunosc inima despicata, cusuta pe flamura ! Este blazonul contelui Crevecoeur, un nobil burgund — in miinile lui ma predau. Quentin Durward suspina ; ce altceva mai puteau face ? Cit de fericit s-ar fi socotit o clip5 mai inainte, dac5 ar fi fost sigur c5 Isabelle va scapa chiar in conditiuni mai putin favorabile ! Ajunsera curind aproape de trupa lui Crevecoeur si contesa ceru sa vorbeasc5 comandantului care isi oprise oamenii in loc spre a putea sa recunoasc5 pe carare-tii negri. In timp ce acesta o privea nedumerit, cu indoia15, contesa spuse : — Nobile conte, Isabelle de Croye, fiica vechitthii frate de arme al senioriei voastre, fiica contelui Reinold de Croye, se pred5 in miinile domniei voastre 5i cere protectia senioriei voastre pentru ea 5i pentru ai sai. — 0 yeti avea, nobira doamn5, chiar impotriva unei armate Intregi — exceptind ca de obicei pe suzeranul meu, ducele de Burgundia. Dar acum nu avem timp sa vorbim despre asta. Aceste canalii s-au oprit in lac, pard ar avea de gind sa ne dispute terenul. Pe sfintul George al Burgundiei, au neobr5zarea s5 inainteze impotriva flamurei lui Crevecoeur! 358

Briganzii ace*tia nu vor fi oare struniti niciodata ? Damian, lancea mea. Flamura in frunte ! Lancile in cumpanire ! Crevecoeur, inainte ! Scotind strigate de razboi urmat de calaretii porni in galop intins la ar.ja impotriva pilcului de schwartzreiters.

XXIV

PREDAREA

Oricare mi-ar fi soarta, Cavalere, Captiva sint, in mina dumi• tale ; Dar nu ulta ca poate, vreo data, Vel fi sl dumneata ca mine astAzi Prizonler, fara nadejde. • ANONIM

oamenii de Incalerarea dintre schwartzreiters arme burgunzi tinu Boar cinci minute, atit de repede fur5 pu,i in derut5 cei dintIi de superioritatea celor din urma in ceea ce privea armele, caii i spiritul r5zboinic. In mai putin decit ne-a trebuit pentru a o povesti, contele de Crevecoeur, tergindu-§i sabia insingerat5 de coama calului, inainte de a o baga in teaca, se intoarse la marginea padurii, unde Isabelle r5m5sese sä priveasc5 lupta. 0 parte a oamenilor sai it urma, pe cind ceilalti continual-A Inc5 pentru o vreme oarecare urmarirea inamicului de-a lungul drumului. — E o ru§ine — spuse contele — ca armele cavalerilor i ale gentilomilor s5 fie minjite de sinVorbind astfel, iii viri gele acestor porci sabia in teac5 §i adAugg : Este o urare de bun venit in tarn cam aspr5, frumoasa mea veri§oara, dar printesele pribege trebuie s5 se a§tepte la asemenea aventuri. Pe legea mea, bine ca am sosit la timp, cAci, Ing5duie-mi sä to asigur, ace§ti cal5reti negri nu au mai mutt respect pentru coroana unei contese 360

decit pentru scufia unei taranci §i nu cred ca escorta domniei tale ar fi fast in stare sa le -Una piept indelung. — Conte — spuse Isabelle —va intreb fara ocol: spuneti-mi daca ma socotiti prizoniera §i unde aveti de gind. sa ma duceti. — Stiff foarte bine, copil. ran — spuse contele --cum: a§ urea sä raspund eu la aceasta intrebare, dac5 ar depinde de vointa mea. Dar domnia ta §i acea matu§5. nesabuita care umbla mereu dup5 §titi cum v-ati intrebuintat in ultimul timp aripile, a§a ca va trebui, tare ma" tern, sa vä multumiti citava vreme sa nu le deschideti decit intr-o cu§ca. Cit despre mine, datoria mea, §i acest lucru. este destul de neplacut, datoria mea va inceta de indata ce va voi conduce la curte,a du• celui, la Peronne ; in acest scop, cred cä va trebui sä las comanda deta§amentului de recunoa§tere nepotului meu, contele Stephen, pentru a ma intoarce cu domnia ta, fiinda mi se pare ca vei avea nevoie de un mediator. Sper ca acest tinar Hu§turatic se va achita de indatoririle sale cu intelepciune. — Cu ingaduinta domniei voastre,. drags unchtule spuse contele Stephen — dac5. va indoiti de priceperea mea de a comanda oamenii de arme, Cal-nine-0 insu§i domnia voastra cu ei, jar eu am sa fiu servitorul apar5torul contesei de Croye. — Fara indoiala , dragul meu nepot raspunse unchiul lui — aceasta ar fi o bung schimbare a planului meu ; dar mi se pare c.5 imi place mai mult a§a cum 1-am intocmit. Te rog deci sa §tii ca treaba domniei tale aici nu este de a vina §i de a strapung-e pe ace§ti porci negri, indeletnicire pentru care pareai mai adineauri a avea o chemare cu totul deosebita, ci sa afli §i sa-mi trimiti ve§ti sigure despre tot ceea ce se intimpla in tinutul Liege, in leg5tur5 cu zvonurile ciudate pe care le-am auzit. Ing5duie ca vreo zece 15nci sa rna urmeze, iar celelalte sa ramina in grija domniei tale sub flamura mea.

— Inca o clipa, vere de Crevecoeur — spuse contesa Isabelle — d5-mi voie, constituindu-m5 eu insami ca prizoniera, d5-mi voie sa" precizez macar cele necesare pentru siguranta acelora care m-au sprijinit prieteneste in nenorocirea mea. Permite acestui tinar de isprava, calauza mea credincioas5, sä se intoarca nestinjenit in orasul sau, la Liege. Dupa ce privi patrunzator fata mare, cinstita, a lui Glover, Crevecoeur spuse : — Nepotul meu it va apara pe acest tin5r care pare intr-adevar de treaba, atit de departe cit va putea sä inainteze in tinutul Liege, 5i-1 va lasa liber. — Nu uita sa-i amintesti de mine dragutei Gertrude, spuse contesa calauzei sale, si, scotind un colier de perle de sub v51, adaug5 : Roag-o sa-1 poarte in amintirea nefericitei sale prietene. Cinstitul Glover lua colierul si s5ruta cu un gest comic, dar cu o duiosie pornita din inima, gingasa mina care gasise o maniera atit de delicata pentru a rasplati oboseala si primejdiile la care se expusese el insusi. — Hm ! Semne 5i chezasii ! spuse contele. Mai- ai alte daruri de facut, draga mea veri5oara ? E timpul sa pornim la drum. — Un singur lucru — spuse contesa, f5cind o sfortare ca s5 vorbeasca — va rog 55 aveti amabilitatea de a fi binevoitori fata de acest tin5r gentilom. — Hm ! exclarna Crevecoeur, aruncind spre Quentin aceeasi privire p5trunzatoare ca 5i spre Glover, dar pare-se cu un rezultat mai putin satisfacator. Hm ! repet5 el, imitind cu un ton mai curind ironic decit ofensiv, stinjenirea contesei. Ehei... asta-i o spui, frulama altfel turnata. Te-as ruga moasa mea verisoara... ce a facut acest... acest foarte tink gentilom pentru a merita un asemenea demers al domniei tale ? — Mi-a salvat viata 5i onoarea, raspunse contesa, rosind, cu o imbinare de stingherire 5i de ciuda 362

Quentin se invapaiase de rninie, dar isi d5du seama cu intelepciune ca lasindu-se tirit de ea nu facea decit sa inrautateasca lucrurile. — Viata si onoarea, hm exclama din nou contele Crevecoeur ; mi se pare ca ar fi fost mai bine, verisoara, sä nu to fi pus in situatia de a contracta asemenea obligatii fata de acest foarte tInar gentilom. Dar sä lasam asta. Tinarul gentilom poate sa ne urmeze, dach o ingaduie rangul sat.' ; am sa veghez sa nu i se intimple nimic... Doar ca pe viitor am sa-mi iau eu Insumi sarcina de a-ti ap5ra viata si onoarea si poate cal am sä gasesc pentru el o intrebuintare mai potrivita decit aceea de a fi scutierul personal al domnisoarelor pribege. — Seniore conte — rosti Durward, neputind sa mai pastreze tacerea — pentru ca domnia voastr5 s5 strain in termeni mai usori nu mai vorbiti despre socotiti cuviinciosi, deeit ati putea dupa aceea imi ingadui sa v5 spun Ca numele meu e Quentin Durward si ca sint areas in garda scotiana, in core, dupa cum stiti Area bine, nu sint Inrolati decit gentilomi si oameni de onoare. — Iti multumesc pentru incunostiintare s5rut mesir areas, raspunse Crevecoeur, cu acelasi ton batjocoritor. Ai bun5tatea sa c5laresti ling5 mine inaintea trupei. In timp ce indeplinea ordinul contelui care acum avea puterea dacA nu si dreptul de a dispune asupra misc5rilor sale, Quentin observA ca Isabelle 11 urmarea cu un aer nelinistit si sfios, care mergea pisna la duio$ie, si la vederea acestui lucru it podidira lacrimile. Dar el isi aminti ca trebuia sa se poarte cia un barbat inaintea lui Crevecoeur, care poate ca dintre toti cavalerii Frantei si ai Burgundiei era cel mai putin indicat sa se lase induiosat si s5 nu rida de povestea suferintelor unei iubiri adev5rate. Hotart deci sa nu astepte ca acesta sa-i adreseze cuvintul, ci s5 inceap5 el conl.Tersatia cu un ton care sa afirme dreptul lui la un tratament onorabil 363

i 1a mai mult respect decit :pirrea sia fie dispus a-i acatida -contele, otfensat poate de a fi gasit un barbat de rang inferior, bucurindu-se prea -mult de incliederea veriwarei .sale, care se nAscuse irrtr-e fami-lie alit de inobila §i .atit de bogat.a. - Seniare conte -de Crevecoeur — Ineepu Durward .an ton mocleral dar term — as putea sa va Intreb, inainte de a continua convorbirea noastri, .daca sint fiber sad trebuie sa ma consider prizonierul 'domniei voastre — 0 intrebare — raspun.,. .se contele la care ,deocamdata pot sa raspund sdoar priin alto : ice crezi, Franta i Burgundia se :afti in pace, sau razboi ? - ,Acest lucru raspanse sc*ianul .domnia voastrii, -.sea:jape conte, it puteti ti fara Indotala mult mai bine -decit mine. Am l psit de la curlea Frantei nu am veti de ,dtva tiny. — Vezi — spuse contele — :iota ,ce u*or :este sa pui Intrebki si .ce greu raspunzi. Eu insumi am stat cu sducele la Peronne o sAptamina i mai bine — deci nu pot sa raspund la aceasta ghicitoare :mai fe5ridomnia ta ; tot4, mesir kutier, de ra's.purnsul la aceasta intrebare -depinde faptsul daci domnia ta e§ti prizonier sau liber ; deocamdatA trebuie sa te consideri prizonier. Dana ai fost intr-adevar un cavaler onorabil, folositor rudei mele, i dacsa vei raspunde sincer la intrebarile pe care am sa ti le pun, atunci lticrurile vor sta mai bine cu domnia ta. - Contesa de Croye — spuse Quentin — e mai in masura sa judece daca i-am fost de folos, i la ea va trimit pentru a avea un raspuns in aceasta privinta. Raspunsurile mele le veti judeca domnia voastra personal atunci chid irni yeti pune intrebki. — Hm .1 Destulh mindrie — murmura contele de i asta la un om care poarra gajul Crevecoeur poarte cu unei doamne la palarie, si socotete fala pentru a onora acest pretios simbol de mAtase si fir. Ei.bine, ei bine, mesir, spec ca fara a te simti jig36-,

nit, vei putea sa-mi spui de cit limp te afli- pe linga persoana contesei Isabelle de Croye. — Conte de Crevecoeur raspunse Quentin Durward — raspund la intrebari care imi sint adresate pe un ton ce se apropie de insults numai pentru ca tacere-a mea. sa nu fie interpretata intr-un fel irrjurios pentru o persoa-na pe care trebuie s-o respectam arniindbi. Am insotit-o ca escorts pe contesa Isabelle din. ziva in care a pafasit Franta spre. a se retrage In Flandra. -- Ho ! ho ! exclama contele ; deci de cind a fugit de la Plessis de Tours ? Domnia ta, un arca§ al garzii scotiene, ai insotit-o, fara indoiala, in urma unui ordin ex-pres al regelui Ludovic, nu ? Oricit de putin s-ar fi socotit indatorat Quentin fats de regele Frantei care, punind la cale rapirea contesei- Isabelle de catre Guillaume de la Marck, socotise probabil ca tinarul scotian va fi ucis in apararea el nu se crezu. totu§i indreptatit sa tradeze increderea pe care Ludovic o pusese, sau paruse. cä o purre in el, §i de aceea raspunse contelui de Crevecpeur „dr pentru el fusese suficient sa primeasca ordine de la comandantul lui pentru ceea ce lacuse, nec.erind. n-imic mai mull". — De- ajuns, spuse contele. $tim ca regele nu p-ermite ofilerilor. sal sä trimita arca§ii din garda s5 r5faceasca de solo-colo ca paladinii pe linga dirlogii cailor doamnelor pribege, far-- a urm5ri astfel un scop. politic. Va sfi greu pentru regele Ludovic sa continue a afirma cu atita indrazneala ca el nu §tie doamnele de Croye au fugit din Franta, de vreme ce_ ele au fost escortate de un arca§ din propria sa Qarda. $i ce drum. ati luat, mesir arca§ ? — Spre Liege, seniore, raspunse scotianul ; doamnele voiau sa ceara protectia raposatului episco.p. — Raposatului episcop ! exclama contele, de Creveco-eur. Louis. de Bourbon a murit?. Ducele n-a auzit ca ar fi bolnav ! De ce a murit ?

dez

— El zace intr-un mormint insingerat, seniore'; asta numai daca uciga*ii au claruit un laca* rarna*itclor sale paminte*ti. — Ucis ? exclama Crevecoeur din nou. Sfinta Fecioara din ceruri ! Tinere, dar asta e cu neputinta ! — Am vazut cu proprii rriei ochi nelegiuirea savir*ita *i Inca alte multe ispravi groaznice. — Ai vazut ?! $i n-ai sarit in ajutorul bunului prelat ? N-ai ridicat tot castelul impotriva uciga*ilor Iti dai seama oare ca numai faptul de a fi fost martor la o asemenea crima, fara a te impotrivi, este o nelegiuire odioasa ? — Pentru a fi scurt, seniore — spuse Durward — inainte ca aceasta fapta sa fi lost savir*ita, castelul fusese cucerit de singerosul Guillaume de la Marck, cu ajutorul insurgentilor din Liege. — Parca rn-a lovit un trasnet ! striga Crevecoeur. Liege rasculat ! Schonwald cucerit ! Episcopul ucis ! Mesager at nenorocirii, nici un om n-a adus vreodata despre atitea veti rele deodata ! Vorbe*te : ce asaltul castelului, despre rascoala, deSpre omor ? Vorbe*te — e*ti unul din arca*ii de incredere ai lui Luclovic ; el a tintit cu aceasta sageata uciga*a. Vorbe*te, sau am sä te sfi*ii cu caii salbatici. — Cind o veti face, seniore, nu va fi nici o particica din mine care sä nu apartina unui adevarat scotian. Sint tot atit de strain ca *i domnia voastra de aceste ticalo ii *i am fost atit de departe de a lua parte la ele, incit m-a* fi impotrivit din rasputeri daca puterea mea ar fi egalat a douazecea parte a dorintei pe care o aveam. Dar ce era sä fac ? Ei erau sute *i eu numai unul. Singura mea grija era s-o salvez pe contesa Isabelle i , in privinta asta, am avut fericirea sa izbutesc. Totu*i daca -a* fi fost destul de aproape in clipa cind nelegiuirea a s fost savir*ita cu atita cruzime impotriva venerabilului batrIn, i-as fi salvat parul alb. Oricum ar fi lost, oroarea mea a fost exprimata destul de tare spre a impiedica alte fara delegi. 36t.,

— Te cred, tinere, spuse contele. Nu e$ti nici la virsta 5i nu ai nici urea pentru a fi insarcinat cu asemenea misiuni singeroase, oricit ai fi de potrivit pentru a serve ca scutier doamnelor. Dar vai ! e cu putinta ca bunul, generosul prelat sa fie ucis chiar in locul unde it primea atit de adesea pe strain cu caritatea $i marinimia unui print, sa fie ucis de un mizerabil, de un monstru, de o fiara infioratoare, insingerata, feroce, crescuta in aceea$i cash' in care $i-a minjit miinile cu singele binefacatorului sau ! Daca nu l-a$ cunoa$te pe Carol de Burgundia — da, n-as mai crede nici in dreptatea cerului, daca m-as indoi Ca razbunarea sa va fi tot atit de aspra $i de prompta ca $i crima aceea fara pereche de salbatica. Si claca nimeni altul nu-1 va urmari pe uciga$ — aci el se opri, puse mina pe sab:e, lash' dirlogii, se lovi cu amindoua rniinile in mgru$i de otel peste plato$e, atit de tare incit plato$a rcisuna 5i, ridicindu-le spre cer, urrna solemn : Eu, eu, Philippe Crevecoeur de Cordes, jur in fata lui Dumnezeu, a sfintului Lambert $i a celor Trei Crai din Colonia, sa ma gindesc Area putin la alte lucruri paminte$ti ping in clipa cind am sa razbun pe deplin nelegiuirea faptuita de uciga$ asupra blindului Louis de Bourbon, oriunde am sä dau de el, in padure sau pe cimp, in ora$ sau in afar5 de ora$, pe munti sau la $es, la curtea unui rege sau in biserica lui Dumnezeu ! Si pentru asta pun cheza$ie domeniile mele, bunurile mele, prietenii $i vasalii, viata $i onoarea. A$a sa-mi ajute Dumnezeu,- sfintul Lambert din Liege, $i cei Trei Crai din Colonia. Dupa ce contele de Crevecoeur facu acest legamint, paru oarecum u$urat de durerea cople$Roare $i de uluirea cu care asc-ultase ve$tile despre tragedia sinistra care se petrecuse la Schonwald 5i el continua sa-i puns intrebari lui Durward asupra arnanuntelor acelei neriorociri cumplite. Neavind nici o dorinta de a lini5ti pornirea spre razbunare a contelui

367

Imp.otriva -lui Guillaume de 'la Marck, scoti_artul salisfa-cu -curiozitatea pc deplin. — 'Dar aoei oameni orbiti, nestatornici, .necredinda*i,•acele -fiare din Liege — spuse contele — .cum au putut -sa se alature tilharului, uciga*ului aceluia, pentru a-I da mortii pe printul for legitim.!? Durward it informs •pe `burg_undtil _care turba de ininie Ca cei din Liege, sau eel putin _cei mai tluminati Olt-the ei, de*i luasera _parte la rascoala impotriva episcop.ului, nu avusesera gind, a*a cum i .se ,paruse dea coneurstil la nelegiuirea pe .care a laplui, tuit-o de la Marck ; dimpotrima, ei .ar fi impietlicat-o urn-daca ar fi avut,miiloace, caci vederea .crimei plat de oroare. — Sa nu-mi vorbe*ti de aces gloata .nearedincioasa, nestatorni_c_a, josnica! siriga .Crevecoeur. Cind au lual armele impotriva unui.print care n-avea alta Vina decit ca era .un sta.pin prea bun, prea blind pentru o gloats de robi nerecunoscatori, dud au pus mina ,pe acme impotriva-i *i au navalit in casa lui altceva putea fi in cugetul •lor daca nu omorul — cind s-au inhaitat cu Mistretul Sa-lbatic din Ardennes, eel mai mare uciga* de =1a hotarele Flandrei, ce altceva putea sa fie in capul jlor decit omorul, caci omorul este singura ratiune de a trai Mistretului ! $i dupa cum ai spots domnia to eel care a dat lovitura nu era din rindurile acelor mir*ave canalii ? De-a* vedea singele curgind grin canal-ele for la lumina caselor aprinse ! Oh, blindul. nobilul, generosul senior, ucis ! Alti vasali s-au razvratit impotriva darilor apasatoare *i a saracirii, dar cei din 'Liege au - facut-o numai din insolenta, in plink bogatie. Lass din nou dirlogii, fringindu-*i cu despe. rare 'miinile tepene din pricina manu*ilor de zale. tuentin i*i dadu seama cu u*urinta ca durerea contelui -era sporita de amintirea sfi*ietoare a legaturilor din trecut *i a prieteniei . pe care o avusese cu victima ; din aceasta cauza el ramase tacut, respectind ni*te simt6minte pe care nu voia sä be spa368

searna in aeela5i timp ca ii era reasca 5i cti neputinta sá le consoleze. Dar contele de Crevecoeur se intorcea mere-u 51 rnereu asupra aceluia51 subject, it Intreba asupra fie-• carui arnanunt al asaltarli castelului Schonwald a mortii episcopului ; deodata, ca 5i dad 51-ar fi amin. tit de un lucru care scapase atentiei sale, intros ce se intimplase cu contesa Hameljne i pentru ce nu era impreuna cu veri5oara sa. c5. a5 scteoti — Nu — adauga el dispretuitor lipsa ei ca o pierdere pentru contesa Isabelle; cad, de5i erau rude 51 indeob5te era o femeie curnsecade, totu5i regatul Cocagne n-a produs niciodata un cap mai flu5turatie, rnai fantezist, ca al ei ; i socot ca sigur Ca nepoata ei, in care am vazut intotdeauna o tinara a5ezata, cuminte, a fost ismpinsa proste5te sa fuga din Burgundia in Franta de acea zapacita, de acea romantioasa tornnatica, de acea petitoare, ea insa*i alitiata dupa mariti! Stranice cuvinte pentru urechea unui indragostit romantic ! $1 mai cu seams intr-un moment cind ar fi fost ridicol pentru el sa incerce un lucru pe care nu-1 putea face, adica sal faca pe conte sä inteleagii prin forta armelor ca aduce o ofensa grosolana contesei Isabelle — ei, care era fara pereche i ca tritelepciune ca frurnusete — numind-o o tfnara asezata cuminte, ins4ri cu care putea fi laudata fiica unui tarart, arsa de spare, care nu face aitceva toata viata decit sä imboldeasca boii, in timp ce tatal ei tine coarnele plugului. Cit despre faptul ca o presupunea dominata condusa in totul de o matu,55 proasta i rdmantioasa — calomnia aceasta ar fi trebuit virita fnapoi pe git calomniatorului. Dar fizionomia deschis5, de5i severs, a contelui de Crevecoeur, dispretul deplin pe care p5rea s5-1 aib5 pentru acele simtaminte care cople5eau sufletul lui Quentin ii impuneau respect. Nu de teams in legatur5 cu faima contelui In ceea ce privea minuirea armelor aceasta primejdie n-ar fi facut decit sa-i

sporeasca dorinta de a-I provoca la lupta — dar teama de ridicol, singura din toate armele de care le e Erica rnai mult ca de once inflacaratilor de tot soiul, tearna care, prin inriurirea pe care o are asupra spiritelor acestora, opre*te de multe on ceea ce e absurd, dar inabu*e adesea pe deplin ceea ce este nobil Sub influenta temerii ca ar putea deveni un obiect de ironie mai curind decit de resentimente, Durward, de*i cu oarecare stringere de inima, se margini sa raspunda destul de confuz ca doamna Nameline fugise din castelul Schonwald inainte de asalt. Tntr-adevar, el nu putea sä povesteasca lucrurile mai lamurit fara a o expune ridicolului pe ruda apropiata a Isabellei, i poate Vara a se expune el insu§i pina la un punct, ca fiind obiectul sperantelor deplasate ale contesei Hameline. El adauga ca" auzise, de*i vag, cä aceasta cazuse din nou in miinile lut Guillaume de la Marck. — Pe sfintul Lambert, sper ca o s5 se cAs5toreasca cu ea, spuse Crevecoeur ; §i intr-adev5r ar putea-o face, din dragoste pentru sacii ei de our §i tot atit de probabil e cä iLar face seama de indata ce ar pune gheara pe saci, sau mai tirziu chid ii va fi golit. Contele urrna apoi puna felurite intFeb5ri lui Quentin asupra felului in care se comportasera amindoua doamnele in timpul calatoriei, asupra gradului de intimitate in care it admiseser5 i asupra altor amgnunte destul de delicate, incit, jignit, ru$inat $i ascunda stinjenirea rranios, tinarul abia putea de privirea ascutita a soidatului $i a curteanului, care deodata pgru ca vrea sa se indeparteze de el. _— I-1m exclama el in acela$i timp — vad ca s-a intimplat ceea ce presupusesem, dintr-o parte cel putin : sper ca cealalta parte $i-a stapinit mai bine simturile. Hai, mesir scutier, da pinteni $i mergi la avangarda, in timp ce eu am sa ma intore sa stau de vorba cu contesa Isabelle. Cred ca am aflat destule lucruri de la domnia to pentru a-i putea vorbi despre 370

toate aceste peripetii neplacute Para a-; rani deiicatetea, deli am reusit s-o zginclaresc un plc pe a domniei tale. Dar mai staff o clipa, tinere galant, doar cuvint si apoi to duci. Domnia to ai facut, imi inchipui, o calatorie fericita in Cara zinelor, calatorie plina de aventuri eroice, de sperante marl si de iluzii arzatoare ca gradinile zinei Morgana pe care le cin:a menestrelii. Uit5 totul, tinere soldat — acThug5 el pe umar — nu-ti aminti de tinara doamna decit ca de onorata contes5 de Croye — uit-o pe domnisoara ratkitoare si aventuroasa. Si prietenii mei — pentru unul din ei pot s5 raspund — isi vor aminti, in ceea ce ii priveste, numai serviciile pe care i le-ai facut si vor uita r5splata nesabuita pe care ai avut indrazneala s-o nadAjduiesti in sinea domniei tale. Inciudat ca nu putuse sä ascunda de ochiul ager al lui Crevecoeur simtamintele pe care contele parea ssa le considere atit de ridicole, Quentin raspunse minios — Seniore conte, cind voi avea nevoie de sfaturile domniei voastre, vi le voi cere ; cind voi cere ajutorul domniei voastre, yeti avea timp destul pentru a mi-I acorda sau a-1 refuza ; cind voi pone un pret deosebit pe parerea domniei voastre asupra mea, nu va fi prea tirziu ca sa,v-o rostiti. — Drace ! — exclama contele — iata-m5 intre Amadis si Oliane. Tr•ebuie sa ma astept la o provocare la duel. — Vorbiti ca si end acest lucru ar fi cu neputint5, spuse Quentin. Cind am rupt o lance cu ducele de Orleans, am facut acest lucru impotriva unui piept in care curge un singe mult mai nobil decit acela al lui Crevecoeur. Cind mi-am incrucisat sabia cu Dunois, m-am masurat cu un razboinic mai bun decit acesta. — Faca cerul sa ti se intelepteasca mintea, dragul rneu tinar ! rosti Crevecoeur, riYind de iesirea cavalerului indragostit. Dac5 ai vorbit adev5rul, ai avut

un noroc deosebit pe aceasta lume ; §i intr-adevar daca providenta doreste sa te expruna la asemenea incerc5ri, inainte de a-ti cre§te Barba, vei innebuni de vanitate inainte de a-ti putea spune ca e§ti un barbat. Poti sa rna invesele§ti, dar nu sa rrra miniezi. Crede-ma, de§i, printr-unul din acele capricii de care soarta da uneori dovadal, poate ca te-ai luptat cu printii §i ai facut pe paladinul celor doua contese, nu e§ti citu§i de putin egal acelora pentru care ai devenit intimplator adversar $i pentru care §i mai intimplator Inca, ai devenit companion. Totu§i iti pot ingadui, ca unui ttnar care a ascultat cintecele de vitejie pins ce §i-a inchipuit ca el insu§i e un paladin, de a te legana citva timp Inca in visurile frumoase ale domniei tale ; dar nu trebuie sa te superi pe un prieten binevoitor care te scutura uneori cu asprime de umeri spre a te trezi. — Seniore de Crevecoeur — replica Quentin — familia mea... — 0 clips... nu e vorba numai de familie, it intrerupse contele ; ci §i de rang, de avere, de pozitie inalta a§a mai departe, ceea ce stabile§te o ierarhie intre diferitele grade §i categorii de persoane. Cit despre na§tere, to ti oamenii coboara de la Adam §i Eva. — Seniore conte — repeta Quentin — stramo§ii mei Durward of Glen-houlakin... — Ei — exelama contele — daca pretinzi sa-i urci dincolo de Adam, nu mai am nimic de spus ! Buna seara. El i§i struni calul, oprindu-se spre a o a§tepta pe contesa, careia, daca acest lucru era cu putinta, insinu5rile §i sfaturile lui Ii fura $i mai dezagreabile decit lui Quentin, care, calarind inainte, murmura in sine : „Nesimtitor, insolent, infumurat ! Ti-as dori ca primal arca§ scotian care va ochi In tine cu archebuza sa nu te lase s5 scapi atit de u§or precum am facut-o eu !" 372

Seara ajunser5 la Charleroi, pe Sambre, unde contele de Crevecoeur hotarise s-o lase pe contesa Isabelle. Spimele i oboseala acelei zile, impreun5 cu drumul de cikncizeci de mile pe care-1 strabatuse din zori $i ernotifle zguduitoare ce o insotiser5 farä incetare, faceau cu neputinta ca ea sa mearg5 mai departe f5r5.ca san5tatea sä-i fie primejduita. Vazind-o atit de istovita, contele o incredinta superioarei unei manastiri a ordinului Citeaux, o aristacrata a carei familie era in.rudita cu casele de Crevecoeur $i Croye $i in a Carel intelepciune $i bunatate putea puns toat5 Increderea. Crevecoeur insu$i se opri doar spre a recomanda cele mai mari precautiuni comandantului micii garnizoane burgunde din acea localitate $i-i ceru totodat5 sä posteze o garda de onoare la mAnastire in timpul $ederii acolo a contesei Isabelle de Croye, in aparent5 pentru a veghea asupra sigurantei sale, dar poate in tain5 pentru a preintimpina orice incercare de fug5. Contele justifica vigilenta pe care o recomandase garnizoanei prin zvonurile nedeslu$ite pe care le auzise despre tulburArile din episcopatul Liege. El voia sä duca cel dintii ducelui Carol extraordinarele ve$ti ale rascoalei $i uciderii episcopului, in toat5 realitatea for oribila ; in acest scop, dup5 ce-$i procura caii odihniti pentru el $i pentru suits, incalec5, hotarit sa-$i urmeze f5r5 popas c5latoria spre Peronne. Vestindu-1 pe Quentin Durward ca trebuie s5-1 insoteasca, el i$i ceru scuze cu ironie pentru faptul ca-1 despartea de placuta companie, „dar spera cä un scutier atit de devotat doamnelor va gasi c5 o c515torie in timpul noptii sub clan de lung e mult mai pl5cut5 decit sä se abandoneze somnului, cu nepAsare, ca un muritor de rind." Quentin, destul de indurerat la vestea ca va fi despar-tit de Isabelle, ardea sa raspund5 acestui sarcasm cu o sfidare minioas5 ; dar dindu-$i seama c5 Crevecoeur nu va face decit s5 'rid5 de minis lui $i s5-i dispretuiasc.5 provocarea, hotari sä a$tepte ziva

373

potrivita" cind va putea sa" aibsa prilejul de a obtine satisfactie de la acest senior trufa$, care-i devenise, de$i. pentru pricini deosebite, aproape tot atit de odios ca $i Mistretul SAlbatic din Ardennes. Se declar5 de acord deci cu propunerea contelui, intrucit nu avea incotro, $i pornir5 impreuna, cu toath iuteala posibila pe drumul dintre Charleroi i Peronne.

XXV

OASPETELE NEPOFT1T

Nu exists insu$ire omeneascA SA nu aibe in urzeala vreun cusur : Am vazut un om vlteaz fugind de-un $1 un altul intelept fAcind prostii De rideau de el $i pro$lii. $i-apoi iatA, Oinul tau, iste4, cum $tii, nevole mare, Intrigi—sfori atit de bine le urzote Incit singur deseori se orinde-n ele. VCCHE PIESA DE TEATRU

In timpul pr.imei parti a cglatoriei sale nocturne, Quentin trebui 55 lupte cu acea inihnire pe care o simte un tinsar cind se desparte, poate pentru totdeauna, de iubita lui. in timp ce, zorii de graba acelor clipe $i de nerabdarea lui Crevecoeur, goneau toti peste m5noasele ctmpii ale tinutului Hainaut, sub calauzirea blinds, stralucitoare, a lunei de august, care-si cernea razele peste imbelsugatele si mustoasele pajisti, paduri si lanuri. AgTicultorii se foloseau de lumina ei pentru a secera holdele, caci flamanzii erau tot atit de harnici si pe atunci ca si in zilele noastre. Luna se oglindea in apele riurilor largi, linistite, care facuser5 psamintul s5 rodeasc5, br5zdate de pinzele albe ale luntrelor care arau mArfuri, plutind, Vara a fi oprite de stinci sau praguri pr5pAstioase, pe linga sate linistite a caror infatisare cuviincioasa, curata, dovedea indestularea si buna stare a 375

locuitorilor ; iii tesea sclipirile deasupra castelelor feudale ale atitor baroni i cavaleri viteji, zidiri inconjurate de $anturi adInci, strajuite de crenele $i clopotnite inalte, caci gentilomii din Hainaut erau vestiti printre nobilii din Europa ; lumina ei se revarsa in dep5rtare peste turnurile uria$e ale atitor man5stiri falnice. Totu$i, in pofida acestei variet5ti de priveli$ti incintatoare, atit de neasemanAtoare cu Intinderile singuratice $i sterpe ale Varii sale, Quentin nu putea Ii smuls din mihnirea lui. El isi lgsase inima inapoi, la Charleroi, $i singurul gind insuflat de aceastg calatorie era c5 fiecare pas it ducea tot mai departe de Isabelle. Imaginatia lui nu inceta sa-i aminteasc5 fiecare vorba rostit5 de ea, fiecare privire indreptat5 spre el $i, cum se intimpl5 adesea in asemenea imprejur5ri, impresia ce, se intip5rea in mintea lui prin amintirea acelor am5nunte era mult mai puternica" decit aceea stirnit5 de ins5$i realitatea lor. In sfir$it trecu $i ceasul rece al miezului noptii ; in ciuda dragostei 5i a suferintei, incepu s5 se fac5 simtit5 oboseala crunt5 a celor dou5 zile care trecuser5 5i pe care deprinderea lui cu exercitiile de tot felul, vioiciunea deosebit5, preocuparea mintii, ca $i zbuciumul lui sufletesc, it impiedicaser5 s-o simta pins atunci. Gindurile care se perindau prin mintea lui incepuca incet-incet sa se inceto$eze, s6 se cufunde in toropeala simturilor sale vlaguite. Reprezenta'rile imaginatiei sale schimbau sau diformau tot ceea ce ii era transmis prin organele amortite ale vederii $i auzului, $i Durward rill-Si dAdea seama ca e treaz decit prin sfort5rile pe care simt5mintul instinctiv al primejdiei it impingea s5 le faca din timp in timp pentru a nu c5dea Intr-un somn adinc, cople$itor. Cind $i cind, teama de a nu cadea de pe cal sau impreuna cu acesta, ii inviora sirnturile $i avintul, dar curind peisajul luminat de lung incepea din nou• sa unduiasca inaintea ochilor sai orbiti de urn376

bre nedeslu*ite s c i de tot soiul de culori Invalma*ite. In tsfir*it oboseala covir*i intr-atit, incit contele de Crevecoeur, dindu-*i seama de starea in care se afla, trebui pin5 la urm5 sa ordone la doi dintre oamenif lui sa se tins cit mai aproape de Durward, pazindu-f sa nu cad5 de pe cal. Cind ejunsera in sfir*it la Landreci, facindu-i-se mila de tinar, care nu dormise aproape trei nopti la rind, contele incuviinta un popas de patru ceasuri pentru odihn5 *i improspatare. Quentin azuse intr-un somn adinc, din care fu smuls de sunetul trompetelor contelui *i de strigatele furierilor *i ale subofiterilor „Debout ! Debout ! He ! Messires, en route, en route" '. De*i prea matinal pentru a fi bine primit, acest semnal de de*teptare trezi intr-o stare trupeasca *i sufleteasca cu totul deosebita de aceea in care adormise. Increderea in el insu*i in norocul lui ii revenise o data cu inviocu rasaritul soarelui. Nu se mai rarea spiritului gindea la dragostea lui ca la un vis deznadajduit fantastic, ci ca la un principiu inalt *i imbarbatator pe care trebuia sa-1 hraneasca in inima lui, de*i putea nicidecum propune, fata de atitea greutati cite area de infruntat, sa ajunga la o ie$ire fericita : „Corabierul, iii zicea el, i*i duce vasul dupa steaua polar5, de*i el $tie ca nu va ajunge la ea niciodat5 : tot asttel *i gindurile pe care le inchin Isabellei de Croye vor face din mine un razboinic viteaz, de*i poate cä n-am s-o mai vad niciodat5. Cind va auzi ca un soldat scotian cu numele de Quentin Durward s-a dis15sat trupul in bre*a tins pe cimpul de lupt5 sau unei fortarete disputate, I*i va aminti de tovarawl ei de drum, ca de un om care a facut tot ce a fost cu putint5 ca s-o apere de capcanele *i de nenorocirile care o amenintau i poate ca ii va onora memoria cu o lacrima *i sicriul cu o ghirlanda de flori." Indemnat de aceast5 nou5 stare sufleteasca sa"-*i
In picioare, in picioare, hei, domnilor, la drum, la drum ! (in limba francez5). (n. t.)

377-

indure nefericirea barbate§te, Quentin putu sa asculte §i sa raspunda mai u§or la gluinele contelui de Crevecoeur, care rise de el facindu-1 neputincios fiindca se lasase doborit de oboseala. Tinarul scotian raspunse la spiritele contelui cu atita vioiciune, intr-un fel atit de fericit §i totodata atit de cuviincios, incit aceasta schimbare de ton si de maniere facura vadit asupra contelui o impresie mai favorabila decit aceea pe care i-o facuse comportarea prizonierului sari in seara trecuta, cind, iritat de situatia in care se of la, uneori tacuse posomorit, iar alteori — raspunsese cu mindrie. Batrinul soldat incepu in sfir§it sa vada in tinarul sau companion un baiat ,placut din care ar fi cu putinta sa se faca ceva ; el ii dadu chiar limpede sä inteleaga ca daca" ar voi sa paraseasca serviciul din
garda arca*ilor de la curtea Frantei, i-ar inlesni dobindirea unei situatii onorabile in casa ducelui de Burgundia §i s-ar ingriji el insu§i de inaintarea lui.

Exprimindu-si toate multumirile cuvenite, Quentin refuza deocamdata aceasta favoare pina ce va §ti in ce masura avea sa se plinga de primul sau protector, regele Ludovic. El ramase totu§i in termeni buni cu contele de Crevecoeur. Daca felul sau inflacarat de a gindi, modul de exprimare §i accentul sau strain stirneau adesea zimbete pe chipul gray al contelui, acest zimbet piercluse latura ironica, sarcastica §i nu mai trecea dincolo de lirnitele bunei dispozitii §i a curtoaziei. Continuindu-§i astfel drumul in mai multa armonie decit in ajun, mica trupa ajunse in sfir§it la cloud mile de Peronne, faimos ora§ intarit in preajma cdruia se ridica tabara trupelor ducelui de Burgundia, care erau gata, dupa cum se presupunea, -sa invadeze Franta, in timp ce Ludovic al XI-lea, la rindul lui, i§i adunase mari forte aproape de Saint Maxence ca si-1 aduca la realitate pe prea puternicul sau vasa I
378

Ora*ul Peronne, asezat de-a lungul unui riu bogat in ape, pe o cimpie neted5, inconjurat de int5rituri puternice si de santuri adinci, a fost socotit din cele mai vechi timpuri una dintre cele mai puternice fortarete ale Frantei. Contele de Crevecoeur, suita lui si prizonierul se apropiau de aceast5 fort5reata spre ceasurile trei dup5-amiaz5, cind, str5b5tind c5lare poienile insorite ale unei vaste p5duri care acoperea atunci cimpia din partea de r5s5rit a orasului, intildou5 personaje de marc5, precum p5reau dupa numeroasa for suita. Necunoscutii erau ImbrAcati in vesminte obisnuite pentru vreme de pace ; judecind 1 num5dup5 soimii pe care-i purtau pe umAr siclup5 rul prepelicarilor si al ogarilor tinuti in zgard5 de slujitori, cal5retii se indeletniceau cu pl5cerile vinatoarei cu soimi. Dar, z5rindu-1 pe Crevecoeur ale arui culori si arme le erau prea bine cunoscute, par5sir5 urmarirea unui erete dup5 care alergau pe marginile unui canal mare si galopar5 spre conte. — Vesti, \Testi, conte de Crevecoeur ! strigar5 amindoi deodat5. Aduci vesti, vrei s5 be afli de la noi, sau doresti sä facem schimb ? — As prefera sa fac schimb — messiri — raspunse Crevecoeur saluttndu-i curtenitor — dac5 as fi convins ca aveti vesti atit de importante precum sini ale mele. Cei doi vingtori se privir5 zimbind. Cel mai virstnic, cu inf5tisare falnicA de baron feudal, cu o umbr5 de tristete pe chipul oaches, pe care unii fizionomisti o atribuie ternperamentelor melancolice, iar altii, ca sculptorul italian care a f5urit statuia lui Carol I, vAd in acest lucru presimtirea unui sfir*it nefericit, In-_ torcindu-se spre companionul lui, spuse : — Crevecoeur vine din Brabant ; acolo, In Cara negotului a inv5tat toate vicleugurile — o s5 fie greu sa facem un tirg cu el. — Seniori — replic5 Crevecoeur — ducele trebuie, de bung seam5, s5 vad5 cel dintii marfurile mele, caci suzeranul I i is dreptul sau inainte de a se In-

379

cepe vinzarea. Dar ia spuneti, ve*tile domniilor voastre sint triste sau vesele ? Acela caruia ii vorbea cu osebire era un barbat cu infali*are voioasa *i cu privirile nespus de vioaie, gray ce se vadea cumpanite de un aer ginditor pe bum. superioara, fizionomie ce indica un om care vede *i ginde*te repede, dar ia hotariri sau i*i exprima parerea incet, cu intelepciune. Acesta era yestitul cavaler de Hainaut, fiul lui Collart, sau, cum i se mai spunea, Nicolas de la Elite, cunoscut in istorie *i printre istorici sub venerabilul nurne de Philippe de Comines, pe atunci foarte apropiat de duce.le Carol Temerarul, unul din sfetnicii lui cei mai pretuiti. El raspunse la intrebarea pe care i-o pusese Crevecoeur Cu privire la felul ye*tilor pe care le *tiau el *i companionul lui, baronul d'Hymbercourt : — Ele shit — spuse el — tot atit de variate ca *i culorile curcubeului, dupa feluritele puncte din care sint privite — fie cä s-ar stravedea pe nori negri sau pe cer senin. Un asemenea curcubeu nu s-a mai araNoe. tat in Franta *i nici in Flandra de la arca — Vestile mele — replicA Crevecoeur — searnana cu o corneta : sumbre, singeroase, Inspaimintatoare In ele insele, pot fi totu*i socotite ca premerg unor *i mai Ingrozitoare nenorociri, care vor urma. — Hai sa ne deschidem *i not sipetele — propuse altminteri ne-ar Comines companionului sau putea-o lua Inainte vreun nou venit, caci ve*tile noastre sint cunoscute de toti. Intr-un cuvint, Crevecoeur, ascultA *i minuneaza-te — regele Ludevic se of la la Peronne ! — Cum ! exclarna contele, uirnit. A dat oare ducele Inapoi fara lupta ? Si senioriile voastre va aflati oure aici inve*mintati pa*nic, in vreme ce ora*ul este Impresurat de francezi ?! CAci nu pot crede ca a lost cucerit. — Nu, fire*te, raspunse d'Hymbercourt ; flamurile Burgundiei n-au dat un pas inapoi ; si totu*i regele Ludovic este aici. 380

— Atunci a venit peste mare Eduard al Angliei cu arcasii i, ca strabunicii lui, a cistigat o a doua batalie de la Poitiers ? — Citusi de putin ! r5spunse Comines. Nici o flamura franceza n-a fost doborit5 la pamint, nici o pinza de corabie n-a plecat din Anglia — Eduard se desfara Area mult cu nevestele burghezilor din Londra pentru a mai dori sa faca pe Printul Negru. Ascultati realitatea uluitoare ! $titi c5 atunci cind ati plecat, conferinta dintre imputernicitii Frantei aceia ai Burgundiei fusese intrerupta, Para a mai 'Area sa existe vireo putinta de impacare. — E adevarat, si noi nu visam nimic altceva decit razboiul. — Ceea ce a urmat pare intr-adevar atit de asemanator unui vis — spuse Comines — incit astept mereu sa m5 trezesc si sa vad c.a e asa. Nu trecuse decit o zi de cind ducele, in plin consiliu, se Impotrivise cu furie oricarei noi amtnari, hot5rind sa trimita o sfidare regelui si sa intre imediat in Franta. Toison d'Or, insarcinat cu aceasta misiune, Iii pusese vesmintul oficial, si tocmai ridica piciorul in scars ca sa Incalece, cind, ce sa vezi ?!. deodat5 11 zarira De heraldul francez Mont-Joie venind calare in bivuacul nostru. Nu ne-am Inchipuit altceva decit ca Ludovic ne--o luase Inainte cu sfida.rea si incepusem sa ne gindim. ce pornit are sä fie ducele impotriva acelora care ii dadusera felurite sfaturi impiedicindu-1 de a declara cel dintli, razboiul. Dar, consiliul fiind adunat in grabs, care nu fu mirarea noastra cind heraldul ne vesti c5 regele Frantei venea calare la un ceas de drum in urma lui, sosind in vizita la Carol, ducele Burgundiei, cu o mica suita, pentru a pune capat nethtelegerilor dintre ei printr-o intrevedere persona15. — 1VIa uimiti, messiri, spuse Crevecoeur ; i totusi ma uimiti mai putin decit v-ati putea astepta ; caci, atunci cind am fost de curind la Plessis de Tours, cardinalul Balue, care se bucur5 de toat5 increderea, ofensat de st5pinal lui, i tinind cu Burgundia in

381

inima sa, mi-a dat sa inteleg ca ar putea sa inriureasca asupra slabiciunilor lui Ludovic, pina acolo incit sa-1 fac5 sä se vire el insusi intr-o asemenea incurcatura fata de Burgundia, incit ducele sa-§i poata dicta condijiile de pace, dupa placul sau. Dar niciodat5 n-am crezut c5 o vulpe b.atrina ca Ludovic are sä se lase prinsa in capcana asa, cu una, cu doua. $i ce spun sfetnicii burgunzi ? — Dup5 cum poti sa presupui — raspunse d'Hytnbercourt — s-a vorbit foarte mult de buna credinIa care trebuie observat5 si foarte putin despre avantajele care pot fi obtinute in urma unei asemenea vizite, deli era vadit ca" ei se gindeau aproape in intregime la cele din urma si se framintau doar cum sa g5seasca o cale de imp5care pentru a putea salva aparentele dup5 cuviint5. — Dar ducele ce spline ? urma contele de Crevecoeur. — El a vorbit scurt si aprins, ca de obicei, raspunse Comines. „Care dintre voi — a intrebat el a lost martor la intilnirea dintre mine si varul meu Ludovic dupa bat5lia de la Montlhery, cind am fost atit de nesocotit, incit sä-1 conduc Inapoi ping la zidurile Parisului impreun5 cu vreo zece insotitori, punindu-m5 astfel la discretia sa ?" I-am r5spuns c5 cei mai multi dintre not fusesem de fat5 *i ca niciunul nu va uita vreodata spaima pe care binevoise sä ne-o stirneascA. „Ei bine a strigat ducele — ati osindit acea nebunie a mea *i eu am Incuviintat ca m5 purtasem ca un tinar far5 minte ; se *tie de asemeni cä tat51 meu, cel de fericit5 amintire, traia Inca si cä varul meu Ludovic ar fi ci§tigat mult mai putin dac5 m-ar fi pus atunci sub paz5, decit as putea cistiga eu astAzi, dac5 as pune mina pe el. Dar n-are a face ; daca astazi regescul meu v5r vine aici cu aceeasi inimA deschis5 cu care m-am purtat §i eu atunci, ,va fi primit regeste : dar dac5 i*i inchipuie ca aceast5 asa-zis5 incredere ma va invalui, ma va orbi pina ce i§i va fi indeplinit vreunul din planurile 382

lui politice, pe sfintul George de Burgundia, sä is seama !" Apoi, rasucindu-si mustatile si Wind din picior, a poruncit sa incalecam pentru a primi un oaspe atit de neobisnuit. — Si deci, primit pe rege ?! se mira contele de Crevecoeur. Se mai intimpla Inca minuni ! Ce suita avea ? — Cea mai mica cu putinta ! raspunse d'Hymbercourt ; intre douazeci si patruzeci de arcasi scotieni, precum si citiva cavaleri si gentilomi din casa lui, printre care astrologul sau, Galeotti, facea figura cea mai placuta. — Ipochimenul acela — zise Crevecoeur — este oarecum omul cardinalului Balue. Nu m-ar mira ca el sa aiba o parte oarecare in aceasta hotarire a regelui de a face un asemenea pas de politica indoielnica. In suita era si vreun nobil de rang inalt ? — Erau monseniorul d'Orleans si Dunois, raspunse Comines. — Cu Dunois o sä am o rafuiala — spuse Crevecoeur — orice s-ar intimpla. Dar auzisem ca el si ducele au cazut in dizgratie si c5 au fost intemnitati. — Au fost amindoi pusi sub crest in castelul Loches, acel incintator loc de retragere pentru nobilimea franceza — raspunse d'Hymbercourt — dar Ludovic le-a dat drumul si i-a luat cu el, poate pentru ca nu voia sä-1 lase pe Orleans acolo. Cit des2 pre ceilalti insotitori — zau, cred ca cei mai (1seama ar putea sä fie omul lui, calaul-prevot, cu trei ajutoare, si Olivier, barbierul. Si toti sint atit de saracacios imbracati, incit, pe legea mea, reg,eie seamana mai curind cu un b5trin camatar care se duce sa-si scoata banii pe niste polite fara sperante insotit de o haita de batausi. — Si unde a fost gazduit ? Intreba Crevecoeur. — Ei — raspunse Comines — asta-i mai grozav ca toate. La inceput, ducele nostru a propus ca arcasii regelui sa faca de gard5 la o pont5 a orasului si la unul din podurile de luntre peste Somme, si a 383

destinat pentru Ludovic o casa apropiata, apariinind unuilburghez bogat, cu numele de Gilles Orthen ; dar, thicindu-se acolo, regele a vazut in apropiere flamurile lui de Lau si ale lui Pencil de Rivierre, pe care ii exilase din Franta ; speriat, dupa cit se pare, ea va locui atit de aproape de ni§te refugiati si nemultumiti pe care si i-a ridicat impotriva el insui, a cerut sa fie instalat in castelul din Peronne si, prin urmare, acolo locuie§te. — Mare e Dumnezeu! exclama Crevecoeur -asta nu inseamn5 numai sa intri in vizuina leului, dar sa-ti bagi si capul in gura lui ; batrinul vulpoi politic se afra pur si simplu intr-o cursa de 4.oareci! — Ei urnia Comines — d'Hymbercourt nu v-a povestit cuvintarea lui Le Glorieux, bufonul ducelui care, dupa Orerea mea, este opinia cea mai inteleapta care a Post rostita in aceasta imprejurare. — Si ce a spus prea ilustra sa intelepciune ? intreba contele. — La un moment dat cind ducele r5spunse Comines — poruncea precipitat sa se pregateasca citeva piese de vesela, garnituri de argint si alte lucruri asernanatoare pentru a fi oferite ca daruri regelui suitei sale, o data cu urarea de bun venit, Le Glorieux i-a strigat : „Nu-ti tulbura cerebelul doar pentru atit, amice Carol, am sa •ofer varului tau Ludovic un dar mai nobil si mai potrivit pentru el : scufa, clopoteii si marota mea pe deasupra, caci, pe sfinta liturghie, e mai nebun decit mine daca a venit aici, la discretia ta". „Dar daca n-am dau nici un motiv sa se caiasca, ce va fi atunci, caraghiosule ?" a intrebat ducele. „Atunci, intr-adevar, Carol, to ai sa meriti scufa si marota mea, ca cel mai nebun dinVa spun ea batjocura asta neruitre not toti nat5 1-a atins pe duce adinc — am vazut cum s-a schimbat la fats §i muscat buza. Astea-s ve§tile noastre, nobile Crevecoeur ; cu ce crezi ca seamana? — Cu o mina Thcarcata de pulbere — raspunse Crevecoeur — de care ma tern ca eu voi fi sortit sä 384

apropii fitilul aprins. Ve§tile clomniilor voastre si ale mele sint ca inul §i focul care nu se p9t atinge fara a izbucni o flac5ra, -salt ca unele .elemente chimice care nu se pot amesteca far5 a provoca o explozie. Prieteni, messiri, dati-v5 caii mai aproape : cind am sa vä povestesc ce s-a intimplat in episcopatul Liege, o sa" HO de parere, cred, cA regele Ludovic putea sa" fac5 un pelerinaj prin regiunile infernului in tot Oita siguranta, ca §i aceast5 vizit5 inoportun5 la Peronne. Cei seniori se apropiara de conte §i ascultar5 cu exclamatii pe jumAtate in5bu§ite §i cu gesturi care exprimau mirarea §i interesul cel mai adinc, povestirea sa despre intimplarile de la Liege §i de la Schonwald. Apoi it chemara pe Quentin §i-1 intrebar5 §i iar it intrebarg despre amanuntele mortii episcopului, ping ce in sfir§it tin5rul scotian nu mai voi sä raspund5 la acel interogator, ne§tiind de ce i se puneau atitea intrebari §i la ce puteau sa foloseasca raspunsurile lui. Intre timp ajuns.esera pe maLurile manoase, netede, ale riului Somme zidurile inne,grite de vreme ale micului ora§ Peronne la Pucelle, ca §i verdele inchis al cimpurilor inconjurAtoare contrastau cu albul corturilor .armatei ducelui de Burgundia, care se ridica la aproape cincisprezece mii de oameni.

XXVI

INTREVEDEREA

and printli se-ntilnesc, zic astrologil CA-I o conjunctie raiz prevestitoare Ca-ntre Saturn 51 Marte. VECHE PIESA DE TEATRU

Nu s-ar putea spune cu tiurint5 daca este an privilegiu sau un neajuns legat de pozitia printilor faptul ca" in relatiile reciproce sint tinuti prin respectul datorat rangului si demnitatii for sa dea expresie simt5mintelor si vorbelor dupg o eticheth riguroas5 care exclude orice izbucniri violente ; dac5 nu s-ar sti Ins5 c5 acest lucru este pur §i simplu un ceremonial, totul ar fi luat drept o mare prefacatorie. Totusi nu este mai putin adevgrat ca abaterea de la aceste obligatii protocolare, end ea se petrece pentru a da mai mult friu liber violentei, are ca efect sa compromita demnitatea acestora in ochii tuturor, a*a cum s-a intimrivali Francisc I si plat indeosebi cind cei doi Carol Quintul s-au invinuit reciproc si f5ti* de minciun5 si au voit s5 pun5 cap5t neintelegerilor dintre ei luptind personal unul impotriva celuilalt. Carol de Burgundia, cel mai impetuos, cel mai nest5pinit, ba chiar cel mai necugetat print al secolului d'aduse seama el insu§i c5 se afla totu*i in15ntuit in acest cerc magic, care-i prescria cea mai profund5 deferents fats de Ludovic, augustul sat.' suzeran §i senior, care binevoia s5-1 onoreze pe el, un vasal al coroanei, cu o vizit5 personals. Cu mantia ducal5 pe umeri, urmat de marii senioni *i de prin386

cipalii cavaleri si gentilomi ai Burgundiei, el 11 in timpina pe Ludovic al XI-lea in fruntea unei stra:ucite cavalcade. Suita sa stralucea de our si de argint ; cad tezaurul Angliei fiind sleit de razboaiele dintre casele de York si Lancaster, iar cheltuielile curtii Frantei fiind restrinse prin economia suveranului sat', curtea Burgundiei era in acea epoca mai mare* ca oricare alta din .Europa. Cortegiul lui Ludovic, dimpotriva, era putin numeros si, prin comparatie, saracacios la infatisare ; exteriorul regelui insusi, cu haina lui ponosit5, cu vechea sa palarie inalta, garnisita cu iconite de plumb, facea contrastul si mai izbitor ; si, atunci cind ducele, falnic impodobit cu coroana cu mantia de ceremonie, descaleca de pe nobilul sau fugar si puse un genunchi in pamint, gata sa tina scara, In timp ce Ludovic descaleca de pe cao-rotesca. lutul sau buiestras, scena era aproape „ De aitminteri, saluturile reciproce dintre, acesti doi potentati erau pe cit de curtenitoare, pe aiit de lipsite total de sinceritate ; datorita firii sale, ducele salcia cu mult mai greu aparentele in glas, in vorba si in tinuta ; in timp ce la rege, orice simulare si disimulare pareau ca fac parte intr-atit din natura lui. incit nici aceia care it cunosteau foarte bine nu puteau deosebi ce era prefacut 5i ce era firesc in cornportarea lui. Ilustrarea cea mai exacta, dacA ea n-ar fi compromitatoare pentru asemenea mari suverani, ar fi poate de a ni-1 inchipui pe rege in situatia unui strain perfect cunoscator al manifestarilor si al firii rasei canine. Acesta, pentru un motiv oarecare, vrea s5 se imprieteneasca cu un dulau mare si posomorit care-I nelinisteste, fiind gata sä se repeada la el la primul senin de teama sau de §ovaiala. Dulaul miriie incet, isi zbirleste Varul, isi arata coltii si totusi nu se hotaraste s5 se arunce asupra intrusului care pare in acelasi timp si prietenos si increz5tor animalul sufera din pricina dovezilor de prietenie care sint departe de a-1 linisti pindind in ocelasi timp cel mai

mic pretext care 1-ar putea indrept5ii in proprii lui 5-$i inhale prietenul de berega0. ochi s2 Regele isi dadea searna f5r5 indoia15, dup5 glasul schimbat, ctup5 mi$c5rile silite $i dup5 gesturile repezite ale ducelui, ca rolul pe care trebuia s5-1 joace era greu $i, poate, se cal de mai multe on c5 it incepuse. Dar c5inta era acum prea tirzie $i nu-i mai rgminea altceva de facut decit sa pun in practic5 acea neasemuita abilitate, lucru la care regele se cornpl5cea cel putin tot atist de mult ca orice alt om de l u me. Manierele lui Ludovic fat de duce simulau acea expansiune, acel abandon caruia i se dAruie$te ininia in primul moment al unei imp5c5ri sincere cu un prieten bun $i stimat de care te-a desp5rtit o vreme o r5cealg temporar5, deja uitat5. Regele se osindi el insu$i pentru ca nu se hot5rise mai de mult sa vina sa-1 conving5 pe bunul $i iubitul sau var printr-o dovad5 de incredere ca aceea pe care i-o acorda acum, ca norii trecatori care se ridicaserA intre ei nici nu mai existau in amintirea lui, cind ii punea in cumpAn5 cu dovezile de prietenie pe care le primise de la el in tirnp ce era exilat din Franta, cind dzuse in dizgraiia tatalui sau. Vorbi despre bunul duce de Burgundia cum era numit de obicei Phillipe, tatal ducelui Carol, $i aminti o mie de dovezi de dragoste patern5 pe care le primise de la el. spuse el — c5 — Mi-amintesc, dragul meu van tatal vostru arata In afectiunea sa putin5 deosebire intre voi $i mine; de 0(15 odat5, r5t5cindu-ma din Intimplare cu prilejul unei vinAtori, am dat de duce toemai cind va certa pentru ca m-ati lasat in p5dure — ca i cind n-ati fi avut destula grija de siguranta unui frate mai mare. Tr5saturile ducelui de Burgundia erau prin natura for aspre, dune, $i cind el incerca sa zimbeasa pentru a recunoa$te cu politeta adev5rul cu povestite de rege, grimasa pe care o fku era cu adev.kat diabo11c5. 388 _

„Print al prcfacutilor — i§i •spunea el In fundul su‘ fletului — de mi-ar ingadui onoarea sa-ti an.intesc cum ai - rasplatit toate binefacerile casei noastre !” — De :altminteri.—urma regele — daca legaturile de singe §i de recuno§tinta nu sint suficiente spre a ne ata§ia unul de .altul, scumpul meu var, le avem pe acelea ale rudeniei spirituale — caci eu sint naul frumoasei voastre f iice Marie, care imi este tot atit de drags ca .§i cind ar fi propriul meu copil ; i cind sfintii (binecuvintat fie fericitul for nume) mi-au tri. mis o mladita, care s-a ofilit dupa trei luni, princiarul vostru tats a fast aceea care a tinut acest copil deasupra cristelnitei §i a celebrat ceremonia botezului cu mai m.ulta stralucire §i maretie decit ar fi putut-o face insu0 Parisul. N-am sa uit niciodata impresia adinca, de ne§ters, pe care marinimia .ducelui Phillipe a voastra, prea scumpul meu var, a facut-o asupra inimii pe jumatate zdrobite a unui sarman exilat ! — Maiestatea voastra — rosti ducele, facind un efort asupra lui insu§i pentru a raspuade. ceva — a recunoscut aceasta .u§oara datorie in cuvinte care au platit cu prisosinta toga pompa - pe care Burgundia a putut s-o desfa§oare pentru a dovedi ca ea pretuia onoarea pe care ati facut-o suveranului sa.u. - Imi amintesc cuvintele la care faceti aluzie, un scumpe var, replica regele zimbind ; erau, cred, raspuns la o atit de pretioasa dovada de prietenie, caci nu .aveam, eu, sarmanul exilat, altceva sa va ofer Llecit persoana mea, a soti.ei §i a copilului meu. Ei bine, cred ca mi-am platit bine datoria. — Nu ma gindesc sa contrazic ceea ce ii place maiestatii voastre sa afirme, dar... — Dar vreti sa stiti — spuse regele., intrerupindu-1 — cum au raspuns faptele cuvintelor mele? Iata cum : trupul copilului -meu Joachim zace in pamintul burgund ins4i persoana mea am pus-o Para rezerve in dimineata aceasta in puterea voastra ; cit despre aceea a sotiei mele, intr-adevar, scumpul meu var, cred ca, dat fiind timpul care s-a scurs de atunci, nu 389

yeti st5rui sa-mi tin fag5duielile in aceasta privint5. S-a n5scut in preafericita zi a Bunei Vestiri (i$i facu murmurs o Ora pro nobis 1 ), arum semnul crucii aproape cincizeci de ani, dar ea nu este mai departe decit la Reims $i, dacg veti dori neaparat ca fag5duinta mea s5 fie indeplinita intocmai, ea va veni de indat5 la porunca voastr5. Desi minios pentru f5t5rnicia regelui care lua fat de el un ton de prietenie $i de familiaritate, ducele de Burgundia nu se putu impiedica de a ride de cuvintele ciudate ale acestui bizar monarh, $i risul sau era tot atit de neobi$nuit pe cit ii era de firesc tonul brusc $i aprins cu care vorbea adesea. Rise mai mult Si mai tare decit s-a.r cuveni ast5zi on decit s-ar fi cuvenit chiar pe atunci, intr-un asemenea moment si tntr-o asemenea imprejurare. RAspunzind pe acela$i ton, el declin5 destul de grosolan onoarea companiei reginei, dar ad5ug5 ca ar primi-o cu mult pl5cere pe aceea a fiicei mai mars a regelui, a card frumusete era 15udat5 pretutindeni. — Sint fericit, scumpul meu var — raspunse regele cu unul din zimbetele lui echivoce, obi$nuite ca gratioasa voastra pl5cere nu s-a fixat ,asupra fiicei mele mai mini, Jeanne. Altfel ati fi trebuit sa rupeti o lance cu varul meu d'Orleans ; $i dac5 s-iar fi intimplat o nenorocire unvia sau altuia, a$ fi pierdut In ambele cazuri un prieten bun $i un var iubit. — Nu, nu, regescul meu suveran — raspunse Carol — ducele d'Orleans nu va fi tulburat de mine pe drumul ales de ses amours 2. Dac5 am sä rup vreodata o lance cu el va fi pentru o cauza frumoasa $i dreapta. Ludovic nu se formaliz5 de grosolana aluzie la diformitatea fizic5 a printesei Jeanne. Dimpotriv5, era incintat ca ducele se amuza cu astfel de glume grosolane, la care se pricepea de minune $i el si care, dupe
2

Roaga-te pentru not (in limba Latina). (n. t.) Dragostea lui (in limba franceza). (n.

390

cum se spune astazi, ii crutau foarte mult ipocrizia sentimentala. Prin urinare, el se grabi sa indrumeze conversatia in a*a fel, incit Carol, de*i simtea c5 nu poate cu nici un chip sa simuleze pe prietenul adevarat, sincer imp5cat cu acest monarh care ii f5cuse atita singe rau *i a c5rui buns credint5 era *i de lastA data atit de indoielnica, se arata totu*i cu u*urinta foarte primitor cu un oaspete atit de fatarnic ; *i astfel lipsa unor simt5minte calde fu inlocuita prin - tonul de voio*ie prieteneasc5 dintre doi companioni veseli, acel ton c5ruia felul de a fi deschis al ducelui *i, putern adauga, bruschetea lui ii dAdeau o not5 fireasc5 in care se compl5cea *i Ludovic intrucit acesta, de*i in stare sa sustina orice conversatie, aceea in care excela era o imbinare de grosolanii *i de veselie mu*cAtoare. Din fericire in tot timpul oaspatului care avu loc la prim5ria din Peronne, cei doi printi conversar5 pe acela*i ton pe care se intilneau ca pe .un teren neutru, mai pretios ca oricare altul, precum iii d5du seama cu u*urinta Ludovic, sperind sa-1 tins pe ducele de Burgundia in acea stare de calm pe care o socotea necesara propriei sale sigurante. Totu*i el era nelini*tit vazind ca imprejurul ducelui se aflau mai multi din acei nobili francezi, *i chiar de rang foarte inalt, in functiuni de mare incredere *i de mare autoritate, pe care asprimea sau nedreptatea lui ii osindise la exil ; pentru a se pune la ad5post de urm5rile posibile ale dumaniei i Cazbuna.rii lor, dup5 cum s-a spus mai sus, ceruse s5 fie g5zduit in castelul sau cetatuia din Peronne, mai curind deca in ora*ul cu acela*i nume. Ducele incuviintase aceasta cerere, cu unul din acele zimbete echivoce despre care nu s-ar fi putut spune daca erau bine sau rau prevestitoare pentru acela care le stirnise. Dar cind regele, rostind vorbele cu toata blindetea de care era in stare, *i cu tonul pe care it crezu cel mai potrivit s5 adoartna orice banuia15, itAreb5 daca i‘ra ingAduit ca arca*ii scotieni din garda lui sa asi391

gure paza castelului din Peronne in timp ce va locui el acolo, in loc• de a veghea la poarta orawlui pe care Carol o lasase in paza lor, acesta rAspunse cu glasul s-au aspru i cu un ton brusc pe care-1 f5cea Inca §i mai ingrijor5tor obiceiul sau de rasuci duce mina la must* in timp ce vorbea, sau de sabie sau la pumnal, scotindu-le adeseori pe jumatate apoi impingindu-le la loc : din teaca — Nu, sire, pe sfintul Martin ! Sinteti in tab-Ara i orapl vasalului vostru, caci astfel sint privit fat5 de maiestatea voastr5 ; castelul i ora§ul sint ale astfel ca n-are voastre ; soldatii mei sint ai a face dac5 la portile dinafar5, sau la int5riturile castelului stau de paz5 oamenii mei de arme sau ar ca§ii scotieni. Nu, pe sfintul George, Peronne este o fortareat5 neprihAnit5 ; ea nu-§i va pierde cinstea din pricina n-eglijentei mele. Fetele trebuiesc pgzite cu grija, regescul meu var, dac5 vrem ca ele sa se bucure de o bun5 reputatie. — Fire§te, scumpul meu var, sint intru totul de aceea§i pArere, raspunse regele. De altminteri sint interesat mai mult decit voi de reputatia acestui bun or5§el. Peronne este, dup5 cum §titi, scumpul meu var, una din localitAtile de pe Somme, date tatalui vostru cel de fericit5 amintire, drept chez5§ie pentru bani imprumutati i pe care not ne-am pAstrat dreptul s-o r5scump5r5m, prin plata imprumutului nostru. pentru a vorbi deschis, ca un datornic cinstit, gata sa-mi pl5tesc datoriile de orice fel, am adus aici In scopul acestei r5scump5r5ri citiva catiri inc5rcati cu argint, destui bani pentru a sustine chiar cheltuielile casei voastre, timp de trei ani, cu tot fastul ei prin-ciar ba chiar regesc. — N-am sa primesc un ban, spuse ducele, rasucinduli mustata ; ziva r5scumpar5rii a trecut, regescul meu var- ; nicicind nu s-a gindit cineva cu tot dinadinsul ca acest drept sa fie adus 1a infaaptuire — cedarea- acestor ora§e fiind singura easplat5 pe care tatAl meu a primit-o din partea Frantei atunci cindi 392

intr-o zi fericit5 pentru casa maiest5tii voastre, el a consimtit sal uite omorirea bunicului meu si sä schimbe alianta cu. Anglia pentru aceea cu tat51 vostru. Pe sfintul George !• dacii ar fi f5cut altfel, maiestatea voastr5, departe de a avea orase pe Somme, abia ar fi putut s5 si le p5streze pe acelea de pe Loire. Nu ! N-am sa dau mAcar o piatr5 din ele,. chiar dac5 as primi pentru fiecare piatr5 greutatea ei in aur. Multumesc lui- Dumnezeu, intelepciunii si vitejiei strAmosilor mei, ca veniturile Btirgundiei, dest ea este rrumai un ducat, sint indestulgtoare pentru a sustine pompa casei mele, f5r5 a fi obligat s5-mi scot in yinzare mostenirea chiar si atunci cind oaspetele meu este un rege. — Ei bine, scumpul meu var. — raspunse regele tot atit de linistit si de imp5ciuitor, f5r5 a fi tulburat de tonul brusc -side gesturile violente ale ducelui — vad ca sinteti un prieten atit de bun al Frantei, incit nu voiti s5 v5 desp5rtiti de nimic din ceea ce ii apartine. V5d c5 vom avea nevoie de un mediator atunci cind vom discuta aceste afaceri in consiliu. Ce spuneti de Saint Paul ? — Nici Saint Paul, nici Saint Pierre si nici tin sfint din calendar — raspunse ducele de Burgundia — nu m5 vor face s5 renunt la Peronne. — Ei, dar nu m5 intelegeti — preciz5 regele cu un zimbet — vorbesc de Louis de Luxemburg, devotatul nostru conetabil, contele de Saint Paul. Hml pe Maica Domnului din Embrun ! pentru a restabiii o armonie perfecU intre noi, nu lipseste decit capul. lui la conferinta noastr5, cel mai bun, cel mai util cap din Franta ! — Pe sfintul George de Burgundia ! exclam5 ducele. Sint uimit cind and pe maiestatea voastrA vorbind astfel de.spre un om care a inselat, a tr5dat si Franta si Burgundia — un om care s-a str5duit in totdeauna sa preschimbe in vrajbg desele noastre neda aere de mediator. Jur intelegeri, si asta pentru 303

pe Ordinul pe care-1 port cä n-are sa se mai ascund5 mult vreme in smircurile lui. — Nu to aprinde a*a, dragul meu var, it potoli regele, zimbind, cu glas sc5zut. S.puneam cal doresc capul conetabilului care poate sa medieze in warele noastre neintelegeri, 5i nu trupul lui care poate Camine foarte bine la Saint Quentin. — Ha, ha ! ha ! V5 inteleg, regescul meu var, rosti Carol .cu acele zgomotoase hohote de ris pe care i le alte glume aspre ale regelui. Si el ad5ug5 stirnisera bAtind din picior : a5a da, in felul acesta capul conetabilului poate fi util la Peronne. Aceste cuvinte i altele asem5n5toare cu ajutorul cgrora regele aducea vorbe despre afaceri serioase prin glumete nu se succedara f5r5 intrerupere, dar ele furs zvirlite cu dibacie in timpul osp5tului de la prim5rie *i in consfAtuirea care-i urm5 la re5edinta ducelui, pe scurt, dupe cum se ivi prilejt:1 pentru a atinge asemenea subiecte delicate, cu u5urint5 *i In chip firesc. Intr-aclevar, de*i Ludovic luase o initiative lips'ta de prudent5 care, dat fiind firea aprins5 a ducelui si pricinile de vrgjrna*ie inver*unat5 dintre ei, putea sa aib5 o ie*ire indoielnia 5i primejdioasA, niciodat5 un citmaci care a ajuns la un term necunoscut nu s-a comportat cu mai mult5 fermitate *i intelepciune. El parea sa sondeze cu o iscusint5 5i o preciziune exceptional5 toate profunzimile 5i dedesubturile spirituiui rivalului s5u, *i nu d5dea dovad5 nici de *ov5ia15, nici de team5 cind rezultatul observatiilor sale ii descoperi mult mai muite stinci ascunse 5i praguri de nisip priPnejdioase decit locuri unde se putea ancora In sigurant5. In sfir5it se incheie o zi istovitoare pentru Ludovic, din pricina sfortArilor neincetate, a vigilentei, a precautiei *I a atentiei pe care o cerea situatia lui, o zi de constringere pentru duce, din pricina necesitatii in care se of la de a-si st5pini simt5mintele violente c5rora indeob*te avea obiceiul s5 le dea friu liber. 394

Abia ajunse in incaperile sale, dupa ce, respectind ceremonialul, ceruse regelui permisiunea de a se retrage, ca minia lui, pe care o in5bu§ise atita vrerne, rabufni, §i un puhoi de blesteme §i de oc5ri, a§a cum a spus apoi bufonul ski Le Glorieux, se pr5valirg in seara aceea peste capetele celor pentru care nu se servitorii sai primira in obraz b5tuse acea moned5 acea avalan0' de invective pe care ducele nu putea s5 le zvirle cu toat5 cuviinta regescului sau oaspete, chiar atunci cind nu se of la de fat5, dar care 11 urnpleau prea mult pentru a nu se rev5rsa din el. Glumele bufonului sau izbutir5 in bung masur5 sa potoleasa minia ducelui. El izbucni in hohote de ris, arunca mAsc5riciului o pies de aur, se 15s5 dezbr5cat in lini§te, d'edu pe git o cup5 mare de vin aromat, se culc5 i adormi ad'inc. „La couchee" ' a regelui Ludovic este mai vrednica de atentie decit aceea a lui Carol ; c5ci manifestarea violenfa a unei minii aprinse §i indirjite, apartinind mai curind partii brutale decit aceleia inteli gente a naturii noastre, este prea putin interesant5 pentru noi, in comparatie cu actiunea puternic5 a unei minti viguroase i stapine pe sine. Ludovic fu condus la incAperile pe care i le alesese in castelul sau cetAtuia din Peronne, de $ambeIn inlanii i majordomii ducelui de Burgundia, timpinat la intrare de o garde puternic5 alc5tuita din arca§i §i oameni de arme. In clipa cind descAleca pentru a trece peste podul ridicAtor, lAsat deasupra §antului neobi§nuit de lat spuse lui Co§i de adinc, regele privi spre g5rzi mines, care it insotea Impreun5 cu alti nobili burgunzi : — Poarta crucea sfintului Andre, dar nu pe aceea a arca*ilor mei scotieni. — Ii yeti g5si tot atit de hotariti s5 moara pentru apArarea voastr5, sire, r5spunse Comines a c5rui ure1

Culcarea (in limba francezA). (n. t.)

395

the agera prinsese in tonul cu care regele rostise acele cuvinte un simtamint pe care 1-ar fi ascuns far5 indoiala dace ar fi putut. Poarta crucea sfintului Andre, acesta fiind unul din insemnele ordinului Linei de Aur, ordinul stapinului meu, ducele de :Burgundia. — Mie imi spui ? glumi Ludovic aratind colartul pe care el insu$i it purta in cinstea gazdei sale. Aceasta este una din cele mai scumpe legaturi suflete$ti dintre bunul meu frate §i mine. Sintem frati intru cavalerism ca prin inrudire spirituala ; sintern ,veri de singe $i prieteni prin toate legaturile celor mai duioase simtaminte $i ale celei mai bone yecinatati. Nu mergeti mai departe de curte, nobili seniori $i gentilomi ! Nu voi ingadui sad ma insotiti mai departe. Mi-ati facut o onoare prea mare. — Am prima, trimi$i de duce, spuse d'Hymbercourt, sä conducem pe maiestatea voastra pine la inaperile sale. Nadajduim Ca maiestatea voastra va ingadui sa indeplinim ordinele stapinului .nostru. - Intr-o imprejurare atit de neinsemnata — spuse regele sper ca ordinele mele vor precumpani fata de ale sale, chiar in ochii domniilor voastre, supu$ii lui•credincio$i. Ma simt putin indispus, messiri, putin obosit. Oboseala, tot a§,a ca .$i durerea, are in ea o mare plac-ere. Sper sa ma bucur mai mult de -societatea domniilor voastre miine. $i de a domniei tale la fel, seniore Phillipe de Comines. Am auzit ca domnia ta -e$ti un cronicar al acestor timpuri ; nol, care dorim sa avem un flume in istorie, trebuie sä fim in btmi termeni cu •domnia ta, caci se spune ca pana domniei tale este foarte ascutita, atunci cind o dore$ti. Noapte bung, messiri $i gentilomi, noapte bung tuturora $i fiecaruia in parte. Seniorii burgunzi se retrasera foarte incintati de manierele curtenitoare ale lui Ludovic, ca $i de atentiile sale impartite-cu abilitate ; regele ramase pe loc numai cu una sau cloud persoane din suita sa personals, sub poarta boltit5 care dAdea in .curtea 396

din fata a castel-ului Peronne, privind turnul uria$ care se inalta la unul din colturi, acesta fiind de fapt donjonul sau bastionul principal al cetatuii. Aceasta cladire inalta, masiva $i sumbra era luminata de acelea$i raze ale lunei care it calauziser5 pe Quentin Durward intre Charleroi *i Peronne, atit de stralucitoare, precum *tie cititorul de mai inainte. Acest donjon semana oarecum cu Turnul Alb din citadela Londrei, dar arliitectura sa era $i mai veche, datind, se spunea, din timpul lui Carol cel Mare. Zidurile aveau o grosime neobi$nuita, ferestrele erau inguste $i intarite cu gratii de fier, iar masa .uria*5 a cladirii arunca asupra intregii curti o umbra neagra, sinistra. — Sper ca n-am sa locuiesc aici ! zise regele, strabatut de fiori, ceea ce parea prevestitor de rele. — Nu, sire, raspunse sene$alul, un barbat cu parul carunt, care a$tepta lirtga el cu capul descoperit ; fereasca Dumnezeu ; incaperile maiestatli voastre sint pregatite in cl5dirile acelea scunde 1wcare regele Jean a dormit doua nopti inaintea bataliei de la Poitiers. — Hm ! Nici acesta nu-i un semn bun, murmura regele. Dar ce-i cu turnul acela, batrine prieten, pentru ce invoci cerul ca sä nu fiu gazduit in el ? — Hrn, gratioasa maiestate — raspunse sene$4alul — is urma urmei n-a$ putea spune nimic rau de acest turn — doar ca -garzile spun ca vad acolo lumini $i and zgomote ciudate in timpul noptii ; asta n-ar fi de mirare, caci turnul era folosit odinioar5 ca temnita de stat $i se povestesc multe lucruri despre cele petrecute in el. Ludovic nu starui cu intrebarile, caci nici un om nu avea mai multe motive ca el sa respecte tainele unei temnite de stat. La u$a incaperilor destinate regelui 4 care, de*i mai not ca turnul, erau totu*i destul de deta$ament din veal $i de intunecate, se afla un ,garda sa scotiana, care, de*i ducele it refuz'ase in privinta aceasta pe Ludovic, ramasese acolo spre a fi 397

In preajma persoanei stapinului sau. Devotatul Crawford se of la in fruntea deta§amentului. fidelul meu Crawford — — Crawford, onestul exclama regele — unde ai fost astazi ? Seniorii burgunzi sint oare atit de neospitalieri ca sa-1 neglijeze pe unul dintre cei mai viteji §i mai nobili gentilomi vazuti vreodata la o curte ? Nu to-am zarit la ()spat. — Am refuzat invitatia, sire, raspunse Crawford. Omul se schimba o data cu trecerea vremii. Cindva am cutezat sä ma iau la intrecere cu cel mai mare bautor din Burgundia, §i asta cu o licoare produsa de propriile sale vii ; acum insa, daca beau patru carafe ametesc i cred ca nu strica serviciului maiestatii voastre sa dau o pilda in privinla aceasta oamenifor mei. — Totdeauna ai fost un om intelept, Crawford, spuse regele. Firete insa ca sarcina to este mai uoara atunci cind ai atit de putini oameni sub comanda. De altfel, o zi de petrecere nu-ti cere sä . renunti la placerile proprii, a*a cum iti cer vremurile mai grele. — Sire — raspunse Crawford — cu cit am mai putini uarneni sub comanda, cu atit e mai necesar sa mentin ordinea printre ace§ti vlajgani ; iar daca incurcatura asta va sfir§i printr-o sarbatorire sau printr-o incaierare, lucrul acesta it §tiu mai bine Dumnezeu §i maiestatea voastra decit b5trinul John of Crawford. — Intr-adevar nu prevezi nici o primejdie ? intreba regele incet, cu glasul intretaiat. — Nu, sire, dar a vrea s-o prevad ; cad, cum obi§nuia sa spuna batrinul conte Tineman, primejdiile prey sazute pot fi infruntate intoldeauna. Parola pentru la noapte, cu ingacluinta maiestatii voastre. — Fie „Burgundia", in cinstea gazdei noastre a unui elixir pe care-1 iube§ti, Crawford. — Da, da, n-o sa ma cert nici cu ducele, nici cu elixirul care poart5 acest nume, cu conditia ca 398

unul ce151alt sA fie intotdeauna cumsecade. Noapte buns, maiestate — Noapte buns, fidelul meu scotian, raspunse regele, p4ind pragul in incaperile sale. In 1.1a camerei de culcare st5tea de garda Le Balafre. — Urmeaza-m5, ii spuse regele, trecind pe ling5 el. Arca*ul, ascultind ordinul, se intoarse in urma lui ca o pies mecanica puss in mi*care de un resort mut, a*tepoprindu-se in prag, rAmase incremenit tind porunca regelui. — Ai aflat ceva de nepotul dumitale, de acel paladin rat5citor ? intreba regele ; c5ci din ziva cind, ca un tinar cavaler care si-a dat Bata primele aventuri, ne-a trimis doi prizonieri cu cele dintii roade ale ispravilor sale, de atunci s-a facut nevAzut. — Maiest ate, am afliat cite ceva despre el — r5spunse Balafre ; sper Ins c5 maiestatea voastra va socoti ca dac5 a gre*it cu ceva, aceasta nu se datore*te nici invataturilor pe care i le-am dat eu i nici pildei mele : niciodata n-am fost atit de cutezator sa" arunc din a o persoana din prea ilustra cas5 a maiestsatii voastre, cunoscindu-mi prea bine propria-mi conditie, -- S5 nu vorbe*ti nimic despre lucrul acesta, zise regele. In imprejurarea aceea, nepotul dumitale facut datoria. — La drept vorbind — urma Balafre — 1-am mu-truluit destul de bine. „Quentin — spus — amintete-ti ca e ti din garda scotiang i f5-ti datoria, orice s-ar intimpla". — Am bAnuit eu c5 are un instructor dibaci, spuse regele ; dori sä-mi raspunzi ins5 la intrebare. Ai primit vreo notfa veste despre nepotul thimitale ? Indepartati-va, messiri, adAuga el adresindu-se gentilomilor de camera. Lucrul acesta privete numai urechile mele. — Desigur, daca ingAduie maiestatea voastra — rAspunse Balafre — am stat de vorb5 chiar asta399

sears cu valetul Chariot, pe care nepotul meu 1-a trimis din Liege sau din nu *tiu ce castel de pe ac.olo, al episcopului, undo le-a dus pe doamnele de Croye in cele mai bune conditiuni. — Slava Maicii Domnului din ceruri ! rosti regele. E§ti sigur de asta ? Esti sigur de aceste ve§ti _bune ? — Cit se poate de sigur, raspunse Baliafre. Cred c5 Chariot are scrisori pentru maiestatea voastra din partea doamnelor de Croye. — Du-te repede §i le ia, porunci regele. Da archehuza cuiva din baieti, lui Olivier, cui vrei, si du-te. Binecuvintata fie Maica Domnului din Embrun ! Am sa fac un grilaj nou de argint in locul aceluila care-i imprejmuieste altarul ! Recunosca for §i smerit, Ludovic, dupa obiceiul isi 1u5 palaria, alese dintre iconitele care o impodobeau pe laceea preferata a Fecioarei, o puse pe masa, 5,;i, ingenunchind, rosti din nou cu infrigurare legamintul pe care-1 facuse cu citeva clipe mai inainte. Valetul, primul mesager expediat de Durward din Schonwald, fu introdus cu scrisorile trimise de el. Acestea erau adresate regelui de contesele de Croye, care ii multumeau pe scurt, in termeni foarte red, pentru curtoazia pe care le-o aratase in timp ce se failau la curtea lui, apoi cu ceva mai mult5 caldura pentru ca le ingaduise s5 piece §i poruncise s5 fie conduse in siguranta in afara statelor sale. Departe de a se supara de cele scrise, Ludovic rise din inim5. Apoi ii intreb5 pe Chariot, cu cel mai vadit interes, diaca nu trecusera prin vreo primejdie sau daca nu fusesera atacati pe drum. Chariot, un tinair timp, care fusese ales tocmai pentru aceasta, povesti regelui foarte indica despre ciocnirea in care camaradul sat], gasconul, i i gasise moartea §i spuse ca altcevia nu mai stie. Ludovic it intreba din nou amanuntit, punct cu punct despre drumul pe care-1 strabAtusera ping la Liege, §i interesul paru sa-i sporeasca in clipa cind Chariot ii spuse ca, ajungind laproape de Narnur, o 400

luaser5 pe drumul cel mai scurf spre Liege, pe malul sting al Meusei, in loc de a o lua pe cel drept, a§.a cum irldicau instructiunile pe care le daduse. Regele porunci sa i se dea un mic dar *1-1 15s5 sa piece, ascunzindu-*i nelini*tea despre care mai inainte spusese ca ar fi in legatura cu soarta conteselor de Croye. Totu§i aceste ve§ti, de§i ele insemnau e*ecul unuia din proiectele favorite ale regelui, paru sa-i stirneascA multa multumire Fauntric5 decit ar fi simtit mult poate in cazul unui succes rasun5tor. El suspina ca un om a carui inim5 fusese wrath de o povara grea, murmur cu un aer de adinca evlavie o rugiaciune de recuno§linta, ridic5 privirile si apoi, impins de ambitie, se taptic5 sa injghebe In grab alte proiecte, mai sigure. In acest scop, porunci sa fie chemat astrologul lui, Martius Galeotti. Acesta aparu cu aerul s5u obi*nuit de demnitate deliberatg, totu§i nu Fara o umbra vag5 de nelini§te pe frunte, ca §i cum s-ar fi indoit ca regele va primi binevoitor. Acesta it Intimpina totu§i prietenos, cu mult mai multa aldura decit se intimplase la alte intrevederi de mai iniainte. Ludovic 11 numi „prietenul lui, parintele lui intru stiinte, oglinda cu ajutorul c5reia un rege poate privi in viitorul indepartat", §i sfir§i prin a-i strecuria in deget un inel de dea o valoare considerabil5. Galeotti nu putea seama ce imprejurari it ridicaser5 astfel deodata In ochii regelui, dar i§i cuno§tea prea bine meseria pentru a Vasa sa i se vad5 uimirea. El primi cu o modestie grave laudele Iui Ludovic, spunind ca ele nu se datorau decit nobletei stiintei , §tiinta" cu atit mai vrednic5 de admiratie, cu cit f5cea minuni printr-un intermediar atlt de neinsemnat ca el de data aceasta, regele §i Galeotti se despartir5 foarte multumiti unul de Dup.5 plecarea astrologului, Ludovic se arunca intr-un jilt pa-rind doborit de oboseala, concedie restul suitei sale, cu excentie lui Olivier, care, lunecind im-

prejurul lui slugarnic $i f5r5 zgornot, i1 iajut5 sa se precf5teasca de culcare. Primind aceste servicii, regele, impotriva sau, era atit de ta'cut $i de pasiv, incit zelosul servitor fu uimit de schimbarea neobi$nuit5 a comportarii sale. Spiritele cele mai decazute pastreaza intotdeauna o scinteie de bun5tate in ele, briganzii sint credincio$i cApeteniei lor, $i se intimpl5 uneori ca un favorit proteiat i promovat 55 simt5 o licarire de interes sincer pentru monarhul caruia ii datoreaza ascensiunea sa. Olivier be Diable, be Mauvais, sau oricum ar mai fi fost poreclit dupa inclin5rile sale odioase, nu se identificase intr-atit cu satana ca sa nu simt5 in sine pentru st5pinul lui -o umbr5 deiafectiune in acea imprejurare ciudata cind, dupa cit se parea, soarta acestuia era la rascruce $i puterile lui p5reau sleite. Dupa ce indeplini repede, in t5cere, serviciile obi$nuite pe care be face un valet de camera, In in sfir$it ispitit spun5, cu libertatea pe care ingaduirra suvenanului sau i-o 15sa in asemenea imprejur5ri.: Tete-dieu, sire ! S-ar putea spune ca ati pierdut o lupta ; i totu$i eu, care am fost in preajma maiestAtii voastre toata ziva, nu v-am vgzut niciodat5 luptind mai viteje$te pas cu pas, pe un cimp de bAtaie. — Un cimp ! rosti regele Ludovic, ridicind ochii si rec5p5tinduii causticitatea obi$nuita in ton $i in mi$cad. Pasques-dieu, prietene Olivier, spune mai bine Ca am r5mas stapinul arenei intr-o lupt5 de tauri ; da, da, n-a existat niciodata o fiar5 mai oarb5, mai Incapatinat5, mai neimblinzit5 ca varul nostru de Burgundie, n-a existat niciodat5 de-cif in pielea acelor tauri din Murcia, crescuti pentru lupte. Ei, fie — 1-am tavalit bine. Dar, Olivier, bucura-te impreuna cu mine ca proiectele mele pentru Flandra au esuat in ceea ce le privea pe acele pribege contese de Croye $i ora$ul Liege — m5 intelegi ? 402

— Drept sä spun, nu inteleg, sire, raspunse Olivier .; nu pot felicita pe rnaiestatea voastra pentru rasturnarea planurilor sale favorite, eel putin ping ce nu mi se spune ce v-a facut sa va schimbati vederile *i pro, iectele. Ei — raspunse regele inde-ob*te nu s-au schimbat nici uncle, nici celelalte, dar, Pasques-dieu, prietene, astazi am invatat sa-1 cunosc pe ducele Carol mai bine decit it cuno*team inainte. Cind era conte de Charolais, cind batrinul duce Philippe traia Inca, ior eu eram exilatul Delfin al Frantei, beam, vinam *i rataceam impreuna — prin cite aventuri stra*nice n-am trecut amindoi ! Pe vremea aceea aveam asupra lui un ascendent hotaritor — acelo pe care un spirit tare it dobinde*te in mod firesc asupra celui slab. Dar de atunci ducele s-a schimbat — o devenit artagos, cutezator, increzut, nu to poti intelege cu el, vrea vadit sa impinga lucrurile la extrem cind crede ca are jocul in mina. A trebuit sa lunec usor peste fiece provocare cind as fi atins un fier ro*u. N-Lam primejdioasa ca fkut decit sä aduc vorba ca acele contese de Croye care umb15 hai-hui ar putea sa cada in miinile cine *tie carui brigand crunt de la hotare, inainte de a putea sa ajunga la Liege (marturisesc deschis pe cit cred, cam pe acolo se duceau) *i Pasques-dieu ai fi crezut cad pomenisem de un sacrilegiu. E de prisos sa-ti repet vorbele lui ; de ajuns sa "*tii ca m-a* fi aflat intr-o mare primejdie. daca in clipa aceea i-ar fi fost adusa vesteia reu*itei planului prietenului tau Guillaume Barbosul, plan pe care to *i onestul tau prieten 1-ati ticluit pentru capatuirea lui printr-o cas'atorie. — Nu-i prietenul meu, cu ingaduinta maiestatii voastre, spuse Olivier ; nici el nu mi-e prieten, nici planul nu-i al meu. — Ai clreptate, Olivier, raspunse regele ; planul tau nu era de a-I insura, ci de a-I rade pe un asemenea mire. Da, do, tu ii doreai tot atita rau pe cit to gindeai cu modestie la tine. Totu*i, Olivier, fericit via fi acela

avea ; spinzurat, feint, sfi§iat, asta e care n-o .soarta cea mai dulce pe care bunul meu vat. a rag5duit-o aceluiia care se va iras-ura cu tinara contesa, vasala lui, far5 incuviintarea ducal5. — Si, lara" indoiala, cä nu va fi citui de putin mai bucuros cind va auzi de tulburArile din bunul sau ora§ Liege ! zise favoritul. — Tot atit, sau §i mai putin — raspunse regele dupa cum de§tepthciunea to poate s-o ghiceasca decit ; dar indat5 ce am luat hotarirea de a veni aici, am trimis emisari la Liege, pentru a impiedica camdath orice pornire spre r5scoal5 ; intreprinzAtorii i neastimpAriatii mei prieteni, Rouslaer i Pavillon au primit porunci sa stea lini titi ca ni§te *.oareci in ascunzi§ul for ping cind aceasta intilnire fericit5 dIntre varul meu §i mine va fi luat sfir§it. — Judecind atunci dup5 cele ce a spus maiestatea voastra — zise Olivier sec — ceea ce se poate nAdaj-dui in eel mai bun caz de la laceast5 intrevedere, e ca ea sa nu infautAteasca situiatia maiestatii voastre ! Asta seamana foarte bine cu povestea berzei care §i-a virit capul in gura lupului si dup5 aceea multumea vesel5 soiartei ca nu fusese mincata. Totu*i maiestatea voastra pArea chiar adineauri foiarte recunoscator fat5 de inteleptul filozof care v-a indemnat sa jucati o partid5 atit de plina de sperante. — Nu trebuie sa deznadAjduie§ti de nici o partid 'a — spuse regele taios atita vreme cit ea nu este pierduta, §i nu am nici un motiv sa ma tern ca se va intimpla la§a ceva. Dimpotriv5, sint sigur de izbindA, dac5 nu se via intimpla ceva care sa stirneasc5 minia acestui nebun r5zbunAtor ! fArA indoial5 ca nu sint putin indatorat fat5 de intelepciunea care mi-a indicat ca executor al vointei mele, in ceea ce prive§te insotirea conteselor de Croye, pe un thlar al carui hornscop corespunde intr-atit cu al meu, incit m-a salVat din primej die, chiar prin faptul ca n-a executat ordinele mele exprese, luind-o pe alt drum i ocolind capcana pe care i-o intinsese de la Marck. 404

— iviaiestatea voastr5 — spuse Olivier — pate gasi multi oameni gata sa va serveas-ca cu conditia de a actiona miai curind dup5 bunul for plac, decit dup.5 instruttiunile voastre. - .Bine, bine, Olivier, -spuse Ludovic cu nerabdare. Poetul DA& vorbe§te despre Vota divis exaudita malignis, despre legaminte caror Indeplinire este ingaduita de zei din rautate ; asta ar fi insemnat izbinda ispravii lui Guillaume de la Marck, daca s-tar fi intimplat in asemenea 'imprejurari, in zilele acestea, cind eu ma aflu in puterea .ducelui de Burgundia. Ceea ce prevazut §tiinta mea, sprijinita de aceea a lui Galeotti. E drept ca n-tam .ghicit nereu§ita Intreprinderii lui de la Marck, dar am prevazut ca expeditia acestui cu bine pentru mine — tinar arca§ scotian -se va ceea ce intimplat, de§i altfel de cum gindisem ; caci stelele de§i preziceau rezultate generale, pastrau tacerela asupna mijloacelor prin care acestea puteau fi dobindite, aceste -mijloace Hind adesea tocmai potrivnice a ceea ce se a§teapta sau ceea ce se dore§te. Dar la te bun sa-ti vorbes-c despre aceste taine tie, care e§ti mai impietrit ca diev.olul al carui .nume it porti, pentru ca el crede §i tremura pe cind to nu .crezi nici in religie, nici in §tiint5 §i .,a§a vei famine pina cind i se va irrrplini soarta, ceea ce se va intimpla, cum ma asigura horoscopul §i fizlonomia ta, prin -mijlocire.a §treangului ! — Si dac5 se va intimpla intr-adevar asta ceea -spuse Olivier, resemnat — imi va fi Ifarfizit lastfel pentru ca am sa fiu un servitor Area Tecunoscator sere a sovai in indeplinirea poruncilor regescului meu stapIn. Ludovic izbucni intr-unul din hohotele lui -sardonice de ris. — Ni-ai invins, Olivier. Pe Maica Domnului, ai -dreptate sa raspunzi astfel, intrucit to-am provozat. Dar, rogu-te, vorbe§te serios, ai descoperit, In masurile pe 405

care aceti oameni le-eu luat imprejurul nostru, ceva care ar putea sä dea de b5nuit ca au ginduri rele fata de not ? — StApine — r5spunse Olivier — maiestatea voastra §i invatetul sau filozof cerceteaza augurii In stele §i in o§tirile cere§ti ; eu nu sint decit o jiving p5minteasea si nu vad decit lucrurile din lumea mea. Dar mi se pare cá solicitudinea atenta §i prompt5 cu care ar trebui s5 fie inconjurat un oaspete ca maiestatea alit de bine venit, dA dovoastra, atit de sus pus vadA de o lipsa. Aseara, pretextind oboseala, ducele n-a condus pe maiestatea voastra cleat pin5 la strad5, lasind pe seama demnitarilor casei sale sarcina de a va" insoti ping aici. Camerele acestea au fost preg5tite in grab5 §i f5r5 grija ; tepiteriile sint puse de-a curmezi§ul ; una din ele, dup5 cum puteti vedea, e a§ezat5 cu susul in jos : figurile stau in cap, iar copacii au r5d5cinile in aer. — Ei, ei ! Asta s-a intimpliat din pricina grabei, spuse regele ; cind m-ai vazut ca ma formalizez eu de asemenea fleacuri ? — In ele insele n-au nici o insemnatate, spuse Olivier ; arata insa gradul de respect pe care demnitarii casei ducelui it vad la st5pinul for fa-VA de maiestatea voastra. Credeti-ma, dac5 ar fi fost vadit ca vrea sa va fac5 o primire care sa nu lase nimic de dorit, rivna oamenilor sai ar fi indeplinit in fiecare minut treaba unei zile intregi. De cind — adAug5 el ar5tind ligheanul i ibricul — se vad pe toaleta maiestatii voastre obiecte care nu sint de argint ? — Ei — spuse regele, zimbind foriat — aceasta tlltima observatie in privinta ustensilelor de bArbierit face parte din cercul indeletnicirii tale particulare si nu poate fi comb5tut5 de nimeni. Este drept insa ca pe cind nu eram decit un refugia t, un exilat, nu mi se puneau in fatg decit tacimuri de aur, din ordinul aceluia§i Carol, care socotea ar(_2;intul un metal prea s5r5c5cios pentru Delfin, de§i el pare ca socjotete astazi acest metal prea scump pentru regele Fra-ntei. Ei bine, 406

Olivier, sa ne culc5m. Am luat o hotartre 5i am adus-o la indeplinire ; acum nu mai avem nimic de facut, decit sa jucam cu prude* partida pe care am inceput-o. cunosc pe vArul meu de Burgundia ; ca taurul salbatic, el inchide ochii cind se arunca in arena ; nu trebuie decit sa pindesc aceasta clips, cum am vazut ca facea un toreador la Burgos, §i atunci impulsivitatea lui it va pune cu siguranta la discretia mea.

XXVII

EXPLOZ IA

Prin. bezna grea. a lini*tel, deodatl Un fulger scApAra spre miazAzi, Stirnind ecou in nori si-n cutlet spaim5. THOMSON : VARA

Capitolul precedent, dup5 cum arat5 titlul s5u, avea un sens retrospectiv care putea s5-1 faca pe cititor sa inteleag5 deplin termenii in care se aflau regele Frantei §i ducele Burgundiei, cind cel dintii, impins poate intr-o m5sur5 oarecare de credinta sa in astrologie, care ii f5g5duia un rezultat fericit si mai mult Inc5, de simt5mintul intim al superiorit5tii spiritului s5u asupra aceluia al lui Carol, luase o hot5rire neobi5nuit5 cu totul inexplicabil5 prin orice alt motiv, de pune persoana la discretia unui inamic inver5unat, impulsiv, hot5rire cu atit mai temerar5, mai nes5buit-5, cu cit pe acele vremuri zbuciumate numeroase pilde dovedeau ca chez5Ole cele mai solemne nu ofereau nici o sig-urant5 pentru aceia in favoarea cArora erau date. Intr-adev5r, uciderea bunicului ducelui, pe Podul Montereau, de fat5 cu tat51 lui Ludovic, cu prilejul unei intrevederi solemne care avea ca object stabilirea p5cii §i a unei amnistii, reprezenta tin oribil precedent, dac5 ducele ar fi lost dispus sa recurg5 la el. Dar caracterul lui Carol, deli aspru, violent, inc5p5tinat §i neimblinzit, nu era lipsit, cel putin atunci cind nu-1 domina pasiunea, nici de bun5 credint5, 408

nici de mgrinimie, virtuti care lipses.c firilor red. El dadea silin a sä arate -regelui m-ai multa curtoazie'decit o cereau in mod strict legile A doua z:i dupa sosirea regelui avu too o trecere in revista general5 a trupelor ducelui de Burgundia, atit de numeroase §i de bine echipate, incit acesta se gindi ca poate nu era rat] s5 se foloseasca. de acel prilej pentru a le ar5ta puternicului ski rival. Intr-adevAr, in timp ce ducele f5cea regelui complimentul datorat de un vasal suzeranului sau, declarind ca aceste trupe erau ale regelui §i nu ale lui, arcuirea buzei sale de sus §i privirea mindr5 a ochilor ar5tau din destul ca aceste vorbe nu erau decit o curtoazie goal5 §i ca aceasta falnic5 armata, in intregime la clispozitia sa, era gata sa porneasca asupra Parisului ca §i in oricare alt5 directie. Ceea ce trebuie sa fi ad5ugat la ulcerarea lui Ludovic era faptul ea el recunoscu ca Facind parte din aceste o§ti flamurile mai multor nobili francezi, nu numai din Normandia Bretania, dar §i din provinciile mai indeaproape aflate sub autoritatea sa, §i care din diverse pricini de nemultumire se al5turasera ducelui de Bur9:undia, cind cauz5 comuna cu el. Credincios firii sale, totu§i, Ludovic paru sa nu dea atentie acestor nemultumiti, in timp ce, de fapt, se framinta pentru a gasi mijloacele prin care putea aducA despart5 de steagurile Burgundiei Inapoi la sine. In acest scop, el hot5ri sa" faca astfel ca cei pe care-i socotea cei mai de seams sa poata fi sondati in tain5 de Olivier §i de alti emisari. El insu§i lucra staruitor dar, in acela§i timp, cu prudent5, pentru a atrage de partea sa pe principalii ofiteri §i sfetnici ai ducelui, intrebuintind in acest scop mijloacele ob4nuite care ii erau familiare §i de care uza frecvent — maguliri iscusite i daruFi ma rinimoase, nu pentru a le cl5tina credinta fats de noofere. bilul for st5pin, zicea el, ci pentru ca ei. sprijinul in scopul mentinerii pAcii intre Franta• §i Burgundia— un scop destul de malt in sine i tinzind 409

atit de v5dit spre fericirea celor dou5 sari $i a celor doi printi care le guvernau. Atentia unui rege atit de mare $i de intelept era prin ea ins50 o momeal5 foarte ispititoare ; f5gAduielile atirnau cu atit mai mult greu in cump5na, iar darurile palpabile care, dup5 obiceiul timpului, puteau fi acceptate far5 scrupul de curtenii burgunzi, aveau un efect $i mai mare. In timpul unei vinatori de mistreti in p5dure, pe cind ducele, ca totdeauna, concentrat cu aprindere asupra indeletnicirii acelei clipe, fie c5" ar fi fost vorba de treburi, fie de praceri, se daruia cu totul patimei vinatoarei, Ludovic, nestingherit de prezenta lui, caut5 $i gasi mijlocul de a vorbi in taina fiee5ruia in parte, multora dintre cei socotiti a avea cea mai mare inriurire asupra lui Carol, printre care nu fur5 uitati d'Hymbercourt $i Comines : avansurilor pe care el le fan acestor doug personaje de vaza, nu uit5 s5 le adauge elogii in privinta vitejiei §i a iscusintei osta§e$ti ale celui dintii, ca $i a rarei agerimi $i a talentelor literare ale celui de al doilea, viitorul istoric al acestei perioade. Un asemenea prilej de apropiere personals, sau, dac5 cititorul prefer5, de corupere a mini$trilor lui Carol, era poate ceea ce regele i$i propusese lui insu$i ca unul din principalele scopuri ale vizitei sale, chiar atunci cind magulirile pe care i le adresa ducelui ar fi r5mas rar5 efect. Relatiile dintre Franta $i Burgundia erau atit de apropiate, atit de strinse, incit multi dintre seniorii burgunzi aveau in cea dintii sperante sau interese imediate, carora favoarea lui Ludovic putea sa le ofere un sprijin, iar dizgratia lui sa" le d'auneze. Versat in acest gen de intrig5 $i in oricare altul, darnic ping la risip5 cind darnicia putea s5 serveasc5 planurilor sale, impodobinduli cu dib5cie ofertele $i darurile in culorile cele mai nevinovate, regele izbuti sä impace mindria unora cu interesele, $i sä exalte in ochii altora — patrioti adevarati sau pretin$i — binele comun at Frantei $i at Burgundiei, ca un motiv aparent, in timp ce interestil 41(,

asem5n5tor rotii ascunse a unui mecanism, nu lucra cu mai putina intensitate, de§i actiunea ei nu era vizibila. Ludovic pregatise pentru fiecare o momeala potrivit5 gusturilor lui un fel particular de a i-o prezenta : strecura darurile in mineca aceluia care era prea mindru pentru a intinde mina, fiind incrediniat ca m5rinimia sa, de§i cobora ca roua, f5r5 zgomot, pe nesimtite, nu va lipsi s5 produca la timpul cuvenit favoarea donatorului o recolt5 imbelugata, cel putin de bun5vointa, dac5 nu de bune oficii. In sfirit de§i pregAtise de multa vreme prin trimi§ii s5i caile prin care urma sa statorniceasca la curtea Burgundiei o influent5 avantajoasa intereselor Frantei, eforturile personale ale lui Ludovic, dirijate f5r5 indoial5 prin informatiile pe care *i le procurase mai inainte, lacura mai mult, in citeva ceasuri, pentru realizarea proiectelor sale, decit facuser5 emisarii lui in ani intregi de negocieri. Cu un singur om dAduse grey regele i pe el ar fi dorit cu osebire sa §i-1 fac5 prieten : acesta era contele de Crevecoeur. Fermitatea pe care contele o dovedise in indeplinirea misiunii sale la Plessis, departe de a stirni resentimentul lui Ludovic, era pentru el un motiv mai mult sa doreasc5 a-1 atrage de partea sa dac5 ar fi fost cu putinta. De aceea nu fu prea incintat cind auzi ca Crevecoeur plecase spre hotarele Brabantului in fruntea a o sut5 de 15nci, pentru a da ajutor episcopului, la nevoie, Impotriva lui Guillaume de la Maack a nemultumitilor ; dar el se consola la g'indul ca prezenta acestor forte, impreun5 cu instructiunile pe care le trimisese el insu§i prin mesageri devotati, va impiedica dezlAntuirea in acel tinut a unor tulburari premature, a cAror izbucnire ar fi putut face situatia sa prezent5, dup5 cum era de prev5zut, destul de precar5. Cu acel prilej, curtea prinzi in pAdure dup5 cum se obi§nuia la marile partide de vin5toare — aranjament care de data aceasta fu deosebit de agreabil ducelui, dornic sa scape pe cit posibil de ceremonialul
411

5i de solemniLatea deferents cu care era obligat sa-1 trateze pe rep in orice imprejurare. La drept vorbind, priceperea lui Ludovic asupra naturii omenesti 11 indusese in eroare cu acel prilej remarcabil. El se gindise Ca ducele avea sa fie nespus de magulit la primirea unei asemenea dovezi de condescendenta 5i de incredere de la seniorul sau suzeran ; uitase ins5 ca dependenta ducatului sau de coroana Frantei fiind in taina un subject de cumplita umilinta pentru un print atit de puternic, atit de bogat 5i de mindru cum ridice la era Carol, acesta nazuia Para indoiala rangul de rept independent. Prezenta regelui la _curtea ducelui de Burgundia irnpunea acestuia °bidgatia de a apare intr-un rol subordonat, de vasal, de a indeplini felurite ceremoniale de supunere si deferentA feudala, ceea ce, pentru un om cu o fire atit de mindrA, par-ea sa semene cu pierderea prerogativelor de print suveran, pe care cu orice prilej, el se straduia -sa le mentina cit mai sus cu putinta. Dar data acest ospat la iarba verde, in cintarile cornurilor, pocnetele balercilor carora li se dadea cep cu toata voio5ia unei mese cimpene5ti, evita mute ceremonii, tocmai pentru acest lucru, seara, la •cina, era cu atit mai necesar .sa se observe mai multa solemnitate ca de obicei. Se dadurA porunci din timp cind se Intoarse la Peronne, 'regele gasi un banchet pregatit cu un fast, cu o - maretie demise de bogAtia atotputernicului sau vasal, care stapinea aproape in intregime Tarile de Jos, pe atunci regiunea cea mai prospera din Europa. Ducele 5edea in capul unei mese lungi incarcate cu vase de our 5i de argint in care erau servite delicatesele cele mai rare ; regescul sau oaspe .se •a5ezase la drea.pta lui, pe un jilt mai ridicat. -I-n picioare, inapoia sa stateau, deoparte, ducelui de Gueldres, care Ikea oficiul de mare scu,tier, iar in stinga, bufonul sat', Le Glorieux, far6 de care se arata rareori. Ca multi alti oameni cu fire a.prinsa si brusa _ca a lui, ducele 'Carol impingea la extrem gustul general al acelei epoci pentru . nebuni -412

si mascarici, g5sind in infirmitatea morara si in iesirile lor extravagante pracerea, pe care rivalul s5u mai ager, dar nu cu o fire mai binevoitoare, prefera s-o caute in studiul imperfectiunilor omenesti, reprezentat5 prin cele mai bune exemplare, i g5sind un motiv de ris in „temerile viteazului si in nebuniile inteleptului". Intr-adev5r, dac5 anecdota relatat5 de Brantome este autentic5 un nebun de la curte, auzindu-I pe Ludovic al XI-lea ca-si m5rturiseste, intr-unul din acceseie sale de pocAint5 evlavioasa, complicitatea la otr5virea fratelui s5u Henri, conte de Guienne, a destAinuit a doua zi acest lucru, la mash, In fata intregii curti — se poate presupune c5 acest monarh se s5turase de glumele nebunilor de profesie pentru tot restul vietii sale. Dar, cu prilejul acesta, Ludovic nu neglij5 sa acorde atentie bufonului favorit al ducelui si aplaude n5zbitiile, i asta cu atit mai bucuros, cu cit i se pgrea ca nebunia lui Le Glorieux, oricit de grosoland ar fi p5rut uneori, ascundea mai mult5 finete causticitate decit se gasea de obicei la aceast5 categorie de oameni. Intr-adev5r, Tiel Wetzweiler, poreclit Le Glorieux, nu era un bufon de rind. Inalt, chipes, destoinic in multe exercitii care necesit5 r5bdare i atentie, si care nu se pot impaca cu prostia mintii, el it urma in mod obisnuit pe duce la vin5toare si la lupta. In b5tAlia de la Montlhery, cind Carol, r5nit la git, era in primejdie sa fie luat prizonier de un cavaler francez care apucase dirlogii calului s5u, Tiel Wetzweiler se n5pusti asupra cavalerului cu atita inversunare, incit it d5duse jos de pe cal, sc5pIndu-si ,astfel st5pinul. El se temuse, pare-se, c5 acest serviciu nu va fi acceptat din partea unei persoane de conditie lui, ridicindu-i impotriva dusmani printre cavalerii si nobilii care lasasera persoana stApinului for in grija unui bufon de la curte. Oricum ar fi, el preferase sa fie luat in batjocurA mai curind, decit s5 fie laudat pentru aekasth isprav:i i debitase atitea 15ud5rosenii pe

413

seama vitejiei de care d'aduse dovad5, in lupta, incit multi au crezut ca" salvarea lui Carol de catre el era tot atit de imaginara ca §i toate pove§tile pe care le sporovaia. Cu acel prilej i se (Muse porecla de Le Glorieux (sau Laudarosul), porecla sub care a lost cunoscut intotdeauna dupa aceea. Le Glorieux era imbracat cu multa eleganta, dar cu prea putine atribute distinctive ale profesiei sale §i chiar acestea aveau un caracter mai curind simbolic decit literal. Nu era tuns ci, dimpotriva, purta o bogatie de plete lungi, cirliontate, care; coborind de sub scufa lui, se impreunau cu o barba potrivita bine, cu grija, §i incadrau ni§te trasaturi care s-ar fi putut spune ea erau frumoase, daca ochii nu i-ar fi jucat in toate partile. 0 panglica de catifea ro§ie cusuta de-a curmezi§ul scufei arata, mai curind decit reprezenta in mod pozitiv, pana de coco§ profesionala care deosebea coafura unui bufon. Marota sa de abanos infati§a, ca de obicei, un cap de nebun cu urechi de magar, turnat din argint, dar ea era atit de mica §i de fin cizelata, incit daca n-ai fi privit-o de aproape, o puteai lua drept bastonul oficial al unei functiuni mult mai demne. Acestea erau in imbracamintea lui singurele insemne vizibile ale functiunii sale. In toate celelalte privinte, infati§area sa- putea rivaliza cu a celor mai inalti nobili de la eurte. In scufa lui era prinsa o medalie de our ; un lant din acela§i metal ii atirna la git, iar croiala ve§mintelor sale nu era cu mult mai extravaganta decit aceea a tinerilor galanti care poarta haine cc exagereaza la extrem moda existenta. Carol §i Ludovic, cel din urma luind pilda de la gazda, i se adresau adesea acestui personaj in timpul ospatului, amindoi, prin hohotele for vesele de rls, aratau incintarea pe care le-o stirneau raspunsurile lui. — Ale cui sint scaunele acestea goale ? II intreba Carol pe bufon. — Cel putin unul dintre ele ar trebui sä fie al meu, prin dreptul mo§tenirii, Carol, raspunse Le Glorieux. 414

— Cum aka, pehlivanule ? Intreba Carol. — Pentru ca ele apartin seniorilor d'Hymbercourt i Comines, care s-au dus sa vineze cu oimii atit cie departe, incit au uitat de °spat. on cei care prefer5 uliul ce zboara fazanului de pe masa se inrudesc cu nebunul, i acesta poate sa le moteneasca scaunele ca o parte din patrimoniul for mobil. — Gluma asta e rasuflatA, prietene Tiel, spuse ducele, dar, nebuni sau intelepti, iata-i ca yin. In timp ce ducele vorbea, Comines si d'Hymberdupa ce salutara pe cei doi court intrara in sala printi cu o reverenta, se a§ezara tacuti in jilturile care-i a§teptau. — Ei bine, seniori ! — exclam5 ducele — vingtoarea domniilor voastre trebuie sa fi fost sau foarte buns, sau foarte rea, daca v-ati dus alit de departe §i ati intirziat atit. Mesir Philippe de Comines, trist — d'Hymbercourt ti-a ci§tigat vreun rama"§ag ? Domnia ta e§ti un filpzof §i ar trebui sa nu to Intristeze nenorocul. Pe sfintul George ! D'Hymbercourt arata" tot atit de trist ca §i domnia ta. Ce s-a intimplat, messiri ? N-ati gasit vinat ? V-ati pierdut V-a incrucisat drumul vreo vrajitoare, sau ati dat in padure de Vinatorul Salbatic Pe cinstea mez, parca ati venit la o inmormintare, nu la un osp5t. In timp ce ducele vorbea, ochii tuturor mesenilor se indreptasera spre d'Hymbercourt §i Comines ; niciunul, nici celalalt nu erau din categoric acelor oameni pe fata carora sä se vada in mod obi*nuit nelini§tea §i tristetea. Infati§area for mohorit5 §i stinghera deveni atit de vadita, Tacit veselia i risetele mesenilor, stirnite la culme prin rapida circulatie a cupelor cu vinuri minunate, se domolira putin cite putin ; §i fara ca cineva s5 poata explica pricina acestei schimbari a atmosferii, fiecare incepu sa vorbeasca in §oapta cu vecinul sau, ca si cind s-ar fi a§teptat importante. la vesti ciudate
0 vedenie vestita, numit5 uneori Marele VinAtor. (n. a.)

415

- Ce Inseam-2i tacerea aceasta, messiri ? intreba ducele ridicind vocea lui. de obicei aspra. Daca ati venit la ospatul nostru cu aceste priviri stranii cu aceasta tacere §i mai stranie Inca, am dori sa fi ramas mai bine in smircuri pentru a vä cauta ulii, ba char coco§ii de padure sau bufnitele. — Gratiosul meu senior -- spuse Comines — tocmai and trebuia sa ne intoarcem din padure 1-am intilnit pe contele de Crevecoeur. — Cum ! exclama" ducele. S-a intors din Brabant ? A g5sit totul bine acolo, sper ! — Monseniore — raspunse d'Hymbercourt — contele insu§i va va comunica ve§tile aflate, pe care not nu le-am auzit prea bine. — Ei drace, dar unde-i contele? intreba ducele. — I§i s.chimba imbracamintea pentru a se pr.ezenta in fata altetei voastre, raspunse d'Hymbercourt. — Imbracamintea lui ? Saint Bleu ! exclam5 ducele nerabdator — ce nevoie am eu de Imbracamintea lui ? Mi se pare ca ati conspircat cu el ca sa ma scoateti din write ! — Mai bine-zis, ca sa fim limpezi spuse Comines — dore§te sa va comunice aceste tiri intr-o audienta privata. — Tete-dieu ! Sire — se adres5 Carol regelui, — iata cum ne slujesc intotdeauna sfetnicii no§tri. Daca au aflat vreun lucru pe care-1 socot de o insemnatate oarecare pentru urechea noastra, iii iau indata un aer gray §i grit tot ant de fuduli de ceea ce poarta cu ei, ca i un mAgar de samarul lui nou. Sa se duca cin.eva sa-1 cheme pe Crevecoeur aici ! Sose*, de la hotarul provinciei Liege §i, in ceea ce ne prive§te, not — spuse el apasInd oarecum pe „nor — nu avem in acel tinut secrete pe care sa nu le putem prociama in fata tuturor. To-ti I§i d5deau seama ca ducele bAuse peste m5sur5 spre a-5i intari §i mai mult incgpatinarea sa fireasca Si de§i multi dintre curteni 1-ar fi sfatuit bucuroi ca nu era clipa cea mai potrivit5 nici pen416

tru a auzi ve*ti, nici pentru a tine consiliu, totui cuno§teau prea bine caracterul aprins pentru a indr5zni sa obiecteze ceva si toti a§teptau cu nelini§te ve*tile aduse de conte. Se scurserh citeva clipe, in timpul c5rora ducele ramase cu ochii pironiti cu nerabdare asupra in timp ce mesenii st5teau cu privirile plecate, ca pentru a-§i ascunde curiozitatea §i ingrijorarea. Numai Ludovic, mentinindu-i calmul deplin, continua sa converseze cind cu marele scutier, cind cu bufonul. In sill-0 Crevecoeur infra i fu numaide.cit intimpinat de intr-ebareap precipitata a stapinului.sou : — Ce ve§ti aduci de la Liege *i din Brabant, messir conte ? $tirea sosirii domniei tale a alungat veselia de la masa noastr5 ; nadajduim c6 prezenta domniei tale ne-o va readuce. — Seniorul §i stapinul meu — rhspunse contele cu un ton ferm dar trist — ve§tile pe care le aduc ar fi mult mai potrivite pentru masa unui decit pentru aceea a unui osp5t. • — Spune-le o data, omule, chiar dace ar fi trimise de anticrist, strig5 ducele ; ghicesc despre ce este vorba : cei din Liege s-au razvratit din nou. — S-au razvratit, monseniore, intari Crevecoeur, cu o infati§are grave. — Hei, vezi, omule ? spuse ducele. Am ghicit de indata ceea ce to temeai atit sa-mi spui ! Deci acei burghezi fora minte au luat armele Inca o data. Asta nu se. putea intimpla intr-o clips mai potrivita, pentru ca de data asta sper5m sa ne dea un sfat suzeranul nostru — adaug5 el, inclinindu-se in feta regelui, in timp ce ochii lui exprimau un resentiment amar pe care se straduia sa-I inAbu§e — care ne va invata cum trebuie sa ne purt5m cu asemenea rAzraspunde de ce vratiti. Alte ve§ti ai ? Spune-le dai ajutor episcopului. n-ai alergat — Monseniore, celelalte ve*ti mi-e greu sa vi le spun i vor fi dureroase pentru alteta voastra. Nici ajutorul meu, nici acela al tuturor cavalerilor din

lume n-ar mai fi putut folosi prea bunului prelat. Guillaume de la Marck, impreung cu orAsenii din Liege, rasculati, au cucerit castelul Schonwald si 1-au ucis pe episcop in propria sa salg. — L-au ucis ?! repet5 ducele cu un glas gros si surd, care se auzi totusi de la un cap5t la altul al s5lii. Crevecoeur, ai fost inselat de vreun raport mincinos e cu neputintg ! — Vai ! monseniore — r5spunse contele — :am auzit-o de la un martor ocular, un arcas din garda scotian5 a regelui Frantei, care se of la in sala cind acest omor fost sAvirsit din ordinul lui Guillaume de la Merck. — Si care Fara indoiala a fost f5ptuitor si pktas la acest oribil sacrilegiu ! strig5 ducele ridicindu-se violent si lovind cu piciorul atit de furios, ca racu d5ri scaunasul asezat la picioarele lui. Gentilomi, inchideti usile salii, p5ziti lerestrele, nu 15sati pe nici un strain sa se ridice de pe scaunul lui sub pedeapsa cu moartea pe loc ! Gentilomii mei de camera, scoateti s5biile. i, intorcindu-se spre Ludovic, el duse mina incet, dar cu un aer hotarit, spre garda sabiei sale, in time ce regele, farg a arata ca se teme si MCA a lua pozitie de aparare, spuse numai atit : — Aceste vesti, dragul meu var, v-au tulburat minte:a. — Nu ! — replica ducele cu un glas insp5imint5tor — ele :au trezit in mine un simtknint drept pe care 1-am inabusit prea mult5 vreme prin zadarnice consideratii asupra timpurilor si a locului. Ucigas al fratelui tau ! R5zvr5tit impotriva tatalui tau ! Tiran ;.1 supusilor tai ! Aliat perfid ! Rege sperjur ! Geniiborn farai onoare ! Esti in puterea mea si ii multumese lui Dumnezeu pentru asta. — Multumeste mai curind nebuniei mele, riposta regele caci atunci cind ne-am intilnit la Monthlery, intr-o situatie asemanatoare, mi se pare ca doreai sa fii mai departe de mine decit esti in clipa aceasta. 418,

Ducele stringea Inca praselele sabiei sale, car se stapinea sä n-o traga din teaca Si sa loveasca pe un clu§man a carui linite nu putea in nici un fel sa indreptateasca un act de violenta. In timpul acesta, in sala se raspindea o rumoare inverunata. Din ordinul ducelui, u§ile fusesera inchise si erau pazite ; mai multi dintre nobilii francezi, de*i 'Mini la numar, sarisera din jilturile for si se pregateau sa-§i apere suveranul. Ludovic nu adresase nici un cuvint nici ducelui de Orleans nici lui Dunois, de cind fusesera eliberati din castelul de la LocheS, daca se poate numi ca erau liberi, a5a cum erau tiriti in suita lui si supu5i, fara indoiala, tuturor mai curind decit respectati si stimati ; totu§i glasul lui Dunois fu eel dintii care se ridica deasupra tumultului; aclresindu-se ducelui de Burgundia — Monseniore — striga el — ati uitat ca sinteti un vasal al Frantei si ca noi, oaspetii vo5tri, sintern francezi. Daca ridicati mina asupr,a monarhului nostru, fiti Bata sä infruntati cele mai violente urmari ale deznadejdei noastre ; cad, credeti-ma, ne va bucura tot atit de mult sa varsam singele Burgundiei, pie cit am facut-o vinul. Curaj, monseniore de Orleans ; iar voi,• gentilomi al Frantei, stringeti-va imprejurul lui Dunois si urmati-i pilda! • Intr-o asemenea clipa i§i da seama un rege pe ce caractere se poate bizui. Putinii nobili si cavaleri independenti care se aflau in suita lui Ludovic, dintre care cei mai multi nu vazusera la el decit incruntari de nemultumire, fara a se speria de forta copleitoare a burgunzilor §i de amenintarea unei morti sigure daca s-ar fi ajuns la incaierare, se grabira sa se stringa imprejurul lui Dunois si, in frunte cu el, sa-si croiasca drum spre capul mesei uncle se aflau cei doi printi ce se infruntau. Dimpotriva, uneltele §i iscoadele pe care Ludovic ii ridicase din locurile for fire5ti, punindu-i in posturi ale searna, pe care nu be meritau, nu aratara lasitate si nepasare, raminind linistiti pe locurile lor, pa-

rind hotariti sa nuif provoace soarta, amestecindu-se in area incurcaturi, orice s-ar fi intimplat cu binef6atorul !on: Primul din grupul cel mai' generos era venerabilul lord Crawford care, cu o vioiciune nee*teptata pentru virsta lui, isi croi drum impotriva oricarei impotriviri (care fu de altminteri destul de slabg, cAci foarte multi burgunzi, fie din motive de onoare, fie dintr-o doll* tainicA de a preintimpina lovitura care ameninta capul .lui Ludovic, ii facura loc) *i se arunca aprins intre rege *i duce. r*i indesa bereta de sub care parul lui alb cadea in neorinduielA pe o parte ; obrajii palizi si fruntea brazdeta i se inroisera, isr ochii lui de batrin scaparara deodata cu tot focul vitejiei, gata sä savir*easca o fapta deznadajduita. r*i arunca mantia pe un umar, pregatindu-se ssa o infa*oare pe bratul sting, iar cu mina dreapta i*i scoase sabia. — Am luptat pentru tatal si pentru bunicul — acestea furs cuvintele sale — si, pe sfintul Andrew, orice s-er intimpla, nu-1 voi parasi in aceasta clips. Tot ceea ce ne-a lust atita timp pentru a povesti se petrecu in realitate cu rapiditatea unui fulger ; caci, de indata ce ducele devenise amenintator, Crawford se aruncase intre el *i obiectul razbunaril sale *i toti gentilomii francezi se repezisera. intr-acolo pe cit putusera de repede. Ducele de Burgundia Linea mereu mina pe sabie si !Area gata sä dea semnalul pentru un atac general care s-ar Ii terminat Fara indoiala cu macelarirea parti-i mai slabe, dar deodata Crevecoeur pa*i inainte *i-i striga fasunator ca o trompeta : — Monseniore de Burguntlia, luati seama ce facet! Aceasta e ease voastra... voi sinteti vasalul regeltai... vArsati. singele oaspetelui vostru pe pamintul burgurid, nu varsati singele suveranului vostru pe tronul pe care i 1,4 ridicat si unde el a venit sS se a*eze sub pazia voastra. Ginditi-va la onoarea casei voastre *i nu inceroati sa Cazbunati un omor ingrozitor printr-unul §i mai ingrozitor ! 421)

— In laturi, Crevecoeur — raspunse ducele sa ma raziaun !. In laturi ! Minia suveranilor este tot atit de- crincena ca si aceea a lui Dumnezeu. — Da — raspunse Crevecoeur cu tarie — dr numai atunci cind ea este tot atit de dreapta ca si aceea a lui Dumnezeu. Va conjur, monseniore, stapiniti-va violenta firii, oricit de nedrept ati fost ofensat. $i voi, seniori ai Frantei, de vrerne ce orice impotrivire e de prison, ingaduiti-mi sa va sfatuiesc a va abtine de la orice ar duce la varsare de singe. — Are dreptate, spuse Ludovic, care nu-si pierduse singele rece in. acele. clipe inspaimintatoare, si care dadea seama cu usurintal ca daca se ajungea la Inc5ierare, atacatorii ar fi cutezat, in inver§unarea luptei, s5 loveasca cu mai mult5 furie decit s-ar fi incercat probabil daca se putea pastra linitea. Varul meu d'Orleans, viteazul meu Dunois si domnia ta, credinciosul meu Crawford, nu stirniti nenorocirea si varsarea de singe; 15sindu-v5 ofensati prea repede. Varul nostru, ducele, a fost miniat de vestea mortii unui prieten apropiat si dnag, venerabilul episcop de Li6ge, a c.a.rui moarte o deplingem ca. si el. Vechi im§i, din nenorocire, noi subiecte de resentiment, ping sa ne-banuiasca ca am patronat o crima pe care inima noastra o respinge cu oroare. Daca gazda noastra ne-ar fi ucis pe loc, pe noi, regele i varul sau,. sub banuiala neintemeiata a participarii noastre la, acea intimplare reprobabil5-, minia voastra nu va usura de loc soarta noastra ci, dimpotriva, o va inraut5ti si mai mult. De aceea, Crawford, retrage-te. Acesta va, fi ultimul meu cuvint ! Vorbesc ca un rege ofiterului sau si cer ascultare. Retrage-te i, daca ti se va cere, prea-ti sabia. Iti ordon sa fad astfel, si juramintul domniei tale te. obliga. sa to supui. — E adev.arat, e adev5rat, sire, incuviinta ford, dindu-se inapoi i impingind in teaca sabia pe care o trasese pe jumatate. Ar putea sa fie foarte adevarat ; dar, pe cinstea mea, daca as fi in fruntea a 421

§aptezeci din vitejii mei, in loc sa fiu impov5rat cu acela§i numar de ani, a incerca s5-i pun la punct pe ace§ti chipe§i §i galanti cavaleri cu lanturi de aur, cu bonete impopotonate cu panglici §i cu earfe str5lucitoare, pline de devize. Ducele rgmase indelung cu ochii pironiti in pamint $i, in sfir*it vorbi, cu o ironie amar5 : — Bine ai spus, Crevecoeur, onoarea noastr5 cere sa ne indeplinim indatoririle fat de acest mare iubitul nostru oaspete, cu mai rege, fat5 de onoratul putina grab5 decit am f5cut-o in primul impuls de minie. Vom proceda in a§a fel, incit toat5 Europa va cunoa§te dreptatea faptei noastre. Gentilomi ai Franjei, va trebui ca domniile voastre sa" v5 predati armele ofiterilor mei ! Stgpinul domniilor voastre a rupt armistifiul §i nu e indrept5tit sä se mai bucure de el. Totu*i, gindindu-ne la sentimentele de lealitate ale domniilor voastre, din respect pentru rangul pe care el I-a nesocotit pentru casa pe care el a dezonorat-o, nu cerem v5rului nostru Ludovic sabia sa. — Niciunul dintre not — strig5 Dunois — va preda sabia §i nu va iei din sala aceasta ping ce nu vom fi asigurati ca viata §i sanatatea regelui nostru nu se afra in primejdie. — Nici un om din garda scotiana — strigg §i Crawford — nu va rasa armele jos, decit la ordinul regelui Frantei sau al marelui sau conetabil. — Viteazul meu Dunois — spuse Ludovic — domniti ta, credinciosul meu Crawford, zelul vostru imi va da'una in loc sa-mi foloseascA. bizui — adaug5 el cu demnitate — pe dreptatea cauzei mele mai curind decit pe o impotrivire zadarnica care va costa viata celor mai buni mai viteji oameni ai mei. Predati-v5 sabille ; nobilii burgunzi care vor primi aceste onorabile chez50 vor sä ne apere pe voi pe mine mai bine decit puteti voi s-o faceti. Predati-v5 sabiile. Eu v-o ordon. Astfel, in acea imprejurare, Ludovic dadu dovad5 de o promptitudine in hot5rire i de un spirit clar 422`

viizAtor care numai ele puteau salveze viata. El era convins ca atita vreme cit nu avea sa" se ajung,i la lovituri, putea sä se bizuie' pe ajutorul celor mai multi dintre nobilii burgunzi care erau de fata, pentru a lini$ti minia prinjului lor ; dar o data ce s-ar fi stirnit une melee, el $i putinii sal aparatori ar fi fost uci$i intr-o clip5. Totodata, du$manii lui cei mai inver$unati au marturisit Ca atitudinea sa in acea imprejurare n-avea in ea nici josnicie nici la$itate. El scoat5 din minti pe duce ; dar nu 'Area s-a ferit nici sa se teams, nici sa implore, $i continua sä-1 priveasca pe duce cu calmul $i atentia thcordata a unui om curajos, care pindeste gesturile amenintatoare ale unui nebun, con$tient ca fermitatea $i singele rece vor fi o frin5 nev5zut5 dar puternia pentru a-i struni furia $i chiar nebunia. La ordinul regelui, Crawford i$i arunca sabia in miinile lui Crevecoeur — Luati-o, $i diavolul sä vä bucure de ea ! Nu e o dezonoare pentru eel care o preda, caci ceea ce s-a intimplat n-a fost un joc-cinstit. — 0 clips& gentilomi — strig5 ducele cu glas intrethiat ca al unui om inabu$it de minie — pOstrati-v6 sabiile ; e destul sa faaAduiti ca nu v5 veti e Valois, trebuie sa va servi de ele. Iar voi, Ludovic d' socotiti prizonierul meu, pins ce veti fi absolvit de b5nuiala de omor $i de sacrilegiu. Duceti-1 la castel — in turnul contelui Herbert. Lasati-i pe lingO el $ase gentilomi din sulfa, la alegerea sa. Lord Crawford, garda clomniei tale va trebui s5 se retraga de la castel - ; va fi cartiruita in alts parte, in mod onorabil. S5 s ridice toate podurile, sa se lase toate gratiile ; garda portilor ora$ului sa fie intreita. Podul de luntrii sa fie tras pe malul drept al riului ! trupa mea de Va sa intreiasca loni Negri sa inconjure castelul zile la fiecare post. Domnia ta, d'Hymbercourt, to vei ingriji ca patrule pe jos $i carari sä umble imprejurul ora$ului din jitmatate in jOrnAtate de ora, in timpul noptii, $i din ora in ora, ziva, daca acest lucru va 423

mai fi .necesar dup5 r5sgritul soarelui, eaci e probabil c5 vom ispravi treaba repede. Supravegheaz5 persoana lui Ludovic, dac5 tii la viata dominiei tale ! El se indepart5 de la masa cu o grab5 inver5unat5, arunc5 regelui o privire in care se citea vr5jm55ia de moarte 5i se n5pusti afar din sa15. — Seniori — rosti regele, privind Imprejurul lui cu un aer de demnitate — durerea pe care i-a stirnit-o moartea aliatului sau 1-a scos din minti pe printul domniilor voastre. Sint incredintat c5 domniile voastre va cunoa5teti prea bine indatoririle de cavaleri 5i de gentilomi pentru a-1 sustine intr-un act de tr5dare 5i de violent5 irfipotriva persoanei suzeranului sau. In clipa aceea, pe str5zi r5sunar5 tube si trompete, chemind soldatii din toate partile. — Noi sintem supusii Burgundiei — raspunse Crevecoeur, care indeplinea functiunea de maresal al palatului —si ne vom face datoria ca atare. Sperantele, rugaciunile 5i strAduintele noastre vor fi indreptate spre reintronarea p5cii si intelegerii intre maiestatea voastr5 5i seniorul 5i stapinul nostru. Pin5 atunci trebuie s5 ascult5m de ordinele lui. Pentru. - faca seniorii cavalerii burgunzi va fi o onoare sa toate sfortarile pentru ca ilustrul duce de Orleans, viteazul Dunois $i neinfricatul lord Crawford s5 se simt5 aici cit mai bine. Eu insumi va trebui s5 indeplinesc, sire, functia de 5ambelan al maiestatii voastre, i sa v5 conduc spre un apartament, cu totul altul decit acela pe care 1-as dori, c5ci n-am uitat ospitalitatea cu care am fost intimpinat la Plessis. Maiestatea voastra nu are decit s5 .aleag5 .persoanele care trebuie s5 alatuiasc5 suita sa, i pe care ordinul ducelui le limiteaz5 la 5ase. — Ei bine — spuse regele, ,privind imprejur, gindindu-se o clip5 — doresc s5 am l'ing5 mine .pe Olivier le Dain ; pe un osta5 din garda mea, numit Balafre, far5 arme, dac5 doriti astfel ; pe Tristan 1'Hermite cu .doi din oamenii lui, 5i pe -prea lealul si credinciosul meu filozof Martius Galeotti. 424

— Voir* maiest5tii voastre va fi Indeplinitg tocmai, spuse contele de Crevecoeur. Galeotti — adaug5 el, dup5 ce se informal — astA-sears, dupa" cum aflu, a plecat la masa intr-o companie vesel5 ; dar. se va trimite dup5 el. Ceilalti vor fi ,de Indatal la dispozitia maiest5tii voastre. — Atunci, inainte, spre noua locuint5 pe care ne-a iaferit-o ospitalitatea vArului nostru, spuse regele. $tim ca turnul in care se of la este o adev5rat5 cetate §i midAjduim c5 el nu va fi mai putin sigur. — Ati remarcat pe cine a ales regele Ludovic in suita lui ? intrebg Incet Le Glorieux pe contele de Crevecoeur, in timp ce '11 Insotea pe Ludovic care ieea din salA. — Desigur, vesele prieten, raspunse contele. Ce, ai ceva de spus ? — Mimic, nimic ; doar ca sint ale§i pe sprincean5 : un pezeve-nghi de b5rbier, un mercenar scotian, un §ef vrea calau cu dou5 aiutoare §i un tirhor-arlatian. sal merg cu dumneavoastra, conte de Crevecoeur, §i sal Inv5t cit de mare e tic51o§ia omeneasca, privind dibacia cu care o sal stab de vorb5 cu fiecare. Diavolul Insu§i ar fi adunat foarte greu un asemenea sinod, peste care n-ar fi fost.pus5 o mai bun5 Capetenie. Profitind de privilegiile sale, bufonul it 1u5 de brat cu familiaritate pe conte §i p5§1 inainte cu el, In timp ce, Insatit de o escorts numeroas5, dar neuitind sal de-a Coate onorurile cuvenite, acesta it conducea pe rege spre noile Inc peri ce-i fusesera destinate.

XXVI 11

NESIGURANTA

Dorm fericiti toti cei Doar cel incoronat Se zvircoleste-n patul lul ; nu-1 prinde somnul. HENR1C AL 1V-LEA PARTEA A 11-A

Patruzeci de oatneni de arme purtind alternativ, unul o sable scoasa din teaca, celalalt o torta aprinsa, .servira ca escorta, sau mai curind, ca garda, regelui Luclovic, de ,la primaria din. Peronne ping la castel. Atunci cind el intra in aceast5 fort5reata sumbra si de.temut i se paru ca" un glas ii striga is ureche acel avertisment pe care florentinul it scri5i;ese. pe portalul regiunilor infernului : „Voi cei care intrati, pArAsiti orice speranta" 1. Poate ca un. sirnt5mint de remu§care a sagetat sufletul .regelui Baca se va fi gindit in clipa aceea la sutele, sau mai curind la miile de oameni care, la cea mai neinsemnata banuiala, sau chiar Fara pricing, fusesera inchisi de el in adincul turnurilor sale, fara urasc5 nici o sperant5 de scsapare, adui in stare chiar si viata la care nu mai tineau decit printr-un instinct animalic. Lumina vie a tortelor facea sa rAmina in ul-nbr:i lucirea lunei, ale carei raze erau mai . voalate decit in noaptea trecuta ; licaririie fumegatoare i ro*iatice pe care tortele le art_mcau pe vechile ziduri d5deau o
I Aluzie la „Inlernul" c,e Dante Allibneri. (n. _

426

patin5 §i mai intunecata uria§ului bastion care se nunea Turnul Contelui Herbert, acela*i turn la care Ludovic se uitase in ajun cu o presimtire rauprevestitoare si unde trebuia sä locuiasca acum, inspaimintat de toate violentele pe care aprigul si prea puternicul sau vasal putea sa fie ispitit a le pane in practica in aceste. tainite ale tiranici. Simtamintele apasatoare ale regelui sporira si mai mult atunci cind, strabOtind curtea, zari mai multe lesuri peste care fusesera aruncatin grabs mantiile. Nu-i fu greu sä-si dea seama ca mortii erau arcasi din garda sa scotiana care, dup6 cum '11 inform5 contele de Crevecoeur, se impotrivisera ordinului de a parasi posturile din apropierea incaperilor regelui, in urma carui fapt se iscase o incaierare intre ei si garda valona a ducelui ; inainte ca ofiterii celor doua corpuri sa poata interveni, mai multi soldati isi pierduser5 viata. — Credinciosii mei scotieni ! rosti regele la vederea acestei triste priveli*ti ; dac5 ar fi fast vorba de o luptO dreaptA, toti flamanzii, laolalta cu burgunzii n-ar fi putut da luptatori vrednici sa se masoare • Cu voi. — E adevarat — spuse Balafre care pa§ea iindat5 dupa rege — dar daca Ingaduie maiestatea voastra, putini oameni pot lupta cu mai mult de doi potrivnici decdat5. Eu insumi nu prea sint incintat sa ma iau de piept cu trei in acelai time, afar5 de cazul cind este vorba de o treab5 anume, cind nu mai stai sa numeri capetele. — A, dumneata erai, vechiul meu cunoscut ! rosti regele intorcinduii privirea spre el. Atunci inca mai am ling5 mine un supus credincios. — Si un slujbas credincios, fie in consiliile maiesthtii voastre, fie in indatoririle pe care le indepline§te pe linga regeasca voastra persoan5, spuse cu glas scazut Olivier le Daim. — Toti sintem credincio*i — vorbi i Tristan l'Hermite cu glas morocanos — caci daca" maiestatea voas427

tra ati fi fost ucis, nu ne-ar fi lasat in viata niciunul din noi, chiar daca am fi voit-o. — A-ha, iata ce se poate numi o bung chez4ie de credinta, zise Le Glorieux, care, am mai spus-o, se amestec:ase printre ei, dupa naravul neastimparat al color cu mintea slaba. In timpul acesta, sene*alul, chemat in grabs, se caznea sa intoarca uriaa cheie in broasca ruginita de la u§a uria§ei temnite gotice,,§i pina la urma fu silit sä ceara aiutorul unuia dintre oamenii lui Crevecoeur. Dupa ce izbutira sa deschida usa, vase oameni intrara inauntru cu tortele aprinse, aratind drum.ul printr-un coridor Ingust i ntortocheat, strajuit din loc rn toe de ferestruici care se deschideau in adIncimea firidelor deschise in zidurile masive. La capatul acestui coridor se ridica o scars cladita tot atit de masiv, ale carei trepte erau alcatuite din blocuri magi de piatra, de inaltime inegala, netezite grosolan cu ciocanul. Deasupra scarii , o u.a ferecata dadea in marea sala a turnului ; chiar §i in timpul zilei, aceasta Incapere era foarte slab luminata, caci ferestruicile, parind mai mica decit erau In realitate, din pricina grosimii excesive a ziduriAcum lor, aveau mai curind infati*area unor lumina tortelor alaia de izbutea sa impra*tie intunericul. Cttiva lilieci sau alte pasari rau prevestitoare, stirnite de lumina cu care nu erau obiviuite, ftlfilra imprejurul tortelor gata, gata sa" be atinga, In - timp ce senealul iii cerea scuze ceremonios in fata regelui, spurand ca aceasta mare sala nu fusese rinduita, intrucIt primise porunca In aceasta privinta pe nea§teptate, adaugind ca, de altfel, Incaperea nu mai fusese chiar mai inainte, dupa folosita" de douazeci de ani, cum auzise de multe ori, nu i se daduse Intrebuintare &et arareori, Inca de pe timpul regelui Carol cel Simp.lu. — Regele Carol eel Simplu ! repeta Ludovic. Acum cunosc povestea acestui turn. Aced rege a fost ucis aici de perfidul sau nasal Herbert, conte de Vermandais... a*a. scree in cronicele noastre. Imi umbla ceva 428

prin minte cu privire la castelul din Peronne, dar nu puteam sä-mi dau seams ce anume. Aici a lost deci asasinat inainta*ul meu — Nu, sire, nu chiar aici, cu ingkluinta maiest5tii voastre, preciza bAtrinul seneal, p4ind cu graba unui cicerone care arata curiozitatile unui asemenea loc. Nu aici, ceva mai departe, intr-o incapere raturalnicg care da in camera de culcare a maiest5tii voastre. El deschise in graba o tta, la celalalt capat al marii sali, care dadea intr-o camera de culcare, mica, 2.5a cum se obi*nuia in acele vechi cladiri , dar chiar din pricina aceasta, mai plAcuta decit vasta sal prin care trecuser5. Aici se facuserii la repezeal5 oarecare pregatiri pentru primirea regelui : se intinsese o tapiterie pe zid, se aprinsese focul inn camin, ale carui gratii roase de rugin5 nu mai fusesera de mult folosite, se pusese pe jos un a§ternut pentru gentilomii care, dupa obiceiul timpului, urmau s5-*i petreac5 noaptea in camera regelui. — Pentru ceitalti curteni din suita maiestatii voastre vom a§eza paturi in sala, turuia hatrinul seneal ; timpul a lost tare scurt, sa ne ierte maiestatea voastra. Dana maiestatea voastra dore*te s5 priveasca u*ita aceea dinapoia tapijeriei — ea da intr-un mic i vechi cabinet sapat in grosimea zidului ; acolo a lost omorit Carol : in el se ajunge de la catul de jos printr-un condor secret, pe uncle au venit i cei ce i-au luat zilele. Maiestatea voastra, ai c5rui ochi cred ca sint mai buni decit ai mei, poate s5 vada petele de singe ramase Inca pe duvmeaua de stejar, de§i lucrurile s-au petrecut acorn cinci sute de ani. Vorbind astfe), se caznea sa deschik15 u§ita cabinetului pima ce regele ii spume deodat5 : o sa poti povesti o — Stai, Vatrine, ai rabdare intimplare mai n•oua i o sä poti arata pete de singe spus, seniore de Crevecoeur ? mai proaspete. Ge ai — Tot ceea ce pot raspunde, sire, este ea aceste dou5 incaperi sint la dispozitia maiestalii voastre ca 429

acelea din propriul vostru caste! de la Plessis *i ca paza exterioara este incrediritatA lui Cievecoeur, un name care n-a fost iniciodat5 dezonorat de tr5dare asasinat. -- Dar coridorul secret care d5 in acea c5mgruta de care vorbe*te acest batrin ? spuse Ludovic incet *i cu un ton nelini*tit, stringind cu o mina bratul lui Crevescoeur in timp ce cu cealalt5 it argta u*a cabinetului. Trebuie sal fie vreun vis al lui Mornay — radspunse contele — sau vreo veche *i absurd5 legend e castelului ; dar lam sa cercetez acest lucru. El tocmai voia s5 cleschid5 u*a cabinetului, curd Ludovic i 1 opri — Nu, Creivecoeur, nu. Onoarea domniei tale este o cheza*ie indestulgtoare. Dar ce vrea ducele dumneavaastrA sa faca cu mine ? Cum si-ar putea inchipui sä ma tiny mult timp prizonier ? Ia spune, ce p5rere ai de toate astea, Crevecoeur ? — voastra — Sire — raspunse contele •maiestatea * pate da seama singur cit de indurerat a lost duTi cele de Burgundia de groaznica fapt5 s5vir*it5 asupra persbanei rudei *i aliatului sau *i numai maiestatea voastra e in masura sa *tie cit este de indreptatit s5 socoteasca aceasta crima inspirat5 de emisarii maiestatii voastre. Dar st5pinul meu are o noble de caracter care it opre*te, chiar atunci kind se of la in culmea miniei, de a s5vir*i fapte reprobabile: Orice ar face, o va face la lumina zilei , in fata celor dou5 popoare, *i nu pot decit sa adaug ca dorinta tuturor sfetnicilor care it inconjoara, in afar5 poate de unul singur, este ca el sa dea dovad5 in aceasta ,imprejurare de cumpat *i marinimie, precum *i de dreptate. — Ah, Crevecoeur — spuse Ludovic, luind mina contelui ca *i cum ar fi fost ,mihnit de o amintire dureroas5 — fericit este printul care are in preajma sa sfetnici in, stare sa-1 pAzeasca impotriva propriilor sale porniri. Numele lor vor fi scrise cu Mere de our in istoria domniei acestuia. Nobile Crevecoeur, de ce 430

n-am fericirea sa se afle in preajma persoanei mele un om ca domnia to ! — In acest caz, maiestatea voastra nu s-ar gindi decit cum sa se de,scotoroseasca de el cit mai repede. spuse Le Glorieux. — A-ha ! Domnul intelepciune ! E5ti 51i domnia ta aici ? zise Ludovic intorcindu-se, 5i schimba indata tonul patetic cu care ii vorbise lui Crevecoeur, adoptind cu u5urinta altui care se apropia de veselie : Ne-ai urmat ? — Da, sire, raspunse Le Glorieux. Tntelepciunea trebuie sa urmeze in ve*minte pestrite, cind Nebunia merge inainte, in faldurile purpurei. — Cum sa inteleg aceste cuvinte, mesir Solomon ? raspunse Ludovic. Ai vrea sä-ti schimbi locul cu al meu ? — Nu, pe mIntuirea sufletului meu — raspunse Le Glorieux — chiar daca mi-ati da pentru asta cincizeci de coroane. — Si pentru ce ? Pare-mi-se ca n-a5 avea nimic de zis dacg mi-ai fi rege, judecind dupa felul in care guverneazg printii ast5zi. — Fie, sire ; intrebarea este Ins dacA, pretuind mintea maiestatii voastre dupa locuinta care vi s-a acordat aici, nu mi-ar fi ru5ine sa am un nebun a5a de prost. — TAcere, canalio ! stria contele de Crevecoeur. Limba ta i5i ing5duie prea multe. — Las5-1 sa vorbeasca in voie — spuse regele' nimic nu-i mai vrednic de ris ca nebuniile acelora care n-ar trebui s'a le faca". Iatg, inteleptul meu prieten, is aceastA punga cu our 5i prime5te totodata un sfat folositor : nu fii niciodata atit de nebun pentru a to crude mai intelept decit ceilalti. Te rag, f5-mi placerea, cauta-1 pe astrologul meu, Martius Galeotti, trimite-1 incoace cit mai repede. Alerg, la porunc5, sire, raspunse bufonul. F5ra indoialg ca am sa-1 g5sesc la Jean Dubla-Masur5, c5ci 431

filozofii, ca .nebunii, tiu undo se vinde vinul eel mai bun. — 1e rog, ordona garzilor sa-1 lase sa intre pe acest invatat, seniore de Crevecoeur, spuse Ludovic. — Ca sa intre — fara indoiala, raspunse contele, dar cu parere de rau trebuie sä adaug ca poruncile care mi s-au dat nu-mi dau dreptul sa ingadui nimanui a pdrasi incaperile maiestatii voastre. Doresc maiestatii voastre o noapte buns, urrna el. Am sa ma ingrijesc de indata ca gentilomii care ramin in salsa sa se simta cit mai la largul lor. — Nu to de asta, mesir conte, raspunse regele. Sint oameni infrunte greutatile ; §i la Crept vorbind, in afara de Galeotti pe care vreau sä-1 vad, nu prea doresc sa am alts legatura in noaptea asta cu exteriorul, ceea ce se poate impdea foarte bine cu poruncile ce ti s-au dat. — Elie sint — raspunse Crevecoeur — sä las pe maiestatea voastra in deplina posesiune a incdperilor sale. A§a sung ordinele stapinului meu. — Stapinul dornniei tale, conte de Crevecoeur — raspunse Ludovic — pe care acum it pot numi de asemenea *i al meu, este un stapin prea gratios. Regatul meu — adduga el — nu este prea mare, in clipa asta, cind se reduce la o sala veche §i la o camera de culeare; dar el este Inca destul de -mare pentru toti supu§ii pe care ma pot bizui acum. Contele de Crevecoeur ceru ingaduinta sä se retraga §i curind dupa aceea se putura auzi pa§ii santinelelor care se indreptau spre posturile lor, ca §i comenzile ofiterilor §i tropaitul grabit al soldatilor care ie§eau din garda. In sfir*it se a§ternu lini tea i nu se mai auzi decit murmurul surd al apelor adinci tulburi ale riului Somme, care saldan zidurile castelului. — Duceti-va in said, prieteni, porunci Ludovic lui lui Tristan care it urmasera in camera lui; Olivier dar nu va culcati. Ateptati, cad mai avem ceva de chiar grabnic. facut IT1 noaptea aceasta, 432

Olivier *i Tristan se retrasera in sala cea mare, unde ramasesera Le Balafre *i eel doi oameni ai marelui prevot. Ace*tia aruncasera destule lemne in foc pentru a lumina *i in acela*i timp pentru a incalzi sala, dupa care, infa*urindu-se in mantiile lor, se lungisera pe pardoseala, cu o infati*are care exprima tulburarea *i amaraciun-ea. Olivier *i Tristan nu gdsira ea" aveau ceva mai bun de facut decit sa le urmeze pilda : nefiind prea buni prieteni niciodata in zilele dor bune de la curie, niciunul dintre ei nu simtea nevoia de a incredinta celuilalt gindurile pe care i le inspira aceasta stranie *i subita inthrsatura a soartei, a*a ca intreaga societate ramase cufundata intr-o tristete muta. In timpul acesta, stapinul ior, in ciaustrarea camerei sale, se afla in prada unei framintari care ar fi putut sa rascumpere in parte suferintele pe care le pricinuise el insu*i altora. Ludovic strabatea camera de inegali, oprindu-se iadesea colo-colo cu pa*i repezi in be cu miinile Impreunate ; pe scurt el dadea friu fiber zbuciumului pe care *tia sa-1 ascunda atit de bine fats de oameni. Oprindu-se in sfir*it Inaintea u*itei pe care batrinul Mornay i-o aratase, spunindu-i cal ducea inainta*ii sai, i i frinspre scena omorului unuia gea miinile, putin cite putin, daidu glas gindurilor sale in urmatorul monolog intrerupt cind *i cind. „Carol eel Simplu, Carol eel Simplu Cum it va numi oare posteritatea pe Ludovic al XI-lea al carui singe va improspata Nate petele sIngelui tau ?! Ludovic Nebunul... Ludovic Nataraul... Ludovic ingimfatul... toti ace*ti termeni sint prea blinzi pentru a exprima marea mea prostie. Ginde*te-te ca aceste capete aprinse din Liege, pentru care rascoala e tot atit de fireasca ca *i hrana, ar sta lini*tite... Inchipuie-ti ca tiara aceea salbatica din Ardennes *i-ar intrerupe pentru un timp indeletnicirile samavolnice *i singeroase... socote*te ca a* putea sa-1 invat limbajul ratiunei *i al bunului sens pe Carol de Burgunia inainte de a incerca cu succes forta argumentelor sale asupra

unui taur salbatic ! Neghiob, de doua on neghiob ce am fost! Dar ticalosul de Martius nu-mi va scapa. E1 a fost unul din cei care au pus la cale treaba asta, el si acel pops infam, acel blestemat de Balue`. Daca am sa snap vreadata din primejdia asta, am sa-i smulg palaria de cardinal, de ar fi sa-i smulg si pielea capului o data cu ea ! Dar celalalt &gator se afla in miinile mele. Sint Inca rege... Mai am Inca imperiul acestei camere, destul de intins pentru a-1 pedepsi pe acest sarlatan, pe acest flecar, acest cititor in stele, acest mincinos care m-a aruncat in captivitate si totodat5 m-a facut sa ma insel pe mine insumil Conjunctia plantelor...da,conjunctia. A sporovait atitea nerozii, incit ar fi lost greu sa zapaceasca si capul prost al unei oi, si a trebuit ca eu sa fiu destul de nerod pentru a crede ca-1 inteleg ! 0 sa vedem .numaidecit ce a prezis cu adev5rat acea conjunctie. Dar mai intii sa-mi fac rugaciunile." Deasupra micii usi a cabinetului, poate in amintirea faptei care fusese savirsita acolo, se afla o firida, cioplita grosolan, in care era prins un crucifix daltuit in piatra. Regele isi indrepta ochii spre crucifix.si paru ca e pe punctul de a.ingenunchea, cind deodata se opri scurt ca si cind, folosind fats de acea sfinta imagine principiile unei politici pamintesti, n-ar fi socotit ca-i cuminte sa se apropie de ea fAra a-si fi asigurat mijlocirea deosebita a vreunei persoane presupus favorite. El Intoarse deci capul ca si cind crucifixul n-ar fi fost vrednic sa fie privit si, alegind dintre iconitele
tinut fagaduinta de a se razbuna impotriva Ludovic cardinalului la Balue, pe care 1-a invinuit intotdeauna c5 1-a trAdat Burgundiei. Dupa ce s-a intors in Franta a ordonat ca fostul s5u favorit s5 fie inchis intr-una din cu*tile de fier de la Loches. Acestea erau construite cu o iscusinta diabolic5, incit o persoan5 de talie normala nu putea sa" stea nici in picioare, nici sä se lungeasca pe jos. Se spune c5 aceast5 inventie apartinea chiar lui Balue. In orice caz, el a fost tinut intr-una din aceste cuti timp de 11 ani, Ludovic nu i-a ing5duit sa" iasa decit atunci cind s-a imbolnavit de ultima lui boara. (n. t.)

434

care, dupa cum s-a aratat adeseori, impodobeau de jur imprejur palaria sa, alese o iconita a Maicii Domnului de la Clery, ingenunche inaintea ei si rosti ur matoarea rugaciune cu totul neobi*nuita. Trebuie sa se remarce ca grosolania superstitiei sale it impingea oarecum sa priveasca pe Maica Domnului de la Clery ca pe o fiinta deosebita de Maica Domnului de la Embrun, icoana favorita a sa, careia ii Malta rug5ciuni adesea. BlInda fecioara de Clery — striga el, impreunIndu-*i miinile si lovindu-sein ‘piept — binecuvintata mama a milostivirii Tu, care e: -Ai atotputernica pe linga Atotputernicul, Indura-te de mine, pacatosul E aclevarat 6 to-am .cam parasit pentru binecuvintata to sora de la Embrun. Eu sint insa un rege, puterea mea e mare, bogatlia mea Fara margins ; daca ea n-ar fi atit de mare, as dubla la gabellte, 1 asupr.a supu§ilor mei, mai curind decit sa nu-mi platesc datoriile fata de voi amIndoua. Deschide aceste u*i ferecate... Astupa aceste ingrozitoare anturi... Scapa-ma, aa cum o mama i§i scapa copilul, din aceasta primejdie prezenta i amenintatoare. Daca am dat sorei tale comitatul . de Boulogne, in stapInire pe veci, nu mai am ogre atitea alte mijloace spre a-mi, dovedi credinta §i fata de tine ? Tu vei avea intinsa, bogata provincie Champagne §i podgoriile ei isi vor revarsa bel§ugul in manastirile tale. Fagaduisern aceasta provincie frateotravit de blestelui meu Carol ; dar el a murit, matul abate d'Angely pe care am sa-1 pedepsesc ,dac4 voi trai ; ti-am fagaeduit acest lucru *i mai inainte, dar de data asta am sa-mi tin cuvintul. Daca am *tint ceva despre aceasta crima crede-ma, venerata mea patroana, ca aceasta s-a intimplat fiindca nu vedeam nici un mijloc mai bun pentru a-i potoli pe nemultumitii din regatul meu. Oh, nu socoti asta'zi In sarcina mea aceasta veche datorie ; fii cum ai fost intotdeauna buna, milostiv5' si Intelegatoare! Prea blInda
Impozitul pe sare (in limba franceza). (n. t.),

fecioar5, roag5-1 pe fiul tau sa-mi ierte p5catele trecut i pe acela... pe acela neinsemnat pe care va trebui sa-1 savir,wsc in noaptea asta... acesta nu este un pacat, prea scumpa fecioar5 de Clery, el un act de dreptate al meu, caci ticalosul este eel mai mare *arlatan care si-a strecurat vreodatg minciuna in urechea unui print §i pe deasupra incline spre blestemata erezie a grecilor. Nu este vrednic de ocrotirea ta. Da-m1-1 mie pe mina si socoteste o fapta buna sä scapi lumea de el — caci este un necromancier, un vrajitor nevrednic sa te gindesti la el, sa-i porti de grija... un cline, a carui viata nu trebuie sa pretuiasca in ochii tai mai mult ca seinteia ce sare din lamps sau t4nete din foe. Nu te g-indi la rafuiala asta marunfa, prea blind5 i prea milostiva Fecioar5, nu te gindi decit cum sa ma poti ajuta mai bine in framintarea mea ! i eu am sa-mi pun sigiliul regesc pe icoana ta, pentru a-mi intari legamintul cu privire la comitatul Champagne, fagaduind totodata ca de acum inainte n-am sa te mai tulbur cu asemenea treburi singeroase, stiind prea bine ce buna, induratoare si miloasa Dupe acest straniu pact cu venerata sa, Ludovic recita, in limba latina, aparent cu adinc5 evlavie, cei sapte psalmi ai pocaintei, citiva Ave si citeva acatiste anu.me inchinate Maicii Domnului. Apoi se ridic5, multumit asigurase sprijinul Sfintei Fecioare careia ii inaliase rugile sale, cu atit mai mult cu eit, asa cum gindea cu siretenie, cele mai multe dintre pacatele pentru a caror iertare ti ceruse mijlocirea in alte prin urmare, imDrejur5ri nu erau de aceeasi nature Main Domnului din Clery n-ar fi avut motive sa-1 socoteasca un am care varsa singe din obisnuinta, un ucie-a§ cu inima impietrita, cum o faceau pesemne alti dint cirora li se spovedise mult mai adeseori, marturisindu-le acele crime. Facindu-§i astfel curatenie In cuget sau mai curind dindu-i o spoial5 ca unui mormint, regale intredeschise usa care dadea spre sala castelului i, scotind Dujin capul afara, 11 chema pe Le Balafre. 436

— Viteanil nieu solJat — ii spuse — tu imi slu jesti de muita vreme, dar ai lost prea putin rasplatit. Am intrat intr-o incurcAtura din care sau am sa scap, sau am s5 mor ; n-as vrea sa nor insa nerecunoscator, adic5 far5 a rasplati, atit cit va sta in puterea mea prin gratia sfintilor, fie pe prieteni, fie pe dusmani. In clipele acestea, in preajma mea se OVA un prieten pe care trebuie acesta esti tu rasplatesc — dar mai am si un dusman pe care trebuie sä-1 pedepsesc dupa faptele sale nelegiuite, si acesta este mit.tradatorul, ticalosul Martius Galeotti, care, prin inselaciunile si videsugurile sale, m-a ademenit aici pentru a ma da pe mina vrajmasului meu de moarte, care e atit de hotArit sa ma nimiceasca cum n-a lost vreodat5 macelarul ce duce vita la abator ca s-o ucid5. — Daca-i p-a.sa,, am sa-1 chem la luptA. Se spume ca e o lama buns, deli arata cam :greoi, zise Le Balafre. Ducele de Burgundia este prea bun prieten al oamenilor de arme ca sa nu ne dea voie sa ne batem cum trebuie, intr-un loc larg. i dacg maiestatea voastra o s5 alba zile §i o sä scape de aid, o sa ma vada luptind pentru dreptatea sa §i razbunindu-ma pe acest filozof du.p5 cum ii dore§te inima. — Iti pretuiesc bravura §i credinta, dar acest ticalos primejduiesc este un luptator voinic §i n-a§ vrea viata, viteazul meu soldat. -§ fi un soldat viteaz, cu Ingaduinta maiesta— Na tii vaastre — spuse Balafre — daca n-as indrazni sa "i'nfrunt pe cineva chiar si mai tare ca el. Frumos ar fi pentru mine, care nu ma pricep nici sa scriu, nici sa citesc, sä ma tern de o matahal5 pintecoas5 care n-8 facut deal sa scrie §i s5 citeasca toata — Totu§i — spuse regele — nu doresc sa to pun In primejdie, Balafre. Tradatorul vine aici, din ordinul meu. Am dori ca indata ce prinzi clipa potrivita sa sari pe el sa-1 tnjunghii sub coasta a cincee. M5 intelegi ? — Fire§te, inteleg, raspunse Le Balafre ; dar daca ingaduie maiestatea voastra, asta e o treaba cu care 437

eu nu sint citu§i de putin obi§nuit. N-as putea sa ucid mAcar un ciine, dac5 lasta nu s-ar petrece, hai sa zicem, in fierbinteala unei lupte, a unei urmAriri, a unei sfid5ri §i a§a mai departe. — Ei asta-i, vrei cumva sa spui c5 e*ti milos ? replic5 regele. Tu, care ai fost totdeauna in frunte la asolturi §i la asedieri §i cel. mai aprins, precum mi s-a povestit, dup5 plAcerile §i foloasele pe care le pot aduce in asemenea imprejurAri o inimA necrut5toare i o mina crincena ? ! - Maiestate — Caspunse Balafre — nu m-am teinut niciodat5 §i n-am crutat pe du*manii vo*tri atunci and au fost cu sabia in mina. Un iasalt inseamn5 o lupt5 inversunat5, ale c5rei primejdii iti aprind singele intr-atit, incit, pe sfintul Andrew, nu se potole§te nici o or sau dou5 dup5 aceea, ceea ce eu socotese ca - i un temei care indreptge§te foarte bine jaful ce urmeaz5 luptei. $i, Dumnezeu sa se milostiveasca de noi, sArmanii soldati, la inceput ne face s5 turb5m primejdia si dup5 aceea izbinda, cind turbAm *i mai si. Am auzit despre o legiune ialcdtuit5 numai din sfinti : cred c5 trebuie sa aib5 mult5 treaba tot rugindu-se si mijlocind pentru ceilalti luptAtori, pentru toti aceea care poart5 pana§ §i plato§e, pieptar de bivol Dar ceea ce rnaiestatea voastr5 imi cere este in afiar5 de obiceiurile mele, de*i nu tagaduiesc c5-ta fost destul de mArinimoas5. Cit despre astrolog, daca-i tr5d5tor, s5 moar5 de moartea trAd5torilor. N-iam s5 m5 amestec niciodath in treaba asta i nici sa am vreo leg5tura cu ea. Maiestatea voastrA are aici pe marele sat] prevot §i pe doi din oamenii acestuia, mutt mai potriviti sa se ralfuiascA cu el decit un gentleman scotian de vita nobilA, care are un grad in armat5. — Ai dreptate, Balafre, spuse regele. E insa de datoria to ca cel putin sa veghezi la executarea prea dreptei mele osinde si sa impiedici ca ea sa fie intrerupt5. — Acest lucru am sä-1 fac impotriva intregului ora§ Peronne, raspunse Le Balafre. Maiestatea voastra nu 438

trebuie s5 se indoiasc5 de credinta ce i-o port in tot ceea ce se impaca. cu cugetul meu, $i imi ingadui sa clau chezasie cg in ceea ce prive$te vederile mele $i slujirea maiest5tii voastre, pot marturisi Ca am fost destul de larg — am savirit pentru maiestatea voastr5 cel putin citeva fapte pe care, de ar fi trebuit s5-mi inghit praselele pumnaiului $i nu le-a$ fi facut niciodata pentru altcineva. — S5 nu mai vorbim despre asta, it intrerupse regele. Asculta-mä : cind va intra Galeotti $i se va inchide u$a dupa el, scoate siabia $i paze$te intrarea. Nu lasa pe nimeni sá intre — iasta e tot ce-ti cer. Du-te pe marele prevot. $i Balafre ie$i dup5 cum i se poruncise $i o clip5 dup5 aceea Tristan l'Hermite se infal.i$5 inaintea lui Ludovic.. — Bine ai venit, prietene, rosti regele. Ce parere ai de situatio in care ne aflam ? — Sin tem ca ni$te oarrieni osinditi la moarte, cel putin daca clucele n-o sä se rAzgindeasea. — 'Fie ca se va razgindi, fie ca" nu, acela care ne-ta aclemenit in capcana asta vatrebui sa plece oa emisar al nostru pe lumea cealalta, ca s5 ne g5seasca locuinte, spuse regele cu un zimbet fioros, insp5imint5tor. Tristan, to ai f5cut destule acte de•justitle neinfricat5 — Finis — . vream sa spun funis coronat opus' --- trebuie sa-mi sluje$ti ping lea capat. Cum s-o fac ? raspunse Tristan. Nu-s decit un biet om simplu, dar .sint recunosc5tor. 0 s5-rni fac datoria fie inrauntrul acestor ziduri, fie oriunde in alt5 parte ; a tita vreme cit tr5iesc, suflarea maiestatii voastre va pune o pecete grea de osind5 $i hotarirea voastr5 va fi tot atit de repede adus5 la indeplinire ca $i cind ati sta pe tronul vostru. De-a$ pati, in ceasul urmator, orice — putin imi pasa. — E intocmai ceea ce am a$teptat de la tine, dra' $treangul incununeaza opera, in loc de Sfir§itul (finis) incoroneaza opera (in limba latina). (n.

439

gul meu, spuse Ludovic. Dar ai ajutoare bune ? Tradatorul este voinic, e puternic si f5r5 indoial5 ca va striga dupa ajutor. Scatianul nu va face decit sä paasta-i tot ceea ce am putut s5 scot zeasc5 la us5 de la el prin maguliri si prin bunAvointA. Olivier e bun numai sa mints, sa linguseasca. si sa dea sfaturi primejdioase. Ventre saint-dieu! Cred ca curind o sa atirne el insusi intr-o bun5 zi in streang, decit sal atirne pe altul. Crezi ca ai oamenii si mijloacele necesare pentru a face treaba repede si sigur ? — Ii am pe Trois-Eschelles si pe. Petit Andre, raspunse prevotul. Acestia sint atit de priceputi in meseria lor, incit, din trei insi, ar spinzuna pe unul mai inainte ca ceilalti doi sa-si dea searna ce se petrece. Am hothrit cu totii sa traim sau sä murim cu maiestatea voastra, stiind bine c5 vom fi lasati sa mai traim dup5 , maiestatea voastra tot atit cit a trait oricare dintre musteriii nostri. Si care va fi de data asta omul nostru daca ing5duie maiestatea voastra ? Vreau sa fiu sigur de el ; cad dup5 cum ii place din and in and maiestAtii volastre sa-mi eminteasc5, uneori mi s-a intimplat sa ma inel.,asupra osinditului si am sugrumat in locul lui pe un taran cumsecade, care nu suparase cu nimic pe maiestatea voastra. - Asta-i foarte adev5nat. Af15, deci, Tristan, ea osinditul e Martius Galeotti. Te miri, dar este intocmai precum iti spun. Ticalosul ne-a adus aici pe toti prin insel5ciuni si viclesuguri pentru a ne da far5 apgrare pe mina ducelui de Burgundia. — Dar nu fara razbunare ! preciz5 Tristan ; dac'd as ti incredintat ca aceasta-i ultima treab5 a vietii mele, 1-as impunge ca o viespe pe moarte, chiar dacg mi s-ar sp-urre ca am sa fiu sfisiat in clipa urm5totare — $tiu- cit imi esti de credincios — zise regele cunosc pl5cereta pe care, ca un cm de isprav5, o ea'se0i in indeplinirea datoriei tale — caci In virtute, precum spun inv5tatii, Iti afli propria r5splat5. $1 acum — la treab5, preg5tete-ti preotii, cad iertfa e aproape.

440

— Gratioasa voastra . maiestate doreste sa facem treaba de fats cu voi ? intreba Tristan. Ludovic raspunse negativ la aceasta propurtere imputernici pe marele prevot s5 pregateasca totul pentru indeplinirea fara $ovaialii a porundlor sale clipa cind astrologul va iesi din camera. — Cad — adauga regele — vreau s5-1 vad Inca o data pe ticalos, doar ca sa ma uit cum se poarta fala de un stapin pe care 1-a aruncat in capcana. Voi fi incintat sa-i privesc presimtirea mortii, obrajii rumeni umbriti de intunericul din acei ochi care rideau in Limp ce ma minteau. Oh, de ce nu-1 am impreuna cu el i pe celalalt, pe acela ale carui sfaturi i-au insotit prevestirile ! Dac5 ins5 am sa supravietuiesc... ia seama la purpura tea , eminenta, monseniore cardinal ! Nici Roma n-o sa te poata scapa... fie chiar cu ajutorul sfintului Petru $i a preacuratei Fecioare din Clery, atotmilostiva. Ce mai stai ? Du-te si pregate$te-ti oamenii. TicAlosul trebuie sa vina dintr-o clipa in Faca cerul ca nu cumva sa se teama $i sa nu vina 1 Asta ar fi intr-adevar culmea, zau asa ! Du-te, Tristan, altadata, and aveai treburi nu prea te mi$cai alit de inceti - Dirnpotriva, cu ingaduinta maiestatii voastre, gra -beam, obipuiati intotdeauna sa spuneti ca prea In$elindu-ma asupra scopurilor voastre, lovind eameni in care nu trebuila sa dau. De data asta, rog pe maiestatea voastra sa-mi dea un semnal care sa-mi arate atunci cind va despartili de Galeotti, daca trebuie sal ma apac de lucru sau nu. Am vazut o data sau de doua on pe maiestatea voastra razgindindu-va, si mustrin-du-ma ca am lucrat Kea repede. — Faptura banuitoare ce e$ti — raspunse regele iti spun ca n-am sä ma rargindesc. Dar Ludovic pentru a-ii amuti dojenile, iata, asculta ce am sa-i . spun acelui ticalos and 'va ie$i. Daca-i spun : „Este .datoria ; daca un Durrrnezeu deasupra noastra Insa ii spun : ,,Du-te in pace", ai sa intelegi ca m-arn razgindit. 441

— Pricep foarte greu atunci cind nu sint in incAperile departamentului meu, spuse Tristan l'Hermite. 0 clips. Ingaduiti-mi sa repet. Dna o sa-i doriti s5 piece in pace, trebuie sa sar pe el, nu ? — Nu, nu, neghiobule, .striga regele ; atunci sa-1 Iasi sa piece. Dar dacA am s5 spun : „este un Durnnezeu deasupra noastre, atunci — cit mai • sus cu el, cit mai aproape de planetele cu care she sä palavrageasca. — Bine ar fi s5 am aici tot ce-mi trebuie, spuse prevotul. — Atunci, sus cu el sau jos cu el — totuna-i, r5spunse regele cu 'un zimbet sinistru. — Si lesul — zise prevotul — ce facem cu el ? — SA vedem — raspunse regele — ferestrele salii slut prea inguste ; aceea a oratoriului este insa destul de larga. Il zvirlim in Somme si prindem o hirtie pe pieptul lui, pe care sä scrie : „Nu puneti oprelisti justitiei regelui". Ofiterii ducelui n-au decit sä-1 pescuiasca, dac5 le dä mina. /viarele prevot iesi din camera si-i chem5 pe cei doi oameni ai sal intr-un ungher al rnarii sail ca sä se sfatuiascA cu ei. Trois-Eschelles fixA in perete o torts ca sa lumineze sala. Apoi incepur5 sä vorbeasc5 acolo in soapta, neluati in seams de Olivier le Daim, care parea cufundat intr-o toropeala sumbra, si de Balafre care dormea dos. — Prieteni — incepu prevotul catre slujbasii lui — poate ati crezut c5 slujba voastra a incefat, sau chiar ca veti deveni obiectul unor griji ale altora, pe care voi n-c sa le mai aveti niciodata in ceea ce va priveste. Sus inimile, 135ieti Prea gratiosul nostru st- 5pin ne-a rezervat Inca un prilej insalt5tor pentru a ne face datoria si trebuie s5 ne-o facem neinfricati ca niste oameni care vor sä r5min5 in istorie. — A-ha, banuiesc despre ce este vorba — spuse Trois-Eschelles ; st5pinul nostru este ca vechii cezari de la Roma care, cind se aflau la ananghie sau, cum am spune noi, cu piciorul in scars, obisnuiau sä aleaga 442

dintre cei ce 'apnea' justitia, un om price put nentru a cruta sacrei for persoane incercarile stingace ale unei miini de ageamiu, de nepriceput in tainele meseriei noastre. Era un frumos obicei al paginilor ; dar, ca bun catolic, as avea remuscari daca as ridica mina asupra prea crestinului rege. — Ei, totdeauna esti prea scruRulos, frate, spuse Petit Andre. Daca regele porunceste propria sa execuiie, nu vad cum am avea dreptul sa mai discutarn. Cel care traieste la Roma trebuie sä asculte de Papa... Oamenii prevotului trebuie sa execute ordinele sefului for si el pe acelea ale regelui. - Ta. "cere, ticalosilor ! spuse marele prevot. Nu-i vorha de persoana regelui, ci de aceea ereticului grec, a acelui pagin, a acelui vrajitor mehomedan, a lui Martius Galeotti. — Galeotti ! exclam5 Petit Andre. Asta treb'uia sa se intimple o dat5 si o data ; n-am vazut nici un scamator din lacestia, care joaca toata viata pe o funie orizontala, s5 nu ajung5 ping la sfirsit atirnati de o funie verticala. Hirsst ! — Ceea ce ma framint5 pe mine — spuse Trois-Eschelles ridicind privirile in sus — este ca sarmanul de el trebuie s5 moara fara sa se spovedeasc. — Sst ! Sst ! — sisii drept raspuns marele prevot — ticalosul este un eretic si'un necromancier — un sinod intreg de popi nu 1-ar putea izbavi de pAcate. De altminteri, daca ii truce prin cap sa se spovedeasc, to lai harul, Trois-Eschelles, poti s5-1 sluiesti ca dhahovnic. Dar, ca s5 trecem la fapte, ma tern ca va trehui sa folositi pumnalele, baieti, caci n-aveti aci tot ce va trebuie ca sa va faceti meseria. Ei, Maica Domnului din Paris sa ma apere — protest5 Trois-Eschelles — ca sa fiu vreodata luat De nepregatite de ordinele regelui ! Port intotdeauna infasunata de patru on imprejurul trupului o cingatoare a sfintului Francisc cu un frumos lat alunecator la un capat ; caci eu fee parte din confreria sfintului 443

Francisc si in extremis am sa-i pot purta gluga gratie Lui Dumnezeu si bunilor parinti din Saumur. Iar eu — spuse. Petit Andre — am totdeauna in traista o rotita, un scripete cum i se- spune, cu tot dichisul lui, §i un §.urub zdnavan care-1 pot prinde dup5 voie atunci cind calatoresc prin locuri unde nu prea sint copaci sau au ramurile prea sus. S5 s-titi foarte folositor. — Minunat, exclama marele prevot. N-ai decit s5 prinzi scripetele ins grinda de- deasupra u ii §i sa via funia prin el. Am sä-1 tin de- vorba acolo pins ce-i aruncati latul dupa git, §i tatunci... — Atunci tragem de funie —i, hirW — spuse Petit Andre — astrologul nostru se inalta, la ceruri. — Dar domnii ace§tia — zise Trois-Eschelles privind spre carnin — n-au sa ne ajute ca sa faca 5i el ucenicie in meseria noastras? — Hm, nu — raspunse prevotul — barbierul Boar Incur: ca lucrurile §i-i lasa pe altii sa le descurce despre scotian, in time ce not facem treaba, el °sal pä, zeasca la u§a ; n-are nici curajul, nici iscusinta trebuitoare pentru a lucra cu mina lui.. Ce faci. fiecare cu meseria lui. Cu o negraita dibacie i. chiar cu un fel de incintare profesionala care le mai alina gindurile cu privire lea propria for soarta, vajnicii slujitori ai marelui prevot prinsera scripetele Si funia pentru a fi gata sa indeplineasca osinda hotarita de monahul captiv impotriva lui Galeotti — parind sa-i bucure foarte mult faptul c5 u1tin a treaba pe care o mai aveau de f5cut ena. atilt de potrivita cu tot trecutul lor. Tristan l'Hermite se uita la pregatirile for cu un soi de multumire, Olivier parea ca nici nu-i vede, iar Ludovic Lesly, dac5 fusese- cumva des-teptat de zgomot, privea totul ca era vorba de treburi Para nici o legatur5 cu datoria lui, cu care nu avea nici in din, nici in minec5.
I.a sfirW, o data o data. (in limba latina). (n. t.i

XXIX

INVINUIREA

timpul — chavolul pe pe care to it slujesti Nu-si pArAseste sluga prea credincioasA, 1-ajutA pe acei ce-i dau ascultare Si ii calauzeste, ducindu.1 de umeri, Pe drumuri rele ca $i pe drumuri bune, Pina ajung la ale infernului margini 51-ajunsi acolo ii aruncA-n adincuri. VECHE MESA DE TEATRU

Pentru a se supune poruncii lui Ludovic, sau mai curind rugamintii lui — cad, acesta se of la intr-o asemenea imprejurare in care d.ei rege, el putea doar cere lui Le Glorieux sa'-1 ca.ute pe Martius Galeotti — bufonul nu avu o bataie de cap cu indeplinirea acestei insarcina'ri ; de aceea se duse glont la cea mai bung circium5 din. Peronne, aceeai pe care-o vizita el adesea, fiind un mare iubitor al ace; for licori care aduceau mintea celorlalti oameni la nivelul mintii sale. Acolo i1 gasi, sau mai curind it zari pe astrolog intr-un colt al salii de but — stove, cum se numea atit in germana cit §i in flamandg, nume care vine de la mobila sa principala — stind de vorba foarte preocupat cu o femeie imbfacata intr-un vesmint straniu, oarecum maur sau asitatic, care, indata ce Le
1

Stove inseamna sobs.

(n.

445

Glorieux se apropie de Martius, se ridic5 ca spre a se indeparta. - Puteti avea loath increderea in aceste vesti, ii spuse ea lui Galeotti. Puteti avea toath increderea. Dup5 ce incheie astfel, femeia se pierdu in multimea mu5teriilor care srateau a5ezati imprejurul feluritelor mese din incapere. Vere filozof — spuse bufonul apropiindu-se de cerul nici nu tapuca sal ridice un pkito;. Martius Te-a p5r5sit o nebuna c5 Si trimite altul iat5 c5 acum vine un nebun sal te conduc5 la Ludovic al Frantei. — Si to e5ti mesagerul ? intreb6 Martius uitindu-se la bufon cu o brusc5 neincredere 5i recunoscind de la cea dintii privire slujba interlocutorului sau, deli costumul acestuia, dup5 cum am spus mai sus, nu avera nimic neobi5nuit ca inf5ti5are exterioarg. — Da, domnul meu, 5i cu ingaduinta intelepciunii domniei-tale — raspunse Le Glorieux — cind Puterea trimite Nebunia in cAutarea Intelepciunii, acesta este un semn sigur care arat5 cu ce picior 5chioap5t5 bolnavul. --- .Si diaca n-am sa vin, vazind ca sint chemat In un ceas atit de inaintat printr-un asemenea mesager ? - Atunci o ssa ne sfajtuim asupra cazului domniei tale 5i o sa te 1u5m pe sus, spuse Le Glbrieux. La Lisa a5teapt5 vreo zece burgunzi zdraveni pe care Crevecoeur mi i-a dat in scopul acesta — caci aMi a nu prietenul meu Carol de Burgundia si cu mine am luat vArului nostru Ludovic coroana, ci el a Post atit de nerod s5 ne-o dea pe minas ; not n-am fAeut &eft s-o pilim, s-o mai retezam pe ici pe colo 5i, cu toate c5 a ajuns sub-tire cit un flutura5, este Inca vorbim limpede, Ludovic este de our curat. Ca Inca mai mare peste oamenii lui, deci 5i peste domnia ta, 5i prea cre5tin rege al vechii sali de mincare din castelul Peronne, unde, domnia ta, ca supus al lui, trebuie sa te infati5ezi de indat5. 446

— Te urmez, domnul meu, se supuse Martius Galeotti §i pleca cu Le Glorieux, dindu-si seama ca nu-i era cu putinta sa scape. — Pe legea rnea — zise nebunul in timp ce se indreotau sore castel — faci bine Ca mergi, fiinda not avem grija de varul nostru asa cum se face cu un batrin leu infometat, inchis intr-o cuscA, caruia i se arunc5 din cind in cind o pulpy de vitel, ca sa mai miriie si el si s5-si mai puny falcile in miscare. Crezi ca regele are vreun gind rau cu mine "? - Asta o poti ghici mai curind domnia ta — rAspunse bufonul — caci deli noaptea este noroasa, pun ramasag ca domnia ta vezi stelele si printre nori. Habar n-am ce o sa ti se intimple ; §tiu doar ca mama mi-a spus totdeauna sa nu ma apropii prea mult de un soarece batrth prins in curs5, fiindc5 niciodata nu este mai pornit sa muste. Astrologul nu mai puse nici o intrebare si Le Ginrieux, dup5 obiceiul semenilor lui, turui mai departe un suvoi inv5imAsit de vorbe ntstrusnice si desucheate, ping ce it incredinta pe filozof garzii de la poarta castelului Peronne ; trecut din post in post, astrologul fu in sfirsit condus in turnul Herbert. Aluziile nebunului nu fusesera trecute cu vederea de Galeotti si ele i se parura oarecum confirmate de privirea ca si de atitudinea lui Tristan, care, in timp cc mergea sore •camera de culcare a regelui, ii spuse citeva cuvinte cu glas amenintator, sumbru si rau prevestitor. Veghind cu luare-aminte la cele ce se petreceau pe parnint tot atit de bine ca si printre corpurile cere0i, scripetele si funia atrasera si ele atentia astrologului *i cum cea din urma se legana, isi d5du seama ca cineva care se indeletnicise cu potrivirea ei fusese intrerupt din lucru de sosirea lui neasteptat5. Vazind toate acestea, el isi chema In ajutor toata iscusinta de care dispunea spre a scapa de primejdia amenint5toare,. iar daca acest lucru avea sa lie cu neputint5, hotari sa se aRere cu inversunare, oricine ar fi fost acela care ar fi s5rit asupra sa. 447

Astfel hotarit, pa§i inainte §i se uita imprejur potrivit cu hotartrea pe care o luase, infAti§indu-se inaintea lui Ludovic, fara a parea descumpAnit de nereu§ita prezicerilor sale, nici speriat de minia monarhului §i de urmarile ei posibile. — Fie ca toate planetele faste s5 fie favorabile maiestatii voastre, spuse Galeotti, faci.nd inaintea regelui o temenea in chip aproape oriental. Si fie ca toate constelatiile nefaste s5-§i indeparteze influenta de regescul meu stapin ! — Mi se pare — replica regele ea, aruncindu-§i privirile grin aceasta incapere, vazind uncle ma aflu i cum sint pazit, intelepciunea domniei tale poate sa-§i de.a seama ca stelele mele favorabile m-au tradat §i ca sint sub influenta cea mai rea a celor mai rele conjunctii. Nu ti-e ru§ine, Martius Galeotti, sá m5 vezi aici, prizonier, cind §tii ce asigurari m-au facet sä vin incoace ? — Dar tie nu ti-e ru§ine, regescul meu stapin — ripost5 filozoful tie, ai carui pa§i in §tiintA au triers atit de repede, tie a carui inteligent5 e atit de tie, a carui staruinta atit de dirza — tie nu ti-e ru§ine sa te la§i doborit de prima intorsAtur5 a soartei, ca un mi§el la primul zanganit al armelor ? Nu ti-al propus to ssa patrunzi in acele taine care ii ridica pe oameni deasupra patimilor, a nenorocirilor, a suferintelor, a durerilor vietii, stare in care nu poti ajunge decit printr-o tarie a:seman5toare stoicilor din antichitate ? Cum ai putut s5 te clatini la prima lovitura a soartei §i sa pierzi cununa slavei pentru care ai pornit la fritrecere ? Cum ai putut sa te lai inspAimintat §i sa ie§i din cursa ca un alergator infricosat de umbre §i de primejdii inchipuite ? — Umbre, inchipuiri ! Neru§inatule ! strig5 regele. Turnul acesta este o Inchipuire ? Armel-e garzilor burgundului, vrAjma§ul rneu de molarte, pe care le auzi zang5nind la u§d, sint inchipuiri ? Tradatorule, care shit .atunci nenorocirile adevarate, dac5 nu intemnitarea, detronarea §i primejdia de moarte ? 448

—• Nestiinta, ,nestiinta si p5rerile neintemeiate, frate — raspunse inteleptul cu tarie — acestea sint singurele rele adevarale.•_Crede-ma ca regii, in culmea p.uteril lor, dac5 se cufunda in nestiinta si grese.li, intr-un sint mai putin liberi decit inteleptii turn si incatusati cu lanturi ad-evarate. Menirea mea este sa te calauzesc spre aceasta fericire adevarata si menirea to este s5-mi .asculti ..povetele. — Si spre o asemenea libertate filozofica au sa ma calkuzeasca lectiile tale ? intreba regele cu adinc5 amaraciune. As fi vrut sa-mi fi-spus la Plessis ca stapinirea fagaduita atit de marinimos era puterea asu; Ca izbinda de care ma pra propriilor mete asigurai privea patrunderea mea mai dep.arte in tainele filozofiei ; ca as putea ajunge tot atit de intelept §i de invatat ca si un sarlatan, un aventurier itali-an ! As fi putut cu sigurarrta -sä ating aceasta maretie morala cu un pret mult mai neinsemnat de-cit acela a: pierderii celei mai frumoase coroane -a crestinitalii al intemnitarii intr-un turn-din Peronne ! Du-te, dornnul meu, .si nu spera sa scapi de pedeapsa care o meriti. Este un Dumnezeu deasupra noastra ! — N-am sa va las prada soartei voastre — replica Martius — pina ce n-am sa indreptatesc chiar si in ochii vostri, orbiti, acel renume, juvaer mai sclipitor ca diamantele coroanei voastre, si pe care lumea va mai admira Inca, atunci cind, peste veacuri, spita • Capetienilor va fi stinsa, pUlbere uitata in criptcle de to Saint Denis. — 'Ei bine, vorbeste, spu-se Ludovic. 'Nerusinarea to nu ma poate face •sa-mi schirnb nici p-arerea si nici hotaririle. Totusi intrucit poate ca n-am s5 mariudec pe nimeni ca rege, nu te voi osindi fara sa te ascult. Vorbeste, deci — dar cel mai bun lucru pe care 11 ai de fAcut este sa spui adevarul. Marturiseste .ca eu sint un inselat, ca to esti un sarla n, ca pretinsa to stiinta este un-vis si ca planetele care licaresc deasupra noastra .au tot atit de putina inriurire aSupra

soartiei ornene*ti, pe cit sInt In stare lic5ririle lor, ogiindite intr-un riu, sa schimbe cursul acestuia. — Ce stii to — raspunse astroloqul cu Inclrazneal5 — de inriurirea tainic5 a acelor binecuvIntate luminite ? Vorbesti despre neputinica lor de a schimba cursul aDelor, dar nu $tii c5 luna insasi, cea mai slaba dintre Coate planetele — slab5 fiindc5 este cea mai tine in friu nu apropiat5 de acest parnInt nefericit niste biete riulete ca Somme, ci chiar apele rnareiui ocean, care se ridiO, se trag inapoi 5i inainteazh dup5 cum taigerul ei creste si descreste, supunindu-i-se asa cum o roaba se supune celui mai mic semn al unei sultane ! Si acum, Ludovic de Valois. raspunde la rindul tau Darabolei mele : recuno$ti ca est~ ca acel caTAtor fAr6 rninte care se mIniaz5 impotriva corabierului pentru c5 acesta nu poate aduce vasul in port f5ra a simti intimplator •puterea potrivnic5 a vInturilor si a $uvoaielor ? Intr-adevar, am putut s5-ti Drevestesc ca fapta to va avea poate un sfIrsit fericit, dar era numai in puterea cerului s5 te c515uzeasca : dac5 drumul e aspru $i primejdios, poate fi oare in puterea mea sä-1 netezesc . si fac mai putin primejdios ? Unde este Intelepciunea pe care o ar5tai ieri, Intelepciune ce-ti poruncea atit de bine sa intelegi cä drumurile soartei ne duc atit de adesea spre fericire, deli ele merg Impotriva dorintelor noastre ? Imi aminte$ti, Imi amintesti — II intrerupse regele cu glas intretsaiat — una din obisnuitele tale Inselaciuni. Mi-ai prezis c5 acel tjnAr scotian isi va indep - lini misiunea foarte bine in interesul $i spre cinstea mea. Stii cum s-a sfirsit — nu puteam sa primesc o jignire mai dureroas5 decit aceea stirnith de impresia pe care sfirsitul acestei afaceri o va face asupra creierului aprins al acestui Taur Furios al Burgundiei. Asta-i o In$elaciune faji$6 — aici nu te mai poti ascunde. Nu poti sa zici ca se va petrece o intors'atur5 fericit5 a fluxului, In vederea cAreia ai urea s5 ma vezi asteptind asezat pe nisip, ca un na450

Ling care sta pe . malul riulu si asteapta ca acesfa sa se scurga tot. De data asta priceperea ta to-a Tams t. Ai fost destul de neghiob pentru a face o prezicere precisa care s-a dovedit neindoielnic falsa. — Care se va dovedi foarte justa si adevarata, raspunse astrologul cu indrazneala. N-as dori un triumf mai mare al stiintei_asupra nestiintei decil indep;inirea acestei preziceri. Ti-am spus ca acest tinar va indeplini cu credinta orice misiune cinstita. N-a Mcut-o ? Am spus ca el nu va sovai sa-si refuze participarea la orice actiune rea. N-a dovedit-o ? Daca to indoiesti, intreaba-1 pe ace] boernian, pe Hayraddin Mau,c.,Yrabin, La auzul acestor cuvinte, regele se invapolie de rusine si de minie. Ti-am mai spus — urma astrologul — ca conjunctia planetelor sub care peprimejdie — n-a fost case la drum it ameninta cu drumul sau semanat cu primejdii ? Ti-am mai prezis ca acea conjunctie prezicea ca acea calatorie va fi fericita pentru acel care trimitea la drum — ei bine, in curind ai sä culegi roadele. — Am sa cuieg curind roadele. Nu le-am si cults, oare ? Tata-le : rusinea si captivitatea! — Nu — raspunse astrologul — n-a venit Inca sfir$itul. Propria ta limba va marturisi curind folcasele pe care ai sa le ai din felul in care trimisul si-a indeplinit datoria. — Asta-i prea de tot, asta-i obraznicie — striga regele sä inseli si sa jigne.sti totoclata. Afara ! Sa nri crezi ca cel care Imi face un ran va ramine nepedepsit. Este un Duinnezeu deasupra noastra ! Galeotti se intoarse spre usa. - Opreste-te, porunci regele. Iti porti mincitina cu multa sernetie. A$ vrea raspunzi la o intrebare. Gindeste-te bine inainte de a vorbi. Asa-zisa ta poate sä-ti dezvAluie ceasul propriei tale morti ? — Nurnaief..T,Ind-o de soarta unei alte rz'rsoaNe, rispunse Galeotti. — Nu inteleg, zige Ludovic.

— Af15 deci, o, rege — spuse Martius — ca tot ceea ce pot spune cu privire la moartea mea este ca ea se va intimpla exact cu dougzeci i patru de ceasuri inaintea aceleia a maiestatii voastre. — Hm ! Ce spui ! exclam5 Ludovic, schimbindu-se la fat5. Stai, stai, nu te duce, W.eapt5 o clipa. Zici ca moartea mea va urma atit de curind dup5 moartea ta ? —• La dou5zeci patru de ceasuri — rosti din nou Galeotti cu t5rie — dacf4 exista o scinteie de adev5r in aceste sclipitoare i tainice inteligente care vorbesc fiecare in felul lor, de*i f5r5 mijlocirea unei limbi. Doresc maiestatii voastre noapte bung. — Stai, stai, nu te duce,- spuse regele, apucindu-1 de brat 5i tr5gindu-1 inapoi de la u*a. Martius Galeotti, am fost un st5pin bun pentru tine — te-am facut un om bogat, am f5cut din tine prietenul meu, companionul meu, invatatorul meu in tiinte. Nu fii fMarnic cu mine, te rog nespus. Este oare ceva adevrat in aceasta tiinta a ta ? Imni va fi misiunea acescotian, in fapt, favorabil5 ? Si masura vietilor noastre trebuie sa fie atit de... atit de asem5n5toare ? M'Arturise§te, bunul meu Martius, vorbete dupa ce meseria ta ti-a jucat o fest5. M.5rturisete, tie rog, n-are s5-ti par5 rau. Sint un om in virst5... prizonier... poate in ajunul pierderii regatului meu... Intr-o asemenea situatie adev5rul pretuiete cit pretuiesc mai multe regate laolalta, §i de la tine, scumpul meu Martius, trebuie sa Wept acest juvaer nestemat. — L-am pus la picioarele maiestatii voastre — spuse Galeotti — cu prime] dia de a vg vedea, in pornirea unei minii oarbe, ca va intoarceti impotriva mea Si porunciti sa fiu rupt in buc5ti. — Cine ? Eu, Galeotti ? intreba Ludovic cu M5 intelegi greit ! Nu sint eu un captiv ? Nu trebuie s5 fiu rabd5tor, indeosebi de cind minia mea nu poate s5-mi arate decit neputinta ? Spune-mi atunci deschis : ti-ai batut joc de mine, sau 452

to este adevarata $i to ai fost un tilmaci credincios al ei ? — Maiestatea voastra ma va ierta daca voi raspunde ca timpul, doar timpul $i desfasurarea irtimplarilor i1 vor incredinta pe eel ce nu crede. Ar sta rat' locului de frunte pe care 1-am avut la masa de consiliu a vestitului razboinic Mathias Corvin al Ungariei $i chiar in cabinetul imparatului — dacai as repeta acest lucru din nou *i anume Ca ceea ce am spus e adevarat. Daca nu voiIi sä ma credeti, n-am decit sa va propun a astepta desfasurarea a ceea ce se va intimpla mai departe. Una sau douA zile de rabdare vor dovedi daca am spus sau nu adevarul cu privire la tinarul scotian ; nu voi avea nimic impotriva sa mor tras pe roata *i sa mi se frInga rnadularele, bucata cu bucata, daca maiestatea voastra nu va avea un folos foarte insen-inat din purtarea cutezatoare a acestui Quentin Durward. Dar, de va trebui sa mor in chinuri, maiestatea voastra va face bine daca va trimite sä se caute un duhovnic, caci in clipa in care imi voi da ultima suflare, nu-i vor mai ramine decit douazeci patru de ceasuri pentru spovedanie'si pocainta. Stringind mereu in miini haina lui Galeotti si, insotindu-1 spre usa, Ludovic o deschise *i rosti cu glas tare : — Vom mai vorbi miine despre acest lucru. Du-te in pace, invatatul meu parinte. Du- te in pace ! Du,te in Dace El rosti de trei on aceste cuvinte, dar temindu-se totusi ca marele prevot sa nu faca vreo greseala, iesi cu astrologul in sala, finindu-1 strins de mi.neca hainei ca si cind i-ar fi fost f.rica sa nu fie smuls de linga el i dat mortii in fata ochilor sai. Nu-si slabi strinsoarea ping ce repeta Inca o data *i inca o data aceste cuvinte salvatoare : „du-tie in pace" — ba mai mult Inca: facu un sem deosebit marelui prevot spre a opri orice actinne imnotriva Dersoanei astrologului. 453

Astfel,.datorita faptului ca se afla in stapinirea unor $tiri tainice, laolalta cu indrazneala $i cumpatul de care daduse dovada, Gateotti scap5 de priastfel se ,IntImpla mejdia cea mai amenintatoare ; ea Ludovic, cel mai ager ca $i cel mai razbunator dintre monarhii timpului sau, scapa razhunarea din mina datorita fir ii lui egoiste $i superstitioase, precum $i cugetului sau incarcat de crime si stapinit de spaima mortii. El simti totu$i o cumplita umilinta vazindu-se silit sa renunte la proiectele sale de razbunare. Descumpanirea lui parea sä fie imparta$ita $i de ajutoarele sale, insarcinate cu executia. Numai Le Balafre, cu totul nepasator in aceasta privinta, I i parasi postul (le Unga Lisa, de fndata ce regele (Lieu semnalul de revocare a ordinului $i se culc", cazind repede intr-un somn In timp ce oarnenii lui se pregateau de culcare in sala, dupa ce regele se retrasese in camera sa, marele prevot ramase cu ochii pironiti asupra fapturii vinjoase a astrologului, ca un • dulau ce se vita la o halca de carne pe care bucatarul i-a smuls-o din gura ; in timpul acesta, cei doi oameni ai lui I$i destainuiau in $oapte scurte gindurile for : — Sarmanul acesta orb, necromancierul asta — soptea Trois-Eschelles cu urfton de evlavie $i milostenie, prietenului sau — a pierdut cel mai bun prilej de a-si ispa$i unele din vrajitotiile lui blestemate, rnurind sugrumat de cingatoarea prea fericitului sfint Francisc ; ma gindeam chiar sa-i las acest colier de pret la gft pentru a-1 fndeparta pe necurat ode biata lui hirca. — lar eu — spuse Petit Andre -- am pierdut eel mai bun prilej pentru a afla cit se intinde o funie impletita in trei, sub o greutate atft de mare. Am fi avut ce Invata in mesetia noastra $i veselul flacau tomnatic si-ar fi dat duhul atit de u$or ! In timpul acestui dialog pe $optite, Martius, care se asezase clincolo de uria$ul camin pie piatra, imprejurul ca454

ruia se adunase toata societatea, privea spre ceilaiti, piezi*, cu un aer de neincredere. Mai intii virise mina ub pieptar *i se lini5tise constatind Ca putea sa apuce cu uvrinta pumrbalul ascutit cu doug tai5uri, pe cared purta intotdeauna asupra lui, caci, dupa cum am spus, deli cam greoi, astrologul era un barbat puternic, voinic, sprinten si intotdeauna data sa puny mina pe arma. Multumit ca unealta lui credincioasa era la indemina, scoase din sin un sul pergarnent pe care erau a5ternute ni*te slove grece5ti si ni5te semne cabalistice, *i apropie taciunii din camin, stirnind o flacara, la lumina careia putea sa deslu*easca trasaturile *i a tituclinea tutu-ror acelora care stateau in picioare sau culcati imprejurul caminului : somnul greu 5i adinc al soldatului scotian, care dormea nemi5cat, cu chipul atIt de neclintit de parca ar fi lost turnat din bronz. ; fata palida ingrijorata a lui Olivier care, cind pareu ca motaie, cind deschidea ochii 5i ridica repede capul de parca s-ar fi aflat in prada unui zbucium launtric sau ar fi fost trezit de un zgomot indepartat ; mina nemultumita, feroce, de mops, a prevotului care privea Lacom de prada, gate incli singe in guru-i in timp ce fundalul tabloului era ocupat de figura ipocrita 5i paha - a lui Trois-Eschelles, ai carui ochi ridicati spre cer pareau sa rosteasca o rugaciune launtrica, 5i de grimasa caraghioasa a lui Petit Andre care se veselea maimutarind miscarile Si scalimbaielile tovara5ului sat.' gata sa adoarma. Printre aceste fiinte vulgare 5i mir5ave, nimic nu era mai izbitor ca faptura inalta, tinuta chipe56. 5i trasaturile autoritare ale astrologului, ce parea un mag din alte vremi, intemnitat intr-o pe*tera de tilhari 5i care se a fla pe punctul de a invoca un dub spre a-51 dobfncii libertatea. $i intr-adevar, chiar 4Z-,5

dac5 n-ar fi fost remarcabil decit prin frumusetea barbii sale unduioase, pline de distinctie, ce cobora pins in sulul misterios pe care-I Linea in mina, ar fi fost firesc sa-ti pare rau c5 o atit de nobila podoab5 fusese dAruita unui om ce-$i Intrebuinta talentele, $tiinta, darul de a vorbi $i o inrati$are maiestoas5 pentru in$elatorii $i vicle$uguri. Astfel se scurse noaptea aceea in turnul contelui Herbert, din castelul Peronne. Cind cele dintii raze ale zorilor patrunsera in -vechea inapere gotica, regele i1 chem5 pe Olivier. Barbierul it gAsi pe monarh sezind, in halat de noapte, $i fu surprins de schimbarea pe care o noapte de nelini$ti o intipArise pe fafa lui. El $i-ar fi exprimat ingrijorarea in leg:atm-5 cu aceasta, daca regele nu 1-ar fi f5cut sa taca, incepind sä povesteasca in amAnunt despre feluritele mijloace prin care incercase ping atunci s5-$i face prieteni la curtea Burgundiei, lucru pe care Olivier era ins5rcinat sä-1 duc5 mai departe, de indat5 ce i se va ingadui sa ias5 din temnita. Niciodat5 acest dregAtor perfid n-a fost mai izbit ca in aceasta rilemorabila consratuire de limpezimea mintii regelui $i de profunzimea cu care cuno$tea toate resorturile ce pot inriuri actiunile omene$ti. Drept urmare, cam la dou5 ceasuri dup 5 . aceea, Olivier dobIndi de la contele de Crevecoeur autorizatia de a ie$i $i de a se duce s6 Indeplin-easca" misiunea pe care i-o fncredintase stapinul lui ; iar Ludovic, chemindu-1 pe astrolog, cAruia 'Area ca-i reinnoise Increderea, se sfatui cu el indelung $i cind sfir$i paru mai insufletit $i mai Increzator decit la primi omagiile matiinceput, a$a cä se imbrac5 nale ale contelui de Crevecoeur cu un calm de care seniorul burgund nu putu sä nu fie uirnit, cu atit mai mult cu cit el $i aflase c5 ducele petrecuse mai multe ceasuri intr-o stare de spirit care parea sa face foarte nesigura soarta regelui

XXX

NEHOTARTREA

Gindurile noastre wvAie ca luntrea PrinsA in viltoarea unui crunt puhol. VECHE PIESA DE TEATRU

Daai noaptea petrecuta de Ludovic fu plin5 de framintari, aceea a ducelui de Burgundia prea putea fu 5i mai zbuciumatA, caci acesta stapIni niciodata pornirile ci; dimpotrivA, le l5sa lidomine actiunile. bere aupa cum se obi5nuia pe acele vremuri, doi din sfetnicii lui cei mai apropiati, d'Hymbercourt *i de Comines innoptau in camera sa de culcare, a5ternuturile lor fiind puse aproape de patul ducelui. Prezenta for nu fusese niciodata mai necesara ca in "-raciune, de minoaptea aceea cind, rAv55it de arna. nie, de dorinta razbun5fii 5i de un simt5mint al onoarei care-I oprea sä-1 loveasca pe Ludovic, in situatia in care se afla acesta, spiritul lui Carol 'Area un vulcan in eruptie care zvirle alara tot ce se ascunde in sinul muntelui, intr-un amestec arzator, topit. El nu voi sä se dezbrace sau sa facii vreo pregatire pentru a se culca si petrecu noaptea intr-o in5iruire de rabufniri naprasnice de minie. In uncle din aceste rabufniri, vorbea f5r5 incetare sfetn;.eilor sai atit de mult 5i atit de repede, that acestia erau -r c6 simturile lui aveau sá se ingrijorati intr-adeva rAt'aceascA ; vorbea mereu despre meritele tea raposatului episcop de Liege 5i amintea toate imprejur5rile In care se manifestase bunatatea, afec457

fiunea si increclerea reciproca pe care si-o sera unul altuia, 'Dina ce in sfirsit ajunse intr-un asemenea paroxism de durere, incit se arunca cu fata la pamint, aproape inabusit de suspine si de lacrirni pe care se straduia zadarnic sä le sthpineasca. Apoi, ridicindu-se de pe pat, se Vasa pracla indata altei dispozitii si mai furioase, strabatinci camera- cu pasi repezi, strigind amenintari incoerente si juraminte de razbunare si mai incoerente ; batea din picior clupa obiceiul lui, Il invoca pe sfintu! George, pe sfintul Andrei si tot ceea ce era mai sacru In ochii lui. luindu-i drept martori ca se va razbuna singeros pe Guillaume de la Marck, pe locuitorii din Liege si pe acela care era autorul tuturor celor intimplate. Aceasta ultima arnenintare, exprimata mai putin deslusit ca celelalte, se refer ea fare incloiala la persoana regelui ; la un moment dat, Carol isi exprima hotarirea de a trimite dupa ducele de Normandia, fratele regelui, cu care Ludovic era in terrneni foarte nesatisfacatori, pentru a-I forty pe monarhul captiv sa abdice de la tron sau cel putin de la uncle din prerogativele si apanajele sale cele mai in-iportanie. Inca o zi si Inca o noapte se scursesera in acelea5i framintari turnultuoase, pline de nehotarire sau mai curind intr-o insiruire de rapide treceri de la o pornine la alta ; ducele abia se atingea de mincare si bautura, nu se dezbraca de loc si in genera: se comporta ca un om in care furia putea sä cleqenereze in nebunie. Incet, incet, el se linisti si Incepu sa Una, din timp in timp, cu ministrii, consfatuiri in care se propusera foarte multe lucruri, dar nu se hotari nimic. Comines ne incredinteaza ca la un moment dat un emisar incaleca, Bata sa piece dupa ducele de Normandia ; claca ar fi plecat, temnita rnonarhului francez ar fi devenit curincl, ca si in alto cazuri asemanatoare, un drum scurt spre mormintul lui. 458

Alteori, istovit de mtnie, Carol statea cu trasAturile fixe, imobil, rigid, i-ncrernenit, ca un om e cug-eta asupra unei fapte cleznadajcluite la care nu esie Inca in stare sä se hotarasca. Fara indoiala ca ar fi fost de ajuns cel mai usor indemn al vreunuia din cei care-1 inconjurau pentru a-I impinge la o actiune violenta. Nobilii burghezi, insa, inclinau, aproape cu totii, spre sfaturi . de mocleratie, din respect pentru caracterul sacru, atasat de persoana unui rege si a .unui senior suzeran, si de asemenea din considerate pentru tuna credinta si pentru onoarea ducelui lor, care isi angaiase cuvintul atunci cind Ludovic se predase in miinile lor. Argumentele pe care d'Hymbercourt *i Comines se hazardau sa le ridice cind si and in timpul noptii, fura in ceasurile linistite ale diminetii expuse din nou staruitor de Grevecoeur si de altii. E cu neputinta ca straduintele lor in favoarea regelui sä fi fost in intregime dezinteresate. Multi, dupa cum am spus, simtisera deja Targhetea acestuia ; altii aveau in Franta domenii sau apanaje care ii puneaii intr-o anume dependenta fata de el ;, in sfirsit, este sigur Ca tezaurul incarcat pe patru catiri cu care Ludovic venise la Peronne, s-a usurat destul de mult in tot cursul acestor negocieri. In cursul celei de a treia zi, contele de CampoBasso aduse consiliului tributul spiritului sau italian. Din fericire pentru Luclovic, el nu fusese de fata atunci cind ducele se afla in prima sa explozie de furie. Inclath dupa sosirea lui se convoca un consiliu in toata regula al ministrilor ducelui, pentru a aviza asupra masurilor care trebiiinu luate in aceasta criza unic in felul ei. Cu ace! prilej, Campo-Basso isi expuse opinia. evocind fabula calatorului, viperei si vulpii si aminti ducelui sfatul pe care vulpea 1-a dat omului, de a-si strivi vrajmasul de moarte atunci cind intimplarea ii punea soarta in mina lui. Comines, care vazu ochii ducelui scaparind la auzul unei propuneri pe care violenta firii sale i-o soptise de mai multe ori, se 459

gra"-bi sä .declare ca era cu putinta ca Ludovic s5 nu fi participart direct la omorul savirsit ta Schonwaid; ca poste al. izbuti sa se d-ezvinovateascii de aceasta acuzaie i sa plateasca pe deasupra Teparatiile cuvenae tpentru pagubele (.pe care intrigile lui , le pril-ejuiser6 pe sterrtariile .ducelui si pea{.. .el_ea ale alio-0lor ; .-ca un act de violenta .savirsita impotriva persoanei Tegelui ,va aduce -neindoielnic atit Frantei cit i .Burgundiei o serie de 'urm.ari dintre cele - mai .nefericite, prirrtre care una din cele.mai de temut era ca Anglia -ar -putea sa profite de aceste ramindiscordii civile, pentru a rune din nou sstapitari nire pe Normandi-a si pe .Guienne, si i.pentru a reincape acele raz-boaie ingrozitoare carora numai-allanta dintre Franta si Burgundia impotriva inamicului comun le putuse ,pur}e capat *i aceasta .cu multa greutate. sfi-rsit, el s-puse ca nu se .gindeste sa insiste a se reda :regelui libertatea fora conditiuni, dar ca ducele -nu treb-uia sa traga nisi un .alt folos din acea situatie cleat de a stabili intre cele doua tari un tratat just *i echitabil-, cu asemenea garantii din partea re-gelui care ..ar face dificila pentru el incblcarea cuvintului sau *i tulburarea in viitor a pacii l'auntri-ce in Burgundia. D'Hymbercourt, •Cdrev-ecoeur si al-0i cleclarara impotriva masurilor violente.propuse de Campo-Basso spusera ca, semnind un tratat, se _pu-tea dobindi avantajele cele mai durabile si intr-un chip cit mai onorabil 'pentru Burgundia decit prin.tr-D actiune care ar stigmatiza--o , ca sperjura si inospitafiera. .Ducele asculta aceste argumente cu ochii pironiti in pamint si cu sprincenele sale stufoase atit de incruntate, Inca aproape ca se imbinas.era. Cind Crevecoeur adauga ca el -nu credea ca Ludovic stir ceva sau ca -.participase.la -actul .singero-s -savir-sit la si, arun_cind o privire &charm-aid, Carol 111510 asprb spre .,sfetnicul Sat', striga : —i -dorrrnia ta, 'Crevecoeur, .ai auzit •clin-chetul aurului Frantei'? Mi se ;pare c5 .acest our suns in 4.6U

consiliile mele tots atit de vesel ca clopotele de la. Saint Denis. Indrazne$te cineva sa spuna ca Ludovic nu i-a asmutit la razvratire pe turbulentii din Flandra.? — Gratiosul meu senior — raspunse Crevecoeur mina mea a fost Intotdeauna mult mai deprinsa cu ofelul cleat cu aural ; $i sint attt de departe de a sustine ca Ludovic este strain de faptul de a asmutit la tulburari in Flandra, incit nu de mult 1-am acuzat inaintea intregii sale curti de Incalcarea credintei $i i-am adus sfidarea in numele vostru. De$i intrigile sale au fost fara indoiala cauza initia4 a acestor tulburari, sint cu alit mai departe de a crede ca el a autorizat omorul arhiepiscopului, cu cit in fata mea, unul din emisarii 1-ui a protestat public impotriva acestui asasinat ; pot sa aduc pe acest om inaintea altetei voastre, daca yeti dori-o. pe sfintul — 0 dorim — raspunse- ducele George! Poti oare domnia to sä to indoie$ti ca voim sa procedam altfel dedt dupa dreptate ? Chiar in accesele de minie cele mai violente, sintem cunoscut ca judecator cinstit $i drept. TI vom. vedea not insine pe regele Frantei ; it vom invinui not Insine pentru pagubele pe care ni le-a adus $i-i votn cere not in$ine reparatiile la care sintem indreptatiti $i le pretindem. Daca va fi gasit nevinovat de acest omor, ispa$irea sa pentru celelalte crime va putea fi mult mai u$oara ; daca a fost vinovat, cine ar indrazni sä spun5 cä o viata de pocainta intr-o manastire oarecare, izolata, nu va fi o sentinta pe cit de rnilostiva, pe eft de meritata ? Cine — adauga el aprinzindu-se pe masura ce vorhea — cine ar indrhzni sa spuna ca aceasta razbunare directa si prompta ar fi nedreapt5 ? Aduceti inaintea mea pe martorul vostru ; vom merge la castel cu un ceas inaintea prinzului. Vom pune pe hirtie citeva conditii pe care sau le va primi, sau, nenorocirea lui Restul va depinde de dovezi. Consiliul s-a sfir$it ; va puteti retrage. Trebuie Boar sa-mi schimb 461

camintea, calci aceste haine nu prea shit potrivite pentru a ma infatisa inaintea Area gratiosului rneu suveran. Apasind cu amaraciune pe aceste ultime cminte, ducele se ridica *i iesi din incapere. — Siguranta lui Ludovic, si ceea ce e mai gray inca, onoarea Burgundiei atirna de un ; fir de par, lui Comines. spuse d'Hymbercourt lui Crevecoeur Alearga la castel, Comines — to ai o limn' mai dibace ca a lui Crevecoeur sau ca a mea ; instiinteaza-1 pe Ludovic despre furtuna care se apropie ; el va sti mad tine cum sa se descurce. Cred ca acel om din garda sa nu va spune nimic care sa inrautateasca lucrurile, cad cine *tie ce sarcina tainica a avut ! Tinarul — spuse Crevecoeur — pare indraznet, dar totodata intelept *i precaut cum nu to-ai astepta la virsta lui ; in tot ceea ce mi-a spus s-a aratat credincios regelui, ca unui print in slujba caruia se afla. Sper ca se va purta tot astfel si in prezenta .ducelui. Trebuie sa ma duc caut atit pe el cit *i pe tinara contesa de Croye. — ConLesa ? Ne-ai spus ca ai lasat-o la manastirea sfinta Brigita ! — Da, dar a trebuit — raspunse comele — sa trimit dupa ea anume, din ordinul ducelui ; a fost adusa aici cu litiera, neputind sa calatoreasca altfel ; se and intr-o stare de deprimare adinca, atit din pricing ea nu are nici o *tire in leg-atura cu rn::tusa ei, contesa Hameline, cit si a nesigurantei care planeaza asupra sa ; cad s-a facut vinovata de un delict feudal, sustragIndu-se de sub protectia suzeranului sau, ducele Carol. Acesia nu este omul care sä priveasca cu nepasare o atincrere a drepturilor sale senior;a1P Vestea ca tinara contesa cazuse in mihile lui Carol adauga un alt ghimpe si mai ascutit la framintarile lui Ludovic. Isi dadea seama ca data va 462

da in vileag uneiiiriie prin care fusese indemnata atit ea cit si contesa Flameline sa paraseasca Peronne, aceasta ar fi putut sa reinvie dovezile pe care el le c.-ezuse inlaturate prin executarea lui Zamet Maugrabin ; si Ludovic stia bine ca o asemenea dovada a amestecului sau in drepturile ducelui -de Burgundia va oferi acestuia un motiv, un pretext pentru a proiita Lit mai mult de situatia sa actuala. Regele ii vorbi in privinta aceasta en mare neliniste lui Comines, ale carui talente politice subtile se impacau mai bine cu felul de a fi al regelui decit comportarea brusca, martiala, a lui Crevecoeur, sau trufia feudala a lui d'Hymbercourt. — Acesti soldati in tale, bunul meu prieten Comines — spunea el viitorului istoric al domniei lui — n-ar trebui sä intre niciodata in cabinetul unui rege, ci sa fie lasati in anticamera cu halebardele si en lancile. Miinile lor sint facute intr-adevar pentru a ne servi, dar monarhul care da capetelor lor o mai bung intrebuintare decit aceea de a servi drept nicovala pentru sabiile si ghioagele dusmanilor sai face ca acel nebun care voia sä puna o zgarda de cline la g- itul amantei sale. Unor oameni ca domnia ta, Philippe, unor oameni ai caror ochi sint inzestrati cu acea agerime, cu acea putere de patrundere care vede dincolo de suprafata lucrurilor, unor asemenea oameni ar trebui sä li se deschida de printi usa cabinetului lor, sä fie pusi la masa consiliului lor -dam ce spun ? sa be dezvaluie cele mai tainice ascunzisuri ale sufletului lor. Comines, el insusi un asemenea spirit ager, fire51,e cä In ma,,ulit de pretuirea celui mai abil print din Europa, si el nu putu sa ascunda intr-atit satisfactia sa launtrica, Inca Ludovic sa nu-si dea seama de impresia pe care i-o facuse elogiul sau. — As vrea — urma regele — sä am un asemenea servitor, sau mai bine-zis as vrea sa flu vrednic de a-1 avea ! Atunci n-as fi ajuns in aceasta situatie nefericita. Si totusi, as regreta prea putin ceea ce se 463

intimpla, daca putea .descoperi rnijloacele prin care sa .-mi •asigur serviciile unui orn de , stat• atit de incercat. Cornices' raspunse ca'.toate insu irile sage, aka cum erau, fe punea ._in serviciul maiestatii sale:prea cre*tine, intotdeauna , sub rezerva credintei pe care o da.tora seniorului sat.' legiuit, _ducele• Carol de Burgundia. — Sint eu omul care s.a-ti. , clatine aceasta credinta ? vorbi Ludovic mli-xator. Vai ! Nu sint en insumi astiizi p-rimejdie pentru ca am pus prey multa incr.edere In vasalul meu ? Si cui ii poate fi mai sacra cauz.a loialita.tii feudale, daca nu mie, a. carui sigurantd -depinde de un apel la aceasta loialitate ? Nu, Phitippe . de,Comines, servete-1 mai departe pe Carol de Rurg-undia. -- n-o poti face mai bine decit in-demnindu-1 la o latelegere inteleapta cu Ludovic al -Frantei. Astfel :ne-ai servi pe amindoi, unul din - noi cel .putin tl va fi recunoscator. Am auzit ca stipendiile domniei tale la .a.ceasta curte ab-ia de le egaleaza pe acele .ale Tnarelui §oi-mar ; deci serviciile rcelui mai intelept .-sfetnic din Europa sint puse la :nivelul . sau -mai .curind >sub nivelul serviciilor omul.ui .care hra,ne*te i ingrije§te nite sari .de prada ! iFranta posed-a vaste domenii regele ei are mult .aur. fngaduie, prietene, sä repar ft ceasta scandaloasa inegalitate. Am mijloace la indemina ; permite-:mi sa le folosesc. Vorbind astfel, regele ii iritinse :lui Comines o punga mare cu bani. Mai delicat in simtamintele sale decit cei - mai multi dintre curtenii acelor vremuri, Comines refuza insa darul spunindu-i lui Ludovic ca el era pe depth]. .multumit de larghetea printului sau asigurindu-1 ca dorinta de a-1, servi nu putea fi sporita prin acceptarea oricarui dar pe care i 1-ar fi oferit. voie — 'OM extraordinar ! exclama regele ; sa Irribrati§ez :pe singurul 'curtean al timpului sau, capabil .0-Ancoruptibil in acelai timp. fntelepciunea 464

este mult mai de dorit decit cel mai scump' aur. Crede-ma, Philippe, in ne-fericirea in care ma aflu ma bizui mai mult pe prietenia domniei tale, decit pe ajutorul multor altora care au primit daruri de la mine. Sint sigur Ca domnia ta nu-ti vei sfatui stapinul sa abuzeze de prilejul pe care soarta, *i pentru a vorbi mai deschis, pe care propria mea prostie i 1-a oferit. — Sa abuzeze.? Nu, nicidecurn ; dar sa uzeze, fara indoiala. — Cum, *i pina la ce punct ?- Eu -nu sint atit de marginit sa-mi .inchipui ca a* putea ,scapa de aici fara sa platesc o rascumparare ; sä fie insa rezonabila : sint intotdeauna gata sa ascult- giasul ratiunii, la Paris sau la. Plessis, ca si la Peronne. — Cu ingaduinta maiestatii voastre-- zise de Co- mines 'la Paris sau la Plessis -ra-tiunea este obi*nuita sä vorbeasca cu un glas atit de umil *i atit de scaz.ut, incit ea n-ar putea intotdeauna sa °Mina maiestatea voastra ; la Peronne insa, ea audienta imprumuta vocea rasunatoare de trompeta a necesiaceasta voce devine autoritara, imperative. tatii, — Domnia ta iubeste metaforele, spuse LUdovic, stapineasca o porhire spre enervare. neputind Eu sint un om simplu, dintr-o bucata, mesh, de Comines ; to rog, lase expresiile metaforice *i vino la fapte. Ce asteapta ducele dumneavoastra de la mine? -- Nu- sint purtatorul niciunei propuneri, sire, raspunse de Comines ; ducele vä va face cunoscut curind el insu*i vointa sa. Totu*i in mintea mea se contureaza anumite cereri pe care stapinul men ar putea sa le face maiestatii voastre *i pentru care ar fi bine sa fiti pregatit : de pilda, cedarea definitiva a ora*elor a*ezate .pe - Somme. — Ma .a*teptam la asta ! spuse . Ludovic. — Dezavuarea celor din Lige *i a lui Guillaume de la Marck. .fac tot .atit de bucuros, precum as repudia in-fernul.*i .pe satana. — Vor .fi cerute cheza*ii mari — ostateci, ocuparea

unor fort5rete, a$a mai departe, pentru a se asigura cä in viitor Franta nu-i va mai indemna De flamanzi la r5scoa15. — Asta;i ceva nou : un vasal sä ceara chezasii suzeranului sau ! Dar, urmeaza. apanaj convenabil *i independent pentru ilustrul vostru frate, aliatul prietenul stapinului meu — Normandia sau Champagne. Ducele ilibe*te casa voastra, sire. — Grozav, mort-diett Sigur, vrea faca regi pe toti fiii ei. Ji-ai golit sacul cu presupuneri ? — Nu Inca, sire : se va mai cere cu siguranta maiestgtii voastre sa se abtina de la molestgri, cum s-a IntImplat odinioara cu ducele de Bretania, $i sa nu-i mai conteste, lui ca *i altor mari seniori feudali, dreDtul de a bate moneda $i de a se intitula duci $i printi prin gratia lui Dumnezeu. — Tntr-un cuvint, sa-i ridice pe toti vasalii lui la rangul de regi ! Mesir Philippe, vreti sa faceti din mine un fratricid ? Va amintiti de fratele meu Carol ? Nici n-a apucat sa fie duce de Guienne ca a $i murit. Ce-i va mai rAmine urrnasului $i reprezentantului liti Carol eel Mare, dupa cedarea acestor bogate provincii, in afara de dreptul de a fi tins la Reims $i de a c.ina sub un baldachin ? — Vom mic$ora grijile maiestAtii voastre in privinta asta dindu-i un companion in aceasta demnitate solitara. Ducele de Burgundia, cu toate ca nu pretinde deocamdata titulatura de rege independent, doreste totu§i sä fie scutit pe viitor de semnele injositoare ale supunerii ce i se cer fata de coroana Frantei. Intentia sa este s5-$i intregeasca coroana ducala cu un arc de cere, imitind-o pe aceea a imparatului, sa-i puna deasupra un glob, emblems a independentii posesiunilor sale. --- Si cum indraznete duc-le de Burgundia, vasalul care a depus iur6mint Frantei — striga Ludovic, ridovedind un grad de emotie foarte nedicindu-se obisnuit la el — cum indrazne*te s5-1 fac5 suzerani:466

lui sau asemenea Dropuneri care, dup5 toate leo-ile Europei, 1-ar pune in situatia de pierde feuds ? ! — In starea in care sint lucrurile, n-ar fi u$or sa se puns in executie sentinta de deposedare, raspunse Cnmines lini$tit. Maiestatea voastra $tie ca interpretarea stricta a lep:ilor feudale cade in desuetudine, chiar $1 in imperiu, $i ca suzeranul $i vasalul se straduiesc sa-$i imbunatateasca pozitiile respective, dupa cum au prilejul $i puterea. Uneltirile secrete ale maiestAtii voastre Drintre vasalii din Flandra ai ducelui vor indreptAti cu prisosinta atitudinea stapinului meu, prerecunoasca supunind ca el va starui ca Franta independenta absoluta $i sa renunte in viitor la orice pretext de a actiona altfel. — Comines, Comines ! exclarna regele, ridicindu-s-2 din nou $i pa$ind prin camera cu un aer gisnditor, aceasta este o ingrozitoare lectie pe textul Vue vicNs !I Domnia ta nu vrei, far5 indoia15, sa ma faci sa cred ca ducele va starui asupra tuturor acestor conditii atit de grele ! — As vrea cel putin ca maiestatea voastra s5 se pregateasca spre a le discuta pe toate. — Totu$i, moderatia, de ,Comines, moderatio in izbinda — nimcni nu $tie acest lucru mai bine ca domnia ta — este necesara aceluia care vrea sa-5i asigure avantajele definitive. — S5 nu se supere maiestatea voastra — meritul moderatiei, am constatat-o intotdeauna, nu e niciodata atit de 15udat decit d partea care pierde. Ci$tigatorul tine la pi-et mai mare pru.denta, care it indenmn5 sa nu sc4e prilejul favorabil. — Ei bine, von chibzui, rAspunse regele. Nakiduiesc insa ca ai aiuns la sfir$itul presiunilor nerezonabile ale ducelui ! Altceva nu mai poate fi, sau daca e — c5ci privirea domniei tale las5 sa se inteleap:a ca ar mai fi — ce ar mai nutea fi intr-adevar, daca
1

Vai de invin*j (in limba latin5). (n. t.)

nu cumva e vorba de coroana mea, c5reia cererile despre care am auzit, odat5 primite, i-ar rapi orice lustrut — Maiestate — Caspunse de Comines — ceea ce Can-line de spus depinde in parte — intr-adevAr in mare masurs5 — de vointa ducelui ; totusi el Isi propune• sa invite pe maiestatea voastr5 s5-1 primeasc5, caci intr-adev5r acest lucre v5 priveste Indeaproape. — Pasques-dieu — exclarn5 regele nerAbd5tor — ce mai este ? Vorbeste deslusit, mesir Philippe. Irebuie sä-i trimit pe fiica mea ca metresa, sau cu ce alt5 dezonoare urea sa" ma copleseascA ? - Nici o dezonoare, sire; v5rul maiest5tii voastre, ilustrul duce de Orleans... — Hm.! exclam5 regele. Comines urm5 ins5. Mara sa is in seama intreruperea : — Daruindu-si dragostea tinerei contese Isabelle de Croye, ducele sper5 ca maiestatea voastr5 va binevoi sa consim-t5 la aceastA c5sAtorie si sa i se al5ture pentru a dota nobila pereche cu un apanaj care, unit cu domeniile contesei, s5 poat5 alcAtui o feud demn5 de un print al Frantei. — Niciodat5 ! Niciodat5 ! strig5 regele, lasind s5 izbueneasc5 tulburarea pe care pins atunci abia putuse s-o in5buse si pgsind repede incoace si Incolo, fara rost, ceea ce contrasta in mod izbitor cu st5pinirea de sine de care d5dea dovadad de obicei. Niciodath ! Niciodat5 ! S5 se aduca foarfeci si s5 fiu tuns ca un pop nebun, c5ruia ii sem5n atit de bine astAzi ! S.5 Se deschid5 Inaintea mea portile mAn5stirii sau mormintul, s5 se aduca un lighean isnrosit in foc pentru a-mi arde ochii, s5 se foloseasc5 impotriva mea securea sau otrava, orice veti voi ; Orleans nu va rupe ins leg5mintul de credint5 pe care 1-a f5cut fiicei mele -- nu se va c5s5tori cu alta, ,atita timp cit ea va fi in viata. - Inainte de a se pronunta cu atita tArie impotriva acestui proiect, maiestateia voastr5 ar trebui s5 se gindeasc5 a se afla in imposibilitate de a i se impo-

468

trivi. Omul care vede ca se surpa o stinca, nu se cazne$te zadarnic sa impiedice cdderea ei. — Dar un om curajos — spuse Ludovic 1$i va gAsi cel putin mormintul sub ea. Comines, ginde$te-te la nenorocirea, la urgia, pe care ar putea-o aduce asupra regatului meu o asemenea casatorie. Aminteste-ti ca n-am decit un fiu bolndvicios $i ca acest Orleans este cel mai aproptat urmas la tron ; nu uita ca biserica a consimtit la casdtoria lui cu Jeanne, cAsatorie care une$te atit de . fericit interesele celor doua ramuri ale casei mele ; ginde$te-te la toate acestea si de asemeni la faptul ca aceasta casatorie a fost proiectul cel mai drag al intregii mele vieti, ca pentru el am chibzuit, am luptat, am vegheat, m-am rugat $i am pacatuit. Philippe de Comines, n-am sa uit acest lucru ! Ginde$te-te, omule, ginde$te-te ! Ai mild de mine in acest teas de cumpand mintea luminat5 a domniei tale ,poate gasi u$or o co-mpensatie pentru acest sacrificiu — vreun berbec care sa" fie jertfit in schimbul acestui project care irni este tot atit de scump pe cit era pentru patriarh unicul lui Hu.' Ai mild' de mine, Philippe. Domnia ta, cel putin, trebuie sa stiff ca pentru un om cu mintea intreaga cu spirit de prevedere, nimicirea unui proiect pe care 1-a rumegat indelung, pentru care a trudit multa vreme, este mult imai clureroasa decit suferintele tre,catoare ale oamenilor de rind, ale cdror nd'zuirrte nu sint decit rezultatul unor porniri vremelnice. Domnia ta, care intelegi durerile cele mai adinci $i mai ascukite ale intelepciunii in$elate, ale inteligentei dezamagite, nu ma poti intelege oare ? — Seniorul $i regele meu ! rdspunse de Comines, sint aliituri de -nefericirea maiestatii voastre atit pe cit imi ingaduie datoria fata de stapinul meu... — Nu mai pomeni de el ! striga Ludovic, supunindu-se, sau cel putin parind sä se supuna unei porniri violente $i irezistibile care '11 fa; ea sa uite pru1

Aluzie biblica la jertia lui Avraam.

t.)

169

yenta obisnuita cu care rostea cuvintele. Carol de Burgundia este nevrednic de credinta domniei tale, el care poate ofensa si lovi sfetnicii lui, el care-1 poate distinge pe cel. mai devotat dintre ei prin'rusinosul nume de Cap incaltat Intelepciunea lui Philippe de Comines nu-1 impiedica sa aiba o foarte bung parere asupra importantei persoanei sale si fu intr-adevar atins de vorbele care scapasera de pe buzele regelui in aprinderea miniei, care lasase deoparte orice ceremonie, Incit nu se putt] impiedica sä nu repete — Cap Incaltat ! Este cu neputinta ca ducele, stapInul meu, sa-1 fi numit astfel pe cel ce I-a sluiit de sara in sa — Si asta in prezenta unui chid a putut monarh strain ! E cu neputinta ! Ludovic isi cladu seama pe lac de efectul vorbelor sale, si, ocolind la rindu-i tonul de compatimire care ar fi putut sa para jignitor, sau acela de simpatie care ar fi putut sa para prefacut, spuse cu simplitate si in aceiasi timp demn : — Nenorocirile mele m-au facut sa uit de polite0, altminteri n-as fi vorbit de ceea ce trebuie sa-ti lie neplacut sä auzi. Domnia ta Ins m-ai invinuit ca spun lucruri cu neputinta de a fi adevarate si aceasta imi atinge onoarea. Ar insemna sa recunosc dreptatea fnvinuirii domniei tale dad nu ti-as dezvalui Imprejurarile in care ducele. rizind !Ana la lacrimi, a Dovestit de uncle ti se trage acest nume injurios, cu care n-am sa-ti mai ofensez urechile. Iata ce s-a infi'mplat : domnia ta, mesir Philippe de Comines, erai 1s o partida de vinatoare cu ducele de Burgundia, stapInul domniei tale ; cind a coborit din sa Sipa vinatoare, ti-a cerut tragi cizmele. Citind poate in pnivirile domniei tale resentimentul firesc pe care ti-1 stirnea aceasta pretentie injositoare, ti-a poruncit ca stai jos la rindu-ti, si ti-a facut acelasi serviciu pe care tocmai it primise de la domnia ta. Dar, ofens,at pentru supunerea domniei tale, prep ad literam, inclatA cc .ti-a tras una din cizme, te-a lovit brutal cii ea 470

in cap ping ce a dat singele, osindind ncobr5zarea unui supus c5ruia nu-i fusese rusine sa primeascg un asemenea serviciu din miinile suveranului sau ; de atunci el sau favoritul lui, bufonul Le Glorieux, iti adreseaza in ,mod obisnuit absurdul si ridicolul nume de Tete Botlee, acesta fiir,d unul din cele mai frecvente subiecte de gluma ale diicelui. In limp ce Ludovic vorbea astfel, avea indoita placere — mai intii de a-I intepa pe -acela cu care vorbea — satisfactie pe care firea lui o gusta chiar clod nu avea, ca in acea imprejurare, scuza represaliilor — si apoi, de a-si da seama c,'14 izbutise in sfirsit sä descopere in caracterul lui de Comines, un punct vulnerabil care it putea impinge sä se indeparteze incet-incet de interesele Burgundiei si sá se apropie de acelea ale Frantei. Dar, cle.si profundul resentiment care incoiti in sulletul curteanului ofensat, impotriva stApinului sau, trebui sa-1 indemne mai tirziu sa treac5 din serviciul lui Carol la curtea lui Ludovic, totusi el se margini pentru moment sä dea regelui, in termeni generali, pe. care era convins ca acesta va sti cum sa-i interpreteze, asigurarea dispozitiilor sale smicale fata de Franca. Ar fi nedrept s5-1 acuzam pe ilustrul istoric de a fi tradat cauza stapinuiui sau cu acel prilej, dar se poate afirma ca din clipa accea a fost srapInit de simVminle mult mai favorabile rata de Ludovic decit atunci cind sosise la el. S-a straduit chiar sa rid de anecdota pe care Ludovic tocmai o povestise, spunind : N-as fi crezut ca o intimplare alit de neinsemnata va st5rui in mintea ducelui atit de mult, pentru ca el sá mai vorbeasc5 de ea vreodata. S-a petrecut intr-adevk o intimplare care seaman5 cu povestea aceasta a cizmelor, cad maiestatea voastra stie ca ducelui ii plac glumele grosolane, dar ea a fost foarte mull exac.ferata in povestirea sa. Si nu mai vorbim despre asta. --- Ai dreptate, sa nu mai vorbim, spuse regele. E chiar rusinos c5 ne-am oprit asupra ei rnAcar 5i o 471

clips. $i acum, mesir Philippe, sper c5 domnia ta e$ti destul de francez pentru a-mi acorda cele mai bone sfaturi ale domniei tale in aceste treburi dificile. $tiu bine ca domnia ta detii firul acestui labirint $i nu ai decit sa mi-1 pui in mina. — Maiestalea voastr5 poate dispune de staturile$i de serviciile mele — rAspunse de Comines, mereu sub rezerva datoriei fat5 de stApinul sau. Era aproape aidoma cu ceea ce declarase curteanul mai inainfe, dar el repeta acum aceste yorbe cu un ton atil de diferit, incit Ludovic care, dupa prima declaratie intelesese ca datoria de fidelitate fats de Burgundia era mai presus de toate, i$i dadu seama limpede c5 accentul era schimbat $i ca de Comines anasase mai mult asupra fag5duielii de a-si Impgrta$i sfaturile, decit asupra rezervei care nu mai subsists decit pentru a salvo aparentele si pentru a fi consecvent. Regele se a$ez5 din nou in jiltul lui, st5rui ca de Comines sa stea linga el $i totodat5 ascultg vorbele cu atita luare-aminte, ca $i cum ar fi lost rostite de un oracol. Omul de stat vorbea cu acel ton sc5zut sugestiv care exprim5 o mare sinceritate $i totodath o oarecare prude*, $i in acela$i timp atit de rar, de pard ar fi dorit ca regele sa entAreasca s5 cugete asupra fiedrui cuvint, ca $i and fiecare Cul/hit ar fi avut un thteles deosebit $i bine determinat. - Lucrurile — spuse el — pe care le-am supus juclec5tii maiestatii voastre, oricit de aspru ar suna in urechea voastr5, se deosebesc totu$i de propunerile mull mai inver$unate, prezentate in consiliile ducelui de cei care sint mai ostili fats de maiestatea voastra. Nu e prea multa nevoie s5 vä reamintesc cä sugestiile cele mai aprinse $i mai nestApfnite sint acelea pe care stApinul meu le prime$te cu. cea mai mare bun'avoint5, pentru ca el prefer6 masurile pripite $i primejdioase, acelora mai sigure dar in acela$i timp mai ocolite. — Irni amintesc spuse regele —ca 1-am vazut odat5 trecind inot cu calul peste un riu, cu riscul de 472

a se theca, desi la dou5 sute de pa$i se gasea un pod in bung stare. — E adevarat, sire, $i acela care nu pune nici un satisfaca o toana pret pe viata lui cind e vorba de o clips, va urma aCela$i impels, punind placerea face un chef mai presus de prilejul care-i ofera de sporirea puterii. — Foarte adevarat, r5spunse regele. Un nebun pune mai mult pret pe aparenta decit pe realitatea puterii. A$a este $i Carol de Burgundia. Dar, scumpul meu prieten de Comines, ce de duci domnia to din aceste premize ? — Nurnai alit, sire, raspunse burgundul. Maiestatea voastra a auzit de acel pescar destoinic care a prins un pe$te mare, greu $i a izbutit sa-1 traga la mal, ag5tat doar de un fir de par din coartia de cal, in timp ce pe5 jtele acela ar fi f5rimat ni$te unelte nescAre$ti, de zece on mai trainice, dac5 pescarul s-ar fi apucat sa-1 trag5 brusc, in loc sa-1 lase sa zburde in vole. Tot astfel maiestatea voastra, cedind ducelui in punctele asupra carora se ginde$te cu deosebire la onoare $i la satisfactia rhbunkii, poate sa ocoleasca multe din celelalte conditii respingatoare pe printre care sint cuprinse — care le-am pomenit c5ci en vorbesc aici deschis — $i acelea care tintesc indeosebi la sl5birea Frantei ; acestea se vor $terge din memoria $i din atentia lui, $i fiind aminate pentru alte conferinte, pentru o viitoare discutie, vor putea fi atunci inl5turate cu totul. - Te inteleg, bunul meu Philippe ; dar sä revenim la fapte, spuse regele. De care din aceste fericite propuneri este ducele dumneavoastra intr-atit de atapt, incit contrazicerea sa asupra ecestor puncte 1-tar scoate din s5rite $i nu m-a$ mai putea Tntelege cu el ? — Cu ing5duinta maiest5tii voastre, din aceasta categorie fac parte una sae alta, on toate acelea in legatura cu care s-ar putea sal contraziceti. Acest evite maiestatea voastra lucru trebuie neap5rat si pentru a reveni la comparatia mea, trebuie sa vä 473

puneti in cfarda, sa fiti totdeauna gata de a lasa ducelui destul 6fir pentru ca el sa-si poata deziar4ui furia in vole. Aceasta furie, de pe acum foarte mult stinsa. se va risipi de la sine daca nu va intilni piedici, st curind va veti da seama ca a devenit mult mai priete nos si mai intelegator. — Totusi — spuse regele ginditor — printre propunerile pe care varul nieu va fi ispitit sa mi le faca, trebuie sa fie unele pe care le are la inima mai mult decit pe celelalte. Daca a* putea sä le *tiu, mesir
lippe...

— iiin cea mai neinsemnata propunere a sa, maiestatea voastra poate sa faca una dintre cele mai insemnate numai impotrivindu-se, spuse de Comines. Totusi, sire, pot cel putin sä va spun ca orice speranja de intelegere va fi pierduta daca maiestatea voastra nu renunia la Guillaume _de la Marck .si la cei diii Liege. — Am mai spus ca-i voi dezavua — raspunse regele — si asta e tot ceea ce merita din partea mea. Ticalo*ii at, stirnit razvratirea inLr-un moment cind acest lucru putea sa ma coste viata. — Ccl care pune foc unei dire de pulbere observä istoricul — trebuie sä se astepte la explozia neintirziata a minei. Dar ducele Carol a*teapta mai mult decit o simply dezavuare a cauzei for din partea maiestatii voastre ; trebuie sä stiti ca el va cere ajutorul maiestatii voastre pentru a inabusi rascoala si rP.geasca voastra prezenta sere a fi martora la pedeapsa pe care o pregateste razvratitilor. — Acest lucru va corespunde prea putin onoarei niele, spuse regele. — Un refuz ar corespunde Inca si mai putin cu siguranta maiestatii voastre, replica de Confines. Carol nici este hotarit sä dovedeasca popoarelor Flandrei o speranta, nici o promisiune de ajutor din partea Frantei nu be vor pune la adapost de m'inia si de razbunarea Burgundiei. daea von indra"zni sa se mai raz-vratrasca. 474

— Mesir Philippe, am sa vorbesc sincer, raspunqe regele. Daca am gasi mijlocul de a ci$tiga timp, poate ca netrehnicii aceia din Liege ar putea sa se foloseasca de el spre a dobindi un avantai fat5 de ducele Carol. Tic51o$ii sint multi si hot5riti. bare n-ar putea sa reziste in ora$ impotriva lui ? — Cu ajutorul minor de arca$i ai Frantei, pe care maiestatea voastra i-a f5g5duit, ar putea sa fac5 ceva ; dar... — Pe care i-am fag5duit ! exclam5 regele. Vai ! dragul meu Philippe ! M5 nedreptatesti vorbind a stfel. — Dar fara de care — urma de Comines, neluirld seams la intrerupere — caci dup5 toate probabilitalile maiestatea voastra nu va gasi prea potrivit sa"-i trirnit5 acum, cu ce .sorti de izbinda" ar putea acei burghezi s i reziste in ora$ul lor. de vreThe ce marile sparturi f5cute de Carol in zidurile lor, clup5 Walla de la Saint Tron, nu sint Inca astupate, a$a incit 1Ancierii din Hainaut, Brabant si Burgundia se pot repezi la atac asupra lor, cu cite dou5zeci de oameni in front ! — N5tingi neprev5z5tori ! striga regele. Dac5 si-au neglijat in a$a hal propria lor sigurant5, nu merits protectia mea. Sa trecem mai departe. N-am sa ma cert de dragul ion — Punctul urmator, ma tem ca va fi mai apropiat de inima maiestajii voastre, spuse de Comines. — Aha ! — exclama regele — e vorba de cas5toria aceea blestemata ! N-am sa consimt la ruperea logodnei dintre fiica mea Jeanne $i ducele de Orleans — insemn.a sa mi se smulga din mlini sceptrul Frantei, mie i urrna$ilor mei, caci Delfinul, acel copil slabut, este o floare ofilit5 care se va ve$teji fAr5 sa rodeasc5. Aceast5 casatorie dintre Jeanne si Orleans a lost obsesia mea ziva si visul meu noaptea. Repet, mesir Philippe, nu pot sa renunt la ea ! De nimicesc deodat5, altminteri e inuman sa ceri cu propria-mi mina, proiectul eel mai scump al pol1475

ticii mele si fericirea a doi oameni, Warkiti unul altuia. — Sint ei intr-adevar atit de atasati ? intreba de Comines. — Dintr-o parte cel Rutin $i din aceea de care trebuie sa ma ingrijesc indeosebi. Dar vad ca zimbesti, mesir Philippe, nu crezi in puterea dragostei ? - Dimpotriva — raspunse de Comines — cu ingaduinta maiestjtii voastre cred atit de mult in aceste lucruri, incit tocrnai voiam sa va intreb : n-ati consimti intr-un fel sau altul sa va .exprimati acordul la aceasta" casatorie di.ntre ducele d'Orleians Si Isabelle de Croye, dace v-as da asigurarea ca tingra contesA incline atit de pronuintat pentru un alt bArbat, incit este probabil ca aceasta casatorie nu se va face nici°data ? — Val, bunul si scumpul meu prieten — rosti regele suspinind — din ce mormint ai scos aceasta consolare pentru un mort ? Inelin5 ea ! Hm ! Dar, la drept vorbind, chiar presupunind ea" d'Orleans o urAste pe fiica mea Jeinne, in pofida acestei•urzeli incileite de ghinioane, totusi trebuie sä se easAtoreasea cu ea. Asa ca Ondeste-te ce putini sorti de izbind'a are aceasta contes5 ca sad-1 poata refuza in ciuda unor atari presiuni, mai cu searna ca el este §i un fits al Frantei. A, nu, Philippe ! Nu to teme, n-are sä poata rezista staruintelor unui asemenea pretendent. Varium et inutabile, 1 Philippe. — S-ar putea ca in imprejurarea aceasta maiestatea voastra s5 nu tins seama indestul de indar6tnicia acestei tinere doamne. Ea dekinde dintr-un neam voluntar, dirz, si am aflat de la Crevecoeur ca s-a atasat romantic de un tinar scutier, care, la drept vorbind, i-a fAcut mite servicii pe drum. — Aha ! exclama regele. Un areas din gArzile mele, cu numele de Quentin Durward
1

Totul e nestatornic i schinthator tin Innua iativa). (n. t.)

476

— Da, asa mi se. pare, r5spunse de Comines. A lost luat prizonier impreuna cu contesa,.., calatoreau ca sä spun astfel, aproape singuri. — Binecuvintati fie Mintuitorul nostru., Maica Domnului •si monseniorul sfint Martin, si monseninrul sfint Julien ! rosti regele. Laud5 si cinste inv5tatului .Galeotti, care a citit in stele c5 soarta acestui +Link e legat5 de a mea ! Dac5. fata 'este atit: de atasat5 de el incit acest lucru- s-o faca sa infrunte vointa Durgundului, acest Quentin imi fi intr-adev5r foarte folositor. — Dupsa cum povestea_ Crevecoeur, cred,, sire, rA exists oarecare sans& ca ea 's5". reziste. cu thrzenie. Si apoi, f5r5 indoia15, nobilul duce. d'Orleans, in pofida presupunerii pe. care, a binevoit s-o fad . maiestatea voastr5, nu va renunta cu usurint5 la frumaasa sa veri§oar5, fat5- de care este angaj.at de atita — Hm ! exclarn5 regele. Domnia to n-ai ,vazut-oniciodat5 pe fiica mea Jeanne. 0 bufnita., omule I 0 adevirat5 bufnit5, de care mi-e, rusine ! Dar n-are a face, numai s5. fie el barbat intelept, sa sa c5s5toreascg cu ea si am sa".-i ing5dui Sä. se indragosteascii nebuneste de. cea mai frumoasa. doamna din Franta. Acurn,. Philippe; mi-ai .desf5surat dinainte toat5 harta intentiilor stapinului domniei tale ? — -V-am fkut s5 cunoasteti, sire, acele amanunte asupra c5rora este, in prezent, dispus s5 staruie, dar maiestatea- voastr5 stie bine c5- spiritul ducelui este nAvalnic care se scurge cu usurint5 atun-ci ca un cind: valurile lui nu intimpin5 nici a impotrivire,: si e b5nuiesti ce 1-ar putea cu neputint5 chiar numai Dac5 ar soli pe face s-o is deadat5: razna, neasteptate dovezi mai limpezi in . privina uneltirilor maiest5tii voastre — s5-mi fie iertata expresia intrucit nu am timp s5-mi aleg cuvint4le — cu cei din Liege si cu Guillaume de la Marck, sfirsitul ar fi ingrozitor: S-au primit vesti ciudate de acolo ; se spune c5 de la Marck s-ar fi c5sAtorit cu. doamna Hameline, cea mai virstnic5 dintre contesele de Croye. 477

—Nebuna aceea trecuta era atit de ahtiata dupa maritis, incit ar fi primit si mina diavolului, spuse regele ; dar ca acel de la Marck, acel salbatic sa se fi asatorit cu ea, asta ma uimeste mai mult ca orice — Se mai spune — urrna de Comines — ca un trimis sau un herald al lui Guillaume de la Marck e In drum spre Peronne ; asta pesemne .ca it va face pe duce sa turbeze. Sper ca trimisul nu va avea asupra lui scrisori sau ceva asernanator, adresate stapinului sau de maiestatea voastra. — Scrisori catre Mistretul Salbatic ! raspunse regele. Nu, nu, mesir Philippe, n-am fost atit de nesabuit sä arunc perle acelui porc. Putinele legaturi pe care le-am avut cu dobitocul acesto au fost intretinute prin emisari, alesi tntotdeauna dintre tot felul de ticalosi, de nenorociti si vagabonzi, asa incit intr-o cercetare marturia for'n-ar N primita nici macar pentru un furt de gaini dintr-un cotet. — in cazul acesta nu mai am ce recomanda maiestatii voastre, spuse de Cornines, ridicindu-se. Doar sa titi mereu in garda, sä va lasati mladiat dupa imprejurari si, mai presus de orice, sa evitati in discutiile voastre cu ducele limbajul sau argumentele care ar fi mai potrivite cu demnitatea voastra decit cu situatia in care va aflati in prezent. — Baca demnitatea mea spuse regele — r fi stinjenita, ceea ce se intimpla rareori cind este vorba pentru mine de interese importante, am un'leac anume impotriva acestor batai de inima — imi arunc ochii spre un oarecare cabinet rau prevestitor, mesir Philippe, si ma gindesc la moartea lui Carol eel Simplu ; aceasta ma vindeca tot atit de bine cum vindeca frivurile o baie rece. Si acum, 'prietenul si mentorill e timpul sä pled. Ei bine, mesir Philippe, va veni o zi chid vei fi obosit sa tot dai lectii de politica inalta acestui taur al Burgundiei care este ineapa.bil sa-ti inteleaga eel simplu argument. Daca ludovic de Valois va mai trai, nia uita ca ai un prieten la curtven Frantei. Repet, dragul mni Philippe, va fi o 47b

binecuvintare pentru regatul meu ziva cind to voi avea linga mine, pe domnia to care, impreun5 cu o adinca cunoatere a afacerilor statului, ai un cuget in stare simta si sa deosebeasca binele §i raul. Sa-tni ajute Mintuitorul, Maica Domnului si inonseniorul stint Martin... Olivier si Bailie au inimile tot atit de imDietrite ca si o Diatra de moara ; viata mea este plina de amaraciune din pricing remu,scririlor §i a caintelor pentru crime!e pe care ma face sa le sAvirsesc. Domnia ia, mesir Philippe, care posezi intelepciurtea timpurilor prezente si a celor trecute, ai putea sa ma 'Inveti cum sa ajung mare, f5ra a Inceta sa fiu virtuos. — Grea sarcina — putini izbutit s-o duc5 la capat, raspunse istoricul ; totusi este cu putinta pentru acei dintre printi care lupta cu dirzenie in acest scop. Si acum, sire, pregatiti-va, pentru ca ducele va veni (le indata s5 stea •de vorba cu maiestatea voastra. Ludovic ramase indelung cu ochii pironiti asupra usii prin care de Comines iesise din inc5pere si in sfirizbucni intr-un ris amor. „Vorbea de pescuit ! Ha, lea ! 1-am trirnis acasa ca pe un pastrav bine gidilat ! Se crede virtuos peptru ca n-a -vrut sä is momeala, dar n-a fast nesimtitor la maguliri, la fAg5duieli si la placerea de a razbuna jignirea adusa mindriei sale ! Ha-ha, n-a facut decit sa ramina mai sarac cu banii pe care i-a refuzat, fara a fi cu nici o iota mai ones. Trebuie sa fie al meu, totusi, chi are mintea cea mai agera dintre ei. Ei, si acum sa fim Bata pentru un vinat mai de pret ! Trebuie sä-1 infrunt pe acest 1eviatan acest duce Carol care va inota curind incoace, despicind adincurile marii inaintea lui. Trebuie. ca un corabier care tremura de spaima, sa-i arunc tin butoi peste bord ca sa-1 arnagesc. Dar va veni poate ziva cind am sa-i not inficie canifea in maruntaie !"
1

Monstru marin despre care se ‘orbeste in biblie (cartea

lui loy). (n t.)

479

INTREVEDEREA

Pastreaza4i, , tinere, onoarea. far tu, blinda SA-I porti credinta celui care iubire ti-a jurat. Lasati politica-ncilcita batrinilor pe seamA, -celor Si. virstnici ; tar tu sa fii gingasA • Ca .diminetile de mai, and -a sourelui.deg-oare Alva. apucat .ski zvinte norii pe-a cerului obraz. CERCETAREA

In timpul importantei si .amenintatozrei dimineti care ipreced5 in lnirea celor doi :printi, Olivier le ,pe ,Stapinul dibaci si harnic,*facind In Coate risipa • de ..daruri •si de fagaduiel.i,.atracgind•:oameni -de :partea lui L.udovic, - asa fel ca .toti aceia.care-linconjurau.pe .duce sa aiba inva .curind - teres,. atunci -s6 inblm§e.- decit:Sa atitefocul.:Luneca tntocmai:ca o umbra •,de la:'cort la cart, de la _casa la casa, facin, -ni,:‘nu ins5_oa -sapostolul, pretutind:eni - priete cu spas .des, - milloacele..strimbe ale lui Ma-mona. Cum: pre alt -emisar. politic nu mai putin activ„;degetul sau erainlmiina tuturor, si gura lui la .urechea fiecaruia". Din felurite pricini, printre care unele•au fost •aratate mai sus, isi asigura favoarea unui numar oarecare de nobili burgunzi care aveau ceva de sperat sau de temut din partea Frantei, sau care erau nelirlisti i ca o data ce autoritatea lui Ludovic avea sa fie slabita, stapinul for ar putea sa tind5 cu pa$i impetuosi, nesta480

viliti de nimic, spre despotism — catre care it atr5gea in- mod firesc caracterul lui. Atunci cind Olivier se temea ca persoana sau argumentele sale ar fi mai putin favorabil primite, el folosea mijlocirea altor sluj.itori ai regelui ; a.5a se intimpla Ca obtinu autorizatia contelui Crevecoeur pentru o intrevedere intre lord Crawford, insotit de Quentin Durward care, de cind sosise la Bala-fre, Peronne, era detinut intr-un fel de arest onorabil. Interese particulare servira de pretext pentru solidCrevecoeur, tarea acestei intrevederi, dar e probabil care se temea ca firea aprinsa a stapinului sau 1-ar putea impinge la un act de violenta dezonorant, nu se arata co-ntrariat i oferi prilejul lui Crawford sä dea unele indrumari tindrului arcn care ar fi putut sa fie folositor stapinului intilnirea dintre cei trei compatriati fu insufletita chiar miFatoare. — Ciudat om e§ti, tinere, ii spuse Crawford lui Durward atingindu-1 u or pe cretet, ca un bunk pe nepotul lui. E neindoielnic ca to urmareste norocul, pa.rca to-ai fi nascut cu scufita norocului pe cap. — Totul se trage de la faptul ca a dobindit, atit de un loc de arcn spuse Le Balafre ; de mine nu s-a vorbil niciodat5 atit, drags nepoate, fiindca eu aveam daudzeci i cinci de ani i nu eram Inca hors de page. , — Erai o adevarata namil,5 de paj coborit din munti, Ludovic — zise batrinul comand.ant — cu barha to ca o lopath de brutar i cu o spinare ca a batrinului Wallace Wight. — M5 tern — spuse Quentin, plecin.du-§i privirile ca n-am sä ma bucur multa vreme de acest titlu onorabil ; ma gindesc sa parasesc slujba de aroa in gard.a.
1

inaintat din luncounea at

pd;

irancezal. (a. t.))

Balaire riimase mut de uirnire, iar trAs5turile bAtrtnului Crawford exprimar5 nemultumirea. In sfir0 eel dintii isi redp5t5 graiul si zise — S5 pleci ! S5-ti pAr5sesti local din garda scotinn5 ! Asemenea lucru nu s-a mai pomenit. Eu n-as pleca din gard5 chiar dad rn-ar face conetabil al Frantei. — Hei, Ludovic zise Crawford — tinarul acesta *tie mai bine declt not cei batrini s5-si calauzeasca pa;ii dup5 vint. A aflat pe drum cine stie ce povcsti nastrusnice despre regele Ludovic si se d'a de partea burgunzilor, povestindu-le ducelui Carol ca sa ciupeasc5 ceva. — Dad as,crede lucrul acesta — spuse Le Balafre — raja beregata cu miinile astea, de ar fi si de cincizeci de on fiul surorii mete. — Dar dumneata, draga unchiule, ar trebui mai intii sa cercetezi dace merit asa ceva r5spunse Quentin. Cit despre senioria voastra, mylord, aflati ca eu nu sint un colportor de povesti si ca nici cercetari, nici torturi, nu mi-ar putea smulge, impotriva regelui Ludovic, nimic din ceea ce am putut sa aflu in timp ce eram in serviciu. Jur5mIntul pe care 1-am facut imi impune sa tac. Dar nu mai vreau s5 r5min intr-un serviciu in care pe linga primejdia pe care o pot intilni luptind cinstit cu dusmanii, rise sa cad in capcanele puse de prietenii mei. plac capcanele — spuse Le Balafra, — Ei, dac5 a c5rui minte greoaie nu intelegea prea bine, privind trist spre lord Crawford — m5 tern, mylord, ea s-a ispr5vit cu el ! Eu insurni am dat peste treizeci eal;.cane si sint sigur ca mi s-au intins eel putin de dou5 on pe atitea, cgci acesta este felul in care ii place regelui Ludovic s5 fad r5zboiul. — E adev rat ce spui, Ludovic, raspunse lord Crawford ; totusi linisteste-te, c5ci cred c5 inteleg mai bine decit dumneata despre ce este vorba. 432

— Sa dea Maica l)omnuiui sä tie astiel, raspunse Ludovic ; dar ma simt r5nit ping in fundul inimii la gindul ca fiul surorii mele se teme de o capcana. — Tiriere — zise Crawford — eu cam ghicesc ce vrei s5 spui. Dumneata ai avut o intilnire nepl5cuta in timpul calatoriei pe Care ai facut-o din ordinul regelui si crezi c5 ai pricini sa-1 crezi pe el vinovat de acest lucre. Aflindu-ma in incleplinirea ordinelor regelui, ' Lost amenintat de o tradare — raspunse Quentin dar, din fericire, am scapat. Dac5 maiestatea sa este vinovat sau nevinovat, lucrul acesta it las in stirea lui Dumnezeu si a propriului sau cuget. El m-a hranit cind erani flamind, mi-a dat adapost dud r5taceam intr-o Ora strains. N-am sa-1 inc,arc niciodata, in incercarea prin care trace, cu invinuiri care ar putea de altminteri sä fie nedrepte, pentru ea le-am auzit din cele mai ticaloase guri. — Scumpul meu hoist, dragul meu fiu ! exclam6. Crawford, imbratisindu-1. Asta inseamng c5 gindesti cu fiecare fibra din dumneata ca un adev5rat scotian, asta inseamna sä vorbesti ca un om care, vazindu-*i prietenul pus la zi.d, uita pricinile neintelegefflor cu el pentru a nu-si aminti decit bunatatea - De vreme ce mylord Crawford mi-a imbratisat nepotul — zise Ludovic Lesly — hai imbrAtisez Si eu. As vrea totusi ca el sa se incredinteie bine ca un soldat trebuie s5 se priceapa la capcane tot atit de bine precum stie un preot sa-si citeasca ceaslovul. — Taci, Ludovic, porunci Crawford ; dumneata esti un catir, amice, si nu stii cit te-a binecuvintat .cerul dgruindu-ti un nepot atit de bray. Si acum is spune. Quentin, prietene, regele stie de aceasta nobira, crestineasca si curajoasa horarire pe care ai luat-o ? Caci in primejdia in care se afla, bietul om are mare nevoie sa stie pe cine poate sa se bizuie. De ce nu §i-a luat toata brigada de gard5 cu el! Dar, fie voia Domnului Spune, iti cunoate &duffle ?

- N-a$ prea putea s-o spun, raspunse Quentin ; totusi i-am spus invatatului sat' astrolog Martius Galeotti c5 am hotarlt s5 p5strez r6cerea asupra a tot ceea ce ar face rau regelui in ochii ducelui de Burgundia. Senioria voastra sa ma ierte dac5 am sä tac chiar in fata senioriei voastre asupra unor amanunte care dais de banuit si s5 fie incredintat c5 am fast de altfel si mai putin inclinat s5 le dest5inui filozofului. spus — A ! Da ! exclam5 Crawford. Olivier intr-adevar c5 Galeotti prezisese cu indrazneala linia de. conduits pe care ai s-o p5strezi, si sint ircintat sa aflu Ca avea pentru asta o autoritate mult mai sigur5 decit aceea a stelelor. — El sa prezica ! striga Le Balafre, izbucnind in ris. Stelele nu i-au spus niciodat5 ca prea cinstitul Ludovic Lesly o ajuta pe o fata zburdalnica din Plessis sa cheltuiasc5 frumosii ducati pe care el ii arunca in poala ei. — Taci o data, Ludovic, ii porunci din 'non capitanul sau. Taci! Patruped ce esti. Dac5 nu respecti pArul meu alb pentru ca si eu sint tot un routier 1, respect5 tineretea si nevinovatia acestui b5iat $i nu mai vorbi asemenea pros ii. — Noblejea voastra poate spune ce-i va placea, raspunse Ludovic Lesly ; dar pe legea mea, pTezic5torul Saunders Souplejaw, un cirpaci din Glen-houlakin, era de dou5 oil mai bun proroc decit acest Galeotti sau spuneti. El a prezis ca Gallipotty, on cum vreti toti copiii surorii mele au s5 moara intr-o zi, si a prezis lucrul acesta chiar in momentul nasterii celui mai mic, Insusi flacaul asta, Quentin, care si el, far5 indoia15, o sa moara intr-o zi pentru a se Implini prezicerea, acum aproape savirsita, caci in afara de el au rapos:at toti. Saunders mi-a mai prezis de asemeni c5 intr-o zi am sa ma capatuiesc printr-o casa-torie, ceea ce se via intirnpla la timpul sau, fara indoiala,
1 Soldat — brigand in Evul Mediu (in limba francezii-). (n. t.)

484

pentru Ca pina acum nu s-a implinit, deli nu banuiesc cind *i cum, caci imi arde prea putin de insuratoate, iar Quentin este' prea tinar ca sä se gindeasca la asta. Saunders a mai prezis... — Destul — porunci lard Crawford — dac5 prezicerea nu se implinete in chip ciudat tocmai la timo, trebuie sa te intrerup, bunul meu, Ludovic. Acurn s5-1 lasam pe nepotul dumitale, rugind-o pe Maica Dornnului sa-1 intareasca in bunele sale ginduri, caci in imprejurarea de fata, un singur cuvint spus cu usurinta poate face mai mull r5u decit ar putea-o drege tot parlamentul din Paris. Fii binecuvintat, fiul meu, si nu te grabi sa parasesti garda noastr5, caci in curind vom da bune lovituri inspre zori si Fara capcane. -- Pre bine-cuvintez §i eu, nepaate, spuse Ludovic. De vreme ce prea nobilul nostril capitan este multurnit de tine, sint si eu multumit,. asia cum imi porunceste datoria. — o, clips, mylord, zise Quentin; *i tragindu-1 pe lord Crawford putin mai la a parte, urma : Nu trebuie s5 uit s5 vsa spun ca" mai e pe lume o fiinta care, aflind: de 12 mine acele imprejur5ri–care trebuie neaparat sa fie tainuite- pentrusalvarea regelui Ludovic, ar soco.ti ca tacerea la care m5 oblig5 calitatea mea de soldat al regelui, i recuno§tinta pe care i-o datorez, nu. ar putea fi o ol5ligatie- i pentru dinsa. — Pentru dinsa! repetA Crawford. Ehei, daca taina e intpartait5 de o femeie, mila Domnului cu not — ne pindete inc5 prap5dul., — S5 nu credeti aka ceva, mylord, r5spunse Durward. Folositi prestigiul senioriei voastre pe linga contele de Crevecoeur pentru a-mi ing5dui s-a vad pe contesa Isabelle de Croye ; ea e aceea care imi imp5rta**te taina *i nu m5 indoiesc citui de putin cä am s-o pot indupleca sa fie tot atit de tacutA ca si mine asupra oricarui lucru care ar putea s5-1 atite pe duce impotriva regelui Ludovic. 485

BOrinul soldat rantase indelung pe ginduri, privirile spre Cavan, le cohori din rw'u catre podea, ci6ting din cap *i spuse, in sfir*it : — Pe cinstea mea, in toate acestea este un lucru pe care nu-1 inteleg. Contesa Isabelle de Croye — intrevedere cu o doamna de rangul ei, de neam atit de inalt, si atit de bogata! Si dumneata, un final- si sarac scotian, sa fii alit de sigur c5 ai sa dobindesti de la ea ceea ce vrei ! Fie ca ai o incredere ciudata in dumneata, tinarul meu prieten, fie ca ti-ai Nine timpul pe drum. Dar, pe crucea sfintului Andrew, Uri sa pun o vorb5 bung pe ling5 Crevecoeur ; si cum lui ii este teama ca ducele Carol sä nu fie indemnat sa• faptuiasca impotriva regelui cine stie ce isprava nesabuita. dezonoranta, cred ca are sa-ti incuviinteze cerc:rea, desi, pe cinstea mea, este destul de ciudata ! Incheind astfel, batrinul lord ridica din umeri si iesi din incapere urmat de Ludovic Lesly, care, luind o mini asernanatoare aceleia a mai marelui shit. incerca fara a sti totusi de ce era alit de uimit acesta, sä para tot alit de enigmatic si de important ca si Cr2wford. Dup5 citeva minute, Crawford se Intoarse, dar fara 1:31afre. Batrinul parea de o voio*ie ciudata ; riden in sine intr-un fel care contrasta straniu cu trasAturile iui dure. severe si clatina totodat5 din cap ca stapinit de o idee pe care o gasea in acelasi timp si rea si irezistihil de placut5. — FAra indoia15, tinarul meu compatriot — spuse el — c5 nu esti un om f5r5 gust. N-au sa-ti lipseasca frumoasele din prea multa sfiala. Crevecoeur a inghitit propunerea dumitale a*a cum inghiti o ceasa de otet mi-a jut-at pe toti sfintii Burgundiei ca daca n-ar fi in joc onoarea celor doi printi *i pacea celor doua state, n-ai mai vedea nici urma pasilor contesei Isabelle. Dac5 n-ar avea o doamnii. si o doamna trumoas5 Inca, 1-as fi b5nuit, d vrea sa mph' el insusi o lance in onoarea acestei tinere contese. Pop.fe ca se gindeste la nepotul lui, Etienne ! 0 contesa! La mai

486

pulin nu te-ai gindit ? Dar hai, urmeaza-ma. Intrevcclerea voastra trebuie sä fie scurtJ. Cred c5 o sa stiti sa folositi cit mai bine timpul. Ho-ho-ho ! Ho-ho-ho ! Pe legea mea, nici nu pot sä to cert Dentru infurnurareia dumitale, atita pofta de ris am. InvaDaiat la fata, §i totodata descumpanit de insinuarile deplasate ale batrinului soldat, suparat i§i vedea pasiunea luat5 in ris sau osindita de catre oamenii virstnici, cu experienta, Durward 11 urrna in tacere pe lord Crawford ping la manastirea Ursulinelor, unde era gazduit5 contesa. Intrind in sala de Drimire, it gasi acolo pe contele de Crevecoeur. - A§a, tinere galant — II intimpin5 contele cu no aer sever — vrei s-o mai vezi Inca o data pe frumoas.a partenera a expeditiei dumitale romantice. hai ? — Da, seniore, raspunse Quentin cu tarie.'$i ceea ce este mai de seama, este ca trebuie s-o vad intrP patru °c hi. — Azta nu se va intimpla niciodata, spuse contele de Crevecoeur. Judecati si domnia voastra, lord Crawford. Aceasta tinara doamna, fiica unui vechi prieten §i companion cle arme al meu, cea mai bogata moste.4 nitoare din Burgundia, a marturisit o... ce era s' spun ? In sfir§it, ea este o nebuna, soldatul domniei voastre, aci de fata, este un ingimfat. Pe scurt, nu se vor intilni singuri. — Atunci n-am s5 spun nici un cuvint contesei de fata cu domnia voastra, spuse Quentin, beat de bucurie. Oricit a§ fi putut fi de ingimfat, ceea ce ati inceput sa spuneti depa§e§te tot ce a§ fi indraznit chiar sa sper. - Asta-i adevarat, prietene, spuse Crawford contelui. Domnia voastra ati fost imprudent in rostireq cuvi'ntelor ; dat fiindca v-ati adresat mie §i intrucit de-a curmezi§ul salii de vorbire se afla un grilaj miresavir§easc5 rautatile van, aveti incredere cu limbile lor. Ce Dumnezeu! Viata unui rege si acelea ale .atitor mii de oameni pot fi ele puse in cum487

pans cu nimicurile tineresti pe care cei doi copii e r putea sa si le strecoare la ureche timp de un minut ?! Vorbiad astfel, it trase dupa el pe Crevecoeur, cars 11 urns cu totul impotriva vointei sale, nu f5ra 1.1 arunca stgruitor minioase spre tin5rul areas in timp ce paraseo odaia. 0 clips dup5 aceea, contesa Isabelle se ivi de cea-lalt5 parte a grilajului. Zarindu-1 pe Quentin singur in sala de .vorbire, ea se opri si rgmase nemi-5catg timp de citeva secunde, cu ochii 15sati in jos. — Sa fiu si eu nerecunosc5toare — spuse ea in nedrepte? sfirsit pentru ca ceilalti au avut Prietenul meu. salvatorul meu, si pot aproape spune singurui — atit de mutt m-a inconiurat tradarea meu prieten credincios 5i statornic. Vorbind astfel, ea ii intinse mina printre gratii si ni i -o retrase Dina ce el nu i-o acoperi de sArutgri 5i nu i-o Lida de lacrimi : — Durward — atit ii spunea ea — dace va trebui sa ne mai vedem vreodata, n-am s5 mai inggdui aceast5 nebunie. Daca se tine seama prin ce primejdii trecuse impreuna Cu Quentin, dad nu se uit5 ca el fusese, tr-adevAr, singurul, credinciosul si zelosul ei tor, poste c5 frumoasele mele cititoare, chiar dad printre ele se ggsesc contese $i mostenitoare bogate, vor ierta Isabellei aceast5 abatere de la dernnitatea ei. Totusi ea iii retrase mina i, dindu-se un 'pas Inapoi, it Intreb5 pe Quentin foarte stinjenit5 ce favoare_ are sa-i cear5 ? — Am aflat de la batrinul senior scotian care a venit adineauri .cu varul meu de Crevecoeur ca vrei sa-mi ceri ceva. Dad cererea dumitale este rezorsabila i sta In .putinta sarmanei Isabelle s-o satisfacg fAr5 a se abate de la onoarea si datoria ei, poti pone la incercare slabele mete puteri. Dar, oh! nu to gr5bi sh vorbe5ti, nu spune nimic aclauga ea, privind 488

din ceea ce -ar putea sä ne faca imprejur cu teama rau la amindoi dac5 ar fi auzit de urechi straine ! doamna, raspunse — Nu vä temeti de nimic, Quentin cu tristelfe. Nu aici as putea eu s5 uit distanta pe care soarta a pus-o intre noi, nisi sal va expun osindei tTufa§elor dumneavoastrA rude, ca object al dragostei celei mai devotate a unui barbat mai piltin bogat, mai putin puternic, dar poate nu mai putin nobil decit acestea. Fie ca aceasta dragoste sa fie uitata de toti ca visul unei nopti, de toti, in afara de o singur5 inim5 in care ,acest vis va Inlocui tot ceea ce-i aievea pe aceasta lunge. — Taci ! Taci ! §opti Isabelle. Pentru binele dumitale, pentru al meu, nu vorbi de lucrul acesta. Mai bine sp,une-mi ce vrei sa-mi ceri. - Iertarea unui om — raspunse Quentin — care, intrucit s-a gindit numai la interesul lui propriu, s-a comportat ca un du§man al dumneavoa-stra. iert pe toti du§manii mei, raspunse — Sper Isabelle. Oh ! Durward, prin cite intimpl5ri rn-a aparat curajul si prezenta dumitale de spirit ! Acea sala insingeratal — bunul episcop — abia ieri . am aftat, §i numai in parte, grozaviile a caror martora am lost 1615 §tirea mea. — Nu va mai ginditi la ele — spuse Quentin, v5zind ea ro§eata care aprinsese obrajii Isabellei atunci cind se intilniseCa facu loc palorii moriii — §i nu priviti in urma, ci numai inainte, a§a cum fac acei care trebuie sa mearga pe un drum primejdios. Ascultati-ma Regele Ludovic merita sa fie numit de dumneavoastrA mai mult ca de oricine ceea ce este intr-ade\Tar : un politician viclean, perfid ; dar ca v-a indemnat sa fugiti §i mai cu seama ca a unit un plan pentru a va face sa cadeti in miinile lui Guillaume de la Marck — va duce poate in clipa aceasta la moartea sau la detronarea lui ; In orice caz, la eel mai singeros razboi in care au lost tirite vreodata Franta §i Burgundia. 489

— Asemenea nenorociri nu se vor intimpla niciodata din vina mea, daca-mi sta in putere sä le impiedic, spuse contesa Isabelle. Chiar daca razbunarea mi-ar fi scump5, cea mai qoara rugAminte din partea dumitale ar fi de ajuns sa ma fac5 sä renunt la ea. Mi-as putea eu oare aminti de nedrept5tile regelui Ludovic, mai mult decit de nepretuitele dumitale servicii ? Totu$i ce are s6 se intimple ? Cind am sa fiu chematg inaintea suveranului meu, ducele de Burgundia, va trebui sa tac sau sa spun adevgrul. Cea ciintii atitudine ar insemna indArAtnicie, iar durnneata nu dore$ti ca limba mea sa spund adevar. — Fire$te ca nu ! Marturia dunmeavoastra, in legatura -cu Ludovic, se va margini insa la ceea ce $titi personal ca - este aclevarat ; cit despre lucrurile pe care le-ati aflat de la altii,,oricit de adevarate ar p.utea sä para, nu le dezv,aluiti decit ca pe ni$te zvonuri oarecare $i pAziti-va de a angaja propria clumneavoastrA marturie asupra unor lucruri ciespre care, cle$i le credeti in intregime, nu puteti $ti personal cit sint de adevarate. Consiliul Burgundiei, o data adunat, nu poate refuza unui monarii clreptatea ca.ie, in Sara mea, este acordata celui mai neinsemnat om invinuit de ceva. Ei vor trebui sa-1 socoteasca nevincvat ping ce vinovatia lui va fi dovedita prin probe directe $i suficiente. Or, pentru tot ceea ce veti declara in afar5 de cele cunoscute neindoielnic $i. personal de durnneavoastr5, va trebui sa se mai gaseasca $i alte marturii decit cele aratate de dumneavoastrA pe baza zvonurilor. — Cred ca te inteleg, spuse .contesa Isabelle. — Am sa fiu $i mai lamurit, raspunse Quentin $i el incepu sa dea exemple, cind deadata clopotul manastirii incepu sa bath'. spuse contesa — este semnalul care — Acesta ne porunce$te sa ne despartim... sa ne despartim pentru totdeauna ! S5 nu ma uiti, Durward, eu n-am sa n-am sa-ti uit credincioasele serte uit vicii... 490

Ea nu putu sa spun mai mult $i-i intinse din nou mina ; Quentin o apasa din non cu buzele lui $i tine stie cum se iniimpl5 c5, incercind s5-$i retraga mina, contesa veni atit de aproape de gratii, incit Quentin intip5reasca eel din urmd adio chiar fu indemnat pe buze. Tin5ra doamna nu-1 certa... poate pentru ca ru mai avur5 timp, cdci Crevecoeur $i Crawford, care printr-un fel de cleschizaturg in usa putuser5 dac5 nu s'a $i auda tot ce se petrecuse, se repeziCA in ineapere, eel dintii minios foc, al dcilea rizind s'a se pr5p5deasca $i trsagindu-1 inapoi pe conte. — In camera dumneavoastra", finAra doamna, in camera clumneavoastrj ! strig5 acesta din urm5 catre Isabelle, care, 15sinclu-$i v5lul peste fatA, se retrase cu touts graba. In camera dumneavoastra care ar trebui schimbat5 en o chilie, cu piine si apA. Cit despre dumneata, dragutule atit de prost crescut, va veni poate vremea cind interesele regilor $i ale regatelor nu vor mai avea nimic comun cu un om ca dumneata, atunci ai s5 afli pedeaps. a pe care o merits Indradzneala unui ,..::r$etor care ridic5 ochii... — Destul ! Destul !... Asta-i prea mult... interveni b5trinul lord... si dumneata, Quentin, taci, iti orlon, $i intoarce-te la locuinta dumitale. Un asemenea ton dispretuitor n-are ce auta aici, mesir conte de Crevecoeur — asta trebuie neap5rat sä v-o spun, acum cind tin5rul nu se mai af15 de fats. Quentin Durward este un gentleman ca $i regele, dar, a$a cum spun spaniolii, e mai putin bogat. El este tot atit de nobil ca $i mine, iar eu sint $eful casei mete. T5cere ! T5cere! trebuie s5 vorbiti de pedepse fata' de ni$te oameni ca noi. — Mylord, mvlord ! — strig5 Crevecoeur cu nerabthire — insolenta acestor mercenari str5ini este proverbiaN, $i ar trebui s i primeascg din partea senioriei voastre, care sinteti mairnarele lor, mai curincl mustr5ri decit incuraj5ri. — Seniore conte — r5spunse Crawford — sint cincizeci de ani de cind am comanda arca$ilor din 491

n-am primit niciodata sfaturi nici garda scotiana de la francezi, nici de la burgunzi ; sa nu fie cu suparare, am de gind sa fac tot astfel, atita vreme ell am s-o rnai detin. n-am — Bine, bine, mylord spuse Crevecoeur avut de gind sa va ofensez ; nobletea ca i virsta senioriei voastre va indreptatesc sa vorbiti astfel. Cit despre ace§ti tineri, tree peste ceea ce s-a intimplat p' .na acum i am sä ma ingrijesc ea sa nu se mai intilneasea niciodata. — Nu juraU pe mintuirea sufletului domniei voastre, Crevecoeur, spuse batrinul lord rizind : muntii, se zice, pot.-sa se intfineasca ; pentru ce ni§te fiinte omene5ti care au picioare, viat.a i dragoste pentru a pune in micare laceste picioare, nu s-ar mai intilni ? Sarutul acela, Crevecoeur, era destul de duios... mi se pare ea e rau prevestitpr. - Domnia voastra o sa ma scoateti din rabdari — spuse Crevecoeur — dar n-am sa va dau acest avantaj asupra mea. Ascultati ! Se'aude clopotul castelului... chearna la consiliu — ingrozitoare Intrevedere ! Dumnezeu tie ce va ie i ! — Eu §tiu ce are sa iasa, spuse batrinul lord scoVan_ Dana se va savir* vreo violenta asupra persoanei regelui, de.5i prietenii sint putini §i ineonjurati de davnani, el nu va ca.dea nici singur, nici nerazbunat. Nu regret decit un lucru — faptul ea rn-a oprit categoric •sa iau masuri pentru a ma pregati in vederea unui asemenea deznodamint. — Mylord Crawford' — spuse burgundul — a to pregati de asemenea nenorociri este mijlocul eel mai sigur de a le stirni. Ascultati de ordinele regescului vostru stapin, nu dati nici un prilej de violenta simtindu-va jignit prea u§or, §i yeti -vedea ca ziva va trece mult mai lin4tita decit va puteti inchipui.

492

XXXII

CERCETAREA

Mai mult cu inima am simtit a ta iubire Decit cu ochli am vazut vreun semn din partea ta Se va-nalta inima ta, o $tiu prea bine. Dar hal, ridica-se o data, sa nu mai stea-n grenunchl. RICHARD AL II-LEA

Indata ce rasuna cea d nti.i Otate.a clopotului, care-i chema la consiliu pe marii .seniori .ai Burgundiei, ca s:i francezi chemati sad .ia parte, ducele pe Carol, urniat ..de un deta*ament din gadrzile sale, inarmat cu lanci i cu baltage, intra in mares salad din. turnu] Herbert .al castelului din Peronne. Regele Ludovic, care atepta aceastg vizita, se Tidied, facu doi psi spre duce, apoi se opri cu un aer de demnitate, pe care, in ciuda imbracamintei sale saraa familiaritatii rnanierelor sale obinuite, cacioase -is atunci .cind socotea .n-ecesar. stia foarte bine sa In aceastad incercare -grava. prin care trecea, infatiarea sa calm6 racu o impresie vadita asupra rivalului care schim.bad de indata" • pasul -bruse precipitat cu care intrase in saki, luind o tinutas mai potrivita unui mare v.asal care se infadti$eaza" inaintea .suz.eranului sau. Duc.ele hotarise in sine sa-1 trateze pe Ludovic, in aparenta" cel putin, .cu .ceremonialul pe care it impunea rangal .acestuia ; in acela$.i tim-p insad, era evident a procedind astfel, el iii stapinea destul de mull im.petuozitatea firii , punincl friu .anevoie urii si setei de razbunare care-i clocotea in piept. Astfel, de.,i se str5duia 493

sa indeplineasca actee exterioare si, pina la un punct,
Sa adopte limbajul curtoaziei si al respectului. se schimba la fat5 in fiecare clips. Glasul lui era brusc, aspru si intretgiat ; miinile ii tremurau, parca razvr5tindu-se impotriva oprelistii ce li se impusese ; incrunta Sprinceana si-si muFa buzele pina la singe ; fiecare privire, fiecare miscare a lui aratau ca cel mai implusiv dintre printii care au existat vreodat5 se afla sub st5pinirea celui mai violent acres de minie. Regele observa cu un ochi calm si impasibil aceast5 lupta launtrica ; c5ci, desi privirile ducelui li vesteau un gust anticipat al arn5r5ciunii mortii, de care se temea si ca om si ca pacAtos, totusi hothrise, ca un cirrnaci abil si prudent, sa nu se lase descumpAnit de team5, sä nu scape din mina cirma atita vreme cit mai avea putinta sa-si salveze vasul printr-o manevra dibace. Atunci cind ducele, cu un ton sec si brusc, ii adres5 citeva scuze in ceea ce privea lipsa de confort locuintei sale, el r5spunse zimbind ca nu avea de ce sa se pling5, intrucit ggsise in turnul Herbert o locuinta mai bun5 decit se dovedise a fi pentru unul ,din predecesorii lui. — Vi s-a povestit, deci, acea legends ? intreba Carol. Da. Aid a fost ucis — dar numai pentru ca a refuzat s5-si puny gluga de cAlugar si sä-si sfirseasc5 zilele intr-o m5n5stire. — Neghiob a mai fost — raspunse regele pref5cindu-se nepasAtor — cAci a indurat o moarte de martir fira sa fi avut meritul de a fi fost un sfint, — Viu — spuse ducele — s5 rog pe maiestatea voastrA de a lua parte la un mare consiliu, la care se vor dezbate chestiuni de cea mai mare insemn5tate pentru binele comun al Frantei si al Burgundiei. Veniti de indat5 acolo... fireste, dac5 veti binevoi s5 ceti acest lucru. — Ei, dragul meu vAr — spuse regele — nu Impingeti curtoazia atit de departe incit sa rugati, atunci cind puteti s5 porunciti cu atita indr5znea15. S5 merem la consiliu, de vreme ce aceasia este placerea 494

gratiei voastre. Cortegiul nostru este cam modest — adauga el, privind mica suit care se pregatea sä-I insoteasc5 — dar domnia voastra, dragul meu var, veti straluci pentru amindoi. Precedati de Toison d'Or, capetenia heralzilor Burgundiei, cei doi printi parasira turnul contelui Herbert si iesira in curtea castelului. Ludovic observa ca era plina cu soldati din garzile ducelui *i cu oameni de arme ai acestuia, maret inve*mintati *i rinduiti in formatie lupta. Strabatind curtea, intrara in marea said' a consiliului, destul de darapanata desi se afla intr-o parte a cladirii mult mai noua decit aceea Pe care o ocupa Ludovic ; acolo se facusera in graba prepentru sedinta solemna a unui consiliu public. Doud jilturi de gala fusesera a*ezate sub acelasi baldachin, acela al regelui fiind mai inalt cu cloud' trepte decit cel destinat ducelui ; aproape dougzeci de scaune pregatite pentru maimarii nobilimii se insiruiau in semicerc in dreapta si in stinga celor dou5 tronuri. Cind cei doi printi se asezara, acela pentru a carui judecare — cacti altfel nu se putea spune — fusese convocat consiliul, ocupa locul cel mai inalt si pdrea s5 prezideze adunarea. Poate pentru a face sä dispara attest paradox si s5 previna stinjenirea careia ii putea da nastere, ducele Carol, dupa ce se inclina usor in fata regelui, deschise brusc sedinta cu urmatoarele cuvinte: — Bunii mei vasali si sfetnici, domniile voastre stiti prea bine ce tulburari au stirnit in statele noastre atit sub domnia parintelui nostru, ca si sub a noastra, razvratirea vasalilor impotriva suzeranilor, a supusilor impotriva printilor. In ultimul timp am putut sa vedem dovada cea mai condamnabila a exec, sului la care aceste rele au ajuns in zilele noastre, in fuga scandaloasa a contesei Isabelle de Croye *i a contesei Hameline, matusa ei, care an cautat refugiu la o putere straina, renuntind astfel la credinta pe care ne-o datoreaza si riscind pierderea feudelor for ; o pilda si mai ingrozitoare, si mai jalnicii, este omorul 495

nelegiuit savir$it asapra, prea nostru- fTa-te si aliat, episcopal de Liege; $i razvratirea acestui oral perfid, p:edepsit cu prea multa mild in urma. ulti.mei sale rascoale. Am primit $tiri care arata ca aceste triste intimplari n-a:u fost prilejuite nurnai de nebunia $i u$urinta celor &nth' femei $1, de ingimfaFea eitorva burghezi prea ghiftuiti, dar $1 prin intrigile unui •stat strain, prin a.mestecul unui vecin puternic, din partea caruia Burg.undia ar fi trebuit sa se a$tepte. la. cea mai sincera- $i credincioasg prietenie, daca bunele. oficii merits. contraservicii asemanatoare. Daca. cele spuse se vor dovedi ca. fapte adevarate — urma ducele in.dintii $i apasindu-$i tom]. in podea cu indtrlire. — ce considerattinni ne-ar putea, impiediea, loacele fiind in puterea noastra., de a lua. rnasurile cele mai potrivite. pentru a stirpi pricina cea mai insem-• nata a relelor care se abat asupra noastra in fiecare an ? Ducel.ei$iinicepuse cuvintarea destul de lini$tit, dar spare sfir$it el ri.dica glasul $i ultima fraza. fu ,rostita treinurepe toticei del* $i cu un to'n. care-i facu aduse pe fata regelui o paloare de . o clipa. Dar, recapatindu-$i cumpatul deindata, Ludovic lua la rindal sat] cuvIntul $i se adresa consiliului cu un ton care arata atita liniste si singe rece, incit ducele, desi ispitit in fiece clips sa-1 intrerupa sau s.5-1 opreasca„.niu gasi nici un prilej cuviincios pentru a o face. ai Frantei si ai Burgundiei — incepu re— gele — c.avaleri ai ordinului Sfintului Spirit $i tai Linei de Aur! Dat fiindca un rege trebuie sa: se apere ca un invinuit oarecare, el nu-$i poate dori judecatori mai distinsi decit floarea nobletii, elita $i mindria eavalerismului. Bunul nostru var de Burgundia n-a cut .decit sa arate $i mai intunecate neintelegerile care expuna in ne dezbina, ferindu-se din curtoazie sa termeni preci.$i. Eu, care nu am acelea$i motive sa ohsery o atit de mare delicatetil, conditia in care ma aflu netnaaduindu-mi acest lucru, va cer permisiunea de a vorbi mai d:eslu$it. Noi,. seniori, noi, suzeranul sau, 496

ruda sa, aliatul- sau, not sintem invinuiti lard ocol de varul nostru, caruia, imprejurari nefericite i-au. intu neeat judecata limpede*i firea blajina, ca ne-am fi indeletnicit in mod ru*inos cu. coruperea vasalilor sai, abatindud de la eredinta. pe care i-o datoreaza, cd i-am fi atilat De locuitorii din Liege la revolts,- ca 1-am A r i indemnat pe un proscris, Guillaume de la Muck, sä faptuiasca omorul eel mai singeros si eel mai nelegiuit ! Nobili Frantei si. ai. Burgundiei, as putea chiar situatia in care nia aflu arata pri.n deciar2. ea insa*i cit de neintemeiata este invinovatirea. Cad, este oare cu putinta sa presupui ca, f ii nd inzestrat cu bunul simt. obi*nuit al unei fiinte cu ratiune, rn-as fi dat: eu insumi, cu nesocotinta, pe miinile duceiui de Burgundia, in timp ce teseam• impotr.iva lui intrigi cu neputinta sa nu fie descoperite si a caror descoDerire trebuia sä ma puns,, cum se intimpla.asthzi, la discretia print pe drept miniat ? Nebunia unui om care s-ar culca linistit pe o mina, dupa.ect a aprins: fitilul care trebuie sa provoace curind explozia, ar fi o rote-, lepciune in comparatie cu a urea.. Nu ma indoiesc ea printre faDtuitorii acelor faradelegi ingrozitoare savirsite la Schonwald au. fost ticalosi care sa se serveasca de nurnele meu dar sint eu raspunzator de acest lucru, eu care nu le-am dat citui de putin acest drept ? Daca doua femei fara tninte, impirise de un rnotiv romantlios oarecare, sau de anumite neplaceri„ au cautat refugiu la. curtea mea, insearnna oare ca au facut acest lucru sfatuite de mine? Cind aceasta afacere va fi fost limpezita, se va recunoaste ea, intrucit onuarea si indatoririle eavaleresti ma opreau sa le trimit inapoi ca ceea ce cred ca prizoniere la curtea. Burgundiei niciunul dintre domniile voastre, gentilorni, care purtati colanele atitor °Hine, nu m-ati fi indemnat s-o am- atins pe cit cu putinta acelasi scop, increfac dintindule ocrotirii venerabilului nostru parinteintru Domnul, care este acum un sfint in cer... Aici Ludodune batista la ochi vic paru foarte indurerat ocroiirii, zic, a unui membru al propriei mete faniilii.

si Mai strins Inca lcgat de casa de Burgundia, cAruia inaltul sAu rang ec!csiastic si nu mai putin, vai ! numeroasele sale virtuti, ii d5cleau dreptul sä fie pentru sotirta vreme protectorul celor douli nefericite pribege si mediator intre ele si suzeranul lor. Spun deci nu nuinai ea imprejurarile care, la. prima vedere, au inspirat fratelui meu de Burgundia banuieli nedemne impotriva mea, pot fi explicate prin cele mai .onorabile motive, dar spun Inca si mai mult : nu se va putea aduce nici o dovada serioasa in sprijinul invinuiriior retrap.5 ofensatcare care au impins pe fratele meu sentimentele de prietenie celui care a venit la curtea sa bizuindu-se pe credinta in aceasta prietenie, si mai mult, sa schimbe sala ospetelor intr-o curte de justitie si acoperisul sgu ospitalier intr-o temnita. — Sire ! Sire ! — stria Carol indat5 ce regele tacu sosit aici intr-un moment care a coincis — daca atit de nefericit cu aducerea la indeplinire a planurilor voastre, nu pot sa mi-o explic decit presupunind ca cei care se indeletnicesc cu inselarea celorlalti se inseal5 uneori foarte bine ei insisi. Genistul este uneori ucis de explozia propriei sale petarde. Cit despre celelalte, totul va depinde de rezultatul acestei cercetari solemne. Aduceti pe contesa Isabelle de Croye ! Indata ce tinara contesa fu adus5, sprijinita de o parte de contesa de Crevecoeur, careita sotul ei ii daduse aceasta sarcina si de cealalt5 parte de stareta manastirii Ursulinelor, Carol strig5 cu asprimea sa obisnuita in ton si maniere : Asadar, frumoas5 printesii, domnia voastra care abia mini puteti sa vä trageti suflarea pentru a ne raspunde, atunci cind va punem intrebari juste si . rezonaati dat dovadA ca aveti destulA rasuflare ca sä alergati un drum atit de lung, pe care nu 1-ar fi facut niciodata o ciuta urmarita de un vin5tor. Ce gindeste domnia voastra de frumoasa opera pe care ati f5cut-o stirnind aproape un razboi intre doi marl printi si doua state puternice pentru fetisoara de copilit5 a domniei voastre ? I
498

Privirile atitor oanieni, gi-osolania manierelor lui Carol o tulburar5 in asa m5sur5 pe Isabelle, incit nu-i mai fu cu putinta sa acluc6 la indeplinire hotarirea pe care o luase de a se arunca la picioarele ducelui pentru a-I ruga sa is in posesiune dorneniile ei si sä-i ingaduie s5 se retraga intr-o m5n5stire. Incremeni ca o femeie ingrozita de o 1urtun5, care asculta tunetul ce se rostogole*te din toate partile imprejurul ei *i la fiece fulger tremur5 de spairna ca trAsnetul s5 nu se pravAleasc5 asupra capului sou. Contesa de Crevecoeur, o femeie al cArui spirit ii egala nasterea, pastrinduii frumusetea chiar *i la anii ei virstnici, socoti de cuviint5 sä intervina : - Monseniore — se adres5 ea ducelui verisoara se afra sub ocrotirea mea. Eu *tiu mutt mai bine decit alteta voastra cum trebuie sä se vorbeasca femeilor *i ne vom retrage de indat5, Baca nu veti adopta un ton *i un limbaj mai potrivite cu rangul si cu sexul nostru. Ducele izbucni intr-un hohot de ris. — Crevecoeur — strig5 el — supunerea domn:ei tale ia facut din contes5 o seniora ; dar asta nu-i treaba mea. S'a se dea un scaun acestei fete naive c5reia, departe de a-i !Astra citu*i de putin pica, ii rezery graonorurile cele mai inalte. Sedeti, doamna mea, *i spuneti-ne in voie, ce demon v-a impins sa fugiti din faro voostra natala *i sa va alegeti soarta de domnisoar5 pribeaga ? Anevoie, *i nu f5r5 a se intrerupe de mai multe ori, Isabelle marturisi ca fiind hot5rit5 sa se impotriveasc6 cu orice pret c5satoriei pe care i-o propunea ducele de Burgundia, nutrise speranta ca va dobindi protectia 6tei. Fran — Si aceea ia monarhului francez, adAuga Carol. De asta erati, bineinteles, asigurata, nu ? ! - Cel putin, credeam cä sint, altfel n-as fi facut un pas atit de hotAritor, raspunse contesa Isabelle. In clipa aceea Carol privi spre Ludovic cu un zimbet de o nespus5 lamAr5ciune, pe care regele it infrunt5 cu cea mai mare tarie ; doar buzele lui p5rura ceva mai

albe ca de obicei. Dar — .urm5 contesa dup5 o scurt pauz5 — ceea ce cunosteam despre intentiile regelui Ludovic in privinta noastr5 provenea aproape in intregime de la nefericita mea m5tu$A, contesa Hameline, si ea isi facuse aceste pared doar din spusele si vorbele in doi peri ale unor oameni, despre care am afloat dupa aceea ca sint trad5torii cei mai josnici, ticalo$ii cei mai mir$avi din lume. Apoi ea povesti pe scurt ce invatatur5 trasese din tradarea boemienei Marthon $i lui Hayraddin Maugrabin, adaugind Ca nu se indoia citusi de putin ca fratele mai mare al lui Maugrabin, numit Zamet, care le indemnase .eel dintii sa fuga, era in stare de orice ticalosie, chiar de a se da drept emisar al lui Ludovic f5r5 a fi indreptalit aceasta. Dupa o noua pauza, contesa vorbi mai departe, povestind foarte pe scurt ce .se intimplase din clipa cind. pargsise teritoriul Burgundiei-, insotita .de mAtusa ei, pins la asaltare:a castelului Schonwald si la predarea ei, in miinile contelui de Crevecoeur. Dup5 ce ea isi sfir$1 povestirea scurta 5i adesea intret5iat5 de emotie, toti cei de fat5 ramasera tacuti, iar ducele de Burgundia, privind mohorit si aprig in p5mint, p5rea un om care cauta un pretext pentru a-si dezlantui furia, dar nu g5seste niciunul atit de plauzibil pentru a avea o indrept5tire in proprii sai ochi. - Girtita — spuse el in sfir$it ridicind ochii scurma mai putin vizuina sub picioarele noastre, si cu toate ca avem cunostint5 de miscall-He .ei, nu .putern citusi de putin sä le al-Mani. As vrea totu$i sa stiu de la regele Ludovic de ce le-a expediat pe aceste doamne de la curtea sa, dace ele n-au venit acolo .1a chemarea lui. — Nu le-am dat adapost la curtea meia, dragul meu vat., raspunse regele. Din mile, este adevarat, am avut cu ele o intrevedere particulars, dear am folosit cel dintii prilej pentru a le incredinta protectiei prea bunului episcop, propriul vostru aliat — Dumnezeu sa-i neascA sufletul in pace — caci el ena un judecator mai 500

bun decit mine i decit orice alt print secular, $tiind cum s'a impace ocrotirea datorata unor pribegi cu credinta pe care o datoreaza un rege aliatului sail de pe ale earui domenii au fugit. Cer staruitor acestei tinere doamne sa spuna daca au lost primite de mine cu cordbalitate, sau daca nu s-a intimplat astfel incit, dimpotriva, primirea pe care le-am faeut-o le-a determin.at exprime regretul de a fi ales curtea mea ca toe de refugiu — Prirnirea a fost atit de departe de a fi cordial incit m-a facut- cel putin sä ma — raspunse contesa indoiesc ea invitatia pe care ne-au facut-o aceia care se dadeau drept eniisarii votri, ar fi pornit de la maiestatea voastra, intrualt, presupunind ca ei ar fi procedat dupa instructiunile voastre precise, era greu sA se impace concluita maiestatii voastre cu ceea ce aveam dreptul sa e*teptam de la un rege. un cavaler si un ffentilom. Rostind aceste cuvinte, contesa se intoarse spre rege, aruncindu-i o privire care voia sA fie pesemne un repro§, dar inima lui Ludovic era preglitita impotriva unui asemenea atac. Dimpotriva, leganinciu-*i inset bratele intinse si dind roat5 cu privirile, el Om sa fac5 un apel triumfator la toti cei de fats iasupra bunei sale credinte, dovedita prin raspunsul contesei. In vremea aceasta, ducele de Burgundia ii arunca o privire care p5rea sa spun ca, redus la tacere pins la un punct oarecare, era mai putin multumit ca oricind ; deodat5 i se adresa contesei — Mi se pare, frumoasa doamna, c5 in povestirea aventurilor domniei voastre ati uitat un oarecare epiro§it ? Niste cavaleri din sod romantics. Hm Ati padure v-au tulburat lini tea pentru citeva clipe. Dia, ea mi-a inspirat un am auzit de aceasta intimplare plan. Spune-mi, rege Ludovic, n-ar fi potrivit, pentru a o impiedica pe aceasta aventuroasa Helene de Troie sau de Croye de a mai semana in viitor discordia intre regi, n-ar fi potrivit sä ne ingrijim de o casatorie convenabila pentru ea ?

501

Cu toate ca stia dinainte ce propunere neplacuta 'Irma sa i se faca, regele Ludovic consimti calm $i tacut la cuvintele lui Carol. Dar in aceasta extremitate paa situatiei ei, Isabelle simti rena$te curajul. ra'si bratul contesei de Crevecoeur, de care se sprijinise pin5 atunci, pa$i inainte cu un aer sfios dar plin de demnitate si, ingenunchind inaintea tronului ducelui, ii vorbi astfel : Nobile duce al Burgundiei, seniorul si suzeranul meu, recunosc gre$eala pe care am savIrsit-o atunci rind am p5rasit statele voastre fara gratioasa voastra invoire $i ma supun cu umilint5 oricarei pedepse pe care veti binevoi sa mi-o d:ati. Pun la dreapta voastra dispozitie panfinturile $i castelele mele si solicit doar ea, In amintirea tatalui meu, milostivirea voastra sa acorde ultirnei descendente a casei de Croye, care-si va parasi Intinsele domenii, o dota modesty pentru a fi primith intr-o manastire unde-si va petrece zilele ce i-au mai ramas. - Ce gindeste maiestatea voastra despre cererea pe care ne-o face aceasta tinAr5 persoana ? intreb5 ducele intorcindu-se spre Ludovic. — Eu vad aici — raspunse regele — o umila si sfint5 inspiratie a acelei pronii ceresti care nu trebuie respinsa $i Impotriva careia nu trebuie sa lupti. — Cel ce se smereste se va Malta, rosti Carol. Ridicati-va, contesa Isabelle. Noi va dorim - un bine mult mai mare decit iacela pe care vi-1 doriti domnia voastra. Nu avem de gind nici sa va confisc5m domeniile, nici s5 va scadem onorurile ci, dimportriv5, vrem sa le sporim din plin De amindou5. — Vai ! Monseniore —raspunse contesa. stind Inca in genunchi — mai molt decit de dizgratia voastra".. ma tern de bun5vninin voastra, pentru ca ea ma silesie — Pe sfintul George al Burgundiei ! — striga ducele Carol — oare vointa noastra va fi far5 lncetare infruntata Si ordinele noastre mereu discutate ? cati-va, am spur, dragut,5 contesa, $i retrage4t-v5 pen502

tru o clips. and vom avea timp sä ne gindim la domnba voastr5, vom rindui lucrurile in asa fel, Ca, TesteScunt-Griz va trebui sä va supuneti ! Altfel... In pofida acestui raspuns :aspru, Isabelle ramase la fi atras cuvinte picioarele ducelui si ind:Iratnicia ei si mai severe, Baca contesa Crevecoeur, care cunostea mai bine dispozitia printilor, nu s-ar fi . grabit s-o ridice si s-o conduca afar din sara. Atunci fu chemat inauntru Quentin Durward. El se infatis5 inaintea regelui si a ducelui cu acea sigurianta de sine deopotriv5 strains de trufie ca -si de sfiala umil5, care lade bine unui tinar bine crescut si bine educat, ce stie s5 dea fiecaruia cinstea cuvenita, f5r5 insa a se la sa nici buimacit, nici orbit de stralucirea prezentei acelora carora le-o dä. Unchiul lui ii oferise mijloacele de a apare cu armele si cu u.niforma de ercas al -gArzii scotiene ; trasadturile, aerul, toata *area lui erau in deplin5 armonie cu acele stralucite vesminte. Tineretea-i stralucitoare, de asemeni, dispose dinainte pe membrii consiliului in favoarea sa, caci nirnanui nu-i prea venea sä crelad5 ea" regele Ludovic, asa de precaut intotdeauna, alesese un om atit de tiniir in calitate de confident al irilrigilor sale politice ; 5i astfel, in aceasta ismprejurare,‘cla si in altele asem5n5toare, regele trase ceie mai mail foloase din caracterul neobisnuit al oamenil9r sal de incredere, pe care-i alegea la o virsta si de un rang la care ar fi fost cel mai putin de asteptat sa fie gasiti. La ordinul ducelui, int5rit de acela al lui Ludovic, Quentin Incept' sä povesteasca peripetiile airatoriei lui cu contesele de Croye pina in imprejurimile orasului Liege, dup5 ce precizase ca instructiunile regelui li porunceau sa vegheze la siguranta for pin5 la castelul episcopului. — Si domnia to te-ai supus intru totul ordinelor mele? intreba regele. — Da, sire, raspunse scotianul. — Ai uitat o imprejurare, interveni ducele. Dorrinia ta.ai fost abacat In padure de doi cavaleri ratacite6. 503

— Nu-mi Lace placere sä-mi . amintesc de aceasta intimplare i nici sa vorbesc de ea, raspunse tingrul, ro$ind cu sfiiciune. — Dar eu trebuie sa-mi amintesc de ea, spuse ducele de Orleans. Acest tinar $i-a indeplisnit misiunea cu barhatie, facindu-$i datoria cu atita credinta, Melt n-tam s5-1 pot uita multa vreme. Tinere arca*, vino dupa $edinta in incaperile mele $i ai sa vezi ca n-am uitat vitejeasca purtare a domniei tale, pe care am piacerea s-o vad legata de modestie. — Vino $i la mine, striga Dunois. Am sa-ti dau un ceva. coif ; mi se pare ea ti-am Camas dator Quentin se inclina adinc in fata amindurora. Cercetarea sa fu reluata. La porunca ducelui Carol, el arata instructiunile . scrise pe care le primise pentru drum. — Ai urmat intru totul aceste instrucjiuni, tinere ? intreb5 ducele. — Nu, cu ingaduinta altetei voastre, raspunse Quentin. Eie ma indrumau, dupa cum puteti binevoi a vedea, sa trec peste Meusa aproape de Namur, iar eu am mers mai departe .pe malul sting pina la Liege, fiind drumul eel mai scurt $i totodatg eel mai sigur. — $i de ce laceasta schimbare ? intreba ducele. — Pentru ca incepusem sa pun la indoiala buna credinta a calauzei mele, raspunse Quentin. - Acum — zise ducele — is seama la intrebarile pe care am sä ti le pun. Raspunde ladevarul $i nu te teme de nimeni. Daca insa ai sa umbli cu ascunzi$uri sau cu in$elaciuni, am sa te spigzur de yin cu un lant de fier in virful clopotnitei de la biserica din pinata $i acolo ai sä chemi multa vreme moartea inainte ca ea sa vina sa te scape. 0 tacere wadinca urrna acestor vorbe. In sfir$it, lasind tinarului timp de gindit, spre la chibzui asupra situatiei sale, ducele it intreba pe Durward cine era carauzia lui, cine i-o daduse i pentru ce incepuse s-o nuie. La cea dintii din aceste intrebari, Quentin Durward rosti numele boemianului Hayraddin Maugrrabin ; la a doua, spuse ca acesta ii fusese dat drept 504

calaiuza de Tristan Iliermite ; drept raspuns la at treilea punct, povesti ceea ce se intimplase In manastirea franciscanilor aproape de Namur, aratind cum fusese alungat boemionul din sfintul laca$ $i cum, urm5rindu-1, it vazuse intilnindu-se cu unul din Lanzknech-tii lui Guillaume de la Marck, intilnire cu prilejul careie ii au,zise punind. la cale rapirea doamnelor ce se iaflau sub paza sa. $i inca o — Acuff', ascult5 bine — spuse ducele dat5 iaminte$te-ti Ca viaia to depinde de adevarul raspunsului pe care ai s5-1 dai ; au spus tic51o$ii aceia ca dat Incuviintarea regele, i anume re,gele Ludovic al Fnantei, aici de fat5, ca s5 pun5 la cale atacarea escortei si rapirea doamnelor ? — Chiar daca acei nemernici ar fi spus-o, mi-ar fi lost cu neputinta cred — raspunse Quentin — IntrucIt avearn insusi cuvIntul regelui pentru a-1 opurie vorbelor lor. Ludovic, care ascultose pins atunci cu cea mai incordata atentie, nu putu s5 se impiedice, cind auzi raspunsul lui Durward, de a rasufla din adinc, ca un oin caruia i s-a luat o greutate uria$5 de pe piept. Ducele pgru din nou descump5nit i inciudat; revenind la atac, incepu pun5 lui Quentin intreb5ri tot mai amanuntite pentru a $ti dach din vorbele schimbate de cei doi ticalo$i nu intelesese ceva care s5 indice ca uneltirile -lor aveau incuviintarea regelui Ludovic. — M5rturisesc Inca o data ca n-am auzit nimic care sa ma poat5 Indreptati a spune ase ceva, raspunse tinarul, care, de$i in sinea lui era incredintat ca regele participase la tradarea lui Hayraddin, socotea totu$i ca era impotriva datoriei sale sa-si dea in vileag banuielile ; $i chiar dac5 as fi !auzit asemenea oameni rostind atare vorbe — adaugg el — o spun Inca o data ca n-as fi pus dest5inuirile for in cumpana cu instructiunile regelui. — E$ti un emisar credincios, spuse ducele cu un zimbet sarcastic ; $i m-o$ Incumeta sa spun, c. a ., in felul cum ai indeplinit instructiunile regelui, i-ai in$e505

lat a§teptanie in asa masura, incit ai fi platit-o scump dac5 intimplkile care au urmat n-ar fi dat credintei tale orbesti aparenta .unui serviciu credincios. — Nu v5 inteleg, monseniore, spuse Quentin Durward. Tot ceea ce stiu este cä stapintil ineu, regele Ludovic, mi-a poruncit sä pazesc doamnele si eu am fault acest lucru intocmai, atit cit m-am priceput, fie in drum spre SchOnwald, fie prin intimplarile care au urmat. Din instructiuni am inteles s5 fiu un om dP onoare, si le-am indeplinit in mod onorabil ; dac5 erau altfel, nu ar fi fost demne de un om cu numele meu $i din Ora mea. — Fier comme un ecossais ' ! exclam5 Carol care, deli incurcat de raspunsul lui Durward, nu era tarn de nedrept spre a-1 invirrui pentru curajul lui. Dar, spune-mi, arcasule, •ce imputerniciri erau acelea cu care to impaunei dupa cum am aflat-o de la niste nefericiti fugari din Schonwald, pe strazile lui Liege, in ochii razvCatitilor, care dup5 aceea si-au ucis fAr5 mils printul secular si p5rintele spiritual ? Si, dup5 ce fusese savirsit omorul, ce cuvintare ai tinut prin care ti-ai arogat dreptul, ca trimis al regelui Ludovic, s5 vorbesti cu autoritate sceleratilor care tocmai raptuiserA acea fAradelege ? — Monseniore — raspunse Quentin — sint destui martoi i care iar putea sa adevereasc5 ca" nu rn-am dat citusi de putin drept trimis al Frantei la Liege, acest lucru fiindu-mi pus in sarcin5 cu incapatinare prin strigAtele multimii insasi care n-a vrut sa dea crezare niciunui protest pe care 1-am putut face. Am dest5inuit acest lucru oamenilor episcopului, atunci cind am izbutit 'say soap din oral si i-am sfatuit 55 vegheze la siguranta castelului, ceea ce ar fi putut 55 impiedice nenorocirea si grozaviile care s-au petrecut in noaptea urmatoare. Este adevarat, marturisesc, ca intr-o clips de mare primejdie am profitat de influenta pe care mi-o d'adea asa-zisa mea calitate pentru
I

Mindru ca ua scotian (in limba franceza). (n. t.),

506

a o salva pe contesa Isabelle, pentru.a-mi apara proviata, 5i, pe cit era cu putinta, pentru a frina pornirea spre omor care $i rabufnise alit de inspaimintator. 0 spun din nou, $i sustain acest lucru cu juramint, cal n-am avut nici o imputernicire de nici un fel din partea regelui Frantei pe linga locuitorii din Liege, cu alit mai putin instructiuni spre a-i indemna la rsazvr5tire si ca, atunci cind in sfir$it am uzat de acea presupus5 calitate, aceasta a Post ca $i cum a fi apucat un scut cu care s5 ma apar intr-un moment de primejdie, $i 1-am folosit, a$ia cum 2$ fi fAcut-o f5ra indoial5 pentru apararea mea insami si a celorlalti, rara a cerceta dac5 aveam drentul la blazonul sApat pe acest scut. -- In ,aceia imprejurare, tinarul meu companion $i prizonier — spuse Crevecoeur, care nu putu 55 pastreze tAcerea mai departe — a procedat pe cit de curajos, pe atit de intelept $i conduita lui nu poate fi pe bun5 dreptate imputat5 regelui Ludovic. Un murmur de incuviintare se ridic5 printre nobilii 'de fatg, rasunind imbucur5tor in urechile regelui Ludovic.• dar nu mai putin jignitor pentru Carol, care arundi imprejurul lui priviri minioase. SimtAmintele rostite de atitia dintre cei mai intelepti vasali $i cei mai inalti sfetnici ai sai nu 1-ar fi impiedicat poate 5'5 dea friu liber firii sale violente $i despotice, dac5 de Comines, care ghici primejdia, nu ar fi ab5tut-o vestind deodat5 sosirea unui herald de la Liege. — tin herald trimis de tesatori 5i de me$terii de cuie ! strig5 ducele. S5 fie adus in5untru numaidecit. Maica Dornnului, am sa aflu de la acest herald ceva mai mull despre telurile $i uneltirile acelora care 11 trimit, clecIt clore$te sa spun5 acest tink om de arrne Franco-scolion.

XXXIII

HERALDU L

ARIEL : Asculta Ce larma I PROSPERO : NUIllaidecit alungA-I. FURTUNA

Cei de fata se-'dadura inapoi facind loc in mijlocul adunarii. Toti erau foarte curio*i sa vada heraldul pe care razvratitii din Liege indrazneau sa-1 trimita unui print atit de trufa* ea ducele de Burgundia, intr-un moment cind era atit de minios impotriva lor. Trebuie amintit ca pe acele vremuri heralzii nu erau decit de printii suverani numai in imprejurari solemne, pe cind nobilimea inferioar5 se folosea de trimi§i, care erau ofiteri de rang inferior. Se poate de .asemenea spune in treacat ea" Ludovic al XI-lea r,are ridea bucuros de tot ceea ce nu fagaduia nici putere reala, nici foloase materiale, avea un dispret deosebit „pentru heraldic si herialzi ro$ii, alba*tri, toate marafeturile lor", lucruri earora granverzi, doarea,lui Carol, rivalul lui, care avea o fire cu total deosebita, le dadea o mare importanta ca elemente de ceremonial. Heraldul adus in fata celor doi printi era imbracat o mantie brodata cu armele stapinului sAu, pe care caul de mistret, dupa parerea cunoscatorilor in heraldica, era mai curind decorativ decit satisfacator ca executie artistica. Restul imbracknintei sale, prin ea ins4i indeajuns de stralucitoare, era incarcata fireturi, broderii podoabe de tot felul, iar penasul lui se inalta atit de sus, incit parea Ca are de gind sa" mature tavanul salii. Pe scurt, str5lucirea obipu508

fainica, a :podoabeLor heraldice era exagerata • ping la caricature. Capul de mistret se regisea nu numai pe fiecare pies5. a vesmintelor sale, dar chiar si scufa lui era ca un cap de •mistret, garnisit cu lirnba si cu doi colti inrositi de singe, sau, termeni heraldici ,,bot limbat si coltat". In irifatisarea acestui otn era o ixnbinare de cutezanta si de team5. ca si dim! si-ar fi dat seams cg se aptacase..de o tTeaba primejdioasa din care nu:mai indrazneala putea sa-1 scoat5 teafar. Ceva din aceasta imbinare de teams si de cutezant5 se arata in felul stingaci si grotesc in care salute adun.area, strain heralzilcr deprini a primiti in .prezenta •printilor. — Cine esti tu, trimis al diavolului.? astfel II. intimpina Carol Temerarul pe ciudatul etnisar. — Eu sint Rouge S.an.glier ' — raspunse strainul — ofiter de heralzi al lui Guillaume de la Marck, prin gratia lui Dumnezeu si v:ointa clericilor, print eDiscop de Liege. tins in frill — Hut ! Carol. Piaui:rid racti insb. se.mn sa urmeze. • — Si, prin drepturile sotiei sale, onorabila contesa Hameline de Grove, corrte de Croye si senior de Rracquemont, adaugg heraldur. Indrazn.eala- de necrezut cu care trimisul isi ing5p5ru duia s5- proclame asemenea titluri in fats • fi. mat grrai-ul ducelui care-1 privea ulait iar beraldul, inchipuindu-si far5 indoial5 ca facuse o impresie adlrbca prin vestirea calitatii sale, urma cu aceste cuvinte : — Annuntio .vobis gaudium magnum 2. Carol., duce de Burgundia, va vestese in numele stapinului meu ca, in victutea unei indulgente a sfintului: pgrinte de la Roma, asteptaC4 pe curind, care va numi pe linga el un laiutor potrivit ad sacra 3, -ac est a Isl propune sa indeptineasc5 funcjiunile de print si episcop de Liege
2

Atistretul Rosu tin limba franceza). (n. t.) VA vestcsc o more bucurie (in limba Latina). (n. t.), 3 Pentru eele sfinte (in limba tatini). (n. t.).

509

totociata sa-§i merrtina apanajele in calitate de conte cie Croye. Cind heraldul se opri, ducele de Burgundia nu facu decit sa exclame ca si mai inainte: ha.! sail sa scoata o interjectie asernanatoare, fara a raspunde ceva, ca un om care, des' minios $i tulburat, vrea sa asculte pin5 la capat ce i se spune inainte de a-si da raspunsul. Spre nespusa uimire a tuturor celor de fat el isi infrina miscarile repezi, violente, atit de obisnuite ; isi tinea ins5 unghia aratatorului apasata pe clinti, aceasta fiind atitudinea lui favorith cind asculta ceva cu luiare-aminte, iar privirile ii erau pironite in pamint ca si cind nu dorea sa tr5deze minia ce-i sc5para in ochi. Trimisul continua deci, cu indrazneala si nerusinare expunerea mesajului sau. — Prin urmare, in numele printului episcop de Liege si conte de Croye, va cer, duce Carol, sa renuntati la pretentiile 5i la drepturile,voastre Insusite prin uzurpare asupra orasului liber si imperial Liege mina in mina cu raposatul Louis de Bourbon, nevrednicul episcop. — Ha ! exclama din nou ducele. — Si s5 dati inapoi flarnurile corporatiilor, in numar de treizeci i pe care le-ati srnuls or”ului prin violenta... sa astupati sparturile pe care le-ati facut in zidurile sale... sa riclicati din nou intariturile pe care le-ati darimat samavolnic... sa recunoasteti pe stapinul meu, Guillaume de la Marck, ca print episcop, legiuit si liber ales de adunarea canoniciloi. alegere al carui protocol vi-1 infatisez.. — Ai sfirsit.? intrebA ducele. — Nu Inca, raspunse trimisul ; cer mai departe altetei voastre din partea suszisului nobil si venerabfl print-episcop si conte s5 retrageti fara intirziere din castelul de Bracquemont si din alte locuri int5rite *ale comitatului de Croye, garnizoanele care au fost puse acolo, sau oriunde, fie in numele vostru, fie in numele Isabellei, asa-zisa contesa de Croye, pins 510

si

se va hotri de catre diets imperiala daca feudele desore care e vcrba nu revin surorii ultimului conte, area gratioasa contesa Harneline, mai curind decit fiicei iui, in virtutea a*a-numitului jus emphyteusis - Stapinul tau este foarte invatat, remarca ducele. - Totu*i — urma heraldul — nobilul *i venerabiJul print si conte va fi dispus, indata ce toate celelalte chestiuni dintre Burgundia *i Liege vor fi fost rinduite. sa ofere contesei Isabelle un apanaj potrivit cu . rangul sau. — E marinimos si intelept, spuse ducele cu acelasi ton. Hrn ! Pe cugetui unui biet nebun — *opti Le Glorieux la urechea contelui de Crevecoeur — a* prefera sa rrra aflu in pielea celei mai slabe vaci care a murit vreodata de ciurna bovina decit in straiele baltate ale acestui caraghios ! Sarmanul ii tot dä inainte ca betivii care golesc ukelele fara a le tine socoteala *i fara a lua seama la semnele pe care circiumarul le face cu creta pe oblon. - Ei, arum ai sfir*it ? II intreba ducele pe herald. — Inca un cuvint — raspunse Rouge Sanglier — din partea suszisului nobil si venerabil senior, cu privire la vrednicul si credinciosul sau aliat, preacrestinul rege... --- Ha ! exclama ducele, sarind in sus, cu un glas *i mai aprig decit ping in clipa aceea ; dar stapinindu-se. se linisti de indata, pregatindu-se sa asculte. — Care rege Area crestin — urma heraldul — se zice ca a fost sechestrat de voi, Carol de Burgundia, impotriva datoriei voastre ca vasal al coroanei Frantei $i fidelitatii cc 5i-o datoreaza printii crestini. Pentru aceasta pricing, nobilul *i venerabilul meu stanin va cere solemn prin gura mea sad puneti numaidecit libertate De regescul $i prea cre*tinul sau aliat, sau sa primiti sfidarea pe care sint Irnnuternidit s-o rostesc in fata voastr*A
' Contract care confera un drept zisabil (in limba latin5). (n t.)

de iputeca cesibil *i se5!1

— Ai sfi*t ? — Am sfir$it — raspunse heraldul — $i .a$tent rAspunsui gratiti voastre, cu credinta c5 veti cruta vks-area singelui cre$tinesc. — Hrn ! Pe sfintul George de Burgun:dia ! strig5 ducele, .dar, inainte ca el sa poata urrna, Ludovic se Tidica si 1u5 cuvintul cu atita demnitate autoritate. Incit Carol nu indrazni s5-1 intrerupa. — Cu ingaduinia voastra, dragul meu var de Burgundia — zise regele — cerem sa raspundem in$ine cel dintii acestui smintit neobr5zat. Herald mir$Iav sau orice ai fi, du-te inapoi 5i spline sperjurului, proscrisului, uciga$ului, lui Guillaume de la Marck e5 regele Frantei va veni curind la Liege pentru a peclepsi . omorul nelegiuit al prea iubitei sale rude Louis de Bourbon, $i el I$i propune sa-1 atirne pe de la Marck de viu intr-un $treang pentru insolenta pe c-are $i-a ingaduit-o dindu-se drept aliatul nostru $i pornenind regescul nostru nume pTin gura unuia dintre cei mai ticalosi emisari ai lui. — Si adaug5 din partea mea — spuse Carol — tot ceea ce un print poate avea de spus unui tilhar si uciga$. Du-te... ba nu, stai. Nici un herald n-a parasit vreodata curtea Burgundiei Vara a striga : ce mariniI miel Bateti-1 pIn5 veti jupui pielea de pe - Atragem atentia altetei voastre — intervenird Intr-un glas Crevecoeur $i d'Hymbercourt — ca trimisul este herald $i el se ,bucura ca atare de privilegii. — Domniile voastre — re_plicsa ducele — sinteti atit de naivi sa credeti c.5 haina de pe el 1-a i fa:cut herald ? Vaud chiar din blazonu.l caraghiosttlui ca este un impostor. Pa$e$te inainte, Toison d'Or. si pun-e-i in-trebari die f a ja cu noi. In pofida obrazniciei sale, trimisul Mistretului din Ardennes se ingalbeni, $i acest lucru se vazu chiar sub stratul de vopsea cu care I$i brAzdase fata. Toison d'Or, maimarele heralzilor ducelui, dup5 cum am spus in alts parte, $i ofiler de heralzi pe domeniile 512

sale, Inaint5 cu pasul solemn al unui demnitar p5truns de importanta sa si-1 intreba pe presup.usul situ confrate In ce colegiu studiase stiinta pe care o profesa. — Am urmat colegiul heraldic din Ratisbona raspunse Rouge Sanglier — i am primit diploma de onoare de la acea savants confrerie. — Nu ti-ai fi putut sorbi stiinta de la un izvor mai pur, rAspunse Toison d'Or inclinindu-se si mai adlnc decit o facuse pin5 atunci ; i dac5 imi ingadui sa discut cu domnia to asupra tainelor minunatei noastre stiinte, din respect pentru ordinele prea gratiosului duce, n-o` fac in speranta de a-ti da lectii, ci de a le primi. — Hai, hai — strig5 ductile cu nerabdare — lass ceremoniile si intreaba-1 ceva care sal-i pun5 stiinta la Incercare. — Ar fi o jignire sa-1 intrebi pe un discipol al venerabilului colegiu heraldic din Ratisbona daza cuspuse Toison noaste termenii heraldici obisnuiti d'Or dar, pot, fara s5-1 jignesc, ss rog pe Rouge Sanglier sa-mi spun dacg e la curent cu termenii ercu ajutorul carora initiatii metici, ezoterici iai veritabili Isi explica unii altora prin embleme si, ca sä spun astfel, prin parabole, ceea ce se spune in lirnbajul obisnuit acelora care nu cunosc decit primele elemente ale artei heraldice? — Cunosc orice fel de blazon, r5spunse Rouge Sanglier cu indr5zne-a15 ; dar poate ca termenii de care ne folosim in Germania nu shit aceiasi cu cei folositi aici in Flandra. — Vai ! Cum poti vorbi astfel ? replica Toison d'Or. Nobila noastra stiint5, care-i Intr-adevar adevarata flamura a nobletei si glorie a marinimiei, e aceeasi In toate tarile crestine, ba ea e cunoscuta 5i recunoscuta chiar de sarazini si de mauri. Am sa to rog s)" descrii dup5 metoda cereasca, vadica dup5 planete, orice blazon doresti.

- Descrie-le dumneata dac5 ai chef, raspunse Rouge Sanglier ; eu n-am venit aici pentru a juca dupa cum imi cinti dumneata, ca o maimut5 care top5ie la primul semn. — Aratati-i un blazon, sa descrie maniera in care e lacut — spuse ducele — $i dac5 greete, ii rap,-5duiesc c5 dosul lui va deveni numai dungi vinete negre. — lat5 — spuse heraldul burgund, scotind din buzunar o bucat5 de pergament — aici e un sul, pe care am desenat dup5 un anumit rost, cu sarmanele mele cun4inte, nite semne heraldice vechi. Rog pe confra tele meu, dac5 apartine intr-adev5r onorabilului colegiu heraldic de la Ratisbona, s5-1 t51m5ceasc5 intr-un limbaj potrivit. Le Glorioux, care p5rea sa fac5 mare haz de aceast5 convorbire, se apropiase de cei doi heralzi. — Am s5-ti dau o mina de ajutor, prietene, ii spuse el lui Rouge Sanglier care privea pergamentul cu mina dezn5d5jduit5. Seniori st5pini, pergamentul inf5t*aza o pisicg privind prin fereastra unei 15pt5rii. Aceast5 explicatie stirni fisul tuturor, ceea ce fu oarecum spre folosul lui Rouge Sanglier, c5ci Toison d'Or, mthios c5 se d5dea operei sale o asemenea interpretare, se grabi sa spun5 ea acel blazon fusese adoptat de Childebert, rege al Frantei, dupg ce-1 racuse prizonier pe Gondemar, regele Burgundiei 1 el infgti§a o pisia-tigru Inapoia unor gratii, emblem5 a printului captiv, sau cum spuse Toison d'Or in termeni tehnici : pe fond intunecat un tigru trecind cu aur dinapoia unei grile de boturi, fintuitei pe o a doua. — Pe marota mea — zise Le Glorieux — daca pisica l'inf5t*aza Burgundia, cel puti:n ast5zi se 015' in partea cea buns a gratiilor. — Ai dreptate, prietene, raspunse Ludovic rizind, Carol ins4 pareau stinin timp ce restul adun5rii jeniti de aceast5 glum grosolan5. Iti datorez o pies5 de our pentru faptul de a fi schimbat intr-un joc 514

foarte vesel aceast5 afacere inceput5 sub auspicil triste si care va sfirsi cu bine, nadajduiesc. — racere, Le Glorieux ! porunci ducele; si domnia ta, Toison d'Or, care esti prea savant pentru a fi inteles, retrage-te. Aduceti careva in fata pe caraghiosul acela... Ascult5, ticAlosule, striga heraldului cu tonul cel mai aspru : cunosti deosebirea dintre argint si our altfel decit in moned6 Watut5 ? — Milostiviti-va, inaltimea voastr5, fiti indurator ! Nobile rege Ludovic, puneti o vorb5 buns pentru mine! Vorbeste to insuti ! strig5 ducele. Pe scurt, esti herald sau nu ? — .Numai cu acest prilej ! marturisi omul dat in vileag. — Hei, pe sfintul George ! exclam5 ducele privind piezis spre Ludovic, nu cunoastem nici un monarh, nici un gentilom care s5 injoseasca astfel nobila stiint5 pe care se sprijin5 regalitatea si nobilimea, irz afar5 de unul, de acel rege care a trimis lui Eduard al Angliei un valet deghizat ca herald '. spuse Ludovic, rizind, — Un iasemenea siretlic sau prefacindu-se 6 1 ride — n-ar putea fi indreptnif decit la o curte uncle nu exists heralzi si e nevoie de ei grabnic. Dar ceea ce a putut sa izbuteasc5 foarte bine pe linga acei grobiani si ignoranti insulari, ar trebui sa ai tot atita minte cit un Mistret, pentru a-ti inchipui ca un asemenea viclesug ar putea s5 aiba trecere la curtea atit de luminat5 a ducelui de Burgundia. — Oricine 1-ar fi trimis — strig5 ducele minios nu se va intoarce la st5pinul lui decit intr-o stare de plins. Hei, duceti-1 pe piata tirgului biciuiti-1 piny ce vesmintul sau va atirna de pe el in zdrente! Pe el, pe el ! Hei ! Patru sau cinci ciini mari, asemanatori acelora infatiati pe tablourile de vinAtoare pictate de Rubens
Acest rege a fost chiar Ludovic al Frantei. (n. t.),

$1 de Schneiders, auzir5 strig5tele binecunoscute prin care ducele i$i sfir$ise fraza $i Incepur5 s5 latre $1 sk urle, ca $i cum ar fi fost alungat un mistret din as cunzisul s.5u. — Pe sfinto cruce exclama regele Ludovic cautind sä prinda starea de spirit a primejdiosului sau vgr, de vreme ce magarul s-a Impiunat cu pielea mistretului, mie mi s-ar p5rea firesc sa asmut ciinii asupra lui ca sa i-o smu1g5. - Chiar a§a, chiar a$a, strigA ducele Carol, pe care aceast5 idee it inveseli o clip5 ; a$a s5 se. fac5 Dezlegati clinii Talbot, Beaumont, pe el ! SA-1 hAituim de la iesirea castelului ping la poarta de r5s5rit. - NadAiduiesc c5 Inaltimea voastra o sa m5 goneasc5 intocmai ca pe o adev5rat5 fiar5 de vinat se rug5 nefericitul, luIndu-$i o Inlati$are pe cit putea mai voioas5 Intr-o atare tmprejurare — $i o s5-mi ingaduie s5 iau distant5. — Vienne — rgspunse ducele — dup5 legile vIn5toarei, e$ti in afar de lege ; totu$i dat Hind neru$inarea to f5r5 pereche, vei av-ea aproape o sut5 de 4)4 avans. Poftiti, messiri, poftiti : sal petrecem, sa •vedem alergarea. Dupa aceste cuvinte, toti cei de fat se ridicar4 zgornotos, fiecare parnd gra'bit, dar niciunul mai mult ca cei doi printi s5-$i mai treaca timpul, inveselindu-se la priveli*tea haituielii unui om, sugerate de regele Ludovic. Rouge Sanglier se ar5t5 un alerg5tor neobi$nuit, cAci, Inaripat de spaim5, avind pe urmele lui vreo zece ctini gonaci atitati de sunetele cornurilor $i de strigatele haita$flor, zbura ca vintul ; dac5 n-ar fi fast stinjenit de ve$mintele sale de herald, imbrac5mintea cea mai grea pentru un alerg5tor, ar fi scapat foarte user de haita, caci izbuti chiar sa in$ele ctinii a dat5 s-au de dou5 on cu o iscusint5 $i o repeziciune care-i aduse aplauzele privitorilor. Dar niciunul din ace$tia, nici chiar ducele Carol, nu era atit de IncIntat de aceast5 516

vinatoare ca regele Ludovic, care, in parte din motive politice, in parte pl5cindu-i in mod firesc privelistea suferintelor omene$ti, mai ales cind la ea se adauga o imprejurare comics, ridea pin5 la lacrimi. In aceste manifestari de veselie apucase mantia de perming a lui Carol, ca pentru a se sprijini, in timp ce ducele, nu mai putin incintat, se rezemase cu bratul de um5rul regelui, facind astfel amindoi o demonstratie de incredere $i de prietenie in contrast total cu termenii in care se aflau cu citeva clipe mai inainte. Pin5 la urrna, iuteala de picior a falsului herald nu-I putu salva de coltii urm5ritorilor sai. Ciinii it ajunsera, i1 trintira la parnint $i p&ate ca 1-ar fi sfi$iat de indat5 daca ducele n-ar fi strigat : — Opriti-i ! Opriti-i ! Mungati-i ! Omul s-a aratat un alergator atit de bun, incit, de$i n-a izbutit sa scape de ciini, nu dorim totu$i sa i se scoata maruntaiele. Citiva haita$i se grabira sa indeparteze ciinii $i sa le pun5 zgarzile ; altii alergara thipa cei care fugeau pe strazi, scuturind in dinti bucatile de stof5 $i de fireturi smulse din vewnintyl pe care nefericitul herald '11 imbrAcase intr-un ceas nenorocos. In clipa aceea, $i in timp ce ducele privea foarte incordat ceea ce se petrecea inaintea lui pentru a asculta cu luare-aminte ceea ce se spunea inapoi, Olivier le Daim se strecura ping la spatele regelui $i-i $opti la ureche : — Herald e boemianul Hayriaddin Maugrabin ; n-ar trebui sa-i vorbeasca ducelui. — S5 moara ! raspunse Ludovic cu acela$i ton; mortii nu vorbesc. 0 clipa dupa aceea Tristan l'Hermite, caruia Olivier le Daim ii transmisese porunca, pa,$i in fata rea ducelui $i le spuse cu tonul sau sumbru, gelui obi$nuit : ingaduinta maiestatii voastre $i altetei — Cu voastre, vinatul acesta e al meu $i-1 reclam ; el este insemnat cu stigmatul meu ; pe umarul lui este in517

fierat5 o fleur-de-lys, pe care o poate vedea oricine. E un ticalos bine cunoscut — a ucis supusi de ai regelui, a pradat biserici, a batjocorit fecioare, a vinat cerbi in parcurile regesti... — Destul, destul, zise ducele Carol ; regescul meu var e stapin deplin asupra lui. Ce va face maiestatea voastra cu el ? — Dana e lgsat la dispozitia mea — spuse regele — ma voi multumi sa-i dau o lectie de heraldic5, stiinta in care este atit de ignorant ; i se va arata practic ce inseamna o cruce potence', cu un streang atirnat. — Cruce pe care n-o va purta, ci it va purta ! Hai, sa-si inceap5 invatatura cu Tristan, al maiestatii voastre — el e un profesor bun in tainele acestea. Ducele insoti aceasta gluma cu un hohot de ris caruia Ludovic ti tinu isonul cu atita voiosie, incit rivalul s5u nu se putu impiedica sa-i spun5 privindu-1 Cu un aer prietenos : — Ah, Ludovic, Ludovic, de ce nu v-a facut Cel de Sus un monarh tot atit de leal pe cit sinteti de vesel ca om ! Imi amintesc adesea de zilele fericite pe care le-am petrecut impreuna. — Le puteti aduce inapoi oricind yeti voi, raspunse Ludovic ; va voi acorda conditiile cele mai avantajoase, pe care, in situatia in care ma aflu, puteji sa mi le cereti f5r5 a ma injosi si f5r5 a va face voi insiv5 (le pomina in fata crestinatalii ; voi jura sa le respect, pe sfinta relicva pe care am intotdeauna fericirea s-o port asupra mea — un crimpei din sfinta cruce cea a devarat5. Vorbind astfel, scoase din sin o cutiut5 de aur, aninat5 de gnu.' lui printr-un lant din acelasi metal, si sArutind-o cu evlavie continua : — NiciodaU nu s-a jurat mincinos pe aceastA.prea sfinta relicv5 rar5 ca sperjurul s5 nu-si is pedeapsa in acelasi an.
1

Spinzuratoare (in limba tranceza). (n. t.)

518

— Totu$1 — spuse ducele — este aceea$1 pe care mi-ati jurat atunci cind ati parasit Burgundia, dar curind dup5 aceea mi-ati trimis pe bastardul lui Rubempre pentru a ma ucide sau a ma rapi. — Ei, prea gratiosul meu var, vreti sa treziti amaraciuni vechi, dar va asigur ca gre$iti in privinta aceasta. De altminteri, nu pe aceasta relicva am depus juramintul atunci, ci pe alt5 bucata din adevarata cruce, pe care o primisem in dar de la sultan $i care pierduse far5 Indoial5 harul in timp ce statuse la pagini. $i apoi, n-a izbucnit in anul acela razboiul binelui public ? N-a cantonat la Saint Denis o armata burgundg sprijinitg de toti marii feudali ai Frantei $i n-tam fast eu silit sa cedez Normandia fratelui meu ? 0, Doamne, paze$te-ma sa nu jur strimb pe o atit de sfint5 relicva. — Chiar a$a ; varul meu, cred ca ati primit o lectie care va va face sa pastrati credinta in viitor. Deocamdata, iata, raspunde1i deschis, fara ocoli$uri ; sinteti dispus sa va tined fagaduiala $i sa merged impreuna cu mine pentru a pedepsi pe acel uciga$ de la Marck pe cei din Liege ? - Voi merge impotriva for — spuse Luclovic impreuna cu seniorii Frantei, cu vasalii for $i cu oriflama in vint. — Nu, nu, e prea mult, mai mult decit trebuie. Prezenta garzii voastre scotiene $i a dou5 sau trei sute de 15nci alese var fi de ajuns pentru a arata ca actionati liber. 0 armata mai mare ar putea... — Vreti sa spuneti ca imi redati intr-adevar libertatea, dragul meu var ? intreba regele. Ei bine, atunci yeti stabili chiar voi numarul color care ma var urma. — Si pentru a inratura Inca o pricing fermec5toare de neintelegere, veti incuviinta casatoria contesei Isabelle de Croye cu ducele de Orleans ? - Dragul meu var raspunse regele — domnia voastra abuzati de curtoazia mea. Ducele este logodit cu printesa Jeanne. Fiti marinimos — renuntati la 519

acest punct. Sa vorbim mai bine despre ora$ele .de pe Somme. - Despre aceasta va vorbi cu maiestatea voastra consiliul meu, spuse Carol. In ceea ce ma privege tin mai putin la o intindere a teritoriului decit la repararea nedrept5tilor. Maiestatea voastra ati cautat sa"-mi ademeniti vasalii $i ati vrut sa dispuneti dup5 placerea voastra de mina unei pupile a Burgundiei. De vreme ce v-ati amestece, maiestatea voastra trebuie sa-i dea ca sot un print din propria voastra casa regala, altfel conferinta noastra va fi intrerupta. — Nimeni nu m-ar crede dac5 a$ spune ca imi dau incuviintarea de bung voie, spuse regele ; de aceea, dragul meu var., apreciati mares mea dorint5 de a va" indatora f5gaduindu-v5, impotriva mea insumi, daca partik vor fi de acord $i se va obtine dispensa papei, nu ma voi impotrivi la casatoria pe care o propuneti. - Totul poate fi aranjat cu uvrinta de ministrii no$tri, spuse ducele. $i acum, iata-ne din nou \Teri $i pri eteni. — Domnul fie laudati! raspunse Ludovic. El tine in in mizericordia sa, miinile sale inimile 13rintilor, spre iertare $i pace, opre$te varsarea de singe omenesc. Olivier — adaug5 el in $oapt5, adresindu-se favoritului sau, care pindea in preajma lui Ca un demon in preajma vrajitorului — ascult5 : spune-i lui Tristan sa ispr5veasa repede cu acel boemian necredincios.

XXXIV

EXECUTIA

Te-o1 duce-n intimpAduril Copacul singur sail alegi. VECHE BALADA

— Uaudat sá fie Domnul pentru . c5 ne-a dat darul de a ride §i de a-i face *i pe altii s5 rid5 ! Ru§ine s'a-i fie ciinelui prost, care ar dispretui slujba de nebun ! Iata o glurnai nu una din cele mai hazlii, deli a mers, de vreme ce a stirnit risur celor doi printi, glum care a f5cut mult mai mult decit o mie de considerente de stat pentru a impiedica un r5zboi intre Franta i Burgundia. Aceasta fu Incheierea tras5 de Le Glorieux cind, in urma impAc5rii despre. care am dat am5nunte in caDitolul precedent, garzile -Burgundies fur5 ridicate de la castelul din Peronne, regele p5r5si sinistrul turn Herbert §i, spre marea bucurie atit a francezilor cit $i a burgunzilor, increderea i prietenia p5rura statornicite din nou, cel putin in aparenta, intre ducele Carol §i suzeranul lui. Totu§i acesta din urma, desi tratat cu toat5 deferenja cuvenit5 rangului s5u, iii d5dea Area bine seama c5 nu incetase de a fi obiectul de§i se pref5cea cu grij5 s5 nu is In seama acest lucru prea s5 se socoteasc5 inn intregime liber. Dar, aka cum se intimpl5 adeseori in asemenea imnrejur5ri, pe cind cei mari aplanaser5 divergentele dintre ei, unul din cei mid, amestecat in intrigile lor, incerca adev5rul amar al acelei maxime politice care spune ca cei mari dup5 ce se folosesc Area adesea de 521

unelte ticAloase, fac mea culpa 1 in fata societAtii, pir`4sindu-le soartei for de indat5 ce nu mai au nevo:e de ele. Acest nefericit era Hayraddin Maugrabin, care, predat de ofiterii ducelui in miinile marelui prevot al regelui, fu incredintat de acesta celor doua devotate ajutoare, Trois-Eschelles si Petit Andre, cu porunca de a-i face seama Vara intirziere. Incadrat de ambele person*, unul infgtisind pe Allegro, celalalt pe Penseroso, urmat de citiva soldati si de o gloata numeroas5, el inainta — pentru a. folosi o comparatie moderna ca Ciarrik intre Tragedie si Comedie, spre padurea apropiata, undo calaii lui hot5riser5 s5-1 atirne in cei dintli copac potrivit, pentru a-si cruta oboseala de .a ridica o spinzur5toare si de a indeplini ceremonialul cuvenit. Ei nu ibtirziard, sa gaseasca un stejar tocmai bun, dup5 vorba hazlie a lui Petit Andre, se5 poata purta o asemenea ghind5 ; oprindu-1 pe nefericitul osindit pe un climb in mijlocul unei escorte indestulatoare, ei Incepur5 pregAtirile improvizate pentru sfirsitul fatal. In clipa aceeA, Hayraddin, indreptindu-si privirile sore multime, intilni ochii lui Quentin Durward care, creztnd c5 recunoscuse in tr5s5turile heraldului deniascat pe acelea ale viclenei sale c515uze, urmase multimea spre a fi martor la executia lui si a se asigura ca era intr-adevar boemianul. Chid calAii ii vestir5 c5 totul e Bata, Hayraddin, foarte linistit, le ceru o singura favoare. — Vorbeste, fiul meu, tot ce ne e Ingaduit de slujba noastra se va incuviinta, spuse Trois-Eschelles. -dic5 raspunse Hayraddin — totul in afara de via — Chiar asa — raspunse Trois-Eschelles — si ceva rnai mutt ; c5ci intrucit pari hot5rit sal crezi in iscusinta noastra Yi sa mori b5rbAteste, far5 fandoseli, nu
Isi recunosc greseala. (n. t.),

522

ma dau inlaturi sa-ti mai d5ruiesc zece minute, desi am primit porunca sa fiacem treaba repede. — Sinteji prea marinimos, spuse Hayraddin. — 'La drept vorbind am putea fi certati, zise Petit Andre dar ce are a face ! Aproape Ca n-as sovai sa-mi dau viata pentru un om cutezator ca tine, pentru un fl5c5u dintr-o bucat5, voinic, sprinten i dirz, hotarit sa piece pe lumea cealalt5 frumos, asa cum trebuie s-o fad un baiat de treabg. — Deci, dac5 vrei un duhovnic... propuse TroisEschelles. — Sau o dusc5 de yin, adaug5 glumejul s5iu tovaras. — Sau un psalm, zise Tragedia... — Sau o cintare, spuse Comedia... — Nimic din toate astea, bunii, i:ndatoritorii $i preagrabitii mei prieteni, raspunse boemianul. Va rog Boar sa m5 15sati sa vorbesc citeva clipe cu arcasul acela din garda scotiana. Calaii sov5ir5 o clip5 ; dar Trois-Eschelles, amintindu-si dup5 felurite imprejurari c5 Quentin Durward trecea drept foarte sus pus in favoarea regelui, starinul lor, se hotkira" sa incuviinteze intrevederea. Chemat de ei, Quentin se apropie de osindit, pe care nu putu s5-1 priveasc5 f5r5 tulburare, oricit si-ar fi meritat acesta trista lui soarta. R5m5sitele vesmintului sau de herald facut ferfenita de coltii ciinilor si de unghiile bipezilor care-I smulsesera furiei celor dintii pentru a-I tiri la streang, ii dadeau o Infatisare caraghioasa si totodat5 pr5p5ditA. Fata lui purta Inc5 urmele boielilor cu care se minjise i pe barbie mai ramaseser5 prinse citeva smocuri din barba fals5 pe care $i-o pusese spre a se deghiza mai bine ; pe obraji si pe buze ii era intip5rit5 paloarea mortii. Totusi, sustinut de resemnare ca cei mai multi oameni din neamul lui, privea cu ochii sclipitori deli rataciti si cu un zimbet fortat pe buze. p5rind s sfideze moartea ce-1 pIndea. 523

Tn timp ce se apropia de nefericitul om, Quentin fu zguduit de groaza §i de mils, §i Fara indoiala c5 infati§apea lui trada acest indoit simtamint, eaci Petit Andre striga : — Pasul mai viu, tinere arca§ ; acest gentilom n-are timp sa va a§tepte data merged pe pietrele astea ca pe nite oua pe care va e frica sa nu le spargeti. — Trebuie vorbesc Intre'patru ochi, spuse osinditul cu un accent deznadajduit care rabufnea din cuvintele lui. — Asta nu prea ne-o ing5duie datoria, veselul meu Salt5-scar5, zise Petit Andre ; te §tim not de mult ca e§ti in stare sa te strecori repede ca un tipar. Sint legat si de miini §i de picioare cu chingile cailor dumneavoastra, raspunse boemianul. Puteti si ma pAziti de jur imprejur, dar ceva mai departe ca s5 nu ne puteti auzi — acest areas if sluje§te pe regele dumneavoastra. Si daca am sa vä dau zece florini... — Dati pentru parastase, ar putea fi folositori sarmianiului sau suflet, spuse Trois-Eschelles. — Dati pe yin sau rachitu, ar putea fi folositori sarmanului meu corp, raspunse Petit Andre. Hei. vedem florinii, micul meu dantuitor pe funie. - Dati acestor ciini singero§i un bac§i§ —ii spuse Hayraddin lui Durward — m-au pradat pin5 la ultima centirn5 eind m-,au prins. 0 sa fiti despagubit cu prisosint5. Quentin d5du calailor banii §i, ca oameni de cuvint, ace§tia se retrasera mai departe, ca sa nu float5 auzi ce se vorbe§te, supraveghind totu§i cu luareaminte toate mi§carile osinditului. Quentin tacu o spun5 neferieiclipa, a§teptind s5 auciA ce voia tul, dar vazind ca nu nice nimie vorbi el : - Aadar, aici ai *ins ! ---- Da — raspunse Hayraddin — §i nu trebuia sa fii nici astrolog nici fizionomist §i nici chiromancier, pentru a prezice ca trebuia sa urinez soarta alor rnei. 524

— Ai fost adus la acest sfir$it timpuriu de un §ir lung de nelegiuiri $i uneltiri 1 zie scotianul. — Nu, pe stralucitorul Aldebaran $i pe toti fratii lui licaritori, raspunse boemianul. Am lost adus aid de prostia mea, crezind c5 setea de singe a unui franc poate fi potolita prin ceea ce ei zic ca tin in mai mare sfintenie. Oclaidiile unui preot nu m-ar fi aparat bine ca ve$mintul unui herald, ,atit de adev5rate sint marturisirile voastre despre credinta cavalerism. — Un in$erator dat in vileag n-are dreptul sa ceara a fi apArat de ve§mintul cu care s-a imbrAcat far5 a avea acest drept. - Dat in vileag striga boemianul. Palavr5geala mea avea tot atita pret ca $i a acelui herald batrin si nebun. Dar ce sä mai vorbim ! Fie ca-i,acum, fie ca-i mai tirziu, tot aia-i ! — Uiti ca trece timpul, zise Quentin. Daca ai sa-mi spui ceva, spune repede $i apoi ginde$te-te $i la sufletul tau. — La sufletul meu ? raspunse boemianul, rinjind. Crezi ca o lepr5 de dou5zeci de ani poate fi lecuit5 intr-o clipa ? Dac5 am un suflet, de pe cind eram de chiar mai dinainte, este Intr-o asemenea zece ani, stare c5 mi-ar trebui o lung intreaga sa-mi aduc amine de toate pAcatele mele, $i Inc5 o lung sa ma spovedesc unui preot. i diac5 mi-ar fi daruit ragazul acesta, cinci contra unul ca 1-a$ folosi cu totul altfel. — P5c5tos impietrit, nu huli ! Spune-mi ce ai de spus apoi am sa to pargsesc soartei tale, spuse Durward cu mils totodata cu groaza. — Am o rug5minte, spuse Hayraddin ; dar mai intii trebuie sa va dau bani pentru ea caci, cu toate frumoasele parabole ale milosteniei, ne'amul vostru nu da niciodata .nimic pe degeaba. — Dac5 n-ai fi in pragul ve$niciei ti-as spune ciarurile tale s5 piar5 o data cu tine, raspunse Quentin. Ce vrei sa ma rogi ? Vorbe$te $i psastreaza-ti darurile — nu mi-ar aduce noroc. Tmi amintesc destlil de bine cu cita creclinta m-ai sltiW o25

— V-am inbit; spuse Hayraddin, de cind cu intimplarea de pe malul Cher-ului, i voiam sa v5 ajut s5 izbinditi pe linga doamna aceea bogata. Purtati e*arfa ei — lucrul acesta m-a incurcat ; de altminteri ma gindeam c5 doamna Hameline, care avea bogatii u§or de purtat, era mai potrivita pentru dumneavoastra care sinteti lipsit de bani decit acea galnu*a cu vechiul ei cotet de la Bracquemont, pe oare 1-a in*facat Carol *i pesemne c5 n-o s5-1 mai scape din gheare. — Nu lungi vorba alit, om nefericit, spuse Quentin ; calaii incep piard5 rabdarea. — Mai dati-le zece florini pentru inc5 zece minute, zise osinditul, care ca cei mai multi dintre oamenii aflati in situatia lui, de*i tari suflete*te, nu doresc mai putin sa indeparteze clipa fata15. Va asigur ca o sa fiti rasplatit din belug. — Folose*te deci bine timpul pe care it cumpar astfel, zise Durward *i racu u*or noul tirg cu oamenii prevotului. Dupa aceea, Hayraddin urma : — Da, va" asigur ca va binele; Hameline ar fi fost pentru dumneavoastr5 o sotie potrivita *i nesuparatoare. Ei, ea s-a impacat cu gindul sa traiasca chiar *i cu Mistretul din Ardennes, de*i felul lui de a-i face curte era putin cam necioplit. Acum domneste in vizuina lui de parca n-ar fi mincat toata viata decit jir *i ghind5 ! — Inceteaza cu glumele astea grosolane i nela; locul for — zise Quentin — sau iti spun inca o dat5 ca plec *i te las in voia soartei tale. — Aveti dreptate, raspunse Hayraddin dupa o clipii 'de tacere. N-ai ce face, cind nu poti sä scapi de ceva trebuie sa te obi*nuie*ti cu gIndul ! Ei bine, aflati Ca am venit in vesmintul asta blestemat, in nadejdea ca am sa primesc o mare rasplata din partea lui de la Marck, *i una Inca *i mai mare de la regele Ludovic, nu numai pentru a aduce lui Carol sfidarea pe 526

care pesemne ca ati auzit-o, dar si pentru a destainul regelui o taina de seama. — ii-ei luat pe cap o primejdie destul de male, zise Durward. 4a — Asta s-a vazut, dar am fost platit pentru as ceva, raspunse boemianul. De la Marck incercase . mai inainte 55 is legatura cu Ludovic trimitind-o incoace pe Marthon, dar ea n-a putut, pare-se, sa ajunga decii pins la astrolog, caruia i-a istorisit toate intimplarile prin care am trecut pe drum ca si cele petrecute la Schonwald ; ar fi fost foarte bine ca vestile ei fi ajuns la ureche lui Ludovic .altfel decit sub forma de prevestiri. Dar asculta taina mea, care este mai de seama decit tot ceea ce a putut ea 55 spuna. Guillaume de la Marck a adunat lea Liege o oaste mare si bine inarmata pe care o sporeste in fiecare zi multumita tezaurului batrinului episcop. Dar nu indrazneste 55 se inclesteze intr-o lupta cu cavalerii burgunzi $i cu atit mai putin 55 intrunte o impresurare intr-un ores cu zidurile naruite. Iata ce vrea sa faca : are sa-1 lase pe turbatul acesta de Carol sa-$i aduca ostasii inaintea orasului fara sa se impotriveasca, si in inoaptea urmatoare, face o iesire, da" navala cu toata ostirea lui impotriva impresuratorilor. Multi din ostenii lui imbracati cu armuri frantuzesti au 55 strige: „France Saint Louis ! Montjoie! Saint Denis !" ca $1 cind ar avea cu el in oral mari intariri frantuzesti. Asta nu va face decit 55 stirneasca incurcatura" prin-. tre burgunzi ; daca regele Ludovic cu garzile lui, cu nobilii 5i cu ostasii pe care o poata avea cu el, are sa sprijine sfortarile celor din oras,Mistretul din Ardennes nu se indoie$te de infringerea intregii ostiri hurgunde. Asta-i taina mea, $i vi-o incredintez ; duceajutati-i sau impiedicati-i, vindeti taina regelui Ludovic sau ducelui Carol — nu-mi pasa — scapati sau .nimiciti pe cine vreti. In ceea ce ma prive$te, imi pare rau doar de faptul CS nu pot sa-i fac sa sara in aer ca o mina, pentru a-i rapune si pe unii i pe altii.

527

Asta e intr-adev5r o tain5 de mare insemn5tate, zise Quentin, care i§i d5duse seama numaidecit cit de u§or putea fi trezit5 vrajmasia nationals intr-o tabar5 alc5tuit5 in parte din francezi si in parte din burgunzi. — Da, da, e adevarat, r5spunse Hayraddin. Si acum cind ati aflat-o, ati vrea fara indoiala sa fi i departe §i sa m5 pArasiti f5r5 a-mi da ajutorul pentru care v-am pl5tit dinainte. - Spune ce dore§ti, zise Quentin. Am sä-ti inde plinesc dorinta dac5 va fi in puterea mea. — Ei, nu-i cine stie ce e vorba de s5rmanul Klepper, calul meu, singura fiint5 cgreia pesemne ca par5 rau dup5 mine. I1 puteti gasi p5scind la o o mil5 de aici, spre miazazi, aproape de coliba pustie a unui carbunar. Fluierati-i asa (boemianul fluiera intr-un fel deosebit) si chemati-1 cu numele lui Klepper. Are sa vin indat5 la dumneavoastra. turile lui sInt la mine in sin — bine ca nu mi le-au aveti luat ciinii 5*tia — el nu riabd5 altele. Luati-le grija de el — n-o spun din dragoste pentru st5pinul lui, ci fiindc5 v-am incredintat taina unei lupte. N-are s5 v5 lase niciodat5 in nevoie zi si noapte, obosit sau odihnit, pe ploaie sau pe soare, intr-un grajd cald sau sub cerul rece al iernii, pentru Klepper e totuna. Dac5 as fi putut sa ajung la portile ora§ului Peronne §i as fi alergat pin5 la locul unde 1-am lasat, .n-as mai fi aici. 0 sa fiti bun cu Klepper ? - Ti-o jur — raspunse Quentin — miscat de aceast5 trAs5tur5 de duiosie intr-o fire atit de impietritd. — Si acum ramineti cu bine ! zise Hayraddin, dar nu, mai stati, nu vreau sa fiu atit de lipsit de 'ounacuviint5 pentru a uita, in ultimele clipe, ins5rcinarea pe care mi-a dat-o o doamn5. lath' o scrisoare de la prea drAgalasa si prea netoata sotie a Mistretului din Ardennes catre nepoata ei cu ochi negri. Vad In privirile dumneavoastr5 c5 am ales un crainic bucuros s-o slujeasca. Si inch un cuvint : uitasem sa va

528

spun ca o sa gasiti in c5ptu§eala §eii mele o punga plina cu bani de aur, pentru care mi-am pus viata in primejdie §i acum ma costa atit de scump. Luati-o, ea va raspl-Lete insutit de florinii pe care i-ati dat acestor robi singers:* — va fac motenitorul meu. . — Ii voi intrebuinta in milostenii §i in slujbe pentru mintuirea sufletului tau, spuse Quentin. — Nu mai rostiti cuvintul acesta ! striga Hayradclin in timp ce fata lui capata o expresie ingrozitoare. Nu exista suflet, nu poate fi §i nu va fi a k a ceva ! Asta-i D inchipuire a popilor. — Nefericitule — mult prea nefericita fiinta ! Cugeta mai bine. Lasa-ma sa alerg grabnic dup5 un preot ; oamenii ace§tia vor mai atepta putin ; am rasplatesc pentru asta, spuse Quentin. Ce poti to nadajdui murind cu asemenea ginduri, f5r5 sa to pocaie0.i ? — Am sa fiu inapoiat stihiilor — raspunse necredinciosul incapatinat, apasindu-§i pe piept bratele legate in funii — nadejdea, credinta, dorinta mea este ca aceasta alcatuire tainica — omul — sa se topeasca in valma§agul firii, pentru a fi reintrupat in alte fapturi, prin care firea le inlocuie§te mereu pe acelea care pier in fiece zi §i se intorc in felurite chipuri — picaturile de apa se impreuna cu riurile i cu norii de ploaie, pulberea se intoarce in lutul din care a purees, particelele ce sint ale vazduhului plutesc purtate de vint, iar cele ale focului se_ duc sa hraneasca flacara lui Aldebaran i a .fratilor sai. In aceasta credinta am trait §i in ea vreau sa mor. Asta-i ! Duceti-va ! Nu ma mai tulburati !, Am rostit cele din urma cuvinte pe care urechea unui muritor le mai poate auzi de la mine. Adinc zguduit de ingrozitoarea stare sufleteasca in care se of la osinditul, Quentin Durward i§i dadea seama ca ar fi nadajduit zadarnic sa trezeasca in el simtu: prapadului care it pindea. Iii lua deci•ramas bun, id care boemianul raspunse cu incapatinare doar printr-un semn uwr din cap, ca un om cufundat in

visare, care II trimite sal se plimbe pe acel ce-i tulburg gindurile. Quentin se Indrepta spre padure $1 gAsi u$or local pe care pa$tea Klepper. Animalul veni la chemarea lui, dar citava vreme nu voi sá se lase prins, sfor5ind $i ridicindu-se in dou5 picioare indat5 ce strAinul se apropia de el. In sfir$it, faptul unele ca tin5rul ii cuno$tea oarecum obiceiurile trAs5turi pentru care 11 privise adesea incintat in timpul calatoriei cu Hayraddin, ii 1ngadui s5 is in stapinire mo$tenirea. Cu mult Inainte ca Durward sä se fi Intors la Peronne, boemianul plecase acolo unde de$ert6ciunea infioraloarei sale credinte trebuia sa fie puss la o incercare hot5ritoare — incercare cumplit5 pentru acela care dovedise c5 nu are nici remu$cari pentru trecut, nici teams pentru viitor.

XXXV

RASPLATA VITEJIEI

Ce mindrA-1 frumusetea cind se stie de cea mai buns lance cucer RA. CONTELE PALATIN

Cind Quentin Durward ajunse la Peronne, acolo se Linea un consiliu al carui rezultat trebuia s5 insemneze pentru el mai mult decit §i-ar fi putut inchipui ; deli la consiliu luau parte persoane de rang atit de inalt, Inca s-ar fi parut c5 aveau prea putin de a face cu el, acesta avu cea mai mare inriurire asupra soartei saki. Regele Ludovic, care, dupa acel intermezzo oferit de trimisul lui Guillaume de la Marck, nu lasase s5-i scape nici un prilej pentru a cultiva increderea pe care aceasta imprejurare o reinviase in ochii ducelui, se gr5bea sa se sfatuiasca" cu el, sau, mai hine-zis, sa"-i ceara p5rerea asupra num5rului §i felului trupelor de care, ca aliat al ducelui Burgundiei, trebuia s5 fie urmat in expeditia comuna spre Liege. Vedea limpede c5 ducele Carol, neprimind in mijlocul armatei sale decit un mic numar de francezi de rang malt, avea de Bind faca din ei mai curind ostateci decit ajutoare. credincios sfaturflor lui Comines, el incuviinta deIndata toate propunerile ducelui, tot atit de bucuros ca §i and ar fi actionat din propriul 5i liberul sau indemn. Totusi, regele nu se dadu in laturi sa-§i is revana pentru aceasta" invAduinta dind friu liber pornirilor

sale r5zbun5toare impotriva lui Balue, ale c5rui sfapun5 toata fncrederea in duturi ii impinsesera cele de B-urgundia. Tristan primi indoita misiune de a vesti trupelor franceze de int5rire, care trebuiau sa" porneasc5 impotriva oraului Liege, ordinul de a se pune in mar*, apoi de a-1 duce pe cardinalul Balue in castelul de la Loches *i de a-1 inchide acolo intr-una din cu*tile de fier, care se spunea c5 fuseser5 nascocite chiar de acesta. — incerce propria inventie, spuse regele. Este un om al sfintei biserici — nu putem s5-i v5rs5m singele ; dar, Pasques-dieu, dac5 episcopatul sau o sä fie ceva mai mic pentru vreo zece ani, va avea cel putin o granita de netrecut ! Ingrije*te-te ca trupele sh vin far5 intirziere. Poate cä prin acea incuviintare grabnica, Ludovic n5dAjduia sa scope de conditia cea mai nepl5cuta" pe care lucele o pusese pentru imp5carea lor. Dar dac5 avea aceasta sperant5, el se l'n*ela amarnic in ceea ce privea firea varului sau, caci nici un om n-a sta.. ruit vreodat5 cu atita Inc5p5tinare in hotaririle lui ca ducele Carol de. Burgundia. Acesta n-ar fi inteles pentru nimic in lume sa revin5 asupra unei conditii pe care o pusese impins de ciud5 sau de o r5zbunare pentru o presupusa jignire. Ludovic abia trimisese ordinele necesare pentru a pune in mar* trupele prevazute a veni in Burgundia, cä gazda lui ii *i ceru dea incuviintarea publics la casatoria ducelui de Orleans cu Isabelle de Croye. Oftind din adinc, regele iii d'adu incuviintarea *i indata dupa aceea ridic5 o u*oara impotrivire, interneiata pe necesitatea de a cerceta mai intii care erau dorintele ducelui. — Lucrul acesta n-a fost uitat, spuse ducele de Burgundia. Crevecoeur a stoat de vorb5 cu monseniorul de Orleans si a constatat, ciudat lucru, c5 e atit de insensibil la onoarea unei alianfe cu o logodnica din casa regalA, incit a primit propunerea de a 532

se casAtori cu contesa de Croye ca cea mai pracuta ofert5 ce i s-ar fi putut face. — Nu este decit cu atit mai nerecunoscator•si cu atit mai nepoliticos, zise Ludovic. Dar, dragul meu var, totul se va face dup5 voia voastra, daca veti pu7 tea dobindi consimtamintul celor dou5 parti. — Nu v5 ingrijiti de asta, raspunse ducele. Ca uttnare, citeva minute dup.5 aceasta discutie, ducele de Orleans si contesa de Croye, aceasta insotitA ca si prima data de contesa de Crevecoeur si de maica superioara de la manastirea Ursulinelor, se infAtisar5 inaintea celor doi printi. Ducele de Burgundia ii vesti fara nici o irnpotrivire din partea lui Ludovic, care statea tacut Wind sá simt5 amarnic zdrobirea adus5 autoritatii sale, ca intelepciunea celor doi suverani hotarise asatoria for ca o chezasie a aliontei vesnice, care trehuia sa existe in viitor intre Franta 5i Burgundia. Ducele de Orleans i5i stApini anevoie bucuria pe care o simti la auzul acestei propuneri, bucurie pe care insa delicatetea nu-i ingiaduia sa si-o exprime in prezenta regelui. Trebui sa existe toata teama pe care i-o inspira de obicei acest monarh pentru ca, izbutind s5-si ascunda incintarea, sá se margineasc5 a raspunde cä „datoria lui it obliga sa lase aceasta alegere la dispozitia suveran-ului s5u". — Dragul meu vat. d'Orleans — vorbi Ludovic cu tristete $i gravitate — intrucit trebuie sa spun ceva Intro imprejurare atit de puffin placuta, nu e cazul sä amintesc c5, pretuindu-v5 meritele, Imi f5cusem proiectul de a v5 alege o sotie din propria mea familie. Intrucit insa varul meu de Burgundia socote5te c5 dispunind astfel de mina altetei voastre, dobinde5te chez55ia cea mai sigura a prieteniei care trebuie sa clomneascA de acum inainte intre statele sale 5i ale mele, tin prea mult la fericirea celor douh tari pentru a nu o jertfi dorintelor 5i sperantelor mele. 633

Ducele de Orleans c5zu in genunchi Inaintea regelui saruta, cel putin de data asta cu un ata*ament sincer, mina pe care Ludovic i-o intinsese, intorcind capul. In realitate, el vedea, ca cei mai multi din martorii acestei scene, in consimtamintul fortat al acelui politician fajarnic, care cu bung $tiina nu-$i ascundea resentimentele, actul de renuntare a unui rege la proiectul lui favorit $i de subordonare a sentimentelor paterne ratiunii statului §i intereselor Orli. Carol, el insu*i fu mi*cat, inima ducelui de Orleans zvicni de o bucurie involuntara vazindu-se eliberat de angajamentele sale fat5 de printesa Jeanne. Daca ar fi ghicit cit it blestema regele in adincul sufletului sau, i ce ginduri de razbunare clocoteau in el, poate ca delicatetea lui n-ar fi fost atit de sensibilA cu acel prilej. Intorcindu-se spre tin5ra contes5, Carol o incuno*tiinta cu un ton brusc c5 acel proiect de casatorie nu admitea nici aminare, nici adaugind deindata c5 asta era urmarea mutt prea fericita a indaratniciei sale cu prilejul anterior. — Seniorul i suzeranul meu — rAspunse Isabelle, chemindu-i tot curajul in ajutor — voi asculta dispozitiile gratiei voastre m5 voi supune lor. — Destul, destul I raspunse ducele, intrerupind-o. Ceea ce mai ramine de facut, rinduim noi. Maiestatea voastra — urrna el, adresindu-i-se regelui Ludovic — a asistat azi de dimineata la vinatoarea unui mistret — Kati vrea sa vedeti in dupa-amiaza aceasta o vinAtoare de lupi ? Tinara contesa i i dadu seama ca trebuia s5 actioneze numaidecit. — Alteta voastra n-a inteles ceea ce am vrut sä spun, zise ea cu sfia15, dar destul de tare §i destul de hot5rit pentru a-I sili pe duce sa-i acorde o atentie pe care din pricina unei presimtiri oarecare i-ar fi refuzat-o bucuros. Supunerea de care vorbesc nu se refer5 decit la parninturile 5i la domeniile pe care stramosii gratiei voastre le-au daruit strthno534

$ilor mei, $i pe care le restitui casei de Burgundia, daca suzeranul rneu crede ca neascultarea de care dau dovada in aceasta imprejurare ma face nedemn5 sa le pastrez. — Ha ! Pe sfintul George ! striga ducele, Wind minios cu piciorul in p5mint. Faptura aceasta nesabuit5 $tie oare in prezenta cui se afla $i cui ii vorbe$te ? ! — Monseniore — replica tinara, fara sa se zApaceasca — ma aflu inaintea suzeranului meu, $i, nadajduiesc, inaintea unui print drept. Dac5 alteta voastr5 ma lipse$te de bunurile mele, nu face decit s5 is fnapoi ceea ce marinimia str5mo$ilor altetei voastre a d5ruit strgmo$ilor mei, $i astfel sa rup5 singurele legaturi care ne unesc unul cu altul, caci nu altetei voastre ii datorez acest trup sarman $i prigonit, $i, cu atit mai putin, sufletul care-i da viat5. Gindul meu este s5 le inchin cerului $i pe unul $i pe celalalt in manastirea Ursulinelor, sub cal5uzirea acestei cucernice maici superioare. Turbarea $i uluirea ducelui pot fi imaginate anevoie daca nu ne-am inchipui uimirea unui $oim la vederea unei porumbite care se zbfrle$te spre el, amenintAtoa re. — Cucernica maica superioar5 v5 va primi f5r5 dot5 ? fntreba el cu un aer dispretuitor. — Daca, primindu-ma fara cloth, ea ar aduce o paguba manastirii spuse contesa Isabelle — sint incredintat5 c5 nobilii casei mele vor fi destul de genero$i pentru a ajuta dup5 puterile for pe orfani contelui de Croye. — Aceasta-i o f5t5rnicie, strig5 ducele. Este un pretext nedemn pentru a acoperi cine $tie ce pasiurie tainica $i ru$inoas5. Monseniore d'Orleans, va fi mireasa altetei voastre chiar daca am s-o tirasc cu mina mea la altar. Contesa de Crevecoeur, o femeie inimoas5, bizuindu-se pe meritele sottilui ei $i pe favoarea de care 535

se bucura pe linga duce, nu putu s5 mai p5streze tacerea. - Monseniore — spuse ea — minia Va impinge la un limbaj cu totul nedemn. Nu se poate dispune cu forta de mina unei femei nobile prin nastere. — $i ar insemna sa uitati indatoririle unui print cretin — ad5uga maioa superioar5 — impotrivindu-v5 dorintei unui suflet pios care, frint de suferinte de prigonirile oamenilor, vrea sa lie mireasa cerului. — De altminteri — spuse Dunois — varul men d'Orleans n-ar fi onorat primind o propunere pe care o doamn5 a respins-o astfel in public. — Dad mi s-ar 1ngadui citva timp — interveni ducele de Orleans al c5rui spirit u*uratie fusese actinic impresionat de frumusetea Isabellei — pentru a inceraa sa prezint con-tesei cererea mea sub o lumin5 mai favorabil5... - Monseniore — 11 intrerupse Isabelle, a drei hot5rIre era acum sprijinit5 de Incuraj5rile pe care le primea din toate p5rtile — n-ar iavea nici un rost... Sint hothrit5 sa refuz aceast5 c5s5torie, deli ea este cu molt mai presus decit meritele mele. — Iar eu — spuse ducele — n-am timp sa .atept pin5 ce aceste toane se vor schimba o dat5 cu luna nou5. Monseniore d'Orleans, trebuie s5 se conving5 intr-un ceas ca datoria ei este sa se supun5. — Acest lucru nu via fi in favoarea mea, raspunse printul care-§i dgdea searna ca nu putea, in mod onorabil, sa se prevaleze de incapatinarea ducelui. 0 dat5 ce am fost refuzat fai §i direct, acest lucru e destul pentru un fiu al Frantei. El nu poate st5rui mai departe in cererile sale. Arunend o privire minioas5, mai intii spre Orleans, apoi spre Ludovic, pe fata c5ruia, cu toate sfort5rile ascunde simtamintele, se pe care le fgcea spre citea triumful de care se bucura in tain5, ducele izbucni : F36

scrie sentinta 0.5 el secretarului — Scrie — stri„ intemnitarea noastra prin care hotarim deposedarea acestei femeiu0 razvratite i insolente ! SA fie dusa la Zucht-Haus, la temnita, unde va avea drept tovara§e pe acelea a caror viata a lacut din ele rivalele ei in obrAznicie. Un murmur general se ridicA in ,adunare. — Monseniore — spuse contele de Cretvecoeur, !Land cuvintul in numele tuturor — o asemenea hotArire trebuie chibzuita bine. Noi, fidelii vo*tri vasali, nu vom putea ingadui sa fie fiicut un asemenea afront cavalerflor burgunzi. Daca contesa a fAcOt nobilimii dar intr-un gre§eala fat5 de voi, sä fie pedepsita chip potrivit cu rangul ei §i cu at nostru, pentru ca sintem .uniti cu casa ei prin legaturi de singe si de aliante. §i-§i pironi spre sfetnicul lui Ducele tacu o ochii holbat,,i, ca ai urbui taur care, suit de cioban s-o is pe alt drum decit pe acela pe care vrea el sa mearga, ovaie o clipA : se -supuna, sau sa se repeada asupra omului spre ,a-1 lace farime ? Intelepciunea precum.pani insA asupra miniei; el 4i dA.du sea.ma ca" intregul consiliu era de partea lui Crevecouer si se temu ca Ludovic sa nu caute a se folosi de nemultumirea vasalilor sai. E de asemeni cu putintA — caci el era mai curind aprins §i grosolon -niosiclecit rau — sa se fi simtit ruinat de porunca 1 toare pe care o rostise. — Ai dreptate, Crevecoeur — spuse el — m-am pripit. Soarta ei va fi hotAritA dupA legile cavalere$ti. Fuga sa la Liege a .dat semnalul pentru uciderea episcopului. Acela care va razbuna cumplit aceasta nelegiuire, acela care ne va aduce capul Mistretului din Ardennes, ne va cere drept rasplatA mina ei. Si daca ea se va Impotrivi, vom putea sa dATuim inving5torului macar feudele ei, lasind la marinimia acestuia grija :de a-i oferi mijloacOe .cu -care ea sa se poatA retrage intr-o mAnastire. 57

— 0 0,45, rosti contesa. Nu uitati ca eu sint fiica acelui b5trin, viteaz si credincios contelui Reinold, servitor al tatalui vostru. Vreti sá ma d5ruiti drept r5splat5 celui care va minui mai bine sabia ? — Bunica domniei voastre — raspunse ducele — fost ci§tigat5 la un turnir. Pentru domnia voastra se va putea lupta intr-o melee adev5nata. Doar ca, din respect pentru memoria contelui Reinold, fericitul ving5tor va trebui s5 fie un gentilom a c5rui na§tere *i blazon s5 nu aibe nici o pat5 cu respectarea acestor conditii, va avea dreptul sa va ceara mina oricine la. incins vreodat5 sabia, fie §i cel mai s5rac dintre toti. 0 jur pe sfintul George, pe coroana mea ducalg, pe ordinul pe care-I port ! Hm ! Messiri — ad5ug5 el, asta cred ca intorcindu-se spre seniorii prezenti este potrivit legilor cavalere0, nu ? ! Protestele Isabellei fur5 acoperite de incuviint5rile bucuroase iale tuturor, dominate de glasul batrinului lord Crawford care-§i exprim5 regretul ca povara anilor nu-i ing5duia sa intre in rind cu aceia care aveau sä lupte pentru o rasplat5 atit de incint5toare. Ducele fu magulit de aplauzele unanime minia spa in'cepu sä se mai potoleasca, ca aceea a unui riu umflat care in sfir§it incepe sa intre in matca sa fireasca. — Si noi, carora soarta ne-ia daruit de mult tovara§e de via — spuse Crevecoeur — vom fi oare doar ni§te simpli Rrivitori la aceasta lupta glorioasa ? Ono:area mea ar fi prea putin satisfacuta cu rolul acesta, caci am facut un legamint trebuie sa-1 implinesc pe seama acelei fiare paroase, cu colti de mistret, care se nume§te Guillaume de la Marck. — Loye0e cu curaj, Crevecoeur — striga ducele — ci§tig-o, §i dac5 nu poti s-o pastrezi pentru domnia ta, daruie§te-o cui dore§ti — contelui Etienne, nepotul domniei tale, dac5 vrei. — Prea pleaate multumiri, monseniore. Am s5 ma str5duiesc ,din r5sputeri in liipt5 si daca o s5 am feri-

538

circa sa ci§tig rasplata, Etienne se va lila la intrecere in elocventa cu maica superioar5. — Cred — striga Dunois — ca gentilomii francezi nu vor fi inlaturati de la o lupta atit de cavalereasca. — S5 ma pazeasca cerul, viteze Dunois ! raspunse ducele, macar de ar fi pentru placerea de a va vedeta luptind cit mai stralucit... Totu§i — adaug5 el — de§i ingadui ca tinara contesa sa se poata casatori cu un francez, e de la sine inteles ca sotul ei, contele de Croye, va trebui sa devina un vasal al Burgundiei. — Asta-i prea mult, striga Dunois. Blazonul meu nu via purta niciodat5 deasupra coroana de conte de Croye. Voi trai i voi muri francez. Dar de§i n-am nici o pretentie la domeniile ei, nu ma dau in 15turi sa lovesc din rasputeri pentru o asemenea doamn5. Le Balafre nu indr5zni sa ridice gliasul intr-o lastfel de adunare, dar el i§i murmura printre dinti : „Acum, Saunders Sauplejaw, tine-ti cuvintul. Ai spus intotdeauna ca averea casei noastre va fi sporit5 printr-o casatorie §i niciodat5 nu ti s-a oferit un prilej mai frumos de la fi spus iadevarul." — La mine nu se ginde§te nimeni, zise Le Glorieux. Si totu§i sint sigur ca am s5 ci§tig r5splata, in paguba voastra, a tuturor. — Ai dreptate, inteleptul meu prieten, spuse Ludovic. Cind e vorba de o femeie, cel mai mare nebun este intotdeauna acela care are cei mai multi sorti de izbinda. In timp ce printii §i nobilii glumeau astfel pe socoTeala Isabellei, maica stareta §i contesa de Crevecoeur, care se retrasesera cu ea din sala consiliului, se straduitau ziadarnic s-o consoleze. Cea dintii -o asigura ca preacurata fecioara nu va ingadui sa fie rapit manastirii sfintei Ursula an suflet care racuse legamint sa se consacre lui Dumnezeu ; a doua ii §optea la ureche mingiieri mai lume§ti, spunindu-i ca nici un adev5rat cavaler, care :ar birui in lupta propus5 de duce, n-ar profita de hotarirea acestuia pentru a-i obtine mina 539

farad vole ei ; ca poate, fericitul invingator ar gasi atita favoare in ochii ei incit s-o indernne sä se supuna. Dragostea, ca i deznklejdea, se agatA i de un pai. Oricit de slabs, oricit de \raga ar fi fost speranta pe care i-o fluturau prin fata ochilor el aceste vorbe, lacrimile contesei. Isabelle picurau din, ce in ce mai rar pe m'asura ce se gindea la. aceasta.

X XXV I

ATACUL'

oslal La moarte. Dar tot naclAjduleste, Si-00m bAtaie-a, inimil Speranta-n: el trezeste. stins CU' facia; vietil no Speranta lumineaza ; Si chiar• cind noaptea. ne-a cuprins Tot mai luceste-o razit. GOLDSMITH

Putine zile se scursera pins cind Ludovic primi, cu un zimbet de Cazbunare satisfAcufa, vestea•c5 favoritul $i afetnicul sgu, cardinalut Balue, gemea intr-o cu$ca de fier, a§a fel racuta Incit ii putea ing5dui s5 se ndihneasea, stind oricum, numai culcat nu, $i in care, fie spas in treacAt, .a. ramas time de .aproape dbisprezece a:ni f5r5 s5- stirneasc5 mila nimAnui. Intgririle pe care ducele le ceruse lui Ludovic sosisera $4 acesta se mingiia cu gtndul cap ele erau indestulatoare spre a--i ap5ra persoana impotriva oric5rei violente, de$4 Area putine- pentru a infrunto, dac5 ar fi avut aceast5 intentie, marea armata a Burgundiei. Pe de alt5 parte, avea putinta sa reia la timpul potrivit proiectul c5s5toriei intre fiica sa $i ducele de- Or16-ans ; si, cu toate ea sim tea din plin umilinta de-a- servi cu cei mai nobili pairi sub flamura propriului ski vasal $i Impotriva unui popor a c5rui lupt5 o sprijinise; el nu se 15s5 bun5 zi cople$it de imprejur5ri, n5d5jduind cal se- va r5zbuna, caci, spunea el credinciosului ski Oli vier, „la joc, intimplarea poate sa-ti dea in mina 541

carte noroccras5 ; dar numai ribdarea ,i intelepciunea ci*tig5 partida pins la sfir*it". Cu asemenea simtaminte se urca pe cal regele Ludovic intr-o frumoas5 zi a ultimei luni a verii; pasindu-i prea putin cä e privit mai curind ca un trofeu al unei victorii decit ca un suveran independent, inconjurat de gardia *i de ciavalerii s5i, el ie*i din Peronne prin poarta gotic5 a ora*ului, ducindu-se s5 se uneasca cu trupele burgunde care se puseser5 in mar* in acela*i timp, indreptindu-se spre Liege. Cele mai multe dintre doamnele de rang care se gaseau in Peronne, imbricate cu cele mai bogate toalete, se urcarg pe ziduri *i pe int5riturile portii spre a vedea martiala priveli*te a rAzboinicilor care pornisera in expeditie. Contesa de Crevecoeur o adusese acolo *i pe tin5ra Isabelle ; aceasta venise cu totul impotriva vointei sale, c5ci ducele Carol poruncise cu asprime ca aceea care avea sa" incunune cu lauri pe inving5torul in turnir, trebuia s5 se arate cavalerilor ce plecau la lupt5. In timp ce ace*tia defilau imbulziti pe sub portal, se puteau zAri multe flamuri *i multe plato*e impodobite cu embleme not exprimind hot5rirea devotat5 a cavalerilor de a lupta pentru o r5splat5 atit de incintatoare. Ici era inf5ti*at un cavaler gonind pe un armasar, colo o sageat5 zvirlita la tinta ; cutare cavaler purta o inima singerinda, simbol al pasiunii. sale ; altul, un cap de mort *i o cununa de lauri, care aratau hotarirea sa dirza de a invinge sau a muri — *i multe altele, dintre care uncle atit de complicate *i de ermetice, incit ar fi putut sfida priceperea celui mai iscusit interpret. Toti cavalerii, dup5 cum se poate ghici, i*i indemnau caii sa mearga cit mai mindri, luind in *a tinuta cea mai martia15, in clipa cind treceau pe IMO frumosul stol de doamne 5i de domni*oare, care le sporeau semetia zimbindu-le $i fluturind batistele *i valurile. Arca*ii din garda regelui Frantei, ale*i, s-ar putea spune, din floarea natiunii

scotiene, stirnira aplauze unanime prin Infaiti$area lor falnica $i prin maretia tinutei 'or. sa arate ca nu-i Printre ace$ti straini, unul cute era necunoscut contesei Isabelle, lucru pe care nu indraznisera sa-1 faca nisi cei mai distin$i gentilomi francezi. Acest strain era Quentin Durward, care, trecind cu rindul sau prin fata doamnelor, prezenta contesei de Croye in virful lancii sale scrisoarea matu$ii acesteia. — Hei, pe cinstea mea — striga contele de Grevecoeur — asta-i o insole* prey mare din partea unui nedemn aventurier. — Nu vorbi astfel despre el, Crevecoeur, zise Dunois. Eu am motive temeinice sa depun marturie despre vitejia chiar de vitejie in favoarea acestei doamne. — lath atitea vorbe pentru nimic, spuse Isabelle imbujorindu-se de ru$ine $1i5 in parte de ciuda. E o scrisoare de la nefericita mea matuO. Imi scrie oarecum bucuroasa, de$i situatia ei trebuie sa fie ingrozitoare. — Sa auzim, sa auzim ce spune mireasa Mistretului, strig5 Crevecoeur. Isabelle citi scrisoarea in care m5tu$a ei se straduia sa" faca haz de ,necaz $i sa se consoleze ea 1nsa$i pentru aces casatorie grabita $i nelalocul ei, spunind ce fericita e ca s-a maritat cu unul din cei mai glorio$i barbati ai secolului, care tocmai cucerise un principat prin vitejia lui. 0 ruga staruitor pe nepoata ei sa nu-1 judece pe Guillaume al sau (a$a-i zicea) dup5 vorbele unuia $i altuia, ci sa a$tepte cunoasca personal. Avea $i el cusururi, poate, dar aceste cusururi caracterizau pe oamenii pe care era li pretuise intotdeauna. Guillaume era cam inclinat sa bea, dar a$a fusese $i viteazul sir Godfrey, bunicul ei. Guillaume avea o fire cam violenta $i singeroasa, dar tot astfel fusese odinioara $i fratele sau de fericita amintire, contele Reinold ; Guillaume vorbea cam rastit dar putini ger543

mani shit altfel ; era autoritar $i dirz, dar ea socotea ca tuturor bkbatilor le place sa domine. In$ira multe alte lucruri asemanato-are, sfIr$ind prin exprima speranta, chiar dorind, ca Isabelle, cu ajutorul celui care ii aducea aoea scrisoare, sa Incerce sa scape de tirania ducelui de Burgundia vina la Liege, la curtea iubitoarei sale mAtu$i, unde miCile neintelegeri cu privire la drepturile de mo$tenire $i ale uneia $i ale alteia asupra comitatului de Croye ar fi putut sa se aplaneze prin casAtoria Isabellei cu contele Eberson — un mire mai final. Intr-adevar decit 'mireasa — dar ea, contesa Ha-meline, poate s5 vada din propTia-i experienta ca acest lucru e o nepracere mult mai u$or de suportat decit 1$i inchipuia Isabelle. Aici contesa Is.abelle se opri ; maic,a stare spuse cu un ton mIhnit a nu trebuia sa" citeasca .despre aceste .de$erfaciuni lumesti, iar contele de Crevecoeur strie pufnind minios : — La dracu cu vrajitoarea :aceea rnincinoas5. Vi.cle$ugul ei _miroase din dep5rtare ca .$i bri-nza pralit5 in ascunzi$ul unor $oareci. Ptiu, fir-ar s5 fie de b5trin5 rata de momeal5 Contesa de Crevecoeur 11$i dojeni cu asprime soiul pentru aceast5 iesire atit de violentA. — De la Marck — spuse ea — o fi .amagit-o pe contesa •Hameline, fAcind pe cavalerul. — El cavaler ! exclram5 1 contele ; nu-1 pot invinovgi de o asemenea fat5rnicie. Cavale-r ! E Cas$i cInd ai a$tepta acest lucru de la un mistret adevarat ; ca cInd ai incerca sa paleie$ti o zgard5 le osinditi, Tuginitsa. .Nu, oricit ar fi de -proasta Timeline, nu e Intr-atIt IncIt sa cada in mrejele unui vulpoi care a inghitit-o asta chi-ar in vizuina lui. Dar voi, femeile, sinteti toate la fel o vorb5-doug mai frumoase $i-i de ajuns incumet . chiar SA spun a drag51a$a mea veri$oar5 moare de nerabdare s5 se duca mAtu-$-a In raiul acelei bezmetice si sa se marine -cu -gociacul mistretului. 544

— Departe de a fi in stare de o asemenea nebunie — spuse Isabelle — doresc de doua on mai mult peepiscop, pentru ca depsirea ucigaOlor prey astfel matu*a mea are sä soape §i ea din miinile acelui ticalos. — Acum intr-adevar rasung glasul unui de Croye, striga contele. Dupa aceasta nu se mai vorbi nimic despre scrisoare. E bine sa se spuna insa ca, dupa ce ispravise scrisoarea, Isabelle nu crezuse necesar sa citeasca prieteun anume post scriptum, in care contesa nilor sai Hameline, ca o femeie ce era, povestea ou ce se indeletnice§te §i o vestea pe nepoata ei ca toomai Tasase deoparte lucrul la o mantie pe care o facea pentru sotul ei i pe care broda armele casei lor, de Croye i de la Marck, reunite. Mai spunea ca Guillaume hotarise, pentru motive politice pe care ea nu be destai.nuia, ca in cea dintii lupta sa-0 imbrace o parte din oameni cu haine ce vor arbora culorile i blazonul lui, in timp ce el insu*i va purta armele casei de Orleans cu semnul 0 alts mina strecurase in scrisoare un biletel pe care Isabelle nu socoti de cuviinta sa-1 citeasca. Biletelul nu cuprindea decit aceste cuvinte : „Daca nu yeti auzi in curind numele meu sunat de trompetele socotiti-ma mort, dar nu de o moarte neclemna". Un gind pe care §i-1 zavorise in sine pins atunci, crezindu-1 cu totul de neinfaptuit, o fulgera deodata cu o Were reinnoita. $i cum mintea unei femei gase5;te intotdeauna mijloace pentru atingere-3 scopului propus, ea rindui lucrurile atit de bine, incit Durward, inainte ca trupele sa fi pornit in mars intins, primi dintr-o mina necunoscuta scrisoarea Flamelinei purtind trei cruci in dreptul post-scriptumului, urmatoarele cuvinte aclaugate dedesubt : „Acela care nu s-a temut de blazonul lui Orlkins, cind acesta a stralucit pe pieptul unui viteaz cavaler care numai el avea dreptul sä-1 poarte, nu poate sa se teams cind H va vedea purtat.

un uciga5". Tinarul scotian saruta de un tiran apasa de mii i mii de on pe inima sa pretiooul sfat care ii &Ala cararea la capatul careia Onoarea i Dragostea it a§teptau ca s6-1 rasplateasica. El se afla astfel in stapinirea unei taine necunosicute de ceilalti, taina prin care putea sa-1 descopere pe cel a carui moarte dadea viata nadejdilor sale pe care hotari cu intelenclune s-o inchida in inima lui. " actioDurward i§i dadu seama insa ea trebuia ss neze intr-un fel anume in legatura cu §tirea pe care i-o daduse Hayraddin ; atacul pe care it pranuia de la Marck putea sa &Ica la nimicirea armatei impresuratoare, daca- nu se luau masuri impotriva lui cu cea mai mare grija, atit de greu era, din pricina invervnarii cu care se ltupta pe atunci, de a-ti reveni dupa o lupta de noapte dezlantuita prin surprindere. Dupa ce chibzui adinc, el hotari sa dea in vileag acest luCru acest lucru sa-1 faca el celor doi printi, deodata, temindu-se ca daca ar dezvalui numai regelui cu sorti de izbinda, ar un plan atit de bine ticluit fi o ispita prea mare pentru onestitatea §.ovaielnic6 a acestui mon. arh §i el s-ar simti impins m,ai curind sa sprijine decit sa respinga atacul planuit. Hotari de aceea sa a§tepte un prilej ca sa destainuie taina atunci cind Ludovic §i Carol vor fi impreuna, prilej care s-:ar fi putut foarte bine sa nu se iveasca prea curind, dci §i unul i altul evitau stingherirea pe care o simteau amindoi cind se aflau fats in fats. In timpul acesta, marvl continua §i aliatii .ajunsera curind pe teritoriul oravlui Liege. Acolo, solidatii burgunzi sau cel putin o parte dintre ei, aleatuita din acele bande care-§i dobiindisera numele de Ecorcheurs sau jupuitori, dovedir5 ea meritau aceasta prea cinstiti denumire prin felul cum se purtau cu locuitorii, sub pretextul razbunaii mortii episcopului. Nceasta purtare facu un mare rail cauzei lui Carol, silindu-i pe locuitorii asupriti, care astfel ar fi Camas nepasatori, sa is armele pentru a se apara. Ei it hantuira in maratacara micile deta§amente razlete §i, retraul 546

gindu-se dinaintea grosulni trupelor, intrara in ora$, sporind astfel numarul ace1ora care hotarisera sa reziste acolo cu inver$unare. Francezii, dimpotriva, mai putin numero$i, $i toti soldati alesi din Cara, supunindu-se ordinelor regelui, nu se indepartau de steagurile lor $i erau foarte disciplinati. Contrastul acesta sporea banuielile lui Carol, care nu se putu remarce ca trupele lui Ludovic se comportau mai curind ca prietene ai celor din Liege, decit ca aliate ale Burgundiei. In sfir$it,. Fara a fi intimpinat vreo impotrivire serioasa, armata sosi in bogata vale a Meusei, dinaintea marelui $i populatului ora$ Liege. Castelul Schonwald fusese darimat in intregime $i se afla ca Guillaume de la Marck, care nu avea alte merite decit iscusinta sa de razboinie, se inchisese cu toti luptatorii lui in ora$, hotarit sa se fereasca de o intilnire in Alin cimp cu cavalerii francezi $i burgunzi. Dar impresuratorii nu intirziara sa-$i dea seama de primejdia care pinde$te intotdeauna cind e atacat un ora$ mare, de$i deschis, daca locuitorii sint hotariti sa-1 apere cu inver$unare. 0 parte din avangarda burgunda, dup6 starea darapanata $i dupa marile sparturi din ziduri, ca nu .aveau decit sa intre in Liege, ca la plimbare, patrunsera intr-una din suburbii cu strigatele : „Burgundia, Burgundia, Ucideti, Ucideti ! Totul e al nostru ! Nu-1 uitati pe Louis de Bourbon !" Dar cum mergeau invalma$iti pe strazile inguste $i in parte se risipisera ca sa prade, un mare detasament de locuitori din Liege, care ie$i pe nea$teptate din ora$, se napusti asupra for cu furie $i stirni un mace! cumplit. Folosindu-se chiar de sparturile din ziduri, care ingaduiau aparatorilor sa iasa prin mai multe locuri, de la Marck se strecura pe citeva strazi din suburbia cu pricina, ii ataca in acelasi timp din flans $i din spate pe impresuratori, care, uluiti de inver$unarea nea$teptata a luptatorilor din Liege, care pareau sa se n'apustensc'a asupra for din toate partile, abia pu-

tura sä le tins piept. Seara care incepu s5 se lase spori invalm4eala. Cind ducele Carol primi aceste ve$ti, el incepu s5 spumege de furie, neputind s5 fie potolit nici de oferta regelui Ludovic care propuse trimit5 oamenii de arme francezi in suburbii pentru a salva $i a da ajutor avangarzii burgunde. Refuzind aceasta propunere cu un ton sec, voi sa is el insusi comanda propriilor sale garzi pentru a alerga in ajutorul trupelor angajate in acea inaintare necugetat5 ; d'Hymbercourt $i Crevecoeur it rugar5 ins5 s5 lase pe seama for aceasta treab5. Indreptindu-se deci spre locul luptei, din dou5 puncte diferite, cu mai mult5 indoiala si dupa ce luaser5 o formatie care le ingaduia ssa se sprijine unul pe altul, ace$ti doi vestiti cApitani izbutir5 resping5 pe locuitorii din Liege $i sa degajeze avangarda, care pierdu, in afar de prizonieri, nu mai putin de opt sute de lupt5tori dintre care o suta de oameni de arme. Prizonieri nu eazuser5 multi — cea mai mare parte dintre ei fuseser5 eliberati de d'Hymbercourt care acum proceda la ocuparea suburbiei cucerite $i la a$ezarea g5rzilor in fata ora$ului de care erau despgrtiti printr-un cimp descoperit, o paji$te de cinci pin5 la case sute de pa$i, pe care nu se aflau cl5diri bune pentru aparare. Intre oras si suburbie nu se afla $ant, c5ci prin locurile acelea pgmintul, era pietros. Oamenii puteau ie$i usor din oral printr-o poarta care d5dea spre suburbie. Zidul avea citeva spArturi facute din porunca ducelui Carol dup5 b5talia de la Saint Tron, sparturi care fusesera astupate in grabs cu ni$te garduri sim pie de lemn. D'Hymbercourt intoarse doua culevrine asupra portii $i tinti cu alte dou5 spre sparturile cele mai mari ale zidului pentru a impiedica orice atac dinspre ora$, dupa care se intoarse inn tab5ra burgund5 unde g5si o mare Inv5lm5sea15.
Vechi tunuri purtate pe brate sau montate pe afet, cu teava (n. t.)

548

Ce se intimplase ? Grosul $i ariergarda marii armate a ducelui impingind inainte se ciocni cu avangarda care se retragea respins6 si zdrobit5, si acest lucru stirni o mare neorinduia15. Lipsa lui d'Hymbercourt, care detinea functiunile de maresal de tabara sau cum am spune astazi quartier - meister-general, spoil neorinduiala. Pe deasupra, se ras5 o noapte neagra, incepind totodata sa pima cu galeata. 1 35mintul pe care trebuiau sa is pozitie trupele de impresurare era mrastinos si brazdat de o multime de canale. E greu de inchipuit imbulzeala care domnea in tabAra burgunzilor ; comandanjii nu mai stiau unde le shit soldatii, acestia nu-si mai gaseau nici unit5tile, nici fiecare, de la cel mai mare in grad si pinii la cel mai mic, cAuta sa gaseasca un adapost pe care voia sa-.1 pAstreze numai pentru sine. Cei istoviti si r5niti, care se intorsesera din lupta, cereau in zadar adapost si hrana, iar aceia care nu-si cadeau seama ce se intimplase alergau ca s5 prade orafiind siguri ca jaful era in toi. Cind d'ITymbercourt se Intoarse, it astepta o sarcin5 dintre cele mai anevoioase, ingreunat5 Inc5 si mai mult de mustr5rile printului ski, care nu-i gasea nici o scuzh" pentru faptul c5 fusese chemat de o datorie si mai grabnica, pin5 ce viteazul soldat incepu s5 se minieze la auzul dojenilor nedrepte ale ducelui : — Din ordinul vostru — spuse el — m-am dus s5 fac oarecare rinduiala in avangard5 ; am 15sat corpul principal sub comanda alte ei voastre si acum cind m5 Intorc nu pot s5 mai recunosc nici .frontul, nici flancui, nici spatele armatei, atit de mare este inv51maseala. — Semanam cu atit mai mult unui butoi de scrumbii — glu.mi Le Glorieux — si asta e o foarte fireasc5 comparatie pentru arrnata flamanda. Gluma btifonului 11 f5cu pe duce s5 rich s.i preintimpina poate o discutie mai serioas5 intre acesta si generalul sau.

549

Dupa mari sfortari fu cucerita o mica Lust -haus 1 , o vil5 de Ora, apartinind unui or5sean bogat din Liege ; toti cei care se craseau in ea fur alungati si ducele se stabili acolo cu ofiterii lui apropiati. D'Hymbercourt $i Crevecoeur postara in sfirsit in apropiere o gard5 de aproape patruzeci de oameni de arme care aprinsera un foc mare cu lemnele luate de la niste acareturi pe care le d5rimar5 in acest scop. La o oarecare departare spre stinga vilei, intre ea si suburbie, care, dupa cum am spus, se afla in fata uneia din portile orasului si era ocupat5 de avangarda burgundA, se ridica o alt cas5 de plAcere, inconjurata de. o grading si o curte $i avind in spate dou5 sau trei curti mici. Acolo isi stabili cartierul general regele Frantei. El nu facea eaz de mari talente militare, dar privea cu nep5sare primejdia, iar spiritul sau alter it ajuta s5 fac5 fata unei asemenea situatii. $tiuse intotdeauna s5-si aleaga $i s5 se foloseasca" de cei mai destoinici si viteji ostasi si isi punea in ei increderea pe care o meritau. Ludovic si oamenii din suita lui ocupar5 aceast5 a doua vira ; o parte din gArzile scotiene se instalar5 in curte unde micile cladiri si magaziile puteau s5 le serveasc5 drept adapost impotriva intemperiilor ; ceilalti ridicar5 bivuacuri in gr5dinA. Restul oamenilor de arme francezi se stabili in imprejurimi, Intr-o ordine des5virsit5, cu posturi inaintate, pentru imprejurarea ca ar fi trebuit s5 se Infrunte un atac $i pentru a da alarma in caz de piimejdie. Dunois si Crawford, ajutati de citiva batrini ofiteri si de soldati, printre care Le Balafre se dovedi unul dintre cei mai harnici, izbutira sa dArime ziduri, sa fad deschiz5turi in garduri, sa acopere santuri, stabilind astfel o comunicatie usoar5 Intre feluritele corpuri de trup5 si asigurindu-le mijloacele de a lupta cu puteri unite la nevoie.
Cas6 de placere (in lirnba germana). (n.

550

dud In timpul acesta, regele g5si de cuviint5 Para ceremonii la cartierul ducelui de Burgundia, pentru a lua cuno*tinta de planul de operatiuni *i a of la ce ajutor era a*teptat din partea sa. Prezenti lui prilejui tinerea unui consiliu de Cdzboi, la care Carol nici nu s-ar fi gindit dac5 n-ar fi venit regele. Atunci socoti Quentin ca trebuia sä ceara staruitor .a fi prima de cei doi printi, spunind ca are sa le (-lea o veste de mare insemnatate. Acest lucru fu obtinut lard prea multi staruinta *i mare fu uimirea lui Ludovic cind it auzi dezvaluind lini*tit *1 cu precizie planul lui Guillaume de la Marck de a dezlantui un atac asupra taberei impresuratorilor cu trupe care trebuiau sä poarte uniforma *i steagurile francezilor. Ludovic ar fi fast poate mult mai incintat s5 auda aceasta veste de seama intre patru ochi ; dar cum intreaga poveste fusese dat5 in vileag de fata cu toti, in prezenta ducelui de Burgundia, el. nu facu decit s5 spun5 cä, ,adevarata sau nu, o asemenea *tire era de cea mai mare insemnatate". — Citu*i de putin Citu*i de putin rosti ducele cu nepasare. Dad ar fi existat un asemenea plan ca acel pe care ni-1 destdinuie acest tin5r, nu mi-ar fi fost adus la cuno*tint5 de un arca* din garda scntian5. — Oricum ar fi — rdspunse Ludovic — v5 rog, dragul meu v5r, sa luati ,bine act, voi *i cdpitanii vo*tri ca, pentru a preintimpina urmarile nepl5cute ale unui asemenea atac, dad el ar fi dezlantuit impotriva a*teptarilor noastre, voi ordona soldatilor mei sä poarte o brasard5 alb5. Dunois, sa to ingrije*ti deindata de acest lucru, adid — adaugd el -dad fratele *i comandantul nostru i*i va da incuviintarea. --- Nu am nimic impotriv5 — raspunse ducele dad gentilomii Frantei doresc sa infrunte riscul de ar fi porecliti dup5 aceea cavalerii minecii de cama*5 femeiasca. 551

— Ar fi o porecla dreapta §i foarte potrivita, prietene Carol — spuse Le Glorieux — socotind ca o femeie este rasplata celui mai viteaz in aceasta lupta. — Ai vorbit bine, Intelepciunea to ! zise Ludovic. Noapte buna, dragul meu var, ma duc sa-mi pun armura. Si fiindca a venit vorba, ce ar fi s-o ci§tig eu insumi pe contes5 ? - Maiestatea voastra spuse ducele, iritat — va trebui sa devina atunci un adevarat flamand. — Nu pot — raspunse Ludovic, cu un ton care exprima cea mai sincera marturisire — sa fiu mai mult decit sint a§ vrea doar ca scumpul meu var sa fie bine incredintat de acest lucru. Ducele nu raspunse nimic, doar ii ura regelui noapte buna cu un glas ce 'Area nechezatul unui cal neincrezator care cauta sä se fereasca de atingerea stapinului sau in -timp ce acesta vrea sä incalece §i it mingiie pentru a sta lini§tit. — I-as ierta bucuros toata viclenia — ii spuse ducele lui Crevecoeur dupa ce regele se indeparta — dar nu pot sa-1 iert ca ma crede atit de prost sa ma las imbrobodit de magutirile lui. In timp ce se intorcea la cartierul sau, Ludovic, la rindul lui, ii facea confidente lui Olivier le Dain. — Scotianul acesta — spuse el — este un asemonea amestec de §iretenie §i de naivitate, incit nu §tiu ce sa fac cu el ! Pasques-dieu ! Ce gre§eala de neiertat sa destainuie planul de atac al lui de la Marck de rata cu Carol, Crevecoeur §i toti acei burgunzi, in loc sä mi-1 §opteasca la ureche §i sa-mi dea cel putin putinta de a alege intre sprijinirea sau zadarnicirea tui ! — Mai bine c5 lucrurile s-au intimplat astfel, spuse Olivier. Printre cei care va urmeaza astazi, sint multi care ar sta in cumpana daca ar fi vorba sprisa atace Burgundia fara a fi provocaji, sau jine pe de la Marck. — Ai dreptate, Olivier. Sint asemenea nebuni pe lume, §i not n-avem vreme acum sa le lini§tim cuge552

tut cu 0 mica dozy de interes personal. Trebuie sa firn oameni cinstiti, Olivier, *i aliati credincioi Burgundiei, cel putin in noaptea asta — timpul poate are sa ne dea prilejul unui Joe mai fericit. Du-te dad de veste ca nici un om sa" nu-§i scoata armura dad va fi nevoie, sa traga cu inverunare impotriva acelora care vor striga : France et Saint Denis ! intocmai ca i cind ar striga : iadul. §i satana ! Eu insumi am sa ma culc Cu armura pe mine. Spune-i lui Crawford sa-1 puna pe Quentin Durward in postul cel mai inaintat al liniilor noastre, aproape de ora§. Sa trag5 foloase cel dintii din atacul pe care ni 1-a adus la cunotinta ; dac5 va avea noroc sa se descurce, cu atit mai bine pentru el. Si altceva, Olivier : supravegheaza-1 isndeaproape pe Martius Galeotti §i vezi sa ramina in urma, intr-un loc cit mai ferit cu putinta — el este intotdeauna foarte cutez5tor i, ca un nebun, ar dori sa fie i razboinic si filozof in iacela§i timp. rngrijete-te de tdate, Olivier. Si acum, noapte bun5. Fie ca Maica Domnului de dlery §i monseniorul Martin de Tours sa ne ocroteasca sornnul !

XXXVII

ATACUL

Oameni cit frunza si cit iarba Tisnira din cetate. MILTON : Paradisul i egasit

0 liniste adinca domnea deasupra marii armate care ridicase tab5r5 de asediu sub zidurile orasului Liege. Multa vreme, strigatele soldatilor care repetau semnalele, autind sä se stringy din nou in jurul steagurilor, r5sunasera ca harn6itul unor ciini .rat6citi ce-si c5utau stapinii ; dar incet-incet, frinti de oboseala acelei zile, soldatii risipiti se imbulzir5 sub un adapost sau altul, la nimereala, iar cei care nu gasiser5 niciunul se lungira istoviti pe pamint, la picioarele zidurilor, pe sub garduri si sub orice alt acoperis vremelnic, ca sá astepte acolo dimineata, o dimineat5 pe care unii dintre ei nu aveau 's-o mai va(15 nicioda,t5. Un somn de plumb ii dobori aproa2e pe toti, in afar5 de aceia care vegheau inaintea caselor regelui si ducelui, clajtinindu-se pe picioare. de oboseal Primeithile si nadejdile ce-i asteptau pentru ziva urrn5toare, si chiar gindurile de glorie pe care multi dintre tinerii nobili le legau de pretioasa r5splat5 oferit5 aceleia care it va razbuna pe rAposatul episcop de Liege, se risipir5 incet-incet in cugetele coplesite de oboseal5 si de somn. Dar cu Quentin Durward nu se intimpl5 acelasi lucru. Siguranta c5 numai el .putea s5-1 recunoasc5 pe de la Marck in inc6ierare, amintirea aceleia care ii insuflase aceast6 554

s.,guranta, si urmarea terteita pe care o nadajduia de aici, gindul ca soarta ii hArazise o incercare grea si cu o iesire, indoielnie6 intr-adev5r, dar care ii punea in fata prilejul celei mai mari. biruinte, ii alungarA orice dorint5 de some si ii d5dur5 ptiteri not pentru a infrunta oboseala. Trimis, din porunca osebita a regelui, in postul cel mai inaintat dintre bivuacul francezilor si. oras, ceva mai departe spre dreapta de suburbia despre care am vorbit, privea incord0 spre zidurile dinaintea lui si tragea ager cu urechea pentru a prinde cel mai mic zgomot care-i putea vesti vreo miscare din cetatea impresurat5. Dar uriasele• orologii din oras sunaser5 unul dup5 altul trei ceasuri dup5 miezul noptii si totul rgminea mai departe linistit si t'cut ca un mormint. Quentin incepea sä creada ca atacul fusese aminal pentru zorii zilei, si-si spunea cu bucurie c5 atunci va fi destul5 lumin5 pentru a zari semnul de ilegitimitate pus de-a curmezisul floarei de crin pe blazonul lui Orleans, cind deodath i se pairu ca aude in oras un murmur surd ca acela al zumzetului unui roi intAritat ce se pregAteste sa-si apere stupul. Trase cu urechea : zgomotul continua, dar atit de surd si de putin deslusit, incit ar fi putut fi luat drept murmurul vintului in copacii unei paduri indep5rtate san poate acela al unui riulet, umflat de ultimele ploi, care se varsa in apele linistite ale Meusei, larmuind mai mult ca de obicei. Aceast5 indoial5 it impiedic5 pe Quentin sa dea alarma, caci ar fi fosro mare greseal5 sa facg is sa ceva f5r5 sa ehibziuiase5 bine. Dar cind vuietul deveni si mai deslusit si p5ru ca se indreapt5 in acelasi timp spre postul sau ca si spre suburbie, socoti de datoria lui sa se strecoare in liniste spre micul detasament de arcasi, destinat sa-1 sprijine si comandat de unchiul lui. Teti s5rira imediat in picioare cu cit mai putin zgomot posibil. In mai putin de o secundA, lord Crawford lua comanda detasamentului si, trimitind un arcas pentru a da de 555

veste regelui 5i casei sale, se retrace impreuna cu toti arca5ii la oarecare depirtare inapoia focurilor care fusesera aprinse peste noapte, ca s5 nu fie tre'dati de lumina acestora. Zgomotul crescind, ce se apropia de ei din ce in ce mai mult, .paru deodatA ca inceteaz5, ins5 ei auzir5 totu5i des1u5it tro.p5itul indepktat al unei trupe numeroase care se indrepta spre suburbie. — TrIntorii aceia de burgunzi au adormit in posturi, *opti Crawford. Alearga in suburbie, Cunningham, 5i treze5te-i pe boll timpiti. — In drum, is seama spre spate, ad5u0-.5 Durward ; dac5 m-am priceput vreoclat5 s5, aslu5esc pasul unor fiinte vii, cred ca Intre not 5i suburbie se afla acum un corp mare de trupa. - Bine, Quentin, viteaz neasemuit, spuse Crawford. Tu e5ti de pe acum un adev5rat soidat. Atacatorii s-au o.prit doar ca sa a5tepte sa se apropie 5i cei din urm5. A$ vrea sä 5tiu clam pe unde or fi ! — Am s5 me' strecor Inainte, mylord, ca 55 incerc s5 v5 aduc o 5tire. — Du-te, fiule ; to ai urechi agere, ochi de vultur 5i e5ti inimos, dar fii atent — n-as vrea sa to pierd pentru nimica toat5.. Quentin Inaint5 cu luare-aminte tinInd archebuza Bata de tragere, pe cimpul pe care 11 cercetase cu g;ij5 de cu seam, pin5 ce 15i dbdu seama farb nici o urine' de Indoial5 numai ca nu departe, intre cartierul regelui fi.i suburbie. se afla un corp foarte mare de trupa, dar, mai mult : un mic cleta5ament se oprise foarte aproape de locul pe care se afta el inChian ii auzi pe soldati vorbind Intel intre ei ca si cirld n-ar fi stiut ce trebuiau sa fac5 mai departe. In sfIrit, doi sau trei enf wits perdus din nest de1 a5ament care inaintasera ca cerceta5i, se apropiarS de el nu mai departe ca la doii5 sulite. DIndu-5i
Corph rataciti. (n.

556

se.ama ca nu putea s6 se retrag5 f5r5 a fi descoperit, Quentin strig5 din rasputeri : — Qui viv