P. 1
Joel Carbonnel - Gestul corect. Manualul grădinarului - TEI

Joel Carbonnel - Gestul corect. Manualul grădinarului - TEI

5.0

|Views: 1,614|Likes:
Adept al metodei Mézières și al tehnicii F. M. Alexander, Joël Carbonnel practică la Londra profesia de educator în domeniul sănătății. Îndrăgostit de natură și de grădinărit, a devenit în mod natural interesat de cunoașterea gesturilor grădinarului.
Adept al metodei Mézières și al tehnicii F. M. Alexander, Joël Carbonnel practică la Londra profesia de educator în domeniul sănătății. Îndrăgostit de natură și de grădinărit, a devenit în mod natural interesat de cunoașterea gesturilor grădinarului.

More info:

Published by: Tei Traduceri Ecologice Independente on May 17, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/14/2013

pdf

text

original

Să recapitulăm: forma condiționează funcția; formele chezașe ale bunei condiții fzice sunt
frumoase și naturale; sănătatea și frumusețea sunt sinonime. Atunci de ce frumusețea este
atât de rară? Să fe natura atât de ingrată, de zgârcită, să se grăbească să confște ceea ce ne-a
dat la naștere? Ar f prea trist să afăm că răspunsul la aceste întrebări este afrmativ. Iar
dacă nu este natura, atunci ce ne îndepărtează de forma noastră naturală?
În științele comportamentului, se crede că s-a spus totul când se studiază și inventari-
ază factorii ereditari și infuențele mediului înconjurător. În nesfârșitele discuții despre ce
este dobândit și ce este înnăscut, oamenii de știință moderni dau un loc tot mai important
la ceea ce este înnăscut, gena atotputernică, noul dumnezeu. Știința devine tot mai geno-
centrică. Dar, când sunt prea multe gene, nu mai este deloc plăcere, căci, inhibați de această
doctrină a determinismului biologic, pierdem orice înțeles al liberului arbitru.

6

Cunoscut la noi ca „gândacul de Colorado“ (TEI).

7

William Ralph Inge (1860-1954), preot anglican, profesor de religie la Cambridge și paroh al Catedralei Sf. Paul din
Londra (TEI).

8

Joël Carbonnel – Gestul corect

Cercetătorii noștri savanți cred, cu naivitate, că, dacă toate genele ar f cunoscute, ar
f posibil să prezicem comportamentul. Pierduți în contemplarea „buricului“ genetic, ei uită
un al treilea factor: folosirea. Așadar, un organism poate f studiat după trei criterii: structu-
ra sau forma, funcționarea și folosirea. Metafora automobilului ne permite să distingem cu
ușurință cei trei factori. Structura mașinii este alcătuită din șasiu, caroserie, etc. Montarea
acestor elemente diferite dau forma exterioară a mașinii. Când răsuciți cheia în contact,
motorul pornește: mașina funcţionează. Dar asta nu este totul. Modul în care veți conduce
această mașină (folosirea) va infuența primii doi factori. Dacă aveți obiceiul, de exemplu,
să vă conduceți mașina fără să lăsați frâna de mână ea nu va putea să dea toată puterea și nu
va întârzia să se strice. Folosirea este ea însăși supusă infuențelor venite din mediul propriu
(sau înconjurător), atât intern cât și extern. Astfel, vom conduce diferit în funcție de starea
drumului, după cum este înzăpezit, cu polei, spart, drept sau șerpuit.
O unealtă, un instrument trebuie folosit într-un mod precis care depinde de forma sa.
Greșit utilizată, o unealtă se deformează până la a deveni nefolositoare. Se spune că putem
recunoaște un meșter bun după uneltele sale, sau că un meșter bun are unelte bune. Fără
discuție, dacă are unelte bune este pentru că știe să și le aleagă și pentru că știe să le păs-
treze printr-o bună folosire. Iată de ce nici nu le dă cu ușurință primului venit, de teamă să
nu le primească înapoi distruse (deformate). Pentru un meșter bun, unealta este un obiect
individual și foarte personal. În Povara cerului, Jean Giono scrie că unealta „poartă adesea
întipărită în materia sa amprenta unei părți a trupului omului care se servește de ea. Eu încă
am ciocanul de cizmar al tatălui meu, urmele mâinii lui sunt întipărite pe mâner“. Unealta
se uzează în funcție de maniera în care este utilizată, la fel cum pantofi se deformează în
funcție de felul în care merge cel care îi poartă.
Deci, legea pe care am enunțat-o mai înainte, și anume că forma condiționează funcți-
onarea, este incompletă. Îi lipsește un factor esențial, dar ignorat: întrebuințarea. Atribuind
elementului „întrebuințare“ locul pe care îl merită, obținem următoarea lege: Întrebuinţa-
rea condiţionează forma; forma condiţionează funcţia.
Am putea simplifca prin enunțul:
Folosirea condiţionează funcţia, cu condiția, totuși, de a nu uita că determinarea funcției de
către întrebuințare se face prin intermediul elementului „formă“.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->