Colecţia IEŞIREA DIN LABIRINT apare în coordonarea lui IORDAN CHIMET Copyright:Vers l'autre flamme Confession pour

vaincus Apres 16 mois dans l'U.R.S.S. Edition Rieder, Paris, 1929 Toate drepturile asupra acestei versiuni aparţin Editurii „Dacia” Panait Istrati Spovedanie pentru învinşi După şaisprezece luni în U.R.S.S. Cuvânt înainte şi traducere de Alexandru Talex EDITURA DACIA, CLUJ-NAPOCA 1990 Coperta colecţiei de CĂLIN STEGEREAN ISBN: 973-35-0194-8 Cuvânt ÎNAINTE La 15 februarie 1929, Panait Istrati soseşte la Paris, înapoiat din Uniunea Sovietică. Un dialog epistolar se încheagă cu Romain Rolland privitor la cele văzute şi trăite în.U.R.S.S.; îi trimite şi copiile celor două scrisori adresate G.P.U.-ului. Spre surpriza scriitorului nostru, regăseşte un Rolland prudent în sfaturi, care îi aprecia curajul de-a fi rostit adevărul, dar care îl sfătuia să nu publice nimic din cele constatate: „Cunosc francheţea dumitale şi nevoia de a vorbi... Zăvorăşte-te! Cât despre condeiul dumitaîe, ai destule cu ce să-l ocupi, fără să te afunzi în politică. Ai văzut acolo şi realizări mari. Povesteşte asta."1 Orn de opinie, care nu şi-a înghiţit niciodată cuvintele, Panait Istrati îi răspunde net: „Ştiu că trebuie, să scriu cartea. (...) «Afacerea Rusakov» este unul dintre miile de abcese, din cauza cărora agonizează Revoluţia şi care ne-a plesnit-în faţă în ajunul plecării. Nu mai cred în nici un «crez». Nu mai vreau să ascult ce spun oamenii, ci să privesc la ceea ce fac ei."2 Şi se aşterne la scris. La 20 mai 1929, manuscrisul cărţii Spovedanie pentru învinşi era bun pentru tipar, îl anunţă pe Rolland: „Prietene, mi-am vărsat năduful. Va fi o petardă teribilă, ce va răsuna în toată Europa, după cum şi titlul o afirmă: «Foc şi flacără». La începutul lui iunie 1929 se duce la Villeneuve, unde îl întâlneşte pe Romain Rolland. Cu acest prilej, îi citeşte manuscrisul. Scriitorul francez este înspăimântat.
1 2

Scrisoare datată 24 februarie 1929. Scrisoare din 29 aprilie 1929.

5 La 1 octombrie 1929,. Istrati publică în „La Nouvelle Revue Francaise"

întreg capitolul „Afacerea Rusakov sau U.R.S.S. de azi". Romain Rolland ripostează: „Nimic din tot ce s-a scris de zece ani încoace împotriva Rusiei, din partea duşmanilor ei înrăiţi, nu i-a făcut atâta rău cât îi vor face aceste pagini. (...) Doresc ca pe viitor să nu te mai ocupi niciodată de politică; nu eşti deloc făcut pentru ea."3 Dezamăgit, Panait Istrati conchide: „Nu-ţi voi ascunde deloc mirarea mea de-a te vedea devenit un sovietic, atât de oficial"4. Cartea Spovedanie pentru învinşi apare în librării la 15 octombrie 1929, editată de Rieder, în colecţia „Temoignages" (Mărturii). Partidul Comunist Francez, prin organul său „L'Humănite", dă semnalul atacurilor, la care se raliază toată presă de stinga din Occident, urinate mai apoi de trista campanie mercenară a lui Henri Barbusse, cu văditul scop: asasinarea morală a scriitorului nostru. Ce reprezintă această carte în contextul operei istratiene? Este „Cartea de vizită" a scriitorului cetăţean Panait Istrati, combatant pentru libertate şi dreptate socială. Cu sacrificiu de sine, el'a dezvăluit — printre primii — opiniei publice mondiale, cangrena care rodea dictatura comunistă, pusă -în slujba unei caste — „nomenclatura" — ce trăia în opulenţă, în timp ce poporul era asuprit, înfometat şi exploatat. Panait Istrati a ţinut piept mercenarilor. La insinuarea că ar fi aderat la fascism, el a răspuns prin viguroasa confesiune Omul care nu aderă la nimic. Om de opinie, el a gândit în perspectiva timpului, care nu b dată i-a dat dreptate. Nu şi-a sulemenit condeiul pentru chivernisire personală. N-a trădat. Considera Arta drept un soldat al Libertăţii şi dreptăţii sociale, iar literatura — războiul spiritual al unui popor. „Frumosul înseamnă — spunea el — luptă împotriva mârşăviilor şi crimelor epocii. Nu se poate vorbi despre Frumos în mijlocul unei omeniri care se sfâşie. Nu mai cred în nici un «crez», nici o idee, în nici un partid, în nici un om. Eu nu mă uit la ce spun oamenii, ci la ceea ce fac oamenii." Panait Istrati a susţinut că arta are o morală. '
3 4

Scrisoare datată 24 august 1929. Ibid. Strasbourg, 28 octombrie 1929.

6 Campania calomnioasă a lui Barbusse împotriva lui Panait Istrati n-a fost considerată, în Franţa, drept o simplă răfuială între partizani. S-a căutat a se descoperi ce anume se afla în umbră şi cine dirija atacurile. Uneori, s-a exprimat,o oarecare solidaritate cu poziţia scriitorului nostru. Ceea ce a dus la o dezbatere publică, pasionată, în rândurile elitei intelectuale a Franţei. Vom reproduce câteva aprecieri:

Romain Rolland şi-a păstrat tăcerea până la moartea prietenului, în „Jurnalul" său (1934—1935), el se pronunţă „împotriva execuţiei publice a unui prieten". Iar în interviul dat la Vezelay, el ia apărarea lui Panait Istrati:... „n-a trădat pe nimeni (...) i-au lipsit prietenii credincioşi, capabili prin afecţiunea lor să-i dea reconfortarea de care avea nevoie". Este adevărat. I-au lipsit marii prieteni şi în cuvintele lui Rolland se simte amărăciunea propriilor sale remuşcări. Joseph Kessel: „Oroarea lui Panait Istrati în faţa nedreptăţii, compasiunea lui pentru omul.slab şi umilit suscita întrânsul revolta. Formulele unei doctrine, mecanismul vieţii de partid nu erau, pentru răzvrătitul din naştere, decât gratiile unei închisori (...) discuţii... confruntări. Pentru această revoltă l-am iubit pe Istrati". (Des hommes, Gallimar, 1972). Ernst Bendz: „Am recitit Spre altă flacără, ruptă total de opera sa propriuzis artistică. Ei bine, această carte a fost un gest de curaj şi de sinceritate, ieşit din comun, un strigăt de sfidare ce şi-a avut răsunetul. Această carte marchează splendid ruptura sa cu viaţa de până atunci, cu fraţii de luptă şi de clasă, cu credinţele sale cele mai scumpe, cu speranţele sale cele mai deznădăjduite. Ea a făcut din Istrati un izolat, predat răzbunării celor care se socoteau «trădaţi», printr-un act care voia tocmai să denunţe o trădare şi efectiv un învins. El a cutezat totuşi s-o scrie, pe deplin conştient de urmările dezastruoase, ce aveau să se abată asupră-i". (Visages des ecrivains, Presse de la Câte, 1948). Charles Chautemps: „Pentru ce a avut Istrati atâţia duşmani, atât la stânga cât şi la dreapta? Fiindcă el n-a fost un om de partid, zăvorât într-o anumită justiţie, ci a fost partizanul singurei justiţii valabile, aceea pe deasupra barierelor sociale şi politice". („Bulletin mensuel", La Chaux — des Fonds, noiembrie 1933). Moniqua Jutrin-Klener: „Revista «Monde» a lui Barbusse a luat iniţiativa campaniei calomnioase, dirijată de Barbusse. Căzută în dizgraţie la Moscova, revista era ameninţată cu dispariţia. Barbusse a sperat, prin această campanie, să se reabiliteze, atacând autorul cărţii «Spre altă flacără»." (Panait Istrati, un chardon deracine", Maspero, 1970). Jean Textier: „Istrati a fost târât în noroi. (...) El se aştepta la asta şi în rnod voluntar s-a expus furiei partizanilor". („Revue anarchiste", februarie, 1930). Jacques-Henri Levesque: „Panait Istrati este vocea unui om care, prin experienţa sa individuală, dincolo de teorii, dogme şi organizaţii (..), este un om liber, natural (ceea ce-i rar astăzi), rosteşte adevăruri, punând în acord cuvintele cu faptele sale". („Orbes", nr. 1/1933).

Roger-Noel Mayer:,,N-avea dreptul acest român să se atingă de legenda stalinismului, de-a fi primul care să ne arate adevă/rata faţă a dictatorului? A fost contestarea, aşa cum o iubesc eu: avangardistă, izolată, periculoasă pentru cel ce-o încearcă. Comuniştii francezi au.răspândit cele mai grele orori pe seama acestui om. Este aici metoda lor obişnuită: de-a anatemiza sau îmbrăţişa după împrejurări (...) Panait Istrati a fost toată viaţa sa un om liber. Ruşine celor care încercau să-i murdărească memoria. Nu poţi asasina un mort nevinovat". („Figaro litteraire", 10—16 februarie 1969). în România, acuzaţiile lui Henri Barbusse au făcut obiectul unei analize obiective în cartea lui Al. Oprea: Panait Istrati, un cavaler rătăcitor modern (ea. Minerva, 1973). Capitolul „Panait Istrati a devenit fascist?", corectează acuzaţiile lui Barbusse: că ar fi denaturat, într-o serie de reportaje, greva minerilor de la Lupeni (1929); că ar fi fost un agent provocator ce-şi denunţa foştii tovarăşi din vechea mişcare socialistă; de asemeni, Al. Oprea precizează că în revista „Cruciada românismului", unde a publicat 12 articole, Istrati s-a situat pe o poziţie netă împotriva fascismului şi stalinismului, subliniind că marele scriitor a rămas până la moarte omul „care nu aderă la nimic.” Este meritul Asociaţiei franceze „Prietenii lui Panait Istrati", de a fi readus în actualitate cartea Spovedanie pentru învinşi, scoţând-o din tăcere la lumina zilei, întâi în Colecţia populară 10/18, reeditată în 1987 de Editura Gallimard în colecţia,„Folio". Tot acestei Asociaţii îi revine meritul de a fi repus campania lui Barbusse în dezbatere publică, însoţită de documente necunoscute în Occident: seria reportajelor istratiene despre reprimarea sângeroasă a minerilor grevişti de la Lupeni (incriminând teza lui Barbusse, potrivit căreia Istrati s-ar fi dat de partea asasinilor), şi „Dosarul de la -Siguranţă al lui Panait Istrati" care atestă în posteritate cât a fost de urmărit şi persecutat scriitorul, a cărui corespondenţă era violată, uneori confiscată etc. Consecinţă imediată: Partidul Comunist Francez şi-a făcut autocritică, apreciind că Barbusse a minţit, în organul acestui partid, cotidianul „L'Humanite" (21 aprilie 1978) — ziar care la moartea scriitorului nostru afirmase că „a murit în pielea unui fascist" — a admis public că „trebuie recunoscut lui Panait Istrati rolul glorios (dar ingrat) de pionier", în lupta pentru o omenire mai bună şi mai dreaptă. La înapoierea din U.R.S.S., Panait Istrati a declarat: „Nu voi mai crede într-un viitor mai bun, decât în ziua când revoluţia va fi făcută sub semnul copilăriei" — cu alte cuvinte al tinereţii, această ;primă treaptă a vieţii umane, care nu cunoaşte compromisul. Dacă ar fi trăit, Panait Istrati ar fi fost în fruntea tinerilor noştri

decembrişti, pe baricada luptei pentru Libertate şi Dreptate socială. Nu s-ar fi implicat, însă, politic, potrivit crezului său că „orice organizaţie nu foloseşte decât organizatorilor, nicidecum celor organizaţi". *** La Addenda ediţiei noastre, cititorul va găsi texte ajutătoare, pentru o cât mai fidelă înţelegere a cărţii Spovedanie pentru învinşi, precum şi poziţia scriitorului nostru. Această carte — interzisă în toate ţările dictaturii comuniste — vede astăzi lumina tiparului pentru prima oară. Ea este versiunea română a ediţiei originale apărute în octombrie 1929. Textele ajutătoare sunt următoarele: — Cele două scrisori adresate G.P.U.-ului. — Opinia lui Romain Rolland. — Omul care nu aderă la nimic. — Itinerariul cronologic al periplului 'sovietic al lui Panait Istrati. (Alexandru TALEX) Spre altă flacără SPOVEDANIE PENTRU ÎNVINŞI [Nota autorului] Cele trei cărţi1, care apar sub titlul Spre altă flacără sunt scrise în colaborare, fiecare cu profilul ei. Dacă le public cu numele meu, nu este decât temporar; de. asemeni, fiindcă le semnez cu amândouă mâinile, nu pentru a-mi însuşi ideile lor, ci ca să le asigure difuzarea în librării. Căci ceea ce este înspăimântător, în toate epocile şi mai ales într-a noastră, este că un om, al cărui 'nume n-are drept în cetate, să nu poată fi auzit, chiar de ar avea de-o sută de ori dreptate. Or, eu ţin- ca vocea prietenilor mei să fie auzită cât mai departe, această voce care adesea completează şi uneori contrazice pe-a mea —- voce care poate nu-i singura în diversitatea ei... De n-ar fi numai pentru a suscita dezbaterea interzisă în Rusia şi în această Internaţională, a căror salvare o dorim. P. I. Este vorba de ciclul Spre altă flacără, în care au apărut După şaisprezece luni în U.R.S.S., Soviete 1929 de Victor Serge şi Rusia fără mască de Boris Suvarin, toate sub numele lui Panait Istrati, din motivele arătate mai sus, în mod succesiv la editura Rieder, colecţia „Mărturii", începând din 15 octombrie 1929. Victor Serge şi Boris Suvarin erau scriitori ruşi dizidenţi.
1

Spovedanie pentru învinşi învinşi sunt toţi oamenii care se află către sfârşitul vieţii în dezacord sentimental cu cei mai buni semeni ai lor. Sunt unul dintre aceşti învinşi. Şi fiindcă există o mie de feluri în a fi în dezacord sentimental cu semenii săi, precizez că este vorba aici de acea penibilă

despărţire, care aruncă un om în afara unei clase, după o întreagă viaţă de aspiraţii comune cu această clasă şi cu sine-însuşi, şi care rămâne totuşi credincios nevoii care l-a împins totdeauna de-a lupta pentru dreptate. Căci nevoia de dreptate este un sentiment, nicidecum o teorie. O ştiu astăzi, după o verificare pe scară foarte mare şi mii de probe în sprijin. Cu aproape câteva excepţii — câteodată măreţe, dar care nu modifică drama —, toţi cei care vin la revoltă prin teorie, se duc odată cu teoria, la fel cu cei care vin din cauză burţii sau ambiţiei şi care se. duc pe acelaşi drum. Dimpotrivă, sentimentul este forţa care răscoleşte întreaga viaţă şi o împarte peste tot. Poate ar fi trebuit să dau o definiţie mai bună? Dar, dacă ar trebui să definim totul, n-aş fi făcut mai bine să rămân zugrav?! Acum douăzeci şi şapte de ani, într-o mahala a Brăilei, am auzit vorbinduse pentru prima oară despre dreptate. Oraşul meu natal era atunci zguduit puternic de mari agitaţii populare: elevatoare aduse pe cale ferată şi elevatoare plutitoare se abătuseră fără întrerupere asupra bătrânului nostru port, ameninţând cu foametea şase mii de hamali, împreună cu familiile şi neamurile lor alcătuiau două treimi din populaţia oraşului. — Dreptate!, strigară patruzeci de mii de piepturi. — Progres, răspunse prefectul, înconjurat de trei companii de soldaţi. Nu eram hamal. Nimeni din neamul meu nu a fost. Mama îşi agonisea pâinea spălând murdăria celor care cumpăraseră elevatoarele. Totuşi, răspunsul prefectului. mă răni sufleteşte, pentru tot restul zilelor mele. Şi din cauza asta îmi aplecai urechea la răspunsul unui orator ' socialist, care vorbea despre dreptate. Şi deoarece hamalii strigau: „O să aruncăm elevatoarele în Dunăre!", — răspunsul lui fu: — Nu! Mai întâi, fiindcă o să vă împiedice, sub ameninţarea puştilor; apoi chiar de aţi reuşi, alte elevatoare vor veni să înlocuiască pe cele distruse de voi. Este tehnica modernă. Dar această '.tehnică, care vă loveşte astăzi, trebuie să devină într-o zi proprietatea voastră şi să slujească aşa cum se cuvine interesele tuturor celor ce muncesc. — Bine!, răspunseră hamalii. „Să privim, cu nepăsare, evenimentele.” A fost o lungă aşteptare, care durează încă în Roma- nia, ca şi în restul lumii. Trebuie să trăieşti şi să lupţi. Ca să trăieşti poţi avea mai multe mijloace, dar ca să lupţi nu-i decât unul, singur: să loveşti adversarul. Şi adversarul meu a fost, rămâne şi va continua să fie adversarul clasei mele, cel care construieşte elevatoare pentru profitul său personal, înfometează clasa mea şi-o mitraliază atunci când ea strigă: „Dreptate!”

dintre care două foarte importante: Al. Crescut în marginea somnoroasei mişcări socialdemocrate.'dacă am fi şi noi nişte incapabili. prin toate mijloacele şi oricât ar costa. în care mam angajat cu clasa mea. Căci orice s-o întâmpla după această dispută straşnică. care ne detesta afectuos. Şi ar trebui să-i iertăm. după Zimmerwald şi Kienthal. însemnam ceva cam a cincea roată de la căruţă. o paranteză este necesară. E trist pentru vechea noastră prietenie. şi Ştefan Gheorghiu. de ceea ce nu a învăţat niciodată. condamnat la moarte şi dispărut în lume. până la ceea ce înseamnă orgoliul lor în Rusia: construcţia socialismului. dar asta e. când este neştiutoare. când îi compromit viitorul. Apariţia bolşevismului. liderul partidului social-democrat. mă despart de prietenii mei comunişti. ai mei să mă doboare în stradă. pe duşmanii omului liber. Căci clasă muncitoare nu-i vinovată. Dacă s-ar încerca să facă din mine un ministru. chiar atunci când nu e vorba decât de întreprinderi „model". punând cu orice preţ carul înaintea boilor. Aici. Dar şefii ce i se impun sunt buni de spânzurătoare. care trebuia să arunce atât de josnic proletariatul în războiul mondial. Nu era o convingere din cărţi. organizator bun. Dar tuspatru îl plictiseam destul pe Christian Rakovski. înainte de-a şti că teoreticieni foarte energici s-au aplecat să construiască socialismul în pripă şi oricât ar costa. aş răspunde îndată că nu există un minister pe care 1-aş putea sluji folositor. un fapt va rămâne sigur: voi trage neîncetat în pieptul -sau în spatele celor care înfometează pe oameni şi apoi îi mitraliază. s-o ştie că nu mă aflu acolo decât ca să mă pregătesc să-l lovesc mai bine! Dacă mă voi îndepărta de spusele mele. în mişcarea revoluţionară românească. Const(antinescu). azi dezamăgit şi învins.Până pe la patruzeci de ani. m-aş achita cu competenţă. m-am complăcut totdeauna într-un sindicalism bătăios. neîncetând niciodată să combat. Ei bine. Şi în ziua când. am fost partizanul luării puterii prin toate mijloacele. fără nici o judecată. în răstimpul dintre două călătorii în Egipt. Acest sindicalism a fost ilustrat. Nu discut această construcţie şi admit să fie socialistă. Gravitând în jurul lor. Aş fi de asemeni util. şeful nostru. de trei figuri. mă voi f afla — cum mi s-a şi întâmplat — stând la masă cu vreunul din acei care înfometează şi mitraliază. care funcţionează prost şi vor continua să funcţiojieze astfel. Ci o chestiune cu totul de temperament. Şi dacă astăzi nu mai mă înfometează. dar dacă mi s-ar da să conduc un şantier de zugrăveală. Şi-acum. mă aflam încă printre cei care sunt înfometaţi şi mitraliaţi. câtă vreme vor fi conduse de comunişti incapabili. ori de câte ori şi pretutindeni unde m-ar face să înţeleg funcţionarea unui resort. apoi mitraliat voi fi totdeauna. mă subjugă prin . să vedem până unde sunt un învins şi mă despart de ai mei.

Istr. a apărut în pagina întâia. cu titlul „Tolstoism sau bolşevism?". am avut nenorocirea să devin eu însumi un scriitor. semnat P. am debarcat la Paris. a doua zi după revoluţia din Octombrie. — dar aşteptaţi! Nu sunt numai eu. Drace! Parisul poate face atari miracole: să scoată un golan din praful drumului şi să~i deschidă toate porţile posibile! Nu-i deloc banal. Trimes fără speranţă la „La Feuille". la Geneva.fermitatea. al lui Barbusse şi-l purtam în suflet pe Romain Rolland. Oraş-Lumină. nu pentru ceea ce scrie. 24 iunie 1919. fiindcă nu mi-am scos pălăria în faţa unei mascarade războinice. „Ah. ne. centru al civilizaţiei occidentale. în Place de l'Etoile. La început. îmi spuneam. Ea este aceea care scrie aceste teribile scrisori. Tocmai citisem magnificul Foc. a viteazului Jean Debrit. Bieţi nătărăi ce suntem! Credeam în toate acele cuvinte. De asemeni. „La Feuille”. fără a o face să sufere teribila operaţie bolşevică!” Mă înşelam înfiorător.1 Mi-e mai scump decât tot ce am scris de-atunci. singurul. mândru de Crucea de Război şi glorios de rănile primite — fu cît' pe-aci să-mi învineţească un ochi. Cât despre scriitorul francez. ci pentru cărbunele pe care-l scoate din adâncuri. am crezut o clipă în aceste două forţe ale Franţei civilizatoare. căci — orice se va întâmpla cu Internaţionala a treia şi construcţia socialistă a comuniştilor ruşi — bolşevismul pe care-l salutam se adresa lumii muncitoare prin gura lui Lenin şi el nu va pieri câtă vreme vor fi revoluţionari. ascunzându-mi bolşevismul cât mai bine posibil. Cu această revoltă în inimă şi scăpat de fantomele wilsoniene. e ceva mai lung de povestit: Mai întâi. trimeşi la moarte de capitalismul criminal. O familie imensă de golani — între cari nu sunt. iar în Siberia de comunişti execrabili. poate că experienţa dureroasă a victimelor războiului. a fost o mare bucurie. — vă împiedecă să dormiţi . în primăvara lui 1920. fără a izbuti să se şi încălzească.nici cel mai bun. de tradiţie revoluţionară. unită cu curajul scriitorului revoluţionar vor izbuti să salveze lumea. „Infanteristul" — tare pe primasa de demobilizare. fără să ţin seama că mă aflam atunci în Elveţia şi că acest gest putea să mă coste scump. precizia şi curajul său. Aici am publicat primul meu articol în limba franceză. Aveam încredere în infanteristul care venea din tranşee şi într-o supremă elită a gândirii franceze de tradiţie revoluţionară. Am aderat de îndată. Această adeziune publică va putea fi citită în „La Feuille" (azi dispărută). Era drumul deschis fascismului în faşă. nici cel mai rău — valorează mai mult decât mi 1. care — dacă nu sunteţi de piatră.

înnebunită de mizerie. M. îmi cade privirea din nou pe prima pagină din „Le Journal". n-am mai putut citi faptele diverse. lucru care o afectase profund. nu numai că mă voi gîiidi la voi. Un băieţaş de patru ani. gândeşte-te la noi care am rămas în întunerec!” Cum. locuia o biată familie compusă din soţ. „Oh! tu care ai ajuns la lumină. aleargă. O dramă înfiorătoare -s-a petrecut în comuna Breal-sous-Montfort. tăindu-şi un picior şi o mină Rennes. deci! Neîndoios. copilul său. Femeia lui Columbei. De-atunci. dar azi. ar fi mai frumos. unul dintre acelea care sunt ruşinea omenirii.la o fermă. acum că glasul meu va răsuna în spaţiu şi că atâţia prieteni îşi zic că sunt prietenii voştri. şi omenesc de-a parveni mai puţin şi de-a contribui cu partea lui pentru a face să domnească cât mai multă dreptate pe pământ! Cât ar fi de frumos. în acea epocă în care inima mea se bucura atât. în pagină a treia din „Le Journal". Mama. în timp ce copiii dormeau în patul lor. nevasta lui şi patru copii. vom lupta în comun. Cel mai mare munceşte. se produse în nu ştiu care departament din Franţa. o dramă obscură. muncitor agricol. le pune pe masă. se aplecă . Copilul se îneacă în baie. în timp ce fraţii lui mai mici (o fetiţă de şase ani şi doi gemeni de trei ani) locuiau cu părinţii. comisese un furt şi o condamnaseră la două luni închisoare. Columbei.sau să mâncaţi. Jandarmii l-au găsit pe tată nebun. 3 iulie. Atât.parvenit mai mult. în micul sat Launay-la-Porte. Ieri seară. cu suspendare. Faptul s-a petrecut acum patru sau cinci ani. scăldându-şi un copil într-o încăpere alăturată. 4 iulie 1929. înapoindu-se într-o sâmbătă seară cu leafa în bancnote. Iată-1: Un muncitor agricol. Tatăl ia o secure şi din două lovituri taie minutele micuţului. un fapt divers. afară de nevastă! în sfârşit şi mai ajes. ea se hotărî să termine cu o existenţă penibilă şi să se omoare împreună cu fetiţa şi cei doi gemeni. atrasă de ţipetele copilului. de civilizat! Or. fără să schimb un cuvânt: O mamă. Copiez. dar tot ce am este şi al vostru. îşi omoară cei trei copii mici şi încearcă să se sinucidă. abia douăzeci de rânduri. Atunci. împinsă de nevoi. alergând de-a lungul câmpiei. Este rău să gândeşti astfel? Căci ce-i un om care parvine? Un. Dar. Mizeria domnea în casă. Toată dramă. vede grozăvia şi cade moartă. ea luă o bardă. ia banii agonisiţi prin muncă şi-i aruncă-n foc.

într-o adunare a Societăţii Naţiunilor. . Femeia lui Colombel se înverşuna atunci pe ea însăşi. Am rămas acolo trei luni.deasupra capetelor micuţe. în Balcanii sumbri.pe vremea lui Voltaire n-a salutat o procesiune". Am crezut în ele. care trăiesc în beznă. m-a luat de mină şi m-a condus* la Luvru. s-ar ajunge chiar să emoţioneze inima unei dactilografe. culcate pe perne şi învârtind în aer barda. îndată lonescu. cismarul. Elitele umane. îmbuibaţilor vieţii nu le pasă. îşi tăie piciorul şi pumnul stâng. faţă de cel al răului şi ăl urâtului. Voiam să trăiesc toată această istorie şi artă a Parisului. Ne-a ambalat. de trei ori. la picioarele patului unde se aflau cele trei victime micuţe. omorându-şi păduchii. ca să-i cerem socoteală. adesea. tremurând în colibe şi hrănindu-se cu un pumn de porumb. se prăbuşi. Franţa ne este cea mai cunoscută. unul din ei mă întrebă brusc: — Cunoşti Parisul? — Puţin'. mă va întreba unde vreau să ajung. dar mirajul a dispărut. într-o stare disperată. L-am părăsit beat de fericire şi aproape cerşetor. care-mi va spune că-l „bărbieresc".. Am luat-o în serios. Mama criminală zăcea într-o baltă de sânge. cu trenul său pe jos. şi încercă să se omoare. să trăiesc acolo. bogaţi şi scriitori. în sfârşit. să învăţ limba. Dintre toate naţiunile darnice cu această gândire. Dacă s-ar evoca binele şi frumosul. Am venit la Paris prima oară în 1913. Un anume cititor. se adapă cu aviditate din gândirea generoasă. Mărunţii vieţii. Femeia lui Colombel a fost transportată la spitalul din Rennes. sunt cei cari îl inspiră. cerşetor. moartea fu fulgerătoare. De acest sentiment al binelui şi frumosului. Ea ne-a otrăvit adolescenţa cu ale sale două secole de filozofie şi literatură. încercă apoi cu un cuţit uzat să-şi taie beregata. promiţându-mi să revin acolo. în timp ce la Poarta Clignancourt ar răscula zece mii de suflete. El îmi arătă pe micul. Acelaşi lucru la noi. Fu găsită pe poder» mâna ce şi-o tăiase. Iată unde: Sentimentul de bine şi frumos este nemăsurat de puternic. fiindcă. Acum doi ani. el este pâinea şi sărea de fiece zi. El este temelia vieţii. Azi dimineaţă acest carnaj oribil a fost descoperit. — dar stricăciunea nu-i atât de mare. să trăiesc în această ţară a gândirii generoase! Mi-am ţinut promisiunea. Pentru ei. ţi se mută însă fălcile. fiindcă n-ai salutat o cârpă atârnata de-o prăjină. s u în imensa Rusie. uneori. aflându-mă într-b seară în compania a doi francezi. Sângele ţâşni. tăie capetele celor trei copii. Şi noi venim. Graţie lui îi datorăm că nu am mai văzut ars un cavaler de la Barre.

— Nicidecum. un lanţ de „camere": „persană". unde vin să fie violate soţiile „cinstite". şi-i biciuieşte. cu pereţi acoperiţi de draperii. iată-ne la piscină. Patroana ne arată frumoasa decoraţie murală: — A fost executată de un „premiul întâi" al Romei. de toate culorile: „roşie". ca să sprijine capul femeii. — Haideţi. cu faţa acoperită?. cu un simulacru de rug la bază. în sfârşit. „arabă". o sonerie dă alarma brusc. când bărbatul. pe duşumea. Bice. Marfa n-are nimic extraordinar. Izbucniră în râsete. Lanţuri. unde se face dragoste într-un coşciug7 — într-un coşciug? — Exact. pentru cincizeci de franci de persoană. îşi râdeau de mine: — Ai văzut femeia care face dragoste cu câinele ei? — Nu. vreo treizeci de fete goale pentru toate gusturile. nu cu acelaşi bici. cât a costat construcţia acestui bordel? — Patru milioane! Ei bine. „chineză". monumentele. Faţadă discretă. doamnă. „galbenă"'— până la camera „biciuielii". — Şi cei doi bărbaţi care fac dragoste între ei? — Nici.. Şi apoi. inofensiv pentru femeie. la mijloc (sărmană cruce!). domnilor! Bravo pentru premiul întâi al Romei! întreb: — Puteţi să-mi spuneţi. insistă patroana. un coşciug adevărat. Spre unul dintre pereţi. Dumnezeu protejează popoarele şi Franţa fetele ei. „japoneză". conchid: . din lemn tare. interiorul capitonat luxos şi prevăzut cu un puişor mic. — Dar bordelul. după sminteala „clientului" multimilionar. cocioabele. O cruce mare. Automobilele luară drumul spre strada Provence. — Toate sunt obligator franţuzoaice. Se dau draperiile la o parte: imagini de bordel. Ni se arată casa şi marfa. teribil pentru bărbat. — Aş vrea să văd această oroare. „verde".să vedeţi coşciugul! O încăpere. Se leagă când femeia. „albastră". domnilor!. care este ca un subsol inchizitorial şi la fel de macabru. Somptuoasă. La intrare. '„turcească". — şi casa particulară.— Ce? — Muzeele. ca şi camera cu coşciugul.

Dacă nu. Am văzut şi toa.. din -nenorocire. Eu sunt. a doua zi după revoluţii şi în toate zilele numai pentru câţiva muritori? Vă întreb. înspăimântaţi de mizerie. — dar care se deosebesc prin ce? că alţii sunt exploataţi? Că unii mănâncă şi alţii nu? Şi când o să fie asta? Ce o să faceţi cu clasele voastre. bâta se ridică dinaintea ei. Da! nu ar fi prima oară în istorie. îşi masacrează copiii cu lovituri de bardă. vedea şi veţi afla aceasta.. Din moment ce este vorba de-a despărţi lumea în clase. O atare civilizaţie. unde Rasputin îşi muia degetele în sos ca să i le lingă Ţarina. să demonteze şi să depoziteze cele mai nobile dintre monumentele sale şi apoi să facă să răsune marele clopot de la Notre-Dame. iar avocaţii ei devin episcopi. Acest bolşevism a făcut dovada. bibliotecile ipocrite. care-i un paradis. numai aqeasţa. pe o linie de depou în imensele stepe. după şapte ani de penitenţă. n-ai putea să nu fii bolşevic. Nici un muncitor manual sau intelectual n-ar putea să nu-l aplaude. aşa cum o vedem întâmplându-se de mii de ani. Dar. de către cel mai magnific episcop-avocat al său. Căci iată: După mii de ani de mizerie şi martiriu. când una va lua locul celeilalte. în timp c'e ţăranii ei.Când o civilizaţie construieşte bordeluri. mă gândesc la clasa mea.'Ireproşabilă. cazărmile lor. muncitorule. trebuie să-şi îngroape bibliotecile. — ceea ce puţin îmi pasă. ca ciorapii. — eu vreau să contribui la distrugerea lor. cu loyituri de bâta. Când vă veţi duce la Livadia. Şi acum.. — această. iertaţi-mi această paranteză. vagoane arhipline cu soldaţi încarceraţi. monumentele înşelătoare. — cu Rasputinii lor. aşteptaţi puţin. Dacă nu. dumneata. ca o civilizaţie să se prăbuşească în mârşăvie şi a fost silită să lase lociil liber. în valoare de patru milioane. . mai întâi. fiindcă eu mănânc astăzi cât mi-e poftă. ştiţi oare care clasă? Aceea din uzine? De pe ogoare? — Da sau nu.civilizaţie nu mai are drept la existenţă. în timp ce ei continuă .. Perfectă. teribil 'de ameninţătoare. Şi o vreau. când veţi vedea două sute şaptezeci de mujici tuberculos! umplând palatul imperial. asta înseamnă fără îndoială că vrem să despărţim fiinţe diferite între ele. A fost o treabă frumoasă. chiar atunci când scriitorii ei se convertesc la catolicism. să contribui la nimicirea civilizaţiilor ţariste. când veţi. prin toate mijloacele. care se topeau cu încetul în mii de schelete.. când veţi afla că Ţarina se prefăcea că uită. fiindcă pentru mine o clasă nu înseamnă un muncitor sau un ţăran. Astăzi. ta lumea a văzut muncitori şi ţărani schimbându-şi clasa. din capacitate sau pungăşie. deasupra cărora roiau muşte mari. bordelurile împodobite de primi laureaţi ai Romei. toate mijloacele sunt îngăduite s-o distrugă. Ea se numeşte bolşevismul.. Dar. dacă asta le ţine de cald zugravilor mei. cu preţul vieţii mele. dacă îi mai rămâne puţină pudoare.

în mod just. fără a schimba ceva. că Petre cocoşatul munceşte din greu în mină sau că dictează ordine de la înălţimea unui fotoliu confortabil? Desigur. sub pedeapsa de a ne vedea acoperiţi de mârşăvie. lepădarea de sine. Sunt obligatorii toate acestea. Nu ne putem îngădui să comitem aceleaşi nedreptăţi. bolşevicilor. gândesc deci că clasa mea se Vede. admirabila învăţătură socialistă spune că trebuie suprimate clasele şi odată cu ele exploatarea omului de către om. nu! Iată de ce. confortul. desfătarea. cei nevoiaşi. îmi binecuvântez. viaţa care m-a încărcat cu patruzeci de ani de mizerie. de asemenea. ce numără prea multe victime şi nu avem dreptul să uităm munţii de suferinţă. dacă am trecut lumea prin foc şi sabie. pe care noi 1-am luat drept tovarăş! Căci în clipa când voiam să dăm. moştenitorii unui lung martiriu. nu-i datorită unei oarecari puri|ţi sufleteşti. el a comis crima. frăţia. în numele căreia ne erijăm în justiţiari implacabili. Dacă ea este cea strivită şi nu aceea care striveşte. De ce? Pur şi simplu. abnegaţia sunt pe primul plan. încât îmi binecu. cu mâinile însângerate. agăţându-i pe piept această tăbliţă: ' „Opreşte-te. în trecutul sumbru. pentru că în ea colcăie 1 ac'eleaşi dorinţe şi apetituri ca şi în cealaltă clasă."2 Iată despre ce stoicism trebuie să facem dovadă. noi trebuie de îndată să-1 pironim la stâlpul infamiei. Nouă.. ca să-şi poată însuşi raţia lui de unt. trecătorule şi plângi acest om. Dar. Minunat! Asta e ceva atât de nobil. atribuindu-şi brusc un rol. pe care le-am denunţat în faţa universului. dacă vrem a da o raţiune crimelor noastre şi a păstra oarecare şansă de redresare. ci neputinţei de-a pune mâna pe maşina ire . nu ne este îngăduit tot ceea ce a fost taxat drept crimă şi pedepsit cu moartea. ca să ne încredinţeze o misiune pe care nici o clasă. vîntez părinţii că au fost nişte golani şi că au adus pe lume. favorurile. nedreptatea. asta nu-i posibil în ansamblul unei clase.tot un golan. ce glorie mai ameţitoare în eternitatea eternităţilor? După' atâtea secole de mârşăvie. care n-a fost realizată niciodată şi care eşuează istoric clasei muncitoare. Şi anume: uşurinţa. Căci de vreme ce soarta (sau istoria) ne-a ales pe noi. Trebuie şi pentru că noi ne spunem. — ce recompensă ar putea fi mai mare pentru suferinţa noastră milenară. Şi când unul de-ai noştri — cel puţin din generaţia noastră — şi le-af îngădui.să crape de foame? Credeţi că asta înseamnă ceva pentru milenara omenire suferindă.. — în calitate de judecător — de-a fi trimis un nevinovat în Siberia. demnitatea. dreptatea. cinstea. unde virtutea. Trebuie. nu a ştiut s-o ducă bine până la capăt. Operă imensă. un exemplu de ceea ce trebuie să fie viaţa nouă.

r Altfel spus. Nimeni nu i se poate împotrivi. acordul nu-i decât aparent.mulţimea. câştigând teren asupra duşmanului actual al omenirii: capitalismul. Din nenorocire. N-are concurent. chiar dezastrul din care trage profituri personale. între aceşti oameni mai buni. . mă cert cu toată lumea. Şi unii şi alţii par a merge mina în mină. într-o mare mişcare de mase. Din cauza asta. creează curente revoluţionare şi reuşesc adesea să dea îndărăt hidra militară şi imperialistă. însetaţi de dreptate şi oameni care au dreptul să se considere mai buni umplu atmosferă cu strigătele lor. exact ca un cioclu în timp de ciumă. Primii invocă scrupule şi nu vor să se comporte decât în limita posibilului. el ocupând toate „treptele". el nu se sperie de nimic. căci. toţi. se teme că o să eşueze. ea îşi cere drepturile cu orice preţ. >care-şi revendică dreptul sub soare. adânceşte şanţul care desparte oameni uşor de apropiat. 2 să realizeze toate aspiraţiile revendicate de clasă muncitoare. de la apostol la canalie. care cere dreptate cu orice preţ. acolo unde marea figură revoluţionară. în care conştiinţele scrupuloase se izolează voluntar de. dar mai ales cu speţa umană care — conştient sau nu — înşeală pe toată lumea. >ta-i atât de adevărat. nu ne asemuim decât în mică măsură. în timp ce masă suferindă n-are scrupule şi limite. într-o epocă. Cunosc această specie şi o urmăresc de vreo douăzeci şi cinci de ani. că nu cunosc nici un dictator |evoluţionar" sau înstărit. El este cel care se gargariseşte cu stoicismul şi se pretinde superior celor mulţi şi mai hotărât decât cei de bună credinţă. Fi-voi acuzat de trădare fiindcă am făcut ieastă afirmaţie? Desigur. Mai întâi..striveşte. care reprezintă bună credinţă şi progresul şi marea masă. El nu se lasă rugat. Totul este pentru el o reuşită. el este agitatorul providenţial. ca să le ia ghetele. zicându-şi că este în stare — ea. Am nenorocirea de-a fi acest bastard. dar greu de identificat. care tulbură spiritele. Această speţă umană este personificată de un anumit revoluţionar. cred că noi. în consecinţă. majoritatea omenirii e alcătuită din însetaţi de dreptate. Devine de temut. El devine. care n-a făcut din feciorul un „intelectual". monopolizînclu-le. mamele noastre sunt nişte fente fiindcă n-au putut face din noi nişte mareşali.. arătându-se gata de-a interveni prin orice mijloace. singură — Nu-i nimic exagerat: în Rusia au fost ucişi oameni. care uneşte conştiinţa omului de bună credinţă cu setea de dreptate a masei căreia aparţin şi al cărei martiraj e foarte cunoscut. foarte frecvent. (Nota autorului). acest militant răspunde unei necesităţi sociale.

Cei de-ai doilea şi-au găsit contul în comunism. acapara tribunele şi ziarul. Ea este şi mai tragică. muncitorul care ar atinge-o cu arma în mina. Dar istoria se repetă. Noi nu eram decât mai mult sau mai puţin trădători. încă o dată. bun de gură şi tare în marxism. „conştiinţa de clasă" este rr. împotriva căreia capitalismul va trebui să se prăbuşească. nu putem lucra altfel. Dacă-i plăcut. ' Da! nu poate fi vorba decât de-o luptă legală. până unde m-arn dăruit lui. Primii aparţin social-democraţiei.aspiraţiile". Sindicaliştii-bolsevici în. nu-i decât un lăsat pentru -socoteala familiei. Doar câteva locuri pentru scribi şi lătrători. odată spus asta categoric. fie la sediul ei. Social-democraţia de dinainte de război nu mai există nici ea şi militantul s-a cufundat odată cu ea. El. reprezenta „conştiinţa revoluţionară". la fel de nefastei moderaţii şi fanaticii. într-o zi. când masa nici nu exista. Mulţimea a ascultat şi a urmat pe acest militant. Să trecem la actualitate. chipul ei mi-e de-ajuns de familiar.Astăzi. până la marele masacru. care aduse nenorocirea într-o parte şi fericirea în cealaltă. acţiune directă!) nu iubeau aşa-zisa elită care dădea ordine. fie visavi şi într-un fel sau altoi să realizezi dorinţa bunului social-democrat: intrarea în dumnezeescul parlament. 'Dar. când am intrat în Rusia. Uniunea Sovietică trebuie să rămână pentru proletariatul mondial ceea ce este ea în realitate: fortăreaţa inexpugnabilă. Căci astăzi. pe care sunt gata să-l combat. nu-i decât în speranţa că într-o zi masa se va lungi. a cărei friptură slabă excită pofte mari.onopolul celor ce au frânele în mina. pentru totdeauna. eare s-a şi aşezat la masă. se precipită şi merge drept spre ireparabil E ceea ce trebuie împiedecat prin toate mijloacele legale.. Altădată nu era aşa. Trebuia să fii destul de înţelept. . nu-i neg totdeauna sinceritatea. ce încredere şi credinţă pusesem în el. chiar atunci când părţile nu sunt egale. Totuşi. În ciuda a toate. acest rai al patriei recunoscătoare. Criminal şi demn de spânzura %re. în numele clasei muncitoare. înmulţindu-şi scaunele. faşă care eram pe-atunci (Jos parlamentul. destul de strâmte. singur. pentru a cărei salvare trebuie să moară în curând cotizantul disciplinat.. dacă voiai să fii remarcat. ne excomunica şi ne umilea cu pseudoevanghelia marxistă în mina. Dar. El este de două feluri. „ideologia proletariatului". Se va vedea îndată. că unii au mâinile goale şi alţii Siberia. Mai mult ca oricând. Iată unde mă despart de militantul „revoluţionar". am dreptul să mă . Cel ce poate încă întâlni câţiva oameni de treabă de-o parte. Prăsirea acestui bastion ar preda lumea celor ce muncesc Icheremul celei mai negre reacţiuni. Militantul îndrăzneţ. proletariatul are o sobă imensă. acestea nu sunt decât istorie. jucă atunci acelaşi rol tiranic ca al comparsului comunist de astăzi.

singura. Insă mai ştiu că pământul nu-i .plin de ei. tu asasinezi muncitorul (muncitorul!). — ca toţi delegaţii veniţi la a zecea aniversare. de viitorul ei pe care tu îl înjunghii şi de luptătorii ei cei mai buni. nu se poate să nu întâlneşti acest afis-invitaţie: Tovarăşi! Luaţi parte la lupta împotriva birocraţiei! Asta te impresionează. în numele unei doctrine. nu! Această invitaţie nu-i decât un artificiu al militantului- . te adevereşti cu totul neînduplecată. de birocrat sau să-i confunzi îrîtr-un acelaşi tip răufăcător. Or.* l ţezi şi flămânzeşti. Ultimii sunt deci fără credinţă. tu ştii că acest aparat diriguitor nu-i altul decât partidul comunist. ai dreptate? Că numai tu singură ai dreptul să vorbeşti? Că numai tu ştii să construieşti socialismul? Dar. mişcător. din moment ce el este în întregime cel care vă invită să luptaţi împotriva acestui rău social: birocraţia. — ieri moderată. azi fanatică.. pe care numai tu pretinzi că o cunoşti? Pot însă consimţi fără rezerve la extinderea în lume a metodelor tale de convingere a clasei muncitoare. atunci când e vorba de U. Şi conchizi de îndată că trebuie să fie un aparat diriguitor. Tu asasinezi astăzi mai bine. trebuie să scriu că numai tu. azi în „leninism" — ne arăţi aceeaşi figură stupidă. închisoare şi adesea chiar cu un ciomag.S. Şi dacă aş fi părăsit Rusia. pe cari îi exilezi. Eu ştiu ce înseamnă un om de credinţă. E.elastice. fără ideal. în detrimentul comunităţii precum şi sabotajul lor de raci de mare rozători. Căci. Ei bine. Ar fi fost în felul meu. într-un tramvai. ce birocraţii sunt neîndoios oameni adunaţi de peste tot şi puşi în slujba Statului proletar. Pot oare să te menajez. Prin foame. care refuză să facă sluj înaintea puterii tale tiranice. întemni.întorc spre putreziciunea birocratică şi să-i strig: lepădătură! Lepădătură care. ieri bălăcindu-se în „marxism". ar trebui încă ştiut dacă trebuie deosebit militantul-lepădătură. fără convingeri. care luptă împotriva unui aparat birocratic. Iată un afiş. într-un local. iată ce se petrece în Rusia: dacă pătrunzi într-c instituţie. după şase săptămâni. că am venit la tine în -felul cel mai dezinteresat şi a fost cât pe-aci să mă bagi în buzunarul tău! Pot.S. — aş fi scris articole ditirambice despre acest subiect. — să dispreţuiesc mulţimea pe care tu o calci în picioare. în timp. înfige-ţi adânc ghiarele în ceafa masei cu căluşul în gură şi sabotează astfel cea mai frumoasă operă de justiţie socială. pentru că ţi se spune că trebuie combătută tendinţa lor de-a crea situaţii personale. cu totul indicat să împacheteze un om ca mine. lepădătură mârşava? Pot face public. Dar Partidul Comunist trebuie să conteze pe legiuni. — oroare pe care analele luptelor socialiste n-au cunoscut-o niciodată.R. -— ca să-ţi fac plăcere şi pentru aşa zisa „să nu daţi arme burgheziei".

tatea Naţiunilor.lepădătură. spărgând abcese. ci la cap. Restul nu-i decât vermină. fiind el însuşi un birocrat. de la un capăt la altul al U. care mi-au vorbit înflăcăraţi. s-au ivit rabcors (corespondenţii-muncitori). Se afla atâta „control" al „maselor" citi ţintari la Polul Nord şi voinţă de dezarmare la Socie. dar pe de altă parte.e este bine. care le consacra o pagină. până la a se socoti misionari.R. el poate scrie. Se fabrică o majoritate şi un prezidiu. Doar . Atunci. mari şi mici. ce-ţi colcăie sub picioare. Faptă mârşava! măcar de-ar fi numai mârşava. se monopolizează de asemeni contradicţia şi se inventă contrazicători. adică: pentru menţinerea a ceea ce este şi car. ea a sortit morţii pe sărmanii corespondenţi-muncitori' care au crezut în eficacitatea acestei „opere de asanare". înţelegând că răul nu e la picioare. ea a ştiut să impresioneze demascând abuzuri şi. ea este cu dibăcie înşelătoare şi uneori sângeroasă. aşa cum se fabrică un comitet de redacţie şi o cenzură. dar care au o viaţă grea. Singur el poate vorbi.sit printre ei câţiva indivizi rari. Căci pe de-o parte. Am cunoscut comunişti sinceri. omorându-se ca muştele. una după alta. Cu o mână se fabrică „cuvinte de ordine" şi cu cealaltă se votează în „linie". N-are a face. fabricaţi în serie. care au luat în serios această datorie de-a „lua parte la lupta împotriva birocraţiei" şi care au vrut să meargă până la capăt cu datoria lor de-a lovi răul în inirnă sau la rădăcină. Aceştia. în ciuda nemilosului adevăr. Conştient. Iată pentru ce se născură şi crescură aceste două „gogoşi" ale presei sovietice: samokritika (autocritica) şi controî-mass (controlul maselor). totuşi. de nemulţumirea care mocneşte sub cenuşă şi care are nevoie de supape. militantu\ birocrat — numit acolo „militant responsabil" — merge drept pe drumul său. fiindcă ocupă un loc bun. şi-au făcut o meserie lucrativă în a adulmeca ţapul ispăşitor. El este stăpânul tribunei şi al presei. .S. N-au făcut decât săşi piardă pâinea. cu capul înainte. Despre unul din aceşti . dar şi mai pompos în oficială Pravda. se etalau în toate ziarele. ce făceau să zâmbească pe iniţiaţi. greu de descoperit. care răspunde momelilor oficiale prin revelaţii usturătoare. o dată pe săptămână.S. Inutilele lor „tartine". de care e interzis să te atingi. asasinii erau executaţi — ceea ce făcea o slabă consolare victimelor şi o mai frumoasă operă de asanare. au declarat război fără milă funcţionarilor veroşi. sunt bieţi ţipi eare nu îndrăznesc să-ţi înfrunte privirea. Alţii. Păţaniile lor sunt demne să figureze într-un mare roman de moravuri sovietice. cu prilejul neîncetatelor mele călătorii. Am întâlnit adesea rabcors. Am ga. nimeni nu poate să-l contrazică. sub arogantul titlu: control-mass. Şi-i o tristeţe să-i asculţi. fiindcă fac gafe. Desigur. Astfel. ales să fie pradă şi să-l denunţe din oficiu.

— Dar.S. care nu-i decât un burghez. de tandreţe. în plin banchet comunist.R. în Caucaz. la fel cu toate naţiunile din Balcanii npstri. iar existenţa un fel de-a ucide viaţa? Să spunem că se află două milioane de comunişti burduşiţi cu doctrine.. zăcând într-o baltă de sânge. (Toate cântecele populare şi toate literaturile acestor ţări o atestă). Şi nu s-ar găsi. Asta nu-i decât un fapt neînsemnat. — mai rămân o sută cincizeci de milioane. Rusul. un ziarist care să gândească astfel. rapsodia lor. dar care aspiră cel mai mult la burghezie. goliţi de inimă şi de creier. un comunist. în masa dramelor cotidiene. tătarul.cioflingari. omul este numai parţial vinovat. care creează condiţiile în care se pot naşte şi dezvolta asemenea cariere. pământul. ei sunt plini de inimă. O mare parte din ruşine cade asupra regimului. golanul criminal le căzu în mină. armeanul.U. A doua zi. căci „tovarăşul" denunţă toată tărăşenia.P. în timpul sosirii mele la Sukhum. care trăieşte şi vrea să trăiască cultivând cât mai bine ceea ce avem în noi mai etern şi de asemeni mai mişcător.alături. o întreagă omenire. U. deasupra cărora nu cânta privighetoarea şi unde omul este o brută mecanică. şi la fel cu el ucraineanul. pentru care sentimentele nu sunt decât o infirmitate burgheză şi dragostea o simplă împărechere sexuală. . cerul lor. în ţara care aspiră la maximum de moralitate civică. în altă 1 ţară. care să fie făcută prin astfel de mijloace? Un Albert Londres. georgianul. Aici. Afacerea fu înăbuşită. puteai să-l omori! — M-am înşelat. ajungem în inima răului. am aflat o poveste destul de frumoasă. S-a găsit totuşi. ar fremăta de ruşine. automate ale fordismului şi americanizării. Candidat la celebritate şi ştiind cu câtă promptitudine au parvenit acei dintre colegii săi care au suferit martiriul meseriei. prin noiembrie 1928. nu se încurcă în doctrine. Iată pentru ce gândesc că a fost o nenorocire că cea mai grandioasă tentativă de-a construi socialismul să fie făcută tocmai în Rusia. Dar. legaţi în dragoste şi melancolie. Fu căutat culacul criminal sau directorul vindicativ al întreprinderii. rabcor-ul plăti un beţiv şi-i arătă cum să-i facă dintr-o împunsătură în spate o rană uşoară. Cum dracu vreţi ca aceste popoare să iasă din izbele lor şi să le înece de azi pe mâine în zgârie-nori americani. Ei îşi iubesc nebuneşte limba. dar cât de edificator! Unde s-a mai auzit vreodată de-o astfel de carieră. ceea ce îi plictisi la culme. Eram beat. Şi ei înşişi o dovedesc până la a face să izbucnească. rabcor-ul fu găsit pe jumătate mort. este ţara cea mai puţin burgheză din lume. Emoţie la G. care ies lent din viaţa patriarhală. de Internaţionala.S.

(Ar fi drept: n-am adorat în viaţă decât ceea ce m-a costat foarte scump). Şi totuşi. Vaişi amar pentru cine nu gândeşte ca ei. ci dragostea şi ura. dar care erau închise într-o mînăstir. imparţialitatea. ca. — îmi spune. eu nu aduc o colecţie de. copios putrezite de imparţialitate. Asta să însemne a fi comunist?” Previn pe cititor că atari mărturii. pe cari îi iubesc. Răspund: da. În satul nostru. îi urăsp şi aş vrea să-i slujesc atât. sosind în Rusia. — băiatul şi fetiţa de colo —. în felul tinerelor fete medievale. pagini ale credinţei mele în oameni.. când viaţa îmi dă lovituri grele în stare să doboare un hipopotam uman. mărturii pro şi contra. „Politică" este totul. simpatici sovietelor. mai mult decât oamenii mari. De ce? Pentru că le spun copiilor mei că nu trebuie să se înscrie la Tineretul. într-o seară. nu ştim ce înseamnă asta. Şi eu nu practic simpatia sau antipatia. fie în avantajul său dezavantajul regimului. am dat palme verminei egoiste şi . cât mai cinstit posibil. o ignor. dispun de ele-însele. care erau libere să tuşească în voie. mă agăţ de dragostea şi ura mea. Să nu se uite că. nu sunt decât o mamă care vrea să-şi crească copiii. insultă bătrânii şi se uneltesc între ei. Nimeni nu este aici adversarul regimului şi nici adept.în această carte decât rar. am avut o conversaţie lungă cu o ţărancă basarabeancă inteligentă (basarabeancă sau grecoaică. De acolo. şi altele pe care le-aş putea aduce. Mărturia sunt eu. nu vreau să precizez. Astăzi.Trebuie să-i împiedecăm să trăiască? „Dimpotrivă".vor apărea. se va spune. „Toate aceste 'popoare dispun acum de ele-însele!". convingerile mele. Căci aceşti consomoli trec cântând şi scuipă în ferestrele casei părinteşti. care rămân toată viaţa ei: „Nu suntem comunişti. comuniştii sunt nişte intriganţi. Nimeni nu poate să ne poarte pică. Din partea mea. suntem lipsiţi de orice posibilitate de a ne câştiga existenţa. din pură întâmplare şi nu vor însemna nimic alt decât că am vrut să mă exprim într-un fel. Bărbatul meu s-a bătut în războiul civil. reamintindu-mi Constituţia sovietică. Această femeie mi-a dat cea mai lungă versiune a felului în care o mamă sovietică poate dispune de copiii ei. mai degrabă decât în altul. comunist şi ei sunt de aceeaşi părere. Ceea ce aduc aici sunt convingeri care mă costă scump şi ar putea într-o zi să mă coste chiar viaţa. a făcut parte din primul soviet şi a murit în urma rănilor.e. căci aş putea face să le trimită în Siberia). De la început am fost cu bolşevicii. Contrar predecesorilor mei. îndată ce refuzau să se mărite cu omul ales de părinţi. — fiindcă la drept vorbind. nu.

eu protestez în faţa cerului împotriva imoralităţii de jos înainte de a-i sosi ceasul! Ea. cu diferenţa că în acest moment cartea era scrisă de Balzac şi când era Doamna de Stae'l era încă ceva sfânt. în doi sau zece — în căutarea sublimului din cărţi şi din inima oamenilor. Când aveam optsprezece ani îmi petreceam nopţile — singur. că ajungând acolo. doamnă. simpatia şi tot calabalâcul? Vreţi voi. sunt un învins. Şi apoi? Apoi.de iertat. Când realitatea este asta — şi veţi vedea până la ce punct —. apoi foarte demn. ca şi bucuria ţâşnesc din pământ spre a trăi în eternitate. Cei pe cari îi credeam tari că o piatră. suntem cu toţii acelaşi sacerdoţiu? Mârşav Occident. care nu şi-ar sacrifica un fir de păr ca să salveze o omenire nebună. îşi impun salarii bune pentru galerie şi în schimb . consulta carnetul meu de note şi să mulţumesc pe toată lumea şi pe tatăl meu? Eu ştiu un lucru: ştiu că o majoritate strivitoare de 3 Interviu dat ziarului „Pravda".. s-a pus de îndată pe mâncat şi cu gura plină îndepărtează de la masă şi lasă să moară de foame pe toţi fraţii care nu sunt de părerea lor. un rând. Dar. 3 Şaisprezece luni mai târziu. stomacului său. Dar acum. Cum aş putea deci măsura termenii. sărmanul meu domn Massis a rămas catolic de la Academiile sale până la sicriul din stradă Provence! Da! lumea moare din toate părţile. E acelaşi langaj. necerîndu-mi nimic. ducându-mă să cer viza Ambasadorului Franţei la Moscova. decât în virtutea.. totdeauna i-a fost foame şi nu s-a gândit la sublim.unde a dat tot ce putea da. aruncat spaţiilor ar fi de-ajuns. iar Doamnele de Stae'l anunţă cam acestea la apariţia cărţii lor: O! omule! Dacă tu ştiai. imparţialitatea. noi ştim prea bine că până la burtă nu ne puteţi rezista. ca toate acestea să mă facă chiar să scriu sau nu o carte? O pagină... pe care îl ţin privitor la această vermină. pentru a mă sprijini. sunt încă o vermină. oameni din clasa mea se află la putere. Dar. mizerabilă. Dar. Căci durerea. acesta mi-a pus mai întâi sub nas aceste palme. — o vermină care ar sacrifica totul pentru salvarea scumpei sale doctrine. la ce mi-ar folosi mărturiile. se proclamă elite. stâlcind pe inocenţi. Ea este.. un strigăt disperat. Sunt încă în această situaţie. Totuşi dacă e drept să crapi sus. Nici o femeie nu ţi-ar rezista. în timp ce azi Balzacii fac pederastie literară. reprodus în „L'Humanite". documentele. 1 noiembrie 1927. cum să ierţi pe cei cari ies din sânul ei.prudente din acest Occident ignobil. de sus până jos. mi-a aprobat întoarcerea. nu-i aşa.

Maxim Gorki a pornit cel rnai de jos. este Maxim Gorki. omoară în tăcere. unii pentru că şi-au muiat degetele. Şi toată omenirea. cât şi în Internaţională. în ochii dumii. Nu-i oare aici. mai trebuie să-ţi denunţi tovarăsul-frate care refuză. sunt în întregime putrezite. s-a ucis viitorul. din Leningrad. oficialii aveau dreptul să greşească. ca să nu recrutaţi asemenea scursori sociale? — Nu ni s-a cerut decât aderenţi pe „linie". Corupţia lor este dintre cele mai neomenoase: ca să mănânci chiar pe sponci. Mai mult. căci a spus-o el însuşi şi într-un fel să-ţi scoale părul din cap. fără să mai aştepte să le apreciezi limba. pentru a-şi face majorităţi şi a guverna. alţii pentru că au văzut ce se face şi n-au zis nimic. toţi pentru tot ce ştiu şi ascund.violează. două dialecte vorbite de două popoare. pe care lumea n-a cunoscut-o niciodată: să arunci jumătate din aceeaşi clasă contra celeilalte jumătăţi. căci cadrele de comsomoli. când eşti străin sau semi-oficial. falimentul unei Revoluţii? îmi este peste putinţă să fac bilanţul unei atari imoralităţi. . De-atunci.. trebuie să fii pe „linie".el ştia.S. Or. căci ştia tot. dintre cei mai culpabili. în ruseşte. Ceea ce este greu de obţinut în Rusia. că Adevărul iese la iveală dacă-1 cauţi. de la cap la bază. Iată dovada. — cum am fost eu. ştie că. îţi spun ceea ce este în realitate. care citeşte. oamenii cei mai feluriţi. Când a fost judecat întreg Comitetul Tineretului. toate porţile adevărului se deschid în faţa ta ca prin farmec. care cel puţin are dreptul la speranţă. viciu. în Rusia (putem spune acelaşi lucru şi pentru restul lumii) n-are nimeni nevoie să cunoască limba ţării. delapidări. ei nu au mai greşit. fură. căci în cazul acesta ar trebui să înveţi vreo două sute.ar cuprinde întreaga ierarhie. Astfel Rusia a ajuns la această mârşăvie. Dar. Şi eu pot spune chiar surdo-mut. — a îost răspunsul. pentru totdeauna.se petrece acolo. strivesc. culpabili de complicitate.sufocă. odată în posesia cheii minunate. să demoralizezi pe cel care ajunează şi strânge din dinţi. — pentru fraude. N-a făcut-o. Ei au instalat conştient nedreptatea la ei acasă. — este încrederea oamenilor. chiar oficialii.S. dacă vrea să ştie ce. Printre aceşti ultimi. . ca mine. fiindcă se află plasaţi cel mai sus în stima mondială. în acea epocă. chinezeşte sau prin semne. moldovenească şi greacă. Nu-i nevoie să cunoşti. Au corupt straturi vaste sociale şi în special pe cei căzuţi în mizerie. turceşte. orgie şi chiar crimă de drept comun. Gorki n-avea nevoie să înveţe nimic. atât în U. Dar. şi avea datoria să rămână cel mai aproape de cei de jos. ca mulţi. Atunci. care-şi au republicile lor. Ea ar umple volume şi. — unul din judecători a întrebat pe un martor: — Gum procedaţi voi.R. cadrele tineretului. să compromiţi pe cel care mănâncă şi latră.

ceea ce Gorki nu-mi datora mie. văzut. El o datorează mai ales celor ce sunt striviţi 'de toate majorităţile: vagabonzilor săi. de patru ori Moş 1 Este vorba de ciclul „Spre. m-ar reţine o teamă: aş fi obligat. călare sau cu căruţa. în golful Kola. — Tsik-ul. din nenorocire pentru memoria lui. totuşi să nu se aştepte că voi povesti amănunţit şi într-o manieră pitorească tot ce ani parcurs. — cu trenul. data înapoierii mele. Nu-mi este cu putinţă. azi. — care a pornit de la Alexandrovsk (mică localitate de pescari laponi situată la „poarta" Oceanului îngheţat de Nord. în sfârşit. între aceste două extremităţi. dintre care cel mai puternic este acela că nu mai mă trage inima s-o fac. DESPRE VOIAJ Deşi ar merita osteneala. Să vă gândiţi la această călătorie. fapte. cele care merg. drame intime şi diverse localităţi. a rămas închisă. ci pe cei mari şi mai ales metodele lor de-a „revoluţiona" lumea. predând astfel unei persecuţii nemiloase mii de nevinovaţi. care sunt nişte învinşi. în căminul său.cum încerc s-o fac în cele trei volume1.R. Şi când ar fi vorba de adevăraţi vinovaţi. pe deasupra. t Căci va veni ziua când învinşii vor avea glas la acest capitol. tuturor claselor şi în acea zi. dacă aş avea încă poftă s-o fac. am fost de două ori la Moscova şi în Caucaz. Iată confesiunea mea. Cu ajutorul lor şi în numele proletariatului. automobilul.S. — dacă nu însăşi clasei muncitoare care furnizează şi susţine propriii ei tirani. care l-a primit pe Maxim Gorki. aşa. vaporul. în care au apărut „După 16 luni . de peste douăzeci de mii de kilometri. ceea ce mă reţine este locul pe care aceste denunţări l-ar ocupa şi care m-ar împiedica să fac o operă mai utilă. nici pe ei n-aş "vrea să-i denunţ. căci nu pe micii rozători am pica. simţit şi gândit între 15 octombrie 1927 — data plecării mele din Paris — şi 15 februarie 1929. el o datorează. Dar.S. cu muncitori denumiţi „trădători" şi care în realitate sunt singurii revoluţionari în această Uniune Sovietică. timp de trei ore petrecute în intimitatea sa. voci teribile îl vor interoga pe Maxim Gorki. dominată de ochi care pot fi tot ce vor. „ Apoi. Faţa luî sinceră. nu a vrut să vorbească. lumii care-l stimează. mpi sus de Murmansk) şi care a sfârşit la picioarele Acropolei. desigur.Cu atari aderenţi s-au format majorităţile „disciplinate". 33 În U.altă flacără". La Moscova. să dau nume de oameni. Şi ne-am bălăcit în banalitate. din mai multe motive. în sânul parlamentului suprem. care nu va mai putea răspunde. cari s-au prăbuşit pe drum. pe care-l înfometează şi umple închisorile din Siberia. de trei ori în Ucraina. Am plecat acolo cu gânduri şi elanuri.

Oh. sau îndată după aceea? Căci erai cunoscut mai de grabă ca bolsevizant. înainte Boris Volin: „Istrati cu două feţe". adică m-am dăruit oamenilor şi deseori ei mi s-au dăruit. cântat. Erau beţi de viaţă. Moldova. de speranţă. 3) Volga. buni sau răi. de-a reveni şi a-mi construi o izbă printre voi. „Soviete 1929" (Victor Serge) şi „Rusia fără mască" (Boris Suvarin). — Nu eram deloc la curent cu aceste treburi. în toate aceste volume. Am mâncat. din totdeauna. Nu întotdeauna erau beţi. Dar. cova-Leningrad. oare.R. voi toţi care mi-aţi smuls promisiunea sau am făcut-o eu însumi.. 29 aprilie 1929.S. Că a fost o lună. de mărime mijlocie: vi) Moscova-Leningrad. Am văzut colţuri sau oameni care trăiau împreună. N-am fost turist. căci am trăit peste tot. am trăit. să-mi pun întrebarea următoare. 2) Ucraina. Dzerjinski şi a tuturor eroilor Revoluţiei din . poate că nu ne vom revedea niciodată! Totul nu-i decât iluzie.S. Crimeea.S. Carelia şi nordul Rusiei. Evenimentele. Ar trebui să umplu patru volume. 4) Transcaucazia. Rareori i-am refuzat căi. aşa cum erau. băut. 2 de-a pleca în U. ca acum când sunteţi printre noi! Reveniţi! Rămâneţi! Şi se aruncau unii în braţele celuilalt. o săptămână. dansat şi adesea dormit împreună. Ele sunt toate un elogiu faţă de bolşevismul lui Lenin. fără ca unul să cunoască inima celuilalt şi care strigau deodată în mijlocul bucuriei generale: — „Niciodată nu ne-am iubit atât.dura şi timpul meu. relatările şi tragediile lor şi puţin din mine ar fi suficient. de vreme ce intrăm acum în Rusia. ne-am îmbătat în comuniune.celui mai păcătos dintre ei. asta nu-i toată viaţa? O ÎNTREBARE Dat fiind ceea ce s-a numit în mod impropriu schimbarea mea la faţă — sau cum a şi scris-o „Literaturnaia Gazeta" la Moscova: „Panait Istrati.S. — adică pentru luarea puterii de clasă muncitoare şi distrugerea capitalismului — totdeauna am fost şi voi rămâne în condiţiile ce se vor vedea după ce va fi citită această carte. nici o nevoie să fac „literatură". de suferinţă.R." (Panaif Istrati). căci el ascunde un grăunte de sublim şi în consecinţă merită osteneala inimii noastre. Troţki. Răspund: Bolsevizant. oamenii. ca să ajung la capăt. faţă dublă"2. — aş putea. Crimeea şi Volga.în U. cu vilele şi delta ei.. eroi sau cioflingari. în „Literaturnaia Gazeta". Aproape totdeauna. apoi Republica Moldovenească. o zi sau o oră.

muncitorul din uzină şi eu: Revoluţia se află atât de sus plasată în ceruri. bătând câmpii. Sărmană lepădătură. care să fie astfel. şi să public cel puţin şaisprezece articole bolşevizante. care n-au devenit asasinii proprii ai operei lor. nici „faţă dublă". Cât priveşte întrebarea propriu-zisă: „Eram la curent?". Cum vreţi s-o ştie muncitorul din uzină — biet cotizant disciplinat. credit intact. cinstite şi care n-ar mai da şefilor puteri nelimitate. plătite gras — nu mi s-ar putea arăta trei. — primii nu contează şi nimeni dintre noi nu poate înghiţi aceste lături.Octombrie. O atare rezervă este necunoscută „Prietenilor U.. pe care o are sub ochi şi pe care o cunoaşte ca nimeni altul. când servitorul vostru. Este imposibil ca el să nu ştie să profite de înspăimântătoarea experienţă. dar până azi. încât numai foile Opoziţiei reuşesc s-o facă-să coboare printre oameni. atunci când va trebui să panseze plăgile Revoluţiei. cel mai capabil şi dintre toţi şi cel mai înzestrat. Peste tot. furnizate pe canalul duşmanilor proletariatului. un număr de. când aş fi putut să scriu binişor.R.R.". Preţuiesc destinul acestui om şi am încredere în dânsul. Nu există o zecime din -proletariatul comunist internaţional care să ştie exact ceea ce se petrece în Rusia. şi atunci. va trebui să dea atenţie la infirmierii.fi la înălţimea dezastrului. dar un mit care posedă virtuţile păsării Phoenix. Adaug că nu-i nici schimbare la faţă. cât priveşte pe ai doilea nu sunt pe linie şi fac poezii sau trec pe lângă esenţial. care au fost văzute sau corectate de mine. formează bisericuţe de la care nu vine decât vuietul. de alta nedorind să ştie nimic. simplă sciziune produsă de moartea . de-o parte neştiind nimic. pentru bună raţiune că — după ce am trăit şaisprezece l luni în U.. unde-i baltă se află şi broaşte. în sfârşit. Avem dreptate. dacă partidul ar fi dezertat în întregime şi un alt partid bolşevic s-ar forma pe baze noi. dacă nu chiar cincizeci.S.S. nici un discurs. Şi pentru ceea ce sunt informaţii. Singură Opoziţia şi şeful ei Troţki ar fi în măsură să lumineze opinia maselor. dovedind că ea nu-i azi decât un mit. cu capul burduşit. asta nu-i.S. Feţe am treizeci «i şase de mii. dar nu pentru „Literaturnaia Gazeta". îmi ziceam:* „Ehei. de care se va înconjura într-o zi. nici de Opoziţie nu ştiam nimic şi nici nu_ voiam să ştiu înainte de-a mă duce în Rusia. bucurându-se de prietenia unui Rakovski şi citind aproape tot.opozanţi sunt oameni de nimic şi tot atât de compromişi ca şi oficialii. ei nu dispun de mijloace care ar. răspund: nu. nici un interviu. ca şi cărţile scriitorilor burghezi cinstiţi. De asemeni. foarte prost.amândoi. care-i plină de plăgi.S. membrii Opoziţiei se înţeleg prost. Troţki. o chestiune de putere. — bolşevic cu conştiinţa nealterată. „Faţă dublă". al cărei unul din cei doi vicepresedinţi sunt în Franţa.

care trebuia să apară şi care n-a apărut la ora când Rakovski era încă ambasador. într-o cameră foarte mică. cu capul lui clasic. vedeam bine că de ani îl înfăşură un nor de tăcere. căci pe atunci mă aflam la o mie de leghe departe de-a gândi cel mai mic rău despre oficiaţi. în 1911 sau 1912. nici când mă aflam pe malurile Mării Caspice. ochi necruţători. dar cum m-aş fi îndoit că i se pregătea drumul la Alma-Ata. din zilele noastre. preşedintele Sovietului din Revoluţia de la 1905 şi cel mai strălucit orator şi publicist din Rusia revoluţionară. La cererea revistei „Ogoniok". Şi nici până acum. de îndată ce vrei să rămâi un om. întrebai. Mă conduse la hotelul „High-Life". opozanţii să ştie că dacă vor să ne pregătească o a . sunt la mine.noi detalii. în compania căruia am mers până la Moscova. când spun ceea ce gândesc de bine despre el. rezemat de pat. din lume3. despre această plecare precipitată şi ambasadorul căzut. — nu i-am scris nici o scrisoare. Leon Davielovici. îmbrăcat cu o bluză neagră. cel spre Stambul şi epitetul de „contrarevoluţionar"? Personal. încă un timp. Libertatea! Mi-aş da tot sângele pentru ea." Mi-am spus asta. din piaţa Episcopiei. ceea ce n-am putut face în nici o „Monde". care te cheamă cu braţele deschise. — SEBESCH Am mai vorbit. dar care îţi trânteşte uşa în nas. care l-a găsit excelent.lui Lenin. în altă parte. 1 Dar. îmi răspunse. într-un fel cel mai dezinteresat. Se afla la Bucureşti. — Da. adăuga. Cât despre Troţki însuşi. PLECAREA. Ce spuneţi de acest „mezelic"? Mă adresez muncitorului. — CHRîSTÎAN RAKOVSKI. Se va vedea cum. sta în picioare. mă cot completă. în 1927. Dar. aici. nici de-aici. la circa două mii de kilometri de Bastilia sa. totuşi. l-am privit ca un viţel. fiind în Rusia. în bătaie de joc. acceptă o atare tiranie. pe care trebuia s-o regăsesc comisar al poporului la Sănătatea publică în Moldova Sovietică — veni într-o zi să ni ceară pe neaşteptate: — Vrei să vezi o pasăre mare călătoare? — Cine-i? — Un exilat de frunte: Leon T oţki. am făcut un portret al lui Rakovski 4. Cât desprq mine. Nina Arbore — sora doctoriţei Ecaterina Arbore. de ce purta o bluză neagră. dacă nu\mă înşel. Necunoscând nici o limbă europeană. dar disgraţia lui era deja hotărâtă de mult. Ori articolul meu nu conţinea absolut nici o polemică. se poate spune că nu ne cunoşteam. Ah! Libertatea.. Lui îi cer să-mi spună dacă. vreau să-l văd! Hai să ne grăbim. ne-am strâns mâinile o dată şi el o să fie mirat s-o afle. — Pentru că sunt pesimist!.

3 coste viaţa Revoluţiei. 4 Apărut în „Caietele Panait Istrati". Dacă însă ai să ştii să vezi. pe care l-am întrebat înainte de-a pleca „ce-i cu Rusia Sovietică". Mi se va spune că această libertate a fost cât pe-aci să Aluzie la revista. Ca şi cum Revoluţia putea fi confundată cu uriciunea omenească. Ţi-e foame? Altfel spus: „Ţine-ţi limba. În Franţa. adesea cele mai abominabil de nedrepte şi ruşinoase. el a păstrat acelaşi mutism tot timpul călătoriei.” Şi totuşi.doua versiune de bolşevism. al cărei director era Henri Barbusse. 17. E păcat că trebuie să vorbesc cu o atare duritate. care să-l reînvie. Şi cel mai vinovat este Rakovski. în confreria' de astăzi. în compartimentul nostru diplomatic. vei iubi Revoluţia noastră. un duşman singuratec care va muri pentru ceea ce consideră a fi primul bun a] orftului: acela de-a putea să se exprime la lumina zilei. ceea ce ochii mei nu erau în stare să vadă. văzându-i într-o zi manşeta deşirată . i-am pus această întrebare.” Eram curat. mi-a dat nu o dată dovezi de prietenie trainică. fie tovarăş sau adversar. fie venind întrajutorul meu în sărăcia lustruită de „povestitor oriental". Nu trebuia să mă invite la serbările celei de-a zecea aniversări a Revoluţiei. Era ambasador. Dar aceşti bolşevici sunt ca nişte morminte. ei vor găsi în mine un duşman implacabil. Dar. ianuarie 1975. nu vei fi mulţumit. îi iertam tăcerea. la urma urmelor. dar e mai presus de mine. nr. Iată întrebarea: — Oare este Franţa aceea care te alungă sau ai tăi care te dărâmă? îmi răspunde. şi care mi-a dat acest răspuns de diplomat: „Dacă vei privi la suprafaţă. fie primindu-mă într-o intimitate desăvârşită. scoţându-şi ceasul: — Vom fi la Frankfurt pe la unsprezece seara. Răspunsul meu: tirania voastră a omorât-o mult mai sigur. oamenilor care sunt. La un moment dat. ca să mănânci o varză cu carne la Frankfurt. îmi cunoşteau felul de-a fi. Lemn a îngăduit adversarilor să se exprime şi dintre toţi Gorki a fost cel care i-a spus lucrurile cele mai crude. Eu eram cel care vorbeşte. Şi nu-i cazul apariţiei unui nou Gorki. când intram în Germania. chiar atunci când ei vă sunt prieteni şi vechi camarazi. Aş fi preferat să-mi spună sincer care era situaţia. Niciodată n-am putut obţine de la el cea mai mică mărturisire. la care un răspuns sincer ar fi fost suficient ca să-mi reveleze atitudinea adevărată a Opoziţiei şi soarta ce-o aştepta. Rakovski nu făcea excepţie. victimele unui sistem a cărui menire nu le poate fi reproşată. una dintre acele mărturisiri pentru care am fost azi duhovnic.

. de vreme ce porţi o cămaşă ca asta". fraţii mei de nenorocire! Uniţi-vă odată pentru totdeauna şi duceţi-vă în mase compacte. dar salariul tău e slăbuţ. ca rnedic care a uitat medicină. Christian. nu-i aşa? Tocmai consimţise să-mi dea un avans la cărţile mele. S-a scris mult şi uneori cu oarecare emoţie despre intrarea trenului în Rusia. Dar. un ordin pornit din măruntaiele unui prieten v-a fost intimat. o stupoare amestecată cu admiraţie mă împinse să fac o remarcă: — într-adevăr. de care sufletul nostru este avid. Să fie blestemată viaţa care urâţeşte toate frumuseţile.. pe sub arcada roşie. pe pământ roşu. Şi luai vorbele lui drept o glumă. atunci când el trece pe sub faimoasa arcadă roşie. în această călătorie pe care o refac acum pe hârtie! (Din fericire. nici să le retrăiesc.de bătrâneţe. Uniţi-vă şi duceţi-vă să simţiţi cum inimile voastre bat să se rupă. Cum a putut Rusia Sovietică să se lipsească de un diplomat ca Rakovski? -” Bietul de mine! L-am înţeles mai bine. îl vom intimi mai târziu în exilul său. odată la ambasadă. în momentul intrării maiestuoase a trenului roşu. Din acest memorabil voiaj păstrez frumosul suvenir ai sosirii noastre la Sebesch. nu mai vreau să trec din nou peste tot. căci mi-aş fărâma peniţa). ' Frumoasă amintire. mi-a spus: — Când nu voi mai însemna nimic şi va trebui să-mi câştig pâinea. când un an mai târziu am aflat că ambasadorul din ajun. punct de frontieră sovietic venind de la Riga. apoi acela este: . El nu se dădu bătut: — Tu nu spui decât prostii! Lasă-mi cămaşa în pace! Dar. De câte ori n-am dat drumul acestui strigăt. vindea prin nevastă-sa lucruri din modesta lor gospodărie. ca să aibă ce mânca. mii şi mii.. ca. la Astrahan. să vedeţi această. O făcuse pe propriul său risc. ale căror drepturi de autor nu-mi fuseseră plătite din lipsa unei convenţii. eu ştiu că bolşevici ca tine nu folosesc fondurile secrete. unde am petrecut opt zile în tovărăşia lui şi am luat de-acolo şi o malarie. asemenea unei porunci în parte realizată: Proletari din toate ţările! Uniţi-vă! Oh. ocol făcut de noi ca să evităm trecerea prin Varşovia. dacă vei fi bogat o să mă ajuţi la rândul tău. cu litere de foc! Dacă vreodată. editate în Rasia. cu porunca teribilă.

Doamne!. unde este reşedinţa diplomaţilor. ca s-o devore. Christian se eschivă. altădată locuinţa unui rege al zahărului. LA SOFISKAIA NABIEREJNAIA Sosim la Moscova. de statură atletică şi foarte inteligent. duceţi-vă singuri. . fără ghid. ei nu ştiu ce fac. cu deosebire că era o rablă. — În acest caz. care a semnat atâtea documente la Geneva. 20 octombrie 1927. de exemplu. într-o frumoasă dimineaţă5. faţă de un rnare ambasador. în timp ce 5. li scutesc de-o gafă şi câteva clişee stricate. nici una dintre acele limuzine luxoase care plimbă pleava birocratică şi în care am umblat atâta şi eu. ci amândouă împărecheate sau mai degrabă inima singură. nimeni nu va trece pe sub această arcadă a destinului vostru. fără a nu cădea fulgerat de spaimă. în aşteptarea instituţiei Voks — care mă invitase şi se ocupa să-mi găsească un culcuş. fără şef şi veţi simţi mai mult decât toţi şefii lumii. îi spun: — De ce te eschivezi. În gară. chiar de-aţi fi proşti ca o cismă. ei bine: de la primul la ultimul dintre mercenarii care se vor năpusti la asaltul împotriva Uniunii Roşii. ori inimă aveţi. — un impozant palat. Căci nu-i inteligenţa. tovarăşii fotografi-reporteri îşi' pironeau obiectivele asupra noastră. Astfel. n-a fost strânsă de nimeni. care nu văd nimic şi nu vă raportează nimic. se duse să caute un taxi. Dar. fără inimă. Letonul de gardă al lui Rakovski. Şi mâna fostului preşedinte de Consiliu al comisiunilor poporului Ucrainei. care face atari minuni. cu atâta răutate? Ei fac asta ca să-şi câştige pâinea. Acolo este tot ceea ce continuă să trăiască. Cu sângele generos al milioanelor de inimi ale voastre au fost pictate şi aprinse aceste arcuri de mare triumf şi aceste litere de flacără de la frontierele sovietice. pe toate sârmele ghimpate şi în toate angrenajele ocnelor voastre mecanice. în urma Revoluţiilor pe care oamenii le asasinează. îl însoţii pe Rakovski la Sofia Nabierejnaia. nimic care să ateste cea mai mică atenţie din partea guvernului. fie el căzut în disgraţie. Şi dacă într-o zi. va trebui ca nimic să nu mai rămână în picioare din tot ceea ce aţi construit şi visat acolo. Nimic. să lăsaţi cu tonele în toate tranşeele.PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE! UNIŢI-VĂ! Uniţi-vă şi nu mai trimeteţi delegaţii de imbecili. la Londra şi Paris.

Ne strânserăm mâinile şi atât. Pentru ce. Asta era ceva. A fost scris că doar Lenin trebuia să fie acel psiholog. Ce vor aduce lumii? Pâine? Nemilosul cleşte al vieţii muscă întotdeauna mai mult sărmana inimă omenească. plictisindu-mă de moarte. Simţii urcând în mine o admiraţie profundă. Trebuia să mergi şi încă zdravăn. Dar nu voi şovăi o clipă să-i urlu în ureche că lumea aşteaptă de la el Dreptate. Era cel mai autentic bolşevism. Acolo. Tu eşti cu mine sau împotriva mea. nu Victorie. Nevasta lui dă lecţii. Rakovski mă introduse într-un salon somptuos. ca să poată trăi.Geneva: — Voi. Dar care nu ştiu ce uragane de dragoste dezlănţuie în sufletul omului de pe. unde nu întârzie să ne fie servit bunul ceai. — Perfect. Două maşini idealiste. îl luai drept un servitor. dar nu-mi încurca drumul! Este lupta finală care înghite mijloacele şi scopul. Nici pentru milă. nici un loc pentru vis. auzisem vorbind despre austeritatea şefilor bolşevici. la un grad necunoscut oamenilor de stat burghezi. Apoi. pentru care animă mea era deja pregătită. îi fui prezentat. întovărăşit de un mic dejun copios. Purta nişte pantofi vechi. asistai — ca un străin — la colocviul lor rece. Derbedeul nu are decât burtă. care nu -era înşelătoare. nu vă gândiţi decât la derbedeii care *vă ascultă. cu o figură blajină. . între strigătul răguşit al omului de peste Atlantic. bolşevicii. pe care vrem să le slujim. nimic altceva nu putea fi cu aceşti diplomaţi. E vorba de interesele acestor derbedei. când un om este atât de mare şi simplu nu pune şi puţină căldură. ai cărui ochi incolori mă fixau într-un fel pătrunzător. Prietenul rneu se mulţumi să zâmbească. care trebuiau peste puţin timp să-i zdruncine sănătatea pentru tot restul vieţii? Ne conduse drept în sufragerie.stradă. care îmi place. văzui apărând dintr-o cameră alăturată un om gras şi mărunt. îmi şopti Christian. Vedea oare venind bălţile de la Astrahan. când ei îi răspund unui Chamberlain. care vrea numai el să învingă.— Nu vei fi rău găzduit!. Mai mult de-o oră.1 îi strigai intrând acolo. înfocate de precizie. care să trădeze cea mai mică fraternitate. cu copilul feroce. care ştiu de câte ori pe zi beau colegii de la antipozi. Nici pentru dragoste. ci reală. Nici un semn pe faţa lor. care vrea să trăiască singur şi scâncetul metalic al copilului feroce. fără guler. — E Litrinov. exact ceea ce Litrinov pe drept trebuia să-i răspundă într-o zi la. cu o vestă şi un pantalon de patru bani. Eu merg. Desigur.

îşi pune întreaga soartă pe înşelătorie.era la modă. ne aflam în prezenţa unei tentative cojosale de bolşevizare sentimentală. de vreme ce este admis că nu se poate. Este cazul să spuii că eu însumi am făcut parte din serbare. Oile îşi . de câte ori vor. pe care le invitaseră pentru a vedea proletariatul. spune ce ştie. nu mai găsea un locşor să găzduiască un şoricel. Nu subscriu deloc acestor tentative şi voi spune pentru ce. Când un stat proletar — care înainte de toate trebuie să fie moral şi care nu-i cel mai sărac. în fierbere. Desigur. Toate rasele şi toate poftele. mai trebuie însă să ştii face cărămida. Răii idealişti ai tuturor Birourilor politice şi toate Kominternurile fac pe importanţii. de ştiinţa lor în răscularea maselor. hoţ şi jumătate." că trebuie deci să-l propagi peste tot. Cel mai mare Stat din lume şi cel mai sărac îşi ruina vistieria pentru a face faţă evenimentului. Iată toată neînţelegerea. nu puteau dinspre partea lor decât să privească ceea ce li se oferea să vadă şi să spună ceea ce. Era sortit să nu reuşească. Comuniştii au făcut contrariul de ceea ce puteau. Cea de-a zecea aniversare era una. Şi şoricei şi şobolani se aflau vreo două mii. Şi aici nu sunt în joc numai sărbătorile.PRELUDIUL SĂRBĂTORILOR ŞI DIVAGAŢIUNI DE OM SINGUR Moscova. Gazdele care ne-au chemat puţin prea în pripă şi care erau ceea ce lumea „spiritelor independente" de azi oferea mai comod din punct de vedere al capacităţii de spirit a guvernului bolşevic. ' Clasă muncitoare face totul şi îi datorăm totul. întemeiată de astă-dată' pe generozitatea „spiritelor independente". construi socialismul numai într-o singură ţară. ci întreaga tactică comunistă. dar trebuie să fie acceptate ca un fapt. Asta o ştiu. totuşi din experienţă şi puterea de înţelegere a vieţii. invitaţii vorbeau despre -ceea ce nu ştiau. care n-au făcut toată viaţa lor decât să buchisească şi să falsifice cărţile. De-o parte. mândri de ştiinţa lor politică şi doctrinară. la muncă. atunci când vrei să construieşti şi clasă muncitoare nu ştie s-o facă decât la cărămidărie. pe care nu le au oamenii. Dar. Asta e şi nimic altceva. decât numai dacă -o vrea —. el nu poate îritîlni în drumul său decât înşelători mârşavi. se răsturnase morala dictonului românesc care declară că cel care face ce poate. căci la hoţ. Putea fi oare altfel? Şi este util să ţopăi pe dragorii. pro fitînd de toate împrejurările. Asta le reuşea de minune. Mă pot trimite la Marş şi Lenin. Ne-am înţeles. sub conducerea competentă şi responsabilă a inginerului. Mă aflu aici numai pentru a spune adevărul pe acest ton de confesiune de la început şi mă vor crede cu atât mai uşor. veniţi din toate colţurile pământului.

Căci infor*nîndu-mă. Rânjind cu gura sa largă. aflai că negrul nostru era membru în „Parpidul lui Lenin" şi trezorier al unei organizaţii comuniste negre. eu!.S. fără să fie („opozant".R. putuse scrie unei mari conştiinţe prietene6 (ca să —. instalată alături de un „savant" comunist „pe linie". îl instalaţi pe tronul însângerat al Romanovilor şi-l fotografiaţi. Şi nu era totul. la Congresul Mondial al popoarelor şi raselor oprimate. pentru a face oile fericite este de ajuns să fie stârpite toate carnasierele de pe pământ. apoi mărturisiridu-mi-o şi făcând excese de prietenie). din cauza căreia se . picioarele răscăcărate. că tot felul de zvonuri circulau la Moscova pe 6 Maia Kudasceva.S. care-i mijlocul lor de existenţă şi pe de altă parte de-a le apăra împotriva metamorfozei iminenţe a oii umane în lup uman sau mai degrabă inuman. pentru paşaportul meu şi remarcai un tablou mare. S-a făcut asta la Moscova. un negru de-o impertinenţă demnă de luat la palme. îl îndopaţi. cu întreg corpul într-o poziţie indecentă.exhibaţi pe toate panourile. îl faceţi să spună toate idioţiile. ceea ce nu-i cazul la oi. Or. Nu-mi reveneam în fire. că înghiţise „broasca" şi fusese exclus. era aşezat într-un fotoliu somptuos. viitoarea doamnă Rolland. va răspunde un negru. Numai că atunci. Era negrul. Aici este toată problema. s-o rezolvi excitând apetiturile cu strigătul atrăgător: — Cine vrea să fie cu noi? Iată că a început fericirea! — Eu. venit din fundul Africii. ca toată lumea. apoi pentru a scoate din minţi canibalismul mondial. să luăm cuvântul în felul său şi să urlăm victoria U. îl. — inclusiv omul. Se precipită la toate tribunele. 11 privii mai de-aproape: deasupra capului se detaşa în relief coroana şi vulturii imperiali. Vedeam. Era un spectacol ce te făcea să vomiţi'. -aş fi plecat imediat. — Tu? Cât eşti de gentil! Pajaluista! Şi-l luaţi pe acest negru. După asta şi chiar înainte de asta. se gargariza cu toate cuvintele mari ale comunismului de paradă. îi spun fotografului: — Nu este tronul ţarului? — Ba da! — Binevoiţi să-mi faceţi trei copii 13x18. intrai la un fotograf de pe Tverskaia. grohăia ca un animal la sunetele Internaţionalei şi ne silea. o oarecare prinţesă rusă. dar n-am ştiut-o decât prea târziu.na spioneze. în orice împrejurare. Cu o lună îaainte de plecarea mea. pe toate aripile de pui. Altfel.datoresc totul lor însele. Trebuie de-o parte învăţat cum se fabrică această iarbă complicată.-ului. exterminarea tuturor consumatorilor de oi umane n-ar fi destul ca să le facă fericite.

' Şi. Aşa că spusei la „VOKS" că m-aş mulţumi cu un culcuş în cel mai mic hotel. ade~ ' şea. sosind acolo. Jourdain. pe cheltuiala prinţesei în zdrenţe? Desigur. inclusiv întreţinerea formidabilei haite de lătrători ai „Internaţionalei". se face cel puţin asta. trebuie să fim drepţi: o ţară şi mai ales o atare ţară nu ne invită ca să ne arate groapa cu murdării. şi să fotografieze. dar că în schimb îi spitaliza în hoteluri mari. — putea fi ars într-o piaţă publică. cred că 'clasa muncitoare are câteva lucruri de câştigat. de-a suferi că la Moscova se oferă azi tronul ţarului dindărătului unui escroc negru. Dar. la început. fiecare înarmat cu lucrurile rămase de la ţar. Vecini. că se înghesuiau musafirii mai puţin consideraţi câte doi-trei şi patru în aceeaşi cameră. cu o mină comică de om speriat. Nu-mi place camaraderia ' impusă. când declarându-vă gata de a-i apăra cu preţul vieţii voastre. germană şi alte limbi. ca nişte paşale. pentru ca s-o apere. se plimba năucit de vizitele ce i se făcuseră şi de discursurile în rusă. pe care le-a suportat răbdător. E cu totul altă chestiune. spunând proletariatului că dacă nu se poate face grâu. o cameră bună la „Hotel Internaţional". pantalonii lor peticiţi. Moussinac era bolnav. la dreapta mea. mâine. găzduiţi şi plimbaţi. SĂRBĂTORILOR CELEI DE-A X-A ANIVERSĂRI Aflasem. Mi se dădu satisfacţie. numai să fiu singur. Dacă nu. Dar. foarte buni prieteni. Asta mă supără. Am fost în Rusia. De. între Leningrad şi Tiflis. Nu! Nu aşa înţeleg eu să fii revoluţionar. ce ştiam noi! Căci. în definitiv. Francis Jourdain şi Leon Moussinac în aceeaşi cameră. amintire de dus acasă. negrul cu şezutul său. asta nu spune nimic. nu ca să ne arate ochilor. socoteala mea. nu s-ar fi găsit douăzeci printre cei două mii de invitaţi la serbările lui . pe Tverskaia. care îi ceruse să-i prezinte scuzele de rigoare. acest escroc negru »şi acest mare scriitor francez. cu atât mai rău. scriitorul în mâini şi să fie arătaţi sus pe coperta revistelor.întrerupe în mai 193P1 corespondenţa dintre Panait Istrati şi scriitorul francez. totdeauna de-acord. ÎN JURUL. a fi prinţesă-poetă. le cereţi socoteală şi-i rugaţi să vă spună cât îi costă această construcţie de paradă pe muncitorii sovietici. dar să nu fie un obiect de mascaradă mondială. Dacă e posibil.ce ne aflam acolo. Am suferit mult în trecut. Avui. Nu voi rămâne câtuşi de puţin convins că tronul ţarului — la zece ani de la masacrul tiranului. cu preţul vieţii lor. chiar adăugind la aceste calităţi adeziunea la comunism. hrăniţi. la pat. coroana aceluiaşi ţar în mâinile unui scriitor mare francez — şi unul şi celălalt deopotrivă pe „linie". care e mereu ceva tot aşteptând mai binele. De altfel. E o stupiditate să porţi pică comuniştilor ruşi pentru îndârjirea de-a exhiba binele realizat şi numai atât. rămân convins că.

Asta sărea an ochi. ca să omorâţi un mandarin în China şi să vă îmbogăţiţi peste noapte. cum e cazul la Atena unde societatea se fonda şi se topi. N-are a" face.S. nu-l hrăneşte. Desigur. în compania căruia am parcurs Caucazul„ restul nu era decât o adunătură de profitori ocazionali. Societatea Prietenilor U. prinse cii un ac. Cum spunea un altul: să apăsaţi pe un buton din apartamentul vostru la Paris. o răceală bruscă în dezmierdările noastre de proaspeţi logodiţi. de la un cap la altul al lumii. tovarăşa lui Lenin. unde . articolul meu.R. în aceeaşi săptămână. în Clarte. deşi timid. nici în Congres. Pierre Naville mi l-a luat şi l-a publicat în „Clarte"7.S. datorită cărora preşedinta Kameneva ar repera.S. Ceea ce nu m-a împiedicat de-a constata că gazdele îi trăgeau chiulul. Este adevărat că cea mai mare parte din sus zisele secţiuni nu există.S. făcea impresia unei reuniuni electorale în stil mare.Octombrie. Şi când într-adevăr. n-am ocupat acolo nici un scaun. oraşele din lume care posedă o secţiune a „prietenilor". al căror model — după mine — era excelentul scriitor | german Arthur Holitscher.S.R. sub ochii mei. sau ceva drepturi de autor. pe sprânceană. dar asta vă dă ocazia unui mare voiaj. se află o secţiune în oraşul indicat. Afară de câţiva oameni integri. acest articol era un întreg elogiu la adresa U.R. Mulţimea de rase. într-adevăr devotaţi Ru siei. care să fie gata s-o facă. care nu merită o atare companie. de ce nu. Ar fi fost o mare „onoare" pentru mine. pe spinarea tovarăşului muncitor. l-a supărat teribil pe bietul redactor. acompaniindu-l cu o introducere în care mă apuca d'e picioare şi mă zvârlea în capul organului oficial al Partidului Comunist Francez. care a făcut gafa de-a publica în editorial câteva din impresiile mele la sosirea aici. Şi totuşi. dar eu cred că acest organ s-a înşelat. cu diferenţa că aici puteam cel puţin contempla în mijlocul Prezidiului figură mult resemnatei Krupskaia. Congresul lor Mondial nu mi-a spus nimic de valoare şi o declarai de îndată în articolul „în jurul unui Congres".? Dumnezeule. pe-o hartă plasată în cabinetul ei.-ului. Lam dat reprezentantului ziarului „L'Humanite". De-aici. preşedintele unei secţii mondiale a „Prietenilor U. Din cauza asta. „în jurul unui Congres". asta nu îmbogăţeşte omul. încă de la deschidere. în tot cazul. decembrie 1927—ianuarie 1928. a deveni 7. sub focul orbitor al proiectoarelor şi în -vacarmul difuzoarelor. Dumneata reprezinţi una din sutele de steguleţe.S. steguleţui roşu fâlfâie mereu pe hartă.". este şi mai rău deoarece costă mult şi nu produce decât hârţogăria pe care „Prietenii" o schimbă între ei. O revistă pariziană a scris că aş fi fost ales preşedintele acestui Congres Mondial. care se înghesuiau în vastul Palat al Colonadelor.

Francis Jourdain era cer mai mişcat. Nu s-a petrecut nimic în această cameră. M-am mutat atunci la hotelul „Passage". Doamne. furioase. în timp ce congresiştii îşi petreceau timpul la bufet. Şi dintre toţi cei cu care am vorbit atunci. Am cunoscut cazuri. care veneau să ceară articole de la toate notorietăţile europene prezente. n-au pus râvna decât pentru foamea lor subită. ei nu erau decât amabili. fără să se arate prosteşte "sedus. falsul entuziasm şi ingratitudinea. Inoportunii nu vă fac niciodată să plătiţi scump descoperirea unui om sau a unui fapt. câteva zile de la sosire. înapoiat la Moscova. Acestei practici. Aici. Dar e cazul să spun cum se prezenta lumea sovietică în faţa ochilor mei. Şi. ziarişti în mare parte. datoresc astăzi cunoaşterea pulsaţiilor vieţii de dincoloda pereţii camerei mele şi pentru asta meritând să am o cameră. ca să mă apere de „oameni inoportuni". practica uşii deschise mi-a confirmat de altfel mai mult decât oriunde justeţea acestui raţionament. că totul depinde de valoarea respectivului. Dimpotrivă. în acele zile la Hotelul „Internaţional". am înştiinţat pe portar că uşa camerei mele este deschisă oricui voia să vină la mine. venite ca să ronţăie. o părăsii ca să mă duc la Leningrad. unde exigenţele şi perfidia unor atari oaspeţi mergea atât de departe. din meschină părtinire politică. au fost nobile. cu alţi invitaţi. insensibilitatea. norul lăcustelor democrate. care nu mă îndoiam prea mult că lucrurile ar putea fi felurite. care deveni hotelul meu preferat pe toată durata şederii mele în Rusia. Pentru mine. cât de sfâşietor e s-acorzi cu picătura ceea ce credeam că nu-i decât un imn al Vieţii noi! Căci dacă nu eşti orb. cum numai copilăria unei vieţi noi. Puţini au înţeles-o. O săptămână mai târziu. Se luaseră măsuri de precauţiune. . n-am recoltat mai puţin grăuntele semănat. Aceea pe care o ocupam la „Hotel Internaţional" nu mi-adusese decât defilarea unor oameni amabili. mi-am găsit lucrurile aruncate claie peste grămadă într-o debara. în Uniunea Sovietică. Este drept. încât cel mai bun răspuns ar fi fost o lovitură promptă de picior în spate. mărturia mea va fi cu pasiune în onoarea Sovietelor şi va da dreptate atâtor legende. La Hotelul „Internaţional". speram totuşi să aud câteva sunete de clopot contrare tam-tamului oficial şi să văd apărând figuri mai puţin surâzătoare. în timp ce o izolare aproape întreagă poate să mă lipsească de însuşi ţelul vieţii noastre. trebuie recunoscut că Sovietele — tot urmărind un scop determinat —. largi şi sincere în această circumstanţă. ori de câte ori descindeam la Moscova. Dar. Şi dacă uneori m-a copleşit cu minute plicticoase.numai prezidiul şi oratorii plicticoşi îşi ocupau în mod riguros scaunele. ca şi a felului meu de-a primi un om.

efecte şi chiar maşini de scris. Se plăteau drepturi de autor celor care aveau opere traduse în rusă? Da. în aşteptarea cismarului? Este drept că un atare furt. în timpul serbărilor sau îri timpul sejurului meu. pe care nu te voi revedea niciodată? Nu i-au văzut cumpărând valize. Cât despre articolele cerute viguros. — nu-i aşa.şi .pe bietul ghid. fiindcă Rocambole n-a fost descoperit. Tineri entuziaşti — ieri încă muncitori în uzine. aflat în fruntea prostiei literare sovietice. amuzaţi de această aventură. bunule tovarăş Guenkin. pentru a vedea culoarea bani-' lor.Dar. adeziunea mea totală fiindu-le scumpă. retribumd pe autori în mod normal. Şi-mi pare că era cea mai mică dintre delicateţi. ruşii — răbdători. în ciuda tuturor sfaturilor şi avertismentelor împotriva unor cheltuieli nebuneşti? Şi la „Hotelul Krasnaia". Dar asta 1-a înnebunit. Am spus că Sovietele au fost largi. pentru a cumpăra conştiinţe. — Spuneţi binele pe care îl gândiţi despre Revoluţia noastră. adesea pur şi simplu doritori să evite scandalul. pentru ca fiecare să aleagă ce-i convenea şi apoi să găsească suma respectabilă pentru această cheltuială. azi ziarişti care făceau pe marii reporteri — veneau să reclame imperios articolul datorat. Asta este fals şi nedrept. la care asistă ziarişti străini. S-ar fi procedat la fel chiar cu domnul Vladimir Dekobra. unde abrutizaţii unei întregi delegaţii anglo-americane. în materie de traduceri. care a trebuit să care la hotel un întreg magazin de încălţăminte. Să nu se supere Lunacearski şi cel în-cauză. dacă ar fi fost acolo şi în acest caz. era încă un fel dintre cele mai corecte. Pot chiar spune că trebuia să alergi şi să aştepţi mult şi bine în jurul casieriilor. eu însumi declarându-mă. era rocambolesc şi cu atât mai de neînţeles. ca să nu spun cea mai mică reparaţie a unei nedreptăţi. când se produce un eveniment. care şi-a pus încălţămintea aliniată pe culoar. Şi dacă mă dau ca exemplu este că se va vedea până unde mă credeau unul de-ai lor. responsabil de această delegaţie. neprevăzută în buget. precum s-a afirmat. de la Harkov. — — Ce vreţi să vă spun? Abia am venit. în cel mai luxos hotel din capitala Ucrainei. precum. Nu au fost. în timpul călătoriei. îndeplinindu-şi datoria. n-a venit să-mi propună cea mai acceptabilă tocmeală. în condiţiile cele mai normale. pentru că a doua zi dimineaţa să nu se mai găsească decât o pereche? N-a trebuit apoi să încalţe douăzeci de cretini. ci bună aplicare a regulii existente în toate ţările din lume. pe punctul dea juca charleston în ciorapi. satisfăceau pe cioflingari. însuşi Romain Rolland nu s-ar fi trezit cu atâtea ruble sub braţ ca -cei care reprezintă drepturile acestui scriitor. Nu era un cuvânt de ordine excepţional. — închideau ochii. cu care imbecilii înotau în noroaie. blajini. Nimeni. Nu cunosc nimic.

măcar în răstimpul unei bune existenţe şi cine poate spune că şi-a pierdut timpul de geaba? Desigur. — eu cunosc bine generozitatea ta devorantă şi te absolv.Oc tombrie Roşu. la femeile pe care le-am mângâiat şi la cele pe care nu le voi mângâia niciodată. Trăiască Uniunea Sovietică! Trăiască Revoluţia Mondială!” Texte ca acestea şi adesea chiar mai categorice am dat cu duzinele. măcar în ceea ce vă gândiţi să faceţi.. care m-am rostogolit în noroiul tău. nu vi s-au mai ridicat Piramide. pe care le ascunzi în cuvintele meschinei tale dubluri? Dacă trebuia să te judec după egoismul tău.răul. dacă sunteţi ajutaţi. Căci. timpul a putut să se lipsească de această oboseală. ei bine.adăpat de toate izvoarele tale răcoritoare şi amare. Ce tiran s-a înverşunat vreodată să te facă mai bună. îmi spun. Am dat de asemeni două sau trei articole mici şi vechi bucăţi literare neutre. pentru că era imposibil să fac altfel şi ce gândeam scriam.. al acestei cărni devastată de pasiuni frenetice. purificat la cascadele tale. vă cunoaştem revolta şi trebuie să vă simţiţi aici ca acasă. dacă nu în cele ce aţi realizat. un altul împingându-i din spate. Dar. — ai acestor ochi care au văzut atâtea. m-am întrebat dacă n-au fost ridicate ca să rezerve faraonilor plăcerea de-a vedea într-o zi englezi slabi caţăr rându-se stoic. dând-o celor douăzeci de mii de sclavi. — Da! Asta pot s-o spun în câteva cuvinte. La patru mii de ani distanţă. ai fi meritat să fii arsă de vie. Cât despre scopul cântat de poet. Micuţă vermină umană! Te îndoieşti de comorile de generozitate. care au trudit pentru englezi. Dar. la durerile fizice suferite şi la cele care mă aşteaptă. dar văd că sunteţi mari. hrănit de pământ şi. fiindcă m-am învârtit multă vreme în jurul acestor uricioase grămezi de pietre. timpul. — îmi zic: „Sărmană lepădătură. „Sărmani sclavi. de unde veniţi! ' — Şi apoi dumneavoastră — tovarăşul X — sunteţi de-ai noştri. — atunci când mă gândesc la cei pe cari îi iubesc şi la cei de care m-am despărţit. te-a făcut să ridici Piramidele? Pentru 'care vanitate? Nu ştiu nimic. ori de câte . n-am văzut nimic. în timpul celor şaisprezece luni de şedere acolo. voi săpaţi tunele şi metrouri. Dar eu. magnifici. în care vă obligă să călătoriţi. Te accept şi-ţi acord încredere. Şi trage-i cu autografele: „Nu vă cunosc încă. ca şi cum viaţa voastră ar trebui să fie neagră şi lipsită de aer şi soare. însăşi viaţa lor în al meu. pe care l-aţi lăsat în murdarele ţări capitaliste. un felah trăgându-i de mână. care spunea că Piramidele au obosit. — oamenii acelor timpuri să ştie că mi-a fost dat să trăiesc. cu masa lor indestructibilă.. al acestei inimi care atât a iubit. OCTOMBRIE ROŞU Când viermii vor fi terminat ospăţul trupului meu'.. cu anticipaţie. — Asta-i: un simplu autograf! Salutul vostru adresat Sovietelor noastre. în orele mele de singurătate voinică.

omenos. cu nasul în pământ. înainte de-a avea dreptul de-a condamna puita omenească. că idioţii. prima lui datorie este să fie bun. în loc de-a fi cea mai înaltă funcţie a omului. îl întrebai. unde Taylor vă dictează cel mai bun fel de-a munci. care tiran s-a plecat vreodată deasupra leagănelor voastre şi mai târziu asupra feţelor voastre arzânde. dând exemplul. dacă faceţi ceva în plus.. că Puterea nu-i decât o povară de onoare. ce vă va îngădui să cădeţi glorios. ci revolta.” Deci. vocaţii sacre. afară de Octombrie Roşu. să vă războiţi cu atâţia duşmani şr să învingeţi pe această a şasea parte a pământului? — Nu noi am fost pretutindeni. ca să fie arsă de vie. este petrecerea duminicilor voastre de sclavi sau beţia din zilele de sărbătoare sclavagistă. un titlu de recunoştinţă din partea celor care-i dau ascultare? Că demnităţile publice nu cuprind cfecît responsabilităţi grele şi că exercitându-le în mod nenorocit eşti sigur că vei fi omorât cu pietre? Că înseşi Artele şi Literatură. Şi. sporturi moderne.. figura ei. Dar. când vă repeziţi în mase compacte ca să reclamaţi apropiatul şi prea fericitul moment. între cocioabele voastre catolice şi ocnele fordiste. „Ce dictatură a încercat vreodată să vă convingă. — singurul lucru pe care-l faceţi de la un cap la altul al sinistrei voastre vieţi. nu sunt' decât nişte paceaure din vagoanele cu pături sau aceste gondole cu himere. Cine a încercat să dovedească vreodată că munca nu duce dealtfel decât la foamete. drept. „Sărmani şi trişti paria. Nenorocire celui care" nu ar fi deloc! Căci a trăi înseamnă să trăieşti pentru Comunitate şi a muri să trăieşti pentru tine. unde vă lăsaţi pâinea copiilor. care nu sunt decât întreprinderi mari naţionale. i El a suflat în 1917 ca o rafală ieşită din adâncurile sângerânde ale generozităţii populare unită cu elita oamenilor. Noi n-am ştiut decât să-i dăm expresia ei. înaintea unuia din călăii voştri iluştri. de-a trăi ca imbecilii şi de-a procrea ca onaniştii. crima organizată la glorie? Ce satrap a construit cel puţin pentru voi locuinţe plăcute la vedere pe coastele munţilor. denumite curse. o mina de bolşevici. ca să vă spună: omul nu-i o brută. pentru îndobitocirea Comunităţii şi masturbarea artistului glorios. în faţa asasinatului lor „necunoscut". când se organizează pentru voi toate aceste divertismente: escrocherii oficiale. într-o zi. unde lăsaţi ceea ce a mai rămas din inteligenţa voastră firavă. pe Rakovski: — Cum aţi putut voi. să fiţi pretutindeni. pentru cel care o deţine. defilări macabre în faţa „flăcării eterne" a stăpânilor voştri.. dăruindu-ne trup şi . tot con-struind în apropierea lor inevitabila temniţă modernă. de care depinde sănătatea Omenirii. exploatarea omului.ori parcurgeţi drumul dus-întors. la avere. ce tiranie i-a dat vreodată aceste exemple? Nici una. Nu vi se face ~decât asta. Ea este aceea care s-a bătut şi a învins.

unde toate gusturile erau în păr. Şi nici crime. L-am văzut sărbătorindu-i-se a zecea aniversare şi aro plâns de bucurie. Acesta e Octombrie Roşu. pe care focul generozităţii le transfigura. era ultimul la hrană şi ignora odihna. Briand şi. Aveai imaginea a ceea ce va fi lumea în ziua eliberării ei totale. — plecaţi cu mâinile goale şi feţele înflăcărate. se afla ideea. în cataclismul acestui elan generos. Aceştia. câte putea număra Uniunea Sovietică. în primul război mondial. un titan. aveau datoria de-a smulge din pro Aluzie la tunul cu care germanii au bombardat Parisul. care bubuiau la amândouă capetele şi speriau pe duşman într-un fel în. dacă este adevărat că nimic nu rezistă în faţa celui care-şi dăruieşte viaţa.S.Mussolini. îi devoră pieptul. Căci bolşevismul n-a triumfat în U. sentimentul. Aceste fiinţe ar fi fost moarte până la ultimul.R. Amestecat în gloată. Şi toate egoismele s-ar fi topit dinaintea înflăcărării navalei generoase. ca să pot cuprinde ansamblul Pieţii Roşii. cum nici o exaltare religioasă n-ar fi putut s-o facă. Du-te să vezi în muzeele Revoluţiei tunuri primitive pe care mujicii le construiau singuri. 8 priile măruntaie copilul care nu trebuia niciodată să devină un monstru uman. în nasul corpului diplomatic. nici bariere prosteşti între oameni. minutele lor vor fi numărate. Dacă plângeam. să câştige tot pământul. Nimic pentru sine. nici nedreptăţi. bolşevicul era un erou. Am-plâns pur şi simplu. de care erau devoraţi.” în acea epocă./. fără invitaţie specială şi nici loc rezervat. această mascaradă nu mă putea face decât de ciudă. în acea zi. căci un milion şi jumătate de fiinţe omeneşti defilară în Piaţa Roşie. Şi omenirea n-ar fi ştiut să le reziste.. Totul pentru Comunitate. pentru că flacăra. fără a excepta eterna prostie. arătând atâtea feţe. Jăratecul unei fecundări. care nici o dicke Bertha 8 n-a făcuto. Primul între toţi. aşa cum desfăşurarea forţelor militare roşii era just contrariul de ceea ce mi se arăta. . cu măştile strimte ale lui Chamberlain. nici o armată n-ar fi fost în stare să le oprească. chiar de-ar fi trebuit să piară trei sferturi dintre ei. Plecaţi cu milioane. care trebuia să înnobileze viaţa.suflet. unde erau toţi adunaţi. elanul viitorului. Aceasta îşi avea locul ei în exhibiţia oficială.S. în timpul războiului civil. graţie cazacilor furioşi. dotaţi cu lăncii irezistibile — şi în ziua când nu vor mai ii decât lănci -pentru împuns inimile oamenilor. un' dumnezeu. cu zeci de milioane. m-am zbătut ca toată lumea să găsesc o*treaptă> cât mai sus. Din fericire.

ale căror victime fuseseră prietenii săi opozanţi. nici oficiali nicăieri şi totuşi valurile omeneşti continuau să se îndrepte spre Piaţa Roşie. Nu mai târziu decât a doua zi. în sărbătoare. Îi spun: — Hei! în noaptea asta nu mai dormiţi? îmi sări de gât şi mă sărută: — Nu.u noi o foaie ocazională.. E atât de frumos ceea ce am făcut în acea zi de Octombrie Roşu 1917! A DOUA ZI după OCTOMBRIE ROŞU Nimic nu rămâne. care ne era cunoscut din jzilele de la Brest-Litovsk. cu atâta ură încât eram stupefiaţi. mă cuprinse o îndoială serioasă: după toate. asta a luat o turnură violentă. ce putea fi bine pentru această Opoziţie. ni se vorbea pe larg despre Opoziţia „troţkistă" şi despre Troţki. în ziua marii parade. Această lamentabilă sinucidere a unui bolşevic. — recunoscui un muncitor român. puse un deget glacial pe inimile noastre mişcate. dumnezeule. tocmai când gărzile călări îşi croiau drum prin mulţime. biată lume. Nici o armată. nici niciodată. care a luptat în Ucraina în timpul războiului civil. care se produse sub balconul unde mă aflam şi unde şefii opozanţi încercară să vorbească mulţimii.. . Pentru prima oară citeam calificativele „trădători". care ne punea la curent -cu ce se petrece în lume. reprezentând globul pământesc. condusă de un fost ofiţer vranghelian. cu un ciocan ca să le sfărâme. că Opoziţia îşi făcuse auzită vocea şi trebuia doborâtă. legat cu lanţuri adevărate. Nu au fost numai de petreceri. în. m-am plimbat prin Moscova. în noapte. Ni se povestea o istorie. engleză. Afl'arăm că la Leningrad. nici în vreun jurnal? Un alt fapt mai revoltător scandaliza pe toţi delegaţii sau invitaţii cinstiţi.paginile ei. potrivit că reia o „imprimerie clandestină" fusese creată de Troţki. Puterea tipărea pentr. Într-un grup — care preceda un car simbolic. au fost de asemeni deci oameni care au tulburat sărbătoarea? Noi observasem. un abces al Revoluţiei crăpă sub ochii noştri: Joffe îşi zbură creierii. fusei prins în mijlocul învălmăşelii.. după aceste mari zile aniversare. între fraţi.Târziu. germană. de dormit de-a-n picioarele. nici în noaptea asta. Ce voia ea? Şi de ce nu se putea exprima nici la tribună. cu toate puterile. s-au bătut binişor.'roşii ca şi ei înşişi. cu o duritate proprie gărzilor roşii. îmbrâncind pe manifestanţi. timp de mai multe ore. „menşevici" etc. în senin de protest împotriva festelor. Personal. nemurdărit din tot ce iese din mâna omului! Sărmană. Dacă dracul te-ar lua în curând n-ar mai fi vorba de tine. imprimată în trei limbi: franceză. un copil lovea. „contrarevoluţionari". Atunci. M-am salvat la timp. frăţioare. „albi".

Se va merge drept spre ţintă: revoluţia mondială. A treia oară. banchet după banchet. A doua oară. mult mai ' util ca-n Franţa. la capătul unei săptămâni nu mai putui. deoarece mă vedeau „mergând" cu încredere desăvârşită. pe care toată asistenţa trebuia s-o asculte în picioare.. n-am mai simţit nimic. simplicitatea şi curăţia lor. Prima oară” emoţia mă strangula. Şi dacă mă impresiona câteva zile. îi înţeleg mai bine astăzi şi mai ales acea privire adânc mâhnita a celor mai buni dintre ei. îmi puneau barbă. vorbind just când era vorba să eludeze un răspuns categoric. Puţinii opozanţi care mă frecventau atunci nu se întreţineau cu mine decât cu prudenţă. Dacă sunteţi inocenţi şi dacă afacerea cu "tipografia şi ofiţerul alb este adevărată.U. cu atât .P. în acel rn'oment. Ei se strecurau printre noi. muzeu după muzeu. ca nişte umbre cu gurile cusute.. din care făceam parte. Oamenii au această superioritate asupra animalelor. pretutindeni. Simţisem tot în ajun. în fiece împrejurarereuniune. când vizitele una după alta. plecările kilometrice şi insuportabile. din oameni ce te călcau pe nervi. melancolici. nu mai putui.Asta mă scoase din fire. această murdărie noi n-o întrevedeam decât în aceste incidente şi moravuri revoluţionare ruse: divergenţe de păreri în problema culacilor. la sfârşit. — fiecare orator era neapărat salutat. aveam momente de primire urâtă. Un alt aspect al paradei contribui să mă îndepărteze. oricare ar fi ea. Totdeauna am avut o aversiune profundă faţă de paradă. împuşcaţi-l imediat pe Troţki! Ori. Cu ziarul în mină. spital după spital. Dar. sub ochii străinilor. ascultând mult. ferindu-se de orice denigrare. totul era paradă. aceleaşi înfiorătoare discursuri. cădelniţările cu „Internaţionala" mă ucideau literalmente. opresiunea cordială. în aceste zile de sărbătoare. când mă auzeau strigând: — în sfârşit! Cred că aici voi putea munci. congrăs. Uzină după uzină. că banalizează tot ceea ce face măreţia vieţii. Era grandioasă. Căci toată „imprimeria" se reducea la un roneo. Cu cât câte unii dintre ei te câştigau prin francheţea lor. şcoală după şcoa-. în majoritate. tăcuţi. Ce murdărie frăţească! Dar. -comitetele de recepţie erau compuse. Şi peste tot. Acest limbaj nu era făcut pentru a câştiga încrederea celor ce ştiau mai multe decât noi. la. Aici îmi voi sfârşi zilele. iar „ofiţerul vranghelian" era un agent al G. Or. regimul politic interior. voi nici nu l-aţi arestat. de aceeaşi fanfară. Ai fi zis că sunt câţiva străini. a industriei grele sau uşoare. Suntem acasă. Constatasem că peste tot unde ne conduceau. Şi nu fără motiv. conferinţă. îi spusei: — Este ruşinos să etalaţi atari minciuni. plecai să caut pe „comandantul" echipei.

cutreierară toată Moscova. fără să le dezlegi prea bine limba. şi spunându-ţi. Strada mă reconforta. să le răspund cu acelaşi ton. cărţile rr ele se vindeau cu zecile de mii de exemplare. Trebuie să vedeţi tot. începui să practic claustrarea în camera mea. Mă invitară să particip la una din ele. Şi dacă aşa vreţi. Eu rămân. Un prim pas era făcut. să mă întreţin cu ei asupra atâtor lucruri.ie ruble acont. — ne aştepta în gară. ce a însemnat . faţă naturală. continuai ca mai înainte. Editurile de Stat îmi ceruseră să semnez un contract de exclusivitate. Deci. Declaraţiile lor de dragoste mă îmbolnăveau. Un vagon „miaki". timp de încă trei săptămâni. când o mulţime de oameni veniră să -mă caute. Dar îi datorez una dintre cele mai frumoase întâlniri din viaţa mea. Georgia. Socotiţi-mă un cetăţean sovietic. fiindcă. Această atitudine fu remarcată. Doi ghizi. Atunci începui să „neglijez" cohorta şi „comandantul" ei. cu pâinea sub braţ. Moscova—Ucraina. Nu odată ni-am aflat în faţa unor adevărate adunări. şi de astă-dată nu oficial. nici l ca să vă izolaţi de grup. „Lumea voastră" o să plece. Aveam alte mii în buzunar. într-adevăr. cititorule. -— de care nu trebuia să ne despărţim decât la sfârşitul visului. Am din ce trăi.. Mă făcură s-o ştiu: — N-aţi fost invitat ca să staţi în camera dvs. Puteam deci să mă lipsesc de „jghiabul" oficial şi ocazional. turnat de „Vufku" fără ştirea mea. conversaţie francă. Şi trebuia. încetez imediat de-a fi „un invitat". pleava scriitoricească ce eram. Filmul Chira Chir alina. unde trierea oficială nu lăsase să treacă acea canalie. Marea Neagră şi retur. cu intenţii necurate şi entuziasm la comandă. Un TOVARĂŞ DE drum Nu voi spune nimic despre această primă călătorie în Transcaucazia. oferindu-mi mii. începui să vagabondez singur sau cu o cunoştinţă simpatică. vrând-nevrând. voi vorbi atunci de ea. în compania altor nouăsprezece delegaţi. Apoi. ca să adune la aceeaşi oră. constituia o mică avere ce-mi era datorată. Am răspuns: — Nu sunt grăbit. „comandanţii noştri". Se organizară călătorii magnifice în Caucaz. Şi credeţi oare că n-a fost pentru ce să strigăm: „Trăiască comunismul?" Păcat numai că aceste strigăte n-au fost în aceeaşi limbă: ne-am fi înţeles de minune pentru a înşela pe cineva. vizitând-o din nou un an mai târziu. ca toată j lumea. mereu în întregime pe seama prinţesei în zdrenţe. pentru plecare. privire sinceră. încă şi mai bine. cu mulţimea care se înapoia acasă. în plus.ceilalţi îşi trădau falsitatea şi arivismul.

printre care căutam zadarnic privirea în care' zbucnesc pasiuni vaste. povestea mea nu are nimic comun. dar îţi voi dovedi. cu care nu ştiai ce face. şi mai ales în cel al viziunilor trecutului şi al conjuncturilor . în flăcări. iată frumoasă întâlnire: În mijlociii unui furnicar de invitaţi. Om. Desigur. te-am golit. brăzdat de spaime. deasemeni.. Om care te iveşti în drumul meu. Căci câmpiile pe care le iubeşte fantezia mea.. Ei da. cu. înţeleg de îndată că am de-a face cu cineva mai puternic decât mine. ca şi când ai fi fost muşcat de-o viperă. Afară numai dacă nu intervine amărăciunea despărţirii. că tu te poţi întoarce la singurătatea ta voinică şi să te gândeşti la întâlnirea noastră toată viaţa. adulmednd toate mirosurile. în multe domenii. oare. atâta mă adăp din puterea ta.această întâlnire. atunci când ea însăşi te face să urli. atrage şi îndepărtează mii de lumini într-un minut. cu inima voastră fără vlagă. Totul vine aici din străfunduri. dar când îţi iau faţa între mâinile mele şi o privesc. dacă eşti mizantrop. Gură i-a muşcat peste tot. Dar între toate.cu Rusia. voi face o nouă digresiune. fără floarea moartă a gândirilor voastre de eunuci. aci sângeroasa. aci şăgalnică. sunt jucăuşi ca argintul viu. ExHtă. potrivit cu circumstanţa care ne-a unit. absurdă ca o mască pe-o faţă omenească.. Şi acum. Corpul său de ascet pare în prada unei lupte. căruia credinţa îi pustieşte măruntaiele.. aşa cum m-ai golit. Tu mi-ai dat toată dragostea ta. în viaţă altceva mai mult? Pentru mine este totul. neîncetat. iar eu ţi-am dat-o pe a mea care mă copleşea.. ca o balegă de vacă: la primul contact cu iarbă. oameni buni înarmaţi cu un creion roşu şi cu creier de iaurt. iar rădăcinile lui sar cufunda în focul pământului. dar oricum mă vor acuza că n-ani făcut aici decât să bat câmpii. pasiunea pentru prieten este ceea ce creşte acolo ca un stejar. Omul vorbeşte. Nările nasului se deschid şi se închid. că viaţa este demnă de-a fi trăită. mult deschişi.dar el îşi înfige lăncile privirii sale în faţa mea şi de îndată cuvintele sale abordează universalitatea. al cărui creştet ar atinge aştrii. dracul le-a arăt. cu existenţa ta milenară. Lumina care îi pluteşte pe faţa chinuită'este aceea a omului. în timp ce braţele-i descărnate se alungesc ca să înşface himerele. eu nu sunt decât un infidel. frământat de generozitate. cu ghearele tuturor dorinţelor. dragostea pentru om. Vrea să fie banal. vă veţi arde dindărătul. Ochii. — da! îmi place să bat câmpii) Încercaţi-o şi voi. faţa aprinsă de dorinţe. cu coada lui straşnică şi Dumnezeu le-a fecundat cu fierbintea lui sămânţa. se ivi într-o zi un om. Privirea străpunge. scuipând tot ceea ce a muşcat şi continuă să muşte. Căci în acea clipită. a acestui pământ.

ca tine! Am pornit-o împreună. Iată de ce trebuie să-I ajutăm.viitorului. pentru a adera la un bolşevism. Ei sunt mai rasaţi decât ceilalţi. zisei. Trebuie să ne despărţim peste două zile. Nici pic de vorbărie multă. imensele stepe ne înghiţiră în neantul lor. somn. Coborâri ici-colo. pe care-l căuta cu cea mai mare ardoare. El tresări şi asta îmi plăcu. Opriri în gări. cu farafastâcuri pretenţioase. 10 Aluzie la originea tatălui lui Panait Istrati. pentru a hrăni animalul. îi întind mîpa. Cefaloniţii sunt Nikos Kazantzakis. cu toate ştiinţele moderne. Mă aflam în pat. vreau să te întovărăşesc. Şi. îi spun: — Aşteaptă. Dar. ca să precipite în abis această cocotă bătrână. Scotea cuvintele cum ai scoate un băţ de chibrit. — Mă cunoşti deci? — Tu eşti Cefalonitul10. Ceea ce nu e încă este şi mai rău: o . nu mă mai simt bolnav. la stradă. mai ales acest document uman. la orice pas. originar din insula Cefalonia. apoi s-a despărţit de tatăl său şi clasa lui. Greoi la vizitarea fabricilor sau spitalelor. cu pumn de fier şi ladă înţesată cu lire sterline. Ieşit dintr-un ţăran cretan.-amândoi lungiţi pe banchetele compartimentului. — Unde te duci? ** — În Transcaucazia. îmi descrise aceşti oameni de rasă ai Greciei şi din toată lumea. ca prin farmec. eroul. populat de poveşti de necrezut. Mi-o înşfacă. Lungi ore de mers voluptuos. care să aibă o mai mare sete de puritate şi eroism decât el. la începuturile lui şi încă eroic. cu buzunarele pline. el se adăpase cu întreaga înţelepciune antică. grifonaj. pentru a-l sătura de paradă şi pentru a încerca să-l uluim. Nici o alocuţie. scriitor grec. 9. Cine eşti tu? — Eu sunt Cretanul9. la biserici. vechi. îmi spunea: — Este viitorul lumii. ca să alergăm la muzee. ci sfârşitul celei în care trăim. oamenii din Grecia pe care îi iubesc mai mult. pentru a descoperi uneori o realitate strălucitoare! Nu cunosc un om. — — Dar şi eu merg acolo. Totul este astăzi un farafastâc. Ah. după Cretani. ba chiar de înţelepciune. cu câtă putere se arunca asupra tuturor iluziilor. Bolşevismul nu marchează începutul unei civilizaţii noi. visare. — Păcat. serios bolnav de trei zile. în ciuda tuturor insistenţelor. Le trăgeam clapa. În vagonul de vis. Cretanul era foarte serios: lectură.

. prin aceşti oameni care cu o mina smulg abundenţa pământului. îndată după terminarea războiului civil.” N-am făcut decât să rezum. o gândire vastă. în ziua când Cretanul va vorbi. De asemeni. pe care îl simţea dinaintea mocirlei omeneşti. cari ar fi cel puţin arzători să creeze întreprinderi. ah! prea bunilor. de unde vei ieşi cu mâinile goale. pe cel care răsunase până în criteriul bestial al triburilor sălbatice. în închisoare: lui îi va fi datoare. Ceea ce mă tem tare este să nu-l văd răspunzând misiunii sale. aceea a filozofului ca şi a căpcăunului. cu probe în sprijin. Du-te să faci o vizită marilor conştiinţe ale timpului nostru. foarte şchiop. să-l împiedicăm să se înnoade. Şi să crape toate pieile. Tovărăşia lui: o fericire devorantă. el promite chiar imposibilul şi iată îndrăzneala care-i trebuie secolului nostru timorat.greutate moartă care împiedică orice naştere. să înceapă să se îndoape. — îmi spunea: — Tu. deci. Lui îi datorez acest fel de cult. vă veţi găsi contul! Căci el are în buzunarul jiletcii sale tot ceea ce voi nu aţi putut găsi în capetele voastre şi „fudulii" cretane. Dispariţia lui prematură ar preda lumea unei masturbări cerebrale. Doar o singură zecime mă serveşte într-un fel binefăcător. aruncând-o cu cealaltă în. mâine. Se hrănea cu o supă şi o jumătate de kilogram de mere. Să întărim. Cinci zecimi din ce m-au învăţat sunt plicticoase. în faţa cărora veţi ceda. patru zecimi îmi sunt inutile. într-o zi. Apartamentul său: un pat păcătos. coaptă îndelung. constrâns să evolueze neîncetat. Apoi. o delegaţie ciudată de ciuvaşi se prezintă în faţa comisarului poporului la instrucţia publică: . Bagajul său: zece kilograme. Adu-ţi aminte de povestea ciuvaşilor. Este o ignominie că lumea este guvernată de oameni reci! Şi nici chiar ele oameni de afaceri. Dar dorinţele lui: un întreg univers. omenirea pentru libertatea ei totală. cu rare excepţii n-ai să întâlneşti decât arlechini. Da! Bolşevismul este chemat să distrugă tot acest talmeş-balmeş de false valori.gura omenirii înfometate. Cât p-aci să mă prăbuşesc sub această greutate. curelele acestui 'bici. vom vedea. din cele mai dezgustătoare. în bolşevism el vedea drama cea mai demnă de veneraţia noastră. el însuşi. cu preţul a numeroase zguduiri. — dar. să se îngreuneze de vreme. chefalonitule! Să jurăm că niciodată nu vom ridica mâna noastră împotriva bolşevismului. organizatorii geniali ai energiei umane. chiar de ne-ar arunca. ca să facă înconjurul lumii. El nu va realiza decât foarte puţin din ceea ce promite. ' Cretanul era unul dintre aceşti oameni.

deoarece eram sărbătoriţi şi primiţi chiar de ele. Am format sovietul nostru! Apoi. Imposibil de văzut mulţimi nemulţumite. în picioare. Toate 'astea mă lăsară departe de orice socoteală. V-aţi constituit un soviet? Povestiţi-mi ce aţi făcut la voi.— Ei bine. Avem din ce să trăim şi nu vă cerem nimic. să înlocuieşti un popă cu un vrăjitor. Şi dacă dumneavoastră veţi spune că sunt un imbecil. Cei mai nevoiaşi. Bani aveam. primind delegaţii după delegaţii. cât niciodată.. scrisoare. dar voi aţi realizat ceea. Şi înainte de-a ne îmbarca. Vrem numai întreg concursul dumneavoastră. trimisă recomandat. delirând. La nevoie.R. ca să ne strigăm entuziasmul despre ceea ce am văzut în U. şamani (vrăjitori). Atunci. Şi nu încasasem drepturile mele de autor decât numai la două cărţi şi o traducere în ucraineană. pentru ca toate porţile să ne fie deschise. fără voia voastră. din nenorocire. căci nu ne ferim de nimeni. ne-am înapoiat încălziţi peste măsură. Dar. n-aveam nici una). pe care „Vufku" a binevoit să mi-o dea pentru filmul Chira Chiralina.ce aţi vrut. neavând decât 1 un singur drum. LA ATENA Din călătoria în Caucaz. Pentru început. i-am'izgonit pe popi». — — Nu-i un progres prea mare.” Această. hotărâi cu Cretanul să părăsim pentru un timp Rusia şi să mergem împreună pentru a dovedi ataşamentul' nostru dezinteresat faţă de bolşevism. cum nu s-a mai văzut nicăieri în lume. Îi spuneam. la care se adăugase o bagatelă de-o mie de ruble. unde să mergem? Desigur. Restul va veni mai târziu. în viaţa mea: trei mii de ruble. care să trăiască în cea rnai strictă intimitate cu noi şi să ne întovărăşească peste tot. Grecia. Şi asta-i libertatea. Nici un interes. al cărei text nu l-am păstrat. aşteaptă şi azi răspunsul lui Stalin. împărtăşindu-ne bucuria şi încrederea lor în viitor. legal. pe scurt: „Iată doi oameni. care taie toate punţile în urma lor. Pentru a vă dovedi francheţea noastră. Popoare şi iar popoare. (Din partea mea. mergem acum în Grecia. care trăiau în pădure. replică comisarul. în Balcanii noştri. vă replic că Stalin . Apoi. Vrern să ne devotăm cauzei proletare. afară de ceea ce ne inspiră idealul nostru. să învăţăm şi să luptăm.S. Sosirăm' la Odesa.-pe care ni-i impusese Ţarul şi am adus îndărăt pe. — Tovarăşe Lunacearski!. pe un ger siberian.S. suntem gata să acceptăm unul dintre oamenii dumneavoastră. da să trăim. veneau să ne salute cu stomacul gol. strigă şeful delegaţiei. la 25 decembrie 1927. pe care regimul îi înlătura de la masa lui. adresarăm o scrisoare lui Stalin. ne vom înapoia aici. ca să vedem totul. zise acesta.

Mortăciune de guvernanţi. înapoi cu veninul! Mă aflu încă la Odesa. Şi tu vei învinge! Da. adică un om care are nevoie de cu totul altceva decât ceea ce îi ofeream noi. Sosiţi în ajunul plecării. ci potăi! Numai tu. voi cei cari mă credeţi deja cumpărat de Soviete. încercăm un demers telegrafic.. mai generos şi mai zgârcit decât toate. Fără un veştmânt de iarnă. căci ei vor renaşte din propria lor cenuşă şi te vor sluji. toată ziulica. Bani se găsesc pretutindeni! O să ni se dea chiar acolo unde ne ducem cu făclia noastră bolşevică. care mi-aduce expulzarea. după cincisprezece ani. şi-mi voi apăra părticica mea din tine. însângerate şi mîiniie tale atinse o «lipă de labele călăilor. Ce-are a face. aleargă. vizitez comuniştii întemniţaţi. deocamdată. Oh! sărmanul meu Cretan! Guvernanţilor nu le trebuie lei. fascistă. Doamne. dar cum răspunsul nu vine. nici bani schimbaţi. vei învinge în ciuda guvernanţilor şi a potăilor lor. Voi no gândiţi.. la cărţile traduse acolo. Grecia? Un popor brav. viaţa. pe străzi transformate în patinoare. în ciuda celor trei mii de ruble ale mele. Şi Grecia. băiatule! Şi e foarte bine să fie trimeşi la plimbare toţi cei care vor să-şi exporteze rublele. Să nu-ţi poţi spune gândirea în vremea noastră? . Nimic alt decât să-l revăd. datorate pentru drepturile mele de autor.. din biroul Comisiei financiare de la Odesa. Alergăm cu sania. nu aveam nici locuri reţinute pe vapor. pe tuherculosi cu încetul şi când ţin o conferinţă. din instituţie în instituţie. iar de schimbat toţi banii. Biletele le obţinem. dar poate ar fi mai bine să fie trimeşi să se plimbe singuri toţi cei care nu ştiu să se descurce. doar cu un biet pardesiu.e tot Stalin. o! ideal omenesc. în privinţa remediilor. ca toate popoarele. într-un fel dintre cele mai dezinteresate. Restul rublelor îl lăsăm la Odesa. ce destin am! Aici urmează să se înscrie una din paginile de la activul vieţii mele. ars de flacăra mea cea mai frumoasă! îmbrăţişez toată lumea şi briza care-mi biciuie faţa. ai nevoie de eroi şi-i vei avea cu miile. când îmi strig minia ajuns la Atena. prea-fericitule ideal. Dar. totuşi. sacrificîndu'-mi. în funcţie de ceea ce îi ceri. căci n-o să gândiţi că pot fi în acelaşi timp bolşevic şi fascist. să-i cunosc rănile proaspete şi să-i spun ceea ce gândesc. Nu poate însă trăi fără tine. Cretanul e obligat să-mi împrumute blana lui. deşi. plecăm doar cu ceea ce Bancă schimbă legal la toată lumea: o sută cincizeci de dolari de persoană. pentru că omenirea poate trăi fără pâine şi fără foc. sare a vieţii şi căldură a sufletului nostru! îţi sărut acum picioarele.. că doi oameni i-au oferit viaţa. Să ştie. îmi va da cele douăzeci de mii de drahme.

organizatorul conferinţei. Atunci. Totuşi. aproape toată presă din Atena mă salută. ca şi la Moscova. suferinţa ei. automobilul ziarului. Asta ne permise să facem o frumoasă profesiune de credinţă bolşevică. cum „Estia” — organul oficios al guvernului. afară de câţiva ciobănaşi săraci cu ordin ca exilaţii să fie lăsaţi să moară de foame. <"\ să-mi dovedească că nu toată Grecia era implicată. cu condiţia să mă lase să urlu şi eu. — îmi luă apă. . Se văzu. de asistenţa celor bolnavi. adică pederast pasiv. ca să părăsim Grecia. unde sute de . Cuni nu sunt deloc. # Mă dusei. — mai ales a moravurilor greceşti. când îîngă Atena. De la presă. nici pasiv. Se deschise o instrucţie judiciară împotriva mea. care degenera ir manifestaţie de stradă. unde copiii de familii bune şi-arunca cuvântul puşti. care mă invitau să vorbesc. a Cretanului şi a preşedintelui Glinois. mai întâi să vorbesc la „Eleftheron Vima". refuzam să cred ceea ce ochii mei citeau. Căzu rău. când la picioarele Acropolei. cu prefaţa lui Romain Rolland în mi apoi veni să mă invite la o serată intimă dată în onoa. Nici un ziar sau aşa ceva care să mă apere. Am fost. I r>J conferinţa de la Teatrul „Alhambra". î" panastasiu — ministrul Agriculturii. Directorul se declară gazda mea. — mă trată într-un editorial drept puşti. foarte onorat. o vizită la bolşevicii întemniţaţi. Astea au fost scrisorelele dulci pentru Anul Nou grec. Pentru ce se vorbeşte de civilizaţie. de milă.Nu! Nu este cu putinţă. la care cei pe care-i salutam răspunseră cu o avalanşă de telegrame şi scrisori. cunoscut-o.foliul.. care de mâine deveni ţinta atacurilor cele mai înverşunate. Menaj bastard. la „Sotiria" nu-i decât o aliniere de barăci mortuare. în ciuda cunoaşterii moravurilor balcanice. mea. „Vima" nu-i păsa de ce face. cu o surdină puternică. Niciodată n-am fost înjurat în aşa fel. Salutai. cel mai mare ziar al Greciei. pe care Dostoievski n-a. apoi mă lăsă la hotel. pe întemniţaţii şi exilaţii ei. dar poliţia îşi permise să ne dea opt zile. la rândul meu. cum n-a făcut-o aceea de la Moscova.i rea la tribună. Ranchiuna politică îl făcu să piardă por. injuriile trecură în Parlament. — aceşti comunişti. nici «activ. oamenii sunt aruncaţi pe stâncile insulelor pustii. pe care nimeni nu le voia. Continuai cu ale mele. îmi plac purtătorii de voce. mă făcură să văd tot ceea ce-i mai frumos în împrejurimile Atenei. după cele sovietice. în nasul părinţilor. — toate la un loc aruncară paie peste foc. Am lăsat acolo suferinţe care nu vor putea să-şi găsească un loc demn de ele decât într-o mare epopee a timpurilor noastre de teroare oribilă. La început. patria tatălui meu. aceşti oameni care „se culcă cu surorile lor" şi care afirmă că Fecioara Măria n-a fost decât „o biată femeie"? Pentru ce se vorbeşte de ştiinţă. care-şi strigară credinţa în proletariat şi o alta la „Sotiria c % un fel de „casă a morţilor".

Pentru ce. O masă în doi. cu ferma hotărâre de-a rămâne acolo. . aşteptând să ne întâlnim cu Cretanul şi soţia lui. Dar. fratele meu muncitor. vânătoare de păduchi şi şoareci. ca să -formăm un bloc de patru conştiinţe în serviciul aceluiaşi ideal. Mai bună decât mine. căci am oroare de regimuri de favoare şi aflu că trebuie să umplu o puzderie de formalităţi. De astă-dată. car© aşteaptă lamentabil ora supremei eliberări. îmi adusei' şi tovarăşa de viaţă.tuberculoşi. să fac demersuri plicticoase.. renunţ. cu cheltuielile la zi.* o femeie de caracter. să Vise -să mă love. pe care le cunoşteam la începutul lui 1928. fără taxele respective. Este ceea ce noi voim. pe un ger de crăpau pietrele. mă ataşai operei bolşevice. Nu!. se scuipă în faţă. Simt. se hrănesc cum nu sunt hrăniţi porcii.R. Acum suntem doi pentru a vedea şi a simţi. totuşi. închisorii şi morţii mârşave? ÎNTOARCERE în PATRIA PROLETARIATULUI Spectacolul Greciei teroriste mă făcu să refulez în mine puţinele rele sovietice. Aflu acum că o rublă valorează o jumătate de dolar.. patrucinci ruble. fotografii.-ului expulzarea mea din Grecia. dintr-o bucată. Camera de la hotel. de toate gradele.S. Străzile nu mai sunt pavoazate. ceea ce ne trebuie. Din fericire. că serbarea s-a sfârşit. De la ea. cu greu locuibilă pentru o femeie — lipsesc apa caldă şi chiuveta — costă între cinci şi şapte ruble. printre care mă număram.S. mai chibzuită.cel mai mare tribut al muncii. voi trăi ca nepman. Duc o viaţă de nepman. se luptă cu ploaia şi cu frigul. molatic. deşi mai tânără. Debarcăm la Odesa. urlete zadarnice de fantome dispărute. avem de-a face cu patria sovietică din toate zilele. operatorii de film alergară şi ei. Ziariştii. Mai mult ca oricând. mai am o sută cincizeci de ruble. de vreme ce tu plăteşti. La capătul unei săptămâni modeste. Astfel. Şi din mai multă curăţie morală. îmi va fi de un ajutor sigur în momentele de slăbiciune. mă înapoiai pe acest pământ fierbinte.singură aşteptam salvarea lumii care munceşte din greu. nu se dă foc acestei lumi şi să te arăţi capabil de-a construi una mai bună. care anunţă U. O oer. Dacă nu pot trăi ca emigrant. îmbrăcaţi subţire într-o asemenea ţară. de furie şam neînţelegere. Nu pot rezista şi cer reducerea care se acordă emigranţilor politici. pentru prima oară trebuie să plătim peste tot. tam-tamul a dispărut. afară dacă unele republici vor voi să mă considere musafirul lor. vitrinele sunt mai puţin fastuoase. alertaţi de telegrafistul de pe vasul „Cicerin".sc de un refuz sau în cel mai bun caz să nu obţin decât o reducere de şase la sută. ceea ce ne obligă' să ne baricadăm în camera de la hotel.

Ea va fi. La masa cea mai modestă. desfrâul sunt mult mai nemăsurate la omul pretins civilizat. decât la cel sălbatec. lipsită de sentimente. delaţiunea. Ea se află la baza criteriului ce mi-am făurit în materie de progres social. Cu mult înainte ca eu să aflu adevărul —. complicitate tasită cu regimul putred.ceea ce n-a întârziat să vină. întrajutorarea este practicată pe o scară necunoscută în Occident. Căci ambiţiile. Această generozitate explică o inepuizabilă capacitate de rezistenţă în faţa răului. să-şi etaleze ziua-n amiaza mare şi să creeze situaţii de invidiat celor ce le'practică în.S. fie şi numai o zi. se află totdeauna un loc pentru unul şi mai pârlit: sau pentru vizitatorul care cade pe neaşteptate. al legislatorului pe care viitorul îl va chema pentru a răsturna ordinea umană. Fără îndoială că unii izbutesc să scape de legi. cum au făcut inocenţii ciuvaşi. Din înălţimea fotoliului vostru dictatorial. cinste. cu singura condiţie de-a asculta pe stăpân şi ei nu vor face altceva decât să alunge pe popi şi să-i aducă înapoi pe vrăjitori. sabia lut Dasnocles. această degradare morală. — zece generaţii nu vor fi în stare să-i pună cu botul pe labe. În ordinea capitalistă democrată. asasinatul devin atunci mijlocul cel mai facil pentru a asigura existenţa tuturor celor care au înţeles că nu ajungi la nimic prin muncă. ca să vezi producându-se erupţii sistematice de ură colectivă. nu să-i dea un chip mai puţin abject decât cel purtat astăzi. în ziua eînd & dictatură de dreapta sau stânga. în detrimentul celui al comunităţii. să exagereze egoismele. ceea ce se face pentru urâţirea şi mai mult a acestui chip. francheţe. unică în lume. în toată oroarea lui când aveam să părăsesc Rusia. aceste vicii sunt pedepsite de Codul penal. să îngheţe inimile. Or. vrând-nevrând.S. care merg între fraţi nevoiaşi până la denunţări în masă şi până la crime. să abrutizeze capacitatea de-a judeca.Căci aceste popoare sunt primitoare şi ospitaliere ca nici un altul. egoismul. singura pe care aveam s-o cunosc în profunzime şi aveam s-o aduc din U. graţie unei lupte miienare pentru mai binele individual. Şi cutare fabricant de parfumuri. aceste drame sociale şi cruzimea lor. sfinxul cu enigma monstruoasă sau acel manetekel-fares. Minciuna. — divin furnizor pentru vaginuri . în coliba ultimului dintre pârliţi. le va ridica la rangul de sistem de guvernare? Lăsaţi slobozi oficial aceşti monştri. — aici trebuie să previn pe cititor că aceste conflicte intestine şi mârşăvia lor. ipocrizia. Şi a trebuit ca o doctrină de Stat. spuneţi oamenilor că pot face tot ce vor. Or ceea ce se face şi mai mult pentru sluţirea acestui chip este atunci când se instituie regimuri care provoacă atari vârtejuri în străfundul noroios al sufletului omenesc. aducând la suprafaţă tist ceea ce instinctele noastre au mai hidos. a vastelor straturi populare. Ce am deveni noi. aveau să constituie singura documentaţie care m-a interesat.R.

deci. vai! în patria proletară de azi. — . valabile până la sfârşitul anului 1. pe care-l voi descrie mai departe. cele mai frumoase automobile. Iată în ce fel sunt revoluţionar. Spuneţi-mi care-i mărimea puterii. călăltoriile de-a lungul şi de-a latul Uniunii. numai de-a pune fierul roşu pe abcesele care acoperă în întregime corpul Revoluţiei şi între care unul. nefăcând din denunţător un stâlp al puterii. de la nevasta Comisarului poporului până la comsomolista isterică. eu le-aş cere totuşi socoteală pentru oasele sfărâmate în maşina de fabricat fericirea. nici chiar prietenia. m-a plesnit în plină faţă. 69 Străbătând ORAŞE ŞI SATE. Raţiunea acestei cărţi este. în toate felurile. — ale guvernului sau instituţiilor oficiale. în "cele mai multe dintre republici. mi-au fost eliberate la simplă cerere în iulie 1928. Iată tot ceea ce viaţa mea aspră — universitatea mea frumoasă. postul bine plătit. şi în funcţie de exercitarea ei. Clsîar de-ar ajunge la capătul viitorului „plan cincinal" să aducă fericirea întregii omeniri. inundându-mă cu un puroi ce-î port şi-acum pe obraz. valabile pe tot întinsul Uniunii Sovietice. apartamentul frumos. atât cât este de adevărat că fericirea ©menirii nu mă interesează decât din ziua când ea încetează să mai fie criminală. în patria proletariatului. blănurile splendide. la începutul acestui ultim capitol că Sovietele mi-au satisfăcut tot ce le-am cerut. ce aţi făcut cu această putere în raport cu semenii voştri. pe apă şi pe pământ. care constituie temelia a tot ceea ce acest regim a construit şi promite să construiască nu va sta în picioare. — nu va fi mirat să afle că.. nu cunoc nimic. că în „patria" burgheză — „patria* fascistă. N-am de cerut socoteală nimănui. separat — un denunţ de erezie politică nu-i suficient ca să trimită un om la moarte sau închisoare pentru a-i lua locul său apartamentul. adică tot ceea ce în ţară burgheză rămân ţeluri vitale pentru majoritatea cetăţenilor.sifilitice şi duşman feroce al comunismului. aşa cum se poate vedea. informându-mă şi înlesnindu-mi. Alte ţeluri vitale sunt frumoşii cirapi de mătase. otrăvindu-mi existenţa. datoria mă obligă să spun. în afara acestei legi. Cu o diferenţă! Cu această diferenţă jalnică. Patru permise de „liber parcurs". produsele lui de negăsit au devenit un ţel vital pentru toate femeiuştile sovietice. MUNŢI ŞI FLUVII Acum când mă pregătesc să-mi golesc sacul. pe care viaţa v-a pus-o în mâini. începând să devină morală.. STEPE ŞI MĂRI. Numai astfel vă voi spune cine sunteţi. — m-a învăţat să cer de la oameni şi de la mine însumi. în faţa unei atari putreziciuni precoce.

căci am oroare de animalul din noi când se ambalează în folosul său. politicieni şi dogme care comiteţi atari crime. dar de asemeni cu . — mă tulbură cu existenţa lui penibilă şi bucuria sa. Bărci cu motor şi chiar vaporaşe ne-au stat la dispoziţie. — primire neaşteptată. ruga autorităţile să le arate „tot ceea ce avem poftă de văzut". În Moldova sovietică. exces. suferinţe. Cum vreţi. la Bîrzola. la idea singură că „profitorii" vechiului regim ar îndrăzni într-o zi să se atingă de ordinea nouă. din zori. o figură frumoasă de „fost".' cu dezgust profund. indiferenţă faţă de tot ce este progres uman şi incapacitate în a simţi gravitatea vieţii. ca să vedem ruinele castelului reginei Tamara şi cavernele troglodiţilor de ia Vardzia. O „recomandare". încrederea lor în Puterea Sovietică. în faţa căreia mi-am stăpânit cu greu lacrimile. îmi mărturisesc. Panait Istrati a fost însoţit de prietena sa MarieLouise Baud-Bovy (Bilili. unde români şi 'greci rusificaţi. păstrează bolşevicilor o recunoştinţă impresionantă. din mers. de vreme ce o politică neghioabă dublată de-o doctrină de neînţeles mă desparte acum de ceea ce constituia pivotul credinţei mele şi-mi acoperă faţa cu un văl al apostaziei care mă nefericeşte? Fiţi blestemaţi. În Caucaz. prieteni vechi —: deveniţi comisari ai poporului — au venit cu drapele şi muzici în frunte. Vanitate. delte şi în desişul fluviilor. Călătoriile au fost făcute împreună cu Nikos Kazantzakis şi soţia sa. Lunacearski. Printre ei. ce nu vor fi niciodată create de alţi oameni şi în alte timpuri. semănând ura în inimile oamenilor înfrăţiţi. Mi-au fost decernate titluri de onoare. În sfârşit. garnisit cu mobile frumoase. pentru a ne"_conduce departe spre golfuri. Această gravitate o cunoaşte acum şi o găseşte impozantă. să ne ia la coborârea din tren. ceea ce este capital. însoţiţi de patru carabinieri. oare. Ei se cabrează pe cârje. care învrăjbiţi oameni de aceeaşi credinţă. ca să străbatem mii de kilometri. mătăhăind în cârje. Paralitic de ambele picioare şi tuberculos. semnată de A. ne-am urcat pe cai şi am pornit la drum. cronologic. între Nistru şi Volga.veneau să ia grupul nostru de patru pelerini. să nu blestem ziua când maică-mea m-a adus pe lume. exploatare. Şi tuturor le-am jurat să-i slujesc. Am îndrăgit un mare număr dintre ei. bogată în lupte. 1. din toate proprietăţile de ieri nu mai are decât un parter luminos. El însuşi mi-o spune. desfigurând chipul prietenului şi faceţi să eşueze opere. Pentru că i le-au lăsat. Fiţi blestemaţi politicieni şi degme! Iată. călătoria noastră de necrezut: ODESA Petrecem aproape toată lună martie la Odesa. în intimitate). mii de oameni m-au sărbătorit între Murmansk şi Erevan. trăind la marginea vieţii sovietice. sincer şi în intimitate. ca şi biblioteca sa foarte frumoasă. că a fost unul dintre aceşti „profitori".

capabili. o strigă el. Avea ca stăpână o femeie searbădă şi înzorzonată şi ca maistru. „ * Unui muncitor român îi datorez oribila poveste a asasinării institutoarei franceze Jeanne Labourbe de către trupele albilor şi pentru care proletariatul şi institutorii francezi trebuie să ceară socoteală imperialiştilor din ţara lor. ce nu-şi revenea din chilipirul ce i-l aducea legitimaţia de comunist. Asta mi-ajunge ca să-mi devină odioase. Sunt tineri care au făcut războiul civil şi îmi povestesc isprăvi nebănuite şi de neînchipuit. o inimă. ei mă conduc la vechea fabrică de filme „Vufku". Cum sunt înarmat eu o scrisoare de recomandare.Pugaciov. într-un fel impropriu infirmităţii sale. împodobită cu mici obiecte. sunt recunoscut de un grup de tineri cineaşti. am pătruns pentru prima oară în casa directorului comunist al unei mari întreprinderi de Stat. al cărei personal se înghesuie şi ne rezervă o cameră mică. Interior de proaspăt îmbogăţit. Dar. profesiune de credinţă. pictură şi cărţi rare. ce se dedubla pentru noi într-un prieten tandru. Ain ieşit de la el dezgustat. sentimental. care vin din palatul de la Livadia şi care sunt făcute de mâinile auguste ale împărătesei „tuturor Rusiilor". abia sosiţi la lalta — care este înzăpezită —. Este un intelectual rafinat se pasionează de arheologie. îşi câştigă existenţa. în ciuda înfăţişării lor distinse. La bord. îl revoltă că această faţă adevărată a vieţii să nu fie cunoscută decât de cei umili. ce musafir de mare încredere primeşte. Mă dăruiesc lor. . plin de admiraţie. Pentru început şi ştiind. alungat de medic. Misa e un om pur. cu vaporul. — Aş fi murit ca un imbecil. însoţiţi de zăpadă învolburată. fabrici noi şi instituţii. în curs de abandonare. de mic burghez. CRIMEEA Ajungem acolo. care după câteva zile se va transforma îndată într-o . Este Mihail. devotamentul său îi impune o rezervă curtenitoare. La lalta cădem peste prima personalitate bolşevică fanatică. bogaţi în naturaleţe şi sinceritate. dacă bolşevicii n-ar fi trecut pe acolo!. gardianul responsabil al acestor studiouri. cu fervoare. Lui îi datorez ceea ce este mai elogios în activitatea comuniştilor ucraineni.bucurii reale şi meritate. îmi par plini de talent. conducând delegaţii de muncitori sovietici prin muzee. inteligent. Entuziasm. care mă găseşte bolnav şi bun pentru o serioasă odihnă în Crimeea. la Odesa. un muncitor modest. care mă recunosc de îndată. Părăsesc Odesa. un sincer. confortabil după pofta inimii şi gemând de lucruri bune. cu frenezie şi sunt răsplătit.

decât „cutremur de pământ". nu se terminase luna. Astăzi. şi de care lalta ne oferea lamentabilul spectacol. oare nu se spune că justiţie perfectă nu-i în astă lume? N-are a face. această comoară de sănătate şi de admirat se află în mîiniie peporului. pe care le corijam râzând cu lacrimi. Desigur. cât priveşte Chira mea.prietenie de care îmi voi aduce aminte mereu. Chiar imperfect. căci tovarăşa mea îl iubeşte ca şi mine. ea devine din nefericire o femeie care îşi regretă trecutul şi se omoară. Suntem debordaţi şi lipsesc oamenii. Nu-i cu putinţă. care ştiu să dozeze zilele de odihnă şi să distribuie locurile clispoHibile. Toate aceste domoldyka (case de odihnă) nu sunt totdeauna pline de cei care au mare nevoie. Misa mă plimbă peste tot şi mi-arată tot. compuneam fraze caraghioase. că începuserăm să ne înţelegem. O veţi vedea. Cu dicţionarul în mină. dar nu se poate face cât ai bate din palme. îl întreb pe Misa care sunt raţiunile acestei incurii. dar du"pă Revoluţie situaţia e alta. pudic. Funeţionari. îşi rezervă uneori pe cele mai bune. în franţuzeşte.. O pădure de vile şi palate feerice. Revoluţia înseamnă mult. El e tânăr. chiar co miţînd nedreptăţi. mai degrabă trei. Devenim fraţi. Cîncl o vom face!. îşi cască ochii gravi şimi răspunde cu convingere: — Se va lichida totul. fabrica de filme nu-i decât un eomerţ cu vechituri. pe care „Vufku" rai-l ceruse să-l scriu. Misa nu ştiu să spună corect. UCRAINA Sfârşit de aprilie. după teribilele cutremure suferite de Crimeea. când o veţi face în Europa. filmul după prima mea carte. Şi tetuşi. îndesat. Oficiali vin de la Simferopol. după ce am terminat un scenariu 2. Şi în loc să mă odihnesc. cei mai răi iau partea leului. nu ştie o boabă din vreo limbă străină. Din păcate. În prezent. aceasta ar fi infinit mai bine decât ceea ce este acum. Aici a fost turnat. Dar. Orice ar fi. Despărţirea . corect. Este o frumoasă reuşită fotografică. cuvînd ce-i revenea adesea în conversaţia cu noi. părăsim Crimeea şi urcăm spre nord. care au aparţinut toate prinţilor şi mărilor duci. care nu suportă comparaţia. fără să fiu anunţat. chiar în amănunt. iar noi tocmai buni de bătut dacă vorbim ruseşte eu oricine ar fi. sever.. iată-mă restogolindu-mă cîe-a lungul uaui paradis terestru. Doresc clasei muncitoare franceze să facă di» Coasta de Azur ceea ce a făcut clasă muncitoare sovietică din Crimeea şi Caucaz. care imobilizează de ani şi ani un imens teren şi a cărei întreţinere costă câteva mii de ruble pe lună.

m-am ostenit mult . dar numai pentru mrechile galeriei din interior. plătit cu acelaşi preţ. mi-au dat ocazia să văd de-aproape ce 2 Domniţa din Snagov. în timp ce lumii îi lipseşte pâinea. Nici cete de mebuni confiscând autobuze întregi. conferinţe. O masă de birocraţi. puţin prea orgolioasă şi naţionalistă. conversaţiile instructive. un alt scenariu scris în colaborare cu Nikos Kazantzakis. Sosim la Kiev. curată. La „Kino-Vufku". Mulţi nepmani şi prostituate de cincisprezece ani. Congrese. De la hotelul „Passage". în comun. unde s-a inaugurat un studio dintre cele mai moderne din lume. epopee populară română. Internaţionala se odihneşte. Mii de scenarii plătite şi neintrate în producţie. Dar. proiectele de viitor ne legaseră unul de celălalt. timp de-o lună. în limba naţională. în ajunul lui l mai. la care se dedau în ucraineană toţi cabotinii peniţei şi care mi-a displăcut puternic. muncitoare. Iubesc Ucraina. locurile vizitate împreună. se petrece în această casă. Trei sferturi din ele sunt de departe plicticoase şi strivesc pe muncitorul care n-a devenit scriitor.de Misa ne-a fost într-adevăr dureroasă. Este unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Uniunii. din ciocolată. Am trăit. cu suflet de artist. plătit cu două mii de ruble. Nici banchete. mai bine decât am fi fost din aceeaşi familie. dar mărturisesc că printre reproşurile pe care. Mi s-au arătat. care este ţinutul cel mai apropiat de România mea şi e păcat că nu-i pot spune tot binele pe care-l gândesc despre căminul ei revoluţionar (nu mai pot s-o spun despre nici una dintre republici. care se publică între Kiev şi Harkov. între două turtite de unt. cu lumea întreagă şi cu nimeni. destinul meu aşa este: peste tot şi nicăieri. discursuri se află totdeauna. ca nişte fraţi buni.le merită este acela al orgiei literare a scribilor. foarte puţin talent. îmi pare deopotrivă risipitor de energie proletară. (Film nerealizat). Scenariul meu. faţă de puţinul pe care îl realizează. unde am închiriat o cameră. Piaţa şi popota de fiece zi. cu mîridrie. enorm talmeş-balmeş. artişti şi tehnicieni. Pentru ce se înverşunează în a pune căruţa înaintea boilor? Pentru ce vor să facă artă şi în realitate nu produc decât paraziţi artişti. Bărbaţi şi femei alcătuiesc o rasă superbă. care istovesc omul de pe câmpuri şi din uzine. douăzeci şi şapte de reviste. în vitrinele cooperativelor de consum nu se mai vede bustul lui Lenin. eămaşa şi odihnă? Pentru ce se urmează exemplul unei civilizaţii care sabotează viaţa? MOSCOVA Regăsesc o capitală potolită. deorece mi sa omorât inimă).

pe care le-am frecventat şi iubit atât îa viaţa mea. Suntem în 5 mai. toţi vorbind franţuzeşte. Pierre Pascal zâmbeşte tandru. mai ales aici unde atâtea merg anapoda. în aprilie 1928. când am vizitat oficial Leningradul. sunt considerat drept un semi-oficial. inteligenţa şi sinceritatea sa. Troţki. Şi Victor. că la Pascal. Opozanţii au şi ei dreptul de viaţă. pe care l-am cunoscut de-atunci. cumnaţii. vorbeşte cu plăcere şi nu spune nimic. nu? Nu! Mă învârtesc ca o fiară» în cuşcă. iar la oficiali ca un semi-opozant. căci îi văd în jurul unei mese de pe care icrele negre sunt departe de-a străluci. îl ştiu pe Victor opozant. învârtesc pe toate feţele dilema: sau . arestarea lui Victor Serge. — nouă persoane. nu-i decât preludiul. ce mă face să urlu: cel mai bun prieten al meu în Rusia. 'Iată-mă înconjurat de-o izolare. la Alma-Ata. simt că mă aflu în sânul unei familii de treabă. întâlniri îneîntătoare cu toţi cei care vor binele Revoluţiei. care au adus nenumărate servicii operei sovietice şi au suferit mult pentru idee. făcute în timpul serbărilor aniversare. într-o prietenie care va înfrunta toate încercările şi ale cărei peripeţii vor fi etalate î» mârşava şi oribilă afacere Rusakov (numele socrului lui Victor Serge). O spun unui prieten. Rakovski se află în exil la Astrahan. Ceva mai mult: această familie este în întregime alcătuită din revoluţionari. care să lămurească opinia publică. Cu atât mai bine.până am obţinut legătura cu câteva cunoştinţe. mă fac să ghicesc într-însul revoluţionarul perfect. toţi voinici. care şi-a avut ecoul la Paris. Şi pentru a salva un nevinovat. căci iubese lupta. dar neputincios. eare nu-*ni displace. un copil. Ne-am legat spontan. în sfârşit aflu. Prima îmi dă o lovitură. fiind demne de critică. par să lupte încă dur. care va găsi în mine un apărător fără rezerve. Ar fi chiar o nenorocire să nu-l aibă deloc. La „Micul Paris". publicistul francez Victor Serge (Kibalcici) este arestat-de-o lună la Leningrad. fără a riposta. care-mi răspunde că sunt un imbecil. asta n-o înghit. Aici. nevasta. Ah. 19 unde-l găsii în mijlocul unei familii numeroase şi cinstite de muncitori:'socrii lui. dar cară nu au oehii oblojiţi. cu privirea lui frăţească de inchizitor. o întreagă colonie. L-am cunoscut pe Victor Se-rge în timpul serbărilor din noiembrie 1927. patria mea? Ba da. Ca să-l scot din închisoare. 75 Din primul ceas. Citisem eîteva din scrierile lui şi m-arn dus la el aeasă în strada Jeliabova nr. Cum? Să nu pot publica eu un articol în Rusia. Acum. ca să lauzi regimul. nu mă gândesc la nimic altceva decât a scrie un articol. Haidem pentru ostilităţi.

că sunt omul eare poate face mult bine. mai apoi. răcoare. care construiesc datşe cu zecile şi-ţi iau trei sute de ruble pentru două-trei camere goale sau cu un pat. cum s-o ştiu? Mi se spune că nimeni nu poate şti dacă e vinovat sau nevinovat. ticsită cu privighetori şi ţânţari. iunie. haini. la vreo patruzeci de kilometri de Moscova. le credeam incapabile de-o nelegiuire conştientă şi. pitoresc. Jubilez. care pretinzi că banul nu are miros? Gazda noastră este dintre cele mai amabile. alerg la G. căci eu erarn imbecilul. iar ţăranii se dedau la reflecţii ciudate pe seama evreilor. Câte lucruri de aflat! Câte lucruri de spus! Dar totul <e mort şi îngropat. Aer. aveam o încredere absolută în moralitatea Sovietelor. Vedeţi? Nu-i ce gândiţi voi. cred. burghezie nouă. pe linia Kazan. bâlbâiala noastră în ruseşte amuză întreaga familie. La Bekovo suntem în inima pădurii. Vorbeşte rusa în mod inteligibil şi ne ascultă atât de atentă.. mai preţioase între toate.U. părăsesc imediat Rusia. sau e nevinovat şi în acest caz trebuie să-i dea satisfacţie. doborându-mă. Se închiriază camere. văd ţărani invidioşi. căci ţăranca noastră . care mă stima şi-l stimez.P. mă înapoiez în Franţa şi fac un scandal îndrăcit. pentru trei luni: mai. dacă mă înşel. pe care mi-1 dau mai târziu evenimentele. care nu se uită la preţ: — „De ce înainte evreii erau cei care o duceau mai bine şi tot ei sunt cei care o duc şi-acwm?” Ştiu eu. nici aceea de azi. care ţinea toate iţele în mâinile sale. dacă sunt înşelat. Pentru început. sunt gata s-q strig de pe acoperişurile caselor. iulie. Zâmbetele îndurerate mă cruţă de un răspuns. încât ne înţelegem de minune. afară dacă dracul mi-acprdă zile suficiente. cu nemiluita. apoi vinovat eşti tu. BEKOVO Vizitez împrejurimile Moscovei şi închiriez trei camere într-o datsa (casă de ţară). ci în om. pentru ce? Mai întâi. fără lenjerie! Ei bine. îi spun toată prietenia ce mă leagă de Victor şi credinţa mea în curăţia sa morală. dacă evreul plăteşte mai repede decât rusul. Totuşi îmi spun că dacă acesta e adevărul. Dar. nici cea dinainte. Bine. deoarece nu se dau lămuriri la o arestare. E frumosul Bekovo. Iau asta drept o calomnie. Victor e liber. Ca şi cu Misa. eu nu cred în evreu. Şi apoi nu cunosc nimic din viaţa lor. în schimb. pentru moment. Dar. Mă ascultă cu multă atenţie şi câteva zile.singurătate.Victor a comis o crimă şi trebuie să fie pedepsit. mai mult ca niciodată. Oare nu s-a văzut că vocea mea a fost ascultată în instituţia cea mai de temut din Rusia bolşevică? Ce-mi mai trebuia încă pentru a fi un om binefăcător? Să ne oprim deci şi să cultivăm puţin aceste relaţii. în clipa aceea. Cunoşteam acolo un om. ca să revin la datoria mea.

un pian? — Da!. O cetate de barăci. Biletele de liber parcurs sunt gata şi o ştergem spre Oceanul îngheţat de Nord. pe socoteala mea. în timpul teribilei strâmtorări din epocă. nu înseamnă abdicare a spiritului de justiţie. . Nici o certitudine. Ne aflăm în plin cerc polar. Într-adevăr. Traversarea Careliei mă impresionează puternic. Acesta soseşte. rari. cu mers agale şi capul plecat. într-o teleguţă. Deci. criticile lor mi se par atât de întemeiate. atunci când se spune că un ţăran pretindea cel-puţin o „batistă". Când însă petrec o seară cu alţii. Miros de peşte sărat. cu tovarăşa mea. încât îmi vine să le cer iertare de a-i fi bănuit. ei îmi opun atari argumente. oficiali. Un tovarăş român. construită în timpul războiului. Dune înfiorătoare. nici o Anemie. fără să fie evrei. — N-aveţi. La Murmansk e capătul lumii „civilizate". ar fi trist.de treabă are mulţi copii care. mă precedase o „zestre": zece lire şi im film care m-a făcut popular în toată Uniunea. ba chiar nici în România. ne întovărăşeşte în calitate de ghid-interpret. unde vrem. cu oprire la Leningrad. nu umblă după meserii uşoare. se află la vreo şaptezeci de verste de-aici. că-mi smulg strigăte de indignare. în linie dreaptă. dacă uneori ne sărbătoresc sau ne găzduiesc. nemulţumiţi. Merg cu Rusia. — sosind în Rusia. de-a lungul a şaptezeci de verste şi pe drumuri păcătoase! Dar. Ne întrebăm pentru câţi puzi de făină a fost achiziţionat. — Aduceţi-1. Dar nu sunt decât îndoieli. Pe ce? Pe legea mea. Ajuns-am la ziua socotelilor? Mai întâi. Urcăm spre nord. Asta. însă. liberi să urce şi să coboare. — nimeni mi sacrifica o picătură de sânge pentru viitorul acestei lumi. Când sunt împreună cu unii. nedemne de-o soartă mai bună. Pentru mine. despre moralitatea regimului revoluţionar. MURMANSK Pe la jumătatea lui iulie încep să am bănuieli serioase. cum nu sunt nici în Franţa. înarmat cu o hârtie de liberă trecere. întâmplător. se încrucişează pe vaste terenuri pustii. Cretanul este cu noi. Câţiva localnici. într-o zi. cosiţi de tifos şi scorput. pe care nu le poţi numi străzi. chiar foarte favorabil. lată-ne patru hoinari. Facem târgul şi ţăranca scrie bărbatului ei. în această a şasea parte a globului. Execrabilă omenire— Nu era Molohul inimii noastre. Calea ferată. cu pianul. pianul este piesă frumoasă. de la' trecătorul care-i cerea un pahar cu apă. a costat viaţa a mii de prizonieri. cu miile sale de kilometri de păduri — numeroase şi neîntrerupte — şi nenumăratele lacuri pustii. nici apăsarea elanului nostru. nu uit că dacă nu plătesc biletele de tren.

U. Prin fereastră. O să ne închidă pe toţi? Nu! Nici o teamă. la Paris. Pajaluistal Telefonul zbârnâie. iată Pravda Polară. patul Pământului. Nu se îndoieşte nimeni. Dar. Brr! Un Adevăr Polar. necesar. Se află oare un partid comunist la Murmansk? Habar eu au. decât vizitând câteva din ele. Efuziune. Oamenii cei mai călduros! locuiesc la poli. câtă vreme suntem semi-oficiali. poate. îl vedem percheziţionîndu-1 şi tratându-l cu asprime. Cine nu l-a văzut. Administraţie laborioasă! 79 Şi iată-ne plecaţi într-una din cele mai rare excursii din viaţa mea: patru ore de mers cu barca motorizată. trebuie să-l vadă chiar daeă ar trebui să comită un furt. Vizită la Institutul Biologic. Vrem să vizităm faimoasele insule Solovki.-ului ne cercetează un minut. pentru aşa bilet de „liberă trecere". capabil. ca om liber. unde zac „prizonierii" politici. „Sunteţi oaspeţii noştri!" Spasiba! Vizită la Muzeul Polar. Telefonez la Moscova-şi în aşteptarea . Mulţumesc. Nu departe. un agent al G. ce-şi strigă la cer pustiul lunar. KEM Coborâm spre Marea Albă. ce-ţi fac ignoranţa să roşească. Trebuie cunoscut totul. De la Kem se face îmbarcarea. Vrea să reclame la Comitetul executiv locaL Ne ducem să ne lăsăm valizele la han şi plecăm în căutarea Comitetului Executiv. În sfârşit.să fie straşnic de glacial! Nicidecum. Nui o sinecură la ca-. sunt mulţumiţi de noua lor soartă. un om serios.P. Vizită şi la marile instalaţii de sărare a peştelui ele la Murmansk. vexat de acest afront. de ignoranţa în care trăim. decîinîndu-ne numele şi calităţile. Director. Asta «o să vină. Nu voi cunoaşte închisorile sovietice. Sovietele m-au scutit de această experienţă. despre care nimeni nu ştie unde se află. Cele mai moderne instalaţii. Muncitori şi muncitoare. plini de elan. navem permisul special. interogat şi luat cu el. îmi fac chiar urări să se întâmple. Comitetul se mişcă. Foarte interesant şi instructiv. Tovarăsul-ghid revine furios. Minunăţii marine. înapoiere «ub faimosul soare de la miezul nopţii. spre golful Kola până la Alexandrovsk. apoi un semn cu degetul şi ghidul nostru este chemat. asta trebuie. aflat între două coline. Dar. Dar. Ne convingem.Un incident: abia coborâţi din tren. om de ştiinţă şi de bună credinţă.

să-i smulgă cepilul de mâine.M. Protestăm. dacă vă îndoiţi mai mult de inimile de aur. . este Republică Socialistă Sovietică Autonomă Moldova.S.U. urmează o coborâre lungă de trei mii de kilometri. încercăm să le tragem de limbă.P.R. A doua zi. Chelneriţe frumoase.U. Mute. se află ceva mai bun: intenţia omului superior care vrea să dea sclavului o viaţă mai bună. renunţând la Solovki şi la. Ei bine. se oglindeşte în întregime mai bine în lacurile miei decât în cele mari. De asemeni. Mergem î-n R.S. titulatură puţin lungă.R.A. Ceea ce este perfect. ca tot ceea ce este sovietic. la Tiraspol. îndată ce ne lungim pentru o mică siestă.S. iniţiale al căror sens nu va fi ghicit de prietenii mei români. unde suntem înghesuiţi tuspatru. toţi sunt prizonieri liberi. nimic nu este în comun. Dar. Serviciu european. Trebuie să ţinem socoteală că el nu poate.S. melancolice. Ne ducem la spital.S. ea să vă arate Moldova comunistă la lucru.-ului.. Dar dacă nu sunt comunişti. impecabil. frumoasele mele! O întindem de îndată. iată nenorocirea. începând cu pâinea pe care şi-o smulg de la gură aici. decât numai în lume. asta-i tot. fiecare contribuie şi totul merge ca pe roate. Acum. acesta va veni afirmativ. R. Această mână este lipsită de răbdare. nici chiar socialişti.S..S. totdeauna.P. Bucătărie mai presus de orice 'critică. zile mai târziu şi nu ne va găsi. mina aceleiaşi femei înţelepte pipăie febril pântecele vieţii şi vrea. care nu putea să-şi nască viţelul. aşa cum trebuie să meargă tot ce aparţine G.. amabile. Suntem vârâţi în două camere. Se numesc aşa. La revedere. asurziţi de urletele unei femei. Această speţă este de asemeni necunoscută de U.S. vrea din toată inima.M. Dar. Imposibil. Peste tot. nici rău. merită osteneala să faci călătoria. de dormit nu-i nici bine. al căror mobilier se reduce la două paturi. dacă la Kem se mănâncă bine. ne ducem să mâncăm în cal mai frumos şi mai bun restaurant din toată Uniunea Sovietică. în eamera de gardă: doi într-un pat.-ului şi merge. în fapt. ceea ce vrea şi ce nu vrea. părăsim Kem. Şi ne petrecem noaptea. căci U. răspunsul de la Moscova. care ne va conduce până la porţile Odesei.' Nimeni nu-i retribuit. dintr-o cameră de-alături. E o situaţie preferabilă celei gustate la Solovki. El aparţine G.A. Dar când eşti de mamă şi limbă română. Nu este nimic.răspunsului. De la directer la plonjeur şi orchestră. Comuniştii moldoveni sau alţii nu sunt decât cu numele. Mai puţin perfect sunt ploşniţele ca-re năvălesc în cavalcadă. Liberi să umble prin Kem. ca de altfel peste tot. de incusinţă. cum sunt eu.. doi pe duşumea. trei.

sovhoz se îmboldesc claie peste grămadă. a fost suficient un 'suflet de femeie. Ea este o bătrână târfa. în aşa fel încât tiu mai recunoaşteţi regiunea. ţaţe. Nu mai este nici un meşter Manole. Ce sacrificiu va trebui deci făcut. Şi arhitectul. cât şi ochii coI pilului. ale cărei ziduri se prăbuşeau noaptea. Veţi simţi că taţi muşchii organismului micului Stat sunt întinşi către un singur ţel: alimentarea vieţii noi. o ameninţă cu prăbuşirea. care ne-a zăpăcit şi pe care o salutarăm cu strigăte de . pentru a pune capăt nenorocirii? În legendă. creşe. pentru tot timpul cât va lipsi. ne pregătim. pe care orgoliul unei naşteri cu orice preţ o interesează mai mult decât sănătatea copilului şi condiţiile în care el se va naşte. VOLGA Nijni—Novgorod—Balakhna — Oare se ştie în Occident că se călătoreşte pe Volga. În aceste două republici orfane. Nicăieri. Ne închipuim Volga brăzdată de corăbii viermuite de timp şi gâfâind de oboseală seculară. pe care le lăsă nevestei. pentru a vedea triumful operei lor? N-au ei oare o nevastă. Unde s-a mai văzut aşa ceva. grădiniţe de copii. meşterul Manole. sanatorii. să întâmpinăm câţiva duşmani ai corpului. care se numeşte Doctrină şi care este mai vinovată decât inocenta femeie a meşterului Manole? Nu din cauza Doctrinei se datoresc toate nenorocirile operei socialiste? Vai! în zilele noastre. pentru ca opera să învingă. oameni mai simpli şi mai dezinteresaţi. nu veţi întâlni ca-n Moldova şi Armenia. feluri de mâncare grele. Cunosc unul care. pe măsură ce le ridicau ziua. oamenii îşi iubesc mai puţin opera decât nevestele. a trebuit să se împrumute cu deuăzeci 81 de ruble. Ce vor trebui să sacrifice arhitecţii comunişti. în condiţii excelente? Noi nu ne-am îndoit deloc. ca să mă acompanieze în turneu. A fost o revelaţie. uzine electrice. pe toată întinderea Uniunii. ccihoz. singuri ei. Doctoriţa Ecaterina' Arbore. dăruiţi cu mult elan operei de redresare ofieială. Şcoli. a celor care sunt numărul.Şi infecţia ameninţă atât pîatecul mamei. fabrici moderne. dacă nu pe acest pământ? Şi totuşi. exact ca în frumoasa legendă a mânăstirii Argeş. Totuşi înţeleapta-femeie nu vrea să audă de drep*. n-a putut găsi un culcuş la Moscova (şi totuşi nu era „troţkistă"). comisarii poporului sunt îmbrăcaţi ca nişte cerşetori şi cu greu se descurcă la sfârşitul fiecărei luni. balonări groaznice. fizic. devenită de azi pe mâine simplă cetăţeană. paraziţi. după prima voastră vizită. nu a şavăit să-şi zidească propria-i nevastă. facticele pândeşte opera. spitale. Ceva mai mult. comisar la sănătatea publică a Moldovei.

sinceri. Pe nici un vapor din Europa n-o să mâncaţi nisetru şi icre negre proaspete. persecuţii. dar e mult mai scump ce vi se oferă în bistrourile cu morgă şi lachei. Şi străinul ştie că ne batem totdeauna că leii şi mult mai bine ca acum zece ani. un decor real. un pic de tihnă. Dar la Nijni. Şi navem nimic de învăţat. De asemenea. Astfel fu la Nijni-Novgorod şi tot aşa va fi pretutindeni. neavând nimic îmbucurător sub dictatura comunistă. sinecuri. ca. Şi îndată. Iată un limbaj adevărat. ca să vedem şi să auzim. desigur. Nu ne fortifică deloc. care ne întristează. fiindcă voiajează cu avionul şi l-a tras curentul. „Pravda". căci noi ştim acum că ceea ce ne poate veni din afară este mult mai rău decât de ceea ce ne plângem. Ne trebuie puţină pace. abuz. care ne poate întrista. ne-am mărginit la vizitele pe care trebuia să la facem. a ţăranului care nu-i decât ţăran sau mai rău. soarta muncitorului care protestează. „Lermontov". Cu patru ruble. Am fi vrut să găsim aceeaşi impresiş pe faţa tovarăşului Barbusse. în această dimineaţă de vagabondaj incognito. ca să vadă pe. paradă şi politica veninoasă. prost retribuită. serviciu. e puţin cam scump pentru punga unui proletar. era grăbit.. când amabile personalităţi vin să ne arate feţe vesele şi când vin să ne perie cu tablouri. Şi . al cărui viitor este opera lor însăşi. din care va rămâne o parte. auzim sunete de clopot. al căror confort. alesul pe sprânceană. asta ne priveşte numai pe noi. fără ghizi şi ni se destăinuiesc. şomaj. adîne mâhniţi şi mereu fideli regimului. într-adevăr. scrupuloasa respectare a itinerarului nu cedează cu nimic în faţa celor mai buni' rivali din Europa occidentală. bucătărie. ai mâncat tot ceea ce Volga îţi poate oferi de băut. nici bilet de liberă trecere. Nu rnai putem. Două perechi în căutarea idealului. dând târcoale pe ici şi colo. dar ne văd străini. el era bolnav la spital. o existenţă de muncă asigurată. Desigur. şi la Sukum. cu care ne-am încrucişat paşii aici. politicărie. dar care totuşi nu-i decât un decor. Destul cu discursurile. „Internaţionala a IlIa" şi încă altele sunt nave fluviale moderne. ceea ce numai Caucazul coace la lumina soarelui. ca desert. Hotărâsem să cădem la Nijni neanunţaţi. Dar.cel mai bătr-în om din lume". La Sukum. Dar. delicioşii pepeni de Volga. şi dacă o să vă poftească inima. deturnări de fonduri. Aceste dangăte de clopot se vor înmulţi pe viitor şi vor fi pretutindeni la fel: soarta muncitorului. se plâng şi vor ca totul să se schimbe. ei suferă. de alta favoritism. acum nu mai aveam nici ghid. — de care ne-am ghiftuit între Nijni şi Astrahan. trebuind să se ducă în creierul munţilor. De-o parte muncă puţină. care nu-i decât muncitor. „Spartacus".bucurie. ce sunt pentru noi un decor. turnătorie. Cei care ne vorbesc nu ne cunosc. privaţiuni. „Radiscev".

. Oficial sau neoficial. — sunt expresii ce se aud şi în zilele noastre pe câmpiile României.S. ca unul din cele mai prieteneşti. înainte de-a ne despărţi. ca să ne arate pe fratele ignorant: ţăranul fanatic. Kazan va fi oraşul de pe Volga. dar suntem săraci. Iată. Kazan. o mulţime compactă este aceea care vine. mai entuziaste. Este sărac şi murdar. din câte am cunoscut în U. mai ales trahomul care-l orbeşte. nici nu vor face „paradă". Banchetul pe care ni-l vor da.S. despre care se spune că fiecare are un „Ford". pentru ce ţi-ai zburat creierii? Erai un om de credinţă sau un ticălos? Samara. din 16 octombrie 1928: Rusia — Comisariatul Instrucţiei 'Publice continuă revocarea foştilor înalţi . Nici picior de tătari. va fi măreţul institut destinat luptei împotriva acestei maladii teribile a ochilor. ci ne spun pur şi simplu. pe lângă vilele în care locuiesc la Balakhna muncitorii sovietici! Muncitorii? Care muncitori? E mai bine să nu insistăm. care va rămâne viu în memoria noastră. când o iau razna. ţin să ne ofere o tichie si' o pereche de papuci tătăreşti. cea mai frumoasă operă comunistă. mai întâi.R. decorul! Ah!. acest ecou aşa cum a apărut în „Le Temps". Nici un discurs.. desfăcându-şi braţele: — Iată ceea ce am moştenit de la Ţar! Noi trebuie să ridicăm de jos acest om. nici beţivi. Hei! bravule Kutui! Excelentule Mohamed Nurdin Sultanev! Când ne vom revedea? Şi tu Taghirov. Mai ales formidabila fabrică de hârtie de la Balakhna. omul este aici cel mai aproape de firea lui bună de 'învins. al căror suvenir înspăimântător serveşte încă şi astăzi mamelor din România ca să-şi cuminţească copiii. atât la sosire cât şi la plecare. de lingă Nijni. care-mi pari cel mai solid dintre toţi. pe care tătarii o vor realiza. deformat cu rea credinţă încât sunt obligat să restabilesc faptele. Iată pentru ce. murdar şi recalcitrant. chiar foarte frumos. care este una dintre cele patru fabrici mai mari ale Europei. „Vin tătarii" şi ai zice că şi năvălesc. exuberanţi şi timizi. superstiţios. Ce pot să însemne casele în serie. ca atâţia alţii. ne-au dus la vreo sută de verste. care îşi avu ecou în Franţa. fiindcă atunci când eşti dogar nu poţi deveni farmacist de pe-o zi pe alta. Nu se vor grozăvi. numai inimi cinstite. în plină verdeaţă şi care i-ar face să pălească de gelozie pe toţi muncitorii Americii. La debarcader. Dar. — Aici avui un incident. nu-i decât o amintire. vilele superbe construite împrejurul fabricii. Ghinghis-Han e mort. Mai întâi. va fi frugal. somptuoasele „locuinţe muncitoreşti"!.totul era frumos. Dar. Ei nu sunt nici mari mâncăcioşi. îl rod epidemiile. dar care nu funcţionează şi va continua să meargă prost. — lată-ne în regatul tătarilor.

— Cum?! Ca să etalaţi tot acest talmeş-balmeş aţi găsit un local. care nu este aici. Ne aflăm în prezenţa unui atare material documentar. în mod violent. încât ne cutremurăm de oroare. Minkovici. aşa cum insinuează „Le Temps". de îndată. Cât priveşte pe amploiaţii din muzee. ca sosit acolo. în timpul foametei sunt de neînchipuit. — Vă rog să plecaţi. Pentru asta am venit aici. care vizitând muzeul din Samara. din nu importă ce ţară. Rapoartele miliţienilor. vechi membru al Curţii de casaţie. faptul n-a avut răsunet. a atras atenţia autorităţilor sovietice asupra faptului că în acest muzeu a fost reunită o frumoasă colecţie de fluturi din Africa. în nici un ca'z de-a mă fi pus în postura de delator. Lucru curios. Şildovski. Şi era natural. Un bătrân bărbos ne deschide. dar pentru a arăta ce aveţi. Astfel. fără a redea altceva decât stupidităţi. Acest oraş — centru al foametei teribile. „Eşantioanele" de ceea ce se chema „pâine". daţi din colţ în colţ? Arătaţi-ne documentele. au şi fost revocaţi domnii Grave. — Dar. care se duceau să ancheteze aeolo unde se . (Dacă am făcut-o odată. se va vedea în partea a treia a acestei cărţi. unde-i deci muzeul foametei. să cer să ne ducă la acest muzeu. de la voi? — încă nu l-am instalat. — nu avea nimic care putea atrage un istoric sau un scriitor de la antipozi. vai!.funcţionari care ocupă diferite locuri în administraţiile ştiinţifice şi ale muzeelor. să-l căutaţi pe director sau cheia. Ne lipseşte localul. dacă nu un muzeu în care să se găsească toată documentarea privitoare la flagelul care a costat viaţa a şase milioane de fiinţe omeneşti. fără egal pe acest pământ. între anii 1920—1921. neîndoindu-mă de existenţa lui într-o ţară de muzeomani imbecili. în timp ce nu se vede nimic referitor la foametea de altădată şi nici despre războaiele civile. Aleargă după el.muzeu de provincie. singurii pe lume. se revocă toţi titularii care au fost în trecut ostili bolşevismului. N-am „inspirat nimic comuniştilor" şi nu am atras atenţia autorităţilor sovietice despre ceva în acest sens. pe care le înghesuie în nu importă ce. această măsură ar fi inspirată comuniştilor de către Panait Istrati. vechi director al Ministerului de Interne. în incidentul de la Samara). — Sunt încuiate şi cheia este la director. Ne-au condus acolo. decât în ce priveşte durerea omenească. fost guvernator. unde am trecut dintr-o sală într-alta.-tovarăşe.

_ Şi cum cer câteva copii după fotografii. Dar. la Baldovineşti. ca să remarci diferenţa de rasă şi obiceiuri. n-am ştiut-o decât din ziarul „Le Temps". Din nefericire. Atari insule de economie germană exemplară avem şi noi în România. înainte de-a le depozita din nou pentru ani şi ani şi unde nu vor mai găsi. nu importă unde. Aşa că nu ne rămâne deeît să privim. care te revoltă că eşti om. — Ceea ce-i mai important la Saratov este să te duci să vezi Republica germanilor de pe Volga. e suficient să vezi aceşti oameni. Bineînţeles. ca să ne scriem impresiile noastre binevoitoare. ca şi în Moldova sovietică şi Caucaz. care sunt conservate claie peste grămadă într-un colţişor întunecos. sunt naraţiuni pe care nici un scriitor nu lear fi putut inventa. cu elocvenţă. se poate ve'dea Satul nemţesc: cele mai frumoase case. pe care viaţa îl datorează oricărui bun german. Sunt născut acolo şi am trăit în vecinătatea lor. fără chef. ivindu-se ca o dovadă de civilizaţie în mijlocul unei barbarii sărăcăcioase. inteligent.produceau cazuri de antropofagie.ţiune. eroii mor." Şi enumăr motivele aprecierii mele. Aici. scriu: „Conservatorii acestui mmzeu nu sunt tovarăşi. bun organizator. decât un morman de ţarină. Ceea ce s-a petrecut mai apoi. Sărmani prostuţi! Saratov-Pokrovsk. fără mâncare. ' al cărui ţăran este fratele nenorocit al ţăranului nostru. Apoi. dar a murit în timpul lucrului. ci contrarevoluţionari. oamenii cei mai paşnici. Dar aproape toate aceste documente. tenace în a crea. cum ni se făcuse foame. Acest ziar. contaminat de tificii înfometaţi. Este singurul ţinut unde vizită noastră s-a redus la vizite. mi se răspunde că muzeul nu posedă clişeele: — Un fotograf particular le-a făcut. exact ca în Rusia. de-o epocă de tortură. Şi cum ne dau registrul. cu dispreţ. Dar. rugarăm pe ghizii . sunt deteriorate. Totul vorbeşte. pe eare-î fotografia. mai binele. curat. ziariştii — care ne înconjoară — înhaţă „mingea" şi-o aruncă mai departe. vei repera de departe menajul său ordonat şi prosper. pentru care n-am existat niciodată. vei descoperi acelaşi colonist german. omuleţii care strâng în faţa neastră obiectele preţioase. a cărei capitală Pokrovsk se află pe malul opus fluviului. n-am putut-o vizita decât din mers. părăsind Republica lor. cele mai fru| moaşe vite. hotărârea germană gata să se cabreze dinaintea oricărei tentative care ar ameninţa să reducă bucata cotidiană de şniţel garni. sobru. fără cea mai mică alocu'. în Rusia. nu mă descoperă decât atunci când sunt expulzat din Grecia sau ca să spună cititorilor ce cekist feroce devenisem în Rusia. într-o zi. Alături de Brăila. Ce fac comuniştii din aceste cămine prospere? în ochii conducătorilor din Pokrovsk şi în cuvintele lor hotărâte am citit cuvintele lor ferme. Le păstrez o amintire frumoasă. care ştie tot şi o spune necinstit în franţuzeşte.

' La hotelul „Comunal". unul pescuieşte viţei. — E „Komunalnaia Gosliniţa. — Birjar! condu-ne la cel mai bun hotel din oraş. ni-l arătă o secundă. femei şi copii ieşeau ca nişte sălbatici din cavernele săpate în nisip. convins că se poate ierta totul oamenilor. Nu preţul ne alungase. Miriade de ţânţari. Ciumă. anii cu Codin. căci nu' venisem acolo decât pentru nisetru. dai unde aceşti copii erau prizonierii a rnii de ploşniţe. în împărăţia sălbaticei noastre Dunări. pe care le cunosc din belşug. Stăpânul. urând grozav pe comunişti. Dar acum nu mai vreau. iar celălalt pisoi? — Ceea ce dumneavoastră aţi văzut. pe acelaşi fluviu. din cele mai ferite de „civilizaţie". scoase din Volga un nisetru cât un viţel. Ore întregi. Nu ne iubesc. Şi când an: văzut în Crimeea case pentru copiii abandonaţi. fără să mai aştepte răspunsul nostru. care-mi par suspecte. unul are capital. La dorinţa ce o exprimăm. unde bărbaţi. aşa cum te acomodezi cu un picior de lemn. — îmi spunea. dar curăţenia este la îndemâna oricui". Ne îndepărtăm. Asta se vedea. de pescari adevăraţi. Furios. Singurătate duşmănoasă. Abordăm o coastă. cu diferenţa că nisetrii nu erau mai mari decât nişte pisoi avortaţi. mai ales că preţul este faarte piperat. holeră. spuse unul dintre ghizii noştri. arr spus că mai bine să-i bată şi să-i oblige să . în desişurile Volgăi-. Plecarăm mai departe. am uitat de foame şi ne-am săturat cu spectacolul ce-I ofereau ochilor noştri malurile sălbatice ale acestui fluviu măreţ. spuse ' preţul şi-l aruncă înapoi în capcană din apă. Nici o primire. ca să' ne desfătăm cu un borş de nisetru. — Ne aflăm la un pescar culac. celălalt doar inima lui simţitoare. ea să abordăm malul ospitalier al pescarilor care ne întlmpină frăţeşte şi ne prepară un 'borş straşnic. cer două camere: — Ei?! Curate? — Curate. În biata mea copilărie. Paturi. — tare pe tihna lui. Astrahan. — e greu de cucerit. ies pe culoar. — vine totuşi să ne întrebe ce căutăm pe acolo. — „Gurile" Volgăi.noştri să ne ducă nu importă unde. care-i sumbru şi fac un tapaj românesc. pregătit de îndată. afară de acest supliciu pe care mama nu-1 tolera: „Situaţia bună. Am şi eu dreptul să trăiese fără ploşniţe. — Pentru ce aceiaşi pescari. Le săstom şi iată înspăimântătoarele ploşniţe. am gustat totul. (Am experienţă). afară de a se lăsa devoraţi de ploşniţe şi a se acomoda cu această vermină (uşor de nimicit). Frumoase şi numeroase instru mente de pescuit se uscau în bătaia vântului. Oraş rău-mirositor. Am retrăit copilăria mea. ci ura lui faţă de om. malarie.

Aşa c-ă el preferă să ne vorbească. reclamam o cameră fără ploşniţe. fiecare luptând cu nămolul şi greutăţile de-a regăsi drumul spre remorcherul care ne aşteaptă la o . — care a coborât într-o zi într-un puţ.„ Locuim acolo opt zile. Aşa că.. E un cadru de roman epic.. O tăcere de mormânt înăbuşă vocile celor care se strigă între ei. se cramponează de eîrje şi merg împreună de-a lungul stepei imense. Nu sunt peste tot. Ei uită de noi. timp pierdut. Ne va întovărăşi el-însusi la nisipuri. ci să le facă accesibile culturilor. care ne transformă sejurul. milioane de hectare.Tu eşti acela care înjură astfel? — Rakovski! Cum? Locuieşti într-un hotsl cu ploşniţe? — Nu. Mereu gata să se bată şi mai mult ca oricând. Din cauza unui congres. Şi iată-ne admişi oficial în intimitatea marelui proscris. în care cu greu ar fi putut intra cinci persoane. El ne exaltă încă opera de fertilizare a nisipurilor din jur. E bolnav de malarie. ambasadorii bolşevici rămân diplomaţi. — Trebuie ca voi să vedeţi aceste două miracole din delta Volgăi. Rakovski lucrează la Viaţa lui Saint'Simon. Geamantane înţesate cu cărţi. la invitaţia binevoitoare a autorităţilor locale. O singură cameră. Şi ne descrie existenţa melancolică a acestei flori. care sunt. Din cuvintele lui nasc convingeri. Căci chiar când sunt prieteni. pe unde au găsit. drăcuind pe culoar. O masă plină cu hârtii. a trebuit să împrumute paturi. dar spre a le defini. încât este imposibil să-i urmezi prin mărăcinişurile care-ţi însângerează mâinile şi faţa. un paravan care ascunde patul şi lavaboul. Nu are idei negre. din această cloacă pestilenţială. care se încăpăţânează să trăiască aici ca şi când ar fi în Egipt. care avea nu numai să fixeze nisipurile care fugăresc sate întregi 89 şi ameninţă să astupe îmbucătura Volgăi. care — la rândul său — a pierdut nu picioarele. Atunci. convins de. care se ţine acum. într-o bucurie de fiece clipă. cu ajutorul plantelor speciale. ne izolează unii de alţii.facă curăţenie. . hărţuite de frig. acestei munci uriesesti. care coboară. care-l roagă să faciliteze' sarcina vechiului prieten. Tovarăşul Orloff. Mai suferă şi de nu ştiu ce altă boală. Ne grăbim să intrăm la el. ci aripile sale. ca să-şi lase acolo pe vecie ambele picioare. deşi foarte îndepărtate. decât să fie blânzi cu ei. dar voi admira credinţa lui şi aceea a interpretului nostru. De ce? Nu aş putea-o spune. despre lotus. debitate cu volubilitate de acest erou paralitic. de care nu se poate îngriji la Astrahan. cu entuziasm. o uşă se deschide în întunecimea culoarului şi un om scund se apropie de mine: —. Nu voi urmări explicaţiile tehnice.— este promotorul fanatic al. lăsându-i să creadă că vermina face parte integrantă din organismul nostru. Noaptea.

delicios. aş putea scrie o. până la Makatci-Kala. dintre care unul. gesticulează. ca să vizităm lotusul. animalelor şi păsărilor sălbatice. n-are dreptul de-a vina. voi dovedi că nu v-am mâncat pâinea degeaba. scriitorii francezi „pe linie" nu pomenesc. nici pescui. întreaga Uniune Sovietică. unde mă devoră o febră de cal. când l-au văzut pe Troţki. Baku şi Kahetia. se precipită la dreapta şi la stingă. consacrate Georgiei pentru a umple marile lipsuri din acele cărţi. îmi reproşează simpatia mea pentru Opoziţie. de dispreţuit! Un. unde nimeni. acest oraş k petrec în pat. surzi şi muţi. transformându-vă în nişte limaxi. — Ei bine.carte. Câteva zile mai apoi. De asemeni. De ele şi de altele.leghe. aduce un argument. Borjom. descriind cu braţele largi cercuri. care are aerul de-a fi şeful excursiei. îmi pare prea puţin inteligent.. ar putea spune ceea ce sunteţi. Iată-1: — Ştiţi ce spun locuitorii din Alma-Ata. vă copleşesc de fericire şi tihnă. la înapoierea din Erevan. amândoi în susul colinei.. fără Rakovski. voi vomita de îndată simbolul a ceea ce au făcut din voi. făcându-vă orbi. Tiflis este cel mai frumos oraş al Uniunii şi acolo unde se stă la coadă. Aceste cozi. ca să poţi lua o pâine. imens imperiu al plantelor rare. nu aici şi nici astăzi. născute din pana cutărui scriitor. ba. înţelepte şi stupide. Este a doua oară când pătrund în capitala Georgiei. oscior pentru stomacul vostru şi o firimitură de vanitate pentru inima voastră seacă vă sunt de ajuns. Sărmană conştiinţă umană. încadraţi de oficiali. făcându-vă să uitaţi suferinţa revărsată de tirani pe întreg pământul. Tiflis. Cât sunteţi de jalnice. cel mai mult. Şi numai aşa. Şi voi reveni încă de trei ori. luând malaria cu mine Ultimele patruzeci şi opt de ore de sejur în. în acest sfârşit de septembrie. „Iată că revine vechiul regim!'1 TRANSCAUCAZIA Tiflis. absolut false şi total de neînţeles. ce vor să-îmbrăţişeze pământul. pornim. hazliu şi inedit. ai cărei lideri nu sunt decât „trădători". Şi ca să-mi dovedească justeţea a' ceea ce spune. încep la ora trei dimineaţa. o .. Sărmană artă. la rândul meu. Georgia. ei au supus. — Părăsesc Astrahanul. care a fost odată un om şi ar fi câştigat să rămână astfel. Totuşi mt scol şi plecăm pe Marea Caspică. examinează mărăcinişul. Sărmană lume. Dar. cu figurile bronzate de ultimele raze ale asfinţitului. arătându-şi unul altuia marşul bolşevismului în lume.. — Itinerariul nostru prevede. omul în cârje şi cel fără aripi. Transcaucazia. cale de-o zi cu vaporul în labirintul deltei. venind aici? — Nu. Singuri. chiar două. Un remorcher „Tov. de unde luăm trenul spre Tiflis. Stalin" ne conduce acelo.

— Armeanul este un om pe care-l cunosc bine. Ne aflăm în fostul palat al marelui duce Mihail. Acest om duhneşte de ruşine. se face tare să spună lucrurile. sunt un om pierdut: nimic vesel nu va ieşi de sub peniţa mea. nu cu orice preţ. în ciuda lui. Nu ni se cere mai mult la Moscova. ei ar fi primii oameni în stare să se acomodeze. Suntem striviţi de generozitate. ne îndreptăm spre Ţihisvari şi Abastuman. la fel ca pe grec şi evreu.lună de oprire. evidentă la Erevan. Nu li este permis să se îmbogăţească isingur? Ei bine. în ciuda comunismului. desigur. Şedere de neuitat. adesea tristă. decât să ne publice articole. o muncă mare se împlineşte în fiecare zi. Se cam simte sângele şi noua fericire însângerată. încât publicarea cărţii noastre la Moscova să fie cu putinţă. Ceva somptuos. în timp ce eu prind o răceală şi mă îndop cu chinină. entuziasm fals şi. Falsitatea omului de la putere. care să fie. Dar. acest comunism nu mai este în ochii mei decât un cârpaci de vieţi. Ştie să se orienteze.. Am momente când nu~mi vine să cred că poate exista atâta fericire pe pământ.' ipocrizie. care nu-i decât o ruină înfiorătoare şi care va fi prima să se refacă. se va îmbogăţi în comun. Dar. Tustrei îmi sunt tare simpatici. poate însuşi* Ecimiadzin însuşi şi al său . În ce mă priveşte. pentru fiecare dintre perechile noastre. Erevan. Rugăm guvernul georgian să ne faciliteze această şedere de-o lună. E din cauză că armeanul este mai sobru şi mai econom decât alţii. M-am convins mai ales în Armenia. ca şi în capitalism (din raţiuni diferite). Da. care-i poet.pe linie". ca să ne clasăm impresiile şi pe cât posibil să scriem primul nostru volum. rezervată unei infime părticele a omenirii. Cretanul. lingă Borjom. graţie capacităţii de adaptare a armeanului. Desigur. guvernul ne oferă ospitalitate completă în casa lui de la Likanski—Dvoreţ. cu dibăcie. când ştiu (şi se va vedea) ceea ee a devenit el în mâinile mârşave ale omului. alături de minciună. ceea ce nu ţine de cald muncitorului din uzină. căci nu putem plăti pentru o singură cameră şapte ruble pe zi. printre care reproşul că dacă soarele ar dispărea pe vecie. Căci astăzi. Şi Cretanul scrie.Nicolaevici Romanov. este la fel de. aici. în ciuda defectelor lor. fără nimic altceva decât condiţii de viaţă obişnuite oricărui cetăţean sovietic. Şi cine ştie? într-o zi. care nu e nepmaii sau comisar al poporului. care trişează cu adevărul. noi nu suntem — vai! — decât carne de tun. Asta ar fi bine şi pentru punga noastră comună. alteori melancolică. destul de sleită. ca şi în alte părţi ale Uniunii sau în Internaţională. care a fost omorât. scrie. Nu-i. un defect. După ce parcurgem în automobil faimosul drum al Vladicaucazului. de patru ori pe zi. avantajele pe care le trage. În faţa lui.

care trec frontieră. iar viaţa destul de aspră în această gaură pierdută în Caucaz. mi se spune că regiunea este „mai liniştită" şi ne invită la o penibilă dar foarte frumoasă excursie la Bardzia. mai întâi. laborios şi cu răbdare. Au fost masacraţi fără milă. din care o bună parte nu poate fi parcursă decât călare. Apar feţe cunoscute. trăite de el în timpul războiului civil. patruzeci şi trei de kilometri. am văzut o staţie agronomică construită deasupra unei vechi închisori ţariste. mult mai mare decât aceea din Vladicaucaz. la muncă.. cari nu sunt cei mai vinovaţi şi care te primesc cu braţele deschise. —. fiindcă le cunosc.că asta se cheamă o ţară liniştită! Pornirăm totuşi. atunci când sunt cot la cot cu el. comparând cifrele? Eu cunosc soarta muncitorului. un om care ne-a înflăcărat cu secvenţe teribile. Şi noi nu putem să ne comportăm altfel. Armenia este o juncană care suge la două vaci: sovietică şi armeano-americană. Ne aflăm la Baku. cu entuziasm. Akaltsik este o ţară pustiită de incursiunile bandiţilor turci. Noi vizite la sonde sau puţuri. din care suge lapte destul. pe pământ şi în aer. nu vreau să mă duc să-l chestionez: el îşi bate joc de domnul care am'devenit sau mă va . îndeosebi de preşedintele Sovietului local. căci este o bucurie pentru inimile noastre de-a auzi aceşti bolşevici. — Nu trebuie să vă aşteptaţi să exalt sondele. ea îl pregăteşte la faţa locului. fură. însă. A trebuit să dovedească că aveau un pumn. De ce este numai asta. în faţa oamenilor. Acum. ucid şi se înapoiază la Kemal Pasa. prostituaţii acestei lumi şi germenul viitorului masacru mondial. Şi nu o vom regreta niciodată. din marele număr de bolşevici de rasă descoperiţi şi printre ei. ce ştiu eu? Ce aş putea şti. leam văzut în ţara mea. Din cauza asta. Petrolul este ceea ce serveşte în zilele noastre pentru a fi plimbaţi. atunci când eşti bolşevic? Baku. care se îndesesc ca o pădure. în rest. toate amabile. pentru a doua oară. Astăzi. chiar şi femeile. Ceea ce nu are.Katalicos nu vor sta prea rău. Akaltsik-Bardzia. Dar.Totdeauna îmi voi aduce aminte de acest micuţ şmecher. când văzurăm numărul oamenilor înarmaţi. când cobor din automobile oficiale ca să mă aşez la mese oficiale. Cât despre soarta muncitorului. căci omul devine amabil de îndată ce îi surâzi. ne întrebam dacă e adevărat. Vor. Ne reamintim. ce ne întovărăşeau. Pe drum. apoi urcaţi pe cai şi escortaţi de carabinieri călări. apoi să ne facă să vedem oraşul troglodiţilor şi ruinele a ceea ce a fost cândva mândria faimoasei regine Tamara. Primim toţi. a căror credinţă este intactă. să ne dea o idee despre sălbăticia muntenilor caucazieni.

nu-i decât prăbuşirea credinţei. Dar. care rătăceşte prin tot ţinutul. Opresiune. cu un ghid ales de mine.S. îi pune în vedere să plece unde vrea şi i se ocupă atât casa de om sărac şi pământul de către „lupii în linie". să pedepsească cu cruzime. Regiuni întregi au fost literalmente decimate. Ne aflam la Tiflis. de care nu aveam nevoie. Tonul politicii în vigoare: strivirea oricărei veleităţi de independenţă spirituală. Totuşi. cutare nepman şi cutare comunist care-şi împărtăşesc frăţeşte aceeaşi mâncare copioasă. mi se arată „treisprezece cetăţi muncitoreşti". adăpostind douăzeci şi cinci de mii de suflete. tovarăşul Metrevelli. să se servească de nu importă cine. Sărmani oameni! Batum. comode. unde am fost flancaţi de-o speţă de „scriitor proletar". Pătrundem în mai multe locuinţe.R. Suntem aclamaţi. sus. într-o seară. Acum. care fură indignaţi. plecăm la Telav. ceea ce Ohrana ţaristă n-a îndrăznit să dea dovadă. Frumoase. Transcaucazia. veni cu întârziere.minţi. mai ales. atât la ducere cât şi la întoarcere. Ai de ce muri de tristeţe. Sindicatele. în timpul răscoalei naţionaliste. Iată ceea ce au făcut din Georgia. — Vizităm aici ţara faimosului vin de Ţinandali. Micile guverne regionale nu fac decât să asculte de Moscova. în partid şi sindicate. Nici o urmă de voinţă care să se manifesteze Jos. în atari condiţiuni. pentru mine. prea confortabile. Şi părăsim ţara aurului negru. nu mi-a fost deloc posibil să mă mişc. N-a fost posibil. -consecinţă nemiloasă a crudei represiuni roşii din 1923. toate noi. M-am plâns preşedintelui Maharaze şi comisarului Todria. îşi dă mâna cu Caucazul. înarmat cu o sumă de bani. ca şi Jakt-urile (cooperativele de locuinţe). am putut ieşi singur şi m-am dus să văd una dintre aceste familii nenorocite. Nu mi-au făcut-o niciodată. oameni responsabili. confortabile. dar ceea ce mă interesează este cu totul altceva: Telav este un centru al terorii birocratice. Desigur. în seara plecării. pe care-i voi întâlni în Kăhetia. Novi-Afon. mi-au spus destule care mi-au îngheţat inima definitiv faţă de un regim care alungă ţăranul georgian din căminul său. vomită în tramvai de-a lungul traseului dintre gară şi hotel. Telav (Kăhetia). Şi în compania însuşi a secretarului Preşedinţiei. pocitania „proletară" se îmbată tun. crapă de foame şi se culcă prin gări-. Sukum. scăparăm trenul de la miezul nopţii. fără să-i cunoaştem tumultul care o agită.S. imperiu al orgiei comuniste şi amândouă completează regulă generală din W. Am vrut' să vin acolo. — nimic altceva decât în palatul. care acceptă să voteze „pe linie". imperiul arbitrarului. unde am fost găzduiţi. Noi răspundem cu zâmbete. Un fel de-a v-aţi ascunselea. . de critică adevărată. vechi bolşevici. Se va înţelege că. greci indigeni.

Caucazul a văzut automobile măreţe prăbuşindu-se în abisuri. de pe-o zi pe alta. foamei şi sinuciderii. Iată ceea' ce a făcut „marmelada" comunistă.. în noiembrie. Apoi. i-am tras câţiva pumni ca între necomunişti. în modul cel mai categoric. a răsturnat un copil. Sosiţi la Novi-Afon (Abhazia). în ciuda avertismentelor noastre. petrecute într-un formidabil ţinut. Eşti. pretinde de la muncitori drepturi „în natură". pâine şi adăpost. în care scriu tot ceea ce am văzut. ca să-şi asigure pâinea. sortit celei mai negre mizerii. La Astrahan. Iată unde au ajuns. — ţară . conducea ca un nebun. scriu la 4 decembrie 1928. trădează cauza. Or. o masă care este imediat gata la orice. într-o zi eşti cules discret şi nimeni dintre tovarăşii tăi nu va şti ceea : ce ai devenit. prima mea scrisoare3 la o înaltă instituţie de la Moscova. omul putea încă să-şi câştige pâinea zilnică. adică este cea mai năprasnică dintre terori. în plus. absolut nimeni nu va putea să te angajeze. în nasul învinşilor. bine organizată. dacă omul nu gândea ca Ţarul. Se sprijină pe-o minoritate guvernantă. femeiuşti frumoase şi tovarăşul şofer. Paradis terestru. Ohrana n-avea înfiptă mâna ei neagră în burta omului. în ciuda „carnetului. ce ştiu şi ce gândesc. dintre cele mai amicale. după care puterea îşi împarte mai bunul. care în«drăzneşte. nimeni. beau şi-şi frâng 'gîtul. toţi beţi morţi. însă făţiş.' nu-l ataea decât numai în dreptul său de-a gândi. O bănuială şi locul tău în uzină şi locuinţa încep să se clatine. birocraţia care falsifică hârtiile. M-am ridicat. el nu mai este astăzi. decât o poliţie. Aşteptând acest „accident". încă un pas pe calea nesupunerii şi iată-te pe caldarâm: alungat din sindicat şi de la muncă. înainte sau după. Dacă nu gândeşte ca Politbirou. comunistul oficial este o sectă.. Asta era tot şi se ştia. Ei o fac fără sfială. violează femeia care-i place. Teroarea loveşte stomacul şi adăpostul. risca să-şi piardă într-o zi libertatea sau viaţa. în ciuda prezenţei lui Rakovski în automobil. sau pe amândouă. O spun într-un fel. după cincisprezece zile. negru". în : sfârşit. demn să aibă un serviciu şi o locuinţă. dar funcţionarii ei nu erau o sectă. în ciuda faptului că era şoferul Ispolcom-ului. care încearcă să te frământe. dacă ţi se întâmpla să fii un „cap rău". apoi.Căci Ohrana nu era. unul dintre aceşti „tovarăşi şoferi* (automobilul şi şoferul Ispolcom-ului) luându-ne fără îndoială drept „comunişti" şic şi neîncetând a spune minciuni femeilor noastre. laşitatea generală şi amândouă cuplate permit tiranilor să se joace după placul lor. cu şefi iluştri. muncitorul rămânea muncitor. produce. din fericire fără să-l omoare. Mina feroce a Partidului şi a Jakt-ului deţine totul. trecând peste el.

riveran la Marea Neagră. Şi totuşi. Dar. ce se perindau. Proiecte de lupte pentru apărarea U. care i se aseamănă. Fie. adevărul va începe să-şi croiască drum. Gagry. Aşa că nu ne-am mai ambalat în faţa splendorilor terestre. El este cel care va rămâne. pe care-l păstrez de când am venit pe lume. Putreziciune.prin faţa ochilor noştri. — este foarte frecvent locuit de greci şi români. înaintea monstruosului abces care mă va plesni imediat în plină faţă. numai ei mă vor blestema? Toată această „a şasea parte a pământului" şi toată această Internaţională. simţeam că o ruptură definitivă urma să se producă în noi.P.S. — Bravii abhazieni care au făcut totul pentru a ne fi agreabili şi care mă vor blestema! Dar. Soci. „Toată" şi „toată" e un fel de-'a vorbi. pentru un blid de linte. Atunci. sclavie. nişte învinşi. a digera putreziciunea. care nu mai poate naşte decât cataclisme. mă vor blestema. la fel cu majoritatea.R. Şi totuşi nu-i . voi toţi cei care duhniţi de sudoarea exploatării!.. confortabilul tren rusesc îşi croieşte drum. — cap de linie ferată Caucaz— Moscova. Noi.S. mă vor găsi la postul meu. pe care o adorăm. în timp ce automobilul ne ducea de-a lungul regiunii 'divine Sakum. Când nenorocirile vor înceta. Caucazul. Voi nu mai aveţi nimic! Moscova. N-am întâlnit puţini oameni. Batum la Novorosisk. Cunosc toate astea Este cea de-a doua mea iarnă rusească. Mai întâi lor le datorez adevărul care mi-a deschis ochii. stepele cenuşii ale toamnei sunt acum troienite sub zăpadă.-ului. noi avem stomac pentru. şi suntem gata să murim. fiţi siguri. suprem apel! — Stepele verzi ale lunii august. pentru moment. o! vermină albă. pentru a naşte o viaţă nouă. Gagri — Soci — Moscoua. Novi-Afon. mizerie. Da. noi suntem. vise şi proiecte! Vise devotate noii Sfinte Ruşii. celor ce locuiesc în centrele mari. împotriva voastră. egoism. Nu ne mai îndoiam de existenţa acestui abces. desfrâu. noi nu ne înţelegem între fraţi de luptă. cioclilor. lovindu-vă cu toate armele noastre. Adio. la Marea Neagră. gâfâind. mamă care naşte omenirea de mâine. ca o confirmare implacabilă a ceea ce este şi nu poate cloci la infinit. -— luăm trenul spre Moscova. El este cel care urlă cu lupii.minunată inundată de soare.U. laşitate. în lături. Nu te grăbi să te bucuri. de sângele altora şi propriile voastre excremente! Da. — clementă de la 3 Vezi la Addendă cale două scrisori adresate G. vom fi un singur front totdeauna. Răbdătorul.

îl înţeleg. Plus o femeie. Atunci.. la patruzeci de ani. Abcesul plesneşte cu una dintre aceste femei. să surâd. Şi fără mine. mai bine. atâtea hohote de râs.şi-l adrnit. ci de o sută de mii. care a cunoscut atâtea discuţii furtunoase. miliţie. Un singur lucru. îi este la inimă: am convenit să ne continuăm călătoria în Turkestan şi Siberia. căci am şi eu micile şi marile uşi deschise. asist. încolo. o usbară neînţelegere ne separă cât ele cât. dintre toate. în ce mă priveşte. nu poţi să nu-ţi reaminteşti oribilul abces de la Smolensk. La Moscova. inima mea e moartă. în gări. nu mai vreau bilete de liber parcurs. Mă duc să mă informez la sursă. vorbind despre Jack London: „Un om nu poate avea deloc un contract de treizeci şi şase de mii de dolari cu „Hearst Magazine" şi să-şi păstreze sufletul. care mă obligă să surâd.pot gusta farmecul. se urcă în 97 compartiment. viu. căci regăsesc o Moscovă care este la curent cu schimbarea mea la faţă.U. îmi amintesc atunci de-o reflecţie a lui Upton Sinclair. Mi se vorbeşte înainte de-a deschide gura. şi să tac. ei merg până la moarte.. moţăie. Şi Jack London. el ştie că totul este pierdut.un an. Moscova vorbeşte de-o mulţime de lucruri şl dă la iveală un morman de murdării. Noi trebuie să ştim când să înghiţim laudanum sau. din fiece lună şi din toată Uniunea. Compartimentul nostru. înfulecă. fiecare coboară ca să-şi cumpere ce-i place de mâncare. înghiţind laudanum. Mirosul urât al uneia m-a izbit încă din Caucaz. până la Vladivostok şi dacă va fi posibil până-n China şi Japonia.. G. Cretanul este mai calm decât mine. în dolari. Din cauza asta. totul merge la fel în jurul nostru.” E drept. Exemplul putreziciunii dat astfel de la vârfurile inteligenţei artistice. comitet de sindicat. Dar. nu mai este acum decât un dormitor stătut. Mi se răspunde: da. Totul este într-adevăr pierdut. printre cele care le plac şi li se împotrivesc. visează sau geme de unul singur. — Omul căruia Gorki i-a încredinţat drepturile de autor sovietice nu ne vorbeşte niciodată de treizeci sau cincizeci de mii de ruble. consider pierdută cauza pe care voiam s-o apăr. de sus în jos se afirmă că sexagenarul Gorki şi ediţiile fantastic de arbitrare făcute cu operele sale complete au costat-o pe prinţesa în zdrenţe un milion de ruble. chiar. vor fi împuşcaţi câţiva şi unul va fi numit substitut de procuror în cutare regiune din Siberia. Nu mai vorbim. impunând tăcere oraşului. a plătit asta. fără întrerupere la mai multe scandaluri . unde comitet de Soviet. nici să continui fastuoasele recepţii. magistratură şi redacţie de ziar se coalizează pentru o petrecere de pomină şi fură banii timp de aproape.P. Să lăsăm sutele de mici scandaluri. cum să ne păstrăm sufletul nepătat.

Un Soviet sătesc culcă toată populaţia locală şi-i trage o bătaie sovietică.asemănătoare. Articolul-foileton. Dar G. se constituie într-o ligă secretă. propriului lor preşedinte şi îi ia sub protecţia lui. Apoi. asta dă un cuvânt cunoscut şi preţuit în lumea teatrului japonez: Kabuki.P. plătite cu bagatela sumă de şase mii ruble. comitetul sindicatului funcţionarilor şi amploaiaţilor-din Moscova îşi construiră o casă. preşedintele sindicatelor-ohrană. Doar patru sau cinci ani de puşcărie. Miliţienii îi arestează în clipa când bărbaţii ungeau cu maioneză fesele nevestelor. cu maioneză. ai cărei eroi sunt de marcă şi deznodământul tipic sovietic. obţine de la pleava birocratică votul cerut împotriva. Femeia este. trei scandaluri de prim ordin. ajunsă acasă. cel al G. care face tapaj.-ul trimite doi copoi să spioneze pe propriul său comandant şi tovarăşii lui. bravii tovarăşi îşi vând locuinţele din oraş şi se mută în noi localuri. tresa unuia dintre ei. nevasta unui mem bru de partid. Bieţii trimişi: raportează . la spate. a unei închisori' orăşeneşti. Dimineaţa. din Moscova. petreceri nebune. unde sindicaliştii instalează posturi de radio. cel al Comitetului de Control. de > franci. Mai mulţi scriitori şi poeţi din cei mai sovietici. până într-o zi. în provincie:. de la Marea Caspică. năvălesc într-o noapte în stradă. este o capodoperă a umorului. o conduc la ei şi-o violează. în tovărăşia unor femei şi rad până la ziuă surna rotundă de şapte sute ruble. cu nelipsita femeie şi pe socoteala nefericitei case de bani a sindicatului. din care nicî unul nu-i public: l» întreg comitetul „Tineretului comunist" (am mai spus-o) vinovat de furturi. La Leningrad. cel al Sovietului Leningrad. Trei preşedinţi. pentru bucuria poporului rus. El este cel exclus din partid. violuri. muşamalizând cele două afaceri. Administraţia superioară. întreg comitetul sindicatului de locuinţe. Exploatând cele două scandaluri în animozitatea cu Tomski. Stalin. Şi ce fac? Pe legea mea. care nu vrea să-şi vadă bărbatul închis.. Proces. în mina. se dau narcotice nebunei şi se culcă cu ea. 2. cu detalii oribile. nefericita se omoară. duc într-o seară nevasta unui „tovarăş". comunistă. me-. Nu-i decât o 'mică „bombă" (înăbuşită). mai proletarieni. crime de drept comun.. într-un oraş. 3. când scoşi din minţi de vodcă. Fiecare îşi dă iniţialele numelui său.. cere „drepturi în natură" oricărei femei frumoase. din nenorocire. pe care l-au publicat ziarele. la rând. a poporului..U-ului şi. doi comunişti importanţi culeg o femeie într-un automobil. Astfel. cam două mii. Puţin mai apoi. bărbaţi şi femei cu câte o farfurie. Din întâmplare. se îmbată în comun. se închid într-o noapte într-un „palace" local.U.P. în acea zi. Ei îşi iau numele de Kabuki.

o socoteală de dat cuiva. la 19 decembrie 1928: scriu cea de-a doua scrisoare aceleiaşi instituţii înalte.. Unul dintre ei îmi spune: „Eşti bun pentru Siberia! Te rog să nu spui nimănui că mi le-ai citit". Un altul protestează. vreau să bat la poarta cea bună: să dissut. până la urmă căzând striviţi ele epuizare şi când sunt gata la tot. . când voi fi ia Paris. ca să se 'încredinţeze că nu şi-a ascuns câteva bucăţi de zahăr şi apoi îi spun că-i liber să refuze alimentele şi îi închid uşa. Nu! Cu neputinţă! Serile se succed. se dezlănţuie sub ochii mei arestarea în masă a opozanţilor. iar cei doi „spioni" sunt destituiţi. opune o rezistenţă viguroasă. în inocenţa lui sovietică: „E adevărat. Este vinat omul oriunde se află. cu ochii raîhniţi şi ne despărţim. cei doi „nuntaşi" sunt absolviţi (fiindcă n-au cheltuit decât banii gratificaţiilor. Ne strângem mâinile cu prietenie. la hotel „Passage". nu se goleşte o clipă. la lucrul său. mă simt Obligat să părăsesc Rusia. pe stradă sau la el acasă. Aceste cărţi nimeni nu le citeşte şi dumneata nici nu poţi şi nici nu trebuie să le scrii. la tot. va trebui să vorbesc sau să înghit laudanum. ca şi locul vostru de internare.. Tentative discrete încearcă să mă pescuiască din nou. vreau să ştiu până unde merg limitele „renghiului" şi ale trădării4: — în gttra dumneavoastră. o zecime de rău ameste«aţa cu nouă zecimi de bine. încă ne va fi funestă. Camera mea. îi crapă capul. Dacă condamnatul începe să facă grevă foamei. îl iau cu forţa. Ajungem la Moscova. Citesc la trei sau patru prieteni copiile celor două scrisori. Dacă nu. la Leningrad. o anchetă de la Moscova a fost deschisă. dumneata ai vrea ca eu să scriu: Iată ce s-a făcut. cine o ştie? Un. ce li se datorau). din cele mai amicale. vin şi-l caută în buzunare. mari şi mici şi deportarea lor. unde socot că am prieteni. Atunci. Dacă cineva se sinucide. — Deci. apoi îi cheamă nevasta şi-i dă o sută de ruble. Nimic de făcut. Nici. şi aşa şi pe dincolo? — Desigur că nu. numai să se admită adevărul public. fiţi fericiţi că vi le comunică. sub ochii copiilor care ţipă. fiecare păstrându-şi ceea ce crede. mă completez şi cer să-mi îngăduie să spun caea ce-i rău. — Atunci? Până la patru dimineaţa: cea mai sinceră dintre lupte.ceea ce au aflat. dar în general suntem pe drumul cel bun şi n-ai dreptate să ne joci un renghi". Şi dincolo. Paralel acestui joc. Dacă au loc condamnări. în interesul cauzei muncitoare în lume. tot având încredere în Putere. altul. luna trece. spunându-i că bărbatul ei s-a sinucis şi nu se ştie unde-i cadavrul lui.

în „patria proletariatului". mă înapoiază la hotel. Mai în~ ţii. nimic alta decât cuvinte — nu aduce cu sine nici o catastrofă. pacea nu există pentru nimeni. condus de un haiduc. făcând din ele un instrument de tortură. DE AZI În orice ţară burgheză. — Ce gândesc eu? se întreabă Rusakov. Şi cum eu am nevoie să guvernez. în nici o ţară pe care dracul „a binevoit s-o ferească de-o dictatură". dacă nu s-a abătut cât de puţin nici măcar în somn. Iată ceea ce gândesc eu. ţi se . Să trăieşti flămând şi fără un adăpost este desigur mai rău. datată 19 octombrie 1929 şi interviul apărut în „România literară".dacă ne vei ataca. Panait Istrati îi pune întrebarea: — Ce trebuie să fac. El îşi afundă mâna — neagră sau roşie — în pântecele omului.-ului. vei avea sau nu pâinea şi adăpostul. — Ce gândesc eu? se întreabă birocratul. Privesc ferestrele adormite ale acestor case frumoase şi îmi zic: — Totuşi! Cei ce ocupă astăzi aceste apartamente sunt muncitori! Întâlnire cu Agranov.S. Cât despre pâine. Şi în funcţie de ceea ce gândeşti.S. Cel mult taxat drept „îndărătnic".În bezna nopţii. după vr. eu gândesc că voi sunteţi nişte nespălaţi. înfometaţi pe cei ce nu joacă' la sunetul fluierului vostru şi aruncaţi în temniţă pe cel ce protestează în văzul lumii. nici chiar pentru birocratul care zi şi noapte se tot întreabă dacă se află bine pe „linie". înainte de-a se despărţi. asta nu devine o „afacere". un automobil puternic. care monopolizaţi toate mijloacele de trai. Întâlnirea a durat de la zece seara până la patru dimiaeaţa. A rosti cu francheţe cruzimea existentă — cuvinte.U. Numai să mi-o reamintiţi în toate zilele. care îngenuncheaţi toată lumea.R. te întreb ce gândeşti. şeful G. Dar eu nu gândesc nimic şi vă cer să-mi spuneţi ce trebuie să gândesc. "Şi Panait Istrati îi dă replica: „Dacă veţi lovi în muncitori şi cei mai buni revoluţionari. mâna dreaptă a lui Stalin. făcându-l să înţeleagă că a muri nu-i mare lucru.P. Când dreptul de-a gândi şi a te mişca nu-i decât o amintire — să ai pâinea asigurată este enorm. asta-i marea daravelă. te vom susţine. ea devine una şi încă destul de mare. 6 mai 1933). AFACEREA RUSAKOV SAU U.. Ei bine. în Rusia. când viaţa nu-i decât un iad. Asta se vede în războaie şi revoluţii: nu contează cine este în stare. înapoiat în Occident? — Dacă vei fi cu noi.erea voastră. voi lovi fără milă!” (Vezi scrisoarea lui Panait Istrati. 4. numai să-l lase în pace. către Roîland. te vom nimici. Dictatorul ştie asta şi-şi trage partea sa de profit. un muncitor manual care nu-şi cere decât dreptul de a-şi câştiga pâinea. Pâinea este toată viaţa.

Şi mai ales mai rău decât toate relele imaginabile. în U. fără a mai aştepta neplăcuta lovitură de picior în spate. canoniţi cu lovituri de ciomag în Rusia — mi s-a întâmplat nu numai o dată pe lună — timp de treizeci de ani — să ţip împotriva vreunei nedreptăţi. . Câteodată.întâmpla să fii dat afară. se spune în Franţa. că broaşte sunt destule!").RS. să rostesc: „Bună ziua. niciodată în pustiu? Toată lumea ştie ce este Partidul Comunist: o armă de luptă pentru cucerirea puterii de proletariat. Şi — muncitor etern — „îndărătnic". această culme a banditismului şi a teroarei şi-a găsit expresia perfectă în Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. timpul necesar să-mi rumeg amărăciunea.? Ce raţiune le justifică existenţa. întreb: împotriva cui luptă Sindicatele Roşii. omagiu nesăţios al egoismului omenesc. vârându-mi nasul în deschizătura unui ghişeu. destul de amarnic. asemenea bravilor Rusakovi. muncă omenească se găseşte mai întotdeauna. muncind. a fost să-mi primesc concediul sau de cele mai adesea ori să-mi strâng catrafusele. care a putut să mă lovească. domnule. aici angajaţi?” Asta era tot. Datorită Sindicatelor Roşii. Cât despre muncă. Odată în stradă — mult mai largă şi mai frumoasă decât când ieşi din temniţă — îmi | făceam mică plimbare de om liber (sau care-şi închipuie). Dar lumea muncitoare ştie oare ce sunt Sindicatele Roşii? înainte de război. nici albul. Tirani care zdrobiţi viaţa! Credeţi oare că toate gurile rumegă f în? Că toate buzele pot fi lăcătuite? Că toate conştiinţele pot fi adormite? Că nici o voce nu va răsuna |. nici negrul. se aflau pur şi simplu' sindicate muncitoreşti. Nu ştiam că putea fi şi mai rău. ce vrea să mănânce. a cărui pârghie de comandă se află la Moscova. apoi. cea mai mare nenorocire. (în România.S. să mă apăr sau să iau apărarea altuia şi să-mi scuip veninul în obrazul „maimuţoiului" sau al valetului său. într-o ţară în care patronatul este de domeniul amintirii? lat-o: de-a deţine toate mijloacele prin care un muncitor şi-ar câştiga existenţa şi de-a nu distribui" locuri de muncă decât în funcţie de ceea ce gândeşte cel. sub regimul aşazisei „Dictaturi a Proletariatului". această crimă de les-umanitate pe care gândirea universală se va încumeta într-o zi s-o însemne cu fierul roşu. Frumoasă treabă! „Unul pierdut. se spune mai bine: „Lac să fie. Numai să fii un muncitor destoinic şi care vrea să lucreze. chiar" dacă nu este cât atâtea broaşte. care luptau împotriva patronatului. Ei bine. imensa lor forţă. când nu exista nici roşul. zece în loc". Acest rău suprem.

îngeri. îmi terminasem toate pregătirile de-a părăsi Rusia şi mă aflam în camera mea de la Hotelul „Passage". nu-ţi rămâne decât să-ţi zbori creierii: orice activitate lucrativă.Partidul îşi impune legea în uzină. care la urma urmei nu se poate transforma în. Şi-rni citi o telegramă. Noi ne-am străduit să te cruţăm de aceasta. Tu nu mă vei face să cred că cineva pe lumea asta îl poate confunda pe bătrânul nostru Rusakov cu albul Kalganov..să ridicăm cortina: La întâi februarie. foarte calm. Kalganov — fiul unui fost proprietar şi asasinul unui preşedinte de 1 1929. El mă fixă cu ochii stinşi. i-am zis. mai merge: forţele sunt egale. cooperativă — tocmai fusese împuşcat. în atelier. Cu braţele bălăbănind. pe care ai săi i-o trimiseseră din Leningrad. Nu este decât o farsă sinistră. Acum e rândul nostru să fim devoraţi. Acestea spuse. Bătrânul era denunţat vindictei publice ca duşman al proletariatului. De ce n-ai plecat cu opt zile mai devreme? — Dar despre ce este vorba? — Iată despre ce este vorba: în U. orice posibilitate de a-ţi câştiga existentei îţi sunt refuzate. când Victor Serge intră. Se cerea arestarea lui imediată şi o pedepsire exemplară. dar palid ea un mort: — Iată. vorba de o . învins.S.R.pedeapsă? Ei bine. mai înainte cu câteva săptămâni. Acum răul te apucă de beregată. apărut în ajun în „Leningradskaia Pravda". în birou. cel mai mare organ regional de partid. şi încă ar li o calamitate socială de-a preda majori-tatea populaţiei arbitrariului unei minorităţi infime de oameni. Peste tot. Dar când este. Ce. titlul arti colului indica net: Şleahta lui Kalganov. Tu cunoşti această ţară astăzi cum puţini o cunosc. cu toate eforturile noastre. căzând pe un scaun. — Sărmane prieten. din Moseeva. — Să vedem. Victor părea distrus. anul curent 1 demoralizat. îmi zise. Or. Gândiţi-vă că chiar dacă şcolile comuniste ar preda contrariul. când este vorba să fie apreciat un individ izolat. Era vorba de un articol ticălos. Gândiţi-vă la puterea înspăimântătoare pusă în mâinile unor oameni cărora şcolile oficiale le spun că morală şi cinstea nu sunt decât „prejudecăţi burgheze" şi că singur materialismul există în mod real pe-acest pământ. Nimeni nu-şi poate găsi un angajament altfel decât prin sindicat. Şi odată alungat din sindicat.S. privirea aţintită la pământ. în magazin. dar nimeni aici n-a vrut să-ţi spună până unde poate merge puterea răului. în locuinţă..

ţipând şi înjurând. dezordine şi încearcă să strice buna lor desfăşurare. Cetăţeanul Rusakov. a intrat în apartamentul cetăţeanului Rusakov pentru a examina reparaţiile executate. Apoi. Cine este Rusakov? Din cele unsprezece camere ale apartamentului său. au ieşit din camerele ocupate de ei. locuiesc două comsomoliste emigrante din România. Ordinul „Drapelul Roşu" scâlciat. înapoiată acasă. o târâră pe Svirţieva pe coridor. punând degetul pe „Ordinul Drapelul Roşu". Iată-l integral: „Acum câteva săptămâni a fost împuşcat la Moscova Alexandr Kalganov. Tuscinci. în reuniunile „Casei". susţinută de locatarii casei. Svirţieva îşi pierdu cunoştinţa şi nu-şi reveni decât pe treptele scării. în ajutorul lui Rusakov şi înce pură s-o insulte pe Svirţieva. trebnici". terorizîndu-le. pe care le speculează după bunu-i plac. La 26 ale acestei luni. până-n anticameră. provoacă scandaluri. cu care era decorată Svirţieva. . închiriată de el. ca membră a Direcţiei casei nr. acoperită cu scuipaţi. Trei femei şi un bărbat. într-una din camere. încât se tem să dea o declaraţie celor în drept. pe care nu o dată le-a stâlcit în bătăi. tovarăşa Svirţieva s-a dus la spitalul Perovskaia. 19. care l-a omorât pe preşedintele cooperativei de locuinţe. iaj „scriitorul" încerca în fel şi chip să-i smulgă ordinul „Drapelul Roşu". tovarăşa Măria Svirţieva. Este ca oală de fier împotriva oalei de pământ. locatarul principal. vânătăi şi zgârieturi. el i-a răspuns că era scriitor şi că legile nu erau scrise pentru el. strada Jeliabov. Agresiunea verbală fu lungă. cu Rusakov în frunte. răni sângerânde. care constată pe corpul ei puternice contuziuni. apropiindu-se de Svirţieva. Karavaiev. Este venit din Franţa. în recrudescenţă de activitate. unde avea un atelier pentru pălării. Execuţia lui Kalganov a fost un avertisment brutal adresat elementului culac şi nepman. elegant îmbrăcat. fiul unui vechi proprietar. „Toţi din Direcţia voastră sunt nişte bandiţi şi tu eşti unul dintre ei". Când aceasta a cerut necunoscutului să-i spună cu ce drept o insultase. Rusakov are un comportament mereu antisovietic.organizaţie sau mai mulţi indivizi — cum este în cazul de azi — care se leagă de un oarecare. fata lui Rusakov. pentru a găsi un doctor. scriitorul strigă: „Pe oamenii care poartă aceste decoraţii noi i-am împuşcat ca pe nişte ne-. Răspunzându-le că a venit ca membră a Direcţiei. Una din femei. Ne-am apucat să citim articolul. Rochia îi era sfâşiată. el s-a năpustit asupra ei. lovind-o cu tot ce le cădea sub mână. a întrebat-o cu grosolănie de ce a venit. el a închiriat nouă. Dar se pare că sfârşitul lui Kalganov nu a exercitat asupra întregii lumi acţiunea preventivă aşteptată. — omul este pierdut. o apucă pe Svirţieva de umăr. în timp ce Rusakov o lovea peste faţă. Rusacov o lovea pe Svirţieva cu pumnii. fata lui folosea nu se ştie ce obiect greu.

pentru că am trăit în sânul ei. Duşman al orânduirii proletare. 31 ianuarie 1929) Faţă de această odioasă maşinaţiune împotriva muncitorului Rusakov. în 48 de ore. între care Victqr Serge şi dr.Pravda din Leningrad a publicat. de pe coridorul tenebros al uniii apartament burghez. un articol împotriva bătrânului revoluţioi nar Rusakov. Afacerea Rusakov trebuie scoasă la lumină. care operează pe frontul locuinţelor şi al vieţii cotidiene. În timpul războiului civil a fost cavaleristă în Armata Roşie. sub titlul Şleahta lui Kalganov.S. pe care-l cunosc bine şi a cărui nevinovăI ţie este uşor de dovedit şi care constituie o provocare | intolerabilă la persecuţii judiciare şi altele. a încercat să-şi verse ura pe militanta socială Svirţieva. urmat de-o sentinţă severă. Trebuind să părăsesc U. toarele mesaje: Preşedintelui U.: Cunosc familia Rusakov. care să fie exemplar şi să aibă acelaşi caracter de avertisment că şi Kalganov la Moscova. în trecut. Astfel.. Istrati trimite urmă. Agresiunea lui Rusakov — înarmat cu pumnii săi ca şi Kalganov înarmat şi cu.un cuţit — este o tentativă de atac a elementelor cuîace'si nepmane împotriva rândurilor noastre şi a muncii noastre creatoare.Şi cine-i Svirţieva? Iată câteva date din biografia ei de clasă. Sunt absolut convins nu numai. la Leningrad.” TOUR (Leningradskaia Pravda. Panait Istrati şi câţiva dintre prietenii săi. vă rog să luaţi cunoştinţă de ceea ce urmează. bine caracterizată.S. decid să reacţioneze energic.R. apărut în ziarul dumneavoastră. Pentru meritele ei militare este decorată cu ordinul „Steagul Roşu". Nikolaenko. una din organizatoarele primului Congres al Femeilor. A lucrat apoi ca ilegalistă în Polonia. se. . Kolinin. cu pumnul său cuţitul.S. în 1918. Trebuie pedepsiţi exemplar duşmanii proletariatului. care ne atacă militanţii. Douăzeci de ani ca muncitoare. destul de caracteristică. Este absolut clar că pe coridorul semiîntunecat al apartamentului burghez a avut loc o răfuială de clasă. şi adusă în dezbaterile unui proces larg şi exemplar...S. Acestea sunt biografiile de clasă ale agresorului şi victimei. fac apel la spiritul dumneavoastră de dreptate şi cer o reparaţie publică î pentru această familie de muncitori. ca să taie altora pofta de a-l imita. trimiţând telegrame de protest unor redacţii şi autorităţi. în interesele sale personale. Membră în Sovietul din Leningrad şi membră de partid. Opinia proletară cere arestarea imediată a lui Rusakov.R. Rusakov este din acelaşi aluat cu împuşcatul Alexandr Kalganov. E nevoie de un proces larg dezbătut. rănit.” Iar Pravdei din Leningrad: „Cu privire la articolul Şleahta lui Kalganov.

ceată de nespălaţi! Ceată de bandiţi! Asasini ai muncitorilor! Da. la zece. Făcui la fel cu ei. Fu chemat un şef. Când mă înapoiai în cameră. fiindcă nu văd dacă sunt ochi căscaţi... în stingă: — Avem o telegramă pentru tovarăşul Kalinin.. la Leningrad nu le venea să creadă. ci şi de persecuţiile a căror victimă este şi să ştiţi că sunt gata să reacţionez cu toată energia. Atunci. care mă cunoşteau bine. dacă eu am trimis o atare telegramă marelui organ regional de partid. care mă privesc o clipă şi apoi dispar. împotriva acestei mârşavii. . voi raporta ceea ce mi-aţi spus. vocea redactorului conchide: — Bine. Uşile de pe culoar se întredeschid. care se afla acolo.. aproape public. mă dezlănţuii ca unul care nu mai are nimic de pierdut. — Trimiteţi-o la Centrală. în ciuda inimii care nu se aştepta la o atare lovitură şi nu avea nici un chef de râs. tovarăşe Istrati. tot ceea ce le-ai aruncat în obraz.de nevinovăţia ei.. aici şi în străinătate. este îngrozit: — Ei bine! Nici un om n-a avut până azi curajul de-a striga Sovietelor. Urlu astfel.. transmiţând protestele mele din ultima vreme la Moscova. neîncrezătoare.. dar. Să protestaţi aici şi în străinătate. asta ar fi Siberia.. ce reacţie! Era redacţia moscovită a ziarului Leningraăskaia Frauda care mă întreba. — Asta vi se pare puţin cam tare? Ei bine. Nimic altceva. nu-i aşa?. Dar încă nu-l deranjasem pe preşedintele Uniunii. Amploaiaţii râdeau încetişor. Şi unde să dai de el? Fiecare se întreba. îmi găsii tovarăşa de viaţă. Dar. nu mai putui să mă stăpânesc. apoi altul.” Aceste telegrame au fost expediate după-amiază şi seară. Aceea destinată lui Kalinin provoacă emoţie funcţionarelor de la telegraf. Şi uitând că telefonez de pe culoarul plin al hotelului. „Mârşavii". HaicUică strălucitor de fericită să ştie că cineva îndrăzneşte să-şi urle revoltă împotriva tiraniei. vă credeţi victimele unei mistificări? Nu prea se obişnuieşte pe aici. Pentru oricare dintre noi. sunt mârşavii ceea ce faceţi şi voi protesta aici şi m străinătate!. A doua zi. timp de vreo zece minute.. primesc primul semn de reacţie. Dar Victor Serge. să vezi că oamenii îşi ridică fruntea!. oprindu-mă. fiindcă pierdusem credinţa: — Ah. Asta ni se pare cam tare. — Nu. Eu nu am nici o vină. fără să-mi dau seama dacă mă mai ascultă sau nu. Telefoane în dreapta. În sfârşit. tăind vorba invizibilului interlocutor. Simt mai degrabă.

. cu nouăzeci de copeici pe zi. căci nimic nu-mi lipseşte în ţara mea. Dar să nu se comporte ca noi: dacă sunt revoluţionari. mea. bandiţi!. Văd apărând pe coala mea de hârtie chipul oamenilor jigăriţi.S. se dau la om şi-l devoră într-o tăcere de cimitir? Povestesc cu amănunte această pagină a vieţii mele. Toată ziua de 2 februarie. cu priviri de nebuni. epave ale fascismului. 'eu tot ceea ce poate fi curajos în ea. cuvintele pe care burghezii cei mai reacţionari şi le strigau zilnic: asasini!.sunt un revoluţionar? Dacă eram unul dintre cei care se pleacă şi tac chitic. de vreme ce o republică revoluţionară trebuie să-i dea voie? Este. Ochi pe care nu-i voi uita niciodată. Şi n-am ştiut. căci sunt un învins. vreodată.Povestesc viaţa lui de om şi revoluţionar şi aştern pe riîrtie versiunea exactă a faptei banditeşti . că primul rezultat al progre%ului social este acela că nu se mai pot striga.apărând-o. de la noi. fără să rişte pentru asta un voiaj spre o Siberie? în ce constă. voci care tună în inimă. un progres sau -o barbarie demnă de inchiziţie. cele mai monstruoase abuzuri de putere înfloresc. să nu vină aici. că dreptul de-a vorbi dă ortul popii sub toate dictaturile". — Da! protestez împotriva nedreptăţii! strigă el. ascultând de burghezi în lo% de sovietici.R. în folosul luptelor de mâine: oxigen pentru flăcările ce vor devora generozitatea umană. vom şti dacă în străinătate ţi-ai ţinut cuvântul dat saci nu eşti decât o lichea. După ce am tăcut opt luni. acest drept de control. refugiindu-mă aici. ca un cuib de vipere la soare.S. acest drept la critică. care rătăcesc cu zecile de mii în toată Uniunea şi unde cele mai păcătoase.Cine ar vrea să creadă. o trec agăţat de telefon şi descriu adevărata fizionomie a lui Rusakov — pentru presă. cu preţul vieţii lor şi să moară. în genul lui Rusakov. mi-a strigat odată: — Spune-le tovarăşilor de-acolo că trebuie să apere totdeauna U. ne vor vorbi de tine. Oamenii aceia nu erau d'alde „albi". scheletici. n-aş fi acum aici.canalii trăiesc confortabil în „liucs". ca să guste pâinea Revoluţiei. Şi unul din aceşti rătăcitori. nu mă aflu aei ca să-mi miorlăi revolta. această pretinsă posibilitate a muncitorului de-a putea să se exprime şi acţiona la el acasă. fiindcă sunt „pe linie". Pentru ce. când toate libertăţile sunt moarte şi cele mai mârşave crime. ci pentru că omenirea muncitoare şi revoluţionară să tragă cât mai multe 'învăminte posibile. nu pentru ca să mă umflu în pene. Ci emigranţi politici. El era unul dintre acei „protestatari". atunci. afară de dreptul de-a vorbi. clătinându-se de furie că şi de lipsuri şi care îmi spun: — De felul în care ziarele Fraudă. justiţie şl preşedinţie. mi-au aruncat pe umeri poveri care mă strivesc şi nu le mai pot suporta. Şi m-aş fi simţit mai puţin rău. între fraţi de luptă. oare.

Am trecut de mai multe ori prin Leningrad. Vechimea lui ca muncitor depăşeşte patruzeci de ani. străbat U. care a luptat multă vreme împotriva mizeriei. fără să schimbaţi ceva. Sosi la Petrograd în plină iarnă 1919. Public _ aici acest articol. Iată-1. O aruncătură de ochi pe manuscrisul meu şi iată că toate nasurile se lasă în jos. vă aduc un articol. pentru a permite fiecăruia să-şi facă o idee despre arbitrariul comunist. a fost treptat administrator [girant la aziluri pentru copii] al unui cămin mare pentru copii. Contez pe voi. din cauza activităţii agitatorice la care se deda. Buenos Aires şi Marsilia. şapte copii (cunosc personal numai şase). în sânul unei familii de oameni cumsecade. fu expulzat din Franţa. în atâtea porturi ale lumii. consacrându-şi serile sindicatului marinarilor ruşi. Vă rog să mi-l publicaţi imediat. De-aproape doi ani. în 1905. despre imposibilitatea în care se află un muncitor de-a se apăra când o organizaţie îl potopeşte cu minciuni. el este muncitor la fabrica de confecţii [„Samoilova"]. la Hamburg.] a sfârşit prin a se fixa în Franţa.la care s-a dedat isterica decorată cu ordinul „Steagul Roşu". E moderat. New York.] Am cunoscut acolo grijile şi bucuriile unui adevărat proletar rus. (Toate rândurile între paranteze [ ] au fost suprimate de Komsomolskaia Pravda). Apoi rămase. Totuşi îmi promit să-l publice aşa cum este." ' Sper că nu se poate mai cinstit. Trăi multă vreme. din munca mâinilor lui. Este vorba de-o chestiune 'foarte gravă. Se va vedea cum a fost ţinută promisiunea. Afacerea Rusakov „De un an.R. scriitor francez. în timpul intervenţiei în Rusia. ei bine! să fiu împuşcat în acelaşi timp cu el. [de pogromuri şi represiune. lângă un prieten. în redacţia „Komsomolskaia Pravda" — cel mai important ziar din Moscova. multă vreme. director al unei spălătorii. după „Pravda" — suntem întâmpinaţi cu strigăte de bucurie: — Deci. [în calitate de ostatic bolşevic]. deloc lung. hrănind cu trudă. spunând: „Dacă mint şi-mi puteţi dovedi că Rusakov este contra-revoluţionarul zugrăvit de Tour.S. instalat la hotelul „Europa". ne aduceţi ceva? — întocmai. în toate direcţiile. Cu articolul în buzunar ne ducem să vizităm pe câte unii din aceşti mari prieteni-redactori. care mi-au cerut adesea să scriu pentru ziarele lor. închei. E un bărbat încă viguros şi care îşi păstrează din trecutul său de agitator un fel de-a vorbi . schimbat cu ofiţerii francezi arestaţi în Rusia. acest bătrân muncitor îşi aducea bucuros şase din copiii lui în ţara Revoluţiei. [Pe vremea foametei şi a pericolului mortal. [M-am odihnit acolo de rnai multe ori. cu toată familia.S.] La Leningrad. fără ocupaţie. Izgonit din Rusia.

locuind în acelaşi imobil. înapoia băii — unde doarme el — şi să i-o ia. Dacă persoana care a provocat în mod deliberat acest incident a pătimit ea-însăsi mai apoi. în a doua capitală a U. muncitorul Rusakov era ţinta unor atacuri continue ale comsomolistei cu pricina. hăituit. împreună cu familia sa. [Am întâlnit aici doi scriitori francezi: Pierre Pascal şi Victor Serge care locuiesc de multă vreme în Rusia. 19. care-l cunoaşte de douăzeci de ani: doctorul N. la nr. ca un contra-revoluţionar. de-o persoană care nu-i era cunoscută şi intrată în casă fără să-i ceară voie. O cunosc bine. ca să-l izgonească dintr-o cameră — mai precis un colţ de coridor. pe strada Jeliabova. ca un rău-făcător. îl silise [de luni de zile] la procese [şi chiar îl denunţase. Eram la curent cu micile ei necazuri. Şi care îl cunosc bine pe Rusakov.] Articolul îl mai prezintă şi ca. în casa ei. Am văzut-o rum trăieşte. cuvânt cu cuvânt. A cincea minciună. „speculant". Izbutesc să-mi fie tradus. Nu mai adaug nimic despre tonul şi concluziile autorului [care-l compară pe Rusakov cu un asasin executat recent!] îl acuză că. denunţat astfel dispreţului şi ostilităţii populaţiei. provocată şi lovită. [Nu ştiam că era îngăduit să se joace astfel cu aceste cuvinte. făcându-l criminal].R. Ca „persecutorul a două tinere basarabene comuniste". constat că articolul din Pravda Leningradului este o agresiune morală incalificabilă. bătrânul muncitor sau unul deai săi au fost scoşi din sărite? Orice răbdare îşi are marginile ei fireşti. care a mers până la a-l denunţa calomnios poliţiei criminale. Am părăsit familia lui la 30 decembrie. A patra minciună. Din nenorocire pentru cel care montează atari istorii. A fost insultată. A şasea minciună. pe care o ştiu incapabilă de violenţe împotriva oricui ar fi. a brutalizat o comunistă. Ca un „fost proprietar al unui atelier de pălării în Franţa'. Am întâlnit şi un doctor. un vechi muncitor revoluţionar al cărui trecut şi prezent sunt în realitate fără reproş?] Articolul din Pravda îl califică drept „culac". De luni de zile. Ştiam că o comsomolistă. venită în locuinţa lor. „nepman" şi „contrarevoluţionar"! [Trei] minciuni inadmisibile şi periculoase.adesea curajos. care se ocupă de această problemă. montate împotriva lui. timp de câteva minute. Şi am ajuns să mă întreb cum se poate petrece aşa ceva. Ştiu că în Uniunea Sovietică criza lo cuinţelor este gravă şi că istoriile de acest gen nu sunt [din nenorocire] rare. cunosc bine pe oamenii de care e vorba. având ca titlu Şleahta lui Kalganov.? Cum poate să fie calomniat. apărut în Pravda de la Leningrad. împreună cu ei.S. la 31 ianuarie. Dar iată că mi se aduce la cunoştinţă un articol revoltător. tribunalele i-au . nu trebuie oare să nu se fi agăţat mai întâi de ea? A cui este vina că. soţia unui prieten al meu. Se numeşte Alexandru Ivanovici Rusakov şi locuieşte la Leningrad. KB 4. Acest incident a început cu violenţe împotriva unei tinere femei oneste şi cultivate.S. în patru „afaceri" succesive.

în timp ce realitatea şi textul meu afirmau contrariul. 2 februarie 1929). a făcut o impresie nemaipomenită. un „străin"! Trebuie recunoscut că Komsomolskaia Pravda îşi îmblânzi arbitrariul. împotriva unui muncitor. unul altuia. nu s-au jenat să-mi desfigureze articolul şi chiar să-mi pună în gură cuvintele că „tribunalele l-au găsit vinovat" pe Rusakov. care să facă lumină". N-o.] Toate aceste demersuri n-au slujit la nimic. Sunt tare mâhnit să văd presa luând parte la o campanie incalificabilă. Unul spusese: şleahta lui Kalganov.] Sunt tare mâhnit să văd comsomolişti şi comunişti comportându-se astfel faţă de un muncitor. Şi a doua zi. doi membri ai organizaţiei comuniste de la Jakt (comitetul de locuinţe). 35 de grade. Un „fără partid". Fără precedent: două dintre cele mai mari organe de partid îşi aruncau. Odată terminat acest articol. împotriva căruia nu importă ce „Tour" (autorul articolului calomnios' — n. defăimat politic. prin viu grai. o plângere scrisă.dat dreptate. argumente potrivnice faţă de aceeaşi dramă socială. Acum. acum câteva săptămâni.]'redacţiei Pravda Leningradului. Cât despre pasagiile tăiate. făcându-mă să spun o grozăvie. [Prietenul meu Victor Serge a avertizat. Dau din mâini şi din picioare. pe'un ger de minus. Alerg.peste tot. P. cer o reparaţie completă pentru acest om". ştiam. îmbrăcat cu un pardesiu. Aşa cum se poate constata. (Aici redacţia mi-a modificat textul. acum câteva luni. din cauza gravităţii şi a promisiunii făcute. din sindicatul care trebuia să-l apere şi izgonit din uzină [ceea ce trebuia să-l lase muritor de foame! El este total lipsit de apărare. Cer ca această afacere să fie scoasă la lumină. Celălalt răspunde:. aflu că Rusakov a şi fost exclus.afacerea Rusakov-. În ciuda acesteia. Rusakov putea să moară. obţinusem pentru el tot ceea ce presa sovietică era în stare să facă pentru un muncitor. Şi cine „a reuşit acest tur de forţă?". Mai mult: nu le-a fost dat nici un răspuns! [Sunt tare mâhnit că am dat peste atari moravuri.S. Nu-i o greşeală de tipar: vinovat e vinovat şi dreptate e un cuvânt cu totul diferit. dat în după-amiaza zilei de 2 februarie. făcându-mă să spun contrariul: „Tribunalele l-au găsit vinovat"!!!). într-una din capitalele Revoluţiei. articolul meu. Cer o reparaţie publică pentru muncitorul Rusakov. cerând să se pună capăt acestei persecuţii meschine. 'putea să ceară moartea. — Scandalul continuă. s-a refuzat orice punere la punct. deşi cazul era urgent. El s-a adresat [degeaba prin viu grai. în zece ziare şi în toate zilele. nu a apărut decât pe 5 februarie.t). (Moscova. în douăzeci şi patru de ore. la fel cu emigranţii politici cu . chiar în limba rusă. căreia îi adresase. adăugând la articolul meu o notă a redacţiei cerând „o anchetă.] în calitatea mea de fost muncitor. rectifică eroarea supărătoare. Şi apoi.

Vrea să-i alunge pe Rusakovi. chiar vesel: — Ce vor de ia noi bandiţii ăştia? De data asta au înnebunit cu toţii! Şi ne povesteşte. de la început: Roitman — 6 tânăra comunistă. Ce putem face noi? Şi arătându-mi un teanc de dosare. dar trebuie să cunosc problema în adâncul ei. catoare.. curajos. spune Kolţov. naiv. Cine poate rezista unui comitet de locuinţe. reflectai eu: tare drăguţă este dictatura voastră. ca să pună mâna pe apartamentul lor. Ne-a primit. evreică din Basarabia. prietena ei. se hotărăşte de astă-dată. ' Pătrunde înăuntru. pe mine şi pe Victor Serge. puţin blazat. . În timpul acestor curse la redacţii. îi spun. dar poate să-1 împuşte după ce a fost judecat. îmi spuse: — O vreau prea bine. Rusakov soseşte pe neaşteptate de la. Respinsă în toate procesele intentate bătrânului. invitând-o să facă o „inspecţie" în apartament. „rezoluţiile" din uzină şi întrunirile „muncitoreşti" ale Jackt-ului (comitetul de locuinţe) cer ca Rusakov să fie împuşcat „fără judecată". Erau vreo cincizeci. — Dar. Rusakov iese din camera lui şi cere să-i arate mandatul care o însărcina cu 'această inspecţie. mi-amintesc întruna de întrevederea avută cu Kolţov. datorită marii sale autorităţi. faimosul cronicar comunist. unde cavalerista Svirţieva. ca să pot salva viaţa unui om. — În majoritatea caselor noastre. în cincisprezece luni. Ei bine.nouăzeci de copeici pe zi şi în ciuda celor treisprezece mii de ruble pe care sovietele mi le-au plătit ca drepturi de autor. E stăpân pe sine. în biroul lui de la „Ogoniok". sincer. dar pe care i-am cheltuit în felul meu. este membru important să facă pe dracu'n patru pentru ca să-l oblige pe Rusakov să-şi ia tălpăşiţa. de-acord cu Jackt-ul. Eram în relaţii bune. — Fără judecată nu poate fi împuşcat. fiind omul cel mai la curent în materie. O cunosc. când capul lui nu mai preţuieşte nimic? Şi acest comitet o împuterniceşte pe Svirţieva. colocatară în apartament. Cazuri sosite azi dimineaţă. pâinea şi onoarea a două familii.. strigă ea. cincisprezece zile. Victor Serge îşi vâri nasul în vreo cinci-şase dintre ele şi dădu peste două sinucideri din cauza persecuţiei birocratice. La rugămintea mea de-a acţiona promt. uncie fusese lansat un mandat de arestare împotriva lui. gospodinele îşi aruncă apă fiartă în faţă. pe biroul său. adăugă: — Priviţi ce am în braţele mele. Deschide uşile. Unele dintre ele sunt neveste de foşti comisari ai poporului. Ne ascultă prietenos. îi prezentăm cazul. la Leningrad.. La 3 februarie. — N-am mandat de arătat „speculanţilor" şi „contrarevoluţionarilor". Va trece o săptămână. Leningrad. "scena agresiunii. Provo-. să cercetez documentele.

ce s-a întâmplat? — — S-a întâmplat. Trebuie să le asculte păsul.. Liuba | se prăbuşeşte însângerată. că-ntr-o zi. Caucazului şi Turkestanului. El trebuie să-i primească pe toţi Rusakovii şi toate Rusakovele. cu cea mai mare seriozitate. cavalerista roşie.. Pentru asta e acolo. O oră cu ceasul în mina. nevasta lui Victor Serge. Se aflau acolo — de zile. fiecare cu câte-o hârtie în mină.. Liuba — fata lui Rusakov. Dar tătucul Kalinin. Un pumn zdravăn în obraz este singurul răspuns. eînd judecătorii de instrucţie din Leningrad şi şeful redacţiei „Pravda" mi-au obiectat că Svirţieva. la orele unsprezece. . cum poţi să-l insulţi astfel pe tatăl meu? Ştii bine că este un vechi revoluţionar. aceste vorbe. — Am luat-o' atunci tustrei.. târându-şi în Moscova mizerii. Voia să fugă. — Bine. suntem introduşi de îndată în biroul secretariatului şi primiţi nurnaidecît. rog Preşedinţia să binevoiască a mă primi. muncitor la fabrica „Samoilova".La. A doua zi. zicându-le: — Şi acum. tovarăşe Mihail Ivanovici. care venim să cerem 'Preşedintelui nu o strângere de mină şi nici o promisiune reconfortantă. avea vânătăi pe corp. tovarăşe. Nu are altceva de. Ştiu de el. suntem primiţi. trebuie să-i asculte. însoţit de Rusakov.făcut. Culoare şi săli înţesate cu lume pestriţă. mai bun decât cel ce fusese detronat şi doborât. bărbaţi şi femei de toate vârstele. că atotputernicii se feresc s-o distrugă. bine! se va cerceta asta. fii pe pace! Poporul nu va reuşi niciodată să priceapă că iluzia este singura lui parte în viaţă. şi cu ochii aţintiţi la uşa salvatoare. mii de tristeţi fără nume. săptămâni şi luni — aşteptându-şi rândul. le-am pus următoarea întrebare. sub pretextul că-i decorată cu „Drapelul Roşu"? Nu i-aţi muta fălcile? 115 Acest poltron de Rusakov nu-i aplicase decât două perechi de palme zdravene. pe care nimeni nu avea timpul necesar ca să le asculte. Victor Serge se afla cu noi. cu înfăţişări deosebite. tovarăşă. Dar noi. La 4 februarie. din toate republicile. Câteva zile mai târziu. făptură plăpânda incapabilă să supere opisică. nenorociri. ameţită. când tocmai veneam de la. aşa cum medicii trăiesc din speranţa credulităţii clienţilor lor. măcar timpul cât le ia hârtia din mâini. figuri neliniştite. rămasă fără răspuns: — Ce-aţi face voi dacă o Svirţieva ar intra în casa voastră şi ar învineţi ochiul nevestei voastre. până în fundul Siberiei. intervine: — Dar. ca s-o târâm la miliţie.

Răsfoieşte febril micul nostru dosar. Dar asta noi nu o vom şti decât şase luni mai târziu. dar reţine un fapt bătător la ochi: un muncitor este sortit morţii prin înfemetare. el vrea să înţeleagă totul. discută în cunoştinţă de'cauză. De-acord! Sună. la curent. începe să se descurce fără ajutorul nostru. Şi şterge-o de îndată la Leningrad. îşi ia stiloul şi scrie următoarele pe reclamaţia lui Rusakov: „Tovarăşului Komarov (preşedintele Sovietului din Leningrad) sau tovarăşului Ciudov (secretarul de partid. Kalinin putu să adauge: „Şi. că totul se plăteşte aici. că-şi concedierea lui de la uzina unde muncea de doi ani. apoi. ca voi tustrei!". dar de îndată se ascund. ceea ce nu se întâmpla niciodată. Mai presus de orice. este încă amăgeală. a închis . mai degrabă. la rândul său. fără proces. la 31 ianuarie. punctează faptele. Ieşind de la Preşedinţie. a putut de-a doua zi să provoaee excluderea bătrânului din sindicat.Kalinin este un mujic nervos. Rusakov o şterge la Leningrad. -ca să nu ne dăm seama. I. care-i turuie ca o moară. Să recapitulăm: Komsolmoskaia Pravda. Gândesc că-i o istorie foarte sumbră. Preferă să-l asculte. când nu voi putea să-i mai spun primului magistrat al puterii comuniste ceea ce gândesc despre dictatura „proletariatului" şi despre apostilele sale. nasul său bor canat ne adulmecă suiletele şi inimile. douăzeci şi patru de ore după publicarea unui articol infamant care cere şi poate cere tot ce vrea împotriva lui. îi spune Preşedintele Uniunii lui Rusakov. Vă rog să mă informaţi. — Pune asta bine. praf în ochii unor imbecili. Nările lui largi. sigilat. ştie să întrebe. înşfacă de la Rusakov tocmai ceea ce îi trebuie acolo unde ţinea degetul. 5 februarie. confruntă datele. publicând articolul meu. al aceluiaşi oraş): Vă rog" să descurcaţi imediat această afacere. în acelaşi timp cu muncitorii din lumea întreagă şi să ştie. S-o afle aici. dar care ştie să asculte. Din timp în timp. pe Rusakov. Kalinin ştie ce însemnează asta. dar care nu poate lipsi de pâine o familie. în continuare. iar bătrânul gata să plângă. fără nici o anchetă. drept spre ai noştri. ia totul şi revine cu un plic mare. îl văd clipind înciudat spre mine şi are aerul să spună: „Ce tip supărător!” însuşi Kalinin se miră că simpla publicare. (Semnat) M. Ochii mici ne trimit fulgere pe furiş. să ştii odată pentru totdeauna: chiar când vă primesc pe scara principală. KALININ Intră un secretar. în buzunarul tău!. Cum eram toţi impresionaţi. a articolului lui Tour. pe pământ. El nu ştie dacă Rusakov este sau nu ceea ce afirmă Tour.

amănunţită în ce priveşte această afacere de locuinţă. Or. apostila lui Kalinin. cealaltă. organ al comitetului regional de partid. încă înainte de primirea scrisorii dumneavoastră. cărora le-am cerut audienţă. chiar de mâine. Nu dispun. ' noi nu cerem decât lumină şi dreptate. declaraţia lui Rusakov. am însărcinat un tovarăş responsabil de partid ca să studieze toate circumstanţele acestei afaceri. dacă aţi fi fost la . care mi-a transmis că la ora unsprezece va veni o maşină să mă ducă la Kremlin. Nu mă îndoiesc că. când bătrânul ne va telefona despre efectul produs de apostila noului tătuc. mult mai crudă decât aceea a predecesorului său. Iată acest răspuns: Leningrad. Este un comunist care ţine la confortul său). pe care i-o scrisesem la 4 februarie. Redacţia Pravdei din Leningrad are. Istrati: „Dragă tovarăşe. dar una dintre ele este lovită de-o revenire bruscă a bolii. ora unsprezece noaptea Moscova. către Bandin. — la o scrisoare destul de amară. ca să-i confirm şi să-i întăresc telegrama mea de la întâi februarie. Două dintre cele mai înalte personalităţi ale partidului. ca să puneţi la îndoială moravurile din ţara noastră şi ale presei noastre. Dar. aflu că nu va riposta. Este răspunsul lui Rafail. care mă face să mă îndoiesc dinainte despre eficacitatea intervenţiei prezidenţiale. cu rugămintea de a transmite chiar azi scrisoarea mea adresată lui P. Puteţi fi pe deplin liniştit: dacă se va dovedi că articolul publicat conţine' inexactităţi şi cooperativa de locuinţe l-a calomniat în mod conştient pe Rusakov sau că a fost comisă vreo greşeală. În concluzie: putem să luăm trenul spre Paris? Vom vedea mâinepoimâine. de care vom fi atunci la o mie de leghe. ca să ne gândim dacă părinteasca intervenţie a fost o amăgeală. ne agăţăm de-o singură certitudine. 5 februarie 1929. Kolţov mi-a promis că va publica un articol despre această „afacere"! '(N-o Va spune nimănui. îmi telefonează la' unsprezece fără un sfert -că are de asemenea o recidivă. oricare ar fi ea. oricare ar fi ele. priveşte întotdeauna cu atenţia şi tactul necesar faptele pe care le publică. Pravda Leningradului.gura ziarului de la Leningrad. vor să binevoiască dea mă primi. Este un ordin venit -prea de sus pentru că bandiţii să-şi permită â trece peste el. Nu socot că aţi putea avea motive. ale cărei urmări îl fac incapabil să se întreţină cu mine. în sfârşit. acum. noi îl vom reabilita rapid şi energic pe Rusakov. a doua zi (6 februarie) un document îmi cade pe cap. ţarul tuturor spânzurătorilor. de documente care să-mi îngăduie să vă comunic o concluzie definitivă. preşedintele comitetului de redacţie al ziarului Pravda din Leningrad. ceea ce-l 'împiedică. primit astăzi scrisoarea dumitale din 4 februarie. începută cea mai promptă anchetă.

Leningrad şi aţi fi fost în posesia documentelor pe care ziariştii noştri le posedă în momentul de faţă. E lesne. antisemit încarnat. încât este comparat cu un asasin care fusese executat. pentru care justiţia sovietică nu se va spăla niciodată de-o atare ruşine. „Proletari din toate ţările" şi „uniţi-vă". nepărtinitoare. manifestă împotriva U. Şleahta lui Kalganov este titlu şi concluzie. dat afară de la fabrică.S. cât mai repede posibil. cel de-al doilea — opera unei răbufniri a tiraniei comuniste — va avorta jalnic şi va condamna trei nevinovaţi îa pedepse atât de neînsemnate (3—2—l luni de munci obligatorii!). Salut comunist. Rusakov este în realitate un apendice josnic al contrarevoluţiei din interior. Consecinţă fulgerătoare şi fără precedent. mic-burghezul Rusakov nu se mai sfieşte şi trece de la îndemnurile de pogrom. dumneavoastră înşivă aţi fi cerut o judecată publică. un spion . dar. măcar ca să nu fiţi prea proşti.R. un josnic apendice al contrarevoluţiei din interior. acum. aşteptându-şi gloanţele? Eu răspund: pe nici unul! Şi acelaşi răspuns va fi dat de-a lungul şi ucigătorului curs al unei cercetări care va dura şase luni. 2. Noi utilizăm documente oficiale. dintre care primul se va sfârşi cu o achitare triumfală.” Permiteţi-mi să vă asigur că afacerea Rusakov va fi studiată. Chiar dumneavoastră aţi fi cerut publicarea acestor documente. întreb: pe ce documente s-a bazat Rafail. în aplauzele unei săli arhipline de muncitori. niciodată ea nu va putea să dovedească în faţa Internaţionalei că acele pedepse sunt desigur cele pe care le merită un speculant. ' 1. de tovarăşi imparţiali şi cu autoritate. pentru a preda un om vindictei publice şi să-l arunce pe caldarâm. Sprijinind în atelier o agitaţie la pogrom. o sotnie neagră mizerabilă făcând agitaţie la pogrom. suiemenindu-şi figura de proletar la fabrică. Ascultaţi şi înţelegeţi. E clar. în calitate de „stăpân al unei locuinţe". Scumpul tovarăş Rafail face să apară un articol ale cărui acuzaţii sunt atât de zdrobitoare pentru inculpat. Iată ce declară adunarea generală de la fabrica „Samoilova": „Folosind în interes personal eticheta de muncitor. pentru copie conformă: ilizibil Ascultaţi. şi care va comporta două procese. autentice. care i-au permis să tragă o concluzie definitivă.. RAFAIL. o sotnie neagră mizerabilă şi un mic-burghez. Rusakov nu îndrăzneşte să-şi depăşească izbucnirile verbale. la fapte de pogrom.S. care îi miră de-a "dreptul chiar şi pe Kalinin: excluderea bătrânului din sindicatul său. -. Concluzia articolului: să se facă şi cu Rusakov ceea ce s-a făcut cu Kalganov. mandat de arestare lansat împotriva lui.

aceste rezoluţii.R. fără judecată". când îi cer tovarăşului Rafail să repare tot atât de prompt o faptă.. Nu vom spune aceste declaraţii. un monstru care chinuie de două luni doi comsomolişti şi. le posedă. Dumneavoastră înşivă aţi cerut o judecată publică. în sfârşit. 3. Prin urmare: nici un document care să îngăduie ruina a două familii. Iată ce declară adunarea generală (adunare generală!!!) de la fabrica „Samoilova": „Folosind în interes personal eticheta de muncitor. un contra-revoluţionar pentru care organul de partid şi o sută de „rezoluţii muncitoreşti" ceruseră pedeapsa capitală. oricare ar fi ea". muncitori? El nu „dispune de documente".S. Nu! Noi le luăm în serios. în calitate de „stăpân al unei locuinţe". din sindicatul-ohrana. Dar. ale cărei oribile urmări nu puteau fi ignorate. nouă guri. aceste rezoluţii sunt nişte zdrenţe. Este însuşi Rafail care ne-o spune. dar a „dispus" să se distrugă! Douăzeci şi patru de ore au fost de ajuns ca să fie aruncat afară un om. Rusakov este în realitate un apendice josnic al contrarevoluţiei din interior. fiindcă el posedă documente care îi permit să-l lovească pe Rusakov. ca să repare. înţelegeţi ceva. Nu mai discutăm aceste declaraţii. un mic burghez antisemit încarnat. Rusakov nu îndrăzneşte să-şi depăşească izbucnirile verbale.francez.. Aţi stăruit înşivă asupra publicării acestor documente.tr-o sută cincizeci de milioane de locuitori. în orice ţară care nu e comunistă îşi nici fascistă. El are declaraţii. sulemenindu-şi figura de proletar la fabrică. în sensul că să crape de foame de şase luni şi în continuare. atunci când o câştigă în mijlocul unei inchiziţii cum n-a cunoscut lumea niciodată! 4. Dar poate că gravul „militant responsabil" — astfel se intitulează acolo asasinii celui mai mare ideal omenesc — poate că într-adevăr nu poate să ceară această reparaţie. Nici un document care să poată cere prompt moartea unui om. care îi asigură o pline absolut de neniîncat. atâta vreme cât vor rămâne la putere persecutorii lor. o sotnie neagră mizerabilă şi un mic burghez. Sprijinind în atelier o agitaţie la pogrom împotriva U.S. Şi într-adevăr. care sunt aruncate pe spinarea clasei muncitoare şi cu ajutorul cărora sunt sugrumaţi toţi cei care cutează să nu stea drepţi. fiindcă ne sunt [invocate cu gravitate. nepărtinitoare.. la fapte de pogrom!” . ce răspunde drăguţul de el? Iată: „Nu dispun acum de documente care să-mi îngăduie a vă comunica o concluzie definitivă. dar. afară şi din uzina-ohrană! Cinci zile nu au fost în schimb suficiente pentru ca să se ceară reintegrarea lui în aceleaşi ohrane. mergând chiar până a cere ca Rusakov să fie „împuşcat. adică o sută treizeci din B. lAscultaţi-1: „. antisemit încarnat. mjc-burghezul Rusakov nu se mai sfieşte şi trece de la îndemnurile la pogrom. cu care se'şterg la spate.

rezoluţii cu care toate uzinele din Leningrad îl bombardează. . pe acest articol ca să-şi ticluiască declaraţiile dictate de organul de partid.. care se întemeiază pe una şi alta.. Asta cel puţin este clar. pe drept. pentru a-i pune botniţă. dar taci din gură! La 6 februarie. pentru a scrie un articol şi pentru a ucide două familii. douăzeci şi patru de ore de la plecarea lui Rusakov. cere moartea.. omoară. Pentru a pune Italia cij botul pe labe. Mussolini a avut cel puţin curajul crimelor sale. asupreşte.Bun. „Jackt"-ul ţine după aceea adunări. cu mai multă francheţe şi fără să ofenseze clasă muncitoare. care este să nu se mai ştie până la urmă cine este răspunzător de declaraţiile pe care şi le atribuie unii altora: „Jackt"-ul (cooperativa de locuinţe) provoacă o agresiune. acesta mi-a arătat documente. falsificatorul comunism birocratic se bazează. care se bazează şi ea pe uzine şi întreg eşafodajul unei dictaturi care se sprijină pe G. este din 31 ianuarie! Falsificatorul Rafail. Pravda se întemeiază pe ' declaraţiile de la fabrică.. Nu. muncitori.U. Ei bine: asta vreţi voi să întindeţi pe întreg pămîritul? Vă. când m-am dus imediat la Leningrad şi l-am privit pe Rafail în albul ochilor. că ea o construieşte. şi nu o uitaţi niciodată: Această adunare s-a ţinut şi aceste declaraţii au fost făcute la l februarie. fără să spună. aflaţi-o. falsificatorul ziar de partid.. făcând-o tăcută ca un cimitir.' Asta a „construit" Mussolini. patru organizaţii comuniste se întemeiază unele pe „declaraţiile" altora pentru a asasina muncitori şi pentru a izbuti acest tur de forţă.. cel puţin. şi nu cei mulţi! Eu sunt cel care dictează. tună şi fulgeră. Şi e o „declaraţie a unei adunări generale". sindicatul citeşte Pravda şi-l exclude pe Rusakov. n-a avut nevoie să fabrice rezoluţii muncitoreşti şi declaraţii ale adunărilor de prin uzine. din lumea întreagă. Bizuindu-se pe ea. pentru a frânge rezistenţa a milioane de nefericiţi.. pe declaraţiile unei adunări care s-a ţinut a doua zi după publicarea acelui articol şi care s-a sprijinit. pentru a fi aruncat în stradă un muncitor care şi-a petrecut patruzeci de ani din viaţă. Apoi. iar articolul-ucigas. Aşa. Pravda o relatează. ca voi. prestigiul şi cinstea proletariatului au rămas în picioare. Plagă birocratică! Nu vorbi în numele proletariatului! Guvernează. El a spus: „Eu sunt cel care loveşte. Aceste uzine se bazează pe Pravda. Frauda Leningradului a doborât nouă fiinţe omeneşti.mulţumesc mult. Dar când s-a ţinut această „adunare"? Când s-a auzit un atare limbaj?. declaraţii. Ei bine. unde se citeşte Pravda şi cere execuţia imediată a „monstrului".'sulemenindu-se proletar" şi trăgând foloase din eticheta de proletar"! Astfel. fabrica „Samoilova" alungă un om. exclus din sindicat. nu proletariatul! Eu sunt cel răspunzător de tot răul".P.

să sfîrsirri odată pentru totdeauna cu echivocurile: numai comuniştii trebuie să fie cer ce pot trăi pe acest pământ? Şi ce facem cu muncitorul. Munca lor. modestia şi adesea duritatea vieţii lor de pe-o zi pe alta. tot „mârâind" la ceea ce sovietele fac mai bine —. celălalt traducând operele lui Lenin. dar care asudă muncind. în compania lui Victor Serge care se întoarce acasă.dacă atari oameni sunt „con trarevoluţionari".-ului. mă întreb ce se va întâmpla cu biata omenire în ziua când comunismul Svirţievelor şi al Roitmanilor. — mă întreb ce i se va întâmpla omenirii în ziua când acest comunism s-ar încumeta să-i impună dreptatea lui şi s-o înveţe cum să trăiască. Sunt conştient de ceea ce spun aci. N-aveam încredere oarbă în firea ireproşabilă a oamenilor din mediul unde mă aflam. nu erau „comunişti". cunoscută de toate familiile persecutate. ie cunoşteam fiinţa şi sufletul. Găsim casa cufundată în această atmosferă de teroare. nu! De-o sută de ori. atingând uneori cele mai intime amănunte ale vieţii unei familii numeroase. Desigur. ea nu are misiunea de-a o omorî. nu! Omenirea nu-i atât de ticăloasă. Atât străfundul inimii fiecărui membru al celor -două gospodării. numeroasele griji din cauza salariilor lor ofticoase şi independenţa convingerilor lor într-un regim birocratic şi absolutist. amploaiatul. purtând încă pe figură urmele agresiunii. intelectualul. în ajunul arestărilor în masă. îmi dau seama de răsunetul acestor cuvinte.pornesc spre Leningrad. Dar s-ar putea să mă acuze oricine de orice. Nu. Dar. zdrobitoarea majoritate omenească care nu pricepe nimic din comunism. Trebuie să-i alungăm de la truda lor? Să-i dăm afară din locuinţa lor? Să-i trimitem în Siberia? Să-i omorâm? Dacă un Rusakov şi un Victor Serge — unul muncind din greu în uzină. în franceză şi amândoi colaborând. cel al comsomoliştiior care se amuză la Smolensk. — toate acestea le dezbătusem în seri mult prelungite. comunismul care jefuieşte. unde arn dat peste cel mai . ameliorând-o. îndoiala nu-mi era cu putinţă.P. căci am aşteptat un an să scriu această carte şi n-am scris-o decât după ce m-ana afundat în adâncul abisului sovietic. cât şi cea mai mică particularitate a caracterului lor îmi erau familiare. ţăranul. dar vă rog să-mi spuneţi ce înseamnă azi a fi comunist în Rusia? Şi apoi. în afară de uşurinţă şi necinste. având de ce să-mi pun întrebarea dacă n-ar fi fost mai prudent să scap cu faţa curată dintro afacere delicată. şi violează la Smolensk. sobrietatea lor perfectă. ca să-şi vadă femeia bătută. şi dacă clasa mea are misiunea de-a o transforma.U. Bătrânul se află la judecătorul de instrucţie. pentru a se permite să se mărească încă răuî din ea. cel al judecătorilor care joacă după fluierul G. demni de spânzurătoare. întorcându-mă de patru ori aici. cel al „Kabuki"-lor cu maioneză pe fese.

aşezat de ore întregi pe un scaun în faţa unui chipeş domn tânăr. Bărbat cu o figură marcată de o gravitate molcomă. nu are aerul de-a ne fi făcut simpatici judecătorului. atât în treburile materiale ca şi în cele morale. abuzează de simplitatea. tânărului birocrat. Un tânăr înalt intră. îl şicanează.S. Ordinul lui Kalinin nu-i' decîtf o farsă. Acolo. Este cercul vicios. lui. aflăm la sosirea noastră că nu s-a permis lui Rusakov de-a duce plicul. interogatoriul fiind terminat. Apoi. N-are a face! Ne spunem numele. Komarov ne primeşte de îndată. De asemenea. severitatea. Apucă telefonul. profită de toate stângăciile şi face tot posibilul dea găsi în răspunsurile lui motivul de a-l pune sub cătuşe. ca să-l urmăm pe Ciudov. în biroul său. fiindcă toţi comuniştii sunt de acord. simplitatea comunistă. care-l canoneşte. că dacă îl arestează pe inculpat înainte ca noi să-l prevenim pe preşedintele Sovietului din Smolnîi despre existenţa plicului.R. ne ascultă şi pare sincer întristat. la fabrica „Samoilova". doar spunându-i judecătorului că' îi cer să-mi fixeze chiar astăzi o întâlnire. Biroul lui Ciudov este modelul a ceea ce ar trebui să fie ordinea. simplu. cu cinci peceţi prezidenţiale. Citeşte. Dar Victor mă linişteşte. în ruseşte. ceea ce este acceptat. de la priveliştea omului care stă la birou. fac o adunare pe Nevski. secretarul de partid al regiunii Leningrad. judecătorul de instrucţie. Judecătorul ştie că nu contează. Iată acest acord: El mă loveşte îndată ce mă aflu la Leningrad. la destinatarii lui. la celălalt cap al acestui imens imobil unde lungimea culoarelor este întratât de mare. Komarov şi Ciudov. trişează cu bună lui credinţă. Tare pe puterea ei. dar mi s-a ordonat să vin imediat 'aicL — Tovarăşul judecător o ştie? — Bineînţeles. îl rog să-mi permită să fac o anchetă personală. în acord perfect cu Svirţieva. simpatic. Svirţieva tronează la îmbucătura Nevei. Birou modest. „fără să batem". luăm plicul şi alergăm la Smolnîi. îl descoase.. .S. ca să-mi fac declaraţia. încât Lenin i-a propus lui Troţki să înfiinţeze un serviciu de curieri ciclişti între diversele birouri de lucru. Este Ciudov. strângem cu putere mâna „mizerabilei sotnii-negre" şi ne neliniştim de soarta plicului salvator: — îl am acolo. Intrarea noastră. Serios. primirea este total difsrită. vorbeşte. Face parte dintre cei care nu ignoră nimic dar nu pot face nimic. nimic din ceea ce poate da o imagine mai exemplară. Nu cunosc în U. dar îşi bate joc.mare magistrat al Uniunii. Şi-l găsim pe bătrân. îl rog pe Victor să-i spună. strigând tot ceea ce ştiu despre comunism şi dictatura lui. până la cel mai mic amănunt al austerităţii care domneşte acolo. Puţin mai apoi îl părăsim pe Komarov. cu plicul în buzunar. care nu-i un sătuc din Siberia. curăţenia.

ca şi cum nu au văzut niciodată pe „ai noştri" sfârşind ca nişte puşlamale. N-a fost nimic. Rafail este în întregime o acadea. îi spun: — Cine sunteţi dumneavoastră? — Tour. Avem aici „rezoluţii din uzine". luate de „Jakt".. să împuşte un muncitor şi să obţină o cameră în plus.Aici ni se dă autorizaţia scrisă care ne îngăduie să pătrundem în fabrica „Samoilova". — Nu dau mâna la alde „Tour"! Şi îi las mina. 3.. Asta e de ajuns în U. Un mare ştrengar. spion francez. înainte! „înainte" este ancheta pe care o face în apartament corespondentul Komsomolskaiei Pravda de la Moscova. a cărei procedură îşi pierde mai ales vremea ca să pecizeze dacă martorul (sau inculpatul) este de-ai noştri sau de-ai lor.. unde-l găsim pe bătrân. patru persoane din comitetul imobilului! Roitman este principala regizoare a acestei afaceri. antisemit sotnie-neagră. nu nouă camere. Reţinem. împotriva organului nostru. ale căror tragedii intime nu erau făcute să le cunosc.. El spune că şi-a scris articolul după „rezoluţiile din uzine". un punct: apostila lui Kalinin a fost de folos măcar să suspende orice arestare preventivă. I se îngăduie să deschidă toate uşile. în aer. 2. ci ca să mi se dovedească anume că Rusakov este: 1.S. fost fabricant în Fţanţa şi toate câte aţi mai afirmat. decât cele pe care le-am cunoscut timp de un an de triumfale şi destul de inutile vizite în atâtea fabrici. Nus oare toate astea un coşmar? îmi fac declaraţia la judecătorul de instrucţie. tovarăşe Istrati. cel care a scris acest articol la Moscova.S. — Iertaţi-mă! Nu am venit aici să cercetez „rezoluţiile" voastre din uzine. speculant cu cele nouă camere din douăsprezece. între zgârie-hârtie! Dar iată-l pe Tour.. uzine. De la Smolnîi ne întoarcem acasă. Numai explicaţii. Comitetul de redacţie al onorabilei otrepe Leningradskaia Pravda s-a adunat să mă asculte şi să-mi dea explicaţii. Rezultatul acestei anchete nu s-a publicat niciodată şi nu fără motiv. să-i chestioneze pe locatari şi să descopere dacă Rusakov „speculează". Salamalecuri. care-mi întinde mâna. — Dacă nu eraţi dumneavoastră.R. acum între noi doi. pe-o altă poartă şi cu un alt scop. Impresie dintre cele mai penibile. 4.. ca să pună în mişcare un întreg aparat politic şi judiciar monstruos. dandy în pantaloni scurţi. plin de bunăvoinţă. Mandatul de arestare a fost anulat. instituţii. dragă tovarăşe Rafail. ci doar una singură. . în sfârşit. iar pe „ai lor" murind ca Lemn.

. — A venit vreodată beat la muncă? —. a unei mulţimi muncitoare surprinsă în firescul ei. iar pe feţe se aşterne o vie curiozitate. în plină amiază. sunt inexistente la unii. Instrucţia: învăţat să citească şi să scrie. — Rusakov era un muncitor nepriceput? —. Totală libertate pentru zbenguială. — Ce a provocat convocarea adunării de la l februarie şi concedierea lui Rusakov? — Articolul din Pravda apărut în ajun.Originea: Muncitor. aşa-şi-aşa. Etc. în urma intervenţiei membrilor „Jakt"-ului. Ca să mergem la biroul directorului traversăm. (O voi gusta. Semnele oboselii. stolovaia (restaurantul) şi sunt de îndată izbit de mai bună impresie. Larma se potoleşte. Toţi gălăgioşi. Nici o salopetă. membrii comitetului de imobil unde locuieşte Rusakov şi excluderea lui din sindicat. 47). poate. Fiecare poartă ceea ce găseşte. Doar unui tânăr simpatic. ' după citirea aceluiaşi articol din Pravda. Or.Nu se poate spune asta. Declaraţie care va fi aplaudată la primul proces şi care nici măcar nu va fi citită la al doilea. pe care le cunosc îndeajuns. Curăţenie. pe care istoria o va judeca. făcută chiar în aceeaşi zi. Fabrica „Samoilova". Intrarea noastră atrage toate privirile. ' Acolo ne primeşte comitetul de fabrică şi atmosfera se schimbă de îndată. Suntem întovărăşiţi până la biroul „tovarăşului director".Niciodată. faţă de care nu se simt stingheri. feţe descreţite. . Părinţi: Muncitori. Noi trebuie să avem totdeauna dreptate. surprins de întrebările noastre. O tinereţe zăpăcită. Figurile se alungesc. ceea ce produce impresia de bâlci împestriţat. vizibile la cei mai mulţi după cum are situaţia: să se hrănească singur sau au şi alte guri. în regimul -comunist). etc. Suntem infailibili. de asemenea. pe care niciodată nam avut-o. îi scapă câteva adevăruri. Ochii se holbează. simpatică — bărbaţi şi femei — ronţăie resturile unei mese şi dansează în sunetul unui gramofon. legea este categorică: „un muncitor nu poate fi concediat decât pentru crimă şi delict comis în uzină sau pentru incapacitate de muncă" (art. ameţiţi.. din ordin de sus: casaţi pe imprudentul achitat şi condamnaţi-1. Aţi făcut închisoare sub regimul burghez?: Da. -Justiţie comunistă. Hârţogărie.

Moscova şi U. niciodată. — Se ciorovăia cu tovarăşii de muncă? — Nu. să-i faci să trăiască cu un codru de pâine neagră. din nou. la 31 ianuarie. dată celor mai precise legi ale sovietismului când ele pledează în favoarea muncitorului.R. Ne trata de „bandiţi". în timpul cărora inculpaţii crapă de foame. o plângere întemeiată pe un certificat medical. Părăsesc Leningrad. Dar protesta mereu împotriva creşterii chiriilor şi a scăderii tarifului pentru piesele lucrate. Brutelor!) N-are rost să mai pălăvrăgim. înainte de-a părăsi biroul.— A lipsit la program? — Nu. Acest director este un porc. luându-le până şi jalnicul drept de-a . dovedind că a fost victima unei agresiuni în propriul său apartament. îi întindem directorului o cursă: — Nădăjduim să putem dovedi nevinovăţia lui Rusakov. Liuba Victor Serge depune. Era tot ceea ce voiam să aflu. „tovarăşul" director a uitat că trebuie mai întâi să convoace o adunare generală în uzină ca să ia o „decizie".. Să exploatezi oamenii. — Aici. Dar. nimic altceva decât că a strigat puţin mai tare ca de obicei — asta nu există nicăieri pe acest pământ.-ul. Luaţi aminte cum s-a informat în privinţa gospodăriei lui Rusakov: — Nu se află. venită de la un asemenea măgar. Directorul abia reuşeşte să intre. Această lovitură de copită.mârâi". peste tot la el. mult mai trist decât pe vremea când eram eu însumi unul dintre aceşti muncitori care sunt zdrobiţi în toate regimurile. Opt luni de procedură. Şi acum iată finalul: acordul perfect între supuşii Puterii şi ultima isterie a comunismului: 1. Mulţumesc. Motivul venirii noastre la uzină se răspândi fulgerător. 2. ne spune totul. Şi atunci o să trebuiască să-i acordaţi. Rostind acest „niciodată" categoric. . atlrnate de nas şi încă ar fi avut dreptul la muncă şi linişte. înghesuială mare la uşa biroului. începând cu creierul său şi terminând cu enorma-i burtă. icoane şi candele? — Imbecililor! Rusakov este evreu: Joselevici! Iată cât sunteţi de informaţi! (Şi de-ar fi avut patruzeci de mii de „icoane şi candele". apoi să împuşti pe cel ce a strigat cândva.S. un loc de muncă. nici chiar la Mussolini. Iar în jurul lui începe să se 1 adune tot ceea ce dictatura „proletariatului" are mai porcesc şi de-o stupizenie feroce.S.

P.S. poate avea şi judecători adevăraţi. muncă obligatorie? Un lucru foarte simplu: condamnaţii vor veni la închisoare ca 'şi cum ar veni la fabrică. Primul proces. şi într-adevăr. cu deosebire că nu vor fi nici plătiţi. cu preţul. Nici un regulament nu-i afişat. în favoarea lui Rusakov.denunţurilor de care sunt capabili.R.. Se refuză citirea depoziţiei mele. fiindu-le distribuită în felul cel mai arbitrar posibil. 4. Puş carie? Nu.. la tribunalul popular al raionului central: prăbuşirea jalnică a întregului eşafodaj. . care ar exista. Nimeni nu îndrăzneşte să ceară a sta de vorbă cu cineva. Sfârşitul lui aprilie: la cererea procurorului oraşului. reintegrare. ca să facă destăinuiri. 5. este generos. care afirmase că Svirţieva era atinsă de isterie. acuzaţii ar trebui să fie condamnaţi la pedepse între şase luni şi trei ani de puşcărie. reparaţie publică prin intermediul presei. deşi eram singurul martor 'care trăise la Rusakovi şi-i cunoşteam. care însă nu suflă o vorbă.. Iată faţa „Patriei proletare". ca să-l spionăm pe Victor Şerge". înnebunit. Şi care sunt pedepsele la care se ajunge. de la 10 la 12 mai. legea este categorică: despăgubiri cuvenite celui lipsit de munca lui. atâtor abuzuri? Potrivit articolelor din Cod referitoare la cazul de faţă. deschide şedinţa publică şi achită pe toţi inculpaţii. el nu vrea să lipsească aceşti oameni de libertate. de la l februarie. tribunalul regional casează achitarea. unde poţi înnebuni sau „să înveţi cum să te descurci în viaţă". i se acordă şi iată ce declarai „Ne-am dus acolo.S. nici hrăniţi. trimişi de G. Plângerea a fost primită. 3. E mai bine. în plină şedinţă: „Nu avem nevoie de intelectuali în U. I-au pedepsit „numai" la muncă obligatorie. două luni femeii sale. de la 12—15 aprilie. Ce vrea să spună. considerată contrară datelor. pe care îi vir în urechile Internaţionalei: redusă la extrem. Un amănunt. Iată dreptatea ei. Au dat-o la spate. Legiuitorul sovietic. în aplauzele unei săli înţesate cu muncitori. nici o urmare. Ceva mai mult: îşi vor da osteneala de-a executa o muncă al cărei volum nu va fi niciodată cunoscut. Tribunalul. pe cap de om. Este un loc scârnav.Se dă la o parte depoziţia doctorului Nikolaenko. Se dă la o parte mărturia lui adevărată.Contrar legii. ceea ce înseamnă că Rusia. în limbaj sovietic. forţând astfel condamnarea. tribunalul permite acuzării să facă tot ce vrea. în funcţie de gradul de supunere şi după 'cantitatea. Duceţi-vă la plimbare. iar Liubei Victor Serge (bătuta!) o lună — în total şase luni.. mergând până la a striga.!".U. acuzarea cere uşi închise. Acum. Dar nu vă grăbiţi. îndată ce poate fi umană. Li s-au dat numai trei luni lui Rusakov. Toţi martorii apărării sunt terorizaţi şi nu sunt luate în seamă declaraţiile lor.

americanizarea în economie.acestui secol. Rafail. procurorului *Krilenko au rămas fără efect şi răspuns. Ea loveşte până şi în revoluţionarii străini. Şi pe care „Patria proletară" i-a cerut şi primit la dânsa. aici. Ea nu cunoaşte decât „cuvintele de ordine" ale unei puteri căreia îi este ciment şi armătură. catalogată printre lucrurile moarte. toate telegramele şi scrisorile mele. Şi iată-i. vulgară.U. stambe acoperite de fraze.U. Or. despre care ea gargariseşte şi de care se serveşte pentru a domina.-ul şi-au atras condamnarea la moarte la ei acasă.S.S. fără proces şi fără să dea explicaţii. ca pe fiii ei cei mai buni. fraze confecţionate toate pentru a înlocui ideile.folosit mai întâi pentru scopurile sale murdare. produsele cosmetice Coty. în fine. vinovată de a fi cutezat să se debaraseze de o concesiune datând din perioada ţaristă. Internaţionala ascultată în picioare. care — apărând U. noi n-am cruţat nimic. „colţuri" ale lui Lemn. căreia îi plac la -nebunie fordi'srnul. Timpuri!). ci de o teroare care tratează viaţa umană ca material bun pentru război social.. difuzoare. avidă de dominaţie şi atât de belicoasă încât este gata să sară în grumazul Chinei. Această castă.R.P. după ce au fost achitaţi în mod .P. fraze judecind viaţa. Ea nu ştie şi nu vrea să ştie nimic despre ceea ce a făcut grandoarea şi forţa idealismului revoluţionar rus de altădată. Pentru a-i smulge din rnîini cel puţin câte ceva. De la un cap la altul al împărăţiei — puşi cu botul pe labe de măciuca fascismului roşu — siberiile gem de Rusakovi. a cărui credinţă revoluţionară am cunoscut-o bine şi pe care G. Dar toate demersurile făcute acolo de cei interesaţi. cum a fost cazul cu Francesco Ghezzi. ignorantă. Nu-i deloc vorba. cenzura pentru a evita critica. Krilenko: „. imense pancarte. după plecarea»mea. toaletele pariziene. este alcătuită în majoritate dintr-o generaţie venită pe lume la începutul. Se serveşte de el pentru triumful unei noi şi monstruoase caste.'.-ul pentru a înlocui argumentele. castă crudă. un vid universal.-ul l-a condamnat la trei ani de puşcărie. Iată sfârşitul scrisorii mele. astăzi obiect de muzeu. de socialism. zdreanţă roasă de molii. G.F. de Ghezzi şi încă de alţi oameni pe care fascismul roşu i-a.R. Am spus: dacă această familie este vinovată. fără milă. Desfăşurări de steaguri. pe „comunişti" gata să acuze China de a fi „violat un contract" asemănător celor dictate de imperialişti şi pentru impunerea căruia cer respect. aruncându-i apoi în închisoare.. expediate lui Kalinin. din l iulie. adresată procurorului R. perversă.Ea loveşte. în toţi Rusakovii care îndrăznesc să crâcnească faţă de „linia" stabilită. vreau să fiu condamnat împreună cu ea şi să-i împărtăşesc soarta. La perpetuarea acestei concesiuni — o ofensă — revoluţionarii au devenit complici (O.S. victimele pe care această castă le devoră.

în frunte cu Rusakov." Nu scăpăm de înjosire decât sudând. Ea există astăzi. mâna ei m-a ridicat de la pământ. cu un atare refuz de justiţie. simţind tot ceea ce face binele şi răul în jurul nostru. Dar sunt nenorocit1 când noroiul mă năpădeşte şi fericit.. La nevoie. Iată pentru ce vreau să-i consacru toate forţele mele. împins la deznădejde. O flacără. nu mai suflă astăzi decât vântul rece al egoismului. Dar n-am făcut numai bine şi frumos. să nu luaţi această declaraţie drept vorbărie. o voi cere public. sunt acum condamnaţi. bogat în speranţe. nu înainte de-a supune această afacere spre judecata. trei dintre ei. umană Pravda comunistă a publicat de data asta verdic. ei îi datorez. în aprilie trecut. să ajut pe toţi cei care luptă pentru ea. Nu numai o dată am atins-o. Nu numai o dată. CONCLUZII PENTRU LUPTĂTORI Nu este luptător.. Tot ce am făcut bine şi frumos. în Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. ca şi soarele în timpul nopţii. Cred în această omenire. liberi. Nu cred în nici un „crez". . ci la ceea ce fac ei: „Arătaţi-mi ceea ce puteţi sacrifica din viaţa voastră. decât cel care îşi subor donează interesele individuale intereselor omenirii mai bune. care trebuie să vină. Internaţionalei comuniste".strălucit.. asasin care ai spintecat burta unui preşedinte. gen Svirţieva. şi vă voi spune cu ce preţ stimaţi viaţa altora. Nu mai vreau să ascult la ceea ce oamenii spun. eu cer dreptate pentru toţi Rusakovii şi toţi Kalganovii care trăiesc şi mor. vine să se stingă pe un vast pământ. Sunt gata de-a veni la Leningrad şi să sufăr aceeaşi pedeapsă. cu Kalganov. n-ai fost un Rusakov. şi care ai fost executat. ca s-o cerceteze. la urma urmelor. în ochii mei. să-mi dau duhul. Judecata a devenit definitivă la 3 iunie. după altele mii. Vă rog. îngăduie unui duşman al „clasei" tale să-şi înmoaie ochii în sângele tău şi să te întrebe dacă. încât îmi este cu neputinţă să nu vă semnalez acest scandal şi să vă reamintesc aici că mă solidarizez cu cei condamnaţi. am avut şi eu partea mea de noroi. tovarăşe Krilenko. La 5 iunie. existenţa noastră la tot ceea ce e viu. Pe acest pământ. Dacă această judecată devine definitivă. când înhaţ o rază de la omenirea frumoasă. încă o dată.' tul. calificând pe acuzaţi drept elemente antisociale. vă voi cere să împărtăşesc soarta celor cu care m-am solidarizat. comparându-l pe" Rusakov. . în nenumăratele mele ceasuri de tristeţe. Numai aşa. O! Kalganov!. o am încă şi o voi avea mereu. În numele a patruzeci de ani de'suferinţe şi al unei vieţi pe care' o ţin la dispoziţia oricărui om cinstit.

în ziare. Ne aflăm la capătul celei de-a două călătorii în U. ca Puhamel. 3. Novi-Afon (Abhazia) 21 decembrie 1928 Dragă tovarăşe Gherson. Să-l ajutăm a-şi deschide măruntaiele generoase sufletelor noastre însetate de bine şi de frumos. Haideţi spre altă flacără! Addenda DOUĂ SCRISORI ADRESATE lui GHERSON. N-am venit în Uniune. detractori de meserie ai Uniunii.U. Dar. Duşmanii noştri. semnat de mine şi Kazantzakis.S. nici un cuvânt de mine. Mă veţi înţelege mai uşor. -gen Henri Barbusse. creşte în greutate. Dar. Aşa că nu ne mai rămâne decât Turkestanul şi Siberia. am terminat de văzut Transcaucazia. Mai înainte. Pot să vă spun că felul lui Kazantzakis. ca un Henri Beraud. Astăzi îmi dau seama că-i pot fi folositor. ca să caut subiecte pentru cărţi. pământul rămâne mereu acela de unde ţâşnesc cele mai frumoase flăcări cari încălzesc omenirea. (Tot ce ar putea să apară. el este sfânt şi plin de viitor. tot fiind rezervat. apologeţi. de meserie. După regiunile din Nord şi Volga. — cred că este cel mai cinstit şi mai curajos. Neutrii.P. Viollis etc. Dar nici acesta nu-i ielul meu de-a spune lucrurilor pe nume. rezervându-mi dreptul de-a rosti ceea ce gândesc).U. Prietenii noştri. e bine să vă vorbesc cu toată francheţea.care îngheaţă viaţa. cu atât şi răspunderea mea. Sunt un revoltat înnăscut şi un vechi revoluţionar. — căruia i-am dat întregul meu concurs. nu-i scris decât de el. căci cu cât răscolesc viaţa sovietică. — adică încă şase luni de călătorie. secretar al G. secretar al G. cu e condiţie: să nu scriu că . la fel. ci ca să pot vedea şi să fiu folositor cauzei proletare. înainte de-a mă hotărî la această ultimă parte a turneului. fără Kazantzakis.R. vizitasem Republica Moldovenească şi Crimeea. 2. Or. mi-l voi spune public. Trei feluri de scriitori pot să se rostească asupra Uniunii Sovietice cu uşurinţă şi anume: 1. Prin asta. faţă de cei care în Europa aşteaptă să le spun ce gândesc. autori de cărţi mai mult sau mai puţin binevoitoare. acest lucru nu-i uşor.S. când vă voi spune că pentru mine problema sovietică este o dramă intimă.P.

care nu-i decât un parazit. că parcurgând Uniunea.P. ca un bun comunist. — Al dumneavoastră devotat Panait îstrati Peste cincisprezece zile voi fi la Moscova şi voi reni să vă văd.U. dar nu trebuie împinşi la nebunie şi sinucidere. opera socialistă. el nu mai este un om ascultat şi nu mai slujeşte cauzei pe care crede că o apără. Am văzut 'chiar membri ai G. în uniformă. Hotel „Passage" Moscova. la fiece pas. Vă spun toate acestea. cu atât mai puţin comunişti.scriitor proletar". Dacă mi-l veţi acorda. lată-mă la Moscova.ului. care ne-ar cufunda' în haosul burghez. o persecuţie inumană a membrilor opoziţiei care trebuie ţinuţi bineînţeles de-o parte. Nu vreau să spun cu asta că trebuie să ne dedăm unor pălăvrăgeli şi trăncăneli. de asemenea şi mai ales. cu milă. Se află în Partid oameni nedemni de locul lor şi care fac orice. Aici. frica să nu-şi piardă plinea şi chiar să se vadă întemniţaţi.. Vă cer acest consimţământ. Voi trăi singur. îl cer Partidului. voi tăcea în public şi-n intimitate. El o compromite. Am văzut. Dar . cu menajament. dar să-l spun. care m-a făcut să ţip de bucurie. în sfârşit. Fiind foarte ocupat în acest moment. unde poate să golească sticle. Nu-i nevoie să vă spun. ca un bun bolşevic. ca şi în străinătate. Acest individ iubeşte prea mult banchetele. n-am văzut numai cele de mai sus. cu măsură. Pentru muncitorul din Partid există -frica de a-i critica pe aceşti oameni. aş . să debiteze neghiobii poetice şi să strige „Trăiască literatura proletară!” Se află. apoi să-mi fie îngăduit să spun şi răul. 19 decembrie 1929 Dragă prietene Gherson. Dacă nu. Când un scriitor renunţă la orice simţ critic şi devine clopotul dogit al unei idei. de trăieşte pe spinarea clasei muncitoare. cărora le place să ducă o viaţă care ofensează existenţa aspră a muncitor ului.Barbusse. al căror nume trebuie spus răspicat. Se află o specie de aşa-zis. îmi voi scrie impresiile despre Uniunea Sovietică. cu toată puterea. de trei zile.se află aci rele periculoase. numai să se menţină acolo. exhibând — în kurorturi — neveste în toalete puţin convenabile. Dar. Aceştia nu mai sunt revoluţionari. Sunt înalţi comisari comunişti. dacă dumneavoastră voiţi ca eu să vorbesc.

vrea, ca înainte de-a vă vedea, să completez scrisoarea trimisă din Novi-Afon, la 21 decembrie. Atitudinea mea, definitivă (cel puţin, o sper), se rezumă astfel: 1. Nici o reîntoarcere binevoitoare către capitalism şi burghezie, care trebuie nimicite, în ciuda scăderilor ideologice şi morale ale regimului sovietic. 2. Relele actuale ale regimului sovietic sunt, în ochii mei~ remedi'abile, cu condiţia să fie atacate. 3. încredere absolută în clasă muncitoare sovietică, care trebuie să-şi găsească forţa şi mijloacele de-a vindeca rănile propriului său regim şi de-a păşi pe calea unor înfăptuiri socialiste mai eficace şi mai puţin fecuade. în erori. 4. Nu cred deloc că această redresare incumbă opoziţiei, aşa cum gândesc unii opoziţionişti obtuzi. Dimpotrivă, lăsată de capul ei, opoziţia este capabilă de erori şi mai grave. 5. Nu văd decât un singur mijloc de ieşire din impasul critic actual: a) să se înceteze combaterea opoziţiei prin teroare; b) să se proclame dreptul la.critică în partid, pentru toţi membrii, chiar şi celor excluşi pentru vina de-a fi opozanţi; şi c) introducerea votului secret, în partid şi sindicate. Iată ceea ce consider a fi astăzi un bun comunist. Aş vrea să fiu acest comunist şi să lupt, prin toate mijloacele de care dispun. Aici, îmi este imposibil, fără consimţământul partidului. Şi în străinătate — unde cuvântul meu cinstit ar putea isca o polemică mârşava în tabăra adversă, — n-aş voi să combat deloc, fără aprobarea dumneavoastră, căci nu sunt opoziţionist, nici anarhist, ci un colaborator al operei sovietice. Gred, profund, în forţele vii, din sânul clasei muncitoare, care tac astăzi, — singura care trebuie într-adevăr să dicteze, ceea ce nu-i cazul în prezent. Aoesta-i programul meu. Sunt gata să-mi dau viaţa, susţiaîndu-1. Prietenul dumneavoastră, sincer, Panait îstrati La 15 mai 1929, trimiţând lui Rolland copiile acestor Idouă scrisori, Panait îstrati adaugă următorul post-scripI turn: „Gând mi-am luat acest angajament, îmi închipuiam, lin naivitatea mea, că oamenii Puterii sunt de bună creIdinţă, că nu cunosc putreziciunea de sub ei şi credeam că Iar fi de ajuns un glas puternic'si priet-en, care să le-o semjnaleze, pentru ca ei să-şi dea seama şi să ia măsuri. După „Afacerea Rusa'kov", m-am convins că Puterea 'era conştientă de răul care submina Revoluţia şi că nu accepta nici o critică. Această situaţie m-a eliberat de angajamentul luat, căci nu mai era nimic de aşteptat de la cei de sus. A te comporta cu blândeţe. nu va însemna nimic. Trebuie deci, lovit." 139

OPINIA lui ROMAIN ROLLAND despre cele două scrisori, adresate G.P.U.-ului Miercuri 29 mai 1929 Am citit lui Madeleine1 cele două scrisori trimise G.P.U.-ului. Ea a fost mişcată profund şi le găseşte, ca şi mine, MAGNIFICE. Dar, ca şi mine, ea socoate că nu puteţi, că nu trebuie să le publicaţi, în acest moment, nici să le lăsaţi să le publice Boris 2 sau prietenii lui Serge 3. Ar f i o lovitură de măciucă, pe care nefericiţii ar trage-o întregii Ruşii, cu iluzia de-a strivi putreziciunea, care-i roade ochii. Aţi făcut ceea ce trebuia, ceea ce v-a stat în putinţă. Nu puteţi face nimic mai mult. Aceste pagini sunt sfinte. Ele trebuie păstrate în arhivele Revoluţiei eterne. În cartea ei de aur. Vă iubim şi mai mult şi vă venerăm, pentru a le fi scris. Dar, nu le publicaţi! Fără voia dumneavoastră, ar lua azi aspectul unui act de răzbunare, care le-ar micşora grandoarea. Şi văi!, asta n-ar servi cu nimic Revoluţiei Ruse, ci reacţiunii europene, ai cărei opoziţionişti fac jocul orbeşte. Situaţie tragică, sfâşietoare. Dar trebuie suportat bărbăteşte ceea ce nu poţi împiedica. Aţi făcut ceea ce trebuia.,,întîmple-se ce s-o putea!” Cât priveşte un plan de acţiune pentru dumneavoastră, nu-l văd eficace în ceasul de faţă. Este evident că aceşti oameni la Putere sunt.prea compromişi, depind prea mult unii de alţii, de concursul lor material, ca :să ţină seama de spusele dumneavoastră. A lor ultima ratio este forţa, Câtă vreme o vor avea, vor uza de ea. Şi din nenorocire, forţa lor distrusă, nici o alta nu-i de, talie să se menţină în fruntea Rusiei revoluţionare. Nu poate decât grăbi procesul de descompunere, — războaiele Sora lui Romain Rolland. Boris Suvarin, dizident sovietic. 3. Victor Serge, scriitor sovietic opozant.
1 2

civile, — de către cei care vor profita: puterile banuluidin Europa şi America.Rolul dumneavoastră este de-a salva din ruine flăcările idealismului eroic, pe care le-aţi cules, pe ici şi colo, în popoarele Rusiei şi de-a înfierbânta din nou — dacă nu generaţia actuală, — cel puţin cea de mâine, care-i eopil astăzi, ca să poată relua într-o zi lupta. (Romain Rolland) OMUL CARE nu ADERĂ LA NIMIC Făcând recenzia ultimei mele cărţi, Casa Thuringer, în „Monde", din 11 martie, prietena mea Madeleine Paz declară, categoric, că: „în raport cu alte cărţi ale mele, am scris o carte reacţionară". Ea adaugă: „Ceea ce rosteşte Istrati nu-i altceva decât o apărare

a burgheziei". Şi concluzia ei este: „Cizmarule, rămâi la ciubotele tale!" (Ordin ce mi-a fost dat de toţi prietenii mei politici fi de care pomenesc eu însumi, în prefaţa susnumitei cărţi). Apoi Madeleine Paz exclamă: „Cât era de emoţionant Istrati, cât de preţios mesajul său, atunci cîrrd încă nu era decât un povestitor!” Acum zece ani, vorbind despre Mes Departs, în „Leş Nouvelles Litteraires", prietenul Philippe Noe'l îmi spunea acelaşi lucru,.dar dintr-un motiv cu totul contrar celui al Madeleinei Paz:' el îmi dezaproba înclinarea mea de-a voi să iau apărarea clasei muncitoare. Aşa că, din toate părţile, mi se recomandă acelaşi sfat de-a rămâne la ciubotele mele. Mi se recomandă chiar în clipa când mâna mea abia îşi mai ţine condeiul pe hârtie şi când directorul Sanatoriului, de unde scriu aceste rânduri, mi-a spus făţiş: „Orice zi pe care o trăieşti, o furi morţii!" \ Madeleine Paz ştie asta. Şi ca să-mi dovedească inima ei bună (bună, fără discuţie!), scrie: „Ah! ştiu bine, că pare neomenesc, cumplit de neomenos să rosteşti adevăruri crude unui om nefericit şi dezamăgit, care zace singur, departe, pe un pat de spital. Dar, dacă i-ai ascunde sinceră îngrijorare dinaintea atitudinii sale — na mai puţin surprinzătoare —, n-ar fi să-i aduci mai degrabă, una dintre cele mai grele ofense?” Desigur, da! ar fi fost cea mai grea ofensă să fiu menajat, pe simplul motiv că sunt pe cale de a-mi încheia socotelile cu viaţa. Iată de ce mulţumesc destinului meu de-a nu fi avut parte de atari menajamente faţă de mine, — menajamente datorate numai oamenilor pentru care exintenţa a fost confortabilă şi o regretă. Sunt obişnuit să fiu tratat cu asprime. Nu au auzit tovarăşii Madeleinei Paz strigându-se urbi et orbi, de la reîntoarcerea mea din Rusia, că sunt un „agent al Siguranţei* şi un „vândut burgheziei", în timp ce eram alungat din Egipt şi mă arestau în Italia? Văzutu-s-a măcar unul dintre marii mei prieteni sărindu-mi în ajutor, luându-mi apărarea? Nici unul. Poate fiindcă nici unul nu era încredinţat că aş fi un om cinstit. Asta a fost, atunci, cea mai mare dintre toate durerile morale, pe care'le-am cunoscut în viaţă, în acel moment, vitalitatea inea, — care sperie pe doctori, — a primit lovitura de graţie, încetasem să mai cred în frumuseţea celei mai frumoase vieţi, aceea de-a lupta împotriva tuturor şi de-a fi lovit de -ai tăi, dar în acelaşi timp de-a mă simţi înţeles de câţiva, de cei cărora se dator este mai bunul din sine-însuţi. Nu! nu se mai află nici o frumuseţe, nicăieri. Pentru omul sincer, viaţa nu-i decât o escrocherie mârşava! Şi totuşi, nu vreau să cedez morţii nedrepte, morţii care-ţi închide gura, în timp ce trebuie să vorbeşti. Să vorbeşti fără cruţare, fără milă, în acest secol în care minciună socială domneşte în toate clasele şi pune stăpânire, zilnic, pe

ei. Iată de ce strig de pe patul meu de suferinţă: Trăiască omul care 'nu aderă la nimic! O strig în ultima m'ea carte şi dacă scap. încă de copil. — este cu totul contemporană şi deci uşor de scotocit. Nimeni nu-şi închipuie până la ce punct am fost adevăratul revoltat din secolul meu. Orice ar fi ei. -frumoasă învăţătură într-adevăr. Anumiţi critici spun. decât aceea care constă în a respinge orice efort de organizare. mai mult: omul să revină la existenţa lui gregară. adolescent. deşi se întâmpla uneori ca aceşti păstori să-şi frângă şi ei gâtul. dar nu mai vorbi! Nu eşti o călăuză. democraţi sau absolutist!. asta ar trebui îngăduit unui om. care nu şi-a construit vile cu banii de pe cărţile sale şi căruia editorul său îi face acum pomană de a-i trimite exact atât cât să poată face faţă datoriilor. omul care. înainte de-a muri1. de moarte. Şi dacă aceasta nu-i va reuşi. până la stârpirea neamurilor omeneşti. este de altfel credinţa mea dintotdeauna. în ciuda ei. Noi suntem călăuzele. Va fi acolo întreg Adrian Zografi al meu. care sângerează şi suferă!” Ei bine. sunt asasinii lui. Greşeală! Viaţa mea — ca să vorbesc ca La Palice. povestea lui. tuturor celor care trudesc. de ambele părţi ale baricadei. adevărate. într-adeyăr. o voi striga de-a lungul tuturor cărţilor ce-mi rămân de scris. chiar la această muncă tehnică. angajamentelor sale morale! Da! Vreau să-mi las pielea pe această hârtie albă. inclusiv Madeleine Paz. Toţi cei cari vor să facă din om vita unei turme. că eu atribui lui Adrian. da!. pur şi simplu. o repet în faţa întregii lumi: orice „organizaţie" nu foloseşte şi nu va folosi niciodată. un singur cuvânt al >său făcea să ţâşnească revolta.bine!. la acea viaţă în care societatea n-are nici o putere asupra individului. la viaţa nomadă. în a confunda de-a valma victimele şi călăii. Revoluţia unuia singur. decât organizatorilor! Iată ce vreau încă să „povestesc". despre ultima mea carte. o batjocoreşte. ghiceşte instinctiv crima de supunere la mentalitatea tra- . Treburile omenirii sunt ale noastre!” Madeleine Paz scrie: „Atunci când povestea. foarte bine „organizată" în dăuna lui. de când rrea să instruiască. prin refuzul aderării la orice ar fi. De ce? Pentru că sunt convins că revoltele păstorilor nu sunt decât revolte comanditate. absolut tot. Da! trebuie încercată de asemenea reîntoarcerea omenirii. universal duşmănită: dezrobirea omului prin refuzul de-a adera la tot. pe care atât am iubit-o! Dar. ideile şi sentimentele mele de astăzi. pentru fericirea tiranilor săi. în ciuda bunătăţii sale. în a nega orice speranţă de eli berare.minţile cele mai frumoase! Oricum. încă o dată. pentru un secol. în frumosul decor al manipulării sau al iluziei. nu! Unul dintre ultimii prieteni îmi spune: „Nul Categoric! Crapă.

chiar în împrejurările cele mai. practicând prost o duzină. că „soarta muncitorilor se joacă acolo?” Nu vreau să te supăr. n-am plătit cotizaţia mai mult de-o lună. în continuarea operei. ca să mă duc să-mi agonisesc pâinea şi să dispun de viaţa mea. alcătuită din romane. a societăţii. să mă păstreze mai mult de trei luni. că „adevărul" dumitale poate să fie singurul acceptabil şi mai ales singurul convenabil omenirii suferinde? Şi-apoi.. ' Nu. am refuzat să-mi ascult mama. Se va vedea. care a început să se „învechească". dezvăluit chiar de dumneata. Dar nu-mi spune că o credinţă nu preţuieşte cât a dumitale. nici o uzină. dimineaţa. să nu adere la nimic. părăsiiid-o la vârsta de doisprezece ani. al unei societăţi sau „organizaţii" profesionale şi. Ce te face să crezi. nu literatură. Bărbatul dumitale te con ducea acolo. (Text extras din scrisoarea adresată editurii „Rieder". lucruri destul de noi pentru această „lume nouă". nu am vrut niciodată să fiu membrul unui partid. reuşind la capătul unei luni să fiu dispensat medical. spunând şi lucruri bune şi rele. Puţini oameni au izbutit acest lucru. te aducea îndărăt la ora unu. te lua la prânz ca să dejunezi într-un restaurant drăguţ. nu sunt un „dezamăgit" sau nu o recunosc pentru că dumneata o vrei şi fiindcă eu nu vreau să ader la credinţa dumitale. cari sângerează şi suferă!" Uiţi că totdeauna am fost şi sunt îrică unul dintre aceştia? Este îngăduit să mi se reamintească că „acest domeniu este sjînt?". am refuzat să întemeiez o familie. din cauza morţii sale premature. cum a fost cu putinţă unui om. am scăpat de două războaie. În sfârşit. Şi asta merită a fi povestit. Astfel. neimpunînd niciodată vreunei femei cutare progenitură involuntară. nimic supraomenesc.Avea proiectat. 1 diţională: a familiei. puţin cam fără voie. Se află acolo cu ce umple patruzeci de volume. va fi posibil tuturor robilor pământului în ziua când se vor sătura să mai fie minaţi de la spate.favorabile. dar e un fapt notoriu. am refuzat să fiu sclavul unei singure meserii. acolo. n-au izbutit. Şi cum nu se află aici nimic fenomenal. Proiect care nu se realizează. fugind departe de turma patriei mele care behăia în cor cu stăpânii. unde avea să înfăţişeze — între altele — „muncitorul ajuns la cârma puterii. ca simplă muncitoare. cu maşina. într-o uzină Citroen. ca să te ia şi să te ducă la . mie. odisee trăită. a trebuit să te angajezi. această neruşinare de a-mi revela existenţa „celor cari trudesc. că pentru a cunoaşte puţin „soarta muncitorilor". 10 februarie 1933). apoi m-am făcut. inapt serviciului militar şi totuşi încazarmat am 'făcut toate neghiobiile împotriva propriei mele sănătăţi. sunt convins că ceea ce mia fost cu putinţă. când am fost înscris cu de-a sila. ca nişte oi. seria Operele postume ale lui Adrian Zografi. apoi aceea a idealului de turmă. nici un atelier sau alt mijloc de a-mi câştiga existenţa. revenea apoi seara. Madeleine Paz..

Invitat de „VOKS".S. schimbă hotelul. la marea paradă în cinstea celei de-a zecea aniversări a Revoluţiei din Octombrie. cu ocazia celei de-a zecea aniversări a Revoluţiei din Octombrie. fiind mitraliaţi pe gheaţa Nistrului. vechi" şi mereu adevărate! Din nenorocire! (Panait Istrati) Bucureşti. Merg împreună cu învinşii! Prietenie!” La 20 octombrie.frumosul dumitale cămin. trimite o carte poştală lui Romain Rolland: „După cum vedeţi. la graniţele Europei burgheze. — când asist.. După o lună (sau trei) te-ai îmbolnăvit şi a trebuit să renunţi de-a împărţi „soarta muncitorilor". nici nu iubim sau urâm.. asist la spectacolul muncitorilor care fug din Rusia muncitorilor. să zăbovesc la „amărăciunile mele personale" şi să continui a le „poveşti" lumii. sub steagul „omului care nu aderă la nimic". dă-mi voie să iubesc şi să urăsc oamenii într-un mod diferit de al dumitale.S. La 19 octombrie ajung la frontiera U.R. împreună vor colinda U. De aici. Dumneata spui că astea sunt „baliverne vechi".S. în dimineaţa zilei de 15 octombrie 1927. împreună cu . adăugind între paranteze: („căci ele sunt vechi. de unde iau rapidul de Berlin—Riga. 22 decembrie 1927: Pregătiri de voiaj în Grecia. înapoiat la Moscova. Din cauza aceasta. Da!' „vechi. Nu.S. Şi când aici.R.S. Lasă-mă. care devine prietenie. Traversează Caucazul. Vizitează Leningradul.R. repet.S. ajunge la Moscova. care devine rezidenţa sa pe toată durata şederii în U.S.Passage". ajung la 'Frankfurt. Declaraţii făcute ziarului „Pravda". urmăriţi până în faţa pichetelor de grăniceri români.S. la acest sistem „de-a organiza" lumea nouă.S 16 noiembrie 1927: excursie oficială Moscova— Ukraina—Georgia—Marea Neagră.R. Găzduit la hotelul „Internaţional".. 13 noiembrie 1927: întâlnire cu Nikos Kazantzakis. mărturisind intenţia de-a părăsi Occidentul şi de a se stabili în U. bună prietenă. nu în acelaşi fel am cunoscut noi viaţa celor ce trudesc. Panait Istrati părăseşte Parisul împreună cu Christian Rakovski. Asistă. Paul-Vaillant Couturier şi Leon Moussignac. întâlnire cu scriitorul revoluţionar Victor Serge (31 octombrie). în Piaţa Roşie. lichidaţi pe loc sau uneori înşfăcaţi de „proletarii" Ghepeu-ului şi readuşi cu forţa în „patria muncitorilor". în acelaşi fel. de asemenea. am plecat. Plecaţi în automobil. vechi!). Sanatoriul Filaret. luptând singur. martie 1933 Itinerar cronologic al călătoriei în U.R. Se stabileşte la hotel. Sunt fericit! Pământ nou! Totul nu-i decât luptă şi speranţă la învinşi. împreună cu delegaţia franceză compusă din Francis Jourdain.S.

Afacerea Rusakov. 18 septembrie 1928: Astrahan. apoi cu vaporul „Lenin" spre Novorosisk. în care îşi precizează poziţia. de unde începe marea călătorie. La 30 septembrie. Alexandrovsk. 15 noiembrie 1928: Baku şi regiunea vinicolă Telav (Kahetia). secretarul G. agitaţie comunistă. internat în spital. Scrisoare adresată lui Stalin (fără răspuns).Kazantzakis. Dificultăţi cu sănătatea. Întâlnire cu Kazantzakis. 28 aprilie 1928: Participare la omagiul poetului Taraş Sevcenko. unde ajung la 31 decembrie. unde se reîntâlneşte cu Ecaterina Arbore. 3 ianuarie 1928: Vizitează spitalul de tuberculoşi „Sotiria" şi închisoarea „Singros". Sfârşitul lui mărie l-928: Călătorie la Murmansk. sărbătoreşte împreună cu Nikos Kazantzakis noul an.. în Transcaucazia. unde caută zadarnic urmele lui Mihail. 1 decembrie 1928: Sukum. în birourile editurii Gosizdat. Repaus o lună în Crimeeâ. 11 ianuarie 1928: Conferinţă la Teatrul „Alhambra". 20 septembrie 1928: Cu trenul spre Tiflis. Atacuri virulente în presă. de la Leningrad. direcţia Atena. 27 noiembrie 1928: Batum şi Azerbaidjan. la Kiev. l august 1928: Pe drum spre Republica autonomă Moldova. începutul lui mai 1928: Sejur la Bekovo. 19 decembrie 1928: înapoiere la Moscova. l septembrie 1928: Kazan. în exil politic. ajunge la Tiflis. 28 mai 1928: Întâlnire cu Maxim Gorki.R. Întâlnire cu Henri Barbusse. 30 august 1928: Nijni Novgorod. insulele Solovievski.S.. se cântă „Internaţionala". Arhanghelsk. ciocnire în stradă cu poliţia. care era arestat. 30 decembrie 1928: În locuinţa lui Victor Serge. Intervenţie îri favoarea lui Victor Serge. îmbarcare pe vasul „Cicerin". care rămăsese pentru proces la Atena. 2 decembrie 1928: Rostov. unde sunt deţinuţi comuniştii. traversează munţii Caucaz. 6 martie 1928: înapoiere în U. despre ce „Am văzut în Grecia". întâlnire cu Christian Rakovski. . Trimite lui Gherson. cele două scrisori. Kiev. 10 septembrie 1928: Saratov—Pokrovsk—Stalingrad. Amândoi sunt disculpaţi. în Abhazia.U.P. Inculpat pentru. studiourile „Vufku".S. Nu i se Keînnoieste autorizaţia de şedere. pe faimosul drum militar Tiflis—Vladicaucaz. 9 septembrie 1928: Erevan. Miting în piaţa Omonia.

munţi şi fluvii.S….. .S.nomenclaturace trăia în opulenţă.102 Concluzii pentru luptători.11 ianuarie 1929: Pregătiri de înapoiere în Franţa.133 addenda Două scrisori adresate lui Gherson..136 Opinia lui Romain Rolland. 3193. Leontin Sălăjan nr. cu văditul scop: asasinarea morală a scriitorului nostru. pusă în slujba unei caste. urmate mai apoi de trista campanie mercenară a lui Henri Barbusse. Str. în timp ce poporul era asuprit. la care se raliază toată presă de stinga din Occident.S..printre primii.. Hârtie velină 70 g/mp.. Ce reprezintă această carte în contextul operei istratiene? Este cartea de vizită a scriitorului cetăţean Panait Istrati. de azi... Bun de tipar: 17. Cu sacrificiu de sine.. Format: 54x84/16.140 Omul care nu aderă la nimic. 206/1990....” (Alexandru Talex) </coperta a IV-a> 149 pag.13 În U. Tiparul executat sub comanda nr.. 15 februarie 1929: înapoiere la Paris. în colecţia Temoinages (Mărturii).142 Itinerar cronologic al călătoriei în U.S S.. Comanda nr. stepe şi mări. Partidul Comunist Francez. ROMÂNIA <coperta a IV-a> „Cartea Spovedanie pentru învinşi apare în librării la 15 octombrie 1929 editată de Rieder.-ului. 105.R..1990. dă semnalul atacurilor.34 Străbătând oraşe şi sate. el a dezvăluit. 149 CUPRINS Cuvânt ÎNAINTE. Coli de tipar: 9.R..opiniei publice mondiale. combatant pentru libertate şi dreptate socială. Oradea. la întreprinderea (Poligrafică „Crişana".. cangrena care rodea dictatura comunistă.P.70 Afacerea Rusakov sau U. prin organul săuL’Humanite-.147 * Lector: ANA MARIA BOARIU Tehnoredactor: GHEORGHE SANDU Corector: FELICIA SCHLEZAK Apărut: 1990.S.R..5.10.. secretarul G.. înfometat şi exploatat.U.5 Spovedanie pentru învinşi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful