P. 1
Declaratia din aprilie 1964

Declaratia din aprilie 1964

|Views: 18|Likes:
Published by Birliga Daniel
Declaratia din aprilie 1964
Declaratia din aprilie 1964

More info:

Categories:Types, Research
Published by: Birliga Daniel on May 19, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/18/2014

pdf

text

original

După retragerea Armatei Roşii din România, regimul de la Bucureşti a continuat să aducă elogii Uniunii Sovietice şi conducătorilor ei, a luat

măsuri represive împotriva celor care se opuneau, într-o formă sau alta, acestei orientări. Timp de circa un an s-au operat arestări, s-au organizat şedinţe publice de „demascare” a duşmanilor socialismului, acţiuni ce aminteau de începutul anilor ’50. Ele erau menite să „adoarmă vigilenţa” Kremlinului, care trebuia să ştie că România constituia o „verigă puternică” a lagărului socialist. Pe de altă parte, au început tatonări în diferite capitale din Occident, în vederea normalizării relaţiilor bilaterale, grav deteriorate după 1948. Delegaţii economice au vizitat S.U.A., Franţa, Italia, Republica Federală Germania şi late state, reuşind să rezolve problema bunurilor confiscate de România după cel de-al doilea război mondial. Pe această bază s-au încheiat acorduri între statul român şi firme occidentale, vizând mai ales domeniul tehnologiei. Din 1960 a început un amplu proces de despvietizare a societăţii româneşti. Au fost desfiinţate rând pe rând Institutul „Maxim Gorki” (care a devenit Institutul de Limbi Străine), Librăria „Cartea Rusă” (prin desfiinţarea Librăriei pentru Cartea Străină), Muzeul Româno-Rus (Clădirea a intrat într-un lung proces de restaurare după care aici s-a amenajat Muzeul Literaturii Române). S-a trecut la elaborarea de noi manuale şcolare, în care au fost reintroduse personalităţile de marcă ale istoriei, literaturii şi ştiinţei româneşti. Statul a investit sume considerabile în învăţământ, ştiinţă şi cultură, s-au construit mii de şcoli, zeci de institute de cercetare, facultăţi, spitale, policlinici etc. Au fost restabilite contactele culturale cu Occidentul; limbile franceză, engleză, germană s-au reintrodus în şcoli (alături de limba rusă). Regimul a devenit mai relaxat; din 1960 s-a trecut la eliberarea deţinuţilor politici, prin decrete succesive de amnistie. În august 1964 au fost puşi în libertate ultimii 10.000 de deţinuţi politici din România. Cei mai mulţi au primit pensii din partea statului, iar unii au fost reîncadraţi în vechile lor locuri de muncă, inclusiv în universităţi şi institute de cercetare ştiinţifică. Politica economică a continuat să pună accentul pe industrializare, dar, alături de industria grea şi cea a construcţiilor de maşini, s-a acordat o mai mare atenţie industriei alimentare şi celei producătoare de bunuri de consum (confecţii, încălţăminte, articole electro-casnice etc.). Direcţiile obligatorii ale procesului de industrializare erau considerate: electrificarea, mecanizarea complexă, automatizarea producţiei, chimizarea, creşterea şi dezvoltarea industriei constructoare de maşini. Industriei româneşti i s-au alocat fonduri considerabile. Au fost create capacităţi productive în toate judeţele, s-au electrificat majoritatea localităţilor ţării, au fost construite mari obiective industriale, au apărut noi ramuri şi subramuri economice. În fiecare oraş s-a dezvoltat cel puţin o platformă industrială puternică, creându-se numeroase locuri de muncă în industrie, servicii, sistemul sanitar, învăţământ etc. Rata

s-au înfiinţat ferme legumicole. ale neamestecului în afacerile interne.). Conducerea de la Bucureşti a profitat de conflictul dintre China şi Uniunea Sovietică pentru a-şi afirma propria sa poziţie. istorice. După încheierea colectivizării agriculturii în 1962. prin pierderea dorinţei ancestrale a ţăranilor de a lucra pământul. crescătorii de păsări. Un moment esenţial. porci. s-au organizat expoziţii. ca urmare a rezultatelor obţinute în industrie şi agricultură. Satul românesc tradiţional a suferit uriaşe transformări. Gheorghi-Dej şi I. când s-a făcut publică şi într-o manieră categorică noua orientare a guvernanţilor de la Bucureşti. Situaţia materială a populaţiei s-a ameliorat. a . a neamestecului în treburile interne ale altor partide. una dintre cele mai ridicate din lume. viţei etc. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales în funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat. înţelegerea şi acceptarea diversităţii de condiţii ale dezvoltării fiecărei ţări. De asemenea. A sporit numărul locurilor în staţiunile de odihnă şi tratament. la locul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a fost creat Consiliul de Stat al Republicii Populare Române. cât şi spiritual. apartamentele fiind acordate gratuit în folosinţă muncitorilor. s-a adoptat un amplu program vizând modernizarea acestei ramuri a economiei naţionale şi creşterea producţiei la hectar. avantajului şi respectului reciproc. autobuze etc. A început construirea unor cartiere de locuinţe. Maurer – au fost artizanii politicii de independenţă şi suveranitate a României. iar Ion Gheorghe Maurer a devenit preşedintele Consiliului de Miniştri. înfăţişarea lui s-a schimbat din punct de vedere material (construcţii. concerte festivaluri la care erau prezente personalităţi marcante atât din „lagărul” socialist. s-a înregistrat în aprilie 1964. Cei doi lideri politici – Gh. diferită de cea a Moscovei. pe piaţa românească au reapărut unele produse din statele occidentale. pomicole. La începutul anilor ’60. În 1961. organ al puterii aflat sub controlul Marii Adunări Naţionale şi răspunzător în faţa acesteia pentru activitatea sa. Gh. înlăturându-se restricţiile în privinţa exercitării dreptului de vot de către anumite categorii de cetăţeni. cu larg ecou intern şi internaţional. În Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale s-a afirmat că România promovează principiile suveranităţii şi independenţei naţionale. Au fost aduse unele modificări la Constituţia din 1952. Partidul Muncitoresc Român se pronunţa pentru recunoaşterea specificităţii naţionale. Au fost achiziţionate filme. La 21 martie 1961. în problemele vieţii internaţionale. drumuri.acumulărilor necesare investiţiilor şi industrializării a fost de 20-25 %. cât şi din Occident. precum şi ale raporturilor dintre partidele comuniste şi muncitoreşti. În document se preciza: „Respectarea strictă a principiului potrivit căruia toate partidele marxist-leniniste sunt egale în drepturi. curent electric.

Editura Gândirea Românească. România sub regimul comunist.dreptului exclusiv al fiecărui partid de a-şi rezolva problemele politice şi organizatorice. Editura Polirom. 11. BIBLIOGRAFIE 1. Editura Polirom. Raţiu. 1948-1965. Bucureşti. Fundaţia Academia Civică. . Comunismul în României. care au apreciat-o – pe drept cuvânt – ca începutul unei noi perioade în evoluţia politicii interne şi internaţionale a României. 1992. Bucureşti. Regimul concentraţionar din România 1949-1954. 2001. Soulet. Partidul Muncitoresc Român se considera responsabil pentru politica sa numai în faţa poporului român. 2002. de a-şi orienta membrii asupra problemelor politicii interne şi internaţionale. 1990. Bucureşti. În acest spirit. III. Istoria românilor. 5. Editura Litera. Editura Humanitas. Declaraţia din aprilie 1964 a avut un mare ecou internaţional. 9. Victor. Gheorghe Gheorghiu . 10. ca un act de independenţă faţă de Moscova. 12. Ioaniţiu. 1998. Cumplita odisee a grupului Lucreţiu Pătrăşcanu. Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre. Vlad. 3. Teroarea comunistă în România. 8. Bucureşti. Ioan. reprezintă condiţia esenţială pentru soluţionarea justă a problemelor divergente. Jean-François. Cu alte cuvinte. Iaşi. Bucureşti. Lucreţiu Pătrăşcanu. Iaşi. Istoria contemporană a României (1918-2001). 1998. 1994. Bucureşti. Bucureşti. mai ales în statele occidentale. Rezistenţa armată anticomunistă din Munţii României 1946-1958. 1998. Iaşi. Editura Humanitas. România secolului XX. Idem. 1998. Cicerone. Deletant. Editura Humanitas. Bălan. Fundaţia Academia Civică . Catherin. Adevăruri dureroase. 1996. Bucureşti. Frunză. Editura Fundaţiei România de Mâine. Fisher-Galaţi. Durandin.Dej şi statul poliţienesc. Istoria românilor. Stephen. Lavinia. Iaşi. Anton. Betea. 1997 4. Istoria stalinismului în România. de a-şi desemna conducerea. 6. vol. România nu mai recunoştea supremaţia Uniunii Sovietice şi nici rolul conducător al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în relaţiile internaţionale. Georgescu. Ion. 2. ca şi a oricăror probleme pe care le ridică lupta lor comună”. 1993. 7. Scurtu. Denis. Ghiţă. Ionescu. Declaraţia aprecia: „Nu există şi nu poate exista un partid părinte şi un partid fiu. Institutul European. Bucureşti. 2000. Institutul European. partide superioare şi partide subordonate”. 4.

Guvernarea Gheorghiu . Editura Humanitas. 1998. Verdery. 1996. Idem. . Fantoma lui Gheorghiu . Katherine. 14.Dej. Compromis şi rezistenţă. 1995. Elite şi societate. Bucureşti. 15. Editura Alfa. Editura Humanitas. Arheologia terorii.Dej. Editura Univers. Tismăneanu. Vladimir. Bucureşti. 16. Cultura română sub Ceauşescu .13. Bucureşti. Bucureşti. Tănase Stelian. 1994.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->