Lect. univ. dr.

Manuela Tabaras

Dreptul asigurarilor Curs pentru învăţământ la distanţă

BUCUREŞTI

I. OBIECTIVELE CURSULUI

I.1. Sub raport didactic Cursul de dreptul asigurarilor dedicat studentilor anului este o disciplină de specialitate, fundamentală in procesul de aprofundare a dreptului, care se cladeste pe bazele dreptului civil, comecial, international privat, procesual civil, discipline studiate in anii anteriori. În organizarea și apariția vieții lor, în procesul producerii și distribuirii bunurilor, precum și în alte activități cum ar fi serviciile, oamenii s-au aflat încă de la început într-o luptă cu forțe imprevizibile și distructive care pot împiedica desfășurarea normală a proceselor economice, comerciale, financiare etc., provocând pagube în fața cărora omul este neputincios. Cu ajutorul asigurărilor s-a urmărit tocmai solidarizarea în vederea susținerii în comun a efectelor distructive, păgubitoare ale acestor evenimente imprevizibile pentru prevenirea și suportarea daunelor în speranța diminuării sau ameliorării rapide, cu maximă celeritate, a consecințelor negative. Pornind de la paleta relativ restrânsă a asigurărilor regimului socialist, asigurările s-au dezvoltat începând cu 1990 în spaţiul autohton în conformitate cu nevoile și exigenţele sociale şi cu deplina intensitate a integrării în structurile comunitare și internaţionale. Pe cale de consecinţă, asemeni oricărui alt stat membru al Uniunii Europene, România nu a făcut rabat de la necesitatea adaptării la nevoile practicii sociale a acestui domeniu atât de important pentru întreaga societate. Astăzi, urmând acest curs firesc al evoluţiei, asigurările şi-au extins aplicabilitatea asupra a noi valori ce reclamă protecție împotriva riscurilor ce tind a le pune în pericol existenţa. Această multiplicare a specificului asigurărilor trebuie să se realizeze într-o interdependenţă absolută cu celelalte ramuri de drept, astfel încât facilitarea accesului la încheierea unei asigurări să devină o prioritate pentru consolidarea societăţii democratice autohtone. Procesul legislativ a devenit astfel o cale principală de accedere la acest deziderat firesc, care își poate afirma reușita numai printr-o reglementare judicioasă a drepturilor asiguratului din perspectiva obligațiilor asigurătorului și a răspunderii acestuia în contractul de asigurare. În acest context, delimitând obiectul cercetării, arătăm că demersul științific încearcă să răspundă unor întrebări fundamentale cu privire la importanta sociala a contractului de asigurare perspectivă ce ne va permite să studiem cadrul legal, principiile care călăuzesc disciplina contractuală, dar și să reflectăm cu privire la natura juridică a contractului de asigurare dintr-o întreită abordare a contractului de asigurare (din perspectiva economicofinanciară, din perspectiva scopului urmărit și al rolului părților la încheierea contractului

de asigurare) cu consecințe asupra izvorului normativ al raportului de asigurare și implicit a modului de abordare al obligațiilor și mai cu seamă a răspunderii asigurătorului, delimitând astfel contractul de asigurare de contracte apropiate pe tărâm juridic și filtrând elementele tehnice esențiale ale contractului pentru a descoperi condițiile de existență ale acestora și impactul imperfecțiunii lor asupra obligațiilor și răspunderii asiguratorului în contractul de asigurare. Nu în ultimul rând obligația asigurătorului și răspunderea acestuia fiind subsecvente respectării anumitor condiții de fond și de formă „sine qua non” pentru valabilitatea contractului de asigurare, vom arăta consecințele nerespectării acestora, cercetând totodată efectul clauzelor abuzive în contractul de asigurare cu sancțiunile relative inserării lor față de asigurător. Analiza efectelor contractului de asigurare va permite cunoaşterea drepturilor și obligațiilor ambelor părți contractuale, ce vor fi analizate și din perspectiva impreviziunii contractuale, aparentă excepție de la forța obligatorie a contractului, în contextul sensibil al elementului alea Nu mai puţin adevărat, această analiză ne va facilita trecerea la capitolul următor de aprofundare a obligațiilor asigurătorului, prin identificarea și cercetarea obligațiilor juridice esențiale ale asigurătorului în parteneriatul contractual cu asiguratul, dar și a capitolului referitor la răspunderea asiguratului în contractul de asigurare, capitol ce va permite analizarea fundamentelor răspunderii asigurătorului și identificarea principiilor aceste răspunderi, cercetare ce va fundamenta studiul naturii juridice şi a formelor răspunderii asigurătorului cu conchidere asupra limitelor răspunderii juridice a asigurătorului. Cercetarea va lua sfârșit prin identificarea modalităților de încetare a contractului de asigurare, și pornind de la situațiile juridic ocrotite și aplicabile poliței de asigurare, vom analiza impactul acestor motive de încetare contractuală asupra obligațiilor și răspunderii contractuale a partilor.

-

-

-

Obiectivele temei de cercetare ce face obiectul prezentului studiu trebuie privită din mai multe unghiuri. Astfel: impactul socio-economic al temei este relevant pentru că, chiar și în acest climat de recesiune financiară, context socio-economic caracterizat, din ce în ce mai mult, prin incertitudine, echilibrul şi stabilitatea apar drept deziderate fireşti ale unei societăţi aflate într-o continuă transformare, iar, materia asigurărilor devine o veritabilă "ancoră" aşezată în calea turbulenţelor determinate de acţiunile specific umane sau de cele proprii hazardului, așa încât se poate observa un interes generalizat pentru domeniul asigurărilor – atât din partea legiuitorului, cât şi din aceea a asiguraţilor –, în vederea consolidării unor nevoi fireşti de implementare a unei soluţii alternative faţă de protecţia statală. Aprofundarea acestei discipline reprezinta un deziderat esențial tocmai pentru încurajarea membrilor societăţii în a-şi asuma responsabilitatea propriul destin social şi în a îmbrăţişa asigurarea ca modalitate de redefinire existenţială a dispersiei riscului. caracterul de noutate al unor dispoziții legislative recente consolidează importanța temei de cercetare științifică: Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor, Norma Comisiei de

Editura Lumina Lex. conturarea naturii și regimului juridic aplicabil contractului de asigurare.„Principiile răspunderii juridice a asigurătorului” – în Revista română de drept al afacerilor nr. 2004 Sferdian Irina-Dreptul asigurărilor. definit printr un numar restrans de studii. ce introduce sistemul bonusmalus. Editura Junimea. CH Beck Tăbăraş M. Bucureşti. Bucureşti. Macovei I.-Contractul de asigurare. Editura Universul Juridic. CH Beck. contract de adeziune sau negociat?” Curierul Judiciar nr. 2007 La acestea adaugandu-se studii ca Tăbăraş Manuela.. 11/2006. Editura Didactică şi pedagogică. Ed.2009 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Editura Lumina Lex. 1998 Motica Radu şi Moţiu Florin -Contracte speciale civile. justificând interesul pentru aprofundarea mecanismelor juridice specifice de funcționare a raportului de asigurare. 2009 Așadar.-„ Fundamentele răspunderii asigurătorului”. 1995 Deak Francisc-Tratat de drept civil. Bucureşti. sunt acte normative recente care reglementând situații particulare ale asigurărilor.. relevantă de altfel pentru stadiul cunoașterii temei propuse amintim și lucrarea de jurisprudență comentată: Tăbăraş M. Constantin M. 2005. are o importanță esențială asupra studiului obligațiilor asigurătorului și configurării regimului răspunderii contractuale a acestuia și va permite efectuarea de propuneri de lege ferenda privitoare la modificarea normelor substanţiale din materie. nu în ultimul rând. în Curierul Judiciar nr. întrucât va analiza într-o manieră concretă principalele elemente ce alcătuiesc esenţa răspunderii profesionistului. Bucureşti. București. Editura Hamangiu. Ed. Noul Cod Civil care preia într-o manieră modificată dispoziții ale Legii nr. Teorie şi practică juridică. Implicaţii teoretice şi practice ale noilor norme de asigurare RCA”.. Trebuie menționată însă în această analiză stadiului cunoașterii domeniului de cercetare. Contracte speciale. CH Beck În sprijinul studiului. 2001 Nemeş Vasile-Dreptul asigurărilor. Editura Actami. 2009 Popescu D. printre care în ordine alfabetică. 2010 Tăbăraş M. Bucureşti. Iaşi.Analele Universităţii Titu Maiorescu. 136/1995 și nu numai. totodată.„Contractul de asigurare.- - Supraveghere a Asigurărilor din 19.1/2010. CH Beck.-„Acoperirea riscului de insolvabilitate generală” – în Curierul Judiciar nr. Constantin Mădălina-„Noua asigurare RCA şi sistemul bonus-malus. în condițiile unei literaturi de specialitate restranse comparativ cu alte domenii sau sisteme juridice internationale prezentul demers își propune ca obiectiv urmărit prin ΅ .. Titu Maiorescu 2007 Tăbăraş M. ca notă asupra jurisprudenței din domeniu. Wolthers Kluwer Tăbăraş M. studiul are impact asupra subiectelor contractului de asigurare. 1963 Deak Francisc-Contracte civile şi asigurări.-„Asigurări“ –Ed. 1982 Motica Radu şi Moţiu Florin-Contracte civile. Ed. Ed. 5/2006. Ed.11. Editura CH Beck. între lucrările relevante acestei categorii menționăm: Deak Francisc-Drept civil. Teoria contractelor speciale. 11/2006.

etalate așa încât cercetarea să răspundă în mod optim obiectivelor studiului enunțate în precedent. Din perspectivă metodologică. precizări. care să exprime mai evident şi nuanţat pregătirea studentului si două spete a caror solutie exprima insusirea dezbaterilor teoretice şi aplicative regasite in problematica studiata. a dezvoltării spiritului de cunoaştere. Sub raport aplicativ În cadrul studiului sunt deosebite de frecvente trimiterile la jurisprudenta actuala a instantelor nationale care se dezbat. prin tact redactional al contractului de asigurare anticipate in dezideratul prevenirii oricarui litigiu. riguros în scopul de a obişnui studentul cu disciplina “studiului individual”. în calitatea sa specială de profesionist în contractul de asigurare. Studiul este întregit cu definiţii. metodologie sau ordonare tematica nu poate înlocui studiul individual. un set de teme şi indicatii jurisprudentiale pentru a ajuta studentul nu numai pe plan informative. dar şi formativ-educativ. analiza detaliată a acestuia permiţând cercetarea minuțioasă a elementelor tehnice ale contractului de asigurare. conceptele. spete. de însuşire a unui bagaj de cunoştinţe ştiinţifice solide care să-l facă să înţeleagă că dreptul asigurarilor impune precizie. precum şi să facă eforturi sistematice pe linia găsirii unor soluţii juridice în cazul unor probleme nu numai dificile. sistematică şi programată. EXIGENŢE ŞI CRITERII DE EVALUARE A CUNOŞTINŢELOR Studiul dreptului asigurarilor se încheie cu susţinerea unui examen. Notarea finală se face cu note între 10 şi 1. Studiul foloseste un vocabular tehnic si precis. Studiul lămureşte noţiunile. dar şi complexe. Pentru atingerea scopului propus cercetarea va fi structurată pe eșafodul oferit de contractul de asigurare. dar şi la învăţarea studentului să lucreze cu termenii şi conceptele dreptului asigurarilor. că deşi situaţiile. clar. faptele concrete sunt diferite. activităţile desfăşurate sunt destinate a duce la sedimentarea cunoştinţelor. Acestea sunt notate de cadrul didactic cu note de la 10 la 5. interesele părţilor sunt divergente ele trebuie. II.regulilor şi principiilor sale. cercetarea științifică va fi structurată în sase capitole. de substanţă ori/şi descriptive. exemplificări. ea este menită să incite interesul pentru studiul individual. pregătirea temeinică. făcând astfel o aplicare practică a cunoştinţelor teoretice prezentate. restrictivitate şi rigurozitate în interpretarea şi aplicarea normelor. un început organizat care să-l ajute pe student să-şi dezvolte o gândire independentă.cercetarea științifică să contureze ansamblul general al contractul de asigurare și să aprofundeze efectele concrete aduse raportului de asigurare de conduita contractuală a asigurătorului şi a răspunderii juridice care îi revine acestuia. potrivit actualului sistem existent în . Examenul este scris şi se bazează pe doua intrebari de sinteza care presupun un răspuns mai amplu. Prin urmare. curs. Orice suport. instituţiile juridice şi mecanismele dreptului asigurarilor.

2 spete notate cu maximum 2 puncte fiecare.Activităţi tutoriale: analize pe practica juridica: . III. . prelucrare de speţe) o realizează tutorele şi este prezentată în calendarul disciplinei. Organizarea concretă a activităţilor tutoriale (cuprinzând dezbateri.2 întrebări notate cu 2. referate urmate de discuţii. STRUCTURA CURSULUI. Dreptul comercial. III si IV cum sunt: Teoria generală a dreptului.învăţământul universitar. Dreptul constitutional.maximum cumulat: nota 10 (zece) Activităţi desfăşurate pe parcursul semestrului: .2 referate/lucrări de control susţinute în grupe de studenţi şi notate cu note între 5-10 conduc la obţinerea unui punctaj ce poate reprezenta 30% din nota finală a studentului. şi anume: Anul IV: .50 puncte fiecare. . Dreptul procesual civil . IV. II. SINOPTIC TEMATIC Repartizarea activităţilor desfăşurate se realizează în funcţie de împărţirea anului universitar pe semestre. Dreptul civila. . GRILĂ DE EVALUARE Examen Testul de examen conţine: .Semestrul I: 14 săptămâni de şcoală Relaţii cu alte cursuri Dreptul asigurarilor este în strânsă relaţie cu unele discipline din anul I.

2. Asigurările în România după revoluţia decembristă din 1989 3. Bibliografie OBIECTIVE: -Identificarea genezei şi evoluţiei istorice a asigurărilor.3.1.2. libertatea de prestare a serviciilor 3.1.TEMA I Consideratii generale privind asigurarile. din jurul anilor 4. -Cunoaşterea legislatiei specifice.1. evului mediu. perioadei moderne şi contemporane până la revoluţia din decembrie 1989 2. Principale institutii publice europene si organisme private cu competente in domeniu asigurarilor 4.Evolutia istorică a a asigurărilor în România şi a legislatiei romanesti privitoare la asigurări şi contractul de asigurare 2. reprezentată printr-un document scris. a contractului de asigurare Considerăm că este oportună cunoaşterea istoriei asigurărilor pentru a înţelege procesele care au impulsionat naşterea. Istoricul asigurarilor pe plan mondial. dezvoltarea şi evoluţia asigurărilor. sugestii de îmbunătăţire a cadrului juridic prezent relativ la asigurări. comunitar si national 1. exerciţii 6. din care . Perioada modernă 2.Evoluţia istorică a asigurărilor mondiale. de acoperire împotriva riscurilor îndeosebi ce afectau patrimoniile se pierde în geneza omenirii.Evoluţia istorică a asigurărilor mondiale. Cadrul legal actual privind asigurarile în România 5. pasul uriaș pe care societatea l-a făcut în procesul de securizare a vieții sale economico-sociale. a contractului de asigurare 2.libertatea de stabilire 3.2. Principalele directivele europene cu impact fundamental asupra raportului de asigurare si transpunerea lor în legislaţia naţională 3.Hr.3. libertatea de circulatie a persoanelor .3. Din Egipt datează o arhaică dovadă a suportului colectiv.500 î.1.1. Nevoia de suportare colectivă a pagubelor.1. libera circulatia a capitalurilor 3.1. -Înţelegerea ansamblului raportului de asigurare cu element de extraneitate 1. experienţa dovedind că pierderile sunt mai uşor de suportat atunci când sunt împărţite între mai multe persoane. în ipoteza unui prejudiciu individual. Piata europeana a asigurarilor 3.Liberalizarea pietei asigurarilor 3.Studiul asupra antichităţii. Întrebări. Monolulul economiei centralizate 2. pentru a ne explica mai facil instituțiile actuale din domeniul asigurărilor și pentru a putea înainta propuneri.

pentru a-şi asigura o dispersie a riscurilor. Asigurările au început să ia formă scrisă. din Asia şi Orientul Mijlociu au iniţiat anumite tehnici de asigurare empirice ce au evoluat în timp în noi instrumente de înlăturare a riscurilor graţie dezvoltării domeniilor noi de activitate şi creşterii volumului activităţii comerciale. 4-5. p. conţinutul scrisorii sugerând o formă primară de contract de asigurare. Astfel. op. iar acestea cuprindeau evenimentele generatoare de pagube asigurate (calamităţile naturale. de accident de muncă. Popescu. despăgubiri pentru pierderile suferite de aceştia în caz de incendiu. într-un act de asigurare se stipula că sunt acoperite de asigurare « riscurile pe care asigurătorii le suportă de la Dumnezeu ori de la oameni. p. op. Fenicia proprietarii corăbiilor formau de asemenea asociaţii în scopul suportării în comun a pagubelor (pierdere vas. La 10 iulie 1397. împăratul Claudius şi-a asumat riscul pieirii mărfii importate din cauza furtunilor. care în orice chip ar fi. apoi notari. Ed.rezultă că tăietorii în piatră constituiau un fond mutual de întrajutorare prin contribuțiile tuturor membrilor “comunităţii profesionale”. de represalii şi de orice alt caz.op. p. 4 D. Economică. cit. de boala etc. aruncare în mare. 100 de ani mai târziu. pentru prima dată în istorie. 5 D. asociaţiile meșteșugărești (a lucrătorilor. CH Beck. fiind. fond ce era destinat acoperirii pagubelor provocate de riscurile convenite a fi acoperite.. mai cu seamă datorită 1 2 Irina Sferdian. All Beck. suma primită era returnată transportatorului. a organizat corporaţii2 în cadrul cărora membrii se întrajutorau în caz de deces. 2000. Odată cu dezvoltarea comerţul maritim civilizaţiile din bazinul Mării Mediterane. cunoscute mai cu seamă în vestul Europei. cit. 5-6. corporaţii specifice epocii.). 5.“Dreptul asigurărilor”. Ed. în secolul V î. 10. această procedură constituind o modalitate de garantare a executării transportului şi de asigurare împotriva riscului de pierire a mărfii sau a vasului.“Asigurări şi Reasigurări: Abordări teoretice şi practici internaţionale”. cu excepţia acelora care privesc lestul şi vama». p. curtieri. Violeta Ciurel. fiind redactate adeseori de specialişti. . jaf etc. Macovei. Aceştia erau despăgubiţi în caz de incendiu. 3 Ecole nationale d Assurances . Hr. 1998. Într-o scrisoare a lui Cicero din anul 50 î. distribuiau marfa pe mai multe corăbii în ideea protejării cât mai eficiente a transportului şi diminuării riscurilor determinate de acesta.. p. Macovei. urmare cotizaţiilor stânse de la membrii săi. I. Paris. 1. naufragiu sau furt. Popescu. boală sau incendii. În Babilon. acesta îi cere unui terţ să garanteze o sumă de bani care trebuia transportată la Roma. de mare. I. Gildele.. a vânătorilor.. p. încărcătură.4 În Europa Evului Mediu. incendiu. ar putea să se întâmple ori s au întâmplat şi oricare ar fi cazurile şi în orice condiţii s-ar întâmpla. incendiul. iar dacă corabia ajungea la destinaţie. acordau. Pericle. contractuală. care. 11-12. Ed. identificat şi precizat riscul asigurat.„Manuel internaţional de l´Assurance”. cit. pirateria etc.1 Protejarea împotriva riscurilor reprezenta o practică însuşită şi de comercianţii chinezi.). etc. . de oprire din partea seniorilor comunelor ori altor persoane.) se organizau în corporaţii care erau constituite pe baza solidarităţii între membrii. Hr.5 Potrivit unor izvoare prima « instituţie » creată în domeniul asigurărilor datează din 1310 fiind creată la Bruges (centru comercial important al evului mediu. 2007. întâmplare sau sinistru.3 Din epoca romană se cunoaşte instituţia foenus nauticum sau împrumutul maritim în baza căreia proprietarul încărcăturii primea o sumă de bani cu titlu de împrumut de la cărăuş. riscurile mării.

cit. a vocilor cântăreţilor etc. În Scoţia. în Transilvania fiind întâlnite în secolul al XVIIIlea şi asociaţii pentru stingerea incendiilor9.. fiind relevant studiul «geometriei riscului» a lui Blaise Pascal7 din 1654. de frecvenţa raporturilor comerciale. practicându-se de societăţi de asigurare flexibile şi invocatoare. luând naştere în Marea Britanie prima societate de asigurări de viaţă denumită «Societate amicală pentru asigurări veşnice». Ed. până la cel mai avangardiste (împotriva ploii. iar în secolul XVIII apar asigurările de accidente. dar şi de conştientizarea avantajelor evidente ale asigurării. determinând apariţia unor noi instrumente de înlăturare a acestora. asigurări mai puţin obişnuite. de industrializare. dar şi obligatorii. a fost înfiinţată prima societate germană de asigurări pentru vite. la Leipzig-Germania. dezvoltarea comerţului au sporit riscurile. 8. evului mediu. p. securitate. 9 La Braşov a fost înfiinţat în anul 1744 Casa de Incendiu. cit.1. Asigurările contra incendiilor s-au extins pe categorii de bunuri imobile.). Primele organizații de sine stătătoare cu rol de întrajutorare s-au născut în Transilvania odată cu apariția breslelor de meseriași. obişnuite. în 1832.. p. 2. asigurările au cunoscut o dezvoltare crescendă. Blaise Pascal 8 Francois Couibault. 4. Constant Eliashberg – op. de dezolarea rapidă a societăţii. pentru ca în 1693 astronomul englez Edmond Hallez să creeze primul grafic al mortalităţii. societatea şi nevoile ei generând noi forme de asigurare. O dată cu secolul al XX-lea. împotriva monstrului din Loch Ness etc.2. iar mai apoi privitor la răspundere proprietarilor de fabrici faţă de prepuşi. ce urmăresc protejarea picioarelor fotbaliştilor.6 Schimbările economice. economice. Perioada modernă 6 7 V.8 În acelaşi secol în Franţa îşi fac debutul asigurările de răspundere civilă create pentru acoperirea pagubelor create de proprietarii de cai şi trăsuri. pierdere ce se impune a fi înlocuită sau susţinută.Evolutia istorică a a asigurărilor în România şi a legislatiei romanesti privitoare la asigurări şi contractul de asigurare 2. Hamangiu. prin asigurări facultative. Astfel. în secolul al XVII a fost introdusă asigurarea de grindină. p. cunoscută şi sub numele de “hopsa” ce avea drept rol întrajutorarea sătenilor dintr-o localitate în cazul accidentării şi sacrificării de necesitate a animalelor. de creşterea nivelului de trai şi a speranţei de viaţă. Ciurel – op. de la cele tradiţionale. de creşterile demografice şi exodul rural. dar a pierdut în egală măsură din siguranţă.Studiul asupra antichităţii. din ce în ce mai diversificate. La apariţia asigurărilor de viaţă a contribuit şi evoluţia studiului matematicii. amplificată şi de progresul economic.comerţului cu lână) sub denumirea Camera de asigurări din Bruges cu rolul principal de a asigura împotriva riscurilor maritime pe comercianţi. perioadei moderne şi contemporane până la revoluţia din decembrie 1989 Prima formă de “asigurare” cunoscută pe meleagurile noastre în evoluţia procesului istoric de diminuare/acoperire a riscului a fost cea a animalelor. 2. individul a realizat că a câştigat în lupta cu aceste ultime secole din ce în ce mai multă liberate şi independenţă. Astfel. 2009. . impuse de legislativ. adaptate tuturor riscurilor. şi în Vasile Nemeş – „Dreptul asigurărilor”. 17.

în casuri de nevoi bine constatate. M.) se înfiinţează Casa de ajutor şi retragere a gradelor inferiore şi jandarmilor rurali care « face parte din administraţia centrală a ministerului de interne şi ea se administrează împreună cu Casa de ajutor şi pensiuni de retragere a sergenţilor de oraş. societăţi anonime de asigurări sau agenţii ale unor societăţi de asigurări din străinătate. 12 Regulamentul fondului de asigurare a culturii tutunului. 216 din 07/07/1930. 279/18 martie 1915.C. Gh. susţinută de personalităţi precum Beizadea D. Naționala (înfiinţată în 1882). 5. Partea I nr. 71/27 iunie 1903. 148 din 07/07/1930 privind reglementarea contractului de asigurare constituia cel mai important şi riguros act normativ din acest domeniu întrucât reglementa problematica atât administrativă-organizatorică a asigurarilor. brigadierilor şi jandarmilor rurali. Boerescu. se hotarasce prin regulamentul de fata. – « Sumele necesare în acest scop vor fi procurate Casei din reţinerile lunare obligatorii asupra soldelor tuturor sub oficerilor. lor şi urmaşilor lor.F. Urmele acesteia mai pot fi găsite pe zidurile unor clădiri din Arad ( a se vedea anexa paginile 437 -439 ). care va desfăşura o activitate prosperă în timp. Până în anul 1930 România a fost singurul stat din Europa lipsit de o lege care să reglementeze industria asigurărilor. Mihail Kogălniceanu. stabilirea cadrului legal întăuntrul căruia aceste societăţi îşi pot desfăşura operaţiunile. Of. Regulamentele12din perioada 1900-1930. de către şeful biroului Casei sergenţilor de ora ș ». Printre membrii fondatori se numără personalităţi marcante ale vremii cum ar fi: B. Regulamentul casei contra incendiului pentru imobilele comunelor şi judeţelor. Regulamentul casei pentru asigurarea imobilelor comunale rurale contra incendiului. fie ca sunt platiţi de judeţ. Porumbaru şi Alexandru Zissu. St. în ajutorul gradelor inferiore şi jandarmilor rurali în funcţiune şi al familiilor lor. România (înfiinţată în 1873). M. Th. Blank&Co.3. 216 din 7 iulie 1930. Au devenit faimoase societăţi de asigurări cum ar fi Transilvania (înfiinţată în 1866). 146/1955 pentru asigurarea bunurilor aparţinând . Monolulul economiei centralizate Spre sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut în România instituții de asigurări ca cele din Europa occidentală care puteau fi împărțite în societăți mutuale de asigurări. Of. 38/1952 privind unele asigurări şi înfiinţarea Administraţiei Asigurărilor de Stat.». Nr. reglementarea condiţiilor cerute spre îndeplinirea societăţilor străine pentru a putea încheia asigurări în România. având capital mixt: românesc şi prin participarea băncii Marmorosch.com/tag/societate-de-asigurari.Prima societate propriu-zisă de asigurare din România s-a născut la 24 iulie 1848 la Braşov şi practica asigurări de viaţă. precum şi a le servi. norme contabile şi sancţiuni severe pentru înclăcarea dispoziţiilor legale. 12 martie 1932 şi 4 aprilie 193613.wordpress. cotizanţii urmau a beneficia de o rentă viageră anuală. sursa http://aradblog. controlul operaţiunilor de asigurare. 276 din 15/03/1906 (Prin acest regulament (Art. publicată în Monitorul Oficial. » Conform art. Legea pentru constituirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurare şi reglementare a contractului de asigurare nr. ultimele două fuzionând. urmare cărora la sfârşitul perioadei de asigurare. Menelas Ghermani. împreună cu Decretul nr. normele prudenţiale privind plasamentele şi rezervele societăţii asigurătoare. cât şi problematica de fond a asigurărilor: necesitatea autorizării societăţilor de asigurare. clarificarea şi implementarea condiţiilor de constituire. V. T. precum şi suma acestora. – « Scopul acestei Case este de a veni. sub autoritatea ministerului de interne. 11 A fost înfiinţată în anul 1897 la Brăila de către pătura comercianţilor locali şi din Galaţi. Nr. B. Mehedinteanu. 2. Principalele acte normative care au reglementat activitatea de asigurare în România au fost: Codul Comercial Român. Partea I nr.cu excepţia dispoziţiilor referitoare la asigurarea culturilor agricole aparţinând cetăţenilor şi Decretul nr. Of. Casurile în car i pot fi acordate ajutore şi pensiuni. România. rezistând până după al doilea război mondial. Nr. şi din cele -alte venituri prevedute de legea asupra înfiinţarei acestei Case. Regulamentul asupra organisarei si administratiunei casei de ajutor si pensiuni al corpului jandarmeriei rurale. Cantacuzino.sursa http://aradblog.wordpress. Doi ani mai târziu societatea îşi mută sediul la Bucureşti schimbându-şi şi numele în Generala – Societate Română de Asigurări Generale. M. Negroponte. fie ca sunt plătiţi de Stat. Grigore Ghica. Deroussi. Generala (înfiinţată în 189711). G. Acest act normativ. în anume condiţiuni. pensiuni de retragere. cu modificările ulterioare . cu modificările din 9 aprilie 1931. iar interesul stârnit în rândul populaţiei este unul deosebit.com/tag/societate-de-asigurari. Legea privind convertirea în lei a prestaţiunilor din unele 10 Societatea de asigurări Dacia se înfiinţează printr-un Înalt Decret Domnesc în anul 1871 cu un capital de 3 milioane de lei. cu un capital de 2 milioane lei. Publicat în Monitorul Oficial. În anul 1881 cele două societăţi fuzionează formând astfel societatea Dacia-Romania. Știrbei. C. 72/28 iunie 1909. 2. În anul 1873 se înfiinţează. înlocuit succesiv ulterior. Ioanide. principele Al. Potrivit art. Dacia (înfiinţată în 187110). 3. 13 Legea nr.

au fost societăţi mixte româno -sovietice înfiinţate în 1945 în urma unui acord între România şi Uniunea Sovietică. 15 Potrivit Art. 119 din 11 iunie 194817 şi înfiinţarea prin Decretul nr. Prima Societate de Înmormântare (Braşov). 7. Generala. 345 din 20 august 1949 Publicat în Buletin Oficial nr. publicat în Buletinul Oficial nr. 14 A fost publicat în Monitorul Oficial. 1947). 54 din 20 august 1949. Generala Bucureşti. Decret-lege pentru punerea în aplicare a Codului Comercial Carol al II-lea nr. 191 din 20/08/1940. Sursa raport redactat de şeful Misiunii diplomatice americane la Bucureşti.18 gospodăriilor agricole colective. 691 din 28/12/1973 la 14/01/1974. Astfel în anul 1948 pe lângă întreprinderile din industrie. XVII din 1881 (legea falimentului) în vigoare în Transilvania. Compania de Asigurare Bucureşti. vicepreședintele consiliului de administraţie era P. Asigurarea Româneasca Bucureşti. –«Se naţionalizează toate bogăţiile subsolului care nu se găseau în proprietatea Statului la data intrării în vigoare a Constituţiei Republicii Populare Române. academicianul Onisifor Ghibu califica înfiinţarea societăţilor mixte româno -sovietice drept "un capitol al tragediei noastre de astăzi. Protasov. Prima Ardeleana (Cluj). din legea pentru modificarea şi completarea unor dispoziţiuni din legea pentru înfiinţarea unui registru al comerţului din 15 Decemvrie 1938. acelaşi Onisifor Ghibu considera că "sub acest nume benign. toate formele de asigurare cunoscute pe plan european. Societăţile de asigurare naţionalizate au fost enumerate în lista anexă de la pag 440 şi cuprindeau: 1. ce cuprinde dispoziţiile din material asigurărilor în titlul XIII intitulat “Despre contractul de asigurare”) şi a legii de faţă. Se menţin totuşi în vigoare dispoziţiunile art. 5. republicat în Buletinul Oficial nr. Sovrom-urile au funcţionat până în 1956. miniere şi de transporturi a fost publicată în M. sursa : http://www. Directorul general de la Sovromasigurare era Vladimir Aleksandrovici Aleksandrov. Vulturul (Bucureşti). enumerate în anexa 28 . 194 din 23/08/1940. Caledonian Romana. Partea I nr. la 7 aprilie 1950 (National Archives at College Park.htm. Metropola. 3. Într-un memoriu adresat prim-ministrului de atunci. Standard. s-au naţionalizat şi societăţile de asigurare care au trecut în proprietatea statului cu toate activele şi pasivele lor. a fost abrogat la data intrării în vigoare a Decretului nr. publicat în Monitorul Oficial. Sursa http://ro. 2773 din 16/08/194015. – «Prin efectul punerii în vigoare a Codului Comercial Carol al II-lea (Codul Comercial din 23. legea nr. mai cu seamă în deceniile 3 şi 4 ale secolului trecut în care s-au practicat în România.wikipedia. Schoenfeld.org/wiki/SovRom. Of.N. publicat în Monitorul Oficial. iar directorul asigurărilor de viaţă Grigori Grigoriev. 2. precum şi întreprinderile individuale. Agricola Fonciera. Adriatica (reprezentanţa Triest – Bucureşti). de transporturi şi telecomunicaţii. de asigurări. societăţile de orice fel şi asociaţiunile particulare industriale. bancare. 3. termen asociat cu spolierea României de către URSS. fiind abrogate implicit orice alte dispoziţii contrare decretului de faţă. legea pentru înfiinţarea unui registru al comerţului din 10 Aprilie 1931. Caledonian Romana Bucureşti. 6. când au fost dizolvate. 69 din 24/03/1937 privind convertirea în lei a prestaţiunilor din unele contracte de asigurare. National Archives Microfilm Publication LM103. College Park. 133bis din 11 iunie 1948. Dacia Romania.itcnet. frames 101-109).16 Schimbarea regimului politic a determinat naţionalizarea întreprinderilor de asigurări prin Legea nr.08. cu privire la asigurările de stat. Partea I nr. fiind abrogate mai târziu prin Decretul privind declararea ca abrogate a unor acte normative nr. de un număr mare de societăţi de asigurare (spre exemplificare în anul 1936 în România existau 23 de societăţi de asigurare atât cu capital românesc cât şi străin care asigurau în acest domeniu). miniere. cu modificările ulterioare. Aceste societăţi mixte au devenit cunoscute cu numele de "sovromuri". se duc în Rusia cele mai de seamă bogăţii de tot felul ale ţării noastre. Na ționala. 2. 22/1974. 7 din 14/01/1974. Dacia Romania Bucureşti. 471 (r1) din 20/12/1971 publicat în 28/12/1971. 1-18 inclusiv.ro/history/archive/mi2001/current4/mi40. cu preţuri derizorii. decret ce a devenit Legea nr. Cât despre activitatea lor. camuflat sub firma prieteniei 'româno-sovietice' ". se abrogă: 1. 4. Naționala . fiind integrate economiei planificate. Minerva (Cluj). şi expediat cu menţiunea "top secret" către Departamentul de Stat. Bucureşti. cu modificările ulterioare. 18 Sovrom-urile. roll 1. în timp ce pe pieţele noastre lipsesc cele mai necesare articole sau suntem nevoiţi să le plătim înzecit mai mult decât plătesc pe ele sovietele". Petru Groza. Partea I nr. 3. MD. 216 pentru constituirea şi funcţionarea întreprinderilor priv ate de asigurare şi reglementarea contractului de asigurare din 7 Iulie 1930 cu modificările ulterioare ”. Agricola Fonciera Bucureşti.1940. 1.contracte de asigurare din 24 martie 193714. cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României faţă de Uniunea Sovietică (vezi Tratatele de pace de la Paris. Cele 13 sovromuri erau conduse de directori generali sovietici şi controlau o bună parte din industrii. bancare. nr. Steaua României. Ronald E. semnat la Moscova pe 8 mai 1945. 13 din 27/02/1988. Potrivit art. articolele 49-97 inclusiv din legea Nr. 16 Numărul reglementărilor se justifică printr -o intensă activitate de asigurare. de asigurări.» În anexa 28 apar următoarele societăţi: Asigurarea Româneasca. 17 Legea pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale. Emitent: Marea Adunare Naţională a societăţii de asigurări Sovromasigurare care a preluat portofoliile de asigurare şi rezervele societăţilor de asigurare lichidate.

Societatea de asigurare şi reasigurare ASTRA SA care a preluat portofoliul societăţilor mixte cu participare ADAS în străinătate şi cel aferent asigurărilor şi reasigurărilor externe. a fost publicat în Buletinul Oficial nr.libertatea de stabilire Această libertatea de circulație a persoanelor presupune circulația liberă a cetățenilor unui stat pe teritoriul altui stat membru. iar cei care nu au pretins sumele asigurate au pierdut dreptul de cr eanţă fiind considerat prescris. stabilirea şi plata despăgubirilor pentru pagube create în România unor asiguraţi ai unor societăţi de asigurare din străinătate şi reciprocă. reasigurări şi comisariat de avarie. 35-36. 11 Adriatica (reprezentanta) Triest-Bucureşti. Prima societate de înmormântare Braşov. intrând în lichidare. 38 din 06/02/1952. Asigurările în România după revoluţia decembristă din 1989 Trecerea la economia de piaţă a generat modificări structurale în toate domeniile vieţii social-economice şi a determinat abrogarea la 31 decembrie 1990 a Decretului nr. 19 Decretul privind unele asigurări şi înfiinţarea Administraţiei Asigurărilor de Stat nr. 10. p. 8 din 06/02/1952. 14. 303/30 decembrie 1995 a abrogat Titlul XIII. 1279/1990 de desfiinţare a ADAS-ului. Prima Ardeleana Cluj. În perioada de lichidare. pentru ca mai târziu apărută Lege nr. 8. împreună cu rezervele tehnice şi matematice calculate la 15 Septembrie 1949. 15. Metropola Bucureşti. Standard Bucureşti. ce funcţiona ca monopol al statului sub îndrumarea şi controlul Ministerului Finanţelor. cit. precum şi portofoliile de asigurări pentru toate ramurile. 470/1971 odată cu încetarea activităţii ADAS20 Legea nr. instituţie cu capital integral român. dar şi sub controlul instituţional al activităţii de asigurare exercitat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Of. 2. pe acţiuni.ADAS. Societăţile de asigurare au funcţionat până la 01 septembrie 1949 când s -a demarat lichidarea acestora. 471/1971 republicat în 1988 cu privire la asigurările de stat– principale actele normative până la acea dată şi constituie principalul act normativ privind activitate de asigurare din România reglementând forma şi conţinutul contractului de asigurare. specializată în operaţiuni de asigurări. cât şi Decretul nr.. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor (anterior denumirea era de Legea nr. asigurările obligatorii. "SOVROMASIGURARE". care s -a realizat numai în baza normelor din decret.1. Cartea I "Despre contractul de asigurare". asigurările facultative de autoturisme şi alte asigurări. modalităţile de asigurări şi clasele de asigurări aferente lor împreună cu trăsăturile definitorii ale acestor tipuri de asigurări. tratamentul egal al acestora şi interzicerea oricăror discriminări bazate pe naționalitate între aceștia şi proprii resortisanți ai statului membru în Bucureşti.1. Piata europeana a asigurarilor 3. 3. oricând la cererea acesteia. Pe ziua publicării decretului nr.1. 9.În condiţiile economiei planificate în anul 1952 a fost înfiinţată prin Decretul nr. . Creditorii au fost obligaţi să -şi formuleze pretenţiile în termen de 30 zile. toate întreprinderile şi societăţile de asigurare se considerau dizolvate de drept şi îşi încetau activitatea. 38/195219 Administraţia Asigurărilor de Stat .4. Vulturul Bucureşti.Liberalizarea pietei asigurarilor 3. drepturile şi obligaţiile părţilor. Minerva Cluj. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor) să reglementeze cadrul de desfăşurare a asigurătorilor ca ofertanţi ai serviciilor de asigurare pe principiul concurenţei specific economiilor de piaţă. din Codul comercial. 20 Prin HG nr. averea mobilă şi imobilă care îi va fi necesară. 12. Steaua României Bucureşti. iar Agenţia Carom a preluat activitatea de constatare a daunelor. 13. Andy Puşcă-op. codului de comerţ şi orice alte legi sau dispoziţiuni în vigoare referitoare la lichidare. libertatea de circulatie a persoanelor . lichidatorii au fost obligaţi în primul rând să predea Societăţii Generale Sovieto-Române de Asigurări. fără a fii respectate dispoziţiunile statutelor. activul şi pasivul acesteia au fost preluate de trei societăţi comerciale pe acţiuni nou înfiinţate: Asigurarea Românească SA a preluat asigurările facultative de viaţă. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările în România publicată în M. 362 din 01 septembrie 1949.

Prin crearea pieței unice s-a urmărit ca asigurătorii europeni să beneficieze în acest spațiu de condiții de concurenţă egale indiferent de statul membru de origine al acestora. 2001-capitolul 3: libertatea de circulaţie a persoanelor şi drepturile fundamentale comunitare. libera circulatia a capitalurilor Aceste două libertăţi analizate anterior nu pot fi cercetate decât în contextul directivelor referitoare la circulația capitalurilor şi a dispozițiilor legislației primare (art.ceea ce privește remunerarea. operantul şi destinatarul serviciului de asigurare. pag. în spațiul european. 3. hot.1992 în Octavia Manolache. a apropiat legislațiile Naţionale într-o măsura suficientă pentru realizarea obiectivelor comune şi protejarea asiguraților şi a creat o piață unică unde asiguratul poate opta pentru orice contract de asigurare oferit de orice societate de asigurare din statele membre. dar şi oricărui beneficiar. astfel ca aceștia să poată opera pe oricare din piețele statelor membre fără autorizaţi. Așadar cetățeanul european contemporan nevoit să-şi schimbe ţara de rezidenţă nu trebuia să-şi rezilieze contractele de asigurare cu costul unor penalităţi semnificative.. indiferent chiar de statul în care se află destinatarul serviciului. Libera circulaţie a persoanelor în Uniunea Europeană. fără însă a fi necesar să-şi creeze un punct de lucru. 3. ci ele continuă să-şi producă efectele indiferent unde. Luisi & Carbone care arată că libertatea de prestare a serviciilor reprezintă temeiul de drept al serviciilor de asigurări când acestea sunt oferite într-un alt stat membru decât cel de origine al asigurătorului.05. art. taxe sau alte cerințe suplimentare din partea autorităţilor din domeniu competente. domiciliu sau reședință.10. pe de altă parte.24 Tema: studiu articolele 49 şi următoarele din Tratatul constitutiv (anterior art. 24 Normele fiind confirmate constant în practică Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene C.3. 23 Este cazul asigurărilor de viaţă ce presupun penalităţi semnificative în caz de reziliere anticipată sau asigurările de sănătate permanente de tip anglo-saxon.21 Libertatea de stabilire poate fii apreciată a fi inclusă ca o componentă atât la libertăți de furnizare a unor servicii. 22 Libertatea de stabilire include dreptul de a începe şi de a continua activităţi nesalariz ate cu respectarea regulilor profesionale de exercitare oriunde în uniunea europeană – pentru mai multe detalii C106/91 c.E. condițiile de angajare.1968 a Consiliului privind abolirea restricţiilor asupra circulaţiei şi rezidenţei în cadrul Comunităţii pentru lucrătorii din statele membre şi familiile lor. într-un alt stat membru. Ed. dar şi a libertăţii de circulație a persoanelor. 67-73 din 21 Pusă în aplicare prin regulamentul din 5 octombrie 1968 şi Directiva 68/360 din 15. măsurile protecționiste sau dimpotrivă discriminatorii ce pot influenţa libera concurenţă. se regăsesc la o anumită dată. cit.E. Editura Oscar Print. din 20.2. libertatea de prestare a serviciilor Libertatea de prestare a serviciilor vizată în oferă posibilitatea pe de o parte oricărui resortisant al unui stat membru să-şi desfășoare activitatea. 52-58 (devenite art.1. 286/82 şi 26/83. de a alege un prestator ce nu este stabilit pe teritoriul ţării sale. ediţia a IV-a.1. Ministere de Justice. Bucureşti.«Drept Comunitar». 59 la 66 din Tratatul CEE) . p. promovare şi de muncă şi acordarea de aceleași avantaje sociale şi fiscale cu cele recunoscute propriilor resortisanți . Pentru detalii Camelia Stoica. 5. All Beck. 43-49 prin tratatul constitutiv al CE) . asigurătorii putându-şi exercita activitatea în oricare din ţările comunităţii europene.22 Tema: studiu Tratatul institutiv al C. . Pentru detalii a se vedea Bertrand Labilloy – op.23 Reglementările în domeniu au avut darul de a suprima pe piață comună toate discriminările pe bază de naționalitate. 271.

Directiva consiliului nr. Paris. 28 Această directivă de viaţă a fost readoptată cu modificări la data de 5 noiembrie 2002. II. II. 56-60 prin Tratatul constitutiv) care permit oricărei persoane fizice sau juridice din Comunitate să efectueze transferuri de capital în spa țiul comunitar şi să utilizeze instrumentele financiare oferite pe ansamblul piețelor din statele membre. 92/49/CEE din 18 iunie şi nr.25 3. Jerome Bonnard – Droit des assurances. de asemenea. ed. 23. că se pot stabili de către statele membre măsuri fiscale raportate la rezidenţa contribuabililor sau privitor la locul de efectuare a investiției în capitalurilor cu condiția însă ca aceste instrumente financiare să nu constituie o discriminare sau o restricție la aceasta libertate. 0003. p. totodată. Universul Juridic. 92/96/CEE din 10 noiembrie 199228 De reţinut. Bucureşti. în ceea ce priveşte domeniul asigurării Uniunea dispune de cca. 2003. p. ed. p. Directiva 72/156. 2007. Principalele directivele europene cu impact fundamental asupra raportului de asigurare si transpunerea lor în legislaţia naţională În domeniul asigurărilor. Directiva 88/357 din 22 iunie 1988. iar altele se refereau la asigurările de viaţă. În prezent. Editura Litec. 85/566 şi directiva nr. Fuerea. Trebuie reţinut. 1988 şi 19911992. 63/21 a Consiliului.Tratatul de la Roma devenite art. Excluderi de la aplicabilitatea directivelor se referă şi la societățile de asigurări comunitare. 85. 90/618/CEE din 8 noiembrie 1990 si Directivele nr. Ed. 24 . De asemenea. p. au fost adoptate trei generații de directive în 1973. 16/08/1973. directiva libertăţii de constituire pentru asigurarea de viaţă nr. .26 însă alături de aceste norme comunitare. Editura Litec. 2007. 90/619/CEE din 8 noiembrie 1990. instituindu-se obligaţia statelor membre de a înlătura restricţiile şi discriminările existente cu privire la circulația capitalurilor între statele membre şi între statele membre şi ţările terţe. Paris. 27 Jurnalul Oficial L 228. Pentru detalii în acest sens Jerome Bonnard – Droit des assurances. sunt excluse incidenţei directivelor organizaţiile care nu au 25 26 A. că există o serie de activităţi de asigurare ce nu se pot sprijini pe directivele comunitare fiind expresis verbis excluse de la aplicarea directivelor asigurările sociale obligatorii şi asigurările sociale complementare.2. 79/267/CEE din 5 martie 1979. Tema: studiu comparativ evolutiv: prima generații de directive din 11 mai 1960 privind libertatea de constituire pentru asigurarea alta decât de viaţă modificată în 197327 prin directiva nr. Directiva privind libera prestare a serviciilor în asigurări de viaţă nr. Jurisprudenţa CJCE în cauza Bachman versus Statul belgian a reținut în 1992 justețea sistemului belgian ce permitea deductibilitatea primelor de asigurare din contribuțiile sistemului fiscal belgian exclusiv în ipoteza contractelor de asigurare încheiate cu asigurători belgieni pe motiv că acest sistem pe de o parte greva sistemul fiscal belgian constituind o sarcină. justificată prin natura juridică diferită a acestor operaţiuni bazate pe repartiţia şi sprijinirea prin solidaritate colectivă. ce au fost la rândul lor completate şi modificate prin Regulamente ale Comisiei/Consiliului întâlnim şi Decizii ale comisiei dar şi jurisprudență comunitară extrem de importantă pentru inovaţia adusă de dreptul comunitar acestui domeniu al asigurărilor.«Drept comunitar al afacerilor». de răspundere civile şi alte asigurări de daune numite “alte asigurări decât cele de viaţă“. iar pe de altă parte urmare lipsei posibilității de control al companiilor nerezidente în Belgia. 30 de directive. dintre care unele vizau asigurarea de bunuri.

Teza de doctorat. Prevederi importante ale Legii nr. aceea a transpunerii în legislația internă a normelor comunitare referitoare la acest tip de activitate. CH Beck. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor). 3. 50 -51. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor (anterior denumirea era de Legea nr. Bucureşti.personalitate juridică. 136 din 29 decembrie 1995 reglementează forma şi conținutul contractului de asigurare. fiind asimilate statelor membre cu o singura condiție. Liechtenstein şi Norvegia) dar şi la Confederația Elvețiană care deși nemembre ale UE se bucură de toate prerogativele unui stat membru în ceea ce privesc operațiunile de asigurări în spațiul european. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor (anterior denumirea era de Legea nr. Principale institutii publice europene si organisme private cu competente in domeniu asigurarilor Tema: Studiu asupra competentelor Comitetului de asigurări-(Insurance Committee-IC) Comitetului European de Asigurări (CEA)30 Asociației Internațională a Instituțiilor de supraveghere a asigurărilor 3. Privitor la codificarea directivelor realizată de CEA din 1994 în Viviana Onaca-«Contractul de asigurare de bunuri ». 2009. Ed. Cadrul legal actual privind asigurarile în România În prezent. constituirea fondului de protejare a asiguraţilor în cazul falimentului asigurătorului sau a victimelor străzii în cazul accidentelor auto etc. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările în România publicată în M.29 În domeniul asigurărilor. În ceea ce privesc asigurătorii ca ofertanţi ai serviciilor de asigurare Legea cadru în materie este Legea nr. 2001. principalele acte normative ce reglementează răspundere asigurătorului şi principiile funcționării acestei răspunderi sunt Legea nr. bazate pe mutualitate fără determinarea unei prime şi nici a unui mod de calcul şi de încasare a rezervei tehnice. drepturile şi obligaţiile părţilor. 303/30 decembrie 1995 şi Legea nr. p. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor) ce a creat premisele înfiinţării societăţilor comerciale din 29 30 A se vedea în acest sens Guy Levie – op.3. pag. persoane şi răspundere civilă realizate pe baze contractuale opţionale sau obligatorii.cit. . Universitatea Bucureşti. Of. nepublicată. Despre structura şi competenţele acestui comitet mai multe detalii în Marius Drăghici –«Asigurătorul-garant al plăţii». 22. Bucureşti. pentru transpunerea în ordinea juridică a celor trei libertăți şi în vederea coordonarea dispozițiilor legislației naţionale cu aquis-ul comunitar legislația română din domeniul asigurărilor a suferit modificări fundamentale în ideea declarată în expunerile de motive a implementării normelor comunitare şi adaptării legislației naţionale la legislaţia celorlalte state membre în vederea integrării în UE. despre care vom mai vorbi. Dacă despre excluderi am tot amintit trebuie să nu evităm a ne referi la extinderi ale aplicării directivelor şi ele se referă la ţările Spațiului Economic European (Islanda. modificări care au cimentat extinderea pieței comune a asigurărilor europene spre Europa de Est prin institu ții şi reglementări juridice comune. trăsăturile definitorii ale asigurărilor de bunuri.

precum şi norme prudenţiale specifice. 4 din Legea nr. nr. 117/2007 pentru modificarea alin. Legea nr. Bibliografie Conform notelor de subsol 31 Legea nr. 113 din 04/05/2006. conform practicilor în asigurări. Legea nr. norme. Totodată. criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei.32 Ordine ale preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau. 33 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme în aplicarea prevederilor legii cadru a asigurărilor. alunecărilor de teren sau inundaţiilor.. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor cu expunerea de motive ca „Unul din angajamentele asumate de România în cadrul procesului de negociere a Capitolului 3 . 35 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. limitele teritoriale de acoperire. în principal. 757 d in 10/11/2008 etc. durata asigurării. publicată în M. 732 din 30/10/2007 . nr. sunt completate de legi în domenii specifice.Libera circulaţie a serviciilor . 32/2000. publicată în M. 260 din 04/11/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor. OF. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor. Ordonanţă de urgenţă nr. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4. sub semnătura preşedintelui. 201 din 22/12/2005. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor. Of. norme obligatorii ce constituie izvor al răspunderii juridice administrative a asigurătorilor. de jurisprudența Curții de Justiție a Comunitarilor Europene știut fiind faptul că aceasta constituie izvor de drept şi are forța obligatorie pentru statele membre. Potrivit art. La aceste modificări s-au adăugat modificările aduse de Legea nr.. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. nr. sunt preluate prevederile directivelor europene în domeniul intermedierii în asigurări. iar actele individuale sunt deciziile şi avizele. publicată în Monitorul Oficial. nr. legislaţia secundară este condiţionată de apariţia actului normativ de modificare a Legii nr. 175/6 aprilie 2001.. dacă este cazul. 116/2000. Of. Of.este modificarea şi completarea Legii nr. exerciţii A se vedea temele descrise mai sus 5. 976/25 octombrie 2004. fiind inclus în Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană 2005-2006.» . nr. 32 Cum ar fi Legea nr. Of. nivelul despăgubirilor. Ordonanţă de urgenţă nr. monitorizat bilunar. pentru modificarea alin. 311/5 iulie 2000. decizii şi norme33 ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 456/27 iunie 2002. Acest angajament este cuprins şi în Programul de guvernare pe perioada 2005 -2008. Întrebări. persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare. nr. publicată în Monitorul Oficial. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă avize. Ordonanţa de urgenţă nr. 201/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui. dar şi sub controlul instituţional al activităţii de asigurare exercitat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. 32/2000 «Pentru îndeplinirea atribuţiilor . publicată în Monitorul Oficial. publicată în M. 34 Potrivit art... publicată în M. 414/2002..34 cât și. nu în ultimul rând. condiţiile de plată. 87 din 08/11/2006. 53 din Legea nr. controlului la sediu şi inopinat. 51/2001. Partea I nr. decizii şi circulare. facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor. 162/2009 publicată în M. Legea nr.. Of. 117 din 24/10/2007. 503/2004. Legea nr. Partea I nr. 35 din Legea nr. 1191 din 29/12/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare”. 421 din 16/05/2006. publicată în M. publicată în Monitorul Oficial. 916 din 10/11/2006 . 193/26 martie 2003. Legea 403/2004.31 Aceste principale acte normative aflate în permanență sub controlul directivelor de modificare. publicată în M. . modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. 136/1995 “prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto. Partea I nr. 1193/14 decembrie 2004.. urmând a se adopta în continuare normele în aplicarea Legii nr. 32/2000”. 322 din 14/05/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.domeniul asigurărilor pe principiul concurenţei specific economiilor de piaţă. managementului riscului. Ordonanţa de urgenţă nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor. (19) al art. 76/2003. nr. (19) al art. publicată în Monitorul Oficial. Partea I nr. De asemenea. pentru armonizarea completă a acestui domeniu. Partea I nr. 32/2000 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr. Of.

2.3. Natura juridică a contractului de asigurare din perspectiva scopului urmărit la încheierea contractului de asigurare 3.1. 2.1 principiul universalităţii asigurărilor 2. principiul divizibilităţii răspunderii asigurătorilor 2. Natura juridică a contractului de asigurare din punct de vedere al naturii economicocomerciale a raporturilor juridice 3. principiul informării. Natura juridică a contractului de asigurare din perspectiva rolului părţilor la încheierea contractului de asigurare Secțiunea 4. 2. principiul despăgubirii.3. Caracterele generale ale contractului de asigurare REGULI PARTICULARE PRIVIND ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE Încheierea contractului de asigurare  Etapa precontractuală  Declaraţia de risc  Informarea asiguratului de către asigurător  Momentul încheierii contractului de asigurare  Locul încheierii contractului Condiții de valabilitate privind încheierea contractului de asigurare Condiţii de fond privind încheierea valabilă a contractului de asigurare  Consimţământul de a contracta o asigurare  Obiectul contractului de asigurare  Cauza încheierii contractului de asigurare Condiţii de formă privind încheierea contractului de asigurare Nulitatea contractului de asigurare Elementele tehnice ale contractului de asigurare Riscul asigurat Cazul asigurat Interesul Asigurat .6.1. Contractul de asigurare – faptă de comerţ obiectivă 3.9. 2.1. Contractul de asigurare – faptă de comerţ unilaterală (mixtă) 3.5. principiul echidistanţei şi a obiectivismului 2. Contractul de asigurare – act juridic civil 3.2. Natura juridică a contractului de asigurare 3.8. Principiile specifice contractului de asigurare 2.1.3. Cadrul conceptual al contractului de asigurare Secțiunea 2.principiul interesului asigurabil. principiul subrogaţiei Secțiunea 3.7. principiul bunei-credinţe 2.4.TEMA II CONTRACTUL DE ASIGURARE . principiul mutualităţii 2.CADRUL JURIDIC GENERAL PRIVIND CONTRACTUL DE ASIGURARE Secțiunea 1.2.1.

CADRUL JURIDIC GENERAL PRIVIND CONTRACTUL DE ASIGURARE Secțiunea 1. în timp ce noţiunea de asigurare implică corelarea cumulativă a celor trei elemente: elementul economic. Pentru critica acestei idei a se vedea Jean Bigot coord.D. contractul de asigurare reprezintă traducerea exclusiv juridică a asigurării. tehnic şi economic. ce trebuie aprofundată printr-un întreit punct de vedere.J. – Traite de droit des assurances. rezervele tehnice şi determinarea lor corectă etc. asigurarea este şi un raport juridic izvorât din lege şi particularizat prin înțelegerea părților şi de aceea abordarea juridică a definiției este cea 35 Prin aceasta s-a încercat chiar departajarea noţiunii de asigurare de aceea de contract de asigurare. cel juridic şi cel tehnic. . 3. exerciţii Bibliografie OBIECTIVE: Identificarea conceptului de contract de asigurare Rolul principiilor in contractul de asigurare Intelegerea naturii juridice a contractului de asigurare Analizarea caracterelor generale ale contractului de asigurare şi impactul acestora asupra obligaţiilor şi răspunderii partilor contractante Importanta practica a momentului si locului încheierii contractului de asigurare Cunosterea cauzelor de nulitate a contractului de asigurare Interpretarea contractului de asigurare Stipulația pentru altul în contractul de asigurare CONTRACTUL DE ASIGURARE . interesul asigurării etc.Obiectul asigurat Bunuri excluse de la asigurare Suma asigurată Prima de asigurare Indemnizația de asigurare Perioada de asigurare Interpretarea contractului Legea aplicabilă contractului de asigurare Stipulația pentru altul în contractul de asigurare Categorii de beneficiari ai poliței de asigurare Alte categorii de asigurați Asigurătorul Întrebări. adică juridic. de ordin economic (structura şi costul capitalului.35 Fiind evident un contract. Editura L. 21.G. 2002. în doctrină. Cadrul conceptual al contractului de asigurare Conceptul de asigurare are o natură complexă. principiul indemnitar. Tocmai de aceea. definirea noţiunii de asigurare a trezit nenumărate controverse pornite de la locul pe care elementele de ordin tehnic (cum ar fi compensarea riscurilor). cu argumentul profesorului francez Hemrad că. p. vol.) trebuie să le aibă în cuprinsul definiţiei. Paris.) sau cele de ordin juridic (riscul asigurării..

136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. economice la care se aplicau. 177. . 2000. Bucureşti. vol. Ed. Editura Universul Juridic. 136/1995 în Capitolul II intitulat Contractul de asigurare a fost reglementat din nou. Gheorghe Caraiani şi Mihaela Tudor . întrucât asigurarea şi contractul de asigurare pentru a fi operante trebuie să capete mai întâi haina juridică. p. În legislaţia noastră definiţia legală dată asigurării şi contractului de asigurare a suferit nenumărate modificări determinate nu doar de evoluţia relaţiilor sociale. Bucureşti. Această definiţie a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă nr. numită asigurător. 1963. să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată. în acord cu cerinţele economiei de piaţă conceptul de asigurare. All Beck..spre deosebire de cele comutative-întinderea sau chiar şi existenţa obligaţiei pentru una din părţi sau pentru ambele părţi contractante nu se cunoaşte în momentul încheierii contractului deoarece acestea depind de un eveniment viitor şi incert. Bucureşti. 2002. 312. la producerea unui anume risc. ci şi modificărilor legislative sub influenţe dogmatice date de trecerea prin etape de evoluţie istorică a statului român. această formă fiind cea dintâi sesizabilă. 3. 2001. denumită în continuare indemnizaţie. p. iar acesta se obligă ca. O definiţie similară o întâlnim în dreptul francez încă din 1902 ca o tentativă legislativă de definire a contractului de asigurare iniţiată de o comisie ministerială prezidată de Lyon -Caen potrivit căreia “asigurarea este un contract prin care asigurătorul se obligă. All Beck. 475.J. p. Bucureşti.Dreptul Asigurărilor. În codul civil român definiţia dată contractului de asigurare a suferit îmbunătăţiri succesive. – Traite de droit des assurances. prevăzut în contract la care sunt expuse bunurile or patrimoniul sau viaţa unei persoane. noul legiuitor statuând că “Prin contractul de asigurare. Teoria contractelor speciale.”36 Definiţia a fost îmbrățișată nu doar de marea majoritatea a juriştilor români37. p.. Profesorul Francisc Deak conceptualiza Contractul de asigurare prin prisma caracterului aleator al acestuia. Ed. beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată. să indemnizeze pe asigurat pentru pierderile sau pagubele care s-ar ivi în ipoteza realizării riscurilor asigurate relative la bunuri sau persoane” evocată în Jean Bigot coord. Lumina Lex. 37 O definiţie similară o regăsim şi în cazul Radu Motica şi Florin Moţiu – Contracte civile. denumită în continuare indemnizaţie.. 61 din 23 iunie 2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. arătând că este un contract oneros în care . iar asigurătorul se obligă ca în ipoteza survenirii cazului asigurat să plătească indemnizaţia de asigurare. 289. Paris. În completare a se vedea şi Francisc Deak – Tratat de drept civil. în limitele şi termenele convenite”. 2001. 1998. 24. iar acesta se obligă ca. Editura Didactică şi pedagogică. Bucureşti. Ed. în limitele şi la termenele convenite. la producerea riscului asigurat. Bucureşti. celui asigurat sau terţului beneficiar. p. Contracte speciale. Lumina Lex. 35 . dar chiar de legiuitor. în schimbul unei remuneraţii denumită primă sau cotizaţie.mai frecventă şi justificată. p. articolul 9 dispunând că “Prin contractul de asigurare.D. în condiţiile stabilite în contact. 26 sau Violeta Ciurel – Asigurări şi reasigurări. o sumă de bani stabilită (prima de asigurare). p. Astfel “prin contractul de asigurare una dintre părţi (asigurat sau contractant) se obligă să plătească celeilalte părţi. asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. Prin Legea nr. contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. Cosmin Iliescu – Contractul de asigurare de bunuri în România . care de-a lungul anilor a conceptualizat legal definiţiile juridice doctrinare. rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi. Ed.. Editura L.G. 1999." 36 Francisc Deak –Drept civil. să plătească asiguratului.

un fond de asigurare. toţi asiguraţii aparţinând unei clase de asigurări sunt supuşi aceloraşi riscuri. 58. principiul echidistanţei şi a obiectivismului41 se traduce prin unitatea instrumentelor aplicabile oricărei asigurări din cadrul unei clase/categorii de asigurări constând în unitatea normelor de reglementare. cit. Pentru mai multe argumente Simona Petrina Gavrilă – “Contractul de asigurare a creditelor pentru export”. p. 40 A se vedea supra 1.Noul cod civil38 în dispozițiile art. prin contribuţia unui număr de asiguraţi. Tema: indentificati funcţiile contractului de asigurare Secțiunea 2. 2. cu rol esenţial asupra raportului de asigurare şi în mod special asupra conduitei părţilor din acest raport.199 arată că “prin contractul de asigurare. astfel. p. .1 principiul universalităţii asigurărilor rezidă din obiectul asigurărilor care este nelimitat şi divers. 94 -95. contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. punctul 3 că asigurarea este „ operaţiunea prin care un asigurător constituie. în speţă al asigurătorului şi a asiguratului în scopul respectării intacte a obiectivelor urmărite de părţi la încheierea contractului de asigurare. asigurabil. riscul de neplată. deci şi dreptul asigurărilor. 511 din 24/07/2009. a tarifelor de asigurare şi sistemelor de calculare a primei de asigurare la nivelul fiecărui asigurător.2. pe beneficiarul asigurării sau pe terţul păgubit pentru prejudiciul pe care acesta l-ar putea încerca în caz de realizare a riscului asigurat. 2008. a. şi toţi aceştia pe baza aceloraşi calcule actuare contribuie la creare fondurilor comune unei clase de asigurări necesar achitării sumelor asigurate aceloraşi contribuenți asiguraţi.17-18. dar specifice pentru bunul mers al domeniului respectiv. de insolvenţă nu se subscrie comunităţii de risc şi metodelor probabilistice de calcul al riscului. după caz. 2. expuşi la producerea anumitor riscuri. apreciem că asigurarea reprezintă un contract aleatoriu. 38 39 Codul Civil a fost publicat în Monitorul Oficial. în principiu.40 este călăuzit de anumite principii. şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate. să indemnizeze pe asigurat direct.1. orice valoare bun din univers fiind. op.39 Pornind de la caracteristicile contractului de asigurare. linii diriguitoare fundamentale. încheiat între contractantul asigurării şi asigurător prin care acesta din urma se angajează ca în schimbul unei sume de bani denumită primă de asigurare. Partea I nr. p. 2. asiguratului. Sferdian. 2. Hamangiu. în cazul producerii riscului asigurat.3. pentru că altfel ar însemna o uniformizare a ofertei şi o îngrădire a concurenţei între asigurători. Bucureşti. să plătească o indemnizaţie. Principiile specifice contractului de asigurare Orice ramură de drept. pe principiul mutualităţii. sinalagmatic şi cu titlu oneros. beneficiarului asigurării sau terţului păgubit”. 403/2004 în art. precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate”. Definiția legiuitorului este criticată privitor la asigurarea creditelor la export pe motiv că în mod greşit s -a generalizat în definiţie incidenţa principiului mutualităţii câtă vreme acest principiu nu se aplică în cazul acestui tip de asigurare. 2înţelesul termenului de asigurare arătând la lit.. iar acesta din urmă se obligă ca. 41 Unii autori au numit acest principiu Principiul unitătii în I. 32/2000 definește prin modificările aduse de Legea nr. Ed. Controverse doctrinare privind definirea contractului de asigurare. principiul mutualităţii este un principiu fundamental care stă la baza însăşi a ideii de asigurare. Legea nr.

aceasta având ca scop despăgubirea acestuia în urma prejudiciului suferit prin producerea riscului. p. 2244 din Legea nr. 10 din O. I pct. asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. Un element sine qua non şi o cauză totodată a principiului bunei credinţe şi încrederii reciproce se regăseşte în principiul informării reciproce a asiguratului şi a asigurătorului pe parcursul derulării contractului de asigurare. București. iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă. asigurătorului îi incumbă obligaţia de a achita asiguratului indemnizaţia de asigurare. Acest principiu al asigurării rezultă din chiar conceptul de asigurare definit anterior şi rezidă din însăşi finalitatea asigurării: de acoperire a prejudiciului.G. conform art. principiul informării. asiguratul trebuie să informeze de îndată pe asigurător asupra schimbării împrejurărilor hotărâtoare privitoare la risc. 136/1995 modificată şi completată. principiul bunei-credinţe este un corolar al principiului informării şi reprezintă pilonul central al raporturilor dintre cele două părţi contractante din momentul încheierii contractului şi pe întreaga perioadă a derulării acestuia. cu excepţia asigurărilor de persoane. 2. . gradul de risc ce planează asupra acestora. 13 coroborat cu art. 44 Articolul a fost modificat prin art. reaua-credinţă (prezentarea de acte şi documente false la dosarul de client/dosarul de daună) a asiguratului şi înşelăciunea în convenţii de care se face vinovat clientul debitor prin declaraţii necorespunzătoare referitoare la riscurile petrecute înainte de intrarea în vigoare a poliţei sunt cauze de exonerare a răspunderii asigurătorului întrucât exclud executarea contractului de asigurare. dar şi valoarea primelor de asigurare.7.6. în urma îndeplinirii obligaţiilor contractuale. Mihaela Tudor – Dreptul asigurărilor. Asigurări. deci de despăgubire. 2.43 2.U. la exercitarea „ acestui drept. Asigurătorul poate renunţa. I pct. principiul divizibilităţii răspunderii asigurătorilor este aplicabil în ipoteza coasigurării şi presupune coparticiparea asigurătorilor la achitarea despăgubirilor proporţional primelor de asigurare încasate şi valorii prejudiciului.2. 19 din Legea nr.9. în totalitate sau în parte.5. Secțiunea 3. 19-21.42 Frauda. Potrivit art. principiul despăgubirii. de înlocuire a unui bun cu o valoare patrimonială. Ed. precum şi achitarea la termenele şi în cuantumul stabilit în contract a primei de asigurare. 54. reaua-intenţie. 2. 2001. 136/1995 şi presupune că „în limitele indemnizaţiei plătite. Asigurătorul acceptă preluarea unui risc semnificativ bazându-se pe informațiile furnizate de asigurat prin chestionarul prealabil asigurării. Probleme juridice și tehnice. principiul subrogaţiei. 61/2005. Natura juridică a contractului de asigurare 42 43 Art. în limitele obligaţiei acestuia. 4 din Legea nr. Alineatul (1) a fost modificat prin art.8. Este un principiu reglementat în art. Lumina Lex.principiul interesului asigurabil. nr. răspunsuri pe baza cărora determină cuantumul sumei asigurate. 304/2007. O descriere detaliată a acestui principiu o regăsim în doctrina română în Gheorghe Caraiani. De asemenea. asiguratul având obligaţia de a furniza asigurătorului datele complete cu privire la bunul sau persoana ce urmează a fi asigurată.4. 136/1995 „Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. în ipoteza producerii riscului asigurat. 2. 25 din Legea nr.” Tema: acceptiuni doctrinare privind conceptul de interes asigurat . De asemenea.

45 3. p. 5 se defineşte asigurătorul. Com.” 3. 3. toţi contractanţii sunt supuşi în ceea ce priveşte acel act legii comerciale“. Contractul de asigurare – faptă de comerţ obiectivă Potrivit articolului 3 pct. va fi guvernat de legea comercială. Editura All Beck. “asigurările. 2004. 32/2000 aşa cum a fost modificată şi completată în art. 17 şi 18 din Codul Comercial sunt fapte de comerţ “asigurările terestre. p.). p. Datoriile comerciale băneşti produc dobânzi de drept de la data exigibilităţii lor fără a fi necesar ca în civil punerea în întârziere a debitorului. regimul probelor. 2008. 42 C. potrivit art. . în acest caz. 2 pct. 56 cod comercial potrivit cu care “dacă un act este comercial numai pentru una din părţi.1. iar dovada drepturilor şi intereselor pretinse în justiţie se poate face prin orice mijloc de probă permise de lege (art. chiar mutuale. Natura juridică a contractului de asigurare din punct de vedere al naturii economico-comerciale a raporturilor juridice Distincţia sau natura juridică a activităţii de asigurare este necesar a fi stabilită întrucât actele comerciale sunt supuse unor reguli speciale comparativ cu actele juridice civile în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiilor. Enumerarea făcută de legiuitorul secolului XIX are un caracter exemplificativ şi tocmai de aceea doctrina şi practica judiciară a recunoscut caracterul de faptă de comerţ tuturor operaţiunilor din domeniul asigurărilor şi reasigurărilor. Bucureşti.1. 6 cod comercial ce dispune că “asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce îl priveşte pe asigurător. Camelia Stoica – Drept comercial. chiar mutuale.3. chiar dacă nu sunt incluse în enumerarea codului. Editura All Beck. Editura All Beck.1. 23 par 4. 45 C. Editura All Beck. 2004. Bucureşti. com.2. contra riscurilor navigaţiunii”. faţă de asiguratul persoană fizică aflat spre exemplu într -un raport juridic de asigurare de viaţă. Ediţia a 5 -a. Camelia Stoica – Drept comercial. Magda Volonciu. solidaritatea codebitorilor. curgerea dobânzilor. raportul juridic de asigurare. asigurările de credit. datorită caracterului celerativ al raporturilor comerciale în obligaţiile comerciale judecătorul nu poate că în civil acordă un termen de graţie. În concepţia codului comercial acest principiu este confirmat în dispozițiile art. asigurările din domeniul navigaţiei aeriene etc. cap II Comercianţii. Bucureşti. Magda Volonciu. 300 şi urm.1. acordarea termenului de graţie. com. 46 Cu privire la caracterul enumerării legale a faptelor de comerţ a se vedea Smaranda Angheni. 46 C. Bucureşti. potrivit art. nicidecum. Contractul de asigurare – act juridic civil Potrivit Legii nr. retractul litigios este interzis (art.1. în contra daunelor şi asupra vieţii”.46 Per a contrario orice operaţiune care nu se realizează în condiţiile de mai sus reprezintă un act juridic civil. deşi pentru asigurat acest raport este unui juridic civil. Camelia Stoica–Drept comercial.).3. 58 -60 cartea din 2004) sau Smaranda Angheni. codebitorii sunt prezumaţi în lipsă de stipulaţie contrară că s -au obligat solidar. În acest caz devin incidente dispozițiile art. Pentru mai multe detalii Smaranda Angheni. com. 25. (pag. Stanciu Carpenaru – Drept comercial roman. 43 C. 44 C. com. insolvenţa debitorului etc. p. ca fiind “persoana juridică română sau filiala autorizată în 45 În raporturile comerciale potrivit art. asigurarea reprezintă o faptă de comerţ. Ne aflăm deci în ipoteza unei fapte de comerţ unilaterale (sau mixte) deoarece. 29. Pe cale de consecinţă. Magda Volonciu. supusă legii comerciale în toate coordonatele ei doar în ceea ce-l priveşte pe asigurător. Contractul de asigurare – faptă de comerţ unilaterală (mixtă) Nu de puţine ori activitatea de asigurare este comercială doar pentru asigurătorulcomerciant şi. 2004. cum sunt asigurările de răspundere. cu excepţiile legale.

. 2004..condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare. Editura Universul Juridic. Bucureşti. Capacitatea de a contracta o asigurare.. op. p. Natura juridică a contractului de asigurare din perspectiva rolului părţilor la încheierea contractului de asigurare Analizarea acestui aspect deosebit de important calificării contractului de asigurare presupune o prealabilă analiză a modalităţilor legale sub care este reglementată activitatea de asigurare. 2002. Ed. C. Deak. I. precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale. Importanţa teoretică şi practică a calificării contractului de asigurare ca fiind un act juridic de conservare. 136.1. Bucureşti. care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine. 48 A se vedea C. Bîrsan Drept civil.48 Tema: identificati argumente necesare calificării contractului de asigurare ca fiind un act juridic de conservare. I. 2004.” Astfel activitatea de asigurare poate fi realizată atât de o societate comercială. contract al cărui conţinut scapă voinţei unei dintre părţi care se vede nevoită să accepte . Teoria generală a obligaţiilor. p. ed. În unanimitate doctrina română50 a calificat contractul de asigurare ca fiind un contract de adeziune51 folosind ca argument împrejurarea că numai una din părţi. Academiei. Bucureşti. administrare sau dispoziţie. 32. M. p. Bucureşti. Bucureşti. Stătescu. 2004. respectiv 47 În acest sens Fr. Beleiu – Drept civil român. Lumina Lex. Astfel. cât şi urgenţa sau nevoia ce determină o persoană să accepte încheierea unui atare contract (Jacques Ghestin . După modul în care se exprimă voinţa părţilor. ediţia a IX -a. Violeta Ciurel. 51 Conceptul de contract de adeziunea fost dat numai în doctrină şi a pornit de la cauza naşterii acestor tipuri de rapoarte juridice apreciată a fi atât inegalitatea puterii economice a părţilor contractante (C. Ed. importanţa cunoaşterii naturii juridice a contractului de asigurare din perspectiva scopului urmărit la încheierea actului juridic este dată de necesitatea verificării respectării condiţiilor de validitate la încheierea acestuia din perspectiva capacităţii asiguratului de a se angaja în contract. p. Editura Junimea. 41. p. 1993. Paris. administrare sau dispoziţie. la asigurarea de bunuri în doctrină s-a apreciat că raportul juridic de asigurare încheiat se materializează într-un act juridic de conservare. 2001. 2000. Macovei – Contractul de asigurare. Bucureşti. p. contracte de adeziune şi contracte obligatorii. Dan Anghel Constantinescu – Tratat de asigurări. Astfel. p. Ed. 49 Infra Capitolul III. contractele pot fi clasificate în contracte tradiţionale sau negociate. Bârsan-Teoria generală a obligaţiilor. 1982.47alţi autori. Editura Economică. Tema: Importanţa teoretică şi practică a calificării contractului de asigurare ca fiind un act juridic civilă. 19 ca fiind “acea persoană juridică civilă ai cărei asociaţi sunt deopotrivă asiguraţi şi asigurători” şi care. dintr-un stat membru. Ed. 1981. 2001. 50.G. p. Tudor Dreptul asigurărilor. Contracte speciale. 50 D. Ed. Irina Sferdian – Contractul de asigurare de bunuri. 236 sau Ghe. vol. cit. 32. Ghe.J. Deak – Tratat de drept civil. 43).D. 179-180. L. p. Iaşi.Traite de droit civil. Popescu. Bucureşti. Caraiani. p. având la baza constituirii lor raporturi juridice civile şi le protejează prin mutualitate. Editura All.1. Stătescu.5. 3. Constantin Alexa – Asigurări şi reasigurări în comerţul internaţional. p. 1992. a III-a. comercial sau mixt 3. însă au reţinut natura juridică a contractului de asigurare ca act juridic de administrare. 410 sau Fr. Bucureşti. Ed.. C. Universul Juridic. Ed. 47.49 3. p. Natura juridică a contractului de asigurare din perspectiva scopului urmărit la încheierea contractului de asigurare Natura juridică a contractului de asigurare diferă de la un tip de asigurare la altul. 481.. Violeta Ciurel – Asigurări şi reasigurări. Lumina Lex. 76). cât şi de o societate civilă mutuală. All Beck. prin acte juridice civile. All Beck.4. definită în acelaşi articol la pct.

de adeziune şi obligatorii. a esenţei contractului de asigurare şi pentru departajarea lui de alte contracte speciale. . 1635 C.” 53 Potrivit art. în funcţie de opţiunea prop rie sau de cea a asiguratului. Standardizarea contractului de asigurare nu transformă. incertus quando ). posibil dar incert 53. 35 -36) mesajul legiuitorul privind diferenţa de beneficii a părţilor: o parte câştigă în timp ce cealaltă pierde întrucât şansa de câştig riscul de pierdere aparţin fiecăruia. prezenta lucrare îşi propune să identifice elementele esenţiale ale contractului de asigurare şi modul în care acordul de voinţă al părţilor se finalizează asupra acestora prin negocierea voinţelor contractanţilor. de adeziune sau obligatoriu are consecinţe multiple. Sintagma din text referitoare la posibilitatea existenţei caracterului aleator doar pentru una din părţile contractuale nu trebuie înţeleasă nicidecum ca o posibilitate ca actul juridic încheiat să aibă caracter aleator pentru o parte şi comutativ pentru cealaltă (în sensul acestei posibilităţi a se vedea: Tudor Radu Popescu.asigurătorul stabileşte clauzele contractului de asigurare52. 1968. trebuie să elaboreze: a) propriile condiţii de asigurare. civil „contractul este aleatoriu când echivalentul depinde. apreciem noi. Ed. urmărind a afirma că raportul de asigurare este unul atipic raporturilor de adeziune . modul de interpretare a voinţei legiuitorului în ipoteza în care norma nu este foarte grăitoare. respectiv asiguratul nu are posibilitatea decât să adere sau nu la acestea. Petre Anca – Teoria generală a obligaţiilor.fiind un contract la granița clasificării clasice a contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor în cele trei categorii: negociate. apărării cocontractanţilor. 32/2000 „Asigurătorul. 2 din Legea nr. dar şi a terţilor interesaţi. întrucât împrumută caracteristici specifice fiecăreia din cele trei clasificări. b) propriile clauze de asigurare. contractul de asigurare în mod cert într-un contract de adeziune. tipizarea contractului de asigurare aduce un plus de rigoare contractului de asigurare. fiind necesară pentru determinarea particularităţilor. pentru o atare calificare trebuind a fi analizat modul de exprimare a voinţelor părţilor raportat la elementele tehnice sine qua non ale contractului de asigurare. Deşi este apreciat că standardizarea. dar mai ales analizarea drepturilor şi mai cu seamă a obligaţiilor părţilor contractate în ideea gestionării optime a contractului de asigurare. Tema: identificati argumentele necesare calificarii contractului de asigurare ca fiind unul negociat. scadenţa sau chiar existenţa obligaţiei pentru una dintre părţi sau pentru ambele părţi contractante nu se cunoaşte în momentul încheierii contractului întrucât depinde de realizarea sau nerealizarea unui eveniment viitor. iar cealaltă parte. de un eveniment incert”. Caracterul aleator prevăzut de art. care pot modifica condiţiile de asigurare. Secțiunea 4. Tema: Interesul calificării contractului de asigurare ca fiind un contract negociat. 20 alin. pentru una sau toate părţile. certus an. Ştiinţifică. 947 alin 2 C. Caracterele generale ale contractului de asigurare Identificarea şi analizarea caracterelor juridice ale contractului de asigurare reprezintă o operaţiune ştiinţifică extrem de importantă prin utilitatea ei. p. clauzele unui contract de adeziune propus de cealaltă parte. civil este esenţial în contractul de asigurare în care întinderea. modalitate-condiţie a asigurării şi eventual de momentul împlinirii acelui eveniment (incertus an. în bloc. 52 Potrivit art. cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare. Bucureşti. incertus quando. rezultatele studiului indicându-ne totodată legea aplicabilă contractului. fără reală posibilitate de negociere. redactat în bună măsură de asigurat. trierea câştigătorilor făcându-se la momentul împlinirii sau nu până la scadenţă a evenimentului asigurat. pentru asigurările facultative practicate. ofertantul unilateral al contractului.

Prin urmare trebuie susţinut caracterul contractual al asigurării chiar şi în ipoteza unei asigurări obligatorii. Contractul de asigurare . clauzele contractului de asigurare.. II. Ed. I – p. dar şi obligaţiile acestora pe măsura derulării acestuia. B. 1985.contract sinalagmatic Potrivit definiţiei date asigurătorul se angajează ca. clauzele contractuale devenind legea părţilor atâta timp cât acestea se circumscriu regulilor imperative dispuse prin lege asigurărilor de răspundere civilă obligatorie. . p. adică inexistenţa sau imposibilitatea realizării cazului asigurat se sancţionează cu rezilierea contractului aleatoriu.contract numit Contractul de asigurare este un contract numit ce face obiectul reglementării legale. vol. spec.contract cu titlu oneros 54 55 Vezi supra pagina 46. 207. vol. Academiei. cât şi conceptul de asigurare şi contract de asigurare. întrucât elementul esenţial alea reprezintă cauza obligaţiilor asumate de asigurat şi asigurător. ci ca cerinţă ad validitatem. Contractul de asigurare . în lipsa acestui înscris actul juridic invocat nebeneficiind de efectele sale juridice – pentru detalii O. condiţiile de fond şi de formă ale încheierii acestuia. adeseori prin norme imperative.. 32/2000) ca un domeniu special reglementat. Căpăţână. cerinţa formei scrise fiind impusă din raţiuni de ordin ad probationem55.contract consensual Contractul de asigurare este un contract consensual ce se încheie în mod necesar şi suficient solo consensu. p. în schimbul declaraţiei de risc şi a primei de asigurare plătită de asigurat. Împrejurarea că potrivit legii contractul de asigurare trebuie transpus în forma scrisă nu înseamnă o abdicare de la acest principiu. Mai mult prin lege sunt stabilite drepturile şi obligaţiile părţilor. 136/1995 modificată şi completată54 este definită atât terminologia din domeniul asigurărilor (la care contribuie şi prevederile Legii nr. Prin urmare părţile îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente. Bucureşti. asigurarea nefiind un contract solemn ci un instrumentum probationis. De precizat că în doctrină referitor la dreptul comerţului internaţional s -a apreciat că raportul de asigurare a creditului ce trebuie evident încheiat în forma scrisă are prevăzută această condiţie nu doar ca element ad probationem. Prin Legea nr. Contractul de asigurare . persoană fizică sau juridică interesată să-şi protejeze valorile în scop de indemnizare sau capitalizare.Lipsa şanselor. utilizate de legiuitor pentru a proteja deopotrivă pe asiguraţi şi pe asigurător prin clauze clare de natură să stabilească în mod limpede voinţa părţilor la momentul încheierii contractului. Contractul de asigurare . iar în lipsa cauzei contractul urmează a fi lipsit de efecte. Contractul de asigurare – caracter obligatoriu. să-l indemnizeze pe acesta direct sau pe beneficiarul asigurării pentru prejudiciul pe care acesta l-ar putea încerca în caz de realizare a riscului. 1987. gen. prin simplul acord de voinţă al părţilor. Contractul de asigurare – contract obligatoriu sau facultativ Ca regulă contractul de asigurare este voluntar şi se încheie din propria iniţiativă a asiguratului. iar neîndeplinirea de către una din părţi a obligaţiilor contractuale permite ridicarea de către celălalt contractant a excepţiei de neexecutare şi poate conduce până la modificarea asigurării spre o sumă asigurată mai mică sau chiar la rezilierea contractului de asigurare. Ştefănescu – Tratat de drept al comerţului internaţional.

perioada în care urmează ca părţile să-şi execute constant obligaţiile asumate. justificat prin anihilarea caracteristicilor asigurării (caracterul aleator şi oneros) la recunoaşterea valabilităţii unui astfel de contract.57 Contractul de asigurare . Ambele părți urmăresc interese patrimoniale. 58 Faivre – op. dimpotrivă. 2002.G.. provizii care i -au permis acestuia să lanseze şi să susțină campania promoţională. în cazul producerii evenimentului asigurat. denumită indemnizaţie. Acest proces este unul complex în domeniul asigurărilor tocmai datorită caracterului aleator al contractului de asigurare și al riscului pe care și-l asumă a-l dezdăuna asigurătorul. p.În contractul de asigurare. 195. Editura L. 3.. 57 În dreptul francez s-a pus în discuţie caracterul oneros al contractului de asigurare în ipoteza operaţiunilor promoţionale ale asigurătorilor ce oferă promo țional poliţe de asigurare. de la inexistenţa contractului în condiţiile neplăţii primelor de asigurare de asigurat. asiguratul se obligă să plătească (în schimbul protecţiei. informării asigurătorului asupra producerii cazului asigurat şi respectării continue a celorlalte obligaţii ce le revin prin contract.contract cu executare succesivă Executarea contractului nu are loc printr-o singură prestaţie. Tema: Delimitarea contractului de asigurare de alte contracte REGULI PARTICULARE PRIVIND ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE Încheierea contractului de asigurare Prin încheierea contractului de asigurare înțelegem realizarea acordului de voință între asigurător și asigurat asupra clauzelor contractuale. Paris. ce permite o negocierea limitată a clauzelor sale. Asigurătorul se angajează să acopere riscul pe un anumit interval de timp. prin despăgubirea necesară acoperii daunei produse sau suma asigurată). Caracterul oneros la contractului de asigurare vine de altfel ca o consecinţă a caracterului aleator al contractului întrucât toate contractele aleatorii sunt obligatoriu oneroase. o primă asigurătorului. Asigurătorul urmăreşte încasarea primelor de asigurare. adică la suma maximă în virtutea căreia asigurătorul a negociat şi s -a obligat să despăgubească. – Traite de droit des assurances. materializată.J. 56. iar acesta se obligă ca. Negocierea contractului de asigurare poate fi analizată din prisma celor 2 etape ce asigură încheierea contractului de asigurare: informarea reciprocă a părţilor şi întâlnirea concordantă a ofertei cu acceptarea întocmai a acesteia de către contractanţi (sau cum doctrina franceză precizează: faza de informare și faza de consimțământ – concretizate mai apoi prin semnarea poliței). . cit. adică primirea unui „echivalent”56 în schimbul prestaţiei la care se obligă. şi pe cale de consecinţă a caracterelor acestuia pornind de la ideea că plata primelor de asigurare s -a realizat de facto prin proviziile acordate de ceilalţi asiguraţi ai asigurătorului liberator. 55. Pentru detal ii Jean Bigot coord.58 56 Utilizarea ghilimelelor vine din împrejurarea că trebuie reţinut că prestaţiile reciproce nu trebuie să fie egale sau de aceeaşi natură. ele fiind rezultatul predominant al alea şi numai în mică măsură al negocierii contractual e şi ne referim aici la suma asigurată. în sensul plăţii primelor de asigurare (dintr-o dată sau eşalonat). iar asiguratul urmăreşte obţinerea unei despăgubiri în cazul survenirii cazului asigurat. p. până la expirarea acestuia. În ipoteza scutirii titularului poliţei promoţionale de asigurare de plata primelor urmare promoţiei acordate mai vorbim de un contract oneros? Răspunsurile au fost diverse. acord atenuat în condițiile caracterului adezionar al contractului de asigurare.D. vol. la producerea riscului asigurat (în schimbul primelor de asigurare încasate) să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării suma asigurată.

asupra tuturor condiţiilor contractului de asigurare”.59 Declaraţia de risc Declarația de risc reprezintă modalitatea de informare a asigurătorului de către viitorul asigurat. consacrându-se soluţia irevocabilităţii ofertei de a contracta. acestea putând să-și retragă oricând oferta de contractare. Declarația de risc reprezintă în practică un chestionar tipizat oferit de asigurător care cuprinde întrebări clare. dar şi expresis verbis de legiuitor în prevederile art. 1. însă constituie o etapă sine qua non de care depinde valabilitatea viitorului contract de asigurare.12. stabilirea momentul încheierii contractului de asigurare permite verificarea respectării sau nerespectării condițiilor de valabilitate. a legii aplicabile lui sau a momentului de la care curge termenul de prescripție.60 Informarea asiguratului de către asigurător “Clienţii au dreptul de a fi informaţi în mod corect. 61 Norma CSA din 15. a contractului de asigurare adeseori numai pe baza răspunsurilor viitorului asigurat la chestionarul tipizat. 13 din lege şi reprezintă totodată oferta de a contracta a asiguratului. cunoaşte toate elementele esenţiale privitoare la risc. tipizat ce trebuie completat de potențialul asigurat și semnat de acesta. Momentul încheierii contractului de asigurare Cunoașterea momentului încheierii raportului de asigurare prezintă deosebită importanță atât pentru verificarea valabilității lui potrivit condițiilor de valabilitate din dreptul comun. este cerută atât de natura contractului. întrucât se referă la îndatorirea părților de a-și aduce reciproc la cunoștință date privitoare la elementele fundamentale ale contractului de asigurare. încă din faza precontractuală. întrucât doar una dintre părţi.Etapa precontractuală Etapa precontractuală sau faza informării nu naște drepturi și nici obligații pentru nici una dintre părți în a încheia raportului de asigurare previzionat. ci și din prisma analizării aplicării dispozițiilor normelor speciale. „asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinţele neplăţii primei la termenul de plată … şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare”.2009 aprobată prin Ordinul nr. Chestionarul poate fi însoțit de anexe: planșe. Astfel. de fond şi de formă imperative la momentul încheierii raportului de asigurare. Astfel asigurătorul va decide încheierea sau nu. Buna-credinţă a asiguratului la momentul completării declaraţiei de risc este esenţială pentru validitatea convenţiei ce urmează a fi încheiată întrucât prefigurează elemente esenţiale ale contractului ce urmează a fi încheiat. analize medicale de natură a îl ajuta pe asigurător să circumstanțieze riscul. necesare încheierii contractului. îndeosebi pentru negocierea cu rea-credinţă. aspect care determină obligaţia sa de a -l informa cu bună-credinţă și în mod complet pe asigurător–care nu de puține ori preia în sarcina sa riscuri pe care nu le poate evalua în mod direct datorită distanței sau elementelor tehnice complexe sau ascunse etc. fără a avea posibilitatea efectuării inspecţiei de risc pentru a verifica veridicitatea declaraţiei. divulgarea sau folosirea neautorizată a informaţiilor confidenţiale și retragerea intempestivă a ofertei. precise şi complete cu privire la probabilitatea şi intensitatea producerii riscului în mod special.61 De asemenea. .2009 – art.12. fotografii. asiguratul. 23/15. 59 Potrivit Noului Cod Civil a fost reglementată răspunderea precontractuală. pentru ca părțile să se oblige în deplină cunoștință de cauză. 60 Tocmai de aceea doctrina franceză citată până în prezent a reţinut caracterul contractului de asigurare ca fiind unul de maximă sau totală bună-credinţă.

decizia nr. Ed. locul încheierii contractului fiind locul unde se găsește ofertantul și unde i-a fost înmânată corespondența. A. Locul încheierii contractului nu ridică probleme juridice câtă vreme contractul de asigurare se încheie între prezenți. III. București. el fiind dat de locul unde se găseau părțile la momentul semnării: de regulă la sediul asigurătorului. obiectul contractului şi cauza. Condiţii de fond privind încheierea valabilă a contractului de asigurare Potrivit art. 62 Având în vedere că locul prevăzut pentru executarea obligaţiilor (constând în plata despăgubirilor) este la sediul sucursalei societăţii de asigurare. cit. depinde valabilitatea contractului de asigurare și al raportului juridic pe care-l consfințește.. p. fie pe cea de asigurător.În raport de acest moment se stabilește și locul încheierii contractului. semnarea însă putând avea loc și la sediul intermediarului în asigurări. fie chiar la domiciliul asiguratului. 63 Constantin Stătescu. Ploieşti.. în raport de acesta. ca urmare a producerii riscului asigurat constând în izbucnirea unui incendiu în fabrică din cauze necunoscute şi neimputabile niciunei persoane. 1995. se stabilește locul încheierii contractului de asigurare și pe cale de consecință competenţa instanţei62 sau legea aplicabilă contractului și legea care dictează condițiile de fond necesar a fi îndeplinite. M.63 Aceeași este soluția și în ipoteza contractelor încheiate prin mijloace de comunicare la distanță. adică de a deveni titular de drepturi și obligații corelative. Teoria generală a obligațiilor. de regulă în asigurările de locuințe. iar de existența acestor condiții esențiale. Pentru mai multe detalii C. cât și condițiile de formă ad probaționem sau ad validitatem solicitate de legiuitor (lex loci contractus. 948 Cod civil elementele esenţiale ale actului juridic sunt: capacitatea de a contracta. privind condițiile esențiale și generale de valabilitate ale unei convenții. 52. aspect deosebit de important în raport de care se determină legea aplicabilă contractului. care alături de păstrarea elementelor clasice și de altfel specifice încheierii oricărui contract. Ed.caz în care locul încheierii contractului va fi acel sediu. situație în care domiciliul asiguratului constituie locul încheierii contractului. p. 49. consimţământul valabil exprimat. respectiv locus regit actum). În cazul în care contractul de asigurare se încheie prin mijloace moderne și instantanee de comunicare la distanță locul încheierii contractul este cel identificat în doctrina din dreptul comun ca fiind acela unde se află ofertantul. electronice sau nu. VIII. 58. în funcție de calitatea avută și de drepturile şi obligaţiile pe care şi le asumă. ca instanţă de la locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiilor. va fi instanţa în circumscripţia căreia se află sediul societăţii de asigurări. All. capacitatea de a contracta încheierea unei asigurări. Corneliu Bîrsan – Drept civil. Tăbăraș. Constantin. dar și pertinența lor întrunită în actul juridic constatator al asigurării. . aceasta dobândind fie calitatea de asigurat. Condiții de valabilitate privind încheierea contractului de asigurare Încheierea contractului de asigurare reprezintă un moment de mare importanţă pentru derularea ulterioară și eficientă a raportului de asigurare. op. aparţine de principiu oricărei persoane fizice sau juridice. competentă în soluţionarea cauzei având ca obiect obligarea societăţii de asigurare la plata indemnizaţiei. p. Locul încheierii contractului În prezentarea momentului încheierii contractului de asigurare afirmăm cât de importantă este cunoașterea acestui moment pentru că. Potrivit legii. Ed. 527 din 11 aprilie 2008 în M. prezintă nenumărate elemente specifice doar acestui tip de contract.

este “orice persoană. fără însă a fi parte în contractul de asigurare. 2004. cu restricţiile aduse de art. Ed. care dispune că poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege și fiind vorba de încheierea unui act juridic. nec nos distinguere debemus” și regula înscrisă în prevederile art. avocaţii. Pentru detalii privind încheierea contractului de asigurare de către minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă a se vedea Irina Sferdian – Contractul de asigurare de bunuri. 952 C. 481. cum este cazul creditorului. numită beneficiar al asigurării.. Deak. pentru valabilitatea contractului se impun a fi respectate condiţiile clasice referitoare la capacitatea de exerciţiu. București. sau fiind medicii. persoane juridice. Deak – Tratat de drept civil. persoanele capabile de contracta nu pot opune acestora incapacitatea lor. arhitecții.66 astfel că.. . p.65 Astfel. s-a apreciat că raportul juridic de asigurare încheiat se materializează într-un act juridic de conservare. 949 C. Legea specială nu cuprinde norme speciale referitoare la capacitatea asiguratului și nu distinge între persoane fizice. Dacă capacitatea persoanei juridice trebuie analizată şi raportată la principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a comercianţilor persoane juridice.. Mai mult. grupuri de interes economic. Secțiunea 4. sau care intră în România cu un astfel de vehicul. p. Natura juridică a contractului de asigurare. I. Astfel. asiguratul poate fi orice persoană capabilă să încheie acest tip de act juridic. profesii liberale care au în legea de înființare inclusă ca obligație disciplinară chiar încheierea unui raport de asigurare. Ed. p. civ. Contracte speciale. deci inclusiv minorul cu vârsta de până la 14 ani.3 Interesul asigurat. 25 din Legea 136/1995 modificată şi completată) în ipoteza asigurării de bunuri64 sau fiind persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România.67având însă în vedere că scopul încheierii 64 65 Pentru detalii cu privire la sfera persoanelor interesate a se vedea infra 4. care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul şi care urmareşte a se proteja de riscul asigurat. 31/1954) şi interzişi. dar nimic nu interzice încheierea unui contract de asigurare în virtutea căruia. 102. A se vedea şi supra Capitolul II. 66 În acest sens Fr. Uneori legea circumstanţiază pe asigurat ca fiind persoana care are interes cu privire la bunul asigurat (art. De reținut că asigurătorul nu va putea el însuși solicita anularea actelor juridice încheiate de aceștia întrucât potrivit art. Popescu. 410.cit. Lumina Lex. 2001. 89-93. indemnizaţia de asigurare urmează să se plătească unei terţe persoane. cit. p. asociaţii şi fundaţii. în ceea ce priveşte persoanele fizice. notarii. indemnizaţia. p. asiguratul are calitatea de parte în contractul de asigurare şi este totodată titularul indemnizaţiei de asigurare în ipoteza survenirii cazului asigurat. Universul Juridic. acesta mai poartă denumirea de stipulantul asigurării. în doctrină. la producerea evenimentului asigurat. potrivit legii. 410 sau Fr. comercianţi sau necomercianţi şi prin urmare se aplică principiul clasic “ubi lex non distinguit. D.. 9 din Decretul nr.. Dacă contractul este încheiat în favoarea beneficiarului. farmaciștii. lipsit de capacitate de exerciţiu. civ. filiale. deși la asigurarea de bunuri. contractele de asigurare încheiate de minorii sub 14 ani şi de persoanele puse sub interdicţie sunt considerate valabile atâta timp cât cei în cauză sau reprezentanţii legali ai acestora sau autoritatea tutelară nu au cerut anularea. Macovei – op. precum şi tramvaie. 67 În acest sens Fr. în ipoteza asigurării obligatorii RCA. 950 Cod civil referitoare la minori (în completare art. cit.Asiguratul. Bucureşti. op.” De regulă. Deak. jurisprudenţa a apreciat că acestea pot încheia contracte de asigurare odată ce au împlinit vârsta de 14 ani şi nu sunt puse sub interdicţie. beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea. op.

dar și protectoare a integrităţii propriului sau patrimoniul în condițiile în care ar cădea în culpă și ar fi obligat la dezdăunare. cit. 86-89. protejarea patrimoniului. potrivit dispoziţiilor dreptului comun asiguratul pentru a încheia în mod valabil un contract de asigurare de bunuri poate fi un minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă care încheie contractul fără încuviinţarea ocrotitorilor săi legali71. Cu excepția asigurărilor de accidente corporale în care valoarea sumei asigurate este dată de valoarea prejudiciului adus persoanei asigurate/ beneficiarului asigurării. 103-104.. I. Pentru mai multe detalii în D. Bârsan.Teoria generală a obligaţiilor.. Civil conform căruia când leziunea rezultă dintr-un eveniment cauzal şi neașteptat. Reţinând această natură juridică a contractului de asigurare. nu de esenţa lui. Ed. în plus. Sferdian – op. minorul n-are acțiunea în resciziune. 236. cu capacitate de exerciţiu restrânsă. cit. cit. aşa încât apreciem că asiguratul nu poate fi decât o persoană majoră cu deplină capacitate de exerciţiu. op.68 Întrucât. astfel că acest contract poate fi încheiat singur de minorul care are vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. cu motivaţia diferită însă în sensul că asiguratul își constituie garanții de solvabilitate. Există și în prezent adepți ai acestei teorii. Iliescu. p. adică de act juridic de dispoziţie. 72 Pentru mai multe detalii în I. 104-106. 41. dar eventual. precum şi A se vedea C. asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite prin producerea riscului asigurat şi pentru cheltuielile făcute de către asigurat în procesul civil.. fără a fi necesară încuviinţarea ocrotitorului legal. p. păstrarea lui .70 În ceea ce privesc asigurările de răspundere civilă ce au ca trăsătură caracteristică faptul că. p. pe care nu o îmbrățișăm – sens în care a se vedea Andy Pușcă – op. p.. 1981.persoana juridică română autorizată în condiţiile legii să exercite activităţi de asigurare. 76. asigurarea nu reprezintă o formă naturală de exploatare a patrimoniului. fiind mijloace financiare de economisire.73 Asigurătorul este . contractantul asigurării urmărind investirea unei sume cu titlu de primă de asigurare într-un produs financiar reprezentat de asigurare în scopul declarat. de protecţie financiară. Popescu. 73 Art.operaţiuni de esenţa actelor juridice de conservare. C. 68 69 . I.contractului de asigurare este înlocuirea bunului pierdut sau a valorii pierdute din acesta cu o sumă de bani este indubitabil că asigurarea de bunuri este un act juridic de administrare care urmăreşte exploatarea în condiţii optime a patrimoniului şi nicidecum salvarea bunului. sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terţ. p. 70 și în doctrina de specialitate a acelei perioade se permitea minorilor în vârstă de 16 ani să încheie asigurări de persoane fără a fi necesară nici autoriza ția prealabilă a ocrotitorului legal. Macovei – op. prin intermediul contractului de asigurare încheiat. p. p. Stătescu. ele au indubitabil natura juridică a actelor juridice de dispoziţie. cit. s-a recomandat încuviinţarea contractului de către reprezentantul legal al minorului72 pentru evitarea oricăror prejudicii minorului în condiţiile în care.. al obţinerii unui câştig pentru sine sau pentru altul. 127-132 sau C. Macovei – op. Popescu. cit. însă având în vedere că bunul asigurat iese totuşi din patrimoniul minorului în locul lui reintrând printr-o subrogaţie contractuală reală cu titlu universal indemnizaţia de asigurare. natura juridică este aceeaşi cu a asigurărilor de viaţă. ci una dată de finalitatea urmărită. București. Referitor la asigurările de persoane întrucât acestea nu au un caracter indemnitar69. actul juridic aleator încheiat nu dă dreptul minorului la anularea lui pe motiv de leziune. putem aprecia că. 1158 C. 71 D. apreciem că. Academiei. natura juridică de act de administrare a contractului de asigurare de bunuri este dată de scopul lui.

civ. ad probationem se cere a fi exteriorizat. 74 . Pentru ca un contract de asigurare să fie valabil încheiat el necesită o cauză.74 De remarcat că. Asigurătorul poate fi un comerciant sau un necomerciant. 41 din Legea nr. asigurătorul are desemnată prin însăși actele constitutive și autorizațiile de înființare sfera claselor şi asigurărilor îndrituite să le practice. Potrivit art. art. ce se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea societăţii comerciale. competenţa generală a asigurătorilor de a încheia toate formele de asigurare a încetat. iar societatea mutuală de la data înregistrării în registrul persoanelor juridice. în ceea ce-l priveşte pe asigurat pentru că în schimbul sumei plătite asigurătorul să-l indemnizeze pentru prejudiciul pe care acesta l-ar putea încerca în caz de realizare a riscului. în prezent. să provină de la un asigurat ce are discernământ (în cazul asigurătorului. Consimţământul trebuie manifestat cu intenţia de a produce efecte juridice.sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr -un stat membru.). Obiectul contractului de asigurare Potrivit dreptului comun. Astfel. să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ (dat prin eroare. 31/1990 societă țile comerciale dobândesc personalitate juridică din momentul înmatriculării la registrul comerțului. 967 Cod civil convenţia este valabilă chiar dacă cauza nu este expresă întrucât cauza este prezumată până la dovada contrarie. respectiv o societatea civilă mutuală de asigurare. licită. divizată pe cele două modalităţi de asigurare: asigurări generale și asigurări de viaţă. fiind înlocuită cu o competentă limitată. părțile neputând deroga prin convenții de la ordinea publică și bunele moravuri. în ceea ce-l privește pe asigurător nu se pun probleme speciale în doctrină celor privind asiguratul persoană juridică privind capacitatea juridică de a încheia acte juridice ce debutează din momentul constituirii. obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una din părți de obligă (art. care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine. fiind vorba de o persoană juridică cerinţa nu se justifică). denumită în continuare indemnizaţie. astfel încât capacitatea sa de exercițiu este firesc supusă acestei specialități a capacității de folosință date de obiectul de activitate autorizat. Consimţământul de a contracta o asigurare Prin încheierea contractului de asigurare contractanţii îşi manifestă hotărârea de a plăti o sumă de bani denumită primă. iar acesta se obligă ca. sau-mai greu de crezut-smuls prin violență). la producerea riscului să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării suma asigurată. captat prin dol. cauza trebuie să fie reală. Obiectul contractului de asigurare rezultă din chiar definiţia contractului de asigurare şi reprezintă obligaţiile asupra cărora părțile înţeleg să fie ţinute urmare încheierii contractului: asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. Cauza încheierii contractului de asigurare Potrivit dreptului comun. 962 C. Fiind o persoană juridică. Societăţile de asigurare compozite pot continua să desfăşoare simultan activităţile de asigurări de viaţă şi generale numai în condiţiile separării managementului şi a conducerii evidenţei contabile pe cele două activităţi. în limitele şi la termenele convenite. rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile legii.

A. Of. rezultând din primele de asigurare. deoarece aceasta din urmă poate deveni extrem de stufoasă când are atașate un număr de clauze. Forma scrisă cerută de lege indiferent de valoarea contractului este pretinsă ad probationem76. șansa unui câștig: în ceea ce-l priveşte pe asigurător. certificatul de asigurare trebuie să fie cel puţin pentru valoarea CIF a mărfurilor. p. asigurătorul 75 Art.200. ci la decăderea părții interesate în a face dovada raportului juridic de asigurare prin alt mijloc decât înscrisul de asigurare. dacă poliţa de asigurare nu se mai încheie brokerul va fi răspunzător datorând garanție asiguratului. 2.Cauza asigurării sau interesul asigurării sau scopul imediat (cauza proxima) rezidă chiar din caracterul aleator al acestui contract. Constantin op.(1) „Pentru a putea fi dovedit. el trebuie să corespundă cerințelor enunțate în acreditiv. fără a contacta de fiecare dată firma de asigurare. contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. 1 din Legea nr. dar în același timp nu reprezintă o modalitate de impunere a unui anumit asigurător.75 În caz de forţă majoră însă. Încheierea contractului de asigurare se probează exclusiv cu poliţa de asigurare77 sau cu certificatul de asigurare78 emis şi semnat de asigurător ori cu nota de acoperire79 emisă şi semnată de brokerul de asigurare. chiar atunci când există un început de dovadă scrisă.cit. unele firme pot completa singure aceste certificate. . Aceasta cuprinde: formularul de poliță. În cazul utilizării certificatului de asigurare în cadrul unui acreditiv. 78 Certificatul de asigurare reprezintă înscrisul emanat de la asigurător pe seama asiguratului în locul poli ței de asigurare şi care dă expresie contractului de asigurare în liniile esențiale ale conținutului acestuia şi dovedește existenţa acestei polițe. la o dată determinată. Pentru bănci este mai convenabilă prezentarea unui certificat de asigurare decât a unei poli țe. Potrivit noului Cod civil. prin care se stabilesc condițiile specifice (limita răspunderii/ polița. în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obţinerii duplicatului. să fie negociabil şi transferabil (adică purtătorul să poată revendica daune în cazul unei avarii). existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă”. 420/31 iulie 2001 ce prevedea ca înscrisul în formă electronică. În concluzie emiterea acestei note nu îl obligă pe asigurător în a încheia polița de asigurare şi în același timp nu-l transformă pe broker în asigurat. 923/R din 12 septembrie 2005 în M. caz în care. sunt admise orice mijloace de probă legale care să confirme existenţa acestora. 79 Nota de acoperire reprezintă documentul de asigurare emis de broker prin care se confirmă existenţa contra ctului de asigurare în termenii lui particulari. El nu poate fi dovedit prin martori chiar dacă există început de dovadă scrisă. prima de asigurare. 77 Polița de asigurare reprezintă documentul emis de Asigurator în baza şi cu respectarea condi țiilor de asigurare şi a convenției cadru de asigurare. Pentru mai multe detalii în C. p. Benett-Dicționar de asigurări. Contractul nu poate fi probat c u martori. Ea are rolul unei desocotiri a brokerului şi totodată a unei garan ții dată asiguratului ca mandatul dat brokerului în liniile lui esențiale a fost îndeplinit. 75-76. la ordin sau la purtător. M.. 388-389. De regulă. adică un înscris denumit şi titlu în temeiul căruia posesorul sau legitim este îndrituit să exercite. decizia nr. Polița de asigurare reprezintă un titlu comercial de valoare. neîndeplinirea acestei cerințe neconducând la aplicarea sancțiunii nulității. Condiţii de formă privind încheierea contractului de asigurare Prin încheierea unui contract înţelegem realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale. după caz. Potrivit legii contractul de asigurare trebuie încheiat in formă scrisă. Pe baza unui acord cu firma de asigurare (open cover). Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat. şi să fie în aceeași valută ca şi cambia. dreptul arătat în înscris. art. să asigure marfa de la punctul de plecare până la destina ție. căruia i s-a încorporat. iar în ceea ce-l priveşte pe asigurat din plata indemnizaţiei de asigurare în ipoteza asigurărilor de persoane. Tăbăraș.80 La cererea şi pe cheltuiala asiguratului. perioada de asigurare. Legea prevede ca documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice. sau a sumei asigurate menite a acoperi pierderea în cazul producerii evenimentului asigurat. 76 C. franșiza) în care se încheie asigurarea unui risc specificat. 136/1995 modificată şi completată. 80 Documentul de asigurare poate fi. Bucureşti. în condiţiile prevăzute de Legea nr. asigurarea nefiind un contract solemn. 455/2001 privind semnătura electronică publicată în M. 10 alin. condițiile de asigurare precum şi alte anexe sau suplimente care sunt convenite între Asigurat şi Asigurător ca făcând parte din Contractul de asigurare. nominal. . Ea poate fi eliberată şi anterior încheierii poli ței.

reguli particulare privind încheierea contractului de asigurare Situaţia premisă încheierii contractului de asigurare: riscul. sancționând părțile cu ineficacitatea actului încheiat cu nesocotirea normelor imperative ale legii. bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. cu restituirea prestaților deja efectuate. Elementele tehnice ale contractului de asigurare Riscul asigurat82 Riscul reprezintă un element tehnic contractual indispensabil al contractului de asigurare.81 Potrivit noului Cod Civil alături de cauzele generale de nulitate a contractelor prevăzute în dreptul comun. Aceeaşi obligaţie revine asigurătorului în cazul în care aceste documente au fost pierdute. Nulitatea contractului de asigurare Legătura dintre îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale actului juridic încheiat și sancțiunea nulității este indisolubilă. părțile fiind puse în situația anterioară încheierii poliței. lipsa riscului la momentul încheierii poliței de asigurare (prin aceasta înțelegând şi producerea deja a sinistrului anterior încheierii poliței de asigurare). în principiu. Problemele practice pe care le ridică nulitatea în materia asigurărilor sunt date de domeniul ei mai restrâns de aplicare comparativ cu cel din dreptul civil și confuziunii cu motivele de nulitate din dreptul comun. lipsa acestuia din contract afectând valabilitatea contractului de asigurare. Fără dubii însă jurisprudența a identificat printre cauzele de nulitate a poliței completarea eronată de asigurat cu bună știință a declarației de risc ce a stat la baza formării voinței asigurătorului de a lua spre acoperire riscul propus. restabilind legalitatea. un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat. situație generată de voinţa legiuitorului care a inclus în textul normei speciale motive de reziliere care în dreptul comun ar fi condus la anularea actului juridic încheiat. ex tunc. l-ar fi determinat pe acesta să nu îşi dea consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii. justificată de vicierea consimțământului. Contractul de asigurare .Încetarea contractului de asigurare. ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă. III. este asimilat. forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic. ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă. 81 În acest sens infra Capitolul VIII . Astfel nulitatea operează retroactiv.este obligat să elibereze duplicate sau copii ale documentelor de asigurare. 82 Riscul a fost deja analizat în extenso ca situație premisă a încheierii contractului de asigurare în Cap. dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător. . chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu a avut influenţă asupra producerii riscului asigurat. Astfel potrivit art. 7 din această lege în cazurile în care. contractul de asigurare este nul în ipoteza în care asiguratul recurge la declaraţii inexacte sau face cu rea-credinţă declarații incomplete. iar în ceea ce privește nulitatea contractului de asigurare. furate sau distruse. cu reticenţă cu privire la împrejurări care. în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale. sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun referitoare la această sancțiune de drept care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor imperative prevăzute de legiuitor pentru încheierea valabilă a poliței de asigurare. bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice. justificată de cauza ilicită a încheierii poliței sau preluarea de riscuri neasigurabile etc. cu înscrisul sub semnătură privată. Rezilierea contractului de asigurare.

136/1995 potrivit cu care „asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat”. 1982. Editura Junimea. Tema: aratati elementele de distinctie intre riscul asigurat si cazul asigurat. 111. I.84 Tema: aratati care au fost situatiile de fapt care au determinat in practica judiciara calificarea lor atat ca risc asigurat cat si ca risc neasigurat. Iași. Așa cum arătam anterior. un principiu esențial al asigurării şi un criteriu de distincție privitor la caracterele contractului de asigurare. I.Riscul reprezintă cauza pentru care asiguratul apelează la protecția asigurătorul. urmare analizelor specifice managementului riscului 83 îşi asuma sau nu. 84 Referitor la calificarea riscului ca element esențial al contractului de asigurare sau ca obiect la asigurării văzut ca operațiune juridică şi instrumentum a se vedea în D. 2004. cazul asigurat se deosebește prin aceea că reprezintă un eveniment deja produs. incert ca realizare. Ed. Y. Potrivit art. Astfel. Paris. iar prin elementele esențiale care-l caracterizează el însuși 83 Probabilitatea producerii riscului este determinată statistic prin aplicarea legii numerelor mari a lui Jean Bernoulli potrivit cu care probabilitatea producerii unui fenomen este cu atât mai certă. . Macovei – Contractul de asigurare. această valoare ce se urmărește a fi înlocuită cu despăgubirea printr-o subrogație reală cu titlu universal fiind una financiară. Dalloz. 1982. Lambert-Faivre – Droit des assurances. în același timp nu poate exista un caz asigurat dacă nu există un risc asigurat. Interesul Asigurat Riscul este indisolubil legat de interesul asigurabil. p. riscul ce se asigura trebuie să fie determinat cu precizie în contract căci numai în posesia tuturor datelor necesare evaluării riscului asumat de asigurător. 25 din Legea nr. Editura Junimea. de ordin economic sau chiar sentimental şi nu juridic. Macovei – Contractul de asigurare. 25 din legea nr. 85 Art. Bucureşti. rolul de a acoperi riscul invocat de asigurat în ipoteza producerii sinistrului. riscul asigurat reprezintă o clauză contractuală esențială. cuantumul primei. Popescu. Interesul asigurabil constituie pe lângă un elemente tehnic de valabilitate al contractului de asigurare. cu cât numărul de cazuri pe baza cărora s-a determinat ar fi mai mare. însă trebuie reținut că deși dacă există risc există și interes asigurabil. 224. sau sinistru. Iași. Pentru detalii D. 109. fiind o cerinţă imperativă a legii85 ca asiguratul să fie interesat de valoarea amenințată cu pieirea prin producerea riscului.”. p. 136/1995 „Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. 1992. p. rod al manifestării de voinţă a părţilor: al asiguratului care încearcă să schimbe incertitudinea producerii unui anumit eveniment cu certitudinea reparării pagubelor cauzate de sinistru şi care îi propune prin declaraţia de risc asigurătorului acoperirea acelui risc în schimbul primelor de asigurare şi a asigurătorului care. poartă denumirea de caz asigurat. Cazul asigurat Evenimentul asigurat pentru înlăturarea consecințelor căruia părţile au negociat contractul de asigurare şi care întradevăr s-a produs. p. Irina Sferdian – Contractul de asigurare de bunuri. Astfel. nu neapărat orice risc dă naștere unui interes asigurabil. acesta poate aprecia posibilitatea acoperirii riscului şi în caz afirmativ. Prezenţa unui interes asigurat este o condiție esențială pentru validitatea contractului de asigurare. 77. Popescu. dacă riscul este un eveniment viitor. Lumina Lex. învederându-i acestuia riscul şi solicitându-i protecție în caz de producere a lui.

în spații neprotejate.87 Obiectul asigurat Obiectul asigurării trebuie să existe. bunurile care se află în afara cadrului legislativ. cit.. aceasta este îndreptăţită la acordarea de către asigurătorul RCA a despăgubirilor atât pentru paguba efectivă (dauna totală a autoturismului). trebuie reţinut însă că există şi excepţii constând în riscuri pe care asigurătorul refuză să le garanteze. sau în primul rând.). cit. Tăbăraș. cuantumul sumei asigurate influențând în mod corespunzător cuantumul primei de asigurare şi este imperativ cerută de legiuitor a fi stipulată în contractul de asigurare. atunci când asiguratul proprietar al locuinței-bun asigurat o înstrăinează.) știut fiind că nu toate aceste se pot bucura de luarea lor în garanţie de asigurător. mai exact valoarea ce se asigură (patrimonială sau nepatrimonială. op. M. 58-59. proprietate publică sau privată etc. Prima de asigurare89 86 87 V. Caracterele generale ale contractului de asigurare şi impactul acestora asupra obligaţiilor şi răspunderii asigurătorului.. deci nu există un element ”alea”. adică mai întâi. Secţia comercială. nu constituie un risc asigurabil. fără sisteme de alarmă etc. determinată sau determinabilă uneori chiar nedeterminată. prin închirierea acestuia. 178. prin enumerare. decizia civilă nr. neputând face obiect al asigurării (bunurile de contrabandă sau provenite din infracțiuni etc. imobilul inițial asigurat nu mai beneficiază de asigurarea anterioară. opere de artă expuse necorespunzător. să fie posibil și să fie determinat/determinabil și priveşte ceea ce se asigură. p. cât şi pentru beneficiul nerealizat (lipsa de folosinţă a autoturismului). Bunuri excluse de la asigurare De la regula potrivit căreia orice bun poate face obiect al asigurării. sau. 88 Potrivit CA Timișoara. Pentru detalii în M. corporală sau incorporală. bunurile care nu prezintă un grad de risc. normale. 89 Denumirea primei de asigurare vine din latinescul primum. p. Astfel. Totuşi. dimpotrivă. Condiţia ce se impune a fi îndeplinită constă în demonstrarea beneficiului nerealizat prin producerea accidentului.combate teoria caracterului caracterului personal86 al asigurării de bunuri. în legislația română nu sunt prevăzute condiţiile de formă privind riscurile excluse la asigurare. 145 din 29 mai 2007: În ipoteza în care prin producerea riscului asigurat persoana prejudiciată suferă şi o altă pagubă decât avarierea autovehiculului. Ciurel-op. societăţile mutuale practicând o asigurare primară redusă la o singură mutualizare. prezintă un grad de risc prea mare (de ex. suma asigurată şi riscul propriu pe care asiguratul trebuie la rândul său să-l preia-independent de franșiza (denumită şi risc rezidual)-au ca scop interesarea asiguratului în prevenirea sinistrului. adică a sinistrului. nu pot face însă obiect al contractului de asigurare: bunurile care sunt degradate şi nu mai prezintă importanţă economică. să fie licit și moral. suma asigurată va apărea ca suma maximă în limita căreia asigurătorul va indemniza pe asigurat la ivirea cazului asigurat. Suma asigurată Asigurarea nu-i oferă creditorului asigurat o acoperire totală împotriva pagubelor pricinuite în ipoteza survenirii riscului asigurat. justificată de schimbarea titularului interesului asigurabil semnatar la poliţei. Constantin. Pierderile inevitabile. ele neputând face obiectul nici unei negocieri. Pentru mai multe argumente a se vedea supra: Capitolul II.88 Determinarea contractuală a sumei asigurate este necesară pentru calcularea primei. doctrina a apreciat că. prin împrejurarea că. Dacă legislaţia franceză cere ca aceste excluderi să fie prevăzute în mod expres în poliţă.). fără a . În ipoteza societăţilor mutuale vorbim de cotizaţia pe care asociaţii o plătesc pentru a acoperi nivelul sinistrelor într-un an şi pentru costul gestiunii. în speţă imposibilitatea de valorificare a autoturismului avariat.

3. solicitând restituirea rezervei constituite. conform contractului de asigurare94. şi să emită documentele de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului sau reasigurătorului. 2002. 35(10) „Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare. Constantin – op. mandantul a virat contravaloarea poliţei de asigurare în contul societăţii de asigurare. societatea de asigurare nu se poate exonera de plată despăgubirilor în ipoteza producerii riscului asigurat. Tăbăraș.92 Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contractul de asigurare. iar cel de-al treilea constituindu-l tocmai rezerva de prime. De reținut că la asigurările de accidente din cadrul acestei categorii nu se constituie rezerva de prime astfel încât asiguratul nu are beneficiul de a solicita restit uirea acestora şi nici dreptul de a solicita reactivarea sau răscumpărarea poliței de asigurare. 93 Prima având constituite trei eșafoade: primul destinat cheltuielilor dar şi profitului asigurătorului.CA Braşov. fundamentul care domină contractul de asigurare este caracterul oneros. iar pe de altă parte. 95 Potrivit Legii nr. asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia. întrucât..D. cu respectarea prevederilor legale în vigoare. M. cerere imprescriptibilă potrivit art. Editura L. p. Paris. în această modalitate de asigurare. 5 din 24 ianuarie 2006 a decis că deşi plata primei de asigurare nu a fost efectuată direct în contul asigurătorului. asigurătorul nu percepe în avans prima de asigurare. să plătească despăgubirile în numele acestora. diferită de indemnizaţia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei nu va putea fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare. astfel încât. – Traite de droit des assurances.. spre deosebire de societăţile de asigurări ce fac comerţ cu această mutualizare urmărind obţinerea de beneficii. 136/1995 și constituie deopotrivă una din principalele obligații ale asiguratului plătită de principiu anticipat91 de asigurat pentru ca asigurătorul să-și asume obligația de garantare. 31 din Legea nr. 40 din Legea nr. contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat. şi. prima de asigurare devine astfel un element esențial ce se constituie în contraprestația angajamentului asumat de asigurător şi care depinde de importanta riscului şi de probabilitatea de realizare. 136/1995. indiferent de forma sub care este făcută de asigurător. conform negocierii părţilor. pe de o parte. p. nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare. în moneda prevăzută în contractul de asigu rare sau de reasigurare. după caz. 10 alin 3 lit. Dacă nu s-a convenit altfel. . În asigurările de persoane la care se constituie rezerve de prime93. vol. în locul agreat de părţi sau la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor săi95. pe cale de consecinţă. sub condiţia împuternicirii primite din partea asigurătorilor şi/sau reasigurătorilor.J. Pentru detalii în M.”. Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract. au dreptul să colecteze primele. 94 De reținut că: Orice altă plată. caracterul sinalagmatic imperfect al contractului de asigurare limitând invocarea excep ției de neexecutarea contractuală. de exemplu. cit. 90 În același sens Jean Bigot coord. Contractul de asigurare . I pct. după caz. Așadar restituirea rezervei matematice de prime poate avea loc chiar și în acest interval. 172/2004. aceasta este o plată valabil efectuată.G.90 Prima de asigurare este totodată un element tehnic de valabilitate al contractului de asigurare.contract sinalagamatic. în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul urmări obţinerea de beneficii prin încărcarea cotizației.Întrucât. 75-76. ci prin intermediul brokerului. e din Legea nr. 32/2000 cu modificările şi completările ulterioare art. decizia comercială nr. așa cum a fost modificat prin art. cu titlu de primă. 91 În asigurarea de credit asigurătorul va percepe o primă reprezentând un procent din cifra de afaceri în baza declarației lunare a asiguratului. asiguratul a fost de bună-credinţă în exercitarea obligaţiilor sale. al doilea destinat indemnizării. 92 Cu privire la consecințele acestei situații a se vedea supra Capitolul II. 607. invocat ca element imperativ al contractului de asigurare de prevederile art.

În această ipoteză este 96 Pornindu-se de la dispoziţiile art. sistemul acoperirii limitate. stabilirea noii clase de bonus-malus pentru un vehicul nou-dobândit se face pornind de la clasa bonus-malus de care asiguratul a beneficiat anterior. 2231 alin. Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului. cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.U. Sistemul acoperirii limitate. fără a putea depăși suma asigurată sau valoare bunului. 96 In practică se întâlnesc mai multe sistem de acoperire a daunelor cum sunt: sistemul acoperirii proporționale. Indemnizația de asigurare.C. asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare în condiţiile (inclusiv limitele. cât și cum cel al primului risc. 818 din 2 martie 2004 a decis că “Norma cuprinsă în art.“Menționăm că această hotărâre a fost pronunţată anterior modificărilor aduse art. Cuantumul indemnizației în asigurările de bunuri se stabilește şi în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. decizia nr. înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare sau alt document probator al plăţii.G. un alt element esențial al contractului de asigurarea și reprezintă suma de bani pe care asigurătorul se obligă să o plătească în cazul producerii cazului asigurat. despăgubirea reprezentând aceeași parte din daună ca şi suma asigurată față de valoarea asigurată. 27 alin. . dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de asigurare”.. prevăzut de legislaţia în vigoare. art. NOU: Majorarea primei de asigurare RCA se aplică în funcţie de numărul de daune produse şi plătite. 21/2009 până la 200% în timp ce reducerea primei de asigurare se raportează la perioada de referinţă în care asiguratul nu a provocat nicio daună. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România care dispune că despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat. 27 alin. (2) prin art. Sistemul acoperirii proporționale presupune proporționalitatea perfectă dintre indemnizația de asigurare şi daună. 27 alin. putând ajunge. părţile nemaiavând posibilitatea de a asigura bunul la o valoare superioară valorii reale a acestuia. Prevederile impuse de art.. De asemenea. în cazul înstrăinării/radierii vehiculului asigurat. secţia comercială. sistemul bonus-malus se aplică distinct pentru fiecare vehicul. 61/2005. în situaţia în care un asigurat deţine mai multe vehicule. nr. în urma cărora dispoziţiile art. conform anexei 9 din Ordinul nr. termenele etc. producerea riscului să exceadă faptei intenţionate a asiguratului şi să se definească în liniile contractuale asumate de părţi la încheierea contactului de asigurare. cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea ”.civ. are un caracter dispozitiv. reprezintă chiar sistemul franșizei arătat mai sus. ) prevăzute de contractul de asigurare. Plata de către asigurator a indemnizației la care este îndreptățit asiguratul se va face cu condiția ca asiguratul să-şi fi îndeplinit integral şi la timp obligațiile contractuale. 136/1995 care dispune că „Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat. dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de asigurare. I pct. 2 au dobândit caracter imperativ. ”despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. 27 alin. Indemnizația de asigurare În cazul producerii riscului asigurat.J.de asigurare. I. (2) din Legea nr. 1 din Noul C. 72 din acelaşi Ordin dispun asupra faptului că. În ipoteza unei daune totală indemnizaţia va coincide cu suma asigurată. Ea nu poate depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat. (2) din Legea nr. Sistemul primului risc presupune că asiguratul va primi o indemnizaţiei egală cu valoarea daunei. 11 din O.C. sistemul primului risc. cuantumul pagubei şi nici suma la care s -a făcut asigurarea. fiind de reținut ca acest sistem poate fi combinat atât cu sistemul acoperirii proporționale. Potrivit art.

în lacunaritatea lor. iar o interpretare extensivă ar putea în mod serios perturba echilibrul contractual. în exemplul dat. Perioada de asigurare Din punct de vedere al duratei lor. interdicție ce există încă din dreptul roman „In claris non fit interpretatio”. dar şi financiar al asigurătorului care pe baza unor calcule matematice actuare specifice și-a asumat într-o anumită limită. De reținut că este interzisă interpretarea clauzelor clare și precise. echivocul dat de succesiunea documenta țiilor pre şi contractuale. implicit riscul contractual. este posibil ca polița de asigurare să fie semnată și emisă astăzi. TEMA: analizati importanta acestui element tehnic al asigurării din perspectiva limitelor răspunderii asiguratorului. discrepanţa între interesul termenilor literari şi celor tehnici economici sau juridici etc. cât şi specificitățile prevederilor particulare relative exclusiv la raportul de asigurare și care va avea la baza în principiu regulile specifice și generale de interpretare reglementate de Codul civil în art. iar asigurătorul trebuie să cunoască cât timp a acordat protecție prin asigurarea respectivă şi de aceea. 97 . în excesul de informații. Interpretarea contractului Aflarea nerostitului97 din rostirea legiuitorului. în echivocitatea clauzelor. Așadar. cuprinsă între momentul semnării contractului și încetării lui. potrivit art. în discordanța. 977-art. iar acoperirea oferită de asigurător să aibă loc la 24 de ore de la plata primei de asigurare.lipsită de relevanță procentul dintre suma asigurată și valoarea bunului. Interpretarea contractului de asigurare devine utilă și necesară în momentul apariției unui litigiu între asigurat și asigurător cu ocazia executării contractului. apreciem că durata contractului este mai mult un reper față de care se apreciază obligația asigurătorului de a plăti indemnizația de asigurare. Astfel. 985. Asiguratul trebuie să cunoască intervalul de timp în are beneficiază de protecţie în schimbul primelor de asigurare plătite. Perioada de asigurare reprezintă un element esențial al contractului de asigurare şi aceasta nu trebuie confundată cu durata contractului. ca și prima de asigurare să fie achitată și totuși debutul perioadei asigurate să fie ulterior. indemnizaţia fiind exclusiv raportată la mărimea pagubei și suma asigurată. 10 din Legea nr 136/1995 în contract se va stipula în mod obligatoriu momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului. maniera riscul. Nerostitul poate consta în insuficiența informațiilor. cum spunea Haidegger. este o operațiune extrem de utilă contractului de asigurare aleatoriu datorită particularităților sale care îngemănează atât normele clasice privitoare la contracte. să intre în vigoare mâine. contractele de asigurare au fost împărțite în doctrină în două categorii: contracte de asigurare cu durată determinată sau fixă şi contracte de asigurare cu durată nedeterminată. Interpretarea restrictivă a contractului de asigurare reprezintă regulă prioritară de analizarea a condițiilor și clauzelor contractului de asigurare întrucât normele specifice din acest domeniu sunt de strictă interpretare și aplicare. cum este posibil. contradictorialitatea clauzelor.

se nasc ambiguități. cât și în ceea ce privesc îndeplinirea condițiilor de formă ad validitatem sau ad probationem după caz. legea elvețiană. cu toate măsurile protective luate de asigurător cu ocazia redactării poliței de asigurare. astfel că în ultimii ani. concişi.98 Interpretarea logico-rațională a contractului de asigurare presupune recurgerea la argumente de ordin logic. Interpretarea sistematică a contractului de asigurare presupune lămurirea unor termeni. pe morfologia şi sintaxa frazei. clauzele neclare trebuie să primească accepțiunea comună a scopului urmărit la încheierea contractului. inductive sau deductive. potrivit celor de mai sus legea aplicabilă fondului și formei contractului de asigurare încheiat între prezenți. clauzele neclare al contractului vor fi analizate potrivit intenției comune a părților. rațional. spre beneficiul tuturor părților și chiar a terților interesați. dând fiecăreia din clauzele aparent neclare înțelesul care rezultă în mod firesc din analiza întregului contract. iar în ipoteza folosirii unor termeni susceptibili de înțelesuri diferite în limbajul literar şi în cel juridic. 98 . este determinat de legea locului unde se găseau părțile la Principiul este întâlnit în toate legislațiile moderne. clauze contractuale în raport de întregul contract și de clauzele compacte ale acestuia. neechivoci. întocmai ca în dreptul român. în raport de cele generale. În dreptul Regatului unit contractul de asigurare este interpretat în sensul că termenii echivoci. p. Astfel excepțiile prevăzute de părți în contract sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse altor situaţii. în ipoteza unei contradicții între termenii expliciţi definiți în poliță și cei impliciți. La fel se întâmplă și în dreptul canadian şi american. cât și la termenele negociate de părți. Marie Helene Laleville – 1996. astfel încât. profesionist redactor al textului juridic. Astfel. este pozitiv stimulat în redactarea unor contracte clare prin sancțiunea auditului interpretativ judecătoresc favorabil asiguratului. iar alături de acest imperativ legislativ. totuși. mai exact. Legea aplicabilă contractului de asigurare Așadar.Dacă. În Elveția. dă prevalență în ordinea de interpretare intenției comune a părților şi doar mai apoi se determină dorința probabilă prin analizarea tuturor circumstanțelor care au condus la încheierea contractului. în funcție de momentul încheierii contractului. definiți chiar contractual. iar clauzele de excludere de la garantie interpretate restrictiv şi împotriva asigurătorului. se determină locul încheierii lui sau calitatea deținută de părți și natura juridică a contractului încheiat în raport de care se stabilește legea aplicabilă contractului de asigurare atât în ceea ce privesc îndeplinirea condițiilor de fond de valabilitate ale actului juridic încheiat. pe semnele de punctuaţie şi în parte pe semantica tehnică a termenilor uzita ți. Codul civil italian dă prevalență normelor speciale. de lămurire a clauzelor disputate de părți. să prevaleze limbajul juridic dat fiindcă suntem în analizarea unui act juridic. împotriva asigurătorului. iar prin excepţii trebuie să înțelegem acelea referitoare la normele de fond. ca şi în dreptul nostru. 10-12. Interpretarea gramaticală a contractului de asigurare presupune lămurirea sensului unor dispoziții contractuale pe baza regulilor gramaticale. grija pentru redactarea eficientă a poliței de asigurare a sporit. Astfel. profesionist şi redactor al actului juridic controversat. asigurătorul. să prevaleze cei expliciţi. În concluzie legiuitorul a manifestat un interes sporit deslușirii voinței reale a părților impunând ca redactarea poliței să se facă în termeni clari. Italia și Germania condițiile neclare sunt interpretate.

legea situării sinistrului etc. în funcție de calitatea părților semnatare legea aplicabilă poate fi: . În raporturile externe de asigurare.). legea naționalități asigurătorului. Natura juridică a contractului de asigurare. 101 A se vedea supra nota Capitolul II.legea comercială română cu toate consecinţele juridice în ceea ce privesc obligaţiile şi răspunderea părţilor101. Spre deosebire de dreptul român. act juridic civil pentru asigurat100. o faptă de comerţ obiectivă (în ipoteza în care ambii contractanţi ai raportului de asigurare sunt comercianţi ce urmăresc asigurarea fondului de comerţ) supusă legii comerciale. raportului juridic încheiat dispoziţiile dreptului comun. com. mai puțin în ceea ce privește normele privitoare la persoana necomerciantului și dacă legea comercială nu spune altfel. dreptul francez nu permite alegerea de către păr ți a legii aplicabile contractului de asigurare decât în ipoteza marilor riscuri. În cazul în care contractul de asigurare se încheie prin mijloace moderne și instantanee de comunicare la distanță legea aplicabilă contractului de asigurare este legea locului unde se află ofertantul și unde i-a fost înmânată corespondența.legea civilă română atunci când asigurarea se încheie între necomercianţi (contractul de asigurare fiind un act juridic civil). Particularizând. într-o manieră neimperativă a legiuitorului s -a dispus: contractul este supus legii alese prin consens de părți (Lex voluntatis)– însă din contract în mod indubitabil trebuie să rezulte neîndoielnic care este legea aleasă de păr ți în executarea raportului juridic respectiv. toţi contractanţii sunt supuşi în ceea ce priveşte acel act legii comerciale“. semnarea însă putând avea loc și la sediul intermediarului în asigurări. legea locului încheierii contractului. . s-a statuat că legea franceză se aplică dacă riscul şi sediul principal al asiguratului sunt în Franța şi dacă asigurarea este prevăzută ca fiind obligatorie potrivit legislației franceze. fiind aplicabile astfel. fără element de extraneitate legea aplicabilă contractului de asigurare încheiat pe teritoriul României este legea română și așa cum am analizat în capitolul referitor la natura juridică a contractului de asigurare 99.legea comercială română atunci când asigurarea reprezintă un raport juridic de asigurare mixt: faptă de comerț unilaterală pentru asigurător. 105/1992 privind reglementarea raporturilor juridice de drept interna țional privat. atunci când asigurarea constituie un raport juridic exclusiv comercial. 100 . cum este cazul aplicării divizibilității obligațiilor cu subiecți multipli-excepții de strictă interpretare de la aplicarea legii comerciale care nu pot fi extinse prin convenția părților. . Natura juridică a contractului de asigurare . pentru că în caz contrar se aplică legea sediului asigurătorului (art. inclusiv în România caz în care legea aplicabilă contractului de asigurare sub aspectul condiţiilor de fond și de formă solicitate de lege pentru încheierea lui valabilă este cea prevăzută în polița de asigurare102. legea locului producerii riscurilor sau o altă lege (legea unde se află bunul cel mai important asigurat. Caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 103 din Lege). domiciliul asiguratului și locul producerii sinistrului. părțile având posibilitatea alternativă de a alege între legea naționalității asiguratului. problemele de noutate au fost date de legea aplicabilă în ipoteza exercitării libertăților de prestare a serviciilor în statele membre. 73 din Legea nr. cu element de extraneitate În practica asigurărilor. 102 Potrivit art. Stipulația pentru altul în contractul de asigurare 99 A se vedea supra Capitolul II. în rest părțile trebuind să aibă în vedere locul situării riscului. p otrivit cu care “dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. Totodată..momentul semnării: de regulă la sediul asigurătorului. în raporturile interne de asigurare. fie chiar legea de la domiciliul asiguratului. 56 din C.

dar nimic nu interzice încheierea unui contract de asigurare în virtutea căruia. câtă vreme acest tip de stipulație cu titlu particular se poate aplica şi celorlalte modalități de asigurare. constituie o veritabilă excepție de la principiul relativității efectelor contractului întrucât stipulantul. să plătească asiguratului. interesat în încheierea contractului de asigurare va stipula în poliță că despăgubirea datorată de asigurător în urma producerii sinistrului să fie plătită proprietarului ca persoană în mod indubitabil păgubită prin daunele produse nemișcătorului de sinistru). titularul indemnizaţiei de asigurare în ipoteza survenirii cazului asigurat. toate obligațiile contractuale fiind în sarcina acestuia. fără însă a fi parte în contractul de asigurare. 2. „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” sau cu alte cuvinte contractul legal încheiat are efecte şi este obligatoriu față de părțile care l-au încheiat titulare de drepturi şi obligații. 105 Beneficiarul nu trebuie confundat cu terțul cesionar al unui contract de asigurare care se bucură de o altă reglementarea juridică având o natură distinctă juridică cum vom vedea în cele ce urmează. Prin contractul de asigurare. terț față de subscriitorii poliței de asigurare.definește contractantul asigurării ca fiind „persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activităţi ale acesteia şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare”. Noul cod civil103 în art. indemnizaţia de asigurare urmează să se plătească unei terţe persoane. Contractul de asigurare încheiat în favoarea beneficiarului sau stipulantului. Potrivit art. 9 din Legea nr. adevărat fiind că reglementarea legiuitorului a cuprins doar asigurarea de persoane. Dacă în alte ramuri de drept şi cu privire la alte instituții stipulația pentru altul nu cunoaște o reglementare legală. rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile legii. față de care. 511 din 24/07/2009. civ. 10. . 2. Partea I nr.105 Dacă contractul este încheiat în 103 104 Codul Civil a fost publicat în Monitorul Oficial. denumită în continuare indemnizaţie. Categorii de beneficiari ai poliței de asigurare Cum am văzut în cele de mai sus. raportul dintre asigurător şi terțul beneficiar și dintre stipulantul subscriitor şi terțul beneficiar. totodată. beneficiarul asigurării reprezintă persoana care în temeiul stipulației pentru altul are dreptul direct să încaseze despăgubirea. inclusiv asigurării de bunuri (de exemplu uzufructuarul. la producerea evenimentului asigurat. numită beneficiar al asigurării. dacă acesta nu este parte la contract. stipulantul este ținut a-l executa în continuare.. indemnizaţia. asigurătorul să indemnizeze/despăgubească pe terț urmare producerii sinistrului. în limitele şi la termenele convenite. contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. îndreptățite reciproc să-şi solicite satisfacerea drepturilor şi intereselor lor. 136/1995104 încheierea contractului de asigurare în favoarea unei terțe persoane. la producerea riscului asigurat.Potrivit dreptului comun. subscriitor al poliței de asigurare dispune ca cealaltă parte.199 alin. în contractul de asigurare se vor specifica cel puţin detaliile de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului asigurării. de regulă asiguratul are calitatea de parte în contractul de asigurare şi este. 2 . în materia asigurărilor legiuitorul a permis expresis verbis în art. 969 C. beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată. iar acesta se obligă ca. Tema: analizati raportul dintre subscriitorul stipulant şi asigurător.  Astfel. art. alin.

. fie chiar prin act cu clauză de moarte cum este testamentul. modificare care poate fi efectuată până la momentul producerii sinistrului şi evident câtă vreme asigurarea este în vigoare. chiar dacă expeditorul este titularul poliței.228). Totodată. 35 din Lege. Cu toate acestea. Persoana însă care încheie. respectiv a despăgubirii în ipoteza producerii riscului asigurat. 136/1995. Dacă persoana desemnată ca beneficiar nu mai este în viață la momentul producerii sinistrului sau nu este aptă de a primi despăgubirea (fiind de ex. semnează şi achită polița de asigurare poartă numele de contractant al asigurării şi deşi parte a raportului de asigurare. acesta mai poartă denumirea de stipulantul asigurării. pentru identitate de rațiune. care nu pot urmări indemnizația de asigurare/despăgubire. după caz. În ceea ce privesc legatarii acestora le va reveni cota din indemnizaţia de asigurarea corespunzătoare cotei din succesiunii la care sunt îndreptățiţi prin testament. 38 din Legea nr. în aceeaşi manieră contractantul asigurării poate modifica persoana (ele) desemnată (e) ca beneficiar (i) sau stipulant (i). pag. nu este supusă nici reducțiunii-ca liberalitate ce depășește cotitatea disponibilă. Ciurel. Totodată doctrina şi practica au arătat că suma asigurată. alin. Pe de altă parte. cit.. excepțiile pe care le putea invoca față de subscriitor. însă în condițiile în care contractul este eliptic sub acest aspect. op. Desemnând beneficiarii contractantul asigurării are posibilitatea de a indica şi cotele/procentele ce le revin din valoarea indemnizaţiei de asigurare în ipoteza producerii riscului. fie ulterior în cursul executării contractului prin modificarea clauzelor contractuale. 2. Desemnarea beneficiarului/stipulantului (ilor) asigurării poate avea loc fie la momentul încheierii poliței de asigurare. indemnizaţia se împarte celorlalți beneficiari sau va reveni însuși contractantului în lipsă de stipulație contrară. însă aceștia au beneficiul de a nu fi ținuți de datoriile defunctului. se prezumă că subscriitorul poliței a dorit că beneficiarii să-și împartă în mod egal indemnizația de asigurare. în asigurările cargo maritime asigurarea în cont presupune că titularul semnatar al 106 Art. 107 Secțiunea 6 din Marine Insurance Act din 1906. iar interesul asigurabil este al destinatarului proprietar al mărfii.106  Dacă în comerțul maritim britanic107 în asigurările de bunuri ce circulă de pe o piață pe alta.favoarea beneficiarului. trebuie reținut că asigurătorul va putea opune beneficiarului (ilor) toate apărările. alin 2: Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal. 182-185. 2. Potrivit Noului Cod Civil asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare este valabilă numai dacă a fost consimţită în scris de acea persoană (art. interesul asigurabil poate să aparțină asiguratului abia ulterior încheierii poliței de asigurare. cum este cazul creditorului. decăzută potrivit art. acesta nu este îndreptățit la încasarea beneficiului poliței. Pentru mai multe detalii în V. nici raportului-ca donație indirectă. dar şi la momentul producerii sinistrului. de la o persoană la alta. în asigurările noastre naționale regula e dată de prezenţa sine qua non a interesului asigurabil la data încheierii contractului de asigurare. Ceea ce trebuie reținut este că beneficiarul are poziția juridică a unui terț beneficiar al unei stipulații pentru altul dispusă prin contractul de asigurare având astfel o acțiune directă împotriva societății de asigurare.

Tot aceștia pot beneficia prin contractul de garantare a bunului de polița debitorului. Cesionarii poliței de asigurare intră în contractul de asigurare în locul asiguratului subscriitor preluând toate drepturile şi fiind ținuți de toate obligațiile acestuia. Astfel terțul. deși nu este parte în contract. beneficiază în ipoteza producerii sinistrului de plata despăgubirilor convenite prin poliță (cheltuieli de spitalizare. în ceea ce-l privește pe asigurător nu se . având calitate de coasigurați şi alte persoane cum ar fi: membrii de familie sau persoanele tolerate într-un imobil care gospodăresc împreună cu asiguratul subscriitor. persoana care conduce vehiculul alături de proprietarul acestuia subscriitor etc. Fiind o persoană juridică.  În aceeași situație se găsesc moștenitorii terțului păgubit care.persoana juridică română autorizată în condiţiile legii să exercite activităţi de asigurare. devenind astfel la rândul lor asigurații din contractul de asigurare. fiind pe cale de consecință îndreptățiți în ipoteza producerii riscului la încasarea despăgubirilor cuvenite debitorului. dar numai prin succesiunea autorului lor păgubit.contractului de asigurare stipulează în interesul viitorului proprietar care nu este determinat la momentul încheierii poliței de asigurare. conform clauzelor negociate în polița de asigurare. este un beneficiar real al poliței de asigurare pentru că asigurarea de răspundere civilă este o instituție special dedicată prin lege terților păgubiți material sau moral prin săvârșirea unei fapte delictuale cauzatoare de prejudicii care urmează a fi dezdăunați tocmai şi prioritar pe baza poliței de asigurare. precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru. sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terţ. înmormântare. Alte categorii de asigurați Alături de asiguratul subscriitor al poliței de asigurare. se va îndrepta cu o acțiune directă împotriva asigurătorului asiguratului vinovat de producerea pagubei şi numai în măsura în care polița de asigurare nu poate acoperi nevoia de dezdăunare se va îndrepta. administratorii fondului fiduciar al asiguratului subscriitor. pot fi incluși.) raportate la valoarea daunei. fiind obligați la plata primei de asigurare şi având dreptul de a încasa despăgubirea în ipoteza producerii sinistrului. care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine. Creditorii care au primit în garanție un bun au interesul de a încheia în nume propriu un contract de asigurare privind bunul luat în garanție în scopul înlăturării riscului de pieire a bunului şi pierderii garanției luate. acest tip de asigurare oferind creditorului avantajul negocierii poliței de asigurare potrivit intereselor şi scopului urmărit de acesta.  Terțul păgubit deși nu este parte în contractul de asigurare şi nici beneficiar desemnat al contractului de asigurare. în limita creanței garantate. Practica cunoaşte în această categorie şi sfera asiguraților adiționali care beneficiază conform clauzelor poliţei de asigurare de o acoperire a riscurilor proprii şi de un drept propriu la despăgubire. însă evident. pomeni etc. prepușii angajatorului subscriitor. Asigurătorul Asigurătorul este . Asigurătorul poate fi un comerciant sau un necomerciant. deși nefiind parte în contractul de asigurare. pentru diferen ță împotriva asiguratului vinovat. respectiv o societate civilă mutuală de asigurare. deces.

competenţa generală a asigurătorilor de a încheia toate formele de asigurare a încetat. băncile (care s-au lansat în operațiuni conexe de asigurări). iar societatea mutuală de la data înregistrării în registrul persoanelor juridice. Legea nr. la cererea Potrivit art. Astfel. în Franța numărul lor depășește 150.Cours de droit comercial. Societățile mutuale sunt societăți guvernate de normele dreptului comun şi nu al legilor speciale. Horsmans . Aceeaşi opinie există şi în doctrina franceză: G. ele neurmărind obținerea de profit. 155 potrivit cu care "asigurările mutuale în care asigurații au. 32/2000 în art. De reținut că nici un asigurător nu poate fi înregistrat în registrul comerţului fără avizul prealabil în vederea înregistrării emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care are rolul principal de a autoriza asigurătorii. autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Universite Catolique de Louvain.108 De remarcat că. potrivit art.persoană juridică civilă ai cărei asociaţi sunt deopotrivă asiguraţi şi asigurători. Generalites. fiind constituite dintr-un număr impresionant de cotizanți – MACIF având 4. calitatea de asigurători nu sunt considerate comerciale" . dar şi de a aproba. reasigurătorii şi modificările aduse documentelor sau condiţiilor inițiale pe baza cărora s-a acordat autorizarea.pun problemele relative la capacitatea juridică de a încheia acte juridice (ce debutează din momentul constituirii) cum se ridică în doctrină privitor la asiguratul persoană juridică. unii față de alții. fiind înlocuită cu o competenţă limitată. p. la sfârşitul duratei de funcționare. proprii lor asigurători (multe state au o adevărată tradiție în acest sens.Societas Europaea). ce se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea societăţii comerciale. constituite ca societăţi pe acţiuni şi/sau societăţi mutuale. 32/2000 activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de: a) persoane juridice române. așa încât capacitatea sa de exercițiu este firesc supusă acestei specialități a capacității de folosință date de obiectul de activitate autorizat. d) filiale ale unor asigurători sau reasigurători din state terţe. b) asigurători sau reasigurători autorizaţi în statele membre. ci doar întrajutorarea cotizanților care devin după caz. suma rezultată prin capitalizare. care desfăşoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii. la un moment dat. spre ex. care reinvestită dă dreptul fiecăruia la dividende anuale. 2 pct. 31/1990 societățile comerciale dobândesc personalitate juridică din momentul înmatriculării la registrul comerțului. Tot norme speciale celor din domeniul asigurărilor au reglementat şi reglementează activ itatea societăților cooperatiste (cu rol de asemenea de întrajutorare a cooperatiștilor cotizanți). 41 din Legea nr. e) asigurători sau reasigurători care adoptă forma de companie europeană pe acţiuni (SE . în prezent. Societăţile de asigurare compozite pot continua să desfăşoare simultan activităţile de asigurări de viaţă şi generale numai în condiţiile separării managementului şi a conducerii evidenţei contabile pe cele două activităţi. 11 din Legea nr. asigurătorul are desemnată prin însăşi actele constitutive şi autorizațiile de înființare sfera claselor şi asigurărilor îndrituite să le practice. tontinele (asociații cu durată limitată de timp create prin cotizația membrilor săi. autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. 108 . 19 definește societatea mutuală de asigurări ca fiind . divizată pe cele două modalităţi de asigurare: asigurări generale şi asigurări de viaţă. Concluzionând şi particularizând. c) sucursale aparţinând unor societăţi-mamă guvernate de legi dintr-un stat terţ. 1990-1991. fiind create pentru a oferi ajutor reciproc pentru membrii organiza ției deținători ai polițelor de asigurați prin repartizarea primelor încasate. autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. împărțindu-se între cotizanți sau moștenitorii acestora).5 milioane de asociați). organizațiile blues (non profit sau care dimpotrivă urmăresc un profit – create în special cu rol de întrajutorare a unor categorii de bolnavi suferinzi de afecțiuni speciale) sau instituțiile financiare.

circulare. 3. aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor/reasigurătorilor. reasigurătorilor. Asigurarile de bunuri Asigurarile de raspundere civila Asigurarile de credite. prin decizii sau. 3. De reținut că. 3. după caz.6. sau care doresc să îşi majoreze drepturile de vot ori poziţia de acţionar semnificativ direct sau indirect etc. financiare etc Asigurarile de persoane Întrebări. însă. exerciţii Bibliografie OBIECTIVE: Identificarea categoriilor de asigurari Sesizarea elementelor de distinctie intre diferitele categorii de asigurari 3. încetarea activităţii acestora.32/2000. 3. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor impune interdicţii. limitarea.2. exerciţii A se vedea temele descrise mai sus Bibliografie Conform notelor de subsol TEMA III 3. Asigurarile de bunuri 109 Art. solicită garanții suplimentare. în ipoteza răspunsului favorabil stabilind şi data de la care asigurătorul va începe să-şi desfăşoare activitatea. după caz. Cererea de autorizare pentru desfăşurarea activităţii de asigurare va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în formatul şi însoțită de documentele prevăzute în lege. autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit sau societăţile de servicii şi investiţii financiare dintr-un stat membru vor fi consultate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor înainte de a emite o autorizaţie de funcţionare pentru un asigurător/reasigurător-filială în Uniunea Europeană unei companii de asigurare (mamă) sau dacă aceasta este controlată de aceeaşi persoană.4. suspendă sau retrage autorizaţii.3. aprobă transferul de portofoliu de asigurări. înregistrează şi aprobă actuarii. reasigurătorilor făcând investigaţii detaliate privind condiţiile de desfăşurare a activităţii de către aceştia. Astfel.1.asigurătorilor. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita informaţii suplimentare şi poate desfăşura investigaţii proprii fiind însă obligată a decide asupra acordării autorizaţiei în termen de 4 luni de la data depunerii documentaţiei complete. (43) din legea nr. fizică sau juridică. 12 alin. 3. suspendarea sau. exercitând un control permanent asupra activităţii asigurătorilor.109 Întrebări.5.1. persoanele fizice sau juridice care doresc să devină acţionari semnificativi direct şi/sau indirect. . ce controlează o instituţie de credit sau o societate de servicii şi investiţii financiare autorizată în Uniunea Europeană. acordă. aprobă.

În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată. prin studiul unor polite de asigurare ofertate pe piata. Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut. fiecare asigurător este obligat la plată. Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale. inferioară valorii bunului. Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. Tema: 1. Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare. fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv. Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului. 2. proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia. cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea. în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. atât la încheierea contractului de asigurare. Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul. 3. Aratati. Tema: . Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.2. asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire. despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. cât şi pe parcursul executării acestuia. identificati si enumerati conditiile generale cerute de lege pentru ca un bun sa fie asigurat. în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat. consecinţă directă a riscului. Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi. Asigurarile de raspundere civila În asigurarea de răspundere civilă.În asigurarea de bunuri. În cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun. care sunt cerintele practicienilor in calificarea unui bun ca fiind asigurabil. contractul de asigurare se reziliază. dacă nu s-a convenit altfel prin contract. Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului. În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător.

La încheierea contractului. identificati asigurarile obligatorii de raspundere civila prevazute in normele speciale. Asigurarile de credite.1. precum şi a garanţiilor reale şi personale. Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare. cu acordul asiguratului. trebuie să rezulte că asiguratul îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi angajată răspunderea asigurătorului. prin metoda folosită în evaluarea riscurilor de credit şi a riscului la subscrierea unei garanţii. Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. nu constituie acţiune de recuperare a prejudiciului . inclusiv de plată la scadenţă a creditului. dacă nu s-a desemnat un beneficiar. la producerea riscului asigurat. financiare etc Asigurările de credite şi garanţii au ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală. Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare. precum şi de garanţii directe sau indirecte. Tema: 1. prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării. Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare. 2. Aratati. la asigurările de accidente şi boală şi la asigurările de sănătate prin care asigurătorul se obligă ca. Un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de viaţă individual trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător. indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare va cuprinde atât dauna efectivă. fie în cursul executării acestuia. definit conform condiţiilor contractului de asigurare. . În acest caz. În cazul decesului asiguratului. persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării. precum şi cheltuielile generale şi cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat. să plătească o indemnizaţie de asigurare. 3. Urmărirea debitorului dintr-un contract de credit pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute în acesta. de vânzare cu plata preţului în rate. cât şi pierderea de profit. în intervalul căreia poate să denunţe acel contract. Aratati. de credit de export (cu excepţia celor reglementate prin legi speciale).3. iar din categoria asigurărilor generale. de credit ipotecar. înainte de producerea riscului asigurat sau învestirea cu formulă executorie a unui contract de credit bancar.4. indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului. 3. ori prin testament. după producerea riscului asigurat. prin ce se caracterizeaza asigurarea creditului. care sunt sanctiunile specifice relative la minimum trei categorii profesionale ale neincheierii contractului de asigurare de raspundere civila. de credit agricol. Aceste prevederi nu se aplică contractelor de acest tip cu o durată de 6 luni sau mai mică. Asigurarile de persoane Acestea se referă la categoria asigurărilor de viaţă.

Asiguratul sau contractantul asigurării. dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare. Fac excepţie de la dispoziţiile prezentului articol persoanele fizice şi juridice. indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau. precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta. Dacă asiguratul nu a dispus altfel. în cazurile prevăzute în contractul de asigurare. la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui vehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice. în condiţiile prezentei legi. b) dacă posedă documente internaţionale de asigurare valabile în România. independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale. precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeşte cu poliţa de asigurare/documentul Carte Verde. Indemnizaţia de asigurare se datorează. La înscrierea în circulaţie. precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România. Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate. pe timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri. Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare.Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului. de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa. raliuri sau antrenamente. poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnică. moştenitorilor legali ai asiguratului. . aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare. Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului. Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. în lipsa acestora. în una dintre următoarele situaţii: a) dacă numărul de înmatriculare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaţionale de asigurare valabile în România. cu acordul asiguratului. care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri. în modul prevăzut la alineatul precedent. atunci când sunt mai mulţi beneficiari desemnaţi. în condiţiile prezentei legi. este obligatorie prezentarea dovezii existenţei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule.

cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul. În caz de vătămare corporală sau deces. Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat. pentru acelaşi proprietar de vehicul. plătită în numele acestora. Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. În situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite. dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul. despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul. iar pentru bunurile aflate în acel vehicul. la data producerii accidentului. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. 22. aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. . în conformitate cu: a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare. despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul. precum şi dacă nu aparţineau proprietarului. 58. În cazul în care. Odată cu încasarea despăgubirii. eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită. în baza contractului de asigurare. existau mai multe asigurări valabile. numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv. precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule. În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de despăgubire. în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene. în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene. persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretenţie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă.Asigurătorul acordă despăgubiri. cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv. b) legislaţia românească în vigoare. răspunzător de producerea accidentului. despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor. precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători. utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.

Forța obligatorie a contractului de asigurare și impreviziunea contractuală Secțiunea 9. Acţiunea în regres 4. Calitatea asigurătorului în procesul penal 4. Efectele contractului de asigurare față de terții păgubiți Secțiunea 8.1. Solidaritatea răspunderii între asigurător şi persoana vinovată de producerea prejudiciului Secțiunea 5. în următoarele cazuri: a) accidentul a fost produs cu intenţie. exerciţii Vezi temele aratate mai sus. Condițiile subrogării asigurătorului în drepturile și obligațiile asiguratului 4. Întrebări. TEMA IV EFECTELE CONTRACTULUI DE ASIGURARE Secțiunea 1. Efectele contractului de asigurare până la ivirea evenimentului asigurat Secțiunea 3.6.7. prevăzută de legislaţia în vigoare. Bibliografie . chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie.2. Efectele contractului de asigurare după producerea evenimentului asigurat Secțiunea 4. Efectele contractului de asigurare cu privire la moștenitorii asiguratului Secțiunea 7. Principiul subrogării asigurătorului 4. Prezentarea generală a efectelor contractului de asigurare Secțiunea 2. Întrebări. b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie. Natura juridică a acţiunii în regres a asigurătorului 4. Efectele contractului de asigurare față de persoanele cuprinse în asigurare Secțiunea 6. Efectele contractului de asigurare după plata indemnizaţiei de asigurare. exerciţii 11.4. Dreptul de regres al asigurătorului 4. dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul.neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată). Suspendarea asigurării 10. c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire.5. Competența materială și teritorială a instanțelor în acțiunea în regres 4.3. Bibliografie Conform trimiterilor din notele de subsol. Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei. d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimţământul asiguratului.

) distingem între efectele contractului de asigurare ce constau în nașterea.C. această executare nu mai este posibilă sau nu se realizează creditorul va putea invoca anumite măsuri şi sancțiuni civile de natură să restabilească într-o anumită proporție echilibrul contractual.. 1243 din 4 mai 2009. 110 . 122 și urm. sentinţa civilă nr. 111 Chiar şi în această ipoteză trebuie făcută o discuţie întrucât chiar asigurătorul nu va putea invoca exceptio non adimpleti contractus în ipoteza în care plata primei nu a devenit scadentă. naște efecte juridice legitime bazate pe anumite principii esențiale de fundamentare a actului juridic încheiat: principiul forței obligatorii a contractului ca voință a părților subscriitoare.. respectiv în Legea nr. însă sinistrul s-a produs: Jud. p.OBIECTIVE: -Identificarea dinamicii incidentei producerii riscului asupra evoluţiei efectelor contractului de asigurare. modificarea unor drepturi și obligații specifice și particular corelative. -Înţelegerea raportului procesual al acţiunii în regres a asigurătorului -Sesizarea aspectelor particulare acestui domeniu in material fortei obligatorii a contractelor de asigurare in raporturile dintre parti Secțiunea 1. I. spre deosebire de marea majoritate a doctrinei (Andy Pușcă – op. principiul prezumției legitimității și legalității contractuale ca rod al libertății contractuale cu corolarul dispozițiilor normativ imperative aferente contractelor de adeziune. Astfel. Tăbăraş. La aceste principii tradiționale privind efectele contractului doctrina a adăugat noi principii moderne. 91 şi urm. Prezentarea generală a efectelor contractului de asigurare Efectul oricărui contract. Secţia comercială.. 136/1995. M. Târgu-Neamţ. 2962 din 4 octombrie 2007 în M. cit.. părțile au în vedere îndeplinirea întocmai a obligațiilor contractuale și numai în măsura în care. 37-39. excepția de neexecutare (ce trebuie analizate cu moderaţie în practică întrucât obligațiile părților nu sunt vădit simultane ele derulându-se pe parcursul contractului ce cunoaște mai multe etape de derulare: “pendente eveniente”. stingerea. asigurărilor obligatorii și condițiilor de formă cerute de legiuitor la încheierea poliței de asigurare.J. respectiv a asigurătorului. la acestea adăugându-se principiul relativității efectelor contractului. p. În ceea ce privește efectele contractului de asigurare acestea le regăsim reglementate atât în legea specială a domeniului.C. în mod direct și în natură conform clauzelor stipulate în polița de asigurare. Constantin – op. p. Viviana Onaca-op. cit. cu opozabilitatea față de terți a poliței încheiate particularizate totodată prin efecte specifice contractelor sinalagmatice: principiul executării concomitente. Astfel. 55-56. din diverse rațiuni. voința juridică a asiguratului. cât și în normele comune ale dreptului civil relative la executarea contractuală și efectele obligațiilor110. constă în dreptul fiecărui contractant de a obține de la partenerul său contractual îndeplinirea întocmai a obligațiilor contractuale. menite să guverneze raporturile părților: principiul egalității contractuale. decizia comercială nr. de efectele obligațiilor constând în dreptul creditorului (asigurat sau asigurător în raport de momentul contractual) de a ob ține îndeplinirea întocmai a prestației sub sancțiuni specifice contractuale și legale. deci și al contractului de asigurare. p.. în cursul evenimentului și “eveniente” producerii sinistrului și nu de puține ori ele presupun executare activă anticipată din partea asiguratului111) suportarea riscului contractului și desființarea acestuia. cit. Arătând totodată că.

deși etapa precontractuală nu naște drepturi și obligații contractuale. acestea putând să-și retragă oricând oferta de contractare. ce permite o negociere limitată a clauzelor sale se nasc efectele specifice ale contractului de asigurare. Etapa precontractuală sau faza informării nu naște drepturi și nici obligații pentru nici una dintre părți în a încheia raportul de asigurare previzionat. pentru menținerea echilibrului contractual. p. 31-32. în cazul în care contractul este perfectat. fie că. potrivit legii. doctrina a identificat mai multe soluții de 112 Pentru detalii în Cristina Elisabeta Zamșa – Teoria impreviziunii. ele cunosc noi abordări de la nota tradiţionalistă pe care o cunoșteam. cât și în etapa eveniente producerii sinistrului. fiind concretizat în două etape: informarea reciprocă a părţilor şi întâlnirea concordantă a ofertei cu acceptarea întocmai a acesteia de către contractanţi. analizând aceste principii generale relative la efectele contractului . întrucât se referă la îndatorirea părților de a-și aduce reciproc la cunoștință date privitoare la elementele fundamentale ale contractului de asigurare. Modificarea contractului urmare nerespectării de către asigurător a obligației de informare Astfel. orice neclaritate contractuală urmând a fi interpretată în favoarea consumatorului asigurat. Astfel. însă constituie o etapă sine qua non de care depinde valabilitatea viitorului contract de asigurare. Secțiunea 2. chiar și în dreptul comun. Efectele contractului de asigurare până la ivirea evenimentului asigurat Pentru a dezbate efectele contractului de asigurare până la ivirea sinistrului trebuie să facem distincție între diversele etape ce preced contractual și precontractual ivirea sinistrului știut fiind că acest proces este unul complex în special datorită caracterului aleator al contractului de asigurare și al riscului pe care și-l asumă a-l dezdăuna asigurătorul. dacă se dovedește că asigurătorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatorirea de informare. Asigurătorul. prin încheierea contractului de asigurare. Hamangiu. Tema: analizati principiul forței obligatorii reglementat de art. Ed. civil in economia efectelor contractului de asigurare. . posibilități mai reduse decât asiguratul de modificare a contractului de asigurare sau denunțare/reziliere a acestuia atât în perioada pendente. confuzionali sau a clauzelor abuzive în contractul de asigurare. se interzic prin normele specifice ale legii contractului de asigurare. care se amprentează și asupra efectelor acestuia. inserarea termenilor incerți. acord atenuat în condițiile caracterului adezionar al contractului de asigurare. egalitatea contractuală fiind doar un iluzoriu în cadrul contractelor de adeziune. care prezintă particularități specifice până la momentul producerii sinistrului. prin normele dreptului comun. Așadar. 969 C. 112 Urmare naturii contractului de asigurare. recunoscând caracterul accentuat de bon fois al contractului de asigurare. rod al acordului de voință între asigurător și asigurat asupra clauzelor contractuale. indiscutabil o parte dominantă a contractului de asigurare. dar și prin însăși legile ce reglementează clauzele abuzive. București.constatăm fie că ele au conotații speciale în raport de contractul de asigurare.principiul echilibrului contractual și cel al fraternității și utilității sociale a contractului. deține. pentru ca părțile să se oblige în deplină cunoștință de cauză. 2006.

urmare neintroducerii clauzelor precontractuale negociate în prevederile poliței de asigurare sau urmare interpretării clauzelor ca împovărătoare pentru asigurat. oricând posibilă la asigurările de persoane. cu titlu de sancțiune. I pct. În același timp. inclusiv sub aspect financiar şi care nu au fost prezentate corespunzător în oferta de contractare. denunțarea contractului etc. care dacă ar fi cunoscut împrejurările adevărate privitoare la acestea n-ar fi acceptat acoperirea riscului și nu ar fi încheiat polița de asigurare. în ipoteza producerii unui sinistru care a condus la diminuarea sumei asigurate. derogarea de la principiul obligativității efectelor contractului. p. 173-177. 40 din Legea nr. În situația modificării sumei asigurate datorită efectelor economice inflaţioniste. sunt mai numeroase. asiguratului revenindu-i chiar obligația legală de a notifica asigurătorul cu privire la orice modificare a valorii asigurate a bunului apărută pe timpul derulării contractului (bineînțeles cu excepţia modificărilor de valoare date de uzură în condiţiile unei normale uzitări a bunului). încetarea contractului cu restituirea primei de asigurare şi daune interese aplicată forțat de către instanță. cu acordul asiguratului.. de regulă. 31 din Legea nr. în cazurile prevăzute în contractul de asigurare. modificarea sumei asigurate pe parcursul derulării contactului de asigurare este. Modificarea sumei asigurate Dacă. asiguratul sau contractantul asigurării. asigurarea poate continua cu această sumă asigurată diminuată sau părțile pot decide încheierea unei asigurări suplimentare pentru recalibrarea sumei asigurate. sau calificarea acestora ca inopozabile asiguratului. De asemenea. chiar dacă au fost inserate în contractul de asigurare. cit.. 136/1995 așa cum a fost modificat prin art. prin modificarea contractului de asigurare. Încetarea sancționatorie a contractului de asigurare În situația imposibilității realizării acestei modificări. în cazul asigurării de bunuri este de regulă rezultatul schimbării de valoare a bunurilor. N. . Astfel întâlnim: Încetarea plăţii primelor de asigurare cu menţinerea eficienţei poliţei de asigurare Obligativitatea contractului de asigurare deja încheiat față de părți nu exclude posibilitatea recunoscută prin lege ca asiguratul să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia. poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnică.113 Rezilierea contractului la cererea asigurătorului Situație de excepție reclamată de descoperirea unor informații false furnizate de asigurat cu privire fie la starea valorii acoperite prin asigurare sau cu privire la risc de natură să denatureze voința asigurătorului la încheierea poliței de asigurare. Nemeș .op. cit. În ceea ce-l privește pe asigurat posibilitățile oferite de legiuitor de modificare a efectelor poliței de asigurare prin schimbarea clauzelor contractuale. solicitând restituirea rezervei constituite potrivit contractului de asigurare. cât şi a primei de asigurare în funcţie de rata anuală medie de inflaţie sau în funcţie de indicele ratei de creştere a preţurilor comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Catană – op. p. cu voința legiuitorului. 113 A se vedea și în V. asigurătorii prevăd clauze de protecţie reciprocă a părţilor ce determină creşterea automată atât a valorii sumei asigurate. 172/2004.reechilibrare a pozițiilor contractuale ale părților: în primul rând. cerere imprescriptibilă potrivit art. 223 sau R.

denunţat sau reziliat. le corespund drepturi și obligații corelative născute din executarea contractului de asigurare ce compun efectele obligațiilor asumate de părți la încheierea poliței de asigurare. . sau chiar denunțarea sau rezilierea lor. 85/2004 protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare114 prevede că. nr. însă în scopul desființării valabile a unui contract deja perfectat. 65/2009 publicată în M. Partea I nr. 365 din 13/05/2008. 334/2009 publicată în M. 114 Republicat în Monitorul Oficial. ulterior acestui moment. Încheierea de asigurări suplimentare Fără a fi un efect propriu-zis al încheierii contractului de asigurare. nr. Modificarea clauzelor referitoare la beneficiarul asigurării O opțiune a asiguratului în toată această etapă pendente rezidă din posibilitatea acestuia de a cere asigurătorului oricând. Denunţarea unilaterală a contractului de către asigurat Cum am mai arătat de regulă plata primei de asigurare are loc odată cu emiterea de asigurător a poliţei de asigurare cu titlu de anticipaţie reprezentând o sumă egală cu prima rată de asigurare. OF. Pentru respectarea literei și spiritului legii se cere ca. în ipoteza asigurărilor de bunuri.). fără a fi necesar a justifica vreun motiv. asiguratul poate denunța printr-o notificare contractul deja încheiat în termen de 14 zile calendaristice de la data încheierii contractului. Corelativ posibilităților părților de a modifica contractul inițial.G. valoarea despăgubirii datorate asiguratului capitalizându-se de la toți acești asigurători. modificarea clauzelor referitoare la beneficiarul asigurării (înlăturarea beneficiarului. asiguratul să-l înștiințeze pe asigurător și de asemenea. schimbarea cotelor ce le revin din despăgubire/indemnizație etc. 31 din Legea 136/1995 posibilitatea asiguratului care a încheiat un contract de asigurare de viaţă individual să denunțe unilateral acel contract în termen de 20 de zile de la data semnării contractului. să evite supraasigurarea. după caz. 9 din O. modificarea numărului acestora.U. până la ivirea cazului asigurat. plata ori. asiguratul are posibilitatea de a încheia noi contracte de asigurare. de a-l adapta noilor nevoi sau realități. incluzând şi taxa poliţei.G. înlocuirea beneficiarului(lor) cu altul(alții). întrucât valoarea despăgubirii nu va putea niciodată depăși valoarea bunului total degradat sau valoarea pagubei indiferent de numărul și valoarea polițelor de asigurare încheiate. privitor la aceiași valoare ce necesită ocrotire și chiar la același risc-contracte care vor dobândi calitatea de contracte de asigurare suplimentare.OF. 412 din 17/06/2009 și Legea nr. nr. Art. restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. 778 din 13/11/2009. legea a prevăzut în dispoziţiile art. sau de a decide încetarea acestuia. modificat ulterior prin O.În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părţilor. fără plata vreunei daune-interese asigurătorului (în cazul asigurărilor de viață termenul fiind prorogat de legiuitor la 20 de zile). situație diametral opusă asigurării de viața unde este permisă încheierea unui număr indefinit de raporturi de asigurare de același tip şi natură cu diverși asigurători. cu alți asigurători.

de plata primelor de asigurare corespunzătoare poliței de asigurare încheiate asupra bunului de transmițător. impune sancțiuni. prima fiind percepută anticipat de asigurător. Legiuitorul mai dispune în alin. 3 al art. ca şi gajarea ei. protejat de asigurare. măsurile ce se impun pentru prevenirea pagubelor. în asigurările de persoane având dreptul la reducţiunea. măsuri pentru limitarea pagubelor”. În ipoteza decesului asiguratului. în scopul prevenirii producerii riscului asigurat”. modificări ce pot conduce. folosința şi paza bunului asigurat. noul dobânditor. răscumpărarea și avansul asupra poliţei de asigurare. asigurătorului îi revin cele mai puține obligații și ele constau în principal în obligaţia de a elibera. de păstra și folosi potrivit clauzelor contractuale și în condiţii optime bunurile asigurate și de a lua. solicită rezilierea contractului în ipoteza în care constată că se încalcă obligația legală și contractuală privind întreţinerea. iar asigurătorul „are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut. Asiguratul în schimb se „bucură” în această etapă contractuală de cele mai multe obligații: astfel. primordial fiind evident dreptul de a încasa primele de asigurare negociate și stipulate contractual. Totodată 115 Potrivit Noului Cod Civil asiguratul „este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare. certificatele de confirmare a asigurării cu indicarea sumelor asigurate la cerere terţilor păgubiţi. obligația de plată a primei neachitate revine solidar în sarcina moștenitorilor cu vocație la succesiune ce înțeleg să-și exercite acest beneficiu și curge de la data decesului lui decujus ce reprezintă momentul deschiderii succesiunii. 2. în condiţiile stabilite prin contract”. asupra valorii primei de asigurare. până la rezilierea contractului de asigurare. potrivit cu împrejurările. Aceiași soluție se aplică și în cazul înstrăinării bunului. duplicatul de asigurare. beneficiarii poliței de asigurare. evenimentului de către asigurat) către societatea de asigurări a circumstanţelor care afectează riscul (agravându-l sau dimpotrivă atenuându-l) de natură să producă modificări asupra contractului de asigurare. În același timp. în aceasta etapă contractuală. Nu mai puțin important este dreptul pe care îl are asigurătorul de a verifica existența bunului asigurat și modul în care aceste este întreținut (corelativ obligației asiguratului de a-l întreține) putând lua măsuri. la producerea riscului. Asiguratul are dreptul de a cere asigurătorului modificarea clauzelor contractuale privind suma asigurată. în cazuri extreme. împreună cu dreptul de a obţine împrumuturi asupra poliţei de asigurare. asigurătorului îi corespund anumite drepturi. la cerere. la nevoie. corelativ dreptului asigurătorului de a verifica starea bunului asigurat se situează obligația asiguratului de a întreține bunul. întrucât principiul din domeniu stipulează că de regulă asigurările nu se fac pe credit. De asemenea.115 O altă obligație importantă a asiguratului rezidă din comunicarea de îndată sau în termenul stipulat contractual (termen ce curge evident din momentul cunoașterii împrejurării. asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei asigurate. . Evident acestei obligații profesionale specifice îi corespunde obligația de a elibera chitanța și/sau factura aferentă plății primei de asigurare pe numele contractantului asigurării și de a o preda acestuia. el este dator a plăti în primul rând prima de asigurare. de la momentul dobândirii bunului.216 că „în cazurile prevăzute în contract. fiind ținut pentru a beneficia de poliță.Astfel.

De asemenea. procedură în care sunt sprijiniţi de o serie de organisme. Efectele contractului de asigurare după producerea evenimentului asigurat Efectele contractului de asigurare după ivirea sinistrului trebuiesc de această dată privite din prisma fenomenului dinamic al executării întocmai a obligațiilor contractuale. Efectul pozitiv al contractului de asigurare post daună se reflectă asupra asiguratului care este îndreptățit la încasarea indemnizației de asigurare în limitele sumei asigurate şi a prejudiciului. pompieri. obligația asiguratului de a furniza acte şi date referitoare la evenimentul asigurat cât şi de acordare de sprijin asigurătorului pentru constatarea şi evaluarea daunelor. cu drepturile ce-i revine şi obligațiile ce-i incumb acestuia. forța obligatorie a contractului manifestându-și exigențele cu mult mai multă autoritate în această etapă contractuală. ce cuprinde drepturile și obligațiile acestuia și aceea a asigurătorului . În ceea ce-l privește pe asigurător producerea sinistrului creează cele mai consistente eforturi patrimoniale din partea asigurătorului care în primul rând este obligat să sus țină întreaga procedură de avizarea şi constatarea producerii riscurilor asigurate. cum ar fi poliţie. sau în ipoteza unei daune parțiale. asigurătorii care au fost avizaţi despre producerea unui eveniment sunt obligaţi să elibereze persoanelor solicitante documentul de introducere în reparaţie a vehiculelor document care se eliberează inclusiv în cazul în care se constată daună totală şi vehiculul nu se mai repară. medici şi alte autorităţi publice competente să cerceteze evenimentele asigurate. (lipsa lui neîmpiedicând însă procedura de constatare și avizare a daunelor). cauzele de încetare a eficacității contractuale fiind aceleași cu cele din etapa executării contractuale antesinistrum. în dorinţa continuării raportului de asigurare în situaţia dată. în mod direct și în natură. Depășind sfera generică a efectelor încheierii contractului de asigurare între părți şi făcând o incursiune asupra conduitei părților pe care o naște sau o reclamă semnarea poliței de asigurare putem structura această conduită pe două dimensiuni: aceea a asiguratului. fiind arătate mai sus. Modificarea contractului de asigurare este restrânsă la indicarea unui alt beneficiar al poliţei de asigurare. Neîndeplinirea acestor obligații post daună de către asigurat poate atrage o serie de consecințe din care cea mai gravă o reprezintă refuzul asigurătorului de a-l indemniza.asiguratului în asigurările de viață îi revine dreptul de a participa la tragerile lunare de amortizare. Prezenta asiguratului la constatarea pagubei reprezintă atât o obligație. conform clauzelor stipulate în polița de asigurare. Asiguratul este dator totodată să anunțe de îndată sau în termenul stipulat contractual pe asigurător cu privire la faptul producerii riscului şi a consecințelor pe care acesta le-a produs. Secțiunea 3. cât și legală și constă în combaterea efectelor riscului în scopul limitării pagubelor și salvării bunurilor asigurate la care se adaugă păstrarea şi paza bunurilor salvate pentru prevenirea degradărilor ulterioare. la renegocierea sumei asigurate şi a valorii primei de asigurare. Obligația principală a asiguratului este una atât naturală. . și-i sunt aduse în completarea acestei obligații. cât și o datorie a acestuia.

de bunuri. 55-56. Excepția de neexecutare trebuie primită cu moderaţie în practică întrucât obligațiile părților nu sunt vădit simultane. decizia comercială nr. părțile fiind libere să stabilească orice termen şi orice moment de la care curge dreptul la indemnizație şi obligația asigurătorului de a plăti. Secţia comercială. 37-39. situație care se va inversa în perioada postsinistrum când riscul va pendula de la asigurat la asigurător. Indemnizația de asigurare are valori diferite raportate pe de o parte la tipul de asigurare încheiat: asigurare de persoane. Principiul subrogării asigurătorului În cazurile în care. p. sentinţa civilă nr. Constantin – op. I. Termenul de plată al indemnizației este de regulă cel contractual. pentru paguba cauzată. în etapa antesinistrum. ele derulându-se pe parcursul contractului ce cunoaște mai multe etape de derulare: pendente eveniente. 2962 din 4 octombrie 2007 în M. a finalității oricărui raport juridic obligațional.. . pentru că.. specială a contractului de asigurare.Cel mai important efect al contractului de asigurare odată produs riscul îl constituie obligaţia asigurătorului de a stabili și a plăti indemnizaţia asiguratului. funcțiile acestuia economice. la suma asigurată negociată sau la cuantumul pagubei etc. sociale și juridice și mai cu seamă caracterele juridice ale contractului de asigurare care particularizează executarea contractuală. prin asigurare. Secțiunea 4.C.C. Astfel. riscul contractului aparține asiguratului care se vede obligat să plătească primele de asigurare în ideea obținerii unei eventuale acoperiri a pagubelor ce s-ar putea produce în ipoteza producerii sinistrului. de răspundere civilă.8. având concursul legiuitorului din materia specială a dispozițiilor Legii 136/1995. Efectele contractului de asigurare după plata indemnizaţiei de asigurare. Acţiunea în regres 4. p. dar și avându-se în vedere natura diferită. conform regulilor generale. în cursul evenimentului și eveniente producerii sinistrului și nu de puține ori ele presupun executarea activă anticipată din partea asiguratului. Tăbăraş. asigurătorul având în același timp profit generat de încasarea primelor. 1243 din 4 mai 2009. cit. efectele poliței de asigurare trebuie analizate atât din perspectiva dreptului comun. Suma ce nu face obiectul diferendului trebuie să fie achitată de îndată asiguratului. cum este cazul asigurării contra riscului de furt sau chiar de la primirea de la poliţie a dovezii de confirmare a furtului și a faptului că bunul nu a fost găsit sau de la data când Asiguratul a depus la Asigurător toate documentele solicitate de acesta etc. terțul vinovat de producerea pagubei asupra 116 Chiar şi în această ipoteză trebuie făcută o discuţie întrucât chiar asigurătorul nu va putea invoca exceptio non adimpleti contractus în ipoteza în care plata primei nu a devenit scadentă. este responsabilă o terţă persoană. Riscul contractului de asigurare reprezintă unul din efectele contractului de asigurare ce trebuie evident analizat din perspectiva caracterului aleatoriu al acestui contract şi a momentului contractual. M. însă sinistrul s-a produs: Jud. și poate să curgă de la dispariția bunului/producerea sinistrului. asiguratul ar putea pretinde repararea prejudiciilor aduse bunului său de la acea persoană.116 Concluzionând.J.. pe de altă parte la valoarea bunului. Târgu-Neamţ.

). Jud.B. 22 din Lege120).A. ICCJ prin Decizia nr. 1052 din 16 decembrie 2004. recunoașterea nevinovăției terțului. drepturile persoanei păgubite prin producerea accidentului auto se exercită împotriva celui răspunzător de producerea pagubei.. 119 Unii doctrinari critică aceste origini sugerând ca sursă a subrogării dreptul englez şi cel italian care l -au invocat urmărind gestionarea principiului echității.J. Mai mult chiar. 471/1971. . asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.S.. civ. 73 din Decretul nr. ca cel vinovat de producerea unei daune să nu răspundă pentru acest lucru cel puțin din punct de vedere patrimonial. 23/19. 1822 din 1 martie 2005. nr. nr. nr. iar nu civilă. De aceea. Sector 3. cât şi moral. nepublicată (prin care instanţa a dispus că. nu s -a făcut dovada îndepliniri condiţiilor răspunderii civile delictuale. nepublicată. iar nu civilă”. 6761 din 21 noiembrie 2001-“Dreptul asigurătorului de a formula acţiune în regres nu poate fi exercitat decât de la data achitării despăgubirii”. 462 C. secţia comercială. În acest sens a se vedea Jud. 1812 din 1 martie 2005.. Asiguratul are însă o acţiune directă izvorâtă din contractul de asigurare şi împotriva asigurătorului. Sector 3.bunului asiguratului nu poate fi exonerat de răspundere. dec. “ 118 C. s. s. acesta ar obţine o dublă despăgubire. 1534 din 21 februarie 2005. com. cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei. în sensul participării lui la acoperirea prejudiciului. 1845 din 1 martie 2005. s. echivalând cu un beneficiu nejustificat. este subrogat în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubelor împotriva cărora are a se îndrepta cu o acțiune în pretenții. s. în lipsa procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională prin care se consemnează încălcarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice. Acest aspect determină consecinţe în planul 117 C. Sector 3. Sector 3. com. Sector 3. civ. nepublicată. 304/2007 “În limitele indemnizaţiei plătite. ce evident ar depăşi valoarea prejudiciului . nr 1595 din 23 februarie 2005. civ. civ. decizia nr. Jud. decizia nr. 1443 din 7 martie 2003 “Prin semnarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională prin care se consemnează încălcarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice. art. nepublicată. în limitele indemnizaţiei plătite. Justețea acestui principiu cu origini încă din dreptul roman119 are ca izvor principiile fundamentale ale dreptului şi ale moralității pentru că este nedrept atât juridic. civ. descărcarea acestuia de răspundere etc. nepublicată. regăsindu-le în prevederile art. secţia comercială. conducătorul auto îşi recunoaşte vinovăţia. şi pe cale de consecinţă imposibilitatea exercitării drepturilor pretinsei persoane păgubite prin producerea accidentului auto împotriva celui pretins răspunzător de producerea pagubei. 4. asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin care ar împiedica realizarea acestui drept (cum ar fi tranzacțiile cu terțul.03.9. în limitele obligaţiei acestuia”. Jud. C. din momentul plăţii118. asiguratul îi garantează acest drept asigurătorului întrucât. cu excepţia asigurărilor de persoane. nr. iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă. în limitele obligaţiei acestuia. 22 modificat prin OUG nr.117 Dacă ambele acţiuni ar fi realizate de asigurat. nepublicată. Jud. s. primirea despăgubirii și îmbogățirea fără justă cauză.S.situaţie inadmisibilă în cazul asigurării de bunuri şi răspundere civilă. Natura juridică a acţiunii în regres a asigurătorului Acţiunea prin care asigurătorul se îndreaptă împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului rutier în vederea recuperării indemnizaţiei pe care a achitat-o asiguratului său.J. 61/2005 și Legea nr. potrivit legii (art. nr. are consecinţe directe asupra imposibilității exercitării subrogaţiunii). asigurătorul. are natură juridică comercială. iar în prezent potrivit art. 120 Dispozițiile referitoare la subrogația asigurătorului în drepturile asiguratului au existat şi în reglementările anterioare.200 pronunţată în recursul în interesul legii a statuat că „natura juridică a acţiunii în regres exercitată de către asigurător împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială. În contextul în care s -a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale. Aceste drepturi se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă.

proc.. neavând ca temei răspunderea contractuală. 3/1957. 43.123 4.civ. cu condiţia ca această sumă să nu fie utilizată de asigurat pentru repararea pagubei. trebuie să distingem între acţiunea în regres a asigurătorului care are natură comercială şi acţiunea directă a terţului prejudiciat împotriva asigurătorului persoanei culpabile. fapt ce determină competenţa instanţei civile”. M. adică pentru readucerea bunului în starea anterioară. Natura juridică a asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi poziţia procesuală a asigurătorului. Aceasta. . s. cit. răspunderea asigurătorului va fi întotdeauna. urmare căruia drepturile creditorilor cu garanţii reale asupra bunului se transferă asupra sumei oferite cu titlu de indemnizație. Astfel. cum s-a subliniat şi în doctrină. p. 7201 C. stabilindu-se că ”acţiunea în despăgubiri introdusă de către persoanele prejudiciate în urma producerii accidentului rutier îndreptată împotriva asigurătorului lor are natură juridică civilă şi nu comercială.. Tăbăraş. raporturile juridice obligaţionale între asigurător şi terţa persoană prejudiciată prin fapta asiguratului legându-se (prin subrogarea asigurătorului în obligaţiile de despăgubire ale asiguratului) în cadrul răspunderii civile delictuale existente între asigurat şi terţul prejudiciat ca urmare a faptei ilicite comise de primul dintre ei. Deci. Însă.121 Nu de puţine ori în practică însă această acţiune a fost calificată ca fiind una cu caracter comercial. apreciindu-se că ”în materia asigurărilor de bunuri întâlnim şi un caz de subrogare reală ut singuli. Dreptul nr. numai acesta din urmă va avea o acţiune împotriva terţului. raporturi juridice contractuale există doar între asigurător şi asigurat.8/2004. ci răspunderea delictuală. 331. răspunderea societăţii de asigurări fiind angajată în temeiul legii. iar pe de altă parte acţiunea terţului este o acţiune directă şi nu una în regres. ”asigurătorul nu are o răspundere civilă contractuală faţă de terţul păgubit. Dreptul de regres al asigurătorului Astfel. ”Mecanismul funcţionării subrogaţiei asigurătorului în drepturile asiguratului”.. nr. în ipoteza în care asiguratul a fost despăgubit de asigurător. urmare căruia drepturile creditorilor cu garanţii 121 V.1505 din 11 iulie 2001. Stoica. Aşadar. indemnizaţia de asigurare luând locul bunului în patrimoniul asiguratului.competenţei instanţelor. În materia asigurărilor de bunuri întâlnim şi un caz de subrogare reală ut singuli. În acest sens a opinat şi o parte a practicii. op. situaţie în care subrogarea reală nu va opera. Pătulea. precum şi a procedurii concilierii instituită de art. indemnizaţia de asigurare luând locul bunului în patrimoniul asiguratului. civ. pentru că acesta (terţul păgubit) nu este parte în contractul de asigurare. p.. asiguratului subrogându-i-se asigurătorul.30. dec. RRC nr. Asigurătorul îşi exercită dreptul de regres în nume propriu124. 2052/1956 în Legalitatea Populară nr. acţiunea terţului nu izvorăşte dintr-un raport contractual ci dintr-un raport delictual el nefiind în niciun raport cu asigurătorul. în acest context o răspundere civilă delictuală”.S. 125 T. în M. ca titular al creanţei şi nu ca reprezentant al asiguratului. iar nu comercială. astfel încât natura litigiului derivă dintr-un delict civil. aspect care a determinat122 respingerea acţiunii terţului prejudiciat ca fiind prematur introdusă.civ.10. 125 În acelaşi sens s-a opinat şi în practica judiciară. 123 CA Alba-Iulia. p. nr. Constantin. fiind necesară în aceste condiţii realizarea procedurii concilierii. 122 Ca urmare a neefectuării concilierii. dec. în temeiul contractului de asigurare. Apreciem însă că acţiunea directă a persoanei prejudiciate introdusă împotriva asigurătorului persoanei culpabile de producerea riscului este civilă. iar între asigurător şi terţa persoană păgubită existând doar raporturi juridice izvorâte ex delictu. necesară anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată în litigiile comerciale. 124 V. întrucât litigiul dintre părţi nu este rezultatul unui raport contractual între ele.144 -145.11/2001. care are natură civilă. Aceasta întrucât pe de o parte. p.

720' C. cit.127 Asiguratul ce a beneficiat de suma asigurată aferentă asigurării de bunuri va putea totuşi să se îndrepte cu o acţiune împotriva terţului autor al prejudiciului pentru beneficiul nerealizat. dar este supus reparării potrivit dreptului comun.. 46. 23 din lege). civ. 1/1984. art. 1 C. Com. promovată de asigurătorul societate de asigurări împotriva persoanelor vinovate de producerea accidentului” în Curierul judiciar nr. privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.S.că atunci când debitorul este comerciant. 1156/1975. ”deşi prevederile art. dar şi practic. reglementate de dispoziţiile art. în limita indemnizaţiei plătite. 5 coroborate cu cele ale art.11. nr. Astfel. 331. de către instanţele de judecată.. p.civ. 2 al art. nr. cât şi de secţiile comerciale ale Tribunalului. s. De reţinut natura personală a subrogării asigurătorului în drepturile asiguratului. excepţiile opozabile asiguratului (art. p.în art. 3 din O. ce se exercită de primul în aceleaşi condiţii în care însuşi asiguratul le-ar fi putut exercita. ”asigurătorul beneficiază de toate drepturile asiguratului împotriva terţului. în funcţie de calificarea naturii litigiului.. 128 M. Com.reale asupra bunului se transferă asupra sumei oferite cu titlu de indemnizaţie. cu condiţia ca această sumă să nu fie utilizată de asigurat pentru repararea pagubei. dec nr. dec. 130 Din punct de vedere procedural.” 126 Dacă indemnizaţia de asigurare acoperă dauna numai în parte. 58. însă limitat de cuantumul indemnizaţiei plătite. 3/1957. situaţie în care subrogarea reală nu va opera. În acelaşi sens RRD nr. . aplicabile în pricina dedusă judecăţii. pentru rest.civ. Competența materială și teritorială a instanțelor în acțiunea în regres În practica judiciară recentă s -a constatat calificarea. 9/2000. ce nu este cuprins în asigurare. precum şi regulile. p. atât procedurale cât şi de drept substanţial. civilă sau comercială a acţiunii în regres. p. Astfel de litigii au fost soluţionate (în fond sau în recurs) atât de secţiile civile. în RRD nr.130 Sub aspectul instanţei competente în soluţionarea acţiunii în regres. 129 Pentru mai multe detalii a se vedea în Nela Petrişor-“Natura juridică. urmează a se stabili instanţa competentă din punct de vedere material.civ. va avea acţiune împotriva terţei persoane răspunzătoare de prejudiciile cauzate.proc. 56 C. s. potrivit cărora dreptul de a exercita acţiunea în regres împotriva terţului vinovat de producerea accidentului îşi are temeiul în contractul de asigurare.. Potrivit autoarei natura juridică a ac țiunii în regres a asigurătorului-societate de asigurări împotriva persoanel or vinovate de producerea accidentului fiind una comercială cu susținerea argumentelor aduse de art. Drăghici.G. op. 2052/1956 în Legalitatea Populară nr.129 Interesul distincţiei este nu numai pur teoretic. În aceeaşi ipoteză dobânda legală se stabileşte diferit în materie comercială. stabilesc o competenţă teritorială alternativă a instanţei în ceea ce priveşte cererea privitoare la despăgubirile rezultate în urma 126 127 T. asiguratul. 3/2006. legea distinge. p. De aici şi consecinţa faptului că terţul acţionat se poate opune asigurătorului cu toate apărările. 227. după cum şi terţul acţionat poate opune asigurătorului toate apărările opozabile asiguratului. Asigurătorul va putea renunţa însă în tot sau în parte la exercitarea dreptului la regres reglementat de lege.S. cu modificările ulterioare . dacă natura litigiului este una de drept comercial atunci va trebui îndeplinită cerinţa imperativă a procedurii prealabile a concilierii. dobânda legală se raportează la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.”128 Potrivit alin. 22 din Lege asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului de regres şi îndestularea. 4.. 56. 12/1975. motiv pentru care se aplică legea comercială pentru toate părţile din proces şi principiul accesorialităţii -răspunderii civile delictuale a terţului vinovat de producerea riscului asigurat ce reprezintă o faptă de comerţ accesorie. T. proc. în mod diferit a litigiilor privind dreptul de regres al asigurătorului de răspundere civilă împotriva administratorului drumului pentru prejudiciile cauzate autovehiculelor de gropile aflate în carosabil. adică pentru readucerea bunului în starea anterioară.. putând cere diferenţa între despăgubirea primită de la asigurător şi valoarea reală a pagubei. 11 C. 6 şi art.

. asiguratul beneficiind de toate drepturile pe care le-ar fi avut şi în lipsa asigurării de persoane. Pe cale de consecinţă asigurătorul nu se subrogă în drepturile asiguratului (beneficiarului) contra celui de-al treilea. ”în cadrul procesului penal societatea de asigurare nu are calitate de parte responsabilă civilmente. altele decât asiguratul. 12/1971.S. decizia penală nr.. s.proc. ibidem. neţinând seama de indemnizaţia (despăgubirile) primite în baza asigurării de răspundere civilă a persoanei responsabile. instanţa competentă fiind cea de la domiciliul pârâtului. p. situaţia este identică şi în ipoteza asigurării facultative de răspundere civilă. de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa. ibidem. Astfel dacă persoana responsabilă a avut asigurare facultativă de răspundere civilă şi asigurătorul a plătit despăgubirile datorate terţului păgubit. nr. În aceste condiţii.producerii riscului asigurat prevăzut în contractul de asigurare (competentă în soluţionarea pricinii putând fi instanţa de la domiciliul pârâtului sau instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul asiguratului ori bunurile asigurate. competenţa se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. R. a statuat că societăţile de asigurare trebuie citate în procesul penal numai în calitate de asigurător.R. .69 -70. CA Galaţi.998999 C.12. civ. întrucât această persoană este un terţ în raporturile existente între părţile contractului de asigurare. Mecanismul subrogării asigurătorului în drepturile şi obligaţiile asiguratului îşi găseşte aplicabilitate în cazul asigurării de răspundere civilă şi a asigurării de bunuri având drept fundament obligarea persoanelor culpabile de producerea riscului asigurat. p. aceste norme nu sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte acţiunea în regres a asigurătorului împotriva persoanei vinovate de producerea pagubei. cât şi direct asigurătorului de răspundere civilă.167-168.”131 4. 947/1971. de a răspunde pentru fapta lor în temeiul răspunderii civile delictuale (art.133 Această sumă poate fi cumulată şi cu sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurarea obligatorie de răspundere civilă întrucât potrivit art.198 din 12 aprilie 2006. decizia nr. Pe cale de consecinţă acesta din urmă poate cumula suma asigurată alături de repararea pagubei de la cei răspunzători de producerea ei. stabilită prin convenţie. 135. dec nr. care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora.D. independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului asigurării sociale. Calitatea asigurătorului în procesul penal ICCJ prin Decizia nr.227 din 08 martie 1999. 131 132 CA Oradea. ”132 După cum precizam anterior asigurările de persoane reprezintă un mijloc de economisire pe termen mediu şi lung ele neavând rolul de a acoperi prejudiciul în ipoteza producerii evenimentului asigurat. I din 28 martie 2005 dată în recursul în interesul legii. Suma asigurată nu se limitează la o anumită valoare şi ca urmare indemnizația de asigurare se plăteşte indiferent de existenţa sau valoarea daunelor.. precum şi instanţa locului unde s-a produs accidentul). p. acesta va încasa şi suma asigurată ce i se cuvine în baza contractului de asigurare de persoane. civ. ci doar aceea de asigurător. Deşi legea reglementează situaţia juridică raportând-o doar la asigurarea obligatorie de răspundere civilă. precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare”. deoarece raporturile juridice dintre aceste societăţi şi asigurat au la bază o solidaritate tacită. 38 din Lege „indemnizaţia de asigurare se datorează. 5 C. 133 T. Astfel.civ.).

este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii: existența unui obiect asigurat. plată primei de asigurare şi a indemnizației134 şi nu în ultimul rând existența a cel puțin a unei persoane responsabile de producerea evenimentului asigurat.136 Nu de puţine ori. 136 Situaţia vizează poliţele RCA prin care asiguratul culpabil de producerea riscului acordă persoanei prejudiciate poliţa RCA. Condițiile subrogării asigurătorului în drepturile și obligațiile asiguratului Pentru a opera subrogaţia asigurătorului.4. vinovat de producerea riscului asigurat fiind persoana asigurată RCA. p. nu sunt argumente pertinente care să conducă la respingerea acţiunii în condiţiile în care chiar pârâta. se impune ca vinovată de producerea riscului asigurat să fie o persoană străină raportului contractual dintre asigurat şi asigurător. de plată a indemnizaţiei de asigurare. Dreptul nr.135 În ceea ce priveşte condiţia referitoare la producerea riscului. precum şi invocarea ipotezei că există posibilitatea ca persoana vinovată de producerea accidentului să fi făcut plângere împotriva procesului verbal de constatare. Pentru ca subrogaţia să-şi producă efectele sale fireşti. însă persoana prejudiciată optează pentru recuperarea prejudiciului de la asigurătorul său CASCO. nr.8405 din 29 septembrie 2008. urmând ca aceasta să efectueze demersurile necesare în vederea obţinerii de la asigurător a indemnizaţiei de asigurare. cit. Aceasta întrucât. civ.44-45. asigurătorul poate suporta şi eventualele acţiuni directe care se nasc faţă de persoanele prejudiciate prin producerea riscului din culpa asiguratului. despăgubirea nu este datorată şi ca atare. până la acel moment nu se poate discuta de un drept în regres al asigurătorului împotriva persoanei responsabile de producerea evenimentului asigurat. în temeiul executării cu bună-credinţă a obligaţiilor contractuale ar fi trebuit să facă demersuri în vederea obţinerii acordului asiguratului.Constant in. apreciem că.13.12/2002. sen. se naşte în momentul producerii riscului asigurat. subrogaţia rămâne fără obiect întrucât nu mai poate fi incidentă o acţiune în regres a asigurătorului împotriva persoanei culpabile.65. asigurătorul devine titularul drepturilor împotriva persoanelor culpabile de producerea riscului. În absenţa acestui element. Însă. în sensul că de la dosarul de daune lipseşte acordul persoanei vinovate de producerea accidentului ca plata despăgubirii să fie efectuată de asigurătorul RCA. 134 . ”Subrogaţia asigurătorului în drepturile asiguratului”. op. în a verifica dacă persoana vinovată a contestat procesul verbal şi soarta procesuală a eventualei contestaţii. M.. alături de diligenţe în scop probatoriu. valabilitatea asigurării din prismă temporială. practica a oferit situaţii în care vinovaţi de producerea prejudiciului au fost mai multe persoane. pot fi întâlnite mai multe situaţii ce au ca obiect acţiunile în regres. 135 Idem. Sferdian. producerea riscului asigurat. principala obligaţie a asigurătorului. Sect. 137 Jud. p. în M. ”asigurătorul CASCO are o acţiune în regres împotriva asigurătorului RCA ori de câte ori a plătit indemnizaţia asiguratului.”137 Pentru mai multe detalii a se vedea și I. nu există o subrogaţie a asigurătorului în drepturile şi obligaţiile asiguratului. în caz de refuz al achitării indemnizaţiei de asigurare. în absenţa producerii riscului. aspect ce a determinat exercitarea unei acţiuni în regres a asigurătorului împotriva tuturor persoanelor responsabile în temeiul solidarităţii de drept comun. Condiţia sine qua non pentru ca asigurătorul să se poată subroga asiguratului constă în achitarea indemnizaţiei de asigurare către acesta. Apărările asigurătorului RCA. Odată cu îndeplinirea acestei obligaţii. 3 Bucureşti. Tăbăraş. În practică. astfel: În ipoteza în care accidentul rutier se produce din culpa asiguratului RCA. În ipoteza în care asiguratul este aceeaşi persoană cu cea culpabilă de producerea evenimentului asigurat.

în ipoteza promovării unei acţiuni în regres a asigurătorului care a achitat indemnizaţia este necesară introducerea în cauză şi a persoanei vinovate de producerea riscului. 142 Întrucât practica nu este unanimă în a aprecia dacă asigurătorul RCA şi persoana culpabilă pot răspunde solidar pentru prejudiciul ivit în patrimoniul asiguratului.139 De asemenea. pentru a opera subrogaţia.ro). idem. indiferent dacă acţiunea este îndreptată direct împotriva sa. autoritate care la momentul producerii riscului avea în administrare zona în care a avut loc incidentul”). persoana fizică culpabilă.2009 a fost promovat un recurs în interesul legii. Sec. p. 66. dreptul de regres al asigurătorului vizează asigurările RCA şi nu asigurările facultative tip CASCO.71-72. Solidaritatea răspunderii între asigurător şi persoana vinovată de producerea prejudiciului142 În momentul producerii riscului asigurat se naşte obligaţia asigurătorului de a achita asiguratului indemnizaţia de asigurare.14. în funcţie de natura incidentului. dec. În aceste condiţii. de cele mai multe ori. Prin aceasta se poate explica şi cuantumul substanţial al primei de asigurare CASCO.885 din 11 aprilie 2006. p. el devine aproape un simplu garant al asiguratului. asigurătorul are un drept în regres împotriva Administraţiei Străzilor. cit.138 Este lesne de observat faptul că. Constantin. contractul de asigurare rămâne un contract aleatoriu. dec. 29 din 16 noiembrie 2009. administratorul drumului (”având în vedere faptul că avarierea autoturismului a fost cauzată de nesemnalizarea corespunzătoare a gropii existente în carosabil. Tăbăra ș. nr. la data de 05. 140 I. în M. sau. aproape până la inexistenţă.. după caz. 141 CA Braşov.10. dacă persoana asiguratului se suprapune peste persoana culpabilă de producerea evenimentului rutier asigurat.op. fapt ce determină introducerea unei acţiuni în despăgubiri de către persoana prejudiciată şi împotriva terţului culpabil de producerea evenimentului. prin decizia nr. Secţiile Unite au respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în legătură cu angajarea răspunderii juridice civile a asigurătorului în procesul penal în ipoteza asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (mpublic. întrucât mai mult avansează decât suportă despăgubirea care se cuvine persoanei prejudiciate. M. fiindcă. Însă. op. p. Aceasta întrucât în cazul acestora din urmă. caracterul aleatoriu al contractului de asigurare. sau doar a asigurătorului său. ”dispoziţiile legale în materie impun chemarea în judecată a terţului vinovat de producerea accidentului. pârâtul-asigurat are posibilitatea de a chema în garanţie pe asigurătorul său pentru ca acesta să răspundă în limitele contractului de asigurare încheiat”.109/R din 3 martie 2005. În aceste condiţii întrebarea firească care apare este: 138 139 CA Bucureşti. nr.Dreptul de regres al asigurătorului se naşte şi atunci când acesta a achitat asiguratului său indemnizaţia de asigurare.140 Apreciem util de menţionat faptul că. deși diferențele s-au mai redus. asigurătorul facultativ nu mai poate exercita o acţiune în regres împotriva unei terţe persoane. în astfel de situaţii. în raport de valoarea poliţei RCA.141 4. Cu toate acestea. a V-a Com. deoarece s-ar putea ca subrogaţia să nu profite în niciun fel asigurătorului”. . este necesar ca vinovat de producerea prejudiciului să fie o persoană străină raportului contractual dintre asigurat şi asigurător ceea ce conduce la concluzia că. care poate fi. așa cum s-a subliniat în doctrină.. 92-93. ”existenţa subrogaţiei este de natură să dilueze. Astfel. Nu de puţine ori se întâmplă însă că despăgubirea acordată de către asigurător să fie inferioară prejudiciului cauzat. cit. inclusive și în prezent. începând cu acel moment el fiind îndreptăţit la promovarea unei acţiuni împotriva persoanei vinovate de producerea riscului asigurat.. şi pe cale de consecinţă acţiunea în regres a asigurătorului. în ce -l priveşte pe asigurător. persoană juridică (în ipoteza în care persoana vinovată este prepusul unui comitent persoană juridică). Sferdian.

Iaşi. 950 din 23 noiembrie 2006 . în limitele stabilite anual de către Comisa de Supraveghere a Asigurărilor. nr. iar cuantumul despăgubirilor depăşeşte valoarea indemnizaţiei acordate de către asigurător. op. p. pen. 3108/2004. În legătură cu acest aspect. practica a opiniat în sensuri diferite. Tăbăraş. 19 din Ordinul nr. Vaslui. pe cale de consecinţă. asigurătorul se subrogă în drepturile şi obligaţiile asiguratului şi. ”asigurătorul acordă despăgubiri. Efectele contractului de asigurare față de persoanele cuprinse în asigurare 143 144 Trib. în M. în funcţie de împrejurările cauzei. şi nu în solidar cu asiguratul pentru despăgubirile ce au rezultat ca urmare a producerii accidentului de circulaţie din culpa asiguratului”143. se întâlnesc două tipuri de răspundere civilă: răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a asiguratului ce se întemeiază pe fapta ilicită.. . p. În stabilirea cuantumului final al cheltuielilor pe care asigurătorul trebuie să le achite persoanelor constituite parte civilă. nr.. precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. 50 din Legea 136/1995 potrivit cărora.”. 145 Trib.. 3745 din 4 decembrie 2008. precum şi onorariile de expertiză. pe de altă parte însă. societatea de asigurare introdusă în cauză. Astfel. dec. nr. pot fi incluse pe lângă daunele materiale şi morale.”. în ipoteza în care acestea au fost plătite de către partea civilă şi a cheltuielilor de judecată.. 49 şi art. 64-65.”145 Această soluţie rezultă şi din coroborarea art. idem. ”răspunderea asigurătorului are un caracter prioritar faţă de răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a asiguratului. pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. şi dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei penale şi până la achitarea debitului. în baza legii. Cuantumul acestor daune este stabilit de către instanţă. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit. p. în baza primelor de asigurare plătite. Ca atare. 39 -40. iar în conformitate cu prevederile art.”144 Apreciem că această ultimă soluţie este cea corectă întrucât în momentul producerii riscului asigurat. asigurătorul va răspunde singur. Secțiunea 5. sen. iar în ipoteza în care valoarea acestora depăşesc plafonul stabilit prin contractul de asigurare sau prin normele speciale în materie. dec.Bucureşti.. ibidem. despăgubirile cuvenite părţilor civile vor fi achitate de către acesta în temeiul contractului de asigurare. va fi obligată la plata acestora. Jud. cit. asiguratul va putea fi obligat la plata diferenţei. solicitând daune morale. Astfel. despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii acestora răspund. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. s-a opinat în sensul că ”dacă persoana vătămată prin producerea accidentului se constituie parte civilă în cursul procesului penal. ”asigurătorii RCA acordă. M. în limitele poliţei de asigurare. provocatoare de prejudicii a acestuia şi răspunderea contractuală a asigurătorului ce rezultă din contractul de asigurare. Doar în situaţia în care întinderea daunelor stabilite de către instanţă depăşeşte valoarea maximă pe care o poate acorda asigurătorul în temeiul contractului de asigurare.există o solidaritate a răspunderii între asigurător şi persoana culpabilă? Aceste situaţii se întâlnesc cel mai des în procesele penale când riscul asigurat determină consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice. faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare. în baza contractului de asigurare. 50 -51. pentru diferenţă se va angaja răspunderea asiguratului. 59 din 19 martie 2008. Constantin. pe de o parte s-a apreciat că ”în condiţiile actuale prevăzute de dispoziţiile Legii 136/1995.

contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. să plătească asiguratului. dacă acesta nu este parte la contract. inclusiv asigurării de bunuri (de exemplu uzufructuarul. Astfel. în materia asigurărilor legiuitorul a permis prin art. În doctrină s-a apreciat că. nu schimbă caracterul oneros al contractului principal întrunul gratuit. dreptul de a acționa pe promitentul asigurător cu o acțiune în daune interese pentru acoperirea eventualelor daune în ipoteza neexecutării. iar beneficiarul asigurării sau contractantul nu trebuie să dovedească vreun interes pentru a putea încasa suma asigurată convenită contractual în ipoteza survenienței cazului asigurat. adevărat fiind că reglementarea legiuitorului a cuprins doar asigurare de persoane. alături firesc de obligarea acestuia la plată în ipoteza producerii sinistrului. persoana care conduce vehiculul alături de proprietarul acestuia subscriitor etc. iar acesta se obligă ca. însă acest tip de stipulație cu titlu particular se poate aplica şi celorlalte modalități de asigurare. interesul asigurat nu are relevanță. prepușii angajatorului subscriitor. această operațiune constituie. liberalitatea vizând exclusiv raportul dintre contractantul asigurării şi beneficiar. rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile legii. fiecare dintre contractanţi au parte de beneficii. în contractul de asigurare se vor specifica cel puţin detaliile de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului asigurării. Caracterul direct şi nemijlocit al transferului dreptului la indemnizație/despăgubire în patrimoniul beneficiarului terț de contract naște totodată. 136/1995146 încheierea contractului de asigurare în favoarea unei terțe persoane. situații în care asigurătorul are însă dreptul a invoca contra argumentelor beneficiarului toate excepțiile şi apărările derivate din contractul de asigurare. Întrucât stipulantul. în ipoteza asigurării de persoane. . pe care le-ar 146 Prin contractul de asigurare. Potrivit art. 10. întrucât prin convenţia accesorie nici asiguratul nici asigurătorul nu obţin un avantaj gratuit. interesat în încheierea contractului de asigurare va stipula în poliță că despăgubirea datorată de asigurător în urma producerii sinistrului să fie plătită proprietarului ca persoană în mod indubitabil păgubită prin daunele produse nemișcătorului de sinistru).Alături de asiguratul subscriitor al poliței de asigurare conform clauzelor negociate în polița de asigurare pot fi incluși având calitate de Coasigurați și implicit îndreptățiți la plata indemnizației și alte persoane cum ar fi: membrii de familie sau persoanele tolerate într-un imobil care gospodăresc imobilul împreună cu asiguratul subscriitor. în limitele şi la termenele convenite. în schimbul contraprestaţiilor lor. alin 2. asigurătorul să indemnizeze/despăgubească pe terț urmare producerii sinistrului. beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată. prin efectele sale urmărite o veritabilă excepție de la principiul relativității efectelor contractului. deşi terți față de subscriitorii poliței de asigurare. asiguratul de protecţie în ipoteza survenirii cazului asigurat. îndreptățiți la plata indemnizației de asigurare sunt și beneficiarii poliței de asigurare. denumită în continuare indemnizaţie. în raportul de bază. administratorii fondului fiduciar al asiguratului subscriitor. ci doar terţul necontractant. 9 din Legea nr. Desemnarea unui terţ ca beneficiar al asigurării. la producerea riscului asigurat. asigurătorul în valoarea primelor de asigurare încasate. De asemenea. Dacă în alte ramuri de drept şi cu privire la alte instituții stipulația pentru altul nu cunoaște o reglementare legală. subscriitor al poliței de asigurare dispune ca cealaltă parte.

Cele două noțiuni se deosebesc și prin efectele care le incumbă. deși sunt interesați în continuarea raportului de asigurare. în lipsă de stipulaţie contrară. potrivit regulilor devoluțiunii legale succesorale. dar și cu buna credință în executarea obligațiilor contractuale. fie o onerozitate excesivă. Astfel. astfel că succesibilii vor fi îndreptățiți la încasarea indemnizației de asigurare în aceleași condiții ca şi asiguratul decujus. Secțiunea 7. deci şi neexecutarea. Secțiunea 8. pe când impreviziunea o imposibilitate patrimonială. Confuzia cu instituția juridică a leziunii este greu de făcut câtă vreme sfera 147 . şi care face ca efectele contractului să devină mult mai oneroase decât cele agreate inițial. cu interesul părților în derularea relațiilor contractuale succesive şi de lungă durată. În ceea ce privesc legatarii. fie o diminuare a contraprestaţiei contrastantă. nu este un abstract. şi nici beneficiar desemnat al contractului de asigurare. cu care impreviziunea nu se poate confunda. fără a intra într-o imposibilitate de tipul forței majore. Cu toate acestea acest principiu. factori care pot conduce până la imposibilitatea continuării raportului de asigurare. deși nu este parte în contract. ce transformă motivul într -o imposibilitate de un grad inferior forței majore. Efectele contractului de asigurare cu privire la moștenitorii asiguratului Efectele contractului de asigurare asupra moștenitorilor legali se întind. executându-și cu bunăcredință obligațiile contractuale. Forța obligatorie a contractului de asigurare și impreviziunea contractuală Dezideratul de stabilitate contractuală și securitate a circuitului civil transformă principiul forței obligatorii într-un etalon esențial și imuabil al raportului juridic. se va îndrepta cu o acțiune directă împotriva asigurătorului asiguratului vinovat de producerea pagubei şi numai în măsura în care polița de asigurare nu poate acoperi nevoia de dezdăunare se va îndrepta. sau într-o disproporție financiară de tip lezionar. reprezentând prima de asigurare restantă. de ordin financiar urmare dezechilibrului contractual survenit. pe când impreviziunea presupune. neintuibilă inițial. irezistibile și insurmontabile care converg spre neonorarea obiectivă a contractului de asigurare. pentru diferen ță împotriva asiguratului vinovat.fi putut invoca stipulantului însuși pentru a-şi justifica conduita contractuală. este un beneficiar real al poliței de asigurare pentru că asigurarea de răspundere civilă este o instituție special dedicată prin lege terților păgubiți material sau moral prin săvârșirea unei fapte delictuale cauzatoare de prejudicii care urmează a fi dezdăunați tocmai şi prioritar pe baza poliței de asigurare. care schimbă circumstanțele derulării contractuale și depășește prin efectul său limitele caracterului aleatoriu al contractului de asigurare. Secțiunea 6.147 Cauzele care conduc la invocarea forței majore sunt imposibilităţi esențiale. ca şi irevocabilitatea contractuală. deși nu este parte în contractul de asigurare. acestora la va reveni cota din indemnizaţia de asigurarea corespunzătoare cotei din succesiune la care sunt îndreptățiţi prin testament. părțile și în special asigurații. Astfel terțul. fiind ținuţi la achitarea pasivului succesoral. forța majoră atrage imposibilitatea de executare. Efectele contractului de asigurare față de terții păgubiți Terțul păgubit. se pot afla în mod total imprevizibil într-o situaţie nouă. ci trebuie interpretat în corelaţie cu relațiile sociale și valorile reflectate prin raportul de asigurare.

respectiv răscumpărării contractului. Analiza impreviziunii în cazul contractelor de asigurare devine mai sensibilă. Totodată. Invocarea şi acceptarea impreviziunilor. contractelor şi a persoanelor cărora li se aplică leziunea este limitată. atipic depăşit. rezultate în urma soluționării în concret în procese a impreviziunilor invocate. potrivit art. anormal. astfel că. Legea 136/1995 permiţând modificarea sau suspendarea contractului de asigurare de viață în ipoteza modificării situaţiei financiare a asiguratului.. În ipoteza în care această adaptare nu este posibilă. potrivit legii. schimbarea locului unde se află bunul asigurat. Astfel. pentru că. nu dă rezultatele urmărite de ambele părți. cât şi de natură obiectivă şi ne referim aici la calitatea elementului imprevizibil de a denatura economia asumată a contractului în sensul dezechilibrării poziției asumate a uneia dintre părți. pentru invocarea ei trebuie întrunite anumite elemente de natură subiectivă care să verifice buna-credință a părții care o invocă pe de o parte. prin creşterea valorii de piață sau încorporarea unui alt bun/valoare. 136/1995). devierea transportului pe o altă rută etc. Repunerea în vigoare a contractului implică plata primelor restante majorate cu dobânda aferentă şi returnarea către asigurător a sumei reprezentând suma de răscumpărare plătită (art. Cauzele care să justifice impreviziunea contractuală în materia asigurărilor sunt nu doar judiciare. solicitând restituirea rezervei constituite.Impreviziunea. . o excepţie aparentă de la principiu forței obligatorii a contractelor. pentru a putea invoca impreviziunea. contractantul poate repune în vigoare contractul care a fost reziliat sau răscumpărat într-un anumit termen. În aceste cazuri prestațiile asigurării vor fi considerate cele din momentul datei rezilierii. părțile nu-și cunosc întinderea contraprestațiilor reciproce. schimbarea valorii bunului. prin natura contractului. se poate reține impreviziunea drept cauză a modificării contractului. prin reducerea sumei asigurate sau chiar rezilierea asigurării înainte de maturitate. în mod evident. astfel că elementul alea asumat inițial a fost depășit ceea ce perturbă iremediabil relațiile echitabile dintre părți peste natura asumată a contractului aleatoriu de asigurare. atunci soluția devine mai radicală și poate varia de la desființarea contractului până la suspendarea lui pe o anumită durată de timp. cum sunt inflaţia. Așadar. ci şi legale. conform contractului de asigurare. astfel că. 36 din Legea 136/1995 în asigurările la care se constituie rezerve de prime. ce se dovedește astfel. și aici vorbim de caracterul licit al neexecutării şi de lipsa vinovăției debitorului. că evenimentul nou generează mari dezechilibre contractuale. asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia. spre deosebire de impreviziunea unde cauza acesteia este survenită. are caracter excepțional. inclusiv sub forma cea mai uşoară a culpei. Contractul repus în vigoare se va supune condițiilor asigurătorului în materie de acceptare a riscului în acel moment şi va fi valabil din momentul în care Contractantul a primit o notificare în acest sens din partea Asigurătorului. partea trebuie să demonstreze că riscul contractual asumat a fost neaşteptat. 37 din Legea nr. la acest argument adăugându -se și acela că în ipoteza leziunii dezechilibrul material există încă de la momentul închei erii acordului. conduce în primul rând la salvarea contractului prin modificarea lui şi adaptarea la situația nou invită. care ţin de alea.

în numele şi în contul statului. pe termen scurt. 241 din Legea nr. . Producerea sinistrului– cauză de încetare a contractului de asigurare Secțiunea 3. Încetarea contractului de asigurare la împlinirea termenului contractual Secțiunea 2. 30 din Legea nr. fie ca o indulgenţă permisă de lege asigurătorului. Rezilierea prevăzută de art. în cazul apariţiei unei daune. Partea I nr. 136/1995 4. Urmare faptului că primei îi corespunde un risc. Decesul asiguratului .cauză de încetare a contractului de asigurare 148 Publicat în Monitorul Oficial. 14 din Legea nr. Rezilierea prevăzută de art. a riscului de neplată la extern. 136/1995 4. astfel că în această perioadă. Indiferent de izvorul convențional sau legal al suspendării potrivit art. Suspendarea asigurării Executarea cu bună-credință a obligațiilor contractuale. a activităţii de asigurare. 136/1995 Secțiunea 5.2. Pierderea calității profesionale a asiguratului .1. privit fie ca o sancțiune aplicată asiguratului. reprezintă o excepție de neexecutare de o manieră specifică contractelor aleatorii astfel că în ipoteza în care contractantul asigurării nu-și îndeplinește obligația de plata a primelor. 36 din Legea nr. ea fiind mai degrabă un mijloc de temporizare a efectelor acestuia. 57). TEMA V ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE Secțiunea 1.2007148privind derularea. Bibliografie Conform trimiterilor din notele de subsol.Secțiunea 9. înainte de semnarea contractului de asigurare cauzele și modalitățile de suspendare a contractului de asigurare. 268 din 20/04/2007. 32/2000 asigurătorii trebuie să comunice asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi. Suspendarea nu reprezintă o cauză propriu-zisă de încetarea a unui contract. Denunțarea unilaterală a contractului de asigurare Secțiunea 4. asistăm la o suspendare provizorie a contractului de asigurare și a efectelor specifice ale acestuia. obligația asigurătorului de indemnizare se suspendă şi poate sfârși prin rezilierea contractului de asigurare şi pierderea garanției împotriva producerii riscului. Rezilierea contractului de asigurare 4. asiguratul nu va avea dreptul la solicitarea despăgubirii. Potrivit Normei din 08. Rezilierea prevăzută de art. 136/1995 4. adoptată de Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior neplata la termenul convenit a oricăreia dintre celelalte rate de primă va conduce automat la suspendarea asigurării pe perioada până la achitarea sumelor restante de către asigurat (art.4. 17 din Legea nr. ca sancțiune a neplății primei de asigurare. Întrebări.3. exerciţii Vezi temele aratate mai sus.situație specială de încetare a contractului de asigurare Secțiunea 6.03. Rezilierea prevăzută de art.

Întrebări. iar dacă se impune modificarea acestuia. Bibliografie OBIECTIVE: -Identificarea cauzelor de incetare a contractului de asigurare. ne repetăm cu titlu excepţional.7. op. Producerea sinistrului– cauză de încetare a contractului de asigurare În ipoteza daunei totale producerea sinistrului conduce la distrugerea totală a bunului asigurat. 172/2004 legiuitorul a recunoscut părților trei posibilități distincte de denunț: denunțul prin 149 C. . Numai datorită naturii juridice puternic coercitivă. în sensul că polița de asigurare încetează la data indemnizării ar presupune recunoașterea valabilității unei asigurări fără risc. Încetarea contractului de asigurare la împlinirea termenului contractual Împlinirea termenului de încetare a contractului de asigurare reprezintă modalitatea comună de încetare “ex nunc” a răspunderii asigurătorului corolar al încetării protecției de asigurare oferită de polița de asigurare. noua reglementare nu mai prevede o astfel de posibilitate. punitivă. Iliescu. Denunțarea unilaterală a contractului de asigurare Denunțare contractuală reprezintă o măsură de excepție întrucât interferează cu finalitatea contractuală. astfel încât. inclusiv sub aspectul încetării acestuia consimţământul cu privire la aceasta ar trebui să revină ambelor părți. În reglementarea inițială a Legii 136/1995 completată prin art. Secțiunea 3. antamate de regula contractual de transformare şi evaluare a dreptului eventual într-un drept cert. întrucât obiectul asigurării nu mai exista. pur şi simplu. exerciţii 8. întrucât obiectul supus riscului dispărând. asiguratorul urmând proceduril e de constatare a pagubei va indemniza pe asigurat. Plata ulterioară a indemnizației reprezintă doar unul din efectele contractului de asigurare și este totodată urmarea unei căi procedurale firești. O apreciere contrară149. contractul asumat de părți trebuind a fi executat cu bună credință. bilateral. care nu se poate derula în mod natural decât ulterior producerii riscului asigurat. I pct. p. Dacă reglementările anterioare Legii 136/1995 prevedeau reînnoirea de drept a poliței în condițiile tăcerii părților sau a absenței denunțului uni-. pe cale de consecință rămânând fără obiect şi polița de asigurare încetează. -Aprofundarea motivelor ce atrag rezilierea contractului de asigurare. independent de faptul că abia ulterior acestui moment. să pună capăt unui contract în executare. 90. lichid şi exigibil.cit. se elimina şi posibilitatea ca aspra lui să parvină riscul inițial asigurat. 18 din Legea nr. deviind astfel de la principiul pacta sunt servanda. care de altfel interfera într-o oarecare măsură cu principiul libertății contractuale. Momentul încetării contractului în acest caz îl apreciem de la data pieirii bunului. Secțiunea 2.. sancționatorie. părții interesate îi este permis. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE Secțiunea 1.

la care se adaugă. Din cuprinsul poliţei de asigurare ofertate pe piața asigurării desprindem că poliţa de călătorie se consideră denunţată în cazul în care Asiguratul nu obţine viza necesară călătoriei sau face dovada neefectuării acesteia. 2 al aceluiași act normativ. Poliţa urmând să-şi înceteze efectele în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia celeilalte părţi. sub forma unei scrisori cu confirmare de primire. însă prin indicarea posibilității de restituire a primelor încasate anticipat legiuitorul ne convinge că încetarea contractului va avea loc de la momentul denunțării notificate în prealabil sau eventual de la momentul contractual stipulat acestei ipostaze. 201 alin. indicând momentul de la care denunțul își produce efectele specifice. 69 alin. pentru o nouă perioadă. recunoscându-se implicit caracterul de adeziune al acestui contract. ci doar reglementând forma prin indicarea că denunţarea contractului de asigurare de către una dintre părţi se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părţi.care o parte anunța refuzul de reînnoire a poliţei de asigurare cu durată determinată.G. I pct. Legiuitorul a impus şi o procedură a denunțării. În prezent prin modificările aduse de art. în cazul în care denunţarea este 150 Prevederea constituind o copie aproape fidelă a art. legiferat în art. denunțul contractului de asigurare cu durată nelimitată de oricare dintre părți care conduce la încetarea poliței (la momentul expirării duratei acesteia) şi a garanției oferite prin asigurare și denunțul sancționator i-am putea spune recunoscut asiguratului care nemulțumit de modificările aduse poliţei de către asigurător. astfel că denunţarea contractului de asigurare de către una dintre părţi se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părţi. Practica reține cu consecvență drept clauză aceea că orice parte poate denunţa Poliţa cu condiţia unei notificări prealabile transmise prin poştă. egală cu cea anterioară. 1 situație ce împiedica reînnoirea poliței150. iar acesta are dreptul la rambursarea primei de asigurare. respectiv din Decretul nr. are posibilitatea de a denunţa contractul de asigurare după comunicarea de către asigurător a modificărilor dispuse prin condiţiile de asigurare. asigurătorul are dreptul să denunţe contractul. Nu mai puțin adevărat. fără restituirea primei de asigurare. în baza unei solicitări scrise înaintată asigurătorului înainte de începerea perioadei de asigurare. 471/1971. cauzele justificative ale denunțului sunt lăsate la latitudinea părților. care trebuie făcută cu cel puţin 20 de zile înainte de denunţare situație în care restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. care trebuie făcută cu cel puţin 20 de zile înainte de denunţare. diminuată cu cheltuielile de gestiune a contractului. Astfel. 69 alin.U. . 1 din actul normativ anterior. Deasemenea în cazul în care se constată reaua credinţă a Asiguratului înainte de sau după producerea sau apariţia vreunui eveniment asigurat. nr. 9 din O. În această situaţie prima de asigurare cuvenită este cea aferentă perioadei anterioare denunţării. denunţarea devenind efectivă de la data comunicării acesteia prin notificarea Asiguratului. 61/2005 legiuitorul păstrează denunțarea ca mijloc de încetare a contractului fără a–i arăta conținutul pe fond. ca şi următoarea vis-a-vis de prevederile art. legiuitorul recunoaște prevalența normelor contractuale în ceea ce privește termenele și condițiile de denunțare arătând în aliniatul final al aceluiași articole că: denunţarea contractelor se poate face la termenele prevăzute de condiţiile de asigurare.

201 a notificării celeilalte părţi cu cel puţin 20 de zile anterior denunţării. Spunem că este un denunț atipic pentru că deși Comisia de Supraveghere a Asigurărilor utilizează acest termen. iar efectele acestei sancțiuni se aplică pentru viitor. cât și complexă. odată cu factura telefonică.făcută de Asigurat. În aceste condiţii contractul de asigurare poate fi declarat nul atunci când a fost încălcată una dintre condiţiile de valabilitate ale contractului (dezbătute în comentarea art.14. fie cauzate de neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de către una dintre părţi.30 din Legea 136/1995.ex nunc. în realitate natura juridică a întregii operațiuni este atât atipică. cu titlu de sancţiune pentru asigurător a fost reglementată de Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în aprilie 2010. fie prin ajungere la termen. transmisă prin poștă abonaților Romtelecom. că practica desemnează drept cauză de încetare a contractului de asigurare în mod generos denunțul unilateral asimilând cauzele de reziliere acestui concept generos de denunț. precum și a obligațiilor de informare a asiguraților și potențialilor asigurați. fie prin acordul de voinţă al părţilor. Reținem astfel. Secțiunea 4.ro/politeonline/ . și polița ofertată astfel de aceasta privind “asigurarea locuinței împotriva incendiului și a dezastrelor naturale”. fie dintr-un element exterior voinţei părţilor şi care lipseşte contractul de unul dintre elementele sale esenţiale sau contractul va fi lipsit de efectele sale fireşti atunci când nu a fost respectată o condiţie de fond la momentul încheierii sale. urmare faptului că pe de o parte Romtelecom. contradictorii și conduc la inducerea în eroare a potențialilor asigurați cu privire la riscurile asigurate. art. poate fi denunţat unilateral cu respectarea condiţiei impuse de art. Rezilierea reprezintă o cale de desființare a unui contract (cu executare succesivă) urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către debitor. 151 O altă situație atipică de denunț ca măsură subsidiară unei practici să o numim atipice de folosire a unui operator de telefonie pe post de agent de asigurare. Așadar contractul devine ineficient. art. iar pe de altă parte urmare faptului că informațiile cuprinse în poliță sunt neclare.A. că aceasta a fost denunțată” și reținând că aceasta a fost emisă fără respectarea dispozițiilor legale privind contractele de asigurare. inexacte. este obligată să denunțe polițele privind „asigurarea locuinței împotriva incendiului și a dezastrelor naturale” încheiate prin intermediul Romtelecom și să asigure informarea tuturor clienților Romtelecom cărora le-a fost transmisă respectiva poliță de asigurare. cheltuielile necesare şi utile efectuate de asigurător în vederea corectei administrări a Poliţei. astfel că ce Polița de Asigurarea de călătorii – Omniasig Asigurarea_de_calatorii___Omniasig-news61-i24821151 2010 în www. este o societate care furnizează servicii de telecomunicații și nu este autorizată să practice activitatea de intermediere în asigurări.10). Rezilierea contractului de asigurare Contractul de asigurare cunoaşte mai multe forme prin care poate înceta. prima de asigurare și modalitățile de plată. privind SC ASTRA S. inclusiv cele legate de reasigurare.17.bursaasigurarilor.A. sau poate fi reziliat în ipotezele prevăzute de art. Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor decizând că: ”SC ASTRA S.

4.) se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s -au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării”. iar aliniatul 2 al aceluiași articol punctând efectele poliței încheiate până la acest moment cheie arată că se restituie asiguratului sau contractantului asigurării diferenţa dintre prima plătită până la momentul rezilierii şi cea calculată cu condiția ca asigurătorul să nu fi 152 Noul Cod civil cuprinde o prevedere similară în art. plata ori.n. 14 se deosebește de caducitate. acesta este îndreptăţit să o recupereze proporţional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare.205. Legea 136/1995 dispune în art. Legiuitorul precizează de asemenea în art. Diferenţa dintre prima plătită şi cea calculată conform …celor de mai sus (n. O altă deosebire față de dreptul comun constă în aceea că acest tip de reziliere intervine de drept. indiferent de motive și pe cale de consecință de dispariția caracterului aleator esențial pentru contractul de asigurare. după caz. riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibilă. Întrucât rezilierea are efecte ex nunc primele plătite până la momentul rezilierii asigurătorului rămânând câștigate acestuia. intervenirea riscului asigurat a devenit imposibilă. riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă. fără ca părțile să poată conveni contractual contrariul. ca un remediu legal împotriva unui contract fără finalitatea urmărită inițial și nu ca o sancțiune cu rol reparator al prejudiciului cauzat prin neexecutare sau executare culpabilă. înainte de a începe obligaţia asigurătorului. fie şi parţial. iar în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta. 14 din Lege “dacă. de iure. precum şi dacă. .30 asupra rezilierii contractului de asigurare ca urmare a dispariţiei pe parcursul derulării acestuia a unuia dintre elementele sale esenţiale. Astfel asistăm la o reziliere “forțată”. Atunci când asiguratul sau contractantul asigurării a plătit. iar derogarea părților de la acest imperativ se va sancționa cu nulitatea clauzei care înlătură natura aleatorie a poliței de asigurare. după începerea obligaţiei asigurătorului. 152 Așadar. 2. restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. cu restituirea prestațiilor deja efectuate. spre deosebire de dreptul comun.1. înainte ca obligaţia asigurătorului să înceapă a produce efecte. prima de asigurare. 21 din lege că în cazul în care contractul de asigurare este reziliat. contractul se reziliază de drept. potrivit cu care „Contractul de asigurare se desfiinţează de drept în cazul în care.17 şi art. acesta este îndreptăţit să o recupereze proporţional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare”.s-a executat rămâne bun executat. Rezilierea prevăzută de art. Prin aceea că până la momentul imposibilității producerii riscului părțile și-au executat obligațiile reciproce. de iure.14. părțile nu pot cere repunerea în situația anterioară. după ce obligaţia menţionată a început să producă efecte. 14 din Legea nr. cauza de reziliere nu este determinată de atitudinea culpabilă a vreunei părți ci de imposibilitatea producerii riscului – element esenţial al contractului. precum şi în cazul în care. Dacă însă au fost achitate sume de bani cu titlu de primă și pentru o perioadă ulterioară momentului rezilierii acestea trebuie restituite. 136/1995 Potrivit art. Dreptul asiguratului la restituirea primei curge de la momentul rezilierii și se prescrie în termen de 2 ani de la data la care acesta a luat cunoștință de reziliere. rezilierea. producerea riscului asigurat a devenit imposibilă. art. reglementată în art.

indemnizat deja pe asigurat privind un eveniment asigurat sau nu urmează a indemniza pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării. Apreciem aşadar că această modalitate de încetare a contractului, rezilierea, este o alternativă viabilă instituită de legiuitor adaptată la specificul contractului de asigurare întrucât deşi vizează lipsa unui element esenţial al contractului, ceea ce ar putea conduce la incidenţa sancţiunii nulităţii, părţile nu pot sancţiona lipsa sau imposibilitatea producerii riscului cu nulitatea care prin efectele sale ar contraveni normelor imperative ale legii speciale în materie, protective faţă de asiguraţi, ce au dreptul în această ipoteză la restituirea sumelor achitate fără just temei asigurătorului. De reţinut este faptul că această reziliere forţată nu are caracterul unei veritabile sancţiuni civile intervenită ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către una dintre părţile raportului juridic, ci o formă de încetare a contractului pentru imposibilitatea de producere a riscului în vederea căruia a fost încheiat sau producerea riscului anterior începerii obligaţiei asigurătorului. Într-o atare situaţie, niciunei dintre părţi nu i se poate imputa culpa în îndeplinirea obligaţiilor şi pe cale de consecinţă nu se pot aplica sancţiuni. Ca atare, această modalitate atipică de reziliere vizează ”dispariţia” unuia dintre elementele esenţiale ale contractului de asigurare, riscul care reprezintă tocmai situaţia premisă încheierii contractului de asigurare fiind rod al manifestării de voinţă a părţilor: al asiguratului care încearcă să schimbe incertitudinea producerii unui anumit eveniment cu certitudinea reparării pagubelor cauzate de sinistru şi care îi propune prin declaraţia de risc asigurătorului acoperirea acelui risc în schimbul primelor de asigurare şi a asigurătorului care, urmare analizelor specifice managementului riscului153 îşi asumă sau nu, rolul de a acoperi riscul invocat de asigurat în ipoteza producerii sinistrului. Rezilierea în aceste condiţii nu este condiţionată de voinţa părţilor, ea intervenind de drept ori de câte ori contractul de asigurare rămâne fără elementul risc care a determinat încheierea lui. Ceea ce art.14 nu prevede însă este accepţiunea sintagmei de ”imposibilitate de producere a riscului”. În ceea ce priveşte acest aspect doctrina154 a opinat în sensul că datorită cauzelor multiple care pot conduce la dispariţia riscului sau la imposibilitatea producerii lui, acestea trebuie raportate la forma asigurării care se încheie: de bunuri, de persoane, de răspundere civilă. Spre exemplu, în cazul asigurării de bunuri, acesta poate fi distrus sau poate dispărea din cauze care nu se încadrează în clasa riscurilor prevăzute în contractul de asigurare. În acest sens s-a pronunţat şi practica, apreciindu-se că ” întrucât părţile au convenit contractual ca asigurătorul să acorde despăgubiri asiguratului în eventualitatea furtului autoturismului său, pretenţiile persoanei asigurate formulate împotriva societăţii de asigurare având ca obiect contravaloarea autoturismului sustras sunt în afara clauzelor contractuale, în condiţiile în care dispariţia autovehiculului şi deci producerea riscului a avut loc urmare săvârşirii infracţiunii de tâlhărie şi nu de furt 155.” Menţionăm că, în ceea ce priveşte distrugerea bunului, rezilierea operează, pe de o parte, dacă distrugerea însăşi nu este prevăzută în contract printre riscurile asigurate, pe de altă parte, dacă aceasta este totală sau valoarea reparaţiilor ar depăşi valoarea însăşi a bunului. Dacă distrugerea este însă parţială, iar bunul continuă să aibă o valoare economică,
153

Probabilitatea producerii riscului este determinată statistic prin aplicarea legii numerelor mari a lui Jean Bernoulli potrivit cu care probabilitatea producerii unui fenomen este cu atât mai certă, cu cât numărul de cazuri pe baza cărora s-a determinat ar fi mai mare. Pentru detalii D. Popescu, I. Macovei – Contractul de asigurare, Editura Junimea, Iaşi, 1982, p. 77, Irina Sferdian – Contractul de asigurare de bunuri, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 111. 154 A se vedea pentru detalii, I. Sferdian, Denunţarea şi rezilier ea contractului de asigurare de bunuri, p.14-16 155 CA Bucureşti, s.com., dec. nr.587/22 noiembrie 2006, în M. Tăbăraş, M. Constantin, op.cit., p.65.

contractul de asigurare îşi poate produce în continuare efectele prin reducerea corespunzătoare a sumei asigurate, urmând a fi asigurată acea parte din bun care nu a fost afectată de evenimentul survenit. În ceea ce priveşte această modalitate de încetare a contractului de asigurare ori de câte ori înainte de a începe obligaţia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, apreciem că rezilierea produce şi efectele specifice ale unui pact comisoriu de gradul IV, având în vedere că intervine de drept, simpla declaraţie a asigurătorului în acest sens fiind suficientă, fără intervenţia instanţei şi fără a fi necesară punerea în întârziere. Sub aspectul restituirii primelor de asigurare în ipoteza instituită de art.14, în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptăţit să o recupereze proporţional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare. Diferenţa dintre prima plătită şi cea calculată se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării. În aceste condiţii, momentul care interesează pentru restituirea sumelor este cel în care riscul a devenit imposibil şi nu momentul în care această imposibilitate a fost constatată. Astfel, pentru prima ipoteză, când asigurătorul nu a început a-şi executa obligaţia şi riscul s-a produs sau a devenit imposibilă producerea sa, asiguratul este îndreptăţit la recuperarea integrală a primei. Însă, pentru primele plătite pentru a doua ipoteză prevăzută de art.14 când ulterior începerii obligaţiei asigurătorului producerea riscului a devenit imposibilă, asiguratul este îndreptăţit a-şi recupera prima de asigurare în raport de perioada ulterioară cauzei de reziliere, fără a afecta prestaţiile executate până în acel moment în care a beneficiat de asigurare. Având în vedere că este un drept de creanţă, restituirea proporţională a acestor prime poate fi solicitată de către asigurat sau de contractantul asigurării în termenul de prescripţie de 2 ani începând de la data de la care asiguratul/contractantul a cunoscut rezilierea156 contractului de asigurare şi nu de la momentul la care rezilierea a operat. 4.2. Rezilierea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 136/1995 Un alt caz de reziliere de drept a contractului de asigurare este oferit de legiuitor prin prevederile dispozitive ale art. 17 din Legea care arată că “dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare“. Așadar neplata primelor de asigurare la termenele şi în cuantumul convenit contractual dă dreptul asigurătorului de a se folosi de acest text de lege solicitând sau nu rezilierea contractului. Astfel, aceasta măsură apare ca un beneficiu acordat asigurătorului, dar și ca o măsură sancționatorie față de asigurat. Din tehnica redactării articolului se desprinde indubitabil concluzia că textul de lege este dispozitiv, părțile putând oricând prevedea un alt mijloc de soluţionare a problemei neplății primelor de asigurare în condiţiile contractual.
156

I. Sferdian, op.cit., p.21.

Așadar, există posibilitatea ca părţile, în ipoteza neachitării primelor de asigurare de către asigurat să stabilească incidenţa unei alte sancţiuni decât cea a rezilierii, cum ar fi suspendarea contractului de asigurare sau compensarea primelor de către asigurat în ipoteza producerii riscului asigurat. Este necesar, ca în prealabil, să facem distincţia cu privire la ”ajungerea la scadenţă a primelor de asigurare” în ipoteza prevăzută de art.17 comparativ cu art.18. Astfel, art.17 are în vedere situaţia în care primele de asigurare au ajuns la scadenţă, în timp ce pentru ipoteza prevăzută de art.18 există posibilitatea ca anumite prime să fie scadente, în timp ce altele urmează ca în intervalul de timp următor (sfârşitul anului de asigurare) să devină scadente, fapt ce poate crea alternativa pentru asigurător de a compensa primele de asigurare ce i se datorează cu valoarea indemnizaţiei de asigurare pe care ar trebui să o achite dacă riscul asigurat se produce. Compensarea primelor de asigurare cu indemnizaţia de asigurare reprezintă o scădere a valorii primelor de asigurare neachitate din cuantumul despăgubirii pe care asigurătorul ar trebui să o plătească în ipoteza producerii riscului ce a fost asigurat. Însă, această alternativă a asigurătorului este necesar a fi adusă la cunoștința asiguratului, ca şi în cazul în care stabileşte ca sancţiune în cazul neachitării primelor a suspendării contractului. Necesitatea informării la care se referă art.17 alin.2 nu vizează însă şi ipoteza prevăzută de art.17 alin.1, întrucât, într-o atare situaţie, rezilierea este sancţiunea specifică ce operează prin dispoziţia expresă a legii, de drept şi de a cărei necunoaştere asiguratul nu se poate prevala157. Ca atare, compensarea primelor trebuie să se regăsească expres în clauzele contractuale, în caz contrar, operând rezilierea. În ipoteza în care asigurătorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de informare, iar asiguratul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a primei de asigurare, se pune problema consecinţelor ce pot apărea, astfel, va putea asiguratul să invoce acest aspect pe care asigurătorul trebuia să îl comunice în temeiul art.17 alin.2 şi să solicite obligarea acestuia la plata indemnizaţiei, ca sancţiune pentru neîndeplinirea obligaţiei? Opinăm în acelaşi sens ca şi autori 158, în sensul că nu este posibilă obligarea asigurătorului la plata indemnizaţiei de asigurare ca sancţiune pentru neîndeplinirea obligaţiei de informare a asiguratului întrucât legea prevede în art.17 sancţiunea rezilierii contractului de asigurare. Ar fi totuşi posibilă această variantă în ipoteza în care părţile prin acordul lor au prevăzut această alternativă în cuprinsul contractului de asigurare. În ceea ce priveşte suspendarea contractului de asigurare pentru neplata primelor de asigurare159, această sancţiune se caracterizează prin faptul că, pe perioada suspendării contractul de asigurare continuă să existe, corelativ cu existenţa obligaţiei asiguratului de a achita primele de asigurare, chiar dacă efectele lui sunt suspendate160. Este indubitabil așadar că spre deosebire însă de primul caz de reziliere prevăzut de art. 15 din Lege, legiuitorul în art. 17 a avut ca temei al reglementării sancțiunii nerespectarea dispoziţiilor contractuale și nu a achitat la termenul și în cuantumul convenit prima de asigurare, oferind facultatea asigurătorului de a opta spre măsura sancționatorie a rezilierii.

157 158

În conformitate cu principiul nemo censetur ignorare legem. A se vedea, în completare, V. Nemeş, op.cit., p.244. 159 Sancţiunea suspendării este incidentă, de regulă, în cazul asigurării facultative de răspundere civilă (CASCO) şi mai puţin în cazul asigurării obligatorii (RCA), unde de regulă, se aplică rezilierea contractului. 160 Pentru detalii privind suspendarea contractului de asigurare a se vedea supra Capitolul V – Efectele contractului de asigurare.

asigurătorul are dreptul de a rezilia contractul în termen de 10 zile de la expirarea termenului de 30 de zile arătat mai sus.). Rezilierea prevăzută de art. legiuitorul român a reglementat în art. 4. astfel încât pornind de la principiul ubi lex non distinguit. 30 din Legea nr. stipulând că „În situaţia schimbării proprietarului unei locuinţe care este asigurată obligatoriu şi prima a fost achitată integral. 162 Publicată în Monitorul Oficial.G. fără acordarea unui termen de grație în vederea plății. solicitând restituirea rezervei constituite. Preluând spiritul și litera legislației franceze privitoare la asigurarea locuinței. 36 din Legea nr. asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia. 136/1995 Potrivit acestui articol dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare de bunuri. cât și unor împrejurări neimputabile acestuia permit asiguratorului rezilierea contractului de asigurare. acesta putând fi orice persoană. ca și în precedentul. forțată de actul juridic al înstrăinării. nr. conform contractului de asigurare. nefiind o prevedere imperativă. 757 din 10/11/2008. 161 .161 Prin modificările aduse succesiv acestui articol s-a reglementat obligația asigurătorului inițial de a notifica asiguratul cu minim 20 de zile anterior termenului de plata cu privire la plata primelor de asigurare (Legea nr. nec nos distinguere debemus atât neplata primelor datorată unor motive culpabile ale asiguratului.” Dispoziţiile art.U. termen ce curge de la data punerii în întârziere a asiguratului cu privire la neplata la termen a primelor de asigurare. care dobândește cu orice titlu. 36.4. Partea I nr. 9 al Legii nr. în cazul în care bunul este înstrăinat. Așadar. “ în asigurările la care se constituie rezerve de prime. 4.36 din Legea 136/1995 aduc un element de noutate în sfera contractelor de asigurare.3. 172/2004). Trebuie altfel reținut că și în acest caz. în ceea ce priveşte asigurarea de persoane posibilitatea ca în caz de Legislația franceză prevede suspendarea contractului de asigurare pe o durată de 30 de zile. Nimic nu împiedică părțile să stabilească inițial sau să adiționeze contractului de asigurare stabilind menținerea contractului de asigurare în beneficiul dobânditorului (trebuind a evita a ne gândi la dobânditor drept cumpărătorul lucrului. Rezilierea prevăzută de art. PAD rămâne valabilă până la data trecută în contract ”. 61/2005 care a prevăzut doar că asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinţele neplăţii primei la termenul de plată dar şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare. acest tip de reziliere reprezintă o încetare a contractului impusă de legiuitor părților. locatar etc. 260/2008162 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor. alunecărilor de teren sau inundaţiilor valabilitatea asigurării obligatorii a locuinței în ipoteza schimbării proprietarului acesteia. Această soluție este justificată de interesul asigurării care poartă în ipoteza asigurării de bunuri asupra proprietarului în principal şi bineînțeles a celorlalte categorii (uzufructuar. 136/1995 Potrivit art. instituind. prevedere modificată prin O. bunul sau părți din acesta).Legea nu distinge cu privire la cauzele care-l pun pe asigurat în imposibilitatea neplății primelor. soluția oferită de legiuitor este o opțiune oferită asigurătorului. contractul de asigurare se reziliază. iar în situa ția în care nici urmare acestei suspendări asiguratul nu achită primele restante.

respectiv interesul asiguratului. cit. În aceste situaţii. al asigurărilor contra riscului de deces pentru o perioadă determinată (pe perioada unei călătorii) sau pentru anumite evenimente. totuşi. dispărând cauza încheierii poliţei. Nemeş. de a putea cere repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnică. decesul asiguratului titular al interesului asigurat. 166 Pentru detalii. În aceste condiţii. restituirea rezervei de primă constituită în urma primelor de asigurare achitate până la acel moment.. op.. În doctrină modalitatea de încetare a contractului prin rezilierea lui şi solicitarea asiguratului de plată a rezervei constituite până în acel moment de la asigurător poartă denumirea de răscumpărare. unde plata primei se face integral neputându-se constitui un fond167 de rezervă. în cele mai multe din cazuri a mai achita primele de asigurare. conduce la încetarea contractului de asigurare. asiguratul care nu mai doreşte plata primelor de asigurare are două posibilităţi legale: fie de a rezilia contractul de asigurare. Secțiunea 5. ci. fie de a-l modifica163 pentru o sumă asigurată raportată la valoarea primelor ce urmează a fi achitate. cit. starea de sănătate a acesteia. p. aceştia luând activul şi pasivul succesiunii sunt îndrituiţi la cerere să continue raportul de asigurare. I. 165 Al cărei cuantum se stabileşte prin raportare la elemente precum vârsta persoanei asigurate. p. . contractul să continue să îşi producă efectele pentru o sumă asigurată inferioară celei iniţiale. pentru a se putea forma rezerva este necesar ca asiguratul să plătească eşalonat plata primelor de asigurare. sub condiţia prezervării interesului asigurat. asiguratul încetează. Răscumpărarea în aceste condiţii reprezintă un procent164 din rezerva constituită până la data rezilierii contractului. în asigurarea de persoane decesul asiguratului determină obligația asigurătorului de indemnizare. gradul riscurilor la care este supusă etc. Sferdian. 167 Este cazul. prin alternativa oferită de lege asiguratului. Asigurarea de răspundere civilă profesională încetează evident la decesul asiguratului profesionist datorită puternicului caracter intuitu personae al acestei asigurări. în celelalte cazuri. dar și încetarea contractului prin rămânerea lui fără obiect. Tema: aratati elementele de distinctie celor patru motive de reziliere a contractului de asigurare prevazute conform celor de mai sus de legiuitorul roman. ci doar acelea care au ca bază de formare prima de risc 165 şi prima de economisire166. la rândul său constituie o particularitate a contractului de asigurare de persoane însă nu toate asigurările de persoane beneficiază de această rezervă.284 -285. Al cărui cuantum este stabilit prin contractul de asigurare. În ipoteza existenței de succesori.neplată a primelor de asigurare de către asigurat. asiguratul poate solicita asigurătorului fără ca acesta să poată refuza. Deşi ulterior solicitării rezervei de primă constituită sau avansării unei sume. spre exemplu. op. operând rezilierea contractului fără nicio altă obligaţie din partea asigurătorului. V.situație specială de încetare a contractului de asigurare Decesul asiguratului are efect diferit în funcție de tipul de asigurare încheiat.374-376. pentru detalii. Rezerva. În asigurarea de bunuri. sancţiunea rezilierii să nu devină incidentă. Decesul asiguratului . moartea 163 164 A se vedea. pentru care primele de asigurare nu mai pot fi achitate. legiuitorul instituie posibilitatea pentru asigurat sau contractant al asigurării. în cazurile prevăzute în contractul de asigurare. Astfel. În această ipoteză.

TEMA VI Practica judiciară în materia asigurărilor Tema: studiul hotararilor judecatoresti mentionate in notele de subsol din prezenta lucrare. titular al poliţei putând fi la fel de bine şi uzufructuarul. ceea ce determină încetarea contractului de asigurare.cauză de încetare a contractului de asigurare Pierderea calității asiguratului reprezintă o cauză de încetare a poliței de asigurare numai în ipoteza contractelor de asigurare încheiate intuitu personae ceea ce este cazul doar pentru asigurările de răspundere civilă profesională. practician în insolvență. ci de folosința autovehiculului. raport care-și pierde eficiența de la momentul efectiv al încetării calității. conducând sine qua non la încetarea raportului de asigurare.. farmaciştii. In plus a se vedea: lucrarea de jurisprudență comentată: Tăbăraş M.conducând la pierderea exerciţiului profesiei. profesioniştii în insolvență. Secțiunea 6.. de mall praxis. Pierderea calității profesionale a asiguratului . pierderea calității lor profesionale de medic. avocații. Întrebări. chiar dacă asigurătorul a aflat ulterior despre această cauză de încetarea a contractului de asigurare. exerciţii Vezi temele aratate mai sus.„Asigurări“ –Ed.. farmacist. privind medicii. Bibliografie Conform trimiterilor din notele de subsol. 2009 . acest tip de asigurare fiind indisolubil legat nu de persoana proprietarului. arhitecții etc. utilizatorul etc. arhitect etc.. Alta este situația asigurărilor de răspundere civilă RCA decesul proprietarului nu atrage încetarea contractului de asigurare care va continua până la expirarea duratei contractuale. a profesiei însăşi. CH Beck. Constantin M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful