You are on page 1of 3

PENTRU NDELUNGA RBDARE I NEPOMENIREA DE RU (CAPITOLUL XVIII PATERICUL EGIPTEAN)

3) De voim s ne mntuim, de noi atrn mntuirea noastr. De vei zice: miluiete-m, i zice ie Dumnezeu: miluiete i tu pe fratele tu! Iar de vei zice: iart-m, i zice ie: iart i tu vecinului tu! Este oare nedreptate la Dumnezeu? S nu fie! SLUGA DOMNULUI NU TREBUIE SA SE CERTE CEI CE SUFERA NECAZURILE PENTRU DUMNEZEU (vezi Acachie), dobandesc indrazneala inaintea lui Dumnezeu) 19)Deci, i-a zis lui dregtorul: pentru ce ieri, atta fiind chinuit, nu te-ai plecat? Iar el rspunznd, a zis: pentru c ieri aveam iubire fa de fratele meu i darul lui Dumnezeu m ntrea. Acum in pomenire de ru ctre dnsul i pentru aceasta m-am golit de mngierea i acoperemntul lui Dumnezeu 22. Zis-a un btrn: de-i vei aduce aminte de cel ce te-a necjit sau te-a necinstit sau te-a pgubit, dator eti s-i aduci aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos i s-l ai pe el ca un fctor de bine, c nsui necazul tu nsemneaz c-i bolete sufletul. C de nu boleai, nu ptimeai. Deci, dator eti s mulumeti fratelui I S TE ROGI PENTRU DNSUL, c prin el cunoti boala ta i vei primi cele de la el ca pe nite doctorii trimise de la Iisus. Iar de te scrbeti asupra fratelui, zici ca i lui Iisus: nu voiesc s primesc doctoriile tale, ci voiesc s putrezesc ntru rnile mele. Deci, cel ce voiete s se vindece de rnile cele sufleteti, dator este s sufere cele ce sunt aduse de doctor, n orice chip ar fi. Cci nici celui ce bolete trupete nu-i pare bine s se taie sau s se ard, sau s aib curenie, ci cu grea i aduce aminte de acestea. ns ncredinat fiind, c este cu neputin n chip a se izbvi el de boal, dect prin acestea, le sufera cu vitejie, mulumind doctorului i tiind c prin grea se va izbvi din ndelungata boal. Fier arztor de bolnavi al lui Iisus este cel ce te necinstete sau te ocrte, dar te izbvete de slava deart. Curenie a lui Iisus este cel ce i aduce ie pagub sau ocar, dar te izbvete de lcomie. De fugi de ispit folositoare, fugi de viaa venic. Ex. Cci cine a druit sfntului tefan atta slav, pricinuit lui de cei ce l-au mprocat cu pietre, dac nu rbdarea? 24. Un frate suprat fiind de cineva, s-a dus la un btrn la chilie i i-a zis: printe, un frate m-a necjit i m supr dracul, ca s-i rspltesc i eu lui. Zis-a lui btrnul: ascult-m fiule, i mergi la chilia ta i linitete-te, rugndu-te lui Dumnezeu cu deadinsul pentru fratele cel ce te-a nedreptit i degrab te vei izbvi de patim. Deci a fcut fratele precum l-a sftuit btrnul. i ntr-o sptmn a ters Dumnezeu iuimea de la dnsul, pentru nevoina la care s-a silit pe sine i pentru ascultarea pe care a artat-o ctre btrnul 25. A zis unul din prini: de te va ocr pe tine cineva, blagoslovete-l! i de va primi, bine va fi amndurora, iar de nu va primi, el va lua de la Dumnezeu ocar i tu blagoslovenie 26. Zis-a un btrn: Crucea lui Hristos o vedem i Patimile Lui le cinstim. Atunci pentru ce nu suferim mcar ocar? 27. Doi btrni aveau scrb ntre dnii i s-a ntmplat de s-a mbolnvit unul dintre ei. Deci, a venit la dnsul un frate s-l viziteze i l-a rugat btrnul pe frate, zicnd: scrb avem, eu i cutare btrn i voim ca s-l rogi s ne mpcm. Rspuns-a fratele: cum ai poruncit, printe, eu l voi ruga i ieind fratele, socotea ntru sine cum s economiseasc lucrul, cci se temea, ca nu cumva s nu primeasc btrnul rugciunea sau i mai mare ur se va face. i dup iconomia lui Dumnezeu, unul din frai i-a adus lui cinci smochine i cteva dude i lundu-le, fratele le-a dus n chilia sa. Alegnd o smochin i cteva dude, le-a dus la btrnul ctre care avea s mearg i a zis: avvo, acestea le-a adus unul la cutare btrn ce este bolnav i ntmpinndu-m acolo mi-a zis: primete acestea i d-le cutrui btrn, iar eu le-am adus la tine. Btrnul auzind, a stat uimit mult vreme i a zis: acestea mie mi le-a trimis? A rspuns fratele: da i le-a luat btrnul zicnd: bine ai venit! Apoi ntorcndu-se fratele la chilia sa, a luat din smochine dou i din dude cteva i le-a dus i celuilalt btrn care era bolnav. i fcnd metanie lui, a zis: primete acestea, printe, cci i le-a trimis cutare btrn. Iar el bucurndu-se a zis: ne-am mpcat. Fratele a zis: da, printe, cu rugciunile tale. i a zis btrnul: slav lui Dumnezeu! i s-au mpcat btrnii cu darul lui Dumnezeu i cu nelepciunea fratelui, care i-a unit pe ei cu pace, cu trei smochine i cteva dude i nu au cunoscut btrnii ce a fcut fratele

PENTRU POCAINTA de la Sfantul Amfilohie


(CAPITOLUL XIX PATERICUL EGIPTEAN) 11)...Atunci a aparut de fata Hristos, zicand cu glas bland : ce ai omule ? De ce plangi asa ? Iar el cunoscandu-L pe Iisus cine este, a raspuns inspaimantat : am gresit, Doamne ! Iisus i-a zis : scoala-te ! Cel ce plangea raspunde : nu pot, Stapane, de nu-mi vei da mana. Si intinzand mana si apucandu-l Iisus, l-a sculat. Dar sculandu-se, foarte tare plangea. I-a zis iarasi Cel ce s-a aratat tot cu glas lin si bland : de ce plangi, omule ? De ce te mahnesti ? Raspuns-a fratele : nu vrei, Doamne, sa plang si sa ma mahnesc, caci cu atatea Te-am suparat, eu cel ce am dobandit de la Tine atatea bunatati ? Iar Acela intinzandu-Si din nou mana a pus-o pe capul fratelui si i-a zis : de acum nu te mai intrista, ca de vreme ce tu te-ai intristat pentru Mine, nu ma voi mai scarbi asupra ta ! Caci daca Sangele Meu L-am dat pentru tine, cu mult mai vartos iti voi da iertare si tie si la tot sufletul care se pocaieste curat. Venindu-si in sine fratele, din acea vedere si-a aflat inima plina de toata bucuria. Asa s-a incredintat ca a facut Dumnezeu mila cu dansul. De atunci a petrecut totdeauna in multa smerenie, multumindu-i Lui 13)...Dupa acestea a venit tatal lui, sa vada ce-a facut. Si l-a gasit ca nimic n-a lucrat si i-a zis : pentru ce n-ai lucrat nimic pana acum ? Iar el i-a spus : tata, cum veneam sa lucrez, vazand multimea spinilor, ma slabanogeam si de scarba ma culcam si dormeam. De aceea nimic n-am lucrat. Atunci i-a zis lui tatal : fiule, atata cat tine asternutul tau, fa in toate zilele. Si asa sporeste-ti lucrul si nu slabi. Iar tanarul a facut asa. Si in putina vrerne a curatit tarina. Asadar si tu frate, cate putin lucreaza si nu te imputina. Caci Dumnezeu cu darul Sau iarasi te aseaza la randuiala cea dintai

PENTRU LEPADAREA DE LUME SI CUM CA CEL CE SE LEAPADA DE LUME TREBUIE SA SE INSTRAINEZE, SI CARE ESTE INSTRAINAREA CEA ADEVARATA (CAPITOLUL XIX PATERICUL EGIPTEAN)

LUCRATORUL VIEI TREBUIE SA FIE GATA IN TOT CEASUL SA MEARGA PE CALEA SA (gandeste-te la iesirea duhului tau din trup si cum te prezinti in fata Judecatorului) ..ORICE II ZICEA PARINTELE, FARA ISCODIRE FACEA ..SA NU-TI CHELTUI ZILELE IN RASPANDIRE (sa ai trezvie si luare aminte) ..CEL CE-L CAUTA PE STAPANUL IISUS HRISTOS, SE SILESTE SA-L AJUNGA, LA CRUCE NEINCETAT LUAND AMINTE; TOATE LE TRECE CU VEDEREA SI PASESTE PESTE SMINTELILE PE CARE LE INTAMPINA, PANA VA AJUNGE PE CEL RASTIGNIT SIL VA APUCA VIU

12) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum cei ce vietuiesc in lume, trecand cu vederea postul si defaimand rugaciunea, departandu-se de privegheri si de toata mancarea saturandu-se si dupa poftele lor facand de a da si a lua, sl intre dansii mancandu-se si in juraminte cea mai mare parte a zilei cheltuind-o, nu cad, nici nu zic ca au gresit, si nici de la Impartasanie nu se departeaza ? Iar noi monahii de-a pururi suntem in posturi si in privegheri, la culcatul pe jos si la mancarea uscata pironiti, de toata trupeasca odihna lipsiti, plangem, ne caim si zicem ca ne-am prapadit si suntem vinovati de gheena. Atunci batranul suspinand, a zis : frate, nu cad mirenii. Dupa ce au cazut cu cadere strasnica si cumplita, nu se pot scula, nici n-au unde sa cada, caci in caderea cea dintai petrecand ei pentru multa nestiinta, nici nu stiu ca au cazut, si ce grija are diavolul sa se lupte cu cei ce totdeauna zac ? Iar monahii aratati, impotrivinduse vrajmasului, de-a Pururi se lupta.cu satana. Pentru aceea si biruiesc uneori, iar alteori sunt biruiti si nu inceteaza sa cada si sa se scoale, sa necajeasea si sa fie necajiti, sa loveasca si sa fie loviti, pana ce cu darul lui Dumnezeu il vor birui si slab si neputincios pentru dansii il vor face. Abia atunci desavarsit impacandu-se cu Dumnezeu si dobandind alinarea si bucuria Lui inauntrul lor, totdeauna se odihnesc 13) Zis-a un batran : un frate era ispitit de un gand noua ani si din evlavie se osandea zicand : mi-am pierdut sufletul. Si aceasta o zicea fiindca se socotea pe sine pricinuitor al ispitei. Mai pe urma ingreuindu-se si deznadajduindu-se precum nu se cuvenea de mantuirea sa, a zis : ma voi duce in lume, de vreme ce m-am prapadit. Iar dupa ce a dat sa se duca, i-a venit un glas pe cale, zicand : cei noua ani, in care ai fost ispitit, cununi ti-au pricinuit tie. Pentru aceea, intoarce-te la locul tau si te vei usura de ganduri. Si intorcandu-se fratele a aflat odihna. De unde intelegem ca razboaiele pricinuiesc cununile 14) Zis-a un batran : la inceputul lepadarii monahului de lume nu se slobod dracii sa-l ispiteasca pe om cu silnicie, ca nu spaimantandu-se de lucru sa se intoarca la lume degraba. Iar daca va spori cu vremea si cu lucrul monahul, atunci se slobod asupra-i razboaiele poftelor trupesti si ale celorlalte dezmierdari, poate si al maniei, al uraciunii si al celorlalte patimi. Atunci are nevoie omul sa se smereasca si sa planga, osandindu-se si prihanindu-se numai pe sine . Si asa, prin ispite se invata rabdarea iscusita si dreapta socoteala, apoi alearga la Dumnezeu cu lacrimi. Iar unii tulburandu-se de lucrul aeesta si ingreuindu-se de scarba nesuferita, au cazut in adancul deznadajduirii si s-au intors iarasi cu inima in lume, iar unii si cu trupul. Noi insa fratilor, niciodata sa nu deznadajduim sau sa ne imputinam, ci vitejeste si cu indelunga rabdare sa suferim ispitele , multumind lui Dumnezeu pentru toate cate ni se intampla noua. Caci multumirea catre Dumnezeu risipeste toate mestesugurile vrajmasului 16) Caci de nu vom flamanzi si nu vom inseta si nu vom patimi de frig si de nu ne vom departa de materiiie lumii si nu vom muri voilor trupului, cum vom fi vii cu sufletul ? Cum vom dobandi Imparatia Cerurilor ? Ostasul de nu va lupta in razboi si sa biruie ( dupa care va lua si bani ), nu se invredniceste de cinste. Iar noi, mancand si band si intre mireni petrecand, intre care am fost si mai inainte, cum ne vom invrednici de Imparatia Cerurilor ? Monahul cel ce are aur, argint, sau materie, nu crede ca poate Dumnezeu sa-l hraneasca, Cel ce hraneste si fiarele si pestii marii. Si daca nu poate sa ne dea noua paine, nici Imparatia Lui nu poate sa ne-o dea. Asadar, la ce ne ostenim ? Spuneti-mi fratilor ! Ingerii in cer, aur si argint gramadesc sau slava lui Dumnezeu ? Si noi, pentru ce ne-am lepadat de lume ? Ca iarasi bani si materie sa adunam, sau sa ne facem ingeri ? Oare nu stiti ca ceata care a cazut din cer se impIlneste cu monahi ? Caci aceasta inseamna chipul nostru ingeresc, dupa cum zic toti 17) Zis-a un batran : trebuie sa fugim de toti cei ce lucreaza faradelegea, chiar prieteni sau rude de ne vor fi, dregatorie preoteasca sau imparateasea de vor avea. Caci departarea de la cei ce lucreaza faradelegea ne daruieste noua dragostea si indrazneala catre Dumnezeu 18) Tot aceasta a zis : nu este de folos sa se lipeasea cineva de calcatorii de lege, nici in biserica, nici in targ, nici la alt lucru, ci trebuie sa se departeze de prietenia lor. Tot calcatorul de lege este vrednic sa fie ocolit, fiind partas muncii celei vesnice

19) Zis-a un batran : sa nu locuiesti in locul tinde vezi pe vreunii ca au zavistie asupra ta fiindca nu sporesti