Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite

Capitolul 12

STRUCTURILE ŞI PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR COMPOZITE

12.1. Introducere
Materialele compozite reprezintă o clasă modernă de materiale cu structura eterogenă, alcătuită din două sau mai multe materiale componente, care sunt puternic legate între ele şi conlucrează eficient pentru a conferi ansamblului structural caracteristici superioare celor proprii componentelor solitare. În funcţie de caracteristicile structurale, materialele compozite pot fi împărţite în mai multe categorii: A. Materialele compozite cu granule (agregatele compozite) au structura alcătuită dintr-un material matrice în care sunt înglobate granule (particule) din unul sau mai multe materiale. În această categorie sunt incluse: betonul, materialele dure, având structura alcătuită din particule fine de carburi metalice (WC, TiC, TaC etc.) înglobate, în concentraţii volumice de până la 95 %, într-o matrice metalică (Co, Ni, Te etc.), cermeturile, având structura alcătuită dintr-o fază oxidică − ceramică (Al2O3, ZrO2 etc.) înglobată, în concentraţii volumice de până la 80 %, într-o matrice metalică (Fe, Cr, Ni, Co, Mo etc.) şi masele plastice aglomerate, având structura alcătuită dintr-un material macromolecular de bază − duroplast (răşină fenolică, răşină epoxidică etc.) sau termoplast (polimetacrilat de metil, polipropilenă, poliamidă, politetrafluoroetilenă etc.) – în care sunt înglobate particulele unui material de umplutură (rumeguş de lemn, acid salicilic fin dispersat, bile de sticlă, pulberi metalice etc.). B. Materialele compozite stratificate au structura alcătuit ă dintr-un material suport dispus în straturi solidarizate cu un material de legătură (liant). În aceast ă categorie sunt incluse materialele organice stratificate, având structura alcătuit ă din starturi multiple de material organic (hârtie, carton, lemn, materiale textile etc.) şi liant (răşină fenolică, răşină
267

ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

melaminformaldehidică, răşină ureoaldehidică etc.) şi materialele metalice emailate (materialele anorganico − metalice), având structura alcătuită din unul sau mai multe straturi de material oxido-silicatic depuse pe un suport metalic (de obicei, din oţel sau fontă). C. Materialele compozite cu fibre au structura alcătuită dintr-un material de bază (matrice) în care sunt înglobate fibre individuale (scurte sau lungi, orientate sau neorientate), împletituri de fibre sau straturi de fibre din diferite materiale. Pentru majoritatea materialelor din această categorie matricea este un material organic macromolecular (de obicei, un material duroplast, de tipul răşinilor poliesterice nesaturate sau răşinilor epoxidice), anorganic (ceramică pe bază de Al2O3, ciment sau beton) sau metalice (diverse metale sau aliaje), iar fibrele sunt polimerice (poliamide de tip Kevlar, Nylon sau Aramid), de sticlă, ceramice (alumină, oxid de Be, carbură de B, carbură de siliciu, nitrură de siliciu), de carbon (grafit) sau metalice (W, Ta, Cr, Cu, Mo, Ni, Fe etc.), în prezent fiind folosite frecvent fibrele fine (trihite, whiskers) cu structură de monocristale perfecte din alumină, carbură de siliciu, fier sau grafit.

Fig. 12.1. Structurile unor materiale compozite uzuale: a − beton; b − lemn; c − poliester armat cu fibre de sticlă

Cele mai utilizate materiale din această categorie sunt compozitele polimerice armate cu fibre de sticlă, betonul armat şi, ca material compozit natural, lemnul. Imaginile structurilor câtorva materiale compozite folosite în tehnică sunt prezentate în figura 12.1.

12.2. Estimarea caracteristicilor fizico − mecanice ale materialelor compozite
Caracteristicile de utilizare ale materialelor compozite sunt determinate esenţial de natura şi intesitatea legăturilor ce se realizează între materialele componente ale structurii acestora, care asigură conlucrarea (cooperarea) acestor
268

Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite

componente. Ca urmare, când se analizează structura unui material compozit se iau în considerare atât structurile materialelor componente, caracteristicile distribuţiei (dispunerii) acestor componente şi raportul concentraţiilor lor (masice sau volumice), cât şi structurile zonelor de legătură (interfaciale) dintre materialele componente; un material compozit este bine realizat, dacă structura zonelor de legătură asigură conlucrarea perfectă a materialelor componente ale acestuia, fapt care se poate deduce cu uşurinţă comparând imaginile microstructurilor prezentate în figura 12.2, care evidenţiază dependenţa dintre comportarea la rupere a unui material compozit de tip poliester armat cu fibre de sticlă şi calitatea legăturilor realizate între matrice şi fibre.

Fig.12.2. Imaginile microscopice ale suprafeţelor de rupere la tracţiune ale unui material compozit de tip poliester armat cu fibre de sticlă: a − cu legături insuficiente între matrice şi fibre; b − cu legături puternice între matrice şi fibre

Pentru a prezenta modul în care se pot estima caracteristicile fizico − mecanice ale unui material compozit, în funcţie de caracteristicile materialelor componente şi de raportul concentraţiilor acestora în structura compozitului, se consideră, trei cazuri distincte: A. materialul compozit are structura alcătuită dintr-o matrice în care sunt înglobate fibre dispuse paralel şi este solicitat mecanic la tracţiune axială în lungul fibrelor; B. materialul compozit are structura alcătuită dintr-o matrice în care sunt înglobate fibre dispuse paralel şi este solicitat la tracţiune axială pe o direcţie perpendiculară pe direcţia de dispunere a fibrelor; C. materialul este un agregat compozit solicitat la tracţiune monoaxială. A. Dacă un material compozit alcătuit dintr-o matrice (M) în care sunt înglobate fibre (f) dispuse paralel este solicitat la tracţiune monoaxială în lungul fibrelor de o forţă Fc, care produce deformarea elastică a compozitului şi a materialelor sale componente, aşa cum se arată în schema prezentă în figura 12.3, comportarea sa poate fi descrisă astfel: • deformaţiile (alungirile) specificie (de natură elastică) ale matricei εM,
269

σf şi σC sunt tensiunile normale (pe direcţia de acţiune a forţei Fc) generate de solicitarea mecanică în matrice. ε f = EM Ef EC • forţa Fc se distribuie pe M şi f existente în structura compozitului. fibrelor şi compozitului. această condiţie (numită condiţia de izodeformaţie) fiind respectată datorită conlucrării componentelor M şi f. porţiunea din SC ocupată de fibre are aria Sf = SCvf. iar fracţia volumică a fibrelor în aceasta este vf. (12. 12. Schema comportării unui material compozit cu fibre dispuse paralel la tracţiune monoaxială în lungul fibrelor Fig. se poate aplica legea lui Hooke şi rezultă relaţiile: σf σ σ şi ε C = C .4) σCSC = σMSM + σfSf ⇒ σC = σM(1 − vf) + σfvf. 12. Fig.4. o parte FM fiind preluată de matrice şi o parte Ff − de fibre: (12.3) Fc = FM + Ff. iar σM. Schema conlucrării componentelor M şi f ale unui material compozit supus la tracţiune monoaxială în lungul fibrelor Relaţia (12. Ef şi EC sunt modulele de elasticitate longitudinală ale matricei. determinată de existenţa legăturilor intime dintre ele.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR fibrelor εf şi compozitului εC pe direcţia de aplicare a forţei Fc sunt egale: (12. • dacă secţiunea (transversală) portantă a compozitului are aria SC.5) permite estimarea modulului de elasticitate longitudinală al unui material compozit. iar porţiunea din SC ocupată de matrice are aria SM = SC(1 − vf) şi se pot scrie relaţiile: (12. • dacă EM. în fibre şi în compozit.2) εM = M . cunoscând valorile modulelor de elasticitate longitudinală ale materialele componente M şi f.1) εM = εf = εC . (12.3. Această relaţie este valabilă dacă fracţia 270 .5) EC = EM(1 − vf) + Efvf.

iar prezenţa fibrelor este echivalentă cu existenţa în material a unor goluri (defecte) care îi diminuează secţiunea portantă. pentru ca orice porţiune din M să aparţină unei zone de acţiune a unei fibre. evidenţiind următoarele aspecte: • dacă materialul este lipsit de fibre (vf = 0). (12. B. compozitul trebuie să se caracterizeze printr-o densitate suficient de mare a fibrelor (fracţia volumică a fibrelor trebuie să fie suficient de mare). legăturile dintre M şi f asigură respectarea condiţiei de izodeformaţie numai într-o zonă din jurul fiecărei fibre înscrisă într-un cilindru cu diametrul dm (numită zona de acţiune a fibrei).1). materialul M din afara acestei zone putându-se deforma liber. dată de relaţia: R * − RmM .4) şi (12.4.6) este valabilă dacă vf este suficient de mare. care produce deformarea elastică a compozitului şi componentelor sale. cum ar fi: coeficientul de difuzie D. rezistenţa sa la rupere scade pe măsură ce creşte vf. Diagrama prezentată în figura 12. comportarea sa poate fi descrisă astfel: 271 . Dacă materialul compozit este alcătuit dintr-o matrice moale şi plastică şi fibre cu rezistenţă mecanică ridicată şi plasticitate scăzută (care se comportă elastic până la rupere). deoarece matricea este plastică şi se deformează înainte de rupere mai mult decât fibrele). Dacă un material compozit alcătuit dintr-o matrice (M) în care sunt înglobate fibre (f) dispuse paralel este solicitat la tracţiune monoaxială de o forţă Fc normală la fibre.5). Ca şi relaţia (12. deoarece o mare parte din materialul matricei se află în afara zonelor de acţiune ale fibrelor şi se deformează liber. relaţia (12. aşa cum se arată în schema prezentată în figura 12. coeficientul de conductibilitate termică λ sau coeficientul contracţiei transversale (Poisson) µ.5 justifică această afirmaţie. relaţia (12. RmM fiind definită prin tensiunea care produce matricei o deformare specifică egală cu cea la care survine ruperea fibrelor. în consecinţă.5) sunt valabile şi pentru estimarea altor caracteristici fizico − mecanice ale materialelor compozite. Aşa cum sugerează schema din figura 12.4) se poate adapta pentru estimarea rezistenţei la rupere a compozitului RmC în funcţie de rezistenţa la rupere a fibrelor Rmf şi de rezistenţa convenţională a matricei RmM: (12.6.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite volumică a fibrelor în materialul compozit este suficient de mare pentru a fi respectată condiţia de izodeformaţie (12. rezistenţa la rupere * * corespunde rezistenţei la rupere a matricei RmM ( RmM > RmM. • dacă compozitul are vf mică. • efectul durificator al fibrelor se manifestă dacă fracţia volumică a fibrelor depăşeşte valoarea critică vfcr.6) RmC = RmM(1 – vf) + Rmfvf .7) v fcr = mM Rmf − RmM Relaţiile de forma (12.

în fibre σf şi în compozit σC sunt egale: (12. • deoarece deformaţiile produse compozitului de solicitarea mecanică sunt de natură elastică.8) σM = σf = σC. ţinând seama de îndeplinirea 272 .2) şi. Fig. iar porţiunea ocupată de materialul matricei – LM = LC(1 − vf). porţiunea ocupată de fibre fiind Lf = LCvf.10) εC = εM(1 − vf) + εfvf. 12.5.9) ∆LC = ∆LM + ∆Lf. această condiţie (numită condiţia de izotensiune) fiind respectată datorită legăturilor intime existente între matrice şi fibrele compozitului. Diagrama dependenţei dintre rezistenţa la tracţiune monoaxială în lungul fibrelor a unui compozit şi mărimea fracţiei volumice a fibrelor • orice element de volum din materialul compozit se deformează elastic pe direcţia tensiunilor σC.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR • tensiunile normale (pe direcţia de aplicare a forţei Fc) generate de solicitarea mecanică în matrice σM.5): εM = ∆L f = ∆L f şi relaţia (12.9) se transformă într-o relaţie de aceiaşi formă cu (12.4) şi (12. rămân valabile relaţiile (12. alungirea ∆LC produsă pe această direcţie obţinându-se prin sumarea alungirii matricei ∆LM şi alungirii fibrelor ∆Lf: (12. deoarece lungimea iniţială a elementului de volum a fost LC = LM + Lf. iar deformaţiile specifice (pe aceeaşi direcţie) ale celor două materiale LC ∆L ∆LM (M şi f) ce compun elementul de volum sunt: ε M = M = şi LM LC (1 − V f ) Lf LCV f (12. deformaţia specifică corespunzătoare acestui element este ∆L ε C = C .

Pentru condiţiile de solicitare considerate. relaţia (12.12) EC = Em fVf . C. Schema comportării unui agregat compozit la tracţiune monoaxială Relaţiile de forma (12. se poate presupune că modulul de elasticitate lungitudinală al agregatelor compozite este dat de relaţii de forma: n n (1 − V f ) + E n (12. comportarea sa este dificil de descris. de exemplu.10). 12.10) devine: 1 −1 −1 = EM (1 − V f ) + E − (12.6. relaţia (12. exponentul n aparţinând mulţimii n ∈ [−1. Fig. Valoarea exponentului n depinde de caracteristicile materialelor M şi f care alcătuiesc compozitul.7.12) devine (12. cunoscând valorile moduleleor de elasticitate longitudinală ale materialelor componente M şi f. astfel: • dacă n = −1.11) şi agregatul compozit se 273 .1] \{0}. aşa cum se arată în schema prezentată în figura 12. Dacă un material de tip agregat compozit este solicitat la tracţiune monoaxială de o forţă Fc. cum ar fi coeficientul de difuzie D sau coeficientul de conductibilitate termică λ. relaţia (12.11) permite estimarea modulului de elasticitate longitudinală al unui material compozit. 12.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite condiţiei de izotensiune (12.8).11) sunt valabile şi pentru estimarea altor caracteristici fizico − mecanice al materialelor compozite pe direcţia normală la fibre.11) EC f Vf . Cercetările întreprinse până în prezent au evidenţiat însă că astfel de materiale au caracteristicile elastice intermediare celor corespunzătoare compozitelor cu fibre (cu aceleaşi materiale M şi f) care îndeplinesc condiţiile de izodeformaţie şi de izotensiune. ca urmare. rezistivitatea electrică ρ (inversul conductibilităţii electrice) se pot utiliza relaţii de tipul (12. pentru alte caracteristici. cum sunt. Schema comportării la tracţiune monoaxială pe direcţia normală la fibre a unui material compozit cu fibre dispuse paralel Fig.7. care produce deformarea elastică a compozitului şi componentelor sale.

sugerând eterogenitatea structurală şi anizotropia acestui material.0). care are o parte exterioară. industria chimică. ci şi pentru alte caracteristici fizico-mecanice (coeficientul de difuzie D. relaţia (12. radială (secţiunea făcută cu un plan care conţine axa trunchiului) şi tangenţială (secţiunea făcută cu un plan paralel cu axa trunchiului şi normal unei raze a acestuia) obţinute. numită ritidom (partea moartă.8. Lemnul – material compozit natural Lemnul este unul din materialele compozite naturale cu fibre folosite pe scară largă în aplicaţiile tehnice. Ca şi în cazul celorlalte tipuri de materiale compozite.12) devine (12.5) şi agregatul compozit se comportă ca un material compozit (cu fibre) care îndeplineşte condiţiile de izodeformaţie. în multe ţări (de exemplu.) 12. din oţel). din cauciuc) în care sunt înglobate particule sferice cu Ef foarte ridicat (de exemplu. Secţiunea transversală făcută prin trunchiul unui arbore evidenţiază (la scară macroscopică). SUA sau Rusia) cantitatea de lemn utilizată anual pentru diverse construcţii industriale sau civile şi în alte aplicaţii (din industria mobilei. următoarele zone structurale ale acestuia: • zona exterioară a trunchiului reprezintă scoarţa (coaja).12) sunt valabile nu numai pentru estimarea caracteristicilor elastice ale agregatelor compozite. din cauciuc). • dacă n = 1.12) cu n ∈ (−1.3. iar agregatele compozite cu EM ridicat şi Ef scăzut au comportarea elastică descrisă de (12. cu aspect crăpat. aşa cum se arată în figura 12. Sursa din care se obţine acest material este în mod obişnuit trunchiul arborilor. din oţel) în care sunt înglobate particule sferice cu Ef foarte scăzut (de exemplu. brăzdat sau desprins în 274 .1). ca urmare.12) cu n ∈ (0. un astfel de agregat compozit poate fi alcătuit dintr-o matrice cu EM foarte scăzut (de exemplu. pentru studierea structurii lemnului se procedează la secţionarea trunchiului arborilor. relaţiile de forma (12. coeficientul de conductibilitate termică λ. un astfel de agregat compozit poate fi alcătuit dintr-o matrice cu EM foarte ridicat (de exemplu. agricultură etc. coeficientul contracţiei transversale µ etc.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR comportă ca un material compozit (cu fibre) care îndeplineşte condiţia de izotensiune.9. • agregatele compozite industriale având EM scăzut şi Ef ridicat au comportarea elestică descrisă de (12.) depăşind suma cantităţilor de oţel şi beton întrebuinţate în aplicaţiiile tehnice din toate ramurile economiei lor naţionale. aspectul secţiunilor transversală (secţiunea făcută cu un plan perpendicular pe axa longitudinală a trunchiului). aşa cum se poate observa în figura 12.

275 . culoarea mai închisă decât alburnul). cu pereţii lignificaţi. care se distinge uşor la tulpinile tinere şi este mult diminuată la tulpinile arborilor maturi) şi o parte intermediară.10. fibre liberiene şi ţesuturi de parenchim). permiţând stabilirea vârstei arborelui. Zonele structurale ale trunchiului unui arbore Structura la scară microscopică (constituţia anatomică) a lemnului are. numită măduvă (formată din ţesuturi de parenchim rare. care are o parte exterioară. care se dezvoltă anual şi este alcătuită din vase. golite de conţinutul lor celular. Schema secţionării trunchiului arborilor pentru studierea structurii lemnului Fig. afânate şi rezistente. şi care are. următoarele elemente: • vasele lemnoase sunt şiruri de celule alungite. prin care se face circulaţia ascendentă a sevei brute). la cele mai multe specii de arbori. numită duramen (format din ţesuturi moarte.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite solzi. numită liber (partea vie. numită alburn (de culoare deschisă. aşa cum se observă în figura 12. 12. o parte centrală. celulele care alcătuiesc acest ţesut au propietatea de a se multiplica în mod continuu în timpul perioadei de vegetaţie a arborelui şi de a da naştere anual (spre interior) ţesuturilor care formează lemnul şi (spre exterior) ţesuturilor care formează liberul. care alcătuiesc ţesutul conductor al sevei brute. straturile lemnoase care se formează anual datorită activităţii cambiului şi care determină creşterea în grosime a lemnului sunt numite inele anuale şi pot fi observate clar în secţiunea transversală. Fig. situată între coajă şi lemn formată dintr-un singur strat de celule care determină creşterea în grosime a trunchiului reprezintă cambiul. • zona intermediară. în fâşii sau în placi) şi o parte interioară.8. 12. • zona interioară a trunchiului reprezintă lemnul.9.

lemnul poate fi privit ca un material compozit având în structură fibrele lemnoase alcătuite din celuloză şi o matrice (liant) alcătuită din hemiceluloză (celuloză cu grad relativ redus de polimerizare n < 200 ) şi lignină (polimer cu reţea de fenol − propan).ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR vasele lemnoase sunt de două feluri: − traheele (vasele perfecte sau vasele propriu-zise). 276 . la care pereţii transversali se păstrează intacţi sau ciuruiţi. fibrele lemnoase sunt elementele de bază ale ţesutului mecanic (de rezistenţă) al lemnului.). strâns legate între ele (fără spaţii inter celulare). • fibrele lemnoase sunt şiruri de celule moarte.. cu pereţii groşi. • canalele rezinifere sunt canale căptuşite cu celule secretoare de răşină.70 % din masa lemnului. alungite.. ele constituind 40. • razele medulare sunt şiruri de celule de parenchim aşezate radial.10. 12. − traheidele (vasele imperfecte). la care pereţii transversali (care despart celulele componente ale vaselor) au dispărut complet sau parţial. lignificaţi şi cu spaţiul interior (golit de conţinutul celular) foarte îngust. Structura la scară microscopică (constituţia anatomică) a lemnului Datorită acestei constituţii anatomice..45 %) şi hidrogenul (5... astfel că circulaţia sevei prin acestea se face ca prin nişte tuburi.. care apar în structura masei lemnoase a unor specii de arbori (molid... pe pereţii lor laterali existând multiple punctuaţii (mici porţiuni circulare nelignificate şi permeabile care permit comunicarea cu ţesuturile sau vasele vecine.6 %). Elementele chimice care compun matricea şi fibrele acestui material sunt: carbonul (49. Fig. pin etc. oxigenul (44.50 %).

ţinând seama de anizotropia proprietăţilor lemnului. Influenţele prezenţei concentratorilor de tensiuni mecanice asupra comportării la rupere a lemnului (la tracţiune pe direcţia fibrelor) sunt sugerate de imaginile prezentate în figura 12. rezistenţă mecanică relativ scăzută) provenind din arborii alor căror frunze rămân verzi tot timpul anului (brad.3). alungirea procentuală după rupere A etc.2 şi 3. plasticitatea şi rezistenţa la rupere a lemnului se definesc la fel ca în cazul materialelor metalice (v. pin etc. în general.13 şi 12. prezintă o mare anizotropie a proprietăţilor fizico-mecanice. Densitatea lemnului se defineşte în trei moduri distincte: densitatea lemnului verde ρu este masa unităţii de volum de lemn verde (cu umiditatea maximă). în lungul fibrelor sau perpendicular pe direcţia fibrelor.11 şi 12.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite La stabilirea proprietăţilor de utilizare ale lemnului trebuie avute în vedere următoarele aspecte: • lemnul.).3).15. iar 277 . Pentru determinarea caracteristicilor care pot exprima cantitativ aceste proprietăţi (modulul de elasticitate E. 3. Principalele proprietăţi fizico-mecanice ale lemnului şi caracteristicile care se folosesc pentru exprimarea cantitativă a acestora se definesc în moduri similare şi se determină prin încercări asemănătoare celor utilizate în cazul materialelor metalice (v. În figurile 12. rezistenţa la rupere Rm. B. Elasticitatea.12 sunt prezentate (pentru exemplificare) curbele caracteristice convenţionale la tracţiune şi compresiune pe direcţia fibrelor pentru lemnul de fag. având structura unui material compozit cu fibre dispuse paralel. • proprietăţile fizico-mecanice ale lemnului (şi produselor confecţionate din lemn) sunt influenţate sunstanţial de umiditatea acestuia. A.14 sunt redate aspectele specifice ale ruperii lemnului la astfel de solicitări. scap. Trebuie precizat că împărţirea tradiţională a diverselor specii de lemn în categoriile: lemn de esenţă moale şi lemn de esenţă tare foloseşte rezistenţa mecanică numai ca un criteriu secundar. lemnul de esenţă moale (având. criteriul principal care stă la baza acestei calsificări fiind natura sezonieră a arborilor din care provine lemnul. cap. aceste încercări se efectuează prin solicitarea monoaxială (la întindere sau la compresiune). STAS 86 şi STAS 1348 (pentru încercarea la compresiune). densitatea absolută ρ0 este masa unităţii de volum de lemn anhidru (uscat artificial la 105 oC). a unor epruvete prelucrate din lemn.) se folosesc (ca încercări de referinţă) încercarea la tracţiune şi încercarea la compresiune. standardele care regelmentează modul de efectuare a încercărilor fiind: STAS 336 şi STAS 6291 (pentru încercarea la tracţiune). iar în figurile 12. iar densitatea convenţională ρc este raportul dintre masa de lemn anhidru şi volumul de lemn verde (cu fibrele saturate de umiditate) din care aceasta sa obţinut prin uscarea artificială a lemnului la 105 oC.

13.scap. Aspectul ruperilor lemnului la compresiune pe direcţia fibrelor . Curbe caracteristice convenţionale la compresiune pe direcţia fibrelor pentru lemnul de fag Fig.12. 12.16. rezistenţă mecanică ridicată) fiind obţinut din arborii ale căror frunze se schimbă anual (stejar. Aspectul ruperilor lemnului la tracţiune pe direcţia fibrelor 278 Fig.). 12.11. în general.14. Fig. în N/mm2.7) cu ajutorul încercării de încovoiere prin şoc cu ciocanul pendul (reglementată de STAS 338). 12. v. 12.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR lemnul de esenţă tare (având. C. Curbe caracteristice convenţionale la tracţiune pe direcţia fibrelor pentru lemnul de fag Fig. Aspectele specifice ale ruperii la încovoiere (statică sau dinamică) a lemnului sunt sugerate de imaginile prezentate în figura 12. al cărei rezultat este (de obicei) rezilienţa (indicele de rezilienţă) KCV în J/cm2 sau (uneori) rezistenţa la rupere la încovoiere dinamică normală pe fibre Rmid. Comportarea la rupere a lemnului se poate caracteriza cu ajutorul încercării la încovoiere statică (reglementată de STAS 337/2) al cărei rezultat este rezistenţa al rupere la încovoiere statică normală pe fibre Rmis sau (ca şi în cazul materialelor metalice. fag etc.3.

12. Duritatea lemnului se determină folosind mai multe metode: • Metoda Brinell (reglementată de STAS 2417/2) utilizează ca penetrator o sferă (bilă) din oţel. b − de tipul orificiilor Fig.16.. b − în cazul solicitării la încovoiere dinamică D.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite Fig. 25 s). cu o forţă F. pe un 279 . Comportarea la rupere a lemnului în prezenţa concentratorilor de tensiuni: a − de tipul crestăturilor laterale. pentru determinarea durităţii prin această metodă se apasă penetratorul sferic cu diametrul D.15.. Aspectul ruperilor lemnului la încovoiere normală pe fibre: a − în cazul solicitării la încovoiere statică. 12. un timp τd (τd = 10 .

24). fig. Duritatea Janca (simbolizată HJ) este o caracteristică mecanică definită (convenţional) prin relaţia HJ = F. se îndepărtează penetratorul şi se măsoară diametrul d al urmei lăsate de acesta pe lemn (v. 12.80665 N) şi aria suprafeţei urmei lăsate de acesta pe lemnul analizat Sp.17) şi exprimată în mm2.17. E. Aspectul acestei curbe (v. calculată cu relaţia (3. exprimată în kgf (1 kgf = 9. fig.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR eşantion (probă. • Metoda Janka (reglementată de STAS 2417/1) utilizează ca penetrator o sferă (bilă) din oţel cu diametrul D = 11. Comportarea la solicitări variabile a lemnului se poate analiza construind (ca şi în cazul materialelor metalice.12. b − umiditate .28 mm (având aria secţiunii ecuatoriale Se = 100 mm2 = 1 cm2). v. epruvetă. pentru determinarea durităţii prin această metodă se apasă penetratorul sferic. 3. acestă caracteristică se modifică în funcţie de temperatura şi umiditatea lemnului aşa cum sugerează diagramele prezentate în figura 12.18. iar după încetarea acţiunii forţei. 18. Fig. piesă) din lemnul care se analizează şi se stabileşte intensitatea forţei F (în kgf) care produce pătrunderea penetratorului în lemn pe o adâncime h= D 2 .17) arată că în cazul lemnului (la fel ca la unele materiale metalice) se poate defini caracteristica numită rezistenţă la oboseală RO. Curba de durabilitate la oboseală (Wöhler) a lemnului de molid 280 Fig. piesă) din lemnul care se analizează. scap.3. cu o forţă crescătoare. epruvetă. Modificarea rezistenţei la oboseală a lemnului de brad în funcţie de: a − temperatură . pe un eşantion (probă. Duritatea Brinell (simbolizată HB) este o caracteristică mecanică definită (convenţional) ca fiind raportul dintre forţa F. 12.9) curba de durabilitate la obseală (curba Wöhler).

pin Mahon Mesteacăn Fag. nuc Guaiac Plop tremurător Brad. nuc Balsa Brad. salcie albă Mahon. balsa.0…9. fag Guaiac Balsa Mahon Brad.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite Caracteristicile fizico-mecanice anterior definite permit clasificarea speciilor de lemn în categoriile precizate în tabelul 12. Principalele categorii de semifabricate realizate din lemn brut 281 .0 Lemn cu rezilienţă mare KCV = 6. fag Mesteacăn. N/mm2 Rezistenţa la încovoiere statică normală pe fibre Rmis *.1.1. N/mm2 Rezilienţa KCV *.).0 * caracteristicile se determină pe lemnul cu umiditatea de 12 % Lemnul brut se prelucrează sub formă de semifabricate destinate utilizării în diverse aplicaţii tehnice (construcţii civile sau industriale. nuc Densitatea ρu. ulm Nuc. J/cm2 Lemn cu rezilienţă foarte slabă KCV < 3. mesteacăn Fag. pin Mesteacăn Carpen. pin Mesteacăn Ulm de câmp Carpen.0 Lemn cu rezilienţă foarte mare KCV > 9. mobilier. fag Măslin Guaiac Brad. Clasificarea lemnului în funcţie de caracteristicile fizico − mecanice Caracteristica Categoriile de lemn Lemn foarte uşor Lemn uşor Lemn moderat de greu Lemn greu Lemn foarte greu Lemn extrem de greu Lemn foarte moale Lemn moale Lemn mijlociu Lemn foarte dur Lemn extrem de dur Lemn cu rezistenţă foarte slabă Lemn cu rezistenţă slabă Lemn cu rezistenţă bună Lemn cu rezistenţă mare Lemn cu rezistenţă foarte mare Lemn cu rezistenţă foarte slabă Lemn cu rezistenţă slabă Lemn cu rezistenţă bună Lemn cu rezistenţă mare Lemn cu rezistenţă foarte mare Lemn cu rezistenţă foarte slabă Lemn cu rezistenţă slabă Lemn cu rezistenţă bună Lemn cu rezistenţă mare Lemn cu rezistenţă foarte mare Valorile caracteristicii ρu < 400 ρu = 400…500 ρu = 500…650 ρu = 650…800 ρu = 800…1000 ρu > 1000 HJ < 350 HJ = 350…500 HJ = 500…650 HJ = 650…1000 HJ > 1000 Rmc < 30 Rmc = 30…45 Rmc = 45…60 Rmc = 60…80 Rmc > 80 Rmt < 75 Rmt = 75…90 Rmt = 90…125 Rmt = 125…150 Rmt > 150 Rmis < 65 Rmis = 65…85 Rmis = 85…110 Rmis = 110…140 Rmis > 140 Exemple de specii de lemn Balsa. pin Mesteacăn. ambalaje etc. fag Carpen Plop alb Brad Pin Carpen.5 Lemn cu rezilienţă bună KCV = 4. N/mm2 Rezistenţa la tracţiune paralelă cu fibrele Rmt *.0…4.0 Lemn cu rezilienţă slabă KCV = 3. kg/m3 Duritatea HJ * Rezistenţa la compresiune paralelă cu fibrele Rmc *. Tabelul 12.5…6.

AI (obţinute din aşchii de lemn încleiate cu răşină ureoformaldehidică şi care au înglobate substanţe de protecţie contra ciupercilor. cu sau fără adaosuri de lianţi. prin presare la cald. cu grosimea de 0. prin presare la cald. scânduri.800 kg/m3.Ex (obţinute din aşchii de lemn presate la cald prin extrudare şi placate pe ambele feţe cu furnir tehnic) etc. obţinute prin lipirea mai multor straturi de PFL. imprimări. Din lemn brut. şipci. plăcile din aşchii de lemn – PAL.D având aplicat pe una din feţe un strat subţire de pastă mecanică albă sau colorată în diverse nuanţe). realizate în diverse sortimente: plăci cu densitate medie – PFL. încleierea fiind rezistentă la fiereberea în apă. de asemenea. buşteni. plăci fonoabsorbante (obţinute prin perforarea sau înţeparea suprafeţelor unor PFL moi şi poroase şi destinate utilizării la finisajele interioare şi tratamentele fonoabsorbanete ale construcţiilor) etc. folie de hârtie impregnată cu răşină melaminică).ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR sunt buştenii şi cheresteaua de diverese sortimente: grinzi. plăci decorative (plăci din PFL.0 mm. la atacul ciupercilor şi insectelor xilofage). datorită structurii şi proprietăţilor pe care le prezintă. destinate fabricării mobilierului sau utilizării în lucrările interioare de construcţii). pe una sau ambele feţe.SET (plăci din aşchii de lemn înobilate pe ambele feţe cu masă de şpaclu. cherestea şi/sau aşchii de lemn se realizează şi alte tipuri de semifabricate. panelul (semifabricat alcătuit dintr-un miez de şipci şi feţe din furnir cu fibrele perpendiculare pe direcţia fibrelor miezului). plăci dure – PFL. finisate prin acoperirea uneia din feţe cu o peliculă de email sau lac pe bază de răşini sintetice uscată la cald). chimice sau termochimice (de tipul celor prezentate în tabelul 12. care.D (obţinute prin împâslirea şi presarea fibrelor de lemn. destinate fabricării mobilierului sau utilizării în lucrările interioare de construcţii). alcătuite dintr-o ramă de lemn şi un miez din lamele sau hârtie.D (plăci cu grosimea s > 12 mm.2). lemnul stratificat. şi plăcile din fibre de lemn – PFL. cu unul sau mai multe pelicule de răşină sintetică.D. având densitatea ρ > 800 kg/m3)..M (plăci din aşchii de lemn acoperite pe ambele feţe. realizate în diverse sortimente: plăci de interior presate perpendicular pe feţe (obţinute din aşchii de lemn încleiate cu răşină ureoformaldehidică şi presate perpendicular pe feţe).5…3. rigle. aceste sortimente se pot supune unor tratamente termice. emailuri şi lacuri. plăci emailate (plăci din PFL.. plăci extrudate din aşchii de lemn – PAL. plăci melaminate (plăci din PFL. plăci stratificate din PFL. clasei materialelor compozite: principalele tipuri de astfel de semifabricate sunt: furnirul (semifabricat plan. plăci melaminate din aşchii de lemn – PAL.D finisate aplicând. insectelor xilofage şi focului). aparţin. placajul (semifabricat stratificat din furnire tehnice).D).DM (PFL cu densitatea ρ = 500. grunduri.CON (obţinute din aşchii de lemn încleiate cu răşină fenolică. în scopul obţinerii unor caracteristici de utilizare convenabile. peliculele de suprafaţă fiind din răsină melaminică). plăci de interior presate perpendicular pe feţe – PAL. plăci emailate din aşchii de lemn PAL. acoperite pe ambele feţe cu placaj). 282 . plăci de exterior presate perpendicular pe feţe – PAL. plăcile celulare (semifabricate de tip panou. dulapi. care se obţine prin derulare centrică sau tăiere plană din buşteni sau cherestea).

• încălzirea camerei la • Reducerea tensiunilor reziduale din lemn şi evitarea defectelor cauzate 99…100 oC în 4…12 ore. la • Reducerea umidităţii lemnului cu 20…30 % în primele ore după aburire.2. cu aer cald şi umed. • încălzirea completă a • Reducerea contragerii şi umflării specifice prin modificarea punctului de lemnului la 99…100 oC în 8…18 ore.Tabelul 12. • aburirea propriuzisă. 99…100 oC. • Protecţia cherestelei împotriva crăpării. prin aburire obţinându-se o nuanţă uniformă roşie – cărămizie. saturaţie în apă al fibrelor. cu viteza de INSTALAŢII circulaţie a aerului 3…6. (75…80 mm) se menţine 70…250 zile USCAREA ÎN • Micşorarea umidităţii prin menţinerea lemnului în instalaţii de tip tunel Uscarea la 70…100 oC.). crăpături etc.5 m/s. prin tratarea capetelor cu aracet produs pe bază de poliacetat de vinil) sau folosind elemente mecanice de protecţie. Se folosesc camere speciale de • Distrugerea agenţilor biologici existenţi în lemn (ciuperci şi insecte aburire şi se parcurg trei etape: xilofage) si blocarea fenomenelor de încingere şi răscoacere. . de acestea (deformaţii. PREZERVAREA • Antiseptizarea lemnului înainte de uscare (cu paste antiseptice aplicate − LEMNULUI upeficial). INDUSTRIALE Uscarea se realizează printr-o succesiune alternantă de perioade USCAREA • Micşorarea umidităţii prin menţinerea lemnului în instslaţii speciale de de încălzire la presiune ÎN VID tratare în vid. iar • Micşorarea umidităţii prin menţinerea îndelungată a lemnului în depozite cheresteaua cu grosime mare de uscare (cu lungimea de 50…100 m şi lăţimea de 30…50 m). atmosferică. asemănătoare lemnului de mahon. ca urmare a evaporării mai intense a apei din lemnul încălzit. Principalele date privind tratamentele aplicate semifabricatelor din lemn Denumirea tratamentului Scopurile aplicării tratamentului Principalele date privind regimul tratamentului ABURIREA USCAREA ÎN AER • Înlăturarea diferenţelor de culoare între alburn şi duramen. cu peioade de menţinere în vid • Conservarea buştenilor împotriva răscoacerii şi crăpării în timpul verii prin imersare sau stropire cu apă. • Creşterea caracteristicilor de rezistenţă mecanică Cheresteaua cu grosimea sub 25 mm se menţine 22…60 zile. timp de 24 ore.

unele din acestea fiind prezentate în scap. 284 .4. 12.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR 12. care permite preluarea de către acestea a unor tensiuni cu intensitatea σf. are tendinţa de a se deforma mai mult) induce în fibre tensiuni de întindere σf.19 şi se scrie condiţia de echilibru a fibrelor (cu diametrul df şi lungimea Lf). (12. • lungimea minimă a fibrelor compozitului. este mai mare şi cu mari. cât şi în M.13) 4 df relaţia finală (12. iar prin reacţiune se dezvoltă în matrice (pe direcţia paralelă cu fibrele) tensiuni de forfecare τM. 12.3. astfel că orice porţiune din materialul matricei se află integral într-o zonă de acţiune a unei fibre. la solicitarea la tracţiune în lungul fibrelor a materialului compozit se generează tensiuni mecanice atât în f. Datorită comportării solidare a ansamblului M – f. numit raport de formă al fibrelor. orientate unidirecţional) reprezintă clasa de materiale compozite cu cele mai mari perspective de dezvoltare şi de utilizare în aplicaţiile tehnice. matricea (care. Pentru a justifica această afirmaţie este necesar să se cunoască mai în detaliu aspectele principale ale mecanismului durificării cu fibre a materialelor. numită lungime critică a fibrelor Lc. cu cât raportul df cât tensiunile de forfecare τm ce pot fi preluate de matrice au intensităţi mai ridicate.13) permite următoarele interpretări: • tensiunile σf preluate de fibrele unui material compozit pot fi cu atât mai L . care sunt maxime în vecinătatea interfeţei M – f (unde matricea este constrânsă să respecte condiţia de izodeformaţie) şi se micşorează în intensitate pe măsură ce creşte distanţa faţă de fibre (datorită diminuării constrângerilor impuse materialului matricei).2 – cazul A: • Comportarea solidară a componentelor la solicitarea mecanică la tracţiune în lungul fibrelor a unui astfel de compozit este determinată de legăturile interfaciale puternice create între M şi f la elaborarea materialului. Dacă se utilizează schema din figura 12. aşa cum arată schema din fig. rezultă: πd 2 4L f σ f = πd f Lτ M ⇒ σ f = τM . Materialele compozite durificate cu fibre Compozitele durificate cu fibre (având structura alcătuită dintr-o matrice (M) în care sunt înglobate fibre (f) cu rezistenţă mecanică ridicată. • Rezistenţa mecanică ridicată a unui astfel de compozit se obţine dacă fracţia volumică a fibrelor înglobate în material este suficient de mare.

) RmC . (12. 1 σf Fig. .14) Lc = d f τ rM 4 τrM fiind rezistenţa la rupere la forfecare a materialului ce constituie matricea compozitului.. este mai mic. scap. numit raport de transfer al sarcinilor. care permite estimarea rezistenţei lor mecanice se modifică astfel: • cu cât raportul Lc )v f . (12. L cu atât materialul compozit are o comportare mai eficientă în ceea ce priveşte conlucrarea între M şi f şi poate prelua solicitări mecanice de intensitate mai ridicată. principalele caracteristici fizico – mecanice ale unor astfel de fibre sunt redate în tabelul 12.15) L Comportarea la solicitări mecanice a compozitelor durificate cu fibre prezintă şi următoarele particularităţi: • Rezistenţa lor mecanică este influenţată în măsură importantă de precizia orientării fibrelor pe direcţia aplicării solicitărilor mecanice. de genul unor filamente L (cu df = 1. 1. Schema solicitării mecanice a M şi f la în cazul compozitelor durificate cu fibre Lc .5.2 ).3. Aspectele prezentate mai înainte au condus la ideea realizării materialelor compozite durificate cu fibre discontinui ultrarezistente.30 µm şi > 100) monocristaline cvasiperfecte (fără defecte ale df structurii cristaline de tipul dislocaţiilor – v.θ = min( mC cos 2 θ cosθ sin θ sin 2 θ RmC = RmM (1 − v f ) + Rmf (1 − 285 .16) . dacă unghiul dintre direcţia orientării fibrelor şi direcţia de aplicare a solicitărilor mecanice are măsura θ. rezistenţa la rupere a materialului compozit este: * R RmM τ rM (12.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite este dată de relaţia: ..19. relaţia (12.6). Pentru compozitele durificate cu fibre discontinui. numite trihite sau fibre whiskers.12.

(12. complică de cele mai multe ori tehnologiile de fabricare şi măreşte considerabil costurile unor astfel de produse.61 343. rezultă că estimarea caracteristicilor mecanice ale materialelor compozite durificate cu fibre cu ajutorul relaţiilor (12. N/mm2 20600 13050 14000 20500 13700 19500 8800 2900 13050 3850 Al2O3 .53 480.53 377.56 700.6) sau (12. (12. Caracteristicile fizico−mecanice ale principalelor tipuri de trihite utilizate la realizarea materialelor compozite Materialul trihitelor Temperatura de topire sau de înmuiere tsf. Tabelul 12. pentru materialele compozite cu fibre de sticlă şi matrice din materiale plastice se recomandă determinarea caracteristicilor mecanice prin încercarea la tracţiune efectuată conform SR EN ISO 527 şi STAS 11268 sau prin încercarea la încovoiere efectuată conform SR EN 63 şi SR EN ISO 14125. compozitele destinate realizării pieselor solicitate la temperaturi ridicate au structura alcătuită dintr-o matrice.17) RmC rezistenţa mecanică a materialului compozit se diminuează considerabil. dacă măsura unghiului θ depăşeşte o valoare critică θcr.80 Rezistenţa la tracţiune Rmf.19 240.15) poate fi de multe ori imprecisă. impunând determinarea experimentală a acestor caracteristici prin încercări mecanice pe epruvete prelevate din aceste materiale.26 123. care.alumină BeO B4C SiC Si3N4 C .07 212. o C 2040 2570 2450 2690 1900 3650 1857 1083 1538 1453 • Temperatura Modulul de elasticitate longitudinală Ef. Realizarea semifabricatelor şi pieselor din materiale compozite durificate cu fibre cu respectarea condiţiei θ < θcr.grafit Cr Cu Fe Ni la care sunt solicitate compozitele durificate cu fibre afectează în mod diferit caracteristicile mecanice ale componentelor lor structurale. Având în vedere această particularitate. de exemplu. kN/mm2 TRIHITE CERAMICE Densitatea ρf.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR şi se poate deduce că.5). atunci când este 286 . În mod obişnuit.23 480. dată de relaţia: τ θ cr = arctg ( rM ).56 199. kg/m3 3960 2850 2520 3180 3180 2500 TRIHITE METALICE 7190 8930 7870 8910 425.3.

3 Rezistenţa tehnică de durată (fluaj) 1000 oC 830 600 - Materialul fibrelor RrT/ 100000 . N/mm2 2400 2250 1140 2100 1600 1700 Af.0 0.scap. dar îşi micşorează considerabil rezistenţa mecanică şi fibre din material refractar.00 Caracteristicile mecanice la ta Rmf.5%Ti−0. dar cu tendinţă accentuată către comportarea fragilă la rupere. Riscul producerii intempestive a fenomenului de rupere a unui astfel de compozit supus solicitărilor mecanice (în lungul fibrelor) este minim. deoarece solicitările se redistribuie pe fibrele nefisurate şi sunt preluate parţial de acele 287 . M fiind un material cu rezistenţă mecanică scăzută.3. iar f – un material cu rezistenţă mecanică foarte ridicată.4. datorită următoarelor argumente: − fisurile se iniţiază de obicei în fibre.20 1. % 3. 1200 oC 360 310 140 - N/mm2 la temperatura T: 1100 oC 510 470 590 270 420 440 • Comportarea la rupere a compozitelor durificate cu fibre este determinată de caracteristicile de rezistentă mecanică şi tenacitate ale componentelor M şi f care le alcătuiesc structura şi de conlucrarea favorabilă a acestora.5 0.15%Zr Mo−1. Caracteristicile mecanice ale celor mai utilizate fibre refractare df.5.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite încălzită.4. care prezintă fragilitate accentuată.00 1. Caracteristicile de rezistenţă mecanică şi plasticitate ale componentelor M şi f sunt în mod obişnuit complementare. în acest fel. Tabelul 12.20 1.9 2. iar caracteristicile de comportare la fluaj ( rezistenţa tehnică de durată RrT/ τ şi limita tehnică de fluaj RεT/ τ − v. dar acest proces nu determină degradarea inadmisibilă a compozitului.25%Ti−0. diferenţele dintre caracteristicile de rezistenţă mecanică ale materialelor componente ale compozitului solicitat la temperaturi ridicate sunt considerabile şi efectul de durificare produs de fibre este foarte important (mult mai mare decât cel produs în cazul solicitării compozitului la temperatura ambiantă). la care diminuarea rezistenţei mecanice odată cu creşterea temperaturii este neînsemnată. mm W – 1%ThO2 W – 5%Re Mo−0. dar foarte plastic (ductil). turbinele cu gaze şi alte componente pentru aeronautică) sunt prezentate în tabelul 12. această afirmaţie este validată de datele prezentate în tabelul 12.8 1. datorită legăturilor interfaciale puternice create între M şi f la elaborarea acestor materiale.15%Zr 0. privind caracteristicile mecanice ale principalelor tipuri de materiale compozite durificate cu fibre folosite în tehnică.25 0.20 0. îşi menţine rezistenţa la oxidare.1 1.8) au valori ridicate. Câteva dintre cele mai utilizate tipuri de fibre refractare pentru realizarea compozitelor destinate aplicaţiilor care presupun temperaturi ridicate de lucru (de exemplu.

36 0.0 − 37.14 0. deoarece aceste legături se crează la elaborarea compozitelor.0 10.0 4.18 Rezistenţa la tracţiune RmC.22 0. ρg km 77.2 11.17 0.77 0.5 35. 5.09 0. structura şi proprietăţile compozitelor durificate cu fibre sunt influenţate esenţial de natura şi intensitatea legăturilor interfaciale produse între componentele M şi f ale acestor materiale. particularităţile metodelor şi procedeelor tehnologice de fabricare sunt factori foarte importanţi de influenţă ai calităţii unor astfel de materiale.67 0.7 8.10 0. − propagarea fisurilor iniţiate în fibre este blocată (frânată) de matricea compozitului.08 0.7 4.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR fragmente ale fibrelor fisurate (sparte) care prezintă o lungime superioară lungimii critice. În mod obişnuit materialele 288 .6 5.29 0.9 112.44 0. datorită capacităţii substanţiale de deformare plastică înainte de rupere.10 0.3 7.2 48.0 4.24 0.0 Aşa cum a rezultat din cele prezentate anterior.6 15.19 0.35 0.25 0.6 36.0 2.47 0.70 0. N/mm2 1640 780 1200 1520 2100 890 1110 1190 300 200 2640 1110 1170 1630 1750 500 450 1590 660 1750 1060 730 360 400 Rezistenţa mecanică R specifică KR = mC .8 76.40 0.0 18.0 7.5 30. disipează prin deformare plastică cea mai mare parte a energiei disponibile pentru extinderea fisurilor şi crează la vârful fisurilor enclave plastice ce micşorează drastic efectul de concentrare a tensiunilor mecanice produs de prezenţa fisurilor.20 0.6 21. Date privind caracteristicile principalelor compozite durificate cu fibre Componentele materialului Matricea Răşină epoxidică Răşină epoxidică Răşină epoxidică Răşină epoxidică Răşină epoxidică Aluminiu Aluminiu Aluminiu Aluminiu Aluminiu Nichel Nichel Nichel Fier Aliaj Ni-Cr Aliaj Ni-Cr Argint Argint Titan Cupru Tantal Cobalt Cobalt Oţel inoxidabil Fibrele Sticlă Whiskers Al2O3 Carbon Kevlar Filamente B SiO2 Al2O3 Oţel Filamente B Whiskers B4C Filamente B Filamente W Whiskers Al2O3 Whiskers Al2O3 Al2O3 Filamente W Oţel Al2O3 Filamente W Filamente W Filamente Ta2C Filamente W Filamente Mo Filamente W Fracţia volumică a fibrelor vf 0.0 6.73 0.82 0. Tabelul 12.30 0.0 11. care.

− depunerea chimică a matricei în jurul fibrelor. se infiltrează între fibre (sub vid sau sub presiunea unui gaz inert) şi prin solidificare determină formarea compozitului. fibrele se aliniază în direcţia de armare dorită. b − fibre de oţel . această metodă permiţând fabricarea materialelor compozite cu matrice metalică şi trihite ceramice (de exemplu. cu această tehnologie fiind realizate (la temperaturi apropiate de ta).Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite compozite durificate cu fibre se realizează prin metode şi procedee tehnologice indirecte (fibrele şi matricea se fabrică independent şi se supun apoi agregării sub formă de material compozit). fibrele se aliniază în direcţia de armare dorită. Microstructura compozitelor cu matrice de nichel durificată cu: a − fibre de carbon. după care se depune electrolitic între ele materialul matricei. fibrele se aliniază şi se dispun în straturi alternante cu matricea.20. − depunerea electrolitică a matricei în jurul fibrelor.12.care se poate supune ulterior şi unor operaţii de prelucrare prin deformare plastică la cald pentru mărirea fracţiei volumice a fibrelor în materialul compozit. materialul matricei este adus în stare topită. cum ar fi: − simpla lipire. topit sub formă de picături fine cu ajutorul unui jet de plasmă. deoarece nichelul topit atacă şi deteriorează fibrele de carbon) şi compozitele cu fibre de oţel şi matrice de nichel. prin această metodă fiind realizate. după care se supun unui proces de agregare prin lipire (realizat în mod obişnuit prin încălzirea şi întărirea prin polimerizare a matricei). fibrele se aliniază în direcţia de armare dorită. compozitele cu trihite de safir în matrice de argint). iar matricea se depune pe fibre prin cementarea acestora în băi de săruri sau în mediu gazos. această metodă fiind utilizată frecvent pentru realizarea compozitelor cu fibre de sticlă sau de carbon şi matricea din răşini sintetice − infiltrarea. compozitele cu fibre de carbon şi matrice de nichel (la care metoda infiltrării nu dă rezultate bune. având structurile prezentate în figura 12.20. de exemplu. o variantă a acestei metode o reprezintă depunerea pe fibrele aliniate în direcţia de armare dorită a materialului matricei. de 289 Fig.

având structura prezentată în figura 12.21.22.C) şi a celor cu fibre de compus Nb8Fe7Cr2 şi matrice de soluţie solidă Fe(Cr. tragere sau extrudare) pentru obţinerea materialului compozit.12. 12. cum ar fi: Fig.21. Structura compozitului cu fibre de W şi matrice de soluţie solidă Ni(W) obţinut prin solidificarea dirijată a aliajului eutectic Ni − W − solidificarea unidirecţională a eutecticelor. de exemplu. pentru realizarea compozitelor cu fibre de wolfram şi matrice de soluţie solidă Ni(W). această tehnologie permiţând obţinerea compozitelor cu fibre de bor şi matrice de aluminiu şi a celor cu fibre de wolfram şi matrice de oţel inoxidabil. − încorporarea fibrelor prin deformarea plastică a matricei. iar faza care are rolul fibrelor durificatoare capătă dispunerea şi orientarea necesare prin solidificarea dirijată unidirecţional a aliajelor turnate în forme. se supune deformării plastice la cald (prin laminare. dar prezintă dezavantajul că fracţia volumică a fibrelor nu se poate regla. un pachet realizat din straturi alternante de fibre şi matrice (sub formă de folie).ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR exemplu.22. fazele din structura unor aliaje eutectice reprezintă materialele componente ale compozitului. a compozitelor cu fibre de compus Al3Ni şi matrice de aluminiu. fiind impusă de raportul cantitativ al fazelor componente ale structurii aliajelor eutectice. această tehnologie fiind utilizată. compozitele cu trihite de oxid de aluminiu şi matrice de titan şi compozitele cu fibre de carbură de siliciu şi matrice de molibden. Pentru obţinerea unor materiale compozite durificate cu fibre se utilizează în prezent şi metode şi procedee tehnologice directe (fibrele şi matricea se realizează împreună şi sunt supuse unor prelucrări menite să asigure realizarea compozitului cu caracteristicile de utilizare dorite). Structura semifabricatului utilizat pentru obţinrea prin deformare plastică a compozitului cu fibre de W şi matrice din oţel inoxidabil Fig.Nb). metoda asigură legături interfaciale foarte puternice între matricea şi fibrele materialului compozit. având structura celui prezentat în figura 12. 290 . a compozitelor cu fibre de carbură de tantal şi matrice de soluţie solidă Co(Ta.

272 liber. 276 traheidă.. se supun prelucrării prin deformare plastică la rece. 289 alburn.. 289 duramen. 274 solidificare unidirecţională. 282 plăci celulare. 275 lignină. 275 canal rezinifer. 282 plăci din fibre de lemn – PFL. iar tendinţa naturală de formare a structurii fibroase (de alungire a grăunţilor cristalini în direcţia deformării) determină distribuirea fazei f sub formă de fibre în faza M ce capătă rolul de matrice. 282 procedee tehnologice directe. RmC t = 48. la t = 430. a agragatului compozit obţinut prin infiltrarea în pulbere de wolfram a aliajului lichid Ni−Cr rezultă un compozit cu fibre aliniate care are rezistenţa la rupere. 270 furnir. 275 zona de acţiune a fibrei. 276 fracţie volumică. 284 raport de transfer al sarcinilor.. 289 raport de formă al fibrelor. 289 depunere electrolitică. 276 încorporare. 285 vas lemnos. 275 duritate Janca. 276 trihite (fibre whiskers). Cuvinte cheie agregare prin lipire. 290 trahee. 276 ritidom. 275 infiltrare. 280 enclavă plastică. 270 izotensiune. convenţională. 290 procedee tehnologice indirecte.50 N/mm2). 269 panel. materialele bifazice. această tehnologie permite obţinerea unor materiale compozite cu foarte bune proprietăţi de refractaritate ( de exemplu. 284 densitate lemn absolută. singurul argument care (în prezent) limitează folosirea acestor materiale în diverse aplicaţii tehnice îl constituie costul lor de elaborare ridicat. 282 plăci din aşchii de lemn – PAL. 285 rază medulară.450 N/mm2 (în timp ce matricea din aliaj Ni − Cr are t = 870 oC. prin deformarea plastică la rece. RmC Toate aspectele anterior prezentate conduc la concluzia că utilizarea materialelor compozite durificate cu fibre trebuie extinsă în viitor. 271 291 . având în structură o fază f cu modul de elasticitate ridicat şi rezistenţă mecanică la cald mare şi o fază M cu plasticitate ridicată şi rezistenţă mare la oxidare la temperaturi înalte. 276 compozit durificat cu fibre. 284 matrice. 275 cambiu. cu un grad de deformare GD ≅ 90 %.. 289 izodeformaţie.Capitolul 12 Structurile si proprietăţile materialelor compozite − formarea fibrelor prin deformarea plastică a aliajelor bifazice. 277 depunere chimică. 288 fibră lemnoasă. 290 inel anual. 282 hemiceluloză. 276 lungime critică a fibrelor.

c) efectul durificator al fibrelor se manifestă numai dacă fracţia 292 . c) placajul. Care din următoarele materiale aparţin categoriei agregatelor compozite: a) betonul. Care din următoarele materiale aparţin categoriei compozitelor stratificate: a) fonta emailată. Editura Tehnică.. b) betonul armat. Fundamente. Pavel A. proprietăţi.1. Macmillan Publishing Commpany. Traducere din limba germană după ediţia a 29 – a. New York. I. solicitat la tracţiune în lungul fibrelor: a) este respectată condiţia de izodeformaţie. c) cermetul cu particule de Al2O3 înglobate într-o matrice de fier. II. Introduction to Materials Science for Engineers. Care din următorii factori influenţează proprietăţile materialelor compozite: a) proprietătile materialelor componente. d) lemnul? T. Gâdea S.. Addison – Wesley Publishing Company. d) polistirenul expandat? T.5. Surse şi riscuri de avarie în petrol − petrochimie – chimie. d) distribuţia materialelor componente în structura compozitului? T. 1994 7. 1995 6. Bucureşti.3. Bucureşti. 1993 5. Shakelford J.J.12. * * * Hütte – Manualul inginerului. Lemnul – structură. Composite materials. Bucureşti. b) este respectată condiţia de izotensiune. b) concentraţiile (masice sau volumice) ale materialelor componente. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul unui compozit cu fibre orientate unidirecţional. d) compozitul cu filamente de carbură de bor orientate unidirecţional într-o matrice de aluminiu? T..ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR Bibliografie 1. Fracture and fatigue. vol.2. New York. vol. tehnologie. Universitatea din Ploieşti.12. 1985 Teste de autoevaluare T.4. 1988 2. Editura Ceres. Suciu P.. Petrescu M.. Metalurgie fizică şi studiul metalelor. Editura Didactică şi Pedagogică. b) panelul.12. 1981 3.12. Van Vlack L. b) oţelul carbon hipoeutectoid. c) fonta albă hipoeutectică. Massachusetts. Care din următoarele materiale aparţin categoriei compozitelor cu fibre: a) cimentul. Academic Press. Broutman L. Elements of Materials Science and Engineering. 1985 4.12. c) structura şi proprietăţile zonelor de legătură (interfaciale) dintre materialele componente. Ploieşti.

12. d) canalele rezinifere? T.12.12.12.9.12. d) hidrogenul? T. c) razele medulare. b) carbonul. strâns legate între ele: a) traheele.13. b) fibrele lemnoase. Care dintre următoarele elemente aparţin constituţiei anatomice (structurii la scară microscopică) a lemnului: a) traheele.7. c) oxigenul. Care din următoarele afirmaţii privind caracteristicile mecanice ale lemnului sunt adevărate: a) pentru lemn şi produsele din lemn se poate defini 293 .12. Care dintre următoarele afirmaţii privind structura la scară macroscopică a trunchiului unui arbore sunt adevărate: a) zona exterioară a trunchiului este denumită coajă sau scoarţă. Care dintre următoarele afirmaţii privind structura la scară macroscopică a trunchiului unui arbore sunt adevărate: a) zona interioară a trunchiului este denumită lemn. Care dintre următoarele definiţii privind densitatea lemnului sunt corecte: a) densitatea lemnului verde reprezintă masa unităţii de volum a lemnului saturat în apă.6.12.11. care se dezvoltă anual şi este alcătuită din vase. b) partea exteriaoră a scoarţei este denumită alburn. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul unui compozit cu fibre orientate unidirecţional. care definesc structura de material compozit a lemnului: a) magneziul. c) razele medulare. Care element din constituţia anatomică a lemnului este alcătuit din şiruri de celule moarte. d) efectul durificator al fibrelor se manifestă numai dacă fracţia volumică a fibrelor este mai mică decât o valoare critică? T. c) fracţia volumică a fibrelor nu influenţează comportarea la tracţiune a materialului compozit. b) fibrele lemnoase. cu pereţii lignificaţi şi cu spaţiul interior (golit de conţinutul celular) foarte îngust. alungite.8. c) partea interioară a scoarţei este denumită liber. c) partea centrală a lemnului este denumită duramen. d) densitatea convenţională este raportul dintre masa de lemn anhidru şi volumul de lemn verde din care aceasta s-a obţinut? T. Care dintre următoarele elemente chimice intră în alcătuirea fibrelor lemnoase (celulozice) şi matricei din hemiceluloză şi lignină. fibre liberiene şi ţesuturi de parenchim? T. d) canalele rezinifere? T. solicitat la tracţiune pe o direcţie normală la fibre: a) este respectată condiţia de izodeformaţie. c) densitatea convenţională este raportul dintre masa de lemn verde şi volumul de lemn anhidru care se obţine din aceasta. b) densitatea absolută a lemnului reprezintă masa unităţii de volum a lemnului uscat artificial la 105 oC. d) liberul este partea interioară a scoarţei.10. d) tensiunile generate în fibre.Capitolul 12 Structurile şi proprietăţile materialeor compozite volumică a fibrelor depăşeşte o valoare critică.12. în matrice şi în materialul compozit de solicitarea la tracţiune sunt egale? T. b) este respectată condiţia de izotensiune.12. d) duramenul este partea lemnului situată între alburn şi măduvă? T. b) partea exterioară a lemnului este denumită alburn.

d) plăci extrudate din aşchii de lemn? T. un pachet realizat din straturi alternante de fibre şi matrice (sub formă de folie) se supune deformării plastice la cald prin laminare. materialul matricei este adus în stare topită. c) prezenţa concenratorilor de tensiuni de tipul crestăturilor marginale sau orificiilor nu influenţează comportarea la rupere a lemnului. d) la elaborarea prin solidificarea unidirecţională a eutecticelor.12. Care dintre următoarele afirmaţii privind comportarea la solicitări mecanice a compozitelor durificate cu fibre sunt adevărate: a) comportarea solidară a componentelor la solicitarea mecanică la tracţiune în lungul fibrelor a unui astfel de compozit este determinată de legăturile interfaciale puternice create între M şi f la elaborarea materialului. d) fracţia volumică a fibrelor? T. fibrele se aliniază în direcţia de armare dorită. b) rezistenţa mecanică a unui astfel de compozit este ridicată. se infiltrează între fibre (sub vid sau sub presiunea unui gaz inert) şi prin solidificare determină formarea compozitului. b) la elaborarea prin depunerea chimică a matricei în jurul fibrelor.14. astfel că orice porţiune din materialul matricei se află integral într-o zonă de acţiune a unei fibre. dacă fracţia volumică a fibrelor înglobate în material este suficient de mică şi o parte din materialul matricei se află în afara zonelor de acţiune ale fibrelor? T. Care dintre următoarele afirmaţii privind elaborarea materialelor compozite durificate cu fibre sunt adevărate: a) la elaborarea prin infiltrare. c) cu cât raportul de transfer al sarcinilor este mai mic. iar matricea se depune pe fibre prin cementarea acestora în băi de săruri sau în mediu gazos. lemnul fiind un material compozit izotrop? T.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR (ca şi la unele materiale metalice) o caracteristică mecanică numită rezistenţă la oboseală.17.12. cu atât materialul compozit are o comportare mai eficientă în ceea ce priveşte conlucrarea între M şi f şi poate prelua solicitări mecanice de intensitate mai ridicată. dacă fracţia volumică a fibrelor înglobate în material este suficient de mare.15. iar faza care are rolul fibrelor durificatoare capătă dispunerea şi orientarea necesare prin solidificarea dirijată unidirecţional a aliajului turnat? 294 . d) caracteristicile mecanice ale lemnului nu depind de direcţia pe care sunt măsurate. Care dintre următorii factori influenţează caracteristicile mecanice ale compozitelor durificate cu fibre: a) lungimea fibrelor. tragere sau extrudare.12. c) la elaborarea prin încorporarea fibrelor prin deformarea plastică a matricei. c) măsura unghiului dintre direcţia orientării fibrelor şi direcţia de aplicare a solicitărilor mecanice. fibrele se aliniază în direcţia de armare dorită.16. Care dintre următoarele semifabricate realizate din lemn se pot considera materiale compozite stratificate: a) grinzile. fazele din structura unui aliaj eutectic reprezintă materialele componente ale compozitului. b) panelul. b) raportul de formă al fibrelor. d) rezistenţa mecanică a unui astfel de compozit este ridicată. c) plăcile melaminate din aşchii de lemn.12. b) duritatea Brinell a lemnului se defineşte la fel ca în cazul materialelor metalice.

iar materialul de referinţă supus încercării la tracţiune în / lungul fibrelor are modulul de elasticitate EC = 46260 N/mm2 şi rezistenţa la / = 2050 N/mm2. Un material compozit cu fibre de sticlă înglobate într-o matrice de răşină epoxidică are fracţia volumică a fibrelor vf = 0.12. pentru datele precizate în enunţul aplicaţiei se obţine: ρC = 1210(1 – 0.70. Rezolvare Pentru compozitul de referinţă se pot scrie relaţiile (12.70) + 2540⋅0.Capitolul 12 Structurile şi proprietăţile materialeor compozite Aplicaţii A. să se stabilească ce valoare trebuie să aibă fracţia rupere RmC volumica a fibrelor în noul material. Un material compozit cu fibre continui de sticlă înglobate în matrice de răşină epoxidică se consideră ca material de referinţă la proiectarea unui nou material compozit (cu aceleaşi componente). Ştiind că fibrele de sticlă au densitatea ρf = 2540 kg/m3.7 2540 2141 ≅ 83 %.5) şi (12.4): % f m = 100v f . pentru ca acesta să prezinte (pe direcţia de orientare a fibrelor) modulul de elasticitate EC ≥ 50000 N/mm2 şi rezistenţa la rupere RmC ≥ 2200 N/mm2. iar volumele fibrelor şi matricei sunt Vf . VM = VC(1 – vf) şi VC = Vf + VM . VM. pentru ρ datele precizate în enunţul aplicaţiei se obţine: % f m = 100 ⋅ 0.70 = 2141 kg/m3.1. A. Masele corespunzătoare volumelor Vf . 72500 − 6900 E f − EM 295 . iar matricea din răşină epoxidică are densitatea ρM = 1210 kg/m3. fibrele au Ef = 72500 N/mm2 şi EM = 6900 N/mm2 şi RmM Rmf = 3400 N/mm2. să se determine concentraţia masică a fibrelor în materialul compozit %fm şi densitatea compozitului ρC. MM = VC(1 – vf)ρM şi MC = Mf + MM. Rezolvare Considerând că materialul compozit are volumul VC. iar concentraţia masică a acestora este dată de relaţia (stabilită utilizând ρf raţionamentul prezentat la rezolvarea aplicaţiei A. VM şi VC sunt Mf = VCvfρf.2.5): ρC = ρM(1 – vf) + ρfvf. iar densitatea compozitului este dată de o relaţie de forma (12. 6 . Ştiind că matricea are * = 69 N/mm2. Concentraţia volumică a fibrelor în materialul compozit este %fV = 100vf.6) din care rezultă valoarea fracţiei volumice a fibrelor în acest material vf şi mărimea / E − EM 46260 − 6900 rezistenţei conventionale a matricei RmM: v /f = C = = 0.12.2. se obţin relaţiile: Vf = VCvf .

013 . Analizând aceste grafice.5) şi (12.64) Vf ≥ 0. în timp ce efectul de creştere odată cu vf a modulului de elasticitate al compozitului pe direcţia normală la fibre se manifestă pregnant numai la valori ridicate ale vf .6 1− 0. a modulului de elasticitate determinat în lungul fibrelor şi pe direcţia normală la fibre la un compozit cu fibre de sticlă si matrice de răşină epoxidică 296 .23. De exemplu. Să se analizeze cum se modifică. valabile relaţiile (12. Fig. se poate determina valoarea fracţiei volumice a fibrelor în acest material vf pentru respectarea condiţiilor impuse în enunţul aplicaţiei. Observaţie Atât pentru materialul compozit de referinţă. 0. astfel:. în funcţie de fracţia volumică a fibelor. fracţiile volumice ale fibrelor depăşesc valaorea critică dată de relaţia R * − RmM 69 − 25 = (12. Diagramele de variaţie. Rezolvare Folosind relaţiile (12.66. efectul de durificare 3400 − 25 Rmf − RmM datorită înglobării fibrelor în matrice este asigurat la ambele materiale.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR R mC / RmM = − R mf v /f / f 1− v = 2050 − 3400 ⋅ 0. rezultă că modulul de elasticitate al compozitului pe direcţia de orientare a fibrelor creşte liniar odată cu vf. Cu datele precizate în enunţul aplicaţiei se obţine: vf ≥ max(0. rezultă EC = 52820 N/mm2 > 50000 N/mm2 şi Rmc = 2387.11) în condiţiile precizate în enunţul aplicaţiei se pot trasa graficele EC = f(vf) prezentate în figura 12. ca urmare.70.6 = 25 N/mm 2 . adoptând vf = 0.7): v fcr = mM = 0. de asemenea.23.12. în funcţie de fracţia volumică a fibrelor vf.5) şi (12. este realizat înglobând fibre dintr-un material cu Ef = 80000 N/mm2 într-un material matrice cu EM = 8000 N/mm2.6). Un compozit cu fibre continui. Deoarece pentru noul compozit sunt.66.3. A.5 N/mm2 > 2200 N/mm2. 12. cât şi pentru noul material proiectat. valorile modulului de elasticitate al compozitului EC pe direcţia fibrelor şi pe direcţia normală la fibre.

Rezultatele utilizării aceastei proceduri de rezolvare sunt diagrafiate în figura 12. cu necunoscuta n: 2 ⋅ 382 n = 207 n + 705 n . iar soluţia care se obţine astfel este n → 0 (aceeaşi soluţie rezultând şi prin utilizarea programului de rezolvare numerică a ecuaţiilor al produsului informatic MathCad). Rezolvare Înlocuind datele din enunţul aplicaţiei în relaţia (12.1]\{0}.4.12) tinde către valoarea zero şi. 12. iar modulul de elasticitate al materialului cu vf = 0. 24. Determinarea exponentului n din relaţia (12. considerând diverse valori ale necunoscutei n∈[−1. cunoscând că modulul de elasticitate al matricei este EM = 207000 N/mm2.12. Să se determine valoarea exponentului n din relaţia (12. Fig. a modulului de elasticitate al agregatului compozit cu particule de WC şi matrice de Co Observaţie În cazul agregatului compozit analizat.Această ecuaţie se poate rezolva pe cale numerică. se obtine ecuaţia exponenţială (transcendentă). exponentul n din relaţia (12. ca urmare.24.Capitolul 12 Structurile şi proprietăţile materialeor compozite A12. în această situaţie se poate considera că 297 .5 este EC = 382000 N/mm2. modulul de elasticitate al particulelor este Ef = 705000 N/mm2. în funcţie de vf.25.12) pentru un agregat compozit cu particule de WC înglobate în matrice de Co Fig.12) pentru un agregat compozit alcătuit dintr-o matrice de cobalt în care sunt înglobate particule dure de carbură de wolfram. Diagrama de variaţie.12). calculând (pentru fiecare valoare a exponentului n) A = 2 ⋅ 382 n şi B = 207 n + 705 n şi declarând ca soluţie valoarea n pentru care se obţine A = B.

6945 + 0.18).6945.7.4⋅220n.6945). curba CNF redă variaţia în funcţie de vf a modulului de elasticitate determinat pe direcţia normală la fibre la compozitul cu fibre de carbură de wolfram înglobate într-o matrice de cobalt.25. în care: curba CLF redă variaţia în funcţie de vf a modulului de elasticitate determinat în lungul fibrelor la compozitul cu fibre de carbură de wolfram înglobate într-o matrice de cobalt.11).4 este EC = 100000 N/mm2. iar modulul de elasticitate al agregatului compozit (cu aceleaşi componente) având vf = 0.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR modulul de elasticitate al materialului este definit.5). expresia analitică a funcţiei corespunzătoare acestei curbe fiind (12.4.12. modulul de elasticitate al materialului f este Ef = 220000 N/mm2.2.12) pentru estimarea modulului de elasticitate al agregatelor compozite la care n → 0.12). fracţia volumică a particulelor fiind vf = 0. A.18) Datele din enunţul aplicaţie satisfac această egalitate. iar soluţia (nebanală) care rezultă prin rezolvarea numerică a acesteia este. Rezolvare Procedând ca la rezolvarea aplicaţiei A. n = − 0.7 ⋅ 220000 − 0. expresia analitică a funcţiei corespunzătoare acestei curbe fiind (12. Folosind relaţia (12. caracteristicile agregatelor compozite cu structura alcătuită din particulele unui material f distribuite într-o matrice dintr-un material M sunt intermediare celor care se pot determina în lungul fibrelor şi pe direcţia normală la fibre la compozitele cu fibre din material f înglobate în matricea M. care modelează analitic variaţia modulului de easticitate al agregatului compozit. Respectarea acestei reguli de către agregatul compozit cu particule de carbură de wolfram înglobate într-o matrice de cobalt este ilustrată în figura 12.6⋅70n + 0. aşa cum se observă în figura 12. pe baza relaţiei (12. astfel: EC = lim [ E (1 − v f ) + E v f ] = E M f E f f n→0 n M n f v 1 n 1− v (12. 6945 ] 298 − 1 0 .12. expresia analitică a funcţiei corespunzătoare acestei curbe fiind (12. Să se determine valoarea modulului de elasticitate EC al unui agregat compozit alcătuit dintr-o matrice M în care sunt distribuite uniform particule dintr-un material f. iar variaţia EC. Aşa cum s-a precizat în scap.7.3 ⋅ 70000 −0. se poate determina modulul de elasticitate al agregatului compozit cu = 0. care se poate considera în locul relaţiei (12.5. se determină valoarea exponentului n din relaţia (12.12) (cu n = − 0. 12. curba AC redă variaţia în funcţie de vf a modulului de elasticitate al agregatului compozit (cvasiizotrop) cu particule de carbură de wolfram uniform distribuite într-o matrice de cobalt. Se cunoaşte că modulul de elasticitate al materialului M este EM = 70000 N/mm2. ecuaţia exponenţială care trebuie rezolvată este: 100n = 0. . rezultă vf EC = [0. 6945 = 140625 N/mm2.26.12).

12.5 Rezistenţa la rupere a materialului compozit se poate determina cu relaţia (12.6.12. Determinarea exponentului n din relaţia (12. orientate pe direcţia axei longitudinale a barei şi având diametrul df = 0. pentru agregatele compozite cu componentele M şi f precizate în enunţul aplicaţiei este redată în figura 12.12.94 mm << L Procedând astfel.05 mm şi lungimea L = 50 mm. 12.15). iar matricea din răşină epoxidică are RmM = 25 N/mm2 şi τrM = 40 N/mm2.12.7.12) pentru agregatul compozit considerat în aplicaţia A. Diagrama de variaţie.05 4 40 τ rM 4 299 .12. 26. 2 2 πD π 25 Fig. componentele materialului fiind caracterizate astfel: fibrele de sticlă au Rmf = 3000 N/mm2. Rmf 1 1 3000 = 0.4.5⋅105 N. a modulului de elasticitate al agregatului compozit considerat în aplicaţia A.Capitolul 12 Structurile şi proprietăţile materialeor compozite în funcţie de vf. în care notaţiile au semnificaţii similare celor precizate la rezolvarea aplicaţiei A. Fracţia volumică a fibrelor materialului compozit este vf = 0. în funcţie de vf.5 Fig.5 ⋅ 1 0 lungul fibrelor) cu intensitatea σ = = = 1528 N/mm2. Să se stabilească dacă bara de tracţiune rezistă la solicitarea dată de o forţă cu intensitatea F = 7. O bară de tracţiune cu diametrul D = 25 mm este realizată dintr-un material compozit durificat cu fibre discontinui de sticlă. A.5⋅105 N produce tensiuni normale (în 5 4F 4 ⋅ 7 . Rezolvare Solicitarea la tracţiune cu forţa F = 7.14). se obţine: LC = d f = 0. considerând valoarea lungimii critice a fibrelor Lc dată de relaţia (12.27.27.

iar fibrele au are RmM = 30 N/mm2. rezultând: RmC .24⋅105 N. bara rezistă la solicitarea la tracţiune cu forţa F = 7.6). A. orientate pe direcţia axei longitudinale a barei.73) + 2500⋅0. rezistenţa la rupere a compozitului este dată de relaţia (12. 0.7 ≅ 2065 N/mm2. forţa de πD 2 tracţiune monoaxială care produce ruperea barei are intensitatea dată de relaţia: πD 2 F= RmC . O bară de tracţiune cu diametrul D = 15 mm este realizată dintr-un material compozit cu fibre continui.73 ≅ 1833 N/mm2 şi F = 4 b) Dacă fibrele materialului compozit din care este realizată bara sunt orientate sub un unghi θ = 5 o faţa de direcţia axei longitudinale a barei.12. RmC = 30(1 − 0.73. Diminuarea considerabilă a rezistenţei mecanice a 4 barei în acest caz este datorată faptului că măsura unghiului θ este mai mare decât valoarea critică dată de relaţia (12.02). RmM Rmf = 2500 N/mm2. b) unghiul dintre axa longitudinală a barei şi direcţia orientării fibrelor este θ = 5 o. Rezolvare Ruperea barei se produce când tensiunile normale generate de solicitarea la 4F tracţiune cu forţa F au intensitatea σ = = RmC şi. L Deoarece σ < RmC. 80 sin 2 5 o ) = min(1847.16). Ştiind că matricea compozitului * = 80 N/mm2 şi τrM = 40 N/mm2. rezistenţa la rupere a compozitului RmC este dată de relaţia (12.461.θ = min( şi F = 1833 cos 5 2 o .1⋅104 N. să se estimeze intensitatea forţei de tracţiune F la care se produce ruperea barei în următoarele circumstanţe: a) fibrele materialului sunt perfect paralele cu axa longitudinală a barei.5⋅105 N. ca urmare. .7. rezultând: π 15 2 1833 ≅ 3. 4 a) Dacă fibrele materialului compozit din care este confecţionată bara sunt perfect paralele cu axa longitudinală a barei ( pe direcţia căreia se aplică forţa F).17): θ cr = arctg 300 40 1833 = 1o15’. fracţia volumică a fibrelor fiind vf = 0.02)0. 40 cos 5 sin 5 o o . LC raportul de transfer al sarcinilor fiind foarte redus.7) + 3000(1 − 0. iar ≅ L L RmC = RmM (1 − v f ) + Rmf (1 − C )v f = 25(1 − 0.10532) = 461 N/mm2 π 15 2 461 ≅ 8.ELEMENTE DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR (materialul are o comportare eficientă în ceea ce priveşte conlucrarea între M şi f.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful