STICLA IN CONSTRUCTII Compoziţie şi caracteristici fizico – tehnice ale produselor din sticlă Compoziţia sticlei Sticla este o substanţă

solidă rezultată din solidificarea progresivă a mixturii omogene formată, în principal, din siliciu, carbonat de sodium şi calciu. Pentru a se fabrica sticla trebuiesc topite împreună trei elemente: 1. un vitrifiant – siliciu introdus sub formă de nisip; 2. un fondant – carbonat sau sulfat de sodium (scade temperatura de topire a siliciului); 3. un stabilizator – carbonat de calciu (conferă sticlei rezistenţă mare la acţiunea apei). Aceste trei componente de bază se regăsesc în compoziţia sticlei din cele mai vechi timpuri (tab.1, pag.9). Sticla din zilele noastre are o compozitie ilustrată în tab.2, pag.9. Din 100 părţi de mixtură vitrificabilă se obţin 83 de părţi de sticlă şi 17 părţi se pierd prin volatilizare. Sticla poate fi colorată prin introducerea în compoziţia sa a unor componenţi metalici: - oxidul de fier dă o culoare albastră verzuie; - oxidul de cupru conduce la culoarea roşie; - oxidul de cobalt dă un albastru intens; - aurul în stare coloidală conferă o culoare de la roşu la purpuriu, etc. Sticla în construcţii Prin proprietîţile sale de transparenţă şi duritate superficială, sticla cea mai bună soluţie pentru contactul cu exterioarul la construcţii. Până în anul 1800, arhitectura a constituit o reluare a stilurilor trecutului. Din anul 1900 sticla are un rol important în evoluţia arhitecturii. Ia naştere sintagma “sticlă + oţel” şi precursorii arhitecturii moderne au realizatopere cu adevărat revoluţionare (Mies Van der Rohe, Walter Gropius, Alvar Aalto, Wright, etc.). Un concept se schimbă radical: din material ornamental, sticla devine componentă importantă a unei construcţii. Opere trecute şi recente consfinţesc valoarea estetică şi funcţională a sticlei. Industria sticlei s-a adaptat şi ea necesităţilor, punând la dispoziţia arhitecţilor o gamă variată de produse de specialitate.

depinzând de caracteristicile elastice ale peretelui. Scara de măsură în dB este utilizată şi la măsurarea caracteristicilor de izolare acustică. presiunea de prag. Aşadar. cuprins între 100 şi 3200 Hz. valoarea izolării sale acustice este de 20 dB. pentru care capacitatea fonoizolantă a acestuia este puternic redusă. b) analitic simplificat: prin utilizerea unei formule reduse. Valoarea cea mai des utilizată a indicelui de evaluare ISO este de 500 Hz. Când frecvenţa undei sonore şi a peretelui sunt identice. Astfel. de regulă. o elasticitate scăzută tinde să reducă frecvenţa proprie a peretelui ceea ce este avantajos pentru capacitatea de izolare fonică a peretelui. până la întrunirea următoarelor condiţii: Orice perete de dimensiuni finite are o frecvenţă de vibraţie proprie care depinde de caracteristicile sale fizice şi geometrice. Pe de altă parte. De exemplu: dacă un perete reduce intensitatea sonoră cu factorul 100. un sunet de 80 dB se reduce la 60 dB. Capacitatea de izolare depinde de frecvenţă şi. Mecanismul de reducere este următorul: undele sonore lovesc o faţă a peretelui care intră în vibraţie ca o diafragmă şi comunică starea de vibraţie suprafetei de contact cu cealaltă faţă a peretelui. constant pentru o anumită construcţie. doar în scop ştiinţific. se ajunge la fenomenul de rezonanţă care reduce considerabil capacitatea de izolare a peretelui. două sunt caracteristicile peretelui de care depinde capacitatea sa de izolare fonică: masa pe unitatea de suprafaţă şi omogenitatea. c) grafic: prin intermediul curbei specifice de referinţă suprapusă peste curba de răspuns a produsului verificat. Aceasta este media ponderată obţinută pe baza a 16 frecvenţe de bază. Prin reducerea elasticităţii creşte valoarea frecvenţei critice ceea ce poate duce la ieşirea acesteia din intervalul de frecvenţă important. .CARACTERISTICILE FIZICO-TEHNICE ALE PRODUSELOR DIN STICLĂ Izolaţie acustică Lp = 10 lg I/I0 = 10 lg p2 / p02 = 20 lg p / p0 Unde: I0 şi p0 sunt intensitatea şi respective. Pentru fiecare perete există o frecvenţă critică numită coincidenţă. Un obstacol reduce energia sonoră care îl traversează după un raport fix. pentru a putea fi exprimată printr-un singur număr se face o medie ponderată între diferite frecvenţe.Valoarea sa poate să fie determinată în mai multe moduri: a) analitic: prin intermediul unui procedeu matematic laborious şi utilizat.

F23 . Performanţele de izolare fonică ale ferestrelor nu depind doar de sticla propriu-zisă ci şi de accesoriile de la fereastră. În practică.T19 Eficacitatea izolaţiei fonice a unui perete depinde nu numai de greutate ci chiar de omogenitatea şi uniformitatea sa. fereastra este elementul cel mai important din punct de vedere al izolării fonice. Dacă există un orificiu în perete presiunea sonoră trece prin acesta asemenea unui gaz comprimat într-un cilindru. performanţele acustice pe care pereţii exteriori şi geamurile trebuie să le aibă sunt stabilite pe bază de date experimentale referitoare la nivelul sonor din mediul exterior şi nivelul sonor admis pentru interior. fără imperfecţiuni care ar putea reduce capacitatea de izolare fonică a ferestrei în ansamblu. Acestea trebuie să fie astfel realizate încât să formeze un ansamblu perfect cu sticla. Din acest motiv.

22 Wh/kg ºC sau C = 0. Pentru sticlă. se poate spune că o diferenţă de 100º va face să se dilate cu 1 mm un geam cu lungimea de un m. În cele ce urmează sunt prezentaţi comparativ coeficienţii de dilatare liniară a mai multor materiale: F60 Încălzirea sau răcirea parţială a unui geam va determina solicitari ce pot provoca rupturi datorate diferenţelor de temperatură . α reprezintă coeficientul de dilatare liniară al sticlei.PROPRIETĂŢI TERMICE Căldura specifică este cantitatea de căldură necesară. care reprezintă cantitatea de căldură necesarăpentru a încălzi cu un grad celsius un litru de apă. În relaţia : ∆L = α L ∆t .54 mm Aproximând. sau o zecime de milimetru la o diferenţă de temperatură de 10º. la temperatura ambientală.19 kcal / kg ºC Coeficientul de dilatare liniară al unui solid este mărimea ce exprimă alungirea unităţii de lungime la o variaţie a temperaturii de un grad (alungire raportată la unitatea de lungime). Amintindu-ne că din definiţia modulului lui Young avem: . la o temperatură dată. Unitatea de măsură este kilocaloria. care valoric este egal cu 9x10-6 Spre exemplu : un geam de 2 m lungime (exprimată în mm) încălzit cu 30º se va alungi cu : 2000 x (9 x 10-6) x 30 = 0. pentru a încălzi cu un grad un anumit corp. căldura specifică este: C = 795 J/kg ºC = 0..

fluxul termic ce traversează un metru pătrat de perete Ø este direct proporţional cu diferenţa de temperatură ∆t. unde E = 7300kg/mm2 Ca atare.F / S = E (∆L/L) . pentru sticla tratată termic (într-un singur strat) este oportun a se evita ca în apropierea marginilor să existe diferenţe locale de temperatură mai mari de 30º (funcţie de tipul de amplasare) Formula precedentă permite şi determinarea tensiunilor ce apar în decursul procesului de călire (vezi şi rezistenţa la salturi termice – pagina 29) Fluxul caloric este cantitatea de căldură transferată în unitatea de timp. adică rezistenţa cu care se opune peretele trecerii căldurii dintr-un mediu în altul. (formulă în care nu s-a ţinut cont de forma plăcii) ca atare. Se exprimă în watt pe oră (W/h) sau kilocalorii pe oră (Kcal/h) 1Kcal/h = 1. pentru fiecare grad cu care va creşt temperatura. dilataţia împiedicată ce urmează unei creşteri de temperatură cu un grad va genera conform celor spuse anterior o tensiune: F / S = E α ∆t . se poate spune că ruperea survine la o diferenţă de temperatură de 60º. În practică.16 W/m ºK Sticla este o subsatanţă transparentă. Când între două medii există o diferenţă de temperatură. după formula: Ø = K. tensiunea va creşte cu: F / S = 7300 x 9 x 10-6 = 66 . R = 1/K este rezistenţa termică a peretelui. unde: K = 1/R este coeficientul de transmisie termică al peretelui.86 Kcal/h Conductibilitatea termică este fluxul caloric pe metru pătrat care străbate 1m de grosime de material omogen. Nu are sens să discutăm despre comportamentul sticlei din punctul de vedere al izolării termice fără a ţine cont de acest fapt şi fără să ţinem cont de faptul că există două tipuri de schimburi termice : o pierdere de căldură din interior spre exterior şi un aport de energie din exterior spre interior (iradiaţie solară). 10-3 kg / mm2 Pentru că σ de rupere al sticlei tratată termic este de 4 kg/mm2. Pentru sticlă: λ = 1. . ∆t = (1/R) .16W 1W = 0. Doar ţinând cont de aceste două fenomene se pot defini corect proprietăţile termice ale sticlei. Prezenţa unui perete de separaţie între două medii opune acestei treceri o rezistenţă termică a cărei valoare depinde de natura peretelui. Mai exact. aceasta se va echilibra printr-o trecere de căldură proporţională cu această diferenţă. conducând la o diferenţă de temperatură de 1ºC între cele două feţe ale materialului. ∆t .

Rezistenţa la suprafaţa mediu-perete . această rezistenţă este direct proporţională cu grosimea şi invers proporţională cu conductibilitatea termică a materialului: Rp = s/ λ În cazul în care peretele este realizat din straturi succesive din mai multe materiale. Rezistenţele re şi ri au fost denumite rezistenţe de prag şi valorile lor au fost stabilite definitiv pentru pereţi verticali şi orizontali. în cazul în care peretele este compus dintr-o serie de straturi succesive de diverse naturi. Astfel. iar rezistenţa totală a peretelui va fi egală cu suma acestor rezistenţe parţiale. este posibil să definim trei tipuri de rezistenţă: 1. Pentru orice tip de material care compune peretele. legată de conductivitatea termică a materialelor ce compun structura peretelui. iar în final... numită rezistenţa externă re. căldura va străbate apoi peretele. Aceasta de asemenea nu depinde de natura peretelui ci de gradul de ventilare al acestuia. Rezistenţa la trecerea perete-mediu. rezistenţa unei ferestre ce are grosimea de 4 mm va fi de 0. rezistenţa fiecăruia dintre acestea poate fi exprimată ca mai sus. Astfel. λ pentru sticlă este aproximativ egal cu 1. numită rezistenţă internă ri . Putem considera că rezistenţa termică a materialelor este Rp. 3. căldura este cedată celui de-al doilea mediu. Valorile rezistenţei termice pentru diverse grosimi ale geamurilor sunt date mai jos: P65 .Făcând precizarea că modalitatea de transmitere a căldurii de la un mediu la celălalt este ca primul mediu să cedeze căldură peretelui.Putem astfel trage concluzia că gosimea geamului are o prea mică relevanţă în determinarea rezistenţei unui geam. Rezistenţa Rp a peretelui. Confruntând aceste valori cu cele ale ri sau re se observă că acestea din urmă sunt de zeci de ori mai mari. astfel că se va putea adopta regula conform căreia rezistenţa termică a unui geam este exprimată numeric prin grosimea sa în metri. Aceasta nu depinde de natura peretelui ci de faptul că este necesar un schimb termic la suprafaţa mediu-perete.004. + Rn . 2. Această rezistenţă poate fi compusă dintr-o serie de rezistenţe parţiale R1 + R2 + . rezistenţă care este definită în special de simpla existenţă a unui geam.

F66 . de asemenea dacă între două foi de sticlă se închide un strat de aer este benefic şi pentru preântâmpinarea fenomenelor de întunecare. Valoarea rezistenţei termice a unui strat de aer depinde foarte mult de grosimea acestuia. valoarea lui λ pentru aer este foarte modestă. rezistenţa scade datorită mişcărilor de convecţie ai aerului. După cum rezultă din tabel. Pe acest lucru se bazează faptul că în materialele termoizolatoare se găsesc inserate cantităţi de aer ( de exemplu vata minerală ). valoarea lui R va creşte considerabil. Tabelul de mai jos furnizează diverse valori ale lui R corespunzătoare unor varii grosimi ale stratului de aer. sau scăderea lui K) a unei ferestre nu se va obţine nici un rezultat crescând grosimea stratului de sticlă. ajungându-se rapid la o valoare constantă a rezistenţei termice. astfel că dacă vom insera în interiorul unui perete un strat de aer. deoarece deşi creşte grosimea stratului de aer. valoarea lui λ tinzând de asemenea să crească.Astfel se poate trage concluzia că dacă se doreşte creşterea gradului de izolare termică (R. Odată cu creşterea grosimii trebuie ţinut cont de mişcările de convecţie care favorizează schimburile termice.

în timp ce aportul adus de un rulou este de 0.03 unităţi. astfel că se poate considera pentru orice tip de sticlă o valoare a lui K diurnă şi una nocturnă. F 67 Raţionamentul precedent se va putea conduce şi referitor la alte gaze. În practică se ţine seama de faptul că există posibilitatea unei protecţii pe timp de noapte. o mare parte din rezistenţa termică este legată de valorile re şi ri .1 h ºC m2 / Kcal. (corespunzătoare perdelelor trase şi rolurilor coborâte) şi o valoare zilnică medie între cele două). . În realitate se consideră că prezenţa unei perdele contribuie la rezistenţa termică totală cu 0. Prezenţa acestor elemente produce schimbări majore în mecanismele de transfer termic carestau la baza determinării valorilor lui re şi ri. contrar cu materialele de izolare termică a căror rezistenţă termică va creşte proporţional cu grosimea .Nu există fereastră care să nu fie însoţită în interior de o fereastră care să protejeze intimitatea locatarilor sau care să nu fie protejată la exterior de un rulou. Cunoscând aceste noţiuni vom putea calcula rezistenţa termică a mai multor tipuri de geamuri izolatoare din punct de vedere termic.La o grosime a stratului de aer de 15 mm se atinge maximul rezistenţei termice obţinute cu acest mediu şi că este inutil a mai creşte ulterior grosimea acestui strat. o mare parte din rezistenţă putând fi obţinută alegând cu atenţie grosimea stratului de gaz. valorile determinate pentru aceşti coeficienţi au fost găsite în condiţii de laborator care arareori pot fi găsite în practică în mod identic : o fereastră din sticlă există în construcţii doar însoţită de alte elemente din alte materiale care o susţin. Pe de altă parte. Chiar şi pentru geamurile termoizolante.

temperatura exterioară va varia continuu. tratând sticla ca pe un material opac şi fără a ţine cont de posibilitatea ca stratul de sticlă să aibă caracteristici care variază. Uzual. fluxul caloric ce va traversa o fereastră cu emisivitate scăzută va întâmpina o rezistenţă în plus. îmulţită cu numărul N de zile de încălzire stabilit prin lege va determina “gradele-zi” ale locului. care au în general aspect incolor şi care au capacitatea de a “reflecta” (sau de a nu absorbi. în calculele dispersiei termice a unei clădiri.F68 Valoarea lui K în condiţii diurne reprezintă valoarea maximă a dispersiei prin sticlă . Produsul ”grade-zi”pentru 24 de ore este definit ca “produsul de bază” şi va fi notat cu litera P. Ferestrele care fiind tratate cu un strat superficial – de ordin molecular-de substanţă metalică sau de oxid metalic. la rândul ei emisă de către corpuri de încălzire (calorifere). Dacă se doreşte calcularea calcularea cantităţii de căldură pierdută printr-o fereastră pe întreaga perioadă de iarnă se va folosi formula: . Cu mărimile date se va putea calcula cantitatea de căldură care într-o situaţie ambientală dată va străbate o fereastră. Tabelul de la pagina 468-471 va da informaţii asupra acestei mărimi legate de principalele oraşe ale Italiei. de pereţi şi de tot ceea ce poate emite căldură în interiorul clădirii sunt denumite ferestre cu emisivitate scăzută. În timpul acestei perioade. În practică se consideră în calcule o perioadă dată ( în general în perioada de iarnă ) constituită dintr-un număr dat de N zile de 24 de ore fiecare. în timp ce temperatura interioară se consideră constantă de 20 ºC. de către persoane. Valoarea medie a diferenţei de temperatură ∆t între exterior şi interior. aceasta este valoarea care va fi luată în considerare. Cu alte cuvinte. care adăugată la cele spuse în paragrafele anterioare va duce la scăderea sensibilă a coeficientului global de transmisivitate termică (coeficientul K) în raport cu ferestrele normale termoizolatoare. sau să nu emită către exterior) componenta radiantă a căldurii.

1353 W/m2. variază şi grosimea stratului de aer pe care razele solare trebuie să-l traverseze şi care absoarbe căldură.3 şi 3 microni subdivizat în trei intervale: . De fapt. soarele este principala sursă de radiaţii şi produce radiaţii într-un spectru continuu cuprins între 0. S . Dacă se doreşte calcularea cantitatăţii de căldură care se poate economisi printr-un m2 de fereastră prin înlocuirea unui tip de fereastră cu altul. însă din cauza unghiului de incidenţă scăzut produs de înălţimea mică pe care o are soarele deasupra orizontului se va produce o oarecare încălzire: cele două efecte se compensează. produsul P se va multiplica cu diferenţa între K medii zilnice ai acestor tipuri de sticlă. care formează cu planul orizontului un unghi variabil funcţie de latitudinea locului.38 < λ < 0. producând un flux energetic relativ ridicat. Valoarea totală a energiei solare la limita superioară a atmosferei. În consecinţă. unde Q este cantitatea de căldură de calculat. Viceversa. când soarele este relativ coborât în raport cu linia orizontului. primesc razele solare doar la răsărit şi la apus. intensitatea puternică a radiaţiei are valori ridicate nu din cauza înclinaţiei solare. în timp ce dacă radiaţia este scăzută.radiaţii termice (infraroşii IR) : 0. Traiectoria soarelui se deplasează pe bolta cerească pe parcursul unui ann între două traiectorii extreme relativ la zilele de 21 iunie şi 21 decembrie. 1100 W/m2 în condiţii de cer senin.radiaţii ultraviolete (UV) : λ < 0.Q = K. De aceea clădirile se pot prevedea cu elemente arhitectonice orizontale în dreptul ferestrelor. este mai scăzut şi fluxul energetic.38 μ . S este suprafaţa ferestrei. elemente capabile să diminueze cantitatea de radiaţii solare incidente pe suprafaţa peretelui.5 μ Radiaţii luminoase şi cele termice reprezintă mai mult de 90% din energia transmisă în întreg spectrul de radiaţii solare şi sunt cele mai importante pentru studiul căldurii solare în arhitectură.78 < λ < 2. numită constantă solară este de aprox.78 μ . un perete expus către sud va primi pe perioada iernii o cantitate de radiaţii solare de slabă intensitate din cauza stratului de aer traversat.radiaţii luminoase (vizibile) : 0. P .âceastă valoare variază mult în raport cu anotimpul: în funcţie de înclinaţia razelor solare. cu atât cantitatea de energie va fi mai ridicată. care în acest anotimp are unghiuri de incidenţă verticali. în perioada caldă. razele solare trecând aproape razant la suprafaţa acestora. Cu cât unghiul este mai aproape de 90º. Fiecărei poziţii îi corespund diverse situaţii de iradiere ale suprafeţelor verticale dat fiind că cantitatea de energie incidentă pe un perete vertical depinde de intensitatea radiaţiei solare şi de unghiul sub care razele solare lovesc peretele. Soarele descrie pe bolta cerească pe parcursul unui an un ansamblu de cercuri centrate pe axa polilor. Pereţii expuşi către est sau vest. K este coeficientul de transmisivitate termică medie zilnică. însă absorbţia pe care o are atmosfera aduce această mărime la suprafaţa pământului la valoarea de aprox.Unghiul de incidenţă al razelor solare este mai tot timpul aprope de a fi perpendicular şi cantitatea de căldură primită .

Se admite că aprox. iar pentru perioada când cerul a fost acoperit s-a luat în considerare doar radiaţia difuză. Temperatura atinsă în interior variază mult în funcţie de anotimp. Sticla. I . trebuie ţinut cont de factorul solar . 1/3 din căldura absorbită de geam se transmite în interiorul apartamentului. respectiv transmise şi fluxul incident. Pentru diverse oraşe există condiţii climaterice diverse care se exprimă în procente de ore de însorire relativ la însorirea maximă respectivă (însorire relativă). factorul de absorbţie α sau de transmitere τ sunt rapoartele între fluxurile energetice absorbite. În fine. Ca valoare procentuală a însoririi relative s-a luat în calcul valoarea pentru aeroportul cel mai apropiat de oraş. acest efect menţionat anterior numindu-se “efect de seră”. Toţi aceşti factori reprezintă valori adimensionale a căror sumă este egală cu 1. Acea incintă va avea un adevărat rol de “capcană” pentru energia termică. pentru care sticla prezintă o cvasitransparenţă completă. primesc soare doar în primele ore ale răsăritului şi în ultimele ore ale apusului în sezonul cald. Aceste valori au fost obţinute considerând în perioada de însorire efectivă o sumă a fluxului solar: radiaţie directă + difuză corespunzătoare latitudinii oraşului. Pentru a putea evalua în ce măsură energia primită de un geam prin acţiunea radiaţiilor solare pătrunde în interiorul apartamentului. I Partea de energie absorbită se transformă în căldură. I şi o parte din energia absorbită de geamul care la rândul său cedează căldură. Avem deci relaţia: α + ρ + τ =1. Corpurile aflate în incinte protejate de suprafeţe vitrate. În interiorul camerei nu va ajunge decât energia direct transmisă τ . pereţii expuşi către nord.va reproduce evoluţia intensităţii de la un anotimp la altul a radiaţiei solare şi ca atare va fi puternică vara şi slabă iarna. tipul de sticlă folosit şi de modul de expunere la radiaţia solară. datorită caracterului ei transparent. După cum s-a văzut anterior. Energia totală ce va pătrunde în interiorul camerei va fi : . razele soarelui sunt compuse dintr-un complex de radiaţii a cor lungime de undă este cuprinsă între 0. lovite de razele soarelui se încălzesc.3 şi 3 μ. Căldura va rămâne practic în interiorul incintei respective. mărindu-şi astfel temperatura şi în funcţie de asta transmiţând la rândul lor energia transformată în căldură sub formă de radiaţii infraroşii cu lungimi de undă net superioare celei de 3 μ. parte absorbite iar restul transmise în interior. Energia incidentă I se divde în: . pentru care sticla este practic opacă. Radiaţia corespunzătoare este în permanenţă modestă şi în acest caz împortantă este radiaţia solară difuzată de bolta cerească. Analog. are un rol determinant şi nu poate fi neglijată în nici un bilanţ energetic al unei clădiri care beneficiază de lumină şi energie termică naturală.energie absorbită α . Radiaţiile naturale care ciocnesc o fereastră sunt în parte reflectate.energie reflectată ρ . Există tabele cu valorile de la diverse latitudini a cantităţii totale de energie primită de un perete verical în varii luni ale anului în funcţie de tipul de expunere. crescând temperatura ferestrei.energie transmisă τ . de unde nu va putea ieşi decât prin procese normale de transfer termic şi anume prin conducţie şi convecţie. I .Se defineşte ca factor de reflexie ρ raportul între fluxul energetic reflectat şi cel incident.

. Pentru a evita aceasta se face uz de cristale selective. I Pentru a defini factorul solar σ (F. Cristalele care absorb sau după caz reflectă radiaţia solară scad de asemenea şi cantitatea de lumină transmisă.) se poate spune că acesta este raportul între energia solară transmisă prin fereastră şi energia incidentă pe aceasta. α . sau cristalele reflectante (Antelio.33 .33α Coeficientul de umbrire.33α)/I = τ + 0.89). I = σ .S. colorate. În aceste cazuri. Nu întotdeauna radiaţiile solare pot fi considerate ca un izvor benefic de energie gratuită.etc. care modifică comportamentul lor în raport cu radiaţia solară. ca şi cele absorbante nu au darul de a contribui la dispersia termică.Cool-Lite) cu o suprafaţă tratată în mod particular. unde vor conduce la o scădere a coeficientului K. straturile care reflectă radiaţia solară. amplasarea. Trebuie menţionat faptul că aceste cristale reflectorizante (nu în câmpul infrarosu). în timp ce absorbanţii reduc cantitatea de radiaţii care le străbat. utilizat în ţările anglo-saxone reprezintă raportul între factorul solar al sticlei analizate şi factorul solar al unei sticle cu grosimea de 3 mm.Pentru a alege o soluţie care să corespundă acestor fenomene trebuie ţinut cont de diverse caracteritici ale amplasamentului cum ar fi: expunerea la razele solare.Einter = Etransmis + 1/3 Eabsorbit Einter = τ . transparenţa totală a suprafeţelor vitrate poate crea probleme. destinaţie. Tabelul factorilor solari demonstrează cu claritate diverse comportamente ale acestor cristale. pentru aceasta ele trebuind a fi montate pe geamuri termoizolatoare. I + 0.(0. cum ar fi cristalele absorbante (Parsol). în spcial atunci când există anumite exigenţe în ceea ce priveşte nivelul de iluminare sau atunci când se doreşte un anumit tip de lumină.Adică: FS = σ = I ( τ + 0. datorită stratului superficial de oxizi metalici creşte proprietatea lor de reflexie faţă de radiaţia solară incidentă.

despărţitor. Aproape toate converg înspre a accepta două criterii de evaluare şi clasificare a materialelor din punct de vedere a protecţiei la foc. coridoarele. căile de evacuare. În urma încercărilor s-a trasat o curbă timp-temperatură care are următoarea evoluţie: * După 5 min : temperatură până la 450 ºC * După 10 min : temperatură până la 650 ºC * După 15 min : temperatură până la 750 ºC * După 30 min : temperatură până la 880 ºC * După 60 min : temperatură până la 1000 ºC * După 90 min : temperatură până la 1025 ºC * După 120 min : temperatură până la 1050 ºC Suprafeţele vitrate au fost testate la dimensiunile efective . În acest scop. însă dau rezultate slabe în ceea ce priveşte al şaptelea. Acestea sunt: a) Reacţia la foc Sub acest criteriu se vor clasifica materialele şi se vor pune în discuţie rezultatele de laborator privind comportamentul materialelor la : combustie materiale inflamabile propagarea flăcărilor emanarea de fum putere calorică transmisie de radiaţii calorice Produsele vitrate răspund pozitiv la la primele 6 puncte din enumerarea de mai sus. Pereţii se vor realiza astfel încât să întârzie cât mai mult propagarea flăcărilor de la un etaj la altul sau de la o cameră la alta. sub acţiunea focului şi ţinând cont de caracterul elementului: structural. b) Etanşeitatea la fum. Normativele străine sunt mai complete decât cele italiene. căile de acces.REZISTENŢA LA FOC Criterii de proiectare pentru apărarea contra incendiilor Aceste criterii ţin cont în primul rând de măsuri care să ducă la posibilitatea ca persoanele să poată fi evacuate rapid în caz de incendiu. • Etanşeitatea la flacără şi la fum – metodologia de încercare . însă sunt foarte diferite între ele. flacără şi rezistenţa la foc Aceste caracteristici definesc comportarea unui material într-un timp dat. etc Prin încercări efectuate în diverse laboratoare şi în care s-a ţinut cont de faptul că materialele supuse încercărilor să aibă caracteristici similare cu cele ale materialelor reale. ascensoarele se vor realiza din materiale rezistente la foc. Uşile şi în general elementele care pot fi deschise au fost testate şi la rezistenţa la permeabilitate a fumului. Norma ISO/DIS 3009 indică metode de execuţie care să îmbunătăţească această ultimă caracteristică. însă lasă la latitudinea organismelor naţionale modalităţile de execuţie care să respecte aceste criterii. scările.

I.. metode de utilizare ale acestor produse a se vedea Contraflam. punând în legătură directă prin crăpăturile sale camera cuptorului cu mediul înconjurător.Produsele care răspund cel mai bine acestor exigenţe sunt sticlele armate şi geamurile greu armate. Panouri speciale de înaltă rezistenţă la foc. însă va fi diferit modul de apreciere al timpului derezistenţă. Preoba va ceda. . fum. denumite Contraflam sunt produse de societăţi ale grupului Saint Globain în Franţa şi Germania. Următoarea poziţie se află după 30. etc . Experimentele s-au condus folosind în medie 5 termometre.90. REI 60.etanşeitate: capacitatea unui panou expus pe o faţă acţiunii focului de a nu produce sau a nu lăsa să treacă pe cealaltă faţă vapori la temperaturi înalte.stabilitate: caracteristica unui panou de a-şi păstra caracteristicile mecanice sub acţiunea focului . Durata de rezistenţă este de 30 min. etc. etanşeitatea E.izolare termică: capacitatea ca între anumite limite.60. Blindovis 26-27 . iar ultimul în centrul acestuia.120 de minute ) va determina clasa produsului. la foc. Pentru aplicaţii. Aceste produse au obţinut numeroase certificări in afara Italiei. Pentru rezistenţa la foc se va considera timpul în care proba ajunge cu suprafaţa exterioară la temperatura de 150 ºC. pagina 314. Produsele vitrate care au obţinut certificatul de funcţionare din partea M. izolarea termică I. REI 90 şi REI 120. 4 dintre ele fiind dispuse pe zona marginală a panoului. Materialele trebuiesc să reziste minim 15 mni. Indicaţii în ceea ce priveşte punerea în operă. măsurat cu intervale de 15.Panoul aplicat la gura cuptorului de probă este supus la încăzire care va creşte progresiv în conformitate cu curba timp-temperatură indicată anterior. gaze.. Serviciul Antiincendii sunt următoarele: Climat cu Blindovis. în timp ce sticla colapsează.Timpul scurs între momentul aşezării probei şi momentul colapsului. clasele REI 30. compus din: sticlă transparentă normală de grosime 6mm. fără ca suprafaţa lor exterioară să depăşească temperatura de 150 ºC. panoul să nu permită trecerea radiaţiilor termice Aşadar: -cu simbolul REI se va identifica un element care pentru o perioadă de timp dată îşi va conserva toate cele trei proprietăţi -cu simbolul RE se va identifica un element care pentru o perioadă de timp dată îşi va conserva stabilitatea şi etanşeitatea -cu simbolul R se va identifica un element care pentru o perioadă de timp dată îşi va conserva stabilitatea • Rezistenţa la foc REI Pentru o fereastră din sticlă rezistenţa la foc se determină conform celor afirmate anterior.60 de min. compoziţia şi metodele de utilizare ale acestor produse sunt prezentate la pagina 95 • Rezistenţa la foc În ceea ce priveşte rezistenţa la foc se pune problema unui panou care să-şi păstrezediverse caracteristici: stabilitatea R. interval de 12 mm. definite ca mai jos: .30.

funcţie de rezultatele dorite. elementele de construcţii se vor clasifica în 3 categorii: SF. etc.3. tocul geamului având o importanţă deosebită în susţinerea geamului.Canaturile.3.elemente stabile la foc (criteriul 1) PF.4) TF. sticla nu este niciodată un element solitar. rezultatul materializându-se în decretul din 5 ian. care trebuiesc la rândul lor să reziste la foc cel puţin atâta timp cât va rezista sticla. • Montajul În practică. pot fi realizate atât din PVC cât şi din fibră ceramică. care va fi poziţionat în faţa cuptorului. însătrebuie ţinut cont de următoarele observaţii de ordin general: -sticla. care să compună singură peretele. însă odată ruptă aceasta se desface în fragmente de mici dimensiuni -sticla armată cu fibre metalice păstrează o anumită coeziune. Sticla este catalogată M0 adică neinflamabilă. inflamabil.2. o durată de 20’ este clasificată 15’). suficientă pentrua asigura etanşeitatea la flăcări şi pentru a întârzia formarea unor breşe când sticla începe să se înmoaie 650-750 ºC . în care temperatura va creşte conform cu o curbă normalizată. cât şi în asigurarea etanşeităţii acestuia. punând anumite condiţii particulare: (TABEL pagina 95) Toate produsele vitrate pot fi clasificate ca materiale incombustibile. Montajele efectuate pentru efectuarea încercărilor au fost adesea complexe pentru a se obţine rezultate cât mai fidele .elemente “paraflacără” (criteriul 1.În aceste condiţii se pot clasifica produsele vitrate care rezistă la foc.4) Fiecare categorie este determinată în baza timpului cât aceata rezistă la foc fără a da semne de cedare (de ex. notaţii ce corespund vechilor categorii: combustibil.Cu titlu informativ prezentăm un fragment din normele franceze şi clasificări privind rezistenţele la foc: • Reacţia la foc: Materialele sunt subâmpărţite în 6 categorii . notate de la M0 la M5. analog unui incendiu real Există patru criterii de rezistenţă la foc: Rezistenţă mecanică Izolare termică Etanşeitate la flacără Absenţa emisiei de gaze inflamabile În baza acestor criterii. ea este necesar să fie susţinută de alte materiale. 1959 care prevede: -fereastra de încercat va fi montată pe un perete din ciment. • Rezistenţa la foc: Elementele de construcţie au fost testate şi clasificate. datorită şocului termic se rupe rapid -sticla călită rezistă mai bine.elemente antifoc (criteriile 1.

proiectantul sau utilizatorul va trebui să aleagă tipul de sticlă în conformitate cu probele experimentale sau cu modelele teoretice capabile să simuleze cu exactitate o situaţie similară cu aceea care se doreşte a fi analizată. Temperit. Retinato) -sticle compozite (Saint Globain Visalarm. Ca reguli de utilizare se menţionează: -când acestea sunt deschise. etc. de planşeu • Situaţii cu potenţial pericol În toate aceste cazuri şi situaţii asimilabile cu aceste cazuri se va ţine cont de prescripţiile din “Prospectul A” • Situaţii speciale care nu se referă la cazurile precedente În acest caz. a nu se apleca în afară -fereastra să fie amplasată la minim 90 de cm.SIGURANŢA ÎN FOLOSIREA PRODUSELOR VITRATE Pornind de la faptul că în trecut au existat incidente în urma cărora accidental s-au spart ferestre şi au fost rănite persoane în urma acestor incidente. Blindovisport. ascensoare de mărfuri şi pentru protejarea acestora: • Definiţia geamului securizat: . ferestre. în care acţiunea asupra geamurilor nu este intensă. Blindovis.Visarmsport. Climalit şi Biver în compoziţii speciale) Acţiuni ce au loc asupra ferestrelor: -încărcări dinamice -încărcări statice -încărcări accidentale -lovituri cu corpuri moi -lovituri cu corpuri dure -lovituri provocate de proiectile Acţiuni care au ca efect spargeri de ferestre: -simpla schimbare a ferestrei -lovirea unor persoane sau a unor lucruri -lovirea voită a ferestrei -cauze sociale : înghesuiei.etc Pentru utlizarea practică a ferestrelor există trei grupe de cazuri: • Utilizare normală Reprezintă cazuri comune. vitrine. Emalit) -sticle armate (Saint Globain: U-Glass Armato. furturi. Norme pentru utilizarea produselor vitrate în ascensoare. • Elemente luate în considerare de către norme Produse vitrate: -sticle stratificate (Saint Globain: Visarm. şor de evaluat şi în care caz ruptura geamului poate surveni chiar şi la schimbarea acestuia.Visarm cu EKO sau VISART) -sticle călite (Saint Globain: Securit. în ţările occidentale s-au elaborat norme care prevăd reguli de natură să prevină astfel de incidente. Fac parte din această grupa uşi.

În acest sens trebuie aplicat un strat de material de protecţie rezistent de înălţime nu mai mică de 15 cm de la planşeu şi o bară de protecţie la 90 de cm.la uşile etajelor. nituri sau metode similare . numărul de bon. prinderea trebuie făcută pe minim trei laturi în cazul in care este prinsă în scoabe. Marcajul se va face pe fiecare placă. de planşeu În cazul în care sticlăria are ca beneficiar o persoană fizică. . etc. . aceasta poate cere producătorului certificatul de calitate care atestă faptul că verificările respective au fost efectuate. în cabină şi la uşa cabinei plăcile de sticlă securizată trebuie să fie prinse pe tot conturul . ale cabinei sau la pereţii cabinei trebuiesc luate măsuri ca persoanele să nu cadă în interiorul golului casi liftului în cazul în care sticla se sparge accidental. Aceste certificate de calitate trebuie să conţină numărul de factură emisă de fabrică.în cazul protejării golului casei liftului prinderea trebuie făcută pe toate laturile sau în cazul sticlei armate. dimensiunea maximă a plăcilor utilizate. sticla stratificată. plăcile din sticlă călită trebuiesc să fie însemnate cu simboluri care nu pot fi şterse. sticla armată care nu produc în caz de spargere fragmente periculoase pentru persoane.la uşile etajelor. Instalarea plăcilor din sticlă securizată: . cu acid fluorhidric şi va conţine marca SaintGlobain.Sticla călită.plăcile din sticlă securizată.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful