Piciorul Varus Equin Final

Universitatea Al. I.

Cuza - Facultatea de Educație Fizică și Sport Kinetoterapie și Motricitate Specială

PICIORUL STRÂMB CONGENITAL VARUS EQUIN

Coordonator :
Prof. KT. Mihaela Ouatu

Studenți:
Capră Ana-Maria Tamaș Olimpia Loredana

2013

1. varusul calcanean și adducția mediotarsiană. Fig. fața dorsală privind înainte și în față în timp ce planta concavă având marginea internă angulată la mijloc priveşte înapoi și înăuntru (fig 1). malformația putând avea totuși un caracter familial. la care se adaugă o mișcare de răsucire înăuntru (supinație) astfel încât planta priveşte spre celălalt picior. Ca urmare a acestor modificări. sprijinul pe sol se face pe partea anterioară a mărginii externe a piciorului. Schimbarea de formă se manifestă prin accentuarea convexității dosului piciorului. iar în 10 % din cazuri este asociată cu alte malformații. 2 . Schimbarea de orientare constă din devierea în jos și înăuntru a labei piciorului. Ereditatea directă este rata constatată. În piciorul strâmb congenital varus equinus există două modificări caracteristice ale piciorului: schimbarea de orientare și schimbarea de formă. Repartizat pe sexe. constituind aproximativ 1/3 din totalul diformită ților congenitale osteoarticulare. retația internă a blocului calcaneopedios. Malformația este bilaterală într-un procent de 46 %. se întâlnește la băieți în 65 % din cazuri. caracterizată prin urmatoarele poziții vicioase : equinul retropiciorului (flexie plantară).Definiție Piciorul varus equin (PVE) reprezintă o deformare ireductibilă a piciorului. dar cu gravitate inegală la cele două picioare. piciorul strâmb congenital. iar la fete în 35 %. în special a retropiciorului. Picior strâmb congenital varus equinus vazut din față și văzut plantar Etipatogenie După majoritatea statisticilor frecvența piciorului strâmb congenital variază între 1-2 cazuri la 1000 de nou născuți.

După M. 3 . posture corective cu ghetuţe multifuncţionale. piciorul în var equin nu se îndreaptă fără efectuarea unui masaj terapeutic şi exerciţii fizice. Simptome Ca şi simptomatologie această afecţiune este nedureroasă la copii. menţinerea reducerii pentru a preveni recidivele. piciorul în var equin este doar rezultatul poziţiei sugarului când se dezvoltă în uterul matern. stabilirea echilibrului între muşchii pronatori şi supinatori şi între flexorii dorsalii şi plantari. Obiective: • • • • • • • • • • • • • • obţinerea unor reduceri concentric a luxaţiei sau subluxaţiei (astrogalo-calcaneoscafoidiana). Lăsat netratat. iar picioruşul afectat poate rămâne mai mic şi mai scurt decât celălalt. Aceste simptome pot fi mai vizibile şi să creeze problem fundamentale pe măsură ce bebeluşul creşte. respectarea obigatorie a secvenţelor metodelor de corectare. La embrion și făt piciorul trece printr-o serie de poziții până la naștere inclusiv prin poziția de equinus. varus equinus și apoi cea de pronație. imobilizare de corecţie (aparat gipsat. Tratamentul începe la cel mai scurt timp. masajul piciorului şi gambei. În unele cazuri. Unele ipoteze se completează reciproc. Böhn piciorul strâmb s-ar datora unei opriri în dezvoltare sau unui viciu de formare. refacerea alinierii articulare normale a astragalului sub articulaţia gleznei. până la genunchi în flexie sau orteze). posture de facilitare (antideclive). Mijloace: exerciţiul fizic therapeutic. mişcări passive şi acţiuni de flexie. care îl menține într-un stadiu embrionar sau fetal. Piciorul va rămâne difor şi răsucit. obţinerea unui picior stabil cu funcţii şi sprijin normal. menţinerea corecţiei. dar nici una din ele nu a reuşit să-i precizeze mecanismul intim de producere.Pentru explicarea etiopatogeniei piciorului strâmb congenital au existat numeroase ipoteze. imediat după naştere (dacă există un diagnostic cert) poate ajuta la depăşirea acestor probleme. dar în cele din urmă cauzează discomfort şi devine un handicap motor vizibil care trebuie corectat. Principii: formele trebuie corectate chiar din momentul constatării.

. dar aprecierea gradului deformației impune măsurarea elementelor care o compun varus-ul și equinus-ul. Examenul clinic al copilului în timpul mersului relevă următoarele deficiențe funcționale: .adducția retro-piciorului pe gambă provoacă apariția unui unghi între axa retropiciorului și a gambei cu valoare de 80° .mers nesigur. ca paletele unei roți de moară.180°. în aşa fel încât marginea sa internă se ridică în timp ce marginea externă coboară planta ajungând sa privească spre planul mediosagital. .180°. având vârful la nivelul articulației mediotarsiene.varus-ul rezultă din trei deformări simple: adduc ția antepiciorului pe retropicior. . 2). Unghiul dintre axul antepiciorului cu cel al retropiciorului atinge o valoare de 140° . .când piciorul strâmb este bilateral.Examen clinic Diagnosticul piciorului strâmb congenital al noului născut nu pune probleme de diagnostic. spre partea anterioară a acesteia.sprijinul piciorului pe sol se face pe marginea sa externă.pentru a nu-și lovi piciorul deofrmat (care este addus) de celălalt sănătos. lipsit de suplețe. Acest unghi se măsoară după corectarea prealabilă a aducției piciorului și variează între 90° . supinația piciorului și adducția retropiciorului pe gambă. . Adducția antepiciorului se remarcă mai ușor privind piciorul dispre plantă. copilul merge cu gambele abduse (depărtate) și în rotație externă. picioarele trecând unul pe deasupra celuilalt.180° (fig. ceea ce va cauza apariția unui genunchi valgus compensator. dizgrațios.adducția antepiciorului pe retropicior determină apariția pe marginea internă a piciorului a unui unghi deschis înăuntru. Fig. 2. . tulburările de mers sunt și mai accentuate.supinația piciorului constă din răsucirea acestuia în jurul axului său longitudinal. El se apreciează după unghiul pe care axul longitudinal al piciorului îl face cu axul longitudinal al gambei. cu deschidere internă.equinus-ul rezulta din extensia piciorului (flexia plantară). Măsurarea adducției antepiciorului pe retropicior 4 . . .

o hipotrofie a gambei și piciorului. Începând cu vârsta de 3-4 luni studiul celor două incidente în poziţii de corecţie dă informaţii precise despre situaţia piciorului în perioada de reductibilitate. În plus radiografiile reprezintă un mijloc obiectiv pentru studiul evoluţiei piciorului varus-equin. gamba fiind mai scurtă și mai subțire. Preoperator sau înaintea unei faze terapeutice bilanţul radiologic complet este deasemenea necesar. La un picior normal. a adducţiilor şi a graduluii de reductibilitare. fiind cu atat mai marcată cu cât malformația este mai gravă. 5 . cât și părțile moi. interesând atât scheletul. Pe radiografia de faţă se apreciază adducţia şi supinaţia. La nou născut indicaţia unui bilanţ radiologic e puţin interesantă înafara cercetării unei malformaţii. axul astragalului se suprapune pe acel al primului metatarsian.Examen radiologic Permite măsurarea precisă a unghiului equinului posterior. dar la un picior varus-equin aceste două axe formează un unghi deschis înăuntru. în raport cu cel sănătos. Hipotrofia persistă și la adult. Profil/față:  unghiul dintre talus și calcaneu diminuat de la 30°-40° la 0°-20° Modificări anatomopatologice Piciorul deformat prezintă. iar piciorul mai mic. pe de o parte pentru orientarea gestului chirurgical şi pe de altă parte pentru a determina articulaţie cu articulaţie locul exact al redorilor.

orientarea plantei apropiindu-se de verticală. Cuboidul rămâne dispus sub scafoid și oasele cuneiforme.Oasele gambei și piciorului suferă în timp o serie de modificări de poziție. Această peroadă durează până la doi ani. Cuneiformele și metatarsienele au o deplasare în adducție. Toate modificările amintite se accentuează progresiv după ce copilul începe să meargă. fi redus. deformările agravându-se în paralel cu creșterea copilului. Evoluție Piciorul strâmb congenital netratat progresează continuu. se dezvoltă mai mult decât normal. în conformitate cu legea lui Delpech. în perioada a 3-a după vârsta de 4 ani se instalează o ireductibilitate absolută datorită deformărilor osoase care împiedică reducerea. Partea anterioară a feței articulare a astragalului. subluxată. Piciorul se răsucește până la răsturnare. care explică atitudinea anormală și dificultățile de reducere a acesteia. în timp ce fața anterioară îi este mult addusă. Oasele gambei sunt torsionate. Astragalul este varticalizat și înclinat înăuntru. ajungând în unele cazuri să se sprijine pe sol cu fața sa dorsală. astfel încât peroneul este protejat mai înapoi decât în mod normal. dar incomplet. putându-se însă prelungi până la 3-5 ani. fiind aproape culcat pe fața sa externă. Scafoidul este turtit datorită îndoirii piciorului. Printrun tratament adecvat redoarea poate fi suprimată și o dată cu aceasta piciorul devine reductibil. cu o durată de 15 zile de la naștere. După Ombredanne piciorul strâmb congenital are trei etape evolutive: în prima perioadă. Adducția și supinația se accentuează cu timpul. este ieșită de sub scoaba tibioperonieră. fiind verticalizate într-o măsură mai mica sau mai mare. piciorul are o urmează o a doua perioadă de reductibilitate relativă în care piciorul strâmb poate reductibilitate completă. din cauza retracțiilor ligamentare și tendinoase care aduc redoare. deplasat intern. Apar astfel niște modificări cunoscute sub numele de cala preperonieră Nelaton și bara tranversală pretibiala Adams. putând chiar să atingă maleola tibială (internă). Uneori însă această perioadă poate fi mai lungă. 6 .

se realizează de fapt profilaxia oiciorului strâmb inveterat. precum şi la nivelul celorlalte articulaţii disturbate. tratamentul ortopedic reprezintă prima opțiune. fără defecte funcţionale şi de formă. care numai cu foarte mare dificultate se poate trata bine. piciorul strâmb se agravează progresiv și se ajunge la piciorul strâmb inveterat în care mersul este greoi. În aceste cazuri deformarea piciorului este fixă. Tratament Piciorul strâmb congenital surprins în faza de atitudine poate fi tratat fără urmări. Prin aplicarea tratamentului precoce. calcaneo-cuboidiene. cu compromisuri atât în privinţa formei. iar mai apoi prin modificările osoase. cât şi a funcţiei piciorului. stabilirea unei balanţe musculare normale între muşchii eversori şi cei inversori. 7 . obositor și în final dureros. ceea ce impune intervenţia chirurgicală pe părţile moi şi pe os. la început prin părţile moi (musculoligamentare. imediat după naştere. precum şi între flexori şi extensori. Trebuie respectate însă două condiţii esenţiale: atitudinea vicioasă caracteristică să fie redusă corect şi să fie menţinută până când se îndepărteazăpericolul unei recidive. să asigure în final un picior mobil şi funcţional. Obiectivele tratamentului obţinerea şi menţinerea unui raport normal la nivelul articulaţiilor tibio-astragaliene. motiv pentru care copilul care o avut o astfel de defecțiune trebuie supravegheat vreme îndelungată. prin mijloace ortopedice.La copilul care a început să umble. kinetoterapie şi masaj. Principalul promotor al acestei metode este Ponseti. În restul Europei occidentale și în Statele Unite. Piciorul strâmb congenital tratat are o tendință de recidivă spontană. Tratamentul ortopedic (imobilizări progresive în aparat gipsat) este considerat in Franța ca tratamentul săracului. capsulare şi aponevrotice). tratamentul să fieinstituit precoce. Lipsa cunoaşterii necesitării tratamentului precoce face ca şi în prezent să mai existe copii aduşi târziu la tratament. astragalo-calcaneene.

Dezavantaje: această tehnică nu poate fi efectuată decât de chirurg. obşinerea unei funcşionalităţi satisfăcătoare a unui echilibru muscular bun şi a unei bune mobilităţi articulare. Avantaje: respectarea principiilor de reducere și confecționarea atentă a gipsurilor permite obținerea unor rezultate foarte bune. Obiectivele tratamentului ortopedic: • • corectarea deformărilor piciorului şi stabilirea acestei corecţii. PVE corectate prin această tehnica devin foarte suple. urmată de menținerea reducerii un timp suficient de lung. până la restabilirea echilibrului neuromuscular al grupelor antagoniste. urmărind întâi corectarea varus-ului și apoi a equinus-ului. devenind foarte consumatoare de timp. 8 . datorita riscului iatrogen pe de o parte și al hipocorecției d cealaltă parte. Reducerea piciorului strâmb congenital varus equinus se face progresiv. Procedând astfel se previn retracțiile părtilor moi și deformările osteoarticulare. adversarii metodei afirmă că imobilizarea gipsată crește riscul de amiotrofie. atâta timp cât imobilizarea a fost precedată de o scurtă manipulare și nu s-a fâcut în hipercorecție acest procedeu este afectuat în ambulator.Se realizează prin reducerea poziției vicioase. manevră ușoară. Asocierea periodică a mobilizării piciorului și a masajului ajută reluarea funcției musculare și osteoarticulare. printr-o serie de manevre succesive. care se poate face complet în primele zile după naștere. cu multă blândețe. chiar și pentru picioarele considerate foarte rigide. Până în prezent nu există un studiu validat științific care să confirme acest lucru.

iar în cazurile avansate cu tratamentul chirurgical. El nu va fi aplicat ca mijloc unic. De obicei încă. se vor face câteva mobilizări pasive de către kinetoterapeut sau medic. Tratamentul prin gimnastică medicală are eficienţa funcţională cea mai bună şi în tratamentul piciorului strâmb congenital. ci obligatoriu în asociere cu tratamentul ortopedic. mai ales dacă este aplicat în timp util. planurile şi sensurile mişcărilor fiziologice din articulaţiile 9 . Tehnica tratamentului chirurgical nu face obiectul studiului nostru. După vârsta de 7-8 ani piciorul strâmb congenital prezintă modificări osoase atât de accentuare încât reducerea deformaţiei nu se mai poate face decât prin operaţie pe os. astfel că membrul inferior să crească normal şi să fie stabil şi rezistent pentru susţinerea greutăţi corporale şi pentru a permite efectuarea mişcărilor normale – fiziologice. cazurile care necesită intervenţii chirurgicale. în axele. Tratament prin masaj terapeutic şi gimnastică medicală (kinetoterapie) Tratamentul pentru piciorul în equin începe de obicei imediat după naştere. În asociere cu tratamentul ortopedic gimnastica medicală se aplică în 4 ipostaze diferite: în momentul schimbării aparatelor gipsate succesive. În momentul schimbării aparatelor gipsate din prima parte a tratamentului ortopedic. în perioada reductibilităţii relative a deformaţiei congenitale a piciorului. în perioada menţinerii reducerii prin atelă şi după terminarea tratamentului ortopedic. când cizma gipsată trebuie schimbată la 3-4 zile. sau cei cu sechele după tratamentul ortopedic. vor fi supuşi unor diferite intervenţii chirurgicale pe părţile moi ale piciorului. au deformaţii atît de mari încât vor fi grevate de vicii morfofuncţionale ale piciorului pentru toată viaţa. în perioadele când piciorul este lăsat liber pentru p perioadă de câteva zile între 2 aparate succesive. mai ales cele pe os.Tratamentul chirurgical Copiii aduşi târziu la tratament.

având în vedere tendinţa la recitivă a piciorului strâmb congenital. având rolul de a consolida corecţia realizată anterior. Ea constă. gambei precum şi a coapsei membrului inferior afectat. în această perioadă. Se va insista în special pe flexia dorsală şi pronaţia piciorului.tibiotarsiane. tarsometatarsiene. Gimnastica medicală în asociere cu tratamentul chirurgical al piciorului strâmb congenital va avea rolul de a consolida rezultatele intervenţiilor chirurgicale. Tratamentul funcțional . metatarsofalangiene. respectiv de a preveni redorile articulare. De fapt copilul va trebui să fie supraveghiat de către specialist chiar şi după ce ajunge să meargă corect. după eliminarea imobilizării gipsate. gimnastica medicală va continua încă mult timp.kinetic 10 . În sfârşit. interfalangiene şi a genunchiului. Tratamentul prin imobilizare-mobilizare-masaj va fi prelungită până când copilul îşi va începe şi îşi va stabiliza mersul. întreţine şi perfecţiona mersul normal. excitantul funcţional de importanţă capitală pentru întreţinerea şi ameliorarea formei şi funcţiei piciorului. Fiecare şedinţă de kinetoterapie a membrului inferior afectat. În această ipostază gimnastica medicală va consta din exerciţii pasive şi active (în funcţie de posibilitatea de înţelegere a pacientului) atât în timpul imobilizării gipsate postoperatorii. după încetarea tratamentului ortopedic. ani de zile. În timpul menţinerii reducerii prin atelă a deformaţiilor piciorului se vor face zilnic mişcările fiziologice în articulaţia genunchiului membrului inferior al cărui picior este imobilizat în atelă. în fiecare din ipostazele amintite. precum şi din gimnastică de tonifiere generală a organismului copilului. de a preveni recidivele. De fiecare dată când piciorul va fi eliberat din imobilizarea gipsată. glezna şi gamba vor fi masate prin manevre stimulative. Toate aceste mişcări au scopul de a îmbunătăţi troficitatea locală şi a menţine mobilitatea articulară. piciorul. în atitudine normală. vor fi completate cu gimnastica generală specifică a sugarului. din mişcări analitice şi sintetice ale piciorului afectat. de a întreţine şi ameliora tonusul şi troficitatea musculaturii piciorului. având ca rol predominant intreţinerea troficităţii locale. de a dezvolta. din educarea neuromusculară a mersului. cât mai ales.

Ele trebuie să fie prudente şi nu dureroase. La început trebuie corectată supinația plantară și adducția și apoi equinul. ceea ce-l expune la leziuni de zdrobire. sau benzo adezive hipoalergice: Kinetoterapia pasivă cuprinde mobilizările ce trebuiesc effectuate de către un kinetoterapeut antrenat care trebuie să întindă structurile retractate şi decupatarea suprafeţelor articulare care forţează piciorul zdrobind structurile cartilaginoase. aceasta fiind motivul pentru care nu există o cronologie în corectarea uneia sau alteia dintre deformări. O gravă complicaţie este crearea unui picior convex. Pielea este fragilă. Chiar dacă există diferite manevre adaptate special pentru o singură deformare.derotarea blocului calcneo-pedios se face printr-o priză metatarsiana la distanţa de tarsul posterior. întinderea părţilor moi retractate. Manevrele utilizate sunt: manevra anti-cavus – constă în alinierea supinaţiei antepiciorului pe cea a retropiciorului ce utilizează ca şi priză “en berceau”. manevra Wisbrun-acţiune direct asupra tarsului posterior. este impoosibil da a o corecta izolat. în principal pentru corpul talusului. iar scheletul osos maleabil. dar şi pentru cartilajele de creştere ale articulaţiei tibio-tarsiene. Toate mişcările trebuiesc făcute prin tracţiuni lejere pentru a deschide articulaţiile. Metode: 11 .Se bazează pe mobilizarea activă sau pasivă frecventă şi repetată cu asocierea unor metode de contenţie: imobilizarea cu faşă elastic de bumbac. Manipulările sau mobilizările au ca scop asuplizarea piciorului.

până în dreptul pieptului. 12 .revenire.ridicarea pe vârfuri cu ducerea braţelor întinse deasupra capului T2 – revenire în P. Exerciţiul nr. tonifiere tibial anterior. electroterapie (TENS pe punctele de inserție ale peronierilor). se fixează cu cealaltă mână și se împinge antepiciorul spre lateral.- se prinde cășcâiul. Stând depărtat T1 – ducerea piciorului stâng înainte T2 – aplecarea bazinului în jos şi revenire în P. asuplizarea tibialului posterior. extensor comun al degetelor și propriu haluce prin tehnica holdrelax. cu insistență pe peronieri. flexor comun al degetelor și propriu al halucelui prin stretch-reflex. manevra răsucirii în sens invers stoarcerii.I. - Program de exerciții: Exerciţiul nr. T3 . loja anterioară a gambei și musculatura piciorului . abductorii. peronierilor. 1: P.pronatorii. rezistență progresivă izometrie. mişcări active simple și analitice. (stretching).I. se menţine 5-7 sec. masaj tonifiant. 2: P.I.îndoirea genunchiului stâng.I.I.I. Stând depărtat T1 . T4 – revenire în P. T3 – ducerea piciorului stâng înainte T4 – aplecarea bazinului în joc şi revenire în P.

Stând cu picioarele depărtate T1 – urcarea cu piciorul drept pe steppăr T2 – coborârea piciorului drept T3 – urcarea cu piciorul stâng pe steppăr T4 – coborârea piciorului stâng Exerciţiul nr. cu sprijin pe vârfuri T3. 7 P.4 . Stând cu picioarele depărtate 13 . Stând.3 .3 – ghemuit. 5: P. Decubit dorsal. cu braţele în faţă T2.ducerea piciorului stâng înapoi.4 – ridicarea pe vârfuri.ducerea braţelor înapoi cu aplecarea trunchiului înainte.ridicări pe vârfuri cu ducerea braţelor sus T2. revenire în P.I.Exerciţiul nr.revenire în poziţia iniţială Exerciţiul nr. tălpile pe sol T1.I.îndoirea piciorului stâng cu genunchiul la piept T4 . uşor depărtat T1. 6 P. 3: P. genunchii flectaţi. cu braţele deasupra capului Exerciţiul nr. Stând depărtat T1.ridicarea bazinului T2.I.I.I. Exerciţiul nr. 4: P.I.

4 . prevenim şi retraciile muscular.ridicări pe vârfuri a picioarelor cu revenire în P.I.). Cu cât afecţiunea este tratată mai precoce. cu atât rezultatele vor fi mai bune şi mai rapide. Cu cât boala este depistată mai devreme cu atât eficienţa tratamentului orthopedic sau kinetic este mai bună. 14 . Cu ajutorul masajului therapeutic şi a mobilizărilor passive nu obţinem doar relaxarea şi încălzirea ţesutului. Stând depărtat. vor fi prevenite redorile articulare ce apar în urma retracţiilor muscular. Gravitatea afecţiunii. Concluzii Pentru un rezultat cât mai bun în tratarea piciorului în varus equin este absolută necesară o strânsă colaborare interdisciplinară. chiar şi cu părinţii şi de o bună pregătire a cadrelor medicale (medic ortoped. însă din primele zile de viaţă ale copilului.T1. chirurg.aplecarea trunchiului până la atingerea solului cu palmele T2. în groapa cu nisip T1 – mers cu pe vârfuri T2 – depăşirea obstacolelor T3 – mers pe marginea internă a piciorului T4 – revenire în P.I. dificultăţile şi costul tratamentului chirurgical. şi mai mult de atât.3 . Exerciţiul nr.I. ci mai mult. 8 P. sechelele pe care le poate lăsa susţin importanţa depăşirii precoce a bolii. lucru ce implică o bună cunoaştere a afecţiunii din partea medicului pediatru. kinetoterapeut etc.

Deficienţele de dezvoltare fizică. Argonaut."Piciorul varus equin: Metoda Ponseti". Alexandru Thlery."Tratamentul conservator al piciorului varus equin esențial 3. Alexandru Thlery . DUMA E.Bibliografie 1. Ed. 1997 15 . Simona Thiery. . Cluj-Napoca. Ediția a III-a 2. Daniela Ciotloș .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful