Propunere Subiecte Examen AH (1)

1.

Elementele constructive ale amenajărilor hidrotehnice În general, amenajările hidrotehnice sunt alcătuite din următoarele elemente constructive principale: - Barajele de derivație sau de acumulare, care au rolul de a ridica nivelul apei în măsura necesară pentru a putea fi derivată într-o aducțiune sau de a concentra căderea și a acumula apele în vederea regularizării lor. Prima categorie de baraje se execută de obicei de înăl țimi mici (sub 10 m); cea de a doua, de înălțimi care în prezent au atins 300 m. - Descărcătorii de ape evacuează apele mari și reglează nivelurile în lac. Se realizează ca deversori de suprafață, situați pe baraje sau pe versan ți, deschideri sau orificii de fund, conducte și galerii de golire. Sunt echipați cu instalațiile hidromecanice aferente ca: stavile, vane, mecanisme de acționare, și prevăzuți cu dispozitive de disipare a energiei. - Prizele de apă, dispuse în baraj sau pe malurile răului barat, sunt destinate să asigure captarea debitelor și conducerea lor în aducțiune. Prin intermediul lor se combate pătrunderea aluviunilor, a ghețurilor și zaiului, a tuturor corpurilor și impurităților reținute de grătare. - Aducțiunile au rolul de a transporta debite de ordinul zecilor sau sutelor de m3/s de la punctul de captare la camerele de echilibru. Uneori ele sunt combinate cu aduc țiuni secundare care colectează și transportă debite mai mici de la captările secundare în lacul de acumulare sau în aducțiunea principală. Aducțiunile îndeplinesc acest rol prin curgere cu nivel liber (canale de pământ sau beton, galerii subterane) sau sub presiune (conducte metalice, de beton armat, galerii subterane). - Camerele de echilibru realizează legătura între aducțiuni și conductele sau galeriile forțate. Ele au rolul de a limita suprapresiunile dinamice provocate de varia țiile de sarcină ale centralei, respectiv de a menține echilibrul hidraulic din aducțiuni, la închideri și deschideri ale vanelor, în cazul aducțiunilor cu nivel liber ele poartă denumirea de camere de încărcare, iar în cazul aducțiunilor sub presiune, de castele de echilibru. - Casele de vane, dispuse în general imediat în aval de camerele de echilibru, cuprind mecanismele de închidere și deschidere a accesului apei spre centrală ca și instalațiile de aerisire și control pentru conductele forțate. - Conductele sau galeriile forțate, cu unul sau mai multe fire, conduc apa de la camera de echilibru la centrală pe o diferență de nivel mare și pe un traseu scurt în plan realizând concentrarea căderii, ele au o pantă constructivă mare și sunt foarte solicitate static și dinamic. Vitezele de curgere în aceste conducte sunt în general mari, de ordinul mai multor metri pe secundă. - Centralele hidroelectrice cuprind clădirile sau camerele în care sunt instalate vanele de admisie, turbinele hidraulice, generatoarele electrice, mecanismele de reglare a sarcinii și a vitezei, stațiile electrice de conexiuni și transformare, instalațiile anexe și camerele de comandă. - Canalele sau galeriile de fugă conduc apele folosite de turbine spre punctele de restitu ție în cursurile de apă. în unele cazuri curgerea în galeriile de fugă se face sub presiune. 2. Scheme de amenajări hidrotehnice Scheme de amenajări hidrotehnice cu scop energetic Orice cantitate de apa aflata deasupra unui anumit nivel. reprezintă o sursa de energie hidraulică. În natura diferen ța de nivel poate exista între doua sec țiuni succesive ale unui curs de apă, la o cascadă, între doua râuri situate la cote diferite. Uneori diferen ța de nivel se realizează pe cale artificială, pompând o cantitate de apa de la un nivel inferior la un nivel superior (ex.: râu-lac.

Fig. Diferența de nivel în natură În afară de acestea energia hidraulica mai este disponibilă în natura și sub forma oscilațiilor periodice ale mareelor sau sub forma valurilor și curenților marini. Resursele de energie hidraulică au fost utilizate încă din antichitate în scopul producerii energiei mecanice (mori, irigații). La începutul sec XX a fost ini țiată amenajarea în ritm sus ținut a poten țialului hidroenergetic. 3. Baraje-clasificare, elemente componente, condiții de amplasare Barajele constituie parte cea mai importantă a unei amenajări și ele sunt construcții hidrotehnice, situate transversal pe cursul de apă, având rolul de a ridica și controla nivelul apei în bieful amonte sau de a realiza acumularea unui anumit volum de apă în acest bief.. După scop ele pot fi: - baraje de acumulare, de mare înăl țime, care creează lacuri de acumulare de mare capacitate cu scopul de a realiza regularizarea debitelor, atenuarea viiturilor, satisfacerea nevoilor de apă ale consumatorilor industriali și a agricoli (Bicaz, Vidraru- Argeș, Mărișelu-Someș, Vidra-Lotru, etc.); - baraje de reten ție (de derivație), de mică înăl țime, care realizează ridicarea nivelului apei în măsura necesară pentru ca apa să poată fi derivată pe o aducțiune (Oiești, Vaduri, Piatra Neamț, etc.). Volumele de apă acumulate în lacurile create de aceste baraje sunt mici și nu permit regularizări de durată. Între aceste două categorii nu există însă o delimitare strictă, existând baraje care realizează în bună măsură ambele efecte. După structura barajului există: - baraje fixe și - baraje mobile. După materialul din care sunt executate există : - baraje din lemn, de înălțime redusă, folosite în general în silvicultură și pentru plutărit; - baraje din pământ; - baraje din anrocamente și din zidărie uscată (piatră fără lianți ); - baraje din zidărie de piatră ( cu lianți); - baraje din beton sau beton armat; - baraje metalice fixe sau mobile ( stăvilare); - mixte, din două sau mai multe materiale (piatră + pământ, piatră + beton). Barajele executate din pământ sau din anrocamente mai sunt cunoscute și sub denumirea de baraje din materiale locale. După modul în care barajele preiau diversele solicitări și le transmit terenului de fundație există: - baraje de greutate;

în cazul terenurilor de pietriș și bolovăniș.baraje deversoare (barajele din beton. un teren bun de fundare pentru un baraj de beton trebuie să aibă următoarele calități: . prin forțele de frecare care acționează de-a lungul suprafeței de funda ție. egale cu aproximativ 2 . siguranța și economicitatea lucrării. . aceasta se realizează cu ajutorul unor construc ții special prevăzute în acest scop și denumite descărcători de ape mari sau deversoare. Condițiile geologice și hidrologice ale unui amplasament de baraj influențează în mod considerabil concepția. pile și cupole. a debitelor maxime din perioadele de ape mari.permeabilitate mica și stabilitate la acțiunea apelor de infiltrație. Elemente componente ale barajelor de greutate Barajele de greutate moderne sunt construcții masive executate din beton. prin momentul creat fata de piciorul aval. Pe terenuri nestâncoase se pot construi baraje de beton cu înălțimea până la 30 m. de diferite tipuri) la care evacuarea apelor mari se face peste corpul barajului. Calitățile terenului de fundație În general.baraje descompuse (pile și plăci.). Indiferent de tipul barajului acesta trebuie să răspundă în condi ții optime unor necesită ți funcționale și anume: . în condi ții de siguran ță. . de dislocări. execuția. care în mod normal încarcă funda țiile cu eforturi moderate.. profilul este triunghiular sau poligonal. rocile stâncoase și semi-stâncoase constituie terenuri bune de fundare. Condiții specifice În cazul barajelor de greutate.baraje evidate și cu contraforți. și la alunecare. . La barajele de greutate moderne. din considerente de simplificare a execuției. Secțiunea transversală de înăl țime maxima reprezintă profilul barajului.conservarea formei sub acțiunea fenomenelor fizico-geologice (surpări. . care merg până la suprafa ța de funda ție. .structură monolită.să permită transmiterea din amonte în aval. După modul de descărcare a apelor mari. terenul de fundație trebuie sa fie practic incompresibil. La primele baraje de greutate moderne acest profil avea forma unui triunghi curbiliniu). de zone de alterare profundă sau de dezagregare. . arce multiple etc. caracterizată prin lipsa de crăpături. .. din bieful amonte în cel aval. 3 ori înălțimea lor (în t/m2). Pentru a se evita fisurarea. . alunecări de straturi. corpul unui baraj de greutate se fragmentează prin rosturi transversale. Aceasta asigura stabilitatea barajului la răsturnare. în cazul barajelor înalte.baraje arcuite.compresibilitate redusa și uniforma. în cazul terenurilor nisipoase și argiloase. situate la 12-15-18 m distanta.). prăbușiri etc.baraje ne-deversoare (în general barajele din materiale locale) la care evacuarea apelor mari se face prin construcții speciale ce ocolesc corpul barajului.rezistenta suficienta pentru preluarea sarcinilor date de construc ție. .. Ele rezistă împingerii apei prin acțiunea greutății proprii. există: .să realizeze cu minimum de cheltuieli condițiile de nivel și volum de apă dorite de beneficiar. provocata în principal de fenomenele de contracție a betonului și de cele de deformație ale terenului de fundație. și până la 40 m. Aceste elemente componente poarta denumirea de ploturi.

datorita vitezei de ajungere ν se produce o coborâre hv a nivelului în lac în zona deversorului. În cazul rocilor șistoase și sedimentare. Presiunea apei. Sunt de preferat formele continue. orientarea straturilor are o importanță deosebita pentru stabilitatea la alunecare și pentru pierderile de apa prin infiltrații. . marcat de linia 1-8. fata de nivelul din zona nedeversanta. acționând de la creasta deversorului la talpa de funda ție. înclinarea straturilor spre amonte este mai favorabila din acest punct de vedere. acțiunea valurilor. presiunea apei din pori. În general. un baraj de greutate poate fi construit în văi cu secțiune transversala de orice forma. comportarea sa în ansamblu nu este influen țata de morfologia văii. Prin faptul că un baraj de greutate se executa din ploturi independente.În afara condiției de a avea rezistente mecanice corespunzătoare. fără proeminente sau depresiuni locale prea importante. hv = v2/2g. În mod uzual. 4. subpresiunea. separate prin rosturi de dilata ție. Înclinarea straturilor Condiții morfologice Când condițiile geologice sunt favorabile. în realitate. Fig. pentru a se evita pericolul de fisurare din cauza tasărilor inegale. în momentul deversării se admite presiunea hidrostatica trapezoidala. greutatea proprie Presiunea hidrodinamica Aceasta presiune apare la curgerea apelor peste profilul deversant al barajului. terenurile de funda ție pentru barajele de greutate trebuie sa fie omogene și puțin compresibile.

atunci când nu există apa în aval. . la zero la paramentul aval. Presiunea apei din pori Betonul din corpul unui baraj. sau la zero. z fiind adâncimea sec țiunii analizate. datorită porozită ții acestui. Dacă se admite ca infiltrația are loc cu o pierdere de sarcina uniformă. Coeficientul m de reducere al presiunii apei din pori se determină cu relația: m = αβ în care: α = volumul agregatelor dintr-un metru cub de beton. Se presupune ca această acțiune este dirijata de jos în sus și că este repartizată liniar de la valoarea mγz la paramentul amonte. se ob ține reparti ția teoretica.Subpresiunea Prin subpresiune se în țelege ac țiunea de jos în sus a apei care se infiltrează prin fisurile rocii de fundație și prin interspațiile necimentate dintre beton și roca. aceasta variază liniar de la presiunea hidrostatica din amonte la valoarea presiunii din aval. se află sub ac țiunea apelor de infiltrație Apa care se scurge prin porii betonului exercita o ac țiune de portanta asupra agregatelor.

pentru calcul. presiunea unitara la baza unui strat de adâncime hal va fi: P al=γ'al hal În care: γ'al =γal-γ (1-n) . ea depinzând de o serie de factori ca: unghiul frecării interioare. Forte seismice În majoritatea țărilor constructoare de baraje. n= porozitatea aluviunilor.β = porozitatea liantului Pentru calcule preliminare α = 1-(A/C + 0.10. acțiunea seismica acțiunea gheții. Valori mai ridicate se folosesc în zone cu puternică activitate seismică. starea de saturație cu apa. ajung până în fata barajului. iar volumul porilor n între 10 și 30%. γa l = greutatea volumetrica a aluviunilor uscate.greutatea volumetrica a aluviunilor în apa. coeficientul de seismicitate se adopta a = 0. Presiunea exercitata de aceste depuneri asupra barajului se determina cu aproxima ție. cu unghiul de frecare interioara aproape zero.50. acțiunea vântului Presiunea aluviunilor În lacurile de acumulare viteza de curgere se reduce și ca urmare aluviunile transportate de apa se depun Cele cu granulație mai mare (nisipuri și pietrișuri) se depun în porțiunea amonte. panta fundului lacului etc. .8 t/m3. Pentru situații curente rezulta m=0.2)/(A/C+0. constituite din argila și mâl. C=dozajul de ciment în t/m3. greutatea volumetrica. γ= greutatea volumetrica a apei. 5. unghiul de frecare între aluviuni și baraj.32) C unde: A/C=raportul apa/ciment.3 și 1.2) (raportul dintre volumul porilor și volumul total al liantului. Particulele fine sedimentate constituie o masa de material ale cărei proprietă ți mecanice sunt asemănătoare cu cele ale unui lichid.30-0. înclinarea paramentului. De obicei γal variază între 1. β=(A/C-0. Admițând o variație liniara pe verticala a presiunii aluviunilor. iar cele mai fine. Presiunea aluviunilor.

Mai aproape de realitate este ipoteza când se consideră simultan acțiunea cutremurului pe două sau chiar trei direc ții. .Solicitările produse de cutremur în corpul unui baraj au un caracter dinamic Totuși se utilizează încă frecvent metode de calcul în care efectul cutremurul se considera static. datorită simplită ții și rezultatelor uneori acoperitoare Barajul se considera legat rigid de fundație iar cutremurul produce în corpul lui forte de iner ție de sens contrar sensului accelera ției seismice. la barajele mai zvelte (arcuite cu contraforți) . Deoarece mișcările seismice nu au o direcție precisa. Forța datorita inerției masei proprii rezultă făcând produsul dintre masa barajului și accelerația cutremurului: Cg = Gc/g = aG. se admite direcția cea mai defavorabilă pentru structura: la barajele masive (de greutate) în lungul văii.perpendicular pe vale sau direc ții oarecare.

eforturile normale verticale la cele două extremită ți se calculează. presiunea apei și subpresiuni. starea de efort poate fi considerată plană. prin metoda elementara. Pentru determinarea eforturilor este suficient a se lua în considerare o fâșie cu lățimea de 1 m după axul longitudinal al barajului. prin formula cunoscută a compresiunii excentrice: greutatea proprie: presiunea orizontală a apei: presiunea verticală a apei: . Se consideră profilul triunghiular din figură. Determinarea profilului barajelor de greutate. Calculul eforturilor.6. solicitat de greutatea proprie. Într-o secțiune orizontală. situată la adâncimea z sub planul de apă. Conlucrarea cu terenul de fundație Metoda elementară Întrucât corpul unui baraj de greutate este împăr țit prin rosturile transversale în ploturi independente.

Măsuri constructive Pentru a spori stabilitatea la alunecare a barajelor. presupusa orizontală. condiția de stabilitate la alunecare se scrie sub forma: K⅀ H = f ⅀ V + cA în care. în cea mai defavorabilă ipoteza de încărcare. unde z = H.ΣV. A-mărimea suprafeței de alunecare. se poate produce atunci când suma forțelor orizontale ⅀H depășește ca mărime forțele de frecare care acționează de a lungul suprafețelor de funda ție. Se recomanda K ≥ 4. Stabilitatea prin forte de frecare Alunecarea unui baraj de greutate. Coeficientul de siguranța K este în acest caz mult mai mare. însăși forma geometrica a tălpii barajului poate aduce rezerve importante de stabilitate. Normele americane mai recente. în m2. mai apar: c-efortul de coeziune sau de aderenta. și de eforturi de coeziune (sau aderenta) c. recomandă pentru K.în cele două ipoteze eforturile sunt proporționale cu cota z sub planul de apă. pe lingă notațiile făcute mai înainte. fundat pe teren stâncos. prin modul de execuție și prin măsurile constructive care se iau. Stabilitatea barajelor prin forte de frecare și coeziune. Ținând seama de fenomenul real.eforturile verticale maxime acționează la picioarele barajului.Se constată că: . . apreciind ca se iau în considerație toate rezervele de stabilitate ale structurii. Condiția de stabilitate se exprima prin inegalitatea: ΣH<f. În afara de tratarea speciala a suprafeței de fundație și de injecțiile de legătură și consolidare. privitoare la construc ții hidrotehnice de greutate. se iau de obicei unele masuri constructive. Valoarea maximă a for țelor de frecare se ob ține făcând produsul între coeficientul de frecare statica (f ) dintre beton și roca și suma for țelor verticale ⅀V. . În realitate. Stabilitatea prin forte de frecare și coeziune. Execuția fundațiilor cu un pinten amonte. 7. masuri constructive pentru a mari stabilitatea barajelor la alunecare. se realizează o legătura intimă între beton și rocă. în t/m2. capabilă. Condițiile de stabilitate exprimate prin rela țiile anterioare corespund situa ției în care barajul ar sprijini direct pe suprafața de fundație. în trepte sau cu redane reprezintă astfel de măsuri constructive.

Pintenul amonte. Aceasta corec ție este indicată în special în cazul barajelor cu rosturi lărgite sau evidate. Dimensionarea barajelor de greutate. în ipoteza repartiției liniare a eforturilor. sau luarea în considerație a Introducerea coeziunii dintre beton și roca. Executarea mai multor redane distribuie mai uniform eforturile. considerând că acestea nu pot fi preluate. Aceste doua condiții exprima fenomenul complex al stabilită ții unui baraj cu anumite aproximații. la limita. determinata prin încercări pe teren. aceasta se exprima punând condiția ca coeficientul de alunecare ⅀H/⅀V să fie mai mic sau. la care stabilitatea la alunecare este mărita prin încastrarea lor în roca de fundație. acest criteriu se scrie sub forma: . Criteriile clasice aplicate la dimensionarea barajelor de greutate sunt: . suficiente pentru scopuri practice. rezultanta forțelor cade sub un unghi foarte apropiat de 90°. care au rolul de a ridica nivelul apei în măsura necesară pentru a putea fi derivată într-o aducțiune sau de a concentra căderea și a acumula apele . efortul normal vertical de la piciorul amonte al barajului să fie mai mare. concentrează eforturile de alunecare în dreptul sau. La funda țiile în trepte înclinate spre amonte. 8. făcând în același timp ca roca de fundație să contribuie la stabilitate prin rezisten ța proprie la forfecare. reducându-se prin aceasta componenta tangențială care provoacă alunecarea. ținând seama de ac țiunea subpresiunilor. implicit. condiţie din care rezulta: Elementele constructive ale amenajărilor hidrotehnice În general. Panta paramentului se determina din cele doua condiţii: .Barajele de derivație sau de acumulare.al doilea criteriu constă în condi ția de stabilitate la alunecare a barajului în sec țiunea de fundație. prin aceasta condiție se exclud deci eforturile de tensiune la contactul beton-roca.efort nul la piciorul amonte. amenajările hidrotehnice sunt alcătuite din următoarele elemente constructive principale: . se poate realiza. prin modificarea corespunzătoare a cifrei f. egal cu coeficientul de frecare statica f al betonului cu roca de fundație: ⅀H/⅀V<f unui anumit coeficient de siguranța la alunecare.primul criteriu consta în condi ția că. sau la limita egal cu zero.

Centralele hidroelectrice cuprind clădirile sau camerele în care sunt instalate vanele de admisie. conducte și galerii de golire. galerii subterane) sau sub presiune (conducte metalice. Prima categorie de baraje se execută de obicei de înăl țimi mici (sub 10 m). ele au o pantă constructivă mare și sunt foarte solicitate static și dinamic. situați pe baraje sau pe versan ți. de ordinul mai multor metri pe secundă.Camerele de echilibru realizează legătura între aducțiuni și conductele sau galeriile forțate. de beton armat. Vitezele de curgere în aceste conducte sunt în general mari.Amenajarea fundațiilor . galerii subterane). 9.injectii .Conductele sau galeriile forțate. de castele de echilibru. . a ghețurilor și zaiului. stațiile electrice de conexiuni și transformare. cuprind mecanismele de închidere și deschidere a accesului apei spre centrală ca și instalațiile de aerisire și control pentru conductele forțate. Sunt echipați cu instalațiile hidromecanice aferente ca: stavile. în cazul aducțiunilor cu nivel liber ele poartă denumirea de camere de încărcare. Ele au rolul de a limita suprapresiunile dinamice provocate de varia țiile de sarcină ale centralei. la închideri și deschideri ale vanelor. deschideri sau orificii de fund. generatoarele electrice. Aducțiunile îndeplinesc acest rol prin curgere cu nivel liber (canale de pământ sau beton. a tuturor corpurilor și impurităților reținute de grătare. . . . . vane. Uneori ele sunt combinate cu aduc țiuni secundare care colectează și transportă debite mai mici de la captările secundare în lacul de acumulare sau în aducțiunea principală. dispuse în baraj sau pe malurile răului barat. iar în cazul aducțiunilor sub presiune. . sunt destinate să asigure captarea debitelor și conducerea lor în aducțiune. . Prin intermediul lor se combate pătrunderea aluviunilor. . mecanisme de acționare.Amenajarea fundatiilor barajelor de greutate. respectiv de a men ține echilibrul hidraulic din aducțiuni. cu unul sau mai multe fire. turbinele hidraulice. instalațiile anexe și camerele de comandă.Canalele sau galeriile de fugă conduc apele folosite de turbine spre punctele de restitu ție în cursurile de apă.Prizele de apă.Aducțiunile au rolul de a transporta debite de ordinul zecilor sau sutelor de m3/s de la punctul de captare la camerele de echilibru. Se realizează ca deversori de suprafață.în vederea regularizării lor. și prevăzuți cu dispozitive de disipare a energiei.Casele de vane. conduc apa de la camera de echilibru la centrală pe o diferență de nivel mare și pe un traseu scurt în plan realizând concentrarea căderii.Descărcătorii de ape evacuează apele mari și reglează nivelurile în lac. cea de a doua. de înălțimi care în prezent au atins 300 m. dispuse în general imediat în aval de camerele de echilibru. mecanismele de reglare a sarcinii și a vitezei. în unele cazuri curgerea în galeriile de fugă se face sub presiune.

ca în cazul barajului Grande-Dixence (fig. 4 m unele de altele (fig. Sunt situa ții în care. care are amenajat la contactul cu funda ția un cuib de pietriș. în general slab fisurate. majoritatea barajelor sunt prevăzute cu un pinten la piciorul amonte. 1: 10.. c).. 3 .În vederea opririi infiltra țiilor care s-ar putea produce de-a lungul suprafeței de fundație și a antrenării masivului stâncos în preluarea forțelor orizontale. prin care pătrunde suspensia de ciment în planul fundației (fig.în mod normal..Ca și dispoziția generală a barajului. fiind cuprinsa între 7. d). . se situează la o distanta de ordinul a 2 . Injecțiile de consolidare se efectuează în găuri de foraje (fig.care acoperă în mod uniform suprafața de injectat. cu proeminențe și adâncituri care să mărească stabilitatea la alunecare a barajului (fig. și la baraje cu înălțimea peste 30 m.). În caz contrar în locul unei legături intime. se provoacă desprinderi care pot compromite lucrarea. pentru a folosi și rezistența straturilor din aval (fig..În același scop. sau prin crearea de redane. după cum s-a procedat la barajul de la Bicaz (fig. 1: 15. suprafața de fundație se înclină uneori spre amonte. sau când coeficientul de frecare statică beton-roca este redus. c). care pătrunde pe adâncimi de 27ordinul metrilor în terenul de fundație (fig.. b)... adâncimea de injectare curent folosita este de circa 5 m (fig.Alcătuirea în secțiune transversală. Desimea lor variază în raport cu același factori. din cauza profilului terenului de fundație sau a fenomenelor de eroziune din albie. sunt elementele de care depind dimensiunile și adâncimile fundațiilor. fie tot prin foraje. Injecțiile de legătură între beton și roca se execută când roca de fundație este suficient de rezistentă și nefisurată și injecțiile de consolidare nu mai sunt necesare. alcătuirea fundațiilor este direct influențată de condițiile geologice din amplasament.5 și 25 m2 suprafața de fundare/gaură de foraj. suprafa ța de funda ție se excavează neregulat.. În cazul rocilor sedimentare. Ele se pot face fie lăsând în beton o turbație. încărcările pe care aceasta le exercita și structura geotectonică a fundației. duse însă numai până în suprafața de fundație. micșorându-se pe această cale forțele tangen țiale înclinarea se poate realiza profitând de orientarea generală a rocii de baza. barajul se încastrează în teren pe adâncimi mari. Întotdeauna trebuie să existe grija de a nu se efectua asemenea injecții cu presiuni mai mari decât cele create de coloana de beton..Rezistența și omogenitatea rocii...20 m2 /gaura este frecvent adoptată. a) a corpului barajului. Forajele pentru injectare.). Adâncimea până la care pătrund în roca variază între 5 și 15 m. gradul de alterare și fisuraţie. în raport cu tipul construc ției. Suprafața specifica de 15 . În roci tari. . a). în special când stratifica ția este orientată defavorabil. cu pante de ordinul 1: 20. fundațiile iau forme neobișnuite. b).

după axul barajului. joantive. Ele se drenează și se armează la capăt pentru a nu se extinde până 1a paramentul amonte. . împiedicată de legătura cu roca de fundație (fig.dispositive de drenaj si vizare Rosturile transversale și longitudinale Sub acțiunea contracției și a umflării betonului precum și a variațiilor de temperatura.Cauza acestor fenomene este tot contrac ția betonului. Pentru a preveni acest fenomen F. c – duble. 1 – tolă de cupru.Rosturile longitudinale se orientează după traiectoriile eforturilor principale maxime. slăbirea corpului barajului este minimă și rațională din punct de vedere static. 6 – puț de vizitare. lărgite. Aceste eforturi. A. corpul sau ar fi solicitat de tensiuni ce depășesc posibilitățile de rezistență ale betonului și s-ar produce fisurarea. Dispozitive de drenaj șl vizitare Scheme și detalii constructive Sub acțiunea presiunii hidrostatice. de pe un mal pe celălalt. Notzli a propus să se prevadă de la început rosturi longitudinale. Daca un baraj de greutate s-ar construi continuu. 4 – pană de beton armat. degradându-l prin coroziune și spălarea lentă a elementelor nelegate chimic(în special calcea). 5 – vopsea de bitum. apar modificări de volum și eforturi importante în zonele unde aceste sunt împiedicate. 2 – umplutură de asfalt. joantive. Rosturile separa un baraj în ploturi independente care se pot deforma liber.10. Rosturi longitudinale Ploturile barajelor cu înălțimi care depășesc 50 m sunt expuse și unei fisurații orientate longitudinal.Rosturile barajelor. se atenuează în mare măsura prin prevederea de rosturi transversale. 7 – scară. b – poligonale. Apele de infiltra ție exercită o acțiune dăunătoare asupra betonului. provocate în primul rând de contracția betonului după axul barajului și apoi de variațiile de temperatura exterioare sau de tasările inegale ale terenului de funda ție. După o direcție normală la aceste traiectorii acționează eforturile principale minime. apele re ținute au tendin ța să se infiltreze prin corpul barajului spre aval. 3 – mastic bituminos.). Tipuri de rosturi la barajele de greutate: a – drepte. Prin această dispoziție. iar în lungul lor eforturile tangen țiale sunt nule.

Ele reprezintă o formă intermediară între barajele de greutate şi cele evidate..γbα(1 . barajele cu rosturi lărgite sunt alcătuite tot din ploturi de profil triunghilar. şi au avantajul reducerii subpresiunilor răcirea betoanelor şi posibilitatea de întreţinere şi supraveghere mai uşoară. Spre deosebire de barajele de greutate clasice calculul se face pe un plot întreg. cu efecte defavorabile din punct de vedere static..eforturile care acţionează la piciorul aval al barajului cresc cu coeficientul de evidare.Ca solicitări se consideră greutatea proprie.Se constată că: . determinarea înclinărilor. este puternic influenţată de coeficientul de frecare statică f şi de coeficientul de evidare a. ea rezultă cu atât mai mare cu cât f este mai mic şi a mai mare.β)2Pe baza calculelor numerice se întocmesc diagrame ptr.. spre exemplu.economia de beton creşte cu coeficientul de evidare şi cu coeficientul de frecare statica. care să dreneze și să evacueze apele de infiltrație 11. Lărgimea unui rost poate atinge 3. realizate prin îndepărtarea fetelor laterale ale rosturilor.β) .Dimensionarea se face pornind de la cele două criterii clasice de dimensionare: efort nul la piciorul amonte şi stabilitatea la alunecare pe talpa fundaţiei.. în apropierea paramentului amonte. dimensionare (determinarea inaltimii parametrilor) Barajele de greutate cu rosturi lărgite au apărut în urma preocupării de a îmbunătăţi comportarea statică şi economicitatea barajelor de greutate obişnuite. presiunea orizontală şi verticală a apei şi subpresiunea care se consideră acoperitor că are valoarea amonte mγH şi 0 în aval... Raportul dintre lăţimea unui rost şi lăţimea totală a unui plot (lungimea plotului) este notată cu a şi se numeşte coeficient de evidare.. . pentru a = 0.15%.25%.20. prevăzute cu goluri intre ele.Ele creează de asemenea presiuni în pori.calculul eforturilor in sectiuni orizontale. eforturile verticale sunt mai mari cu 10. ea este de ordinul a 10% (neţinând seama de mărimea şi distribuţia reală a subpresiunilor). iar ce]e principale cu 5. . re țele de tuburi poroase. raportul intre lăţimea totală a proeminentelor laterale (amonte + aval) şi baza blocului este notat cu b (pentru cazurile uzuale β=0. în principiu. în comparaţie cu un baraj de greutate obişnuit.1.Din punct de vedere constructiv nu prezintă nici o complicaţie. relaţia dintre cele două înclinări l1 şi l nu este practic influenţată de coeficientul de evidare.5 m. .Baraje cu rosturi largite. unde: k1=γb’+mγα(1 ..Pentru a se evita aceste fenomene se prevăd.15).înclinarea paramentului amonte fată de verticală l1.0.

conditii geologice. Coeficientul de evidare =0.rezistența la rupere a firelor trase la rece este mult mai mare decât a sec țiunilor de mare diametru. Paramentul amonte este etanșat printr-o sapa de mortar gras. iar forma se stabilește astfel încât sub acțiunea presiunii apei în ciupercă să nu apară decât eforturi de compresiune. La unele baraje s-a ob ținut prin precomprimare aceeași forță verticală la un preț pe jumătate din cel al cantității de beton corespunzătoare.Baraje in arc. În general nu se prevăd legături între contrafor ți decât ocazional în zone seismice.Dimensiunile pentru H< 40m L=9-12 m.În prezent. pentru a-si asigura stabilitatea prin acțiunea greutății proprii în același timp însă. S-au numit la început baraje cu contraforți ciupercă. Raportul H/B=0. care sunt surse potențiale de cedare. Apele care se pot infiltra sunt drenate printr-o re țea de tuburi verticale.12000 kg/cm2).distrugerea prin coroziune a unui fir nu compromite capacitatea de rezistentă a cablului. Sistemul cu cabluri compuse dintr-un număr mare de fire de mare rezistenta (10. pentru simplificare.flexibilitatea cablurilor permite manevrarea lor la lungime totală.clasificare.5-0. Datorită eforturilor mai mari transmise fundației necesită terenuri stâncoase. 13.9-1.ancorajele sunt de dimensiuni mai mici și mai puțin pretențioase. Economia de beton realizată este de cca. cu diametre de circa 5 mm. de câ țiva centimetri grosime.Secțiunea mai zveltă a unui baraj precomprimat aduce în același timp economii prin reducerea subpresiunilor. conturul ciupercii este poligonal. .12.Baraje precomprimate Baraje precomprimate Barajele de greutate obișnuite necesită mase mari de beton. Prin comprimarea cu bare sau cabluri se poate înlocui în mod economic o parte din cantitatea de beton. datorită eforturilor interioare reduse. forța fiind constantă pe toată înălțimea barajului. construite în Mexic de către Nötzli-b.1..forma in plan. Elemente constructive Forța de precomprimare se poate exercita prin bare sau prin cabluri. Au în schimb o stabilitate longitudinală mai slabă. . așa cum se poate întâmplă în cazul barelor. evitând înnădirile. acest tip de baraj prezintă și avantajul unor solicitări secundare mai mici datorate variațiilor de temperatură și înclinării versanților. Contraforții sunt independen ți iar elementele de reten ție sunt constituite din îngroșări ale contraforților sub forma unor capete masive = ciuperci. 30-40% față de barajele de greutate. care la rândul ei este protejata de un strat de torcret armat.morfologice. . contrafort diamant. reducereacantităților de lucrări la excavații și cofraje precum și prin scurtarea timpului de execuție. Pe lângă avantajele barajelor evidate. 14. este preferabil având în vedere ca: . . H> 40m L=9-15-18 m.unghi la centru Barajele sunt construite din zidărie de piatra cu mortar.Baraje cu contraforti Baraje cu contraforți Primele realizări ale barajelor de acest tip datează din 1928. comprimarea se aplică la coronament.7. Don Martin. Profilul ciupercii este circular. capacitatea de rezistentă a betonului este slab utilizata.. Din motive de execu ție. rezistente.

un baraj arcuit transmite sarcinile la care este supus atât după verticala cit și după orizontala.Siguranța și economicitatea lucrării depind în mare măsura de cunoașterea exacta a naturii petrografice și a tectonicii rocii. proprietățile fizico-mecanice ale rocilor pot fi îmbunătă țite prin lucrări de consolidare. Totodată. galerii și foraje. etanșe și ne degradabile în contact cu apa. alunecări). monolite și ne deformabile sub sarcina. se expun în continuare. Se considera ca barajul este constituit dintr-o serie de console verticale. încastrate la baza în roca de fundație. sau: M = plx-pl ctg y-1/2 px2-1/2 py2 x2 + y2 – 2lx + 2lctg y = 0. protejata de un strat de umplutura obișnuita. solicitat de o sarcina uniform distribuita și normala pe axul sau (presiunea hidrostatica). Clasificare Spre deosebire de un baraj de greutate. aceasta zona este acoperita de o prisma de argila. prin intermediul cărora se determina adâncimea rocii de fundare și eventualele accidente geologice (falii. Condiții morfologice. a gradului ei de alterare ca și a caracteristicilor ei fizico-mecanice. văile în forma de chei. tranșee.5px2-0. acestea determinând forma în spațiu și dimensiunile barajului. Urmează apoi defileurile cu <  3.y rezulta: M = Vx-Hy-0. Criteriile cu caracter aproximativ. Rocile din care sunt alcătuiți versanții și fundul văii trebuie și fie rezistente. trebuie găsita forma de coinciden ță a unui arc.Forma în plan a arcelor componente ale unui baraj arcuit se alege astfel încât aceasta sa conducă la un optim static și economic. cu raportul = L/H sub 1. La Văliug. condițiile geologice necesare pentru construc ția lor sunt mult mai pretențioase. pe baza cărora se determina aceasta forma. Ecuația de mai sus reprezintă un cerc cu coordonatele centrului: . reacțiunile de la reazeme se pot determina printr-un poligon de forte: V = pl și H = Vctg = pl ctg . Scriind momentul încovoietor într-o secțiune curenta de coordonate x.5 py2. Chiar daca aceste condiții nu sunt suficient de favorabile. și dintr-o serie de arce orizontale. brecifieri. în general. puțuri. pentru a opri pătrunderea apei sub piciorul amonte. care de asemenea oferă posibilită ț i pentru aceste baraje. Un rol deosebit îl au caracteristicile geotehnice ale terenului de funda ție.5 sunt favorabile pentru înscrierea de baraje în arc.În natura nu toate văile sunt simetrice. în acest caz proeminentele stâncoase sunt înlăturate prin excava ții.5. În cazul barajelor arcuite relieful văii are o influen ța deosebită asupra modului în care se trasează barajul și ca urmare asupra formei și dimensiunilor lui. Proiectarea unui baraj arcuit trebuie începută numai după o temeinica cunoaștere a structurii geologice a amplasamentului. Aceste calități sunt în general îndeplinite de rocile eruptive și metamorfice ne degradate și de cele sedimentare de buna calitate.În funcție de condițiile locale se executa decapări. se face și recunoașterea geologicaa cuvetei viitorului lac de acumulare. încastrate în versanți: Condiții geologice Calitățile rocii de fundație: Datorita dimensiunilor mai reduse și sarcinilor unitare mai mari pe care barajele arcuite le transmit terenului. iar eventualele evazări prea mari sunt compensate prin culei masive. Considerând arcul simplu rezemat.situata în apropierea paramentului.Din punct de vedere static. pentru a se prevedea din timp efetul lacului asupra versanților și a stabili eventualele masuri de reducerea pierderilor prin infiltrații.

parabolice sau alte forme de curbura variabile. Unghiul la centru optim Ținând cont de condițiile reale de rezemare.trasare baraje cilindrice..Celelalte arce se trasează din același centru însă pornesc de la curbele respective de nivel. Barajele cilindrice . Barajele izogone. suprafața arcului S se poate scrie 15. respecta în mod sistematic acest principiu. La barajele înalte.xo = l yo =-l ctg  si cu raza: r = l(1 + ctg2  Determinarea unghiului la centru În legătura cu unghiul la centru al unui arc solicitat de presiunea hidrostatica L. sa se determine unghiul la centru 2astfel încât suprafa ț a orizontala a arcului sa fie minima. Barajele cilindrice se folosesc în cazul văilor de formă dreptunghiulară sau apropiate de această formă.cu dubla curba.Func ție de configura ția văii s-au mai realizat arce în mâner de cos. rezemate pe contraforți. Paramentul amonte este vertical. Cu notațiile din figura. . Secțiunea maestră a barajului se determină pe baza unor calcule aproximative și are forma trapezoidală.izogone.baraje cu nasteri ingrosata. Trasarea barajelor în arc Pentru trasarea barajelor în arc se folosesc planuri de situa ție la scara 1/500 sau 1/200 cu curbe de nivel cu echidistanța de1-5 m. sunt adecvate pentru barajele de înălțime mica sau medie. 30% mai groase decât cele de la cheie. Arce cu nașteri îngroșate Arcele de grosime constanta. pentru a echilibra eforturile de la nașteri și a realiza o încărcare moderata a fundațiilor. Deschiderile unghiulare mari conduc în același timp și la o comportare statica mai favorabila. Secțiunile din zona nașterilor devin cu 15 .Baraje in arc. studiate până în prezent. unghiul la centru economic variază între 150 și 180°. Cu toate acestea sunt rare cazurile în care barajele arcuite s-au putut construi cu asemenea unghiuri la centru. se obișnuiește sa se îngroașe arcele spre nașteri. Trasarea barajului se face prin rotirea secțiunii maestre în jurul unei axe verticale urmărindu-se ca arcul de coronament să se înscrie astfel încât să intersecteze curbele de nivel sub un unghi cât mai apropiat de 90i  ar unghiul la centru să fie cât mai mare. Jorgensen a rezolvat următoarea problema: fiind dat efortul maxim de compresiune   p r /n (după formula cazanelor). Doar barajele în bol ți multiple. eliminând eforturile de tensiune..

a cărei evaluare este cunoscută de asemenea. respectiv prin corpul barajului. Contracția și umflarea betonului Sunt efecte contrare. variațiile de temperatură ale mediilor exterioare se propagă în baraj. producând varia ții de temperatură ale betonului. Ea acționează normal pe paramentul amonte. aceste solicitări nu au aceeași importanță. se consideră și efectul acesteia. create de apele care se infiltrează prin suprafața de fundație. Variațiile de temperatură Variațiile de temperatură ale mediului exterior au efecte importante asupra barajelor arcuite. provocând eforturi suplimentare de compresiune și tensiune. în mod obi șnuit. 16. Unind punctele obținute rezultă conturul paramentului amonte și conturul amonte al secțiunii maestre. . au fost examinate și evaluate în capitolul referitor la barajele de greutate. umflarea este provocată de expansiunea betonului îmbibat cu apă și provoacă fenomene de compresiune.arcul de la cota următoare se trasează astfel încât să treacă prin punctele de intersec ție ale arcului precedent cu curbele de nivel de la această cotă și să aibă același unghi la centru 2. Subpresiunea Supresiunea și presiunea în pori. Împingerea gheții Împingerea gheții. după principiile cunoscute din hidrostatică. la care nu sunt posibile deforma ții libere. nu se ia în considerare decât în cazuri cu totul speciale.unghi la centru maxim și intersecția cu curbele de nivel sub unghi cât mai apropiat de 90 . Barajul este cu atât mai sensibil la solicitări termice cu cât dimensiunile lui sunt mai reduse. ele fiind preluate de o structură care acționează în spațiu și nu numai în planuri verticale. fiind în general favorabilă.se trasează arcul de coronament urmărindu-se aceleași cerințe: . cu multiple legături. contracția este provocată de răcirea betonului și provoacă fenomene de întindere.Incarcari ce actioneaza asupra barajelor in arc(obisnuite+ temperature) si calculul barajelor in arc Forțele care acționează asupra barajelor în arc Solicitările interioare și exterioare care acționează asupra unui baraj în arc sunt în general identice cu cele care ac ționează asupra barajelor de greutate. presiunea hidrostatică are componente orizontale și verticale atât în amonte cât și în aval. Ea echilibrează tensiunile create de presiunea hidrostatică și de celelalte sarcini Presiunea hidrostatică Presiunea apei este for ța principală care acționează asupra unui baraj arcuit.axul secțiunii maestre se găsește în zona centrală a văii. . Dimensiunile transversale fiind reduse. Când există apă în aval. Pentru barajele arcuite. În cazul unei curburi verticale mai accentuate. Trasarea: . Aceste a se folosesc în cazul văilor de formă triunghiulară sau parabolică și elimină dezavantajul barajelor cilindrice de micșorare a unghiului la centru spre partea inferioară. Greutatea proprie are un rol important mai ales la barajele de greutate în arc. În calcul cele două fenomene se asimilează cu o scădere respectiv cu o creștere de temperatură. subpresiunea nu se ia în considerare la calculul unui 1araj arcuit.Barajele izogone sunt baraje cu unghi la centru constant. Starea de efort care se produce este o consecință a faptului că un baraj arcuit este o structură hiperstatică.

anrocamente constituite din blocuri de piatra din carieră așezate întâmplător și compactate. bine eșalonată. face trecerea de la barajele de piatra la cele de pământ. arcul solicitat de for țele de iner ție ale masei de apă cu o distribu ție cosinusoidală. 17. nisipuri argiloase) pot îndeplini simultan ambele funcții Corpul barajelor de piatră se poate realiza din: . punerea în operă a argilei trebuie întreruptă pe timp de ploaie sau temperaturi negative. grohotișuri. denumit și mixt.baraje de piatra. O serie de baraje s–au realizat însă cu materiale cu rezistențe la compresiune mult inferioare acestora. dar se consideră ca un tip de baraj de piatra întrucât aceasta reprezintă de obicei partea principală din corpul barajului. Unele materiale (argilele nisipoase. accelera ția cutremurului orientata aval – amonte. Consideră barajul alcătuit din arce orizontale suprapuse care acționează independent. .acest ultim tip de baraj. Anrocamentele pot fi puse în operă pe timp de ploaie și de asemenea în perioadele de temperaturi scăzute. de obicei sub forma de anrocamente și parțial din pământ. Influen ța reliefului este legată de existen ța cu prioritate a unor materiale de construc ție specifice în zonă.Granulozitatea anrocamentelor trebuie să fie continuă. De aceea în regiunile cu precipitații ridicate și dese se recomandă aplicarea ecranelor rigide. dar mai mari decât un baraj de pământ. acest tip de baraj necesită condiții mai ușoare decât barajele de beton. În schimb. Condițiile impuse pietrei. deluviu de panta. Ca urmare. cu corpul executat parțial din anrocamente și parțial din zidărie . cu corpul executat parțial din piatra. în anumite ocazii se pot folosi materiale naturale. în privin ța calită ții terenului de fundație. În general s–a considerat că rocile indicate sunt cele dure. variații de temperatură. .Calculul barajelor în arc Metoda arcelor de grosime constantă. cu greutăți volumetrice și rezistente la ruperi importante. mai puțin influen țate de condițiile climatice.alcatuire.Arcul este rigid încastrat la nașteri. Încărcări: presiunea hidrostatică.piatra Baraje de piatră Baraje de piatră fac parte din categoria barajelor din materiale locale. Acestea se execută din materiale aflate în imediata apropiere a amplasamentului. roci puternic fisurate. care pot fi folosite ca anrocamente. dar . Barajele din materiale locale se pot executa din piatră sau pământ. Ele sunt alcătuite dintr-o prismă de rezisten ță care preia presiunea apei și o transmite la teren și un element de etanșare care asigură impermeabilitatea barajului.zidărie uscată de piatră constituită din blocuri așezate ordonat.baraje de anrocamente și zidărie. care decid alegerea soluției Condiții de amplasare – Condiții geologice Un baraj de piatră transmite terenului de funda ție eforturi mai mici decât un baraj de beton de înălțime egală. triplu static ne determinat. Condiții climatice și hidrologice Punerea în operă a anrocamentelor este puțin influen țată de condi țiile climatice. luându-se măsuri speciale. eruptive sau metamorfice.climatic.conditii amplasate.baraje de piatra și pământ. cu rosturi întrețesute.

despăr țite între ele prin șape de bitum pentru a le permite deplasarea independentă. Terenul de fundație trebuie să asigure tasări reduse și stabilitate sub acțiunea sarcinilor transmise de baraj. Ecrane de oțel. Legătura între ecran și vatră se realizează sub forma unei articulații. Ecranele de beton armat au avut cea mai largă utilizare. În afară de un cost și de o durata de execuție mai redusa. alături de o întreținere ușoara și o durata mare de exploat Ecrane din alte materiale. Acest ecran prezintă o flexibilitate mult sporită fiind indicat la lucrările la care se așteaptă tasări importante. . ca și posibilități de închidere a eventualelor fisuri (datorită curgerii lente a betonului asfaltic). Printre dezavantaje se menționează fenomenul de îmbătrânire în timp a bitumului care atrage o reducere sensibila a plasticită ții ecranului. permeabilitate redusă și rezistență ridicată la acțiunea apelor de infiltra ție. s–au dezvoltat în special pentru barajele de anrocamente cu înălțimi până la 60–80 m. au dat rezultate mul țumitoare mai ales în cazul impregnării cu substanțe antiseptice și a vopsirii cu substanțe hidroizolante. Ecranele flexibile se realizează din mai multe plăci suprapuse de beton armat. 18.mai severe decât barajele de pământ. Ecranele din tole de oțe1 prezintă avantajul unei etanșări complete și a unei deformabilități mari fără pericol de rupturi. aceste ecrane. Elemente de impermeabilizare la barajele de piatră. Rosurile unui strat de plăci sunt acoperite de câmpurile stratului suprapus. Realizate din dulapi. Legătura între ecran și fundație se realizează printr-un pinten sau vatră. De asemenea. construite în trecut înregiunile bogate în lemn. ecranele de betoane asfaltice prezintă o capacitate mai mare de acomodare la deformațiile barajului. în condițiile menținerii sub nivelul apei. Ecrane de betoane asfaltice. de întreținere și remediere a eventualelor degradări. unele terenuri nestâncoase satisfac aceste condiții. de diferite calități și chiar de cele formate din roci mai slabe. Printre ecranele din alte materiale se menționează ecranele de lemn. Aceste condi ții sunt satisfăcute în primul rând de terenurile stâncoase. construindu-se în func ție de înălțimea barajului și tasările prevăzute sub forma ecranelor semi–rigide și a ecranelor flexibile.

În cazul fundării pe roci stâncoase. La baraje cu ecrane rigide de beton. masurile sunt minime și consta. Dezavantajele diafragmelor provin din dificultatea de a le construi pe măsura creșterii barajului cu asigurarea continuită ții. ele comportându-se satisfăcător ca terenuri de funda ție. în curățirea zonelor insuficient fixate și spălarea suprafeței de fundație. ceea ce le conferă unele avantaje ca: volum mai redus. Terenul situat sub baraj se etanșează prin pinteni sau vetre executate din beton sau din argila. Uneori acestea sunt mai compacte și deci mai puțin tasabile decât umplutura din corpul barajului. protec ție la intemperii datorita prismelor laterale. Diafragmele sunt elemente de impermeabilizare realizate din aceeași materiale ca și ecranele și dispuse aproximativ în centrul secțiunii transversale. cu rol de amortizor al șocurilor produse de căderea pietrelor și rol drenant pentru apele infiltrate spre aval. după îndepărtarea stratului superficial de roca alterata și a blocurilor sau zonelor insuficient fixate. terenul de funda ție se acoperă cu un strat de blocuri mari. Barajele de piatra trebuie sa fie stabile la alunecare în ansamblu. vatra se executa din beton. sănătoase. – caracteristicile pietrei folosite și gradul de compactare al materialului – încărcările care acționează asupra taluzului . Aceasta etan șare trebuie asigurata pe tot conturul văii barate. metal sau lemn. cu condi ția adoptării unor măsuri corespunzătoare de etanșare și drenare. Proeminen țele stâncoase. În cele mai multe cazuri însă rocile stâncoase sunt acoperite de depozite aluvionare sau glaciare.Diafragme. Tratarea suprafeței de fundație are drept scop păstrarea și îmbunătățirea calităților naturale ale terenului și asigurarea unei bune legături a barajului cu acesta. Amenajarea suprafeței de fundație. astfel incit îndepărtarea lor de sub baraj este nerațională. 19. metode de execuție a barajelor de anrocament Suprafața de fundație a unui baraj de piatra se stabilește în funcție de natura și calită țile terenului din amplasament. inclusiv pe versan ți. corpul barajului se poate funda direct pe acestea. continuate uneori în adâncime cu perdele de injecții. legătură mai comoda cu elementele de impermeabilizare ale funda ției. se nivelează pentru a nu genera tasări neuniforme în baraj. În cazul rocilor stâncoase de mai slaba calitate sau puțin alterate. Stabilitatea corpului și a taluzurilor cu ecran și cu diafragmă Barajele de piatra rezista presiunii hidrostatice prin greutatea corpului lor la fel ca barajele de greutate din beton. în special cele de pe versan ți. 20. ca și fiecare taluz în parte. ca și din deformațiile ce apar ca urmare a presiunilor inegale pe cele două fete. Unghiul de înclinare al taluzurilor este determinat de: – tipul și înălțimea barajului. În cazul rocilor stâncoase care apar la zi.

condiţia de stabilitate devine: 21. alcătuire. pe orice teren de funda ție. argile și pietrișuri. a fost distrus în timpul unei viituri din cauza lipsei evacuatorilor. drenare. Barajele de pământ se pot executa practic. etanșare. Exista informa ții despre baraje de pământ construite cu peste doua mii de ani în urma. argile nisipoase. folosite pentru iriga ții. Corpul barajului poate fi constituit dintr-un singur fel de material sau din amestecuri. a terenurilor cu materiale solubile în apă (ghips. În India.. sare etc. Tipurile principale de baraje de pământ: A – omogen. b – cu diafragmă Scheme pentru calculul de stabilitate la alunecare a barajelor de anrocamente: a – cu ecran. nisipuri argiloase. Secțiunea transversală a unui baraj de pământ este de obicei trapezoidală. Barajele de pământ sunt construite din nisipuri. . Scheme pentru calculul de stabilitate la alunecare a barajelor de anrocamente: a – cu ecran. construite în jurul anului l 000. B – neomogen. în Ceylon. rezultate din condițiile de stabilitate. Cel mai mare a fost Madduk-Masur de 33 m.Fig. Fig. amplasare. Baraje de pământ. astfel zonate încât să asigure etanșeitatea și rezistența lucrării. neluând în considerare împingerea anrocamentelor din amonte.) a straturilor groase de turbă sau a rocilor cu proprietăți mecanice extrem de neuniforme. În prezent sunt foarte folosite atât în străinătate cât și în țară datorită costurilor avantajoase. din care unele mai sunt în func țiune. racorduri cu alte construcții Barajele de pământ reprezintă tipul cel mai vechi de baraj. înăl țime.Pentru un baraj cu ecran condiţia de stabilitate devine: La un baraj cu diafragmă. cu taluzurile (amonte și aval) line. cu excepția mâlurilor foarte curgătoare. b – cu diafragmă.

etanșarea fundației. permeabilitate. . Acțiunea de antrenare a materialului din terenul de fundație se combate prin . Etanșări din pământ natural Materialul cel mai folosit este argila. Trebuie evitate pământurile nisipoase fine. se impun măsuri speciale deetanșare a acestora.Etanșări din beton de pământ. sau diafragmă.C – mixt. Condiții de amplasare. săruri solubile.executarea unor puțuri filtrante în aval de baraj. Etanșarea corpului barajului În cazul barajelor neomogene elementul de etanșare al corpului barajului poate fi așezat în amonte. Deoarece primele doua masuri evita numai antrenarea materialului. sau în centrul profilului.Etanșări metalice. Etanșări din beton și beton armat. dar măresc debitul infiltrat. numindu-se în acest caz nucleu. . Se pot utiliza orice fel de pământuri cu excepția celor care con țin materialeorganice mai mult de 3-6%. iar primele doua se folosesc ca masuri suplimentare de siguranța. plasticitate. rădăcini. de obicei se adopta ultima solu ție. argile foarte umede și plastice Etanșarea terenului de fundație În cazul în care funda ția unui baraj de pământ este constituita din materiale permeabile. Se considera bune în acest scop pământurile care îndeplinesc anumite caracteristici de granulozitate. Uneori poate ajunge funcțiede posibilită țile de transport la distante mai mari (15km). Sursele de material pentru barajele de pământ este bine să se găsească la o distan ța de 2-3 km. să nu con țină humus. fiind o soluție buna și economica dacă se găsește în apropierea barajului. . anrocamente și pământ. numindu-se în acest caz ecran sau masca de etanșare.executarea unui strat filtrant în aval și sub corpul barajului. sâmbure.

apar fisuri de care trebuie să se țină seama la evaluarea forțelor de coeziune și frecare. Materialul transportat este împrăștiat în straturi uniforme. 23. Pentru ca un taluz să fie stabil. Acesta se transportă în amplasamentul barajului gravita țional sau prin pompare folosindu-se jgheaburi sau conducte. În terenurile argiloase. trebuie ca forțele care tind să producă alunecarea să fie preluate de rezisten ța la tăiere a materialului pe suprafața de alunecare considerată. Excavația se face cu hidromonitoare care aruncă jet de apă sub presiune sau cu drăgi. etc. Pregătirea suprafeței de fundare constă în îndepărtarea stratului vegetal și afânarea stratului superficial. de-a lungul cercului de alunecare. sau c. Calculul stabilității taluzelor Condiția clasică de stabilitate la alunecare sub efectul for țelor orizontale nu mai reprezintă o condiție de dimensionare a barajelor de pământ. Stratele se execută orizontal cu o înclinare de 1/20-1/50 spre exterior în cazul pământurilor impermeabile pentru a se asigura scurgerea apelor pluviale.Dacă terenul este neomogen se introduc în calcul valori diferite pentru γ. Ceea ce determină profilul barajului este condiția de stabilitate la alunecare a taluzurilor. Se formează un amestec pământ apă 1/7-1/10 numit noroi. Dacă excavarea cu apă nu este posibila se face cu mijloace mecanice și se amestecă ulterior cu apă.prin compactare . De aceea la aceste racorduri se prevăd întotdeauna diafragme sau pere ți care lungesc drumul apelor de infiltrație. dragline. 22. Grosimea straturilor se stabilesc funcție de natura pământului și de caracteristicile utilajului de compactare folosit. din cauza forțelor de tensiune de la partea superioară a taluzului.prin sedimentare hidraulică Compactarea este metoda cea mai folosită. această condiție fiind întotdeauna îndeplinită datorită greutății mari a unui asemenea baraj. cu buldozere și apoi se compactează. Acești pereți se leagă de construcția de beton fie monolit fie cu ajutorul unui rost etanș care asigura posibilitatea tasării independente a diferitelor parți ale construcției. Hidromecanizarea: transportul și punerea în operă a pământului se face cu ajutorul apei. Execuția barajelor de pământ Execuția barajelor de pământ . Numărul de treceri de cilindru compactor este de 5-8-20. Se recomandă să se considere aceste fisuri ca existente pe aproximativ 1/3 din înălțimea taluzului. Excavația pământurilor în carieră se face cu excavatoare. pulpă sauhidromasă.Racordarea barajului cu celelalte construcții Legăturile dintre barajul de pământ cu celelalte construc ții reprezintă puncte slabe care favorizează infiltrațiile. screpere. . Cu cât pământul este mai argilos grosimea stratului este mai mică. În general după compactare stratul trebuie să aibă o grosime de 15-20-25 cm iar în elementul de etanșare 10-15 cm.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful