Ereditate versus mediu – influenţe asupra comportamenului uman

- Seminar Genetica comportamentului uman 11.03.2009

Cristina Pop Universitatea de Vest Timişoara Facultatea de Psihologie şi Sociologie, Specializarea Psihologie

care se referă la diferenţele dintre indivizi. se referă la modurile în care ereditatea şi mediul determină formarea unui individ. O noţiune complementară eredităţii este cea de variabilitate. cercetătorul neavând posibilitatea de a controla nici fondul genetic. şi nu numai. poate fi observată şi din fenomene ca existenţa „marilor familii” (exemplul familiei Bach fiind poate cel mai cunoscut. 1985). biochimice. făcându-se referire la factori de mediu de câte ori nu poate fi vorba de factori genetici implicaţi în caracterele studiate (Oancea-Ursu. definind constituţia genetică a unui organism. Chiar fără a apela la cunoştinţele relativ recente despre mecanismele genetice. şi în care se realizează schimburile psihoafective între indivizi. ale indicilor măsurabili ai unor comportamente a condus la accentuarea din ce în ce mai pronunţată a caracteristicilor respective de la o generaţie la alta. respectiv maxime. şi despre un mediu specific. Rezultatul manifest al interacţiunii dintre genotip şi mediu poartă numele de fenotip şi se constituie în ansamblul caracterelor morfologice. cele mai prezente în lumea ştiinţifică.Ereditate versus mediu – influenţe asupra comportamentului uman Noţiuni introductive În studiul dezvoltării omului. Psihicul uman fiind însă mult mai complex. În genetica comportamentului uman. nici mediul în care se dezvoltă subiecţii săi. educative etc. socioeconomice. care este raportul de forţe între aceste două surse de influenţă. 1998). Plomin. În studiul geneticii. Metode de studiu ale influenţelor ereditare şi de mediu Mare parte din studiile de genetică au fost desfăşurate pe animale. cu 15 compozitori talentaţi în decurs de 5 generaţii) sau universalitatea expresiilor faciale la om (Munteanu. caracteristic pentru fiecare individ în parte. intuită încă din antichitate. McClearn (2008) aduc o ramificare a acestui ultim termen în contextul geneticii. influenţa mediului asupra fenotipului devine şi ea o problemă mai complexă decât în cazul animalelor. 1998). cum este cea prin care înmulţirea unor şoareci prin selecţie pe baza valorilor minime. dezvoltarea geneticii ca ştiinţă aduce nu numai cunoştinţe edificatoare ci şi noi întrebări. Sillamy (1998) defineşte mediul ca spaţiu de viaţă în care se exercită influenţele cosmice. vorbind despre un mediu comun. Oancea-Ursu (1985) identifică următoarele trei principale metode de cercetare folosite în investigarea raportului ereditate – mediu: -1- . (2008) enumeră câteva astfel de cercetări cu rezultate edificatoare. cât şi ca individ. se vorbeşte despre mediu în sensul cel mai larg. moştenirea unor caracteristici înnăscute de la părinţi. dar şi în ce fel pot ele acţiona una asupra celeilalte. Plomin et al. un rol important îl are noţiunea de genotip. Studiile pe oameni sunt mult mai dificil de efectuat. ce pot fi sau nu determinate genetic. atât ca specie. Ereditatea se defineşte ca transmiterea caracterelor fizice şi psihice ale părinţilor la descendenţi (Sillamy. fiziologice. psihologice şi comportamentale ale unui organism. Dintre acestea. DeFries. urmărit atunci când se studiază variaţii în cadrul unei familii ce nu au o explicaţie genetică.

întrucât părinţii şi chiar societatea depun un efort mai mare în cazul lor pentru a nu-i despărţi. desprinse din caracteristicile familiei adoptive. Pe de altă parte. Pe de o parte. Oancea-Ursu (1985) adaugă aici şi studiile pe copii neînrudiţi biologic şi crescuţi în medii instituţionalizate. Munteanu (1998) menţionează printre aceste dezavantaje şi „efectul cercului închis”. o particularitate în dezvoltarea gemenilor care ar putea afecta reprezentativitatea lor ca subiecţi şi deci generalitatea rezultatelor acestor studii. punându-se aceste variaţii pe seama mediului diferit de care au avut parte copiii prin comparaţie cu părinţii lor. deseori datele despre părinţii biologici sunt indisponibile sau insuficiente. dar prezintă caracteristici de mediu comun mai pronunţate decât simplii fraţi (fiind născuţi în acelaşi timp. separarea factorilor de mediu de cei ereditari devine mult mai slabă. dacă selecţia familiei adoptive nu a fost aleatoare. iar metodele de contracepţie previn sarcinile nedorite. 3. întrucât fondul lor genetic este identic. care au un fond genetic comun doar în proporţie de 50%. (2008).Studiul emigranţilor Alte cercetări au urmărit copiii cuplurilor de emigranţi din ţări europene sau sud-americane în SUA şi modul în care aceştia diferă de părinţii lor în privinţe considerate specifice pentru populaţia lor de provenienţă. se utilizează de obicei ca grup de control perechi de gemeni dizigoţi sau fraternali.Ereditate versus mediu – influenţe asupra comportamentului uman 1. doar una din 80-100 de naşteri producând gemeni (monozigoţi doar una din 240). numărul de adopţii este în scădere pe măsură ce societăţile contemporane acceptă mamele necăsătorite. după cum arată Plomin et al. Orice diferenţe observate între doi sau mai mulţi gemeni monovitelini vor fi deci induse de mediu. Nu în ultimul rând. ci a urmărit plasarea copilului într-un mediu similar celui din familia biologică. Este şi mai dificil de studiat gemeni monozigoţi crescuţi separat. precizând că aceste cercetări au dus în general la rezultate similare celor pe populaţii selectate aleator. ei au aceeaşi poziţie în ierarhia familiei după vârstă şi evoluează în paralel prin diferitele stadii de dezvoltare). căutând în ea dovezi ale influenţei eredităţii.Studiul adopţiilor Studiind un copil crescut de o familie adoptivă. de influenţele mediului. Această metodă prezintă câteva dezavantaje.Metoda gemelară Gemenii monozigoţi oferă un bun material de studiu în acest domeniu. se ajunge astfel la o diminuare treptată a numărului de subiecţi pentru acest tip de cercetări. 2. Nici această metodă nu este lipsită de dezavantaje. se pot separa în bună măsură influenţele eredităţii. Atunci când se studiază corelaţia între prezenţa unor caractere la gemeni monozigoţi. observate prin compararea caracterelor copilului cu cele ale părinţilor biologici. Un interes deosebit îl prezintă cazurile în care aceşti fraţi sunt crescuţi de mici în medii diferite. S-au observat astfel diferenţe semnificative privind forma capului sau înălţimea. Primul dintre ele este dificultatea de a forma un eşantion suficient de numeros. -2- .

respectiv mediului. ulterior s-a arătat că raportul acesta este valid în copilărie. pe de o parte. Un exemplu este cel care vizează nivelul de inteligenţă al copilului. mai departe. observate la copiii adoptaţi. urmând ca mai târziu să rămână valabilă doar determinarea genetică. S-a demonstrat că gemenii monozigoţi crescuţi împreună au o corelaţie uşor mai ridicată a nivelului de inteligenţă decât cei crescuţi separat.Influenţe ale eredităţii Majoritatea cercetărilor pe copii adoptaţi au arătat că factorii genetici au un rol determinant pentru diferite trăsături psihologice. se situează fiecare la jumătatea celor de la copiii crescuţi de părinţii biologici. Pe de altă parte. creşte presiunea asupra părinţilor privind zestrea genetică pe care o transmit. – în fine. cât şi dinspre societate. pe măsură ce se dezvoltă tehnicile de investigare genetică. Se observă aşadar o influenţă evidentă a eredităţii. Presiunea aceasta poate veni atât din preocupările viitorilor părinţi. alte cercetări investighează interacţiunea dintre ereditate şi mediu. – altele sunt axate pe descoperirea factorilor de mediu care determină fenotipul. el întreabă dacă este obligaţia familiilor cu risc să folosească metode de reproducere care permit efectuarea testului genetic (inseminarea artificială) şi. Autorul dă exemplul unei familii daneze în care 14 indivizi cu comportament pronunţat violent au fost depistaţi în 5 generaţii. cum era de aşteptat. S-a tras de aici concluzia că ponderea factorilor genetici şi a celor de mediu este aproximativ egală în dezvoltarea inteligenţei. În acelaşi timp. monovitelinii crescuţi separat au o corelaţie a nivelului de inteligenţă mai crescută decât gemenii fraternali crescuţi împreună. şi a părinţilor şi fraţilor din familia adoptivă. împreună cu scurte precizări teoretice necesare pentru fiecare caz. se observă aici influenţa mediului asupra inteligenţei. În continuare voi prezenta exemple din fiecare categorie de studii. în cazul din urmă. Corelaţiile cele mai ridicate au fost. – un alt scop poate fi urmărirea unor corelaţii între genotip şi mediu. care ar putea ajunge să pretindă înlăturarea acelor componente indezirabile transmise genetic. 1985). eliminarea embrionilor la care se descoperă mutaţia respectivă. corelaţiile asociate eredităţii. în timp ce mediul nu pare să intervină în această situaţie. 1. comparat cu inteligenţa părinţilor şi a fraţilor biologici. (2008). şi dacă sunt adoptaţi. acesta fiind un argument în favoarea influenţei eredităţii. Un alt studiu se referă la schizofrenie şi demonstrează că riscul copiilor mamelor schizofrenice de a dezvolta această boală este egal (10%) şi dacă sunt crescuţi de părinţii biologici. Aceste rezultate au fost mai departe confruntate cu corelaţiile obţinute pentru copiii crescuţi de părinţii biologici (în cazul lor făcându-se un singur rând de corelaţii pentru părinţi şi unul pentru fraţi. aşa cum sunt descrise de Plomin et al. iar oamenii sunt tot mai conştienţi de importanţa eredităţii.Ereditate versus mediu – influenţe asupra comportamentului uman Rezultate ale cercetărilor în domeniu Complexitatea problemei ereditate versus mediu poate fi ilustrată prin următorul exemplu (Oancea-Ursu. -3- . pe de altă parte. Olaru (2008) atrage atenţia că. Studiul influenţei factorilor genetici are deci repercusiuni pe o scară mult mai largă decât sfera ştiinţifică. Ţinând cont de asocierea acestui comportament cu o anumită mutaţie genetică. Studiile în domeniu pot fi clasificate în funcţie de obiectivul lor după cum urmează: – unele caută să determine influenţe genetice asupra fenotipului. nemaifiind cazul de a separa mediul de ereditate).

deşi părinţii raportează comportamentul lor ca fiind similar faţă toţi fiii sau fiicele lor. – pe de altă parte. Studiind fraţii din familii cu adopţii s-a constatat că mediul e responsabil pentru 25% din variaţia nivelului de inteligenţă. copiii percep foarte diferit relaţia lor cu părinţii faţă de relaţia fraţilor cu aceştia.Corelaţia genotip – mediu Studiile centrate pe mediul neîmpărtăşit au evidenţiat că. inclusiv aceste evenimente trăite în comun pot fi interpretate ca parte din mediul specific. Iniţial. – evocativă: reacţie din partea altor persoane din mediu la caracteristici ale individului determinate genetic (copilul are calităţi muzicale dar care sunt descoperite doar la şcoală). o asociere între comportamentul negativ din partea mamei faţă de copil şi comportamente anti-sociale ale acestuia. Primul arată că greutatea diferită la naştere între gemeni corelează cu diferenţe privind performanţele şcolare şi comportamente problematice la vârsta de 7 ani. percepţia comportamentului parental este mediată genetic prin intermediul personalităţii. diferenţele (inclusiv genetice) între fraţi produc reacţii diferite din partea părinţilor faţă de copiii lor. Alţi factori cuprinşi aici sunt experienţele din afara vieţii de familie. Concluziile ulterioare au nuanţat problema sub următoarele două aspecte: – pe de o parte.Ereditate versus mediu – influenţe asupra comportamentului uman 2. aparent. rezultatul obţinut a fost pus pe seama influenţei mediului specific. boli.Influenţa factorilor de mediu Încercările de a explica asemănările între membrii unei familii prin împărtăşirea unui mediu comun nu au dus la rezultate mulţumitoare. – activă: individul caută activ sau creează mediul corelat cu înclinaţiile sale determinate genetic (deşi nu este „descoperit” de altcineva ca un talent muzical. el îşi identifică această calitate şi o valorifică din proprie iniţiativă). factori perinatali. Două studii pe gemeni monozigoţi crescuţi împreună exemplifică efectele mediului neîmpărtăşit. S-a observat. respingerea din partea copiilor de aceeaşi vârstă. factori perinatali. la prima vedere. Cel de-al doilea identifică drept cauze pentru nivelele diferite de anxietate (între gemeni) la vârsta şcolară mai multe componente de mediu specific: experienţe şcolare negative. Sunt descrise trei tipuri de corelaţii: – pasivă: genotip corelat cu mediul familial (exemplul părinţilor cu talent muzical care îşi cresc copilul oferindu-i educaţie muzicală). De aceea. Dar a apărut apoi întrebarea dacă diferenţele în comportamentul părinţilor sunt factori ce ţin strict de mediu sau se manifestă în ele şi factori genetici. cel neîmpărtăşit. fiecare fiind afectat într-un anume mod de eveniment şi percepându-l într-un fel propriu. dar această influenţă se manifestă doar în copilărie. Mai productive s-au dovedit cercetările care urmăresc variaţiile produse de mediul specific. accidente. Există anumite componente care. Diferenţele au fost confirmate de observaţia condusă de cercetători şi au fost corelate cu elemente ale fenotipului copiilor. Dar experienţa lor subiectivă diferă. accidente. aceeaşi experienţă de viaţă în acest sens. -4- . boli. de exemplu. O problemă aici este definirea acestui tip de mediu. ţin de mediul comun – fraţii ai căror părinţi divorţează împart. 3.

legale sau psihiatrice ale părinţilor adoptivi. precum şi interacţiunea dintre factorii genetici şi cei de mediu. este că în privinţa oamenilor se intervine mult mai puţin – şi doar în cazuri extreme – în selecţia pe bază genetică. 4. Rezultatul a arătat că adolescenţii cu risc genetic ridicat au fost mai sensibili la influenţa stresului din mediul familial adoptiv. dar este cel mai ridicat în situaţia în care şi unii părinţi. O diferenţă. îl pot diminua semnificativ. atunci când se manifestă simultan pot amplifica acest efect sau. dacă şi în ce fel va fi trecută această graniţă – rămân întrebări importante care ne privesc pe toţi şi care ar putea schimba radical evoluţia speciei umane. şi ceilalţi au avut astfel de condamnări.Ereditate versus mediu – influenţe asupra comportamentului uman Cercetările din această categorie au demonstrat că fondul genetic mediază numeroase componente ale mediului: stresul asociat evenimentelor asupra cărora avem un oarecare control. se poate spune că efectul mediului asupra fenotipului e influenţat de genotip şi totodată efectul genotipului asupra fenotipului e influenţat de mediu. Riscul genetic era dat de părinţi biologici cu diagnostic de personalitate anti-socială sau dependenţă de droguri. dimpotrivă. accidentele în copilărie.Interacţiunea ereditate – mediu Mergând chiar mai departe de corelaţiile menţionate anterior. Studii gemelare din această categorie au demonstrat că riscul genetic privind alcoolismul e potenţat într-un mediu permisiv. mediul de lucru etc. Este interesant şi important de descoperit modurile specifice în care aceşti doi determinanţi influenţează ceea ce devenim ca persoane. Concluzii Fără îndoială că fiecare dintre noi este un produs atât al eredităţii. Un exemplu este cel al riscului de condamnări penale pentru copiii adoptaţi ai căror părinţi biologici sau adoptivi au avut astfel de condamnări. Riscul este crescut şi în cazul în care influenţa vine dinspre părinţii biologici. şi dinspre cei adoptivi. iar cei cu risc genetic scăzut nu au fost afectaţi de stresul din mediu. încă prezentă. între abordarea geneticii umane şi cea a celorlalte specii. Factori genetici şi de mediu ce ar produce separat anumite efecte. Când. expunerea la droguri sau la traume. Un alt studiu pe adopţii a urmărit riscul pentru tulburări de comportament în adolescenţă. -5- . alegerea prietenilor (influenţa genetică creşte începând din adolescenţă). Riscul de mediu era reprezentat de probleme maritale. iar comportamentul anti-social cu determinare genetică se moşteneşte mai ales în familiile cu situaţie economică bună. cât şi al mediului. Astfel de interacţiuni nu au fost identificate în studiile vizând inteligenţa efectuate pe copii adoptaţi. divorţul.

) Controverse etice în epoca biotehnologiilor (p. (2008). G. New York: Editura Worth Publishers Sillamy.. Behavorial Genetics. B. Consecinţe asupra responsabilităţii parentale. Timişoara: Editura Augusta Oancea-Ursu. (1998). (coord. Dicţionar de psihologie. B. G. (2008). Principiul libertăţii reproductive. (1985). În Olaru. Psihologia copilului şi a adolescentului. Timişoara: Editura Facla Olaru. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Plomin. N. DeFries. (1998). McClearn. A. Ereditatea şi mediul în formarea personalităţii. J.Ereditate versus mediu – influenţe asupra comportamentului uman Bibliografie Munteanu. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic -6- . R.. 115-146).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful