Cuvantul isihasm vine de la termenul grecesc isihia, care inseamna liniste, tacere interioara.

Isihasmul este una dintre cele mai directe si pure (libera de dogmatism ori inchistari religioase) cai de a atinge iluminarea spirituala. Toti marii sfinti ortodocsi au practicat isihasmul sau cel putin au abordat tehnicile speciale de control, transcendere a mintii ori focalizare a atentiei in interior (pantece, inima etc) caci dupa cum spune Sf. Grigorie Sinaitul dar si altii “e cu neputinta sa se mantuiasca cineva fara atentie amanuntita si fara paza mintii”. Cartea de capatai a isihasmului nu este Biblia ci Filocalia – o culegere a experientelor si invataturilor spirituale relatate de mari sfinti ori discipoli ai acestora. Practica de baza a isihasmului consta din rugaciunea inimii sau a mintii. Rugaciunea inimii include mai multe etape, pana la practica ei desavarsita. Stadiul suprem al acesteia fiind realizeazarea efectiva a contopirii cu Dumnezeu; transcenderea iluziei “desertaciunii” acestei lumi si dizolvarea mintii prin identificare cu constiinta divina. “Minte care se intoarce in ea insasi si mai presus de ea spre a se uni cu Dumnezeu” Sf. Grigore Palama In aceatsa ultima etapa nu se mai pot rosti cuvinte, rugaciunea dispare, si orice mijloc al acesteia ramane doar o traire pura inefabila lipsita de orice obiect intr-un profund extaz mistic “rapire extatica” care poate dura zile in sir. In acest stadium sunt revelate marile mistere, trairile coplesitoare “pe care nici un muritor nu le-ar banui”. Adevarata realitate perceputa deja la o dimensiune unde timpul si spatial, forma, lumina si insasi actul intelegerii or al cunoasterii sunt transcese dupa cum spune si Sfantul Dionisie Areopagitul: “Dumnezeirea nu este nici suflet nici minte nici parere nici ratiune, nu poate fi exprimata, nici inteleasa…nici stiinta nici adevar nici imparatie nici unitate nici bunatate nici duh nici paternitate nici filiatie, ea scapa oricarui rationament de a o numi ori cunoaste. Nu e nici intuneric, nici ratacire…despre ea nu se poate afirma ori nega nimic in mod absolut dar este totodata Cauza unica si desavarsita a tuturor fiind transcendenta, fiind libera de toate si mai presus de toate.” din lucrarea Teologia Mistica RUGACIUNEA INIMII (sau a mintii) Rugaciunea inimii isi are originea in porunca Apostolului Pavel: "Rugati-va neincetat!" (I Tes 5, 17). Sigur, pare imposibil sa te rogi tot timpul. Dar nu este asa. Cand Sfantul Maxim Marturisitorul este intrebat de unul dintre frati cum e posibil sa te rogi neincetat cand sunt atatea lucruri de facut, acesta i-a raspuns: "Dumnezeiasca Scriptura nu porunceste nimic din cele cu neputinta".

1

miluieste-ma pe mine pacatosul" si veti avea parte de o bucurie nesfarsita. dobandim pacea cu toti si cu toate. isihasmul se mai practica in putine locuri pe glob. Cuvintele pe care trebuie sa le rostim pentru a dobandi rugaciunea inimii sunt: “Doamne Iisuse Hristoase. Rugaciunea inimii are nevoie la inceput de cantitate. Risti sa faci din rugaciunea inimii doar un subiect de discutie: cine a practicat-o. ce cuvinte contine. Nu trebuie sa ajungem sa credem ca nu ne vizeaza. sa nu fie captivat de nimic. o stare permanenta de beatitudine pentru cel care se roaga. care ii este inceputul. ca indiferent de actiunea in care se afla. Dumnezeu ii ingaduie ispite pe masura puterilor sale. 2 . simte mai inainte de toate miscarea rugaciunii in minte. ajunge precum respiratia. deoarece nu cu toti se intampla unul si acelasi lucru. Nu devenim niste papagali. cum adeseori se afirma. Oricarui lucrator al rugaciunii inimii. Astfel. miluieste-ma pe mine pacatosul”. Nu le rostiti mecanic. Important este ca omul. Dumnezeu il ofera doar aceluia care care are cu adevarat dragoste si smerenie. adeverind versetul din Cantarea Cantarilor: "Eu dorm. Semn al dobandirii rugaciunii inimii este faptul ca omul. Insa ea nu ne-a fost data pentru speculatie. Ca orice dar. Fiul lui Dumnezeu. atat calugarul. ci pentru unirea cu El.La rugaciunea inimii poate ajunge orice om. ci cugetand ca Dumnezeu e de fata. Rugaciunea inimii este mult superioara rugaciunii obisnuite caci ea sporeste necontenit puterea de concentrare si creste profunzimea perceptiei si aduce linistea sufletului. dar inima mea vegheaza". trezindu-se din somn. ca va aude si va vede. cat si mireanul. Azi din pacate. de aceea este nevoie ca omul sa inmulteasca repetarea ei pe zi ce trece. Asa ca nu trebuie sa ne miram daca auzim de persoane care s-au nevoit o viata intreaga si nu au ajuns sa o practice. Dar ea este un dar al lui Dumnezeu. afara de Numele Domnului. rugaciunea ii rasuna in adanc. Nu e cazul sa descriem ispitele care pot veni asupra celor ce se indeletnicesc cu rugaciunea inimii. Incepeti de astazi sa va rugati rostind cuvintele : "Doamne Iisuse Hristoase. Repetarea cat mai deasa a acestor cuvinte nu duce nici la plictiseala si nici la oboseala mintii. ca Dumnezeu nu ne are in vedere cu acest dar. diavolul nu va fi in stare sa faca nimic mai presus de cele ingaduite. Fiul lui Dumnezeu. E un pacat sa crezi ca el apartine doar altora. Aceasta cuprinde o serie de tehnici structurate pe mai multe etape echivalente nivelului de practica. etc. De aceea Sfinti Parinti afirma ca ea se repeta de la sine si-n timpul somnului. Dimpotriva. Rugaciunea inimii este nestemata invataturii si meditatiei crestine. Important este ca noi sa ne straduim sal primim. ca rugaciunea nu-l paraseste niciodata.

care sa-l fereasca de ispitele lumii si sa-i ofere o orientare in tot ceea ce administreaza. catre o realitate dincolo de empiricul in care s-a nascut. in afara cultului public. materiala. a randuit omului toate mijloacele necesare spre a se implini. insa profunzimea ei o situeaza intre cele mai complicate.Rugaciunea inimii: “Doamne Iisuse Hristoase. de a-si sfinti existenta. identificata de catre filosoful Mircea Eliade cu omul ca „homo religiosus”. avand in caracteristicile sale ontologice inclinatia catre divin. omul primeste in folosinta mai multe unelte ce-i inlesnesc parcursul sau spre mantuire. ci ea are si o dimensiune transcendenta. prin isihie. permanent. Fiind creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. omul trebuie sa tina cont in viata sa de o educatie religioasa si de un program duhovnicesc bine stabilit. prin Evanghelia si Traditia ei. Nazuinta omului credincios este aceea de a se uni cu Dumnezeu. Observam aceasta in indemnul Sfantului Apostol Pavel de a ne ruga neincetat . Omului. omul avea o relatie directa cu Dumnezeu. sau a mintii. Ea a venit ca rod al miscarii isihaste si a incercat sa introduca in viata omului rugaciunea ca mijloc inerent de acces spre mantuire. sau neincetata) sub aspect pedagogic. miluieste-ma pe mine pacatosul(a). acum omul are posibilitatea restabilirii acestui dialog prin rugaciune. care este adevaratul sens al vietii umane. incercand sa evidentiez principalele puncte de sprijin care trebuie strabatute spre a practica o rugaciune curata si de a realiza o comuniune cat mai deplina cu Dumnezeu. dupa cadere aceasta relatie s-a alterat. sensibila. a unui Creator. Rugaciunea inimii este printre cele mai scurte rugaciuni ale Bisericii.” Rugaciunea lui Iisus . i se cere in special rugaciunea neincetata. In acest scop. de a deveni dumnezeu dupa har. care.asemanare. Fiul lui Dumnezeu. Viata umana nu se limiteaza doar la existenta sa imanenta. i se cere si un cult personal. ea cerand omului aport neincetat. Biserica. spre a fi ferit de caderi. admitand existenta unui Demiurg. Mai mult decat atat.fundamentul isihasmului In cadrul formarii spirituale. Daca in starea primordiala. el este chip al lui Dumnezeu numai in masura in care se apropie de asemanarea cu Acesta. Pentru a-si atinge acest deziderat. Daca dupa cadere comunicarea cu Dumnezeu a avut de suferit. Rugaciunea ca mijloc de comunicare cu Dumnezeu 3 . De aceea am ales in lucrarea mea sa vorbesc despre rugaciunea lui Iisus (a inimii. coroborate. omul trebuie sa parcurga in existenta sa dinamica chip . conduc catre rugaciunea adevarata ce-l insoteste pe om pretutindeni.

El respecta libertatea omului si asteapta. omul se aseaza in fata lui Dumnezeu. Prin rugaciune omul intra in legatura personala cu Dumnezeu. legatura dintre om si Dumnezeu fiind atat de stransa. in afara celui care ii este mai launtric decat toate cele dinlauntrul lui. In rugaciune. omul cheama direct pe Dumnezeu. tinta sa este sa sporeasca in apropierea de El. umplandu-l de bucurie. ca acestia sa Il ceara. facand din viata noastra o liturghie. Il simte ca pe un Tu. „o jertfa cuvantatoare” . cu care intra in legatura directa. de liniste. Exista asfel o oferire a omului lui Dumnezeu. desigur Dumnezeu fiind primul izvor al acestui schimb. aflat in el prin harul Sau. vorbeste cu el si se uneste cu el. omul simte ca Dumnezeu a asteptat rugaciunea sa si ca ii raspunde la ea. Prin rugaciune. In rugaciune. Apropiindu-se astfel de Dumnezeu. de intima. rugaciunea trebuie facuta asa cum se cuvine. insa nu ii sileste pe acestia sa il primeasca. intrand astfel in „spirala miscarii nesfarsit suitoare in comunicarea dintre om si Dumnezeu”. Pentru ca sa fie ascultata insa. se preda lucrarii mantuitoare a harului si participa la aceasta mantuire a sa in Hristos prin Duhul Sfant. o rugaciune. este puterea lui Dumnezeu.Dumnezeu. o taina de comuniune vesnica cu Dumnezeu . omul recunoaste ca la baza tuturor puterilor si a miscarilor din lume precum si a puterilor si lucrarilor sale. sau sa intru in familiaritatea ce mi-o ofera. pentru ca astfel nu poate ramane mai departe decat insasi inima sa . se ridica peste subiectivitatea sa si intra in dialog cu Dumnezeu pe care il simte mai aproape decat ca pe El de care ne vorbeste cineva. de a-i sluji Lui. Rugaciunea este cea prin care omul poate cere acest har care este deja prezent in el. in marea Lui milostivire. In adevarata rugaciune. cerandu-i cu incredere ceva”. in marea Sa milostivire. pentru ca Dumnezeu sa devina un „Tu” al sau in rugaciune caci: „Numai celui ce imi spune „tu” ii pot spune si eu „tu”. rugaciunea devenind astfel o jertfa a fiintei sale adusa lui Dumnezeu pe care o exprima prin cuvinte. dechizandu-si fiinta de bunavoie. o stare de spirit care modeleaza in mod liturgic intreaga noastra fiinta. prin care insusi trupul se pune in slujba lui Dumnezeu. Adevarata rugaciune inseamna „o atiutudine constanta. isi revarsa neincetat harul Sau asupra oamenilor. o doxologie. Relatia de eu – Tu dintre om si Dumnezeu poate deveni si relatie de Eu – tu intre Dumnezeu si om. 4 . fiind nevoie de credinta si nu in ultimul rand starea de pocainta care este esentiala. Parintele Staniloae afirma ca rugaciunea presupune o sinergie intre om si Dumnezeu si nu doar o cerere a lucrarii lui Dumnezeu. fiecare fiind in acelasi timp dator si primitor de iubire. de o interioritate reciproca. de asemenea. De asemenea. Omul are nevoie sa se simta ca un „tu” a lui Dumnezeu prin cuvantul Lui.

pentru a tasni. Perioada isihasta . de liniste interioara ce-l impinge pe om spre comuniunea permanenta cu Dumnezeu. afima parintele Staniloae. cu suspine nevazute” . Fiecare rugaciune isi duce propria-i cruce. Iisus”.aspecte generale O data cu aparitia monahismului. deoarece dusmanii ei incearca sa o impiedice. Talasie Libanul. ea fiind inaltarea sufletului la Dumnezeu. cu marturisirea greselilor. comuniune la care suntem chemati sa participam continuu prin indemnul la rugaciune al Sfantului Apostol Pavel din Epistola I catre Tesaloniceni: „Rugati va neincetat!” . libera si usoara” . „Rugaciunea isi are propria-i lupta. fiecare corespunzand uneia dintre treptele urcusului duhovinesc pe care se afla omul – ea fiind esentiala pe tot parcursul urcusului omului . Ioan Scararul. Vasile cel Mare. Grigorie Teologul. cu strapungerea inimii. Maxim Marturisitorul. cu durerea sufletului. Rugaciunea. Prin ea omul poate ajunge la adevarata rugaciune. XIII-XIV si sinteza filozofico-teologica elaborata de Sfantul Grigorie Palama ca raspuns la contestatiile ivite in secolul XIV (controversa cu Varlaam) . care este singurul drum catre Tatal . pe langa rezistenta fireasca care vine uneori din trandavie si greutatea sufletului. Rugaciunea se cunoaste dupa obiectul ei si dupa concentrarea mai mult sau mai putin desavarsita sau dupa starea de liniste a sufletului care se roaga. Viata crestina e legata in mod deosebit de rugaciune. la sfarsit. insa sistematizat in secolul IV de Evagrie Ponticul si in secolul VII de Ioan Scararul .rugaciunea are mai multe trepte. fiind facuta „in Duhul”. de liniste interioara a luat nastere curentul isihast. ea nu este sraina de acea constrangere care pune stapanire pe imparatie. in cadrul curentului isihast s-au incadrat mai multi Sfinti Parinti precum Ignatie Teoforul. Insa prin isihasm trebuie percepute mai multe aspecte. ci a existat in cadrul Bisericii din primele secole crestine. Simeon Noul Teolog si Grigorie Palama. impreunata cu evlavia. De-a lungul istoriei. sfantul Evagrie spunand ca „simtirea rugaciunii este adunarea cugetului. cunoscandu-si pacatul si neputinta. un curent existent de la inceputurile monahismului. prin stradanie ea invinge stradania. Sfantul Grigorie Palama nu 5 . Observam astfel ca miscarea isihasta nu a aparut pentru prima data in secolul al XIV-lea. sufletul sau se da lui Dumnezeu. dar „in numele Fiului. Sfintii Parinti socotesc absolut esentiala pentru rugaciune starea de pocainta. metoda psihosomatica de rugaciune difuzata la Athos in sec. care desemneaza de fapt trei realitati distincte: curentul si sistemul de spiritualitate contemplativa axata pe unirea cu Dumnezeu si pe rugaciune propriu monahului rasaritean. Din aceasta dorinta de isihie. afirma Paul Evdokimov. in interiorul acestuia s-a promovat o miscare continua de interiorizare. cand. comporta o stare preliminara a efortului.

Aceasta a treia rugaciune incepe prin purificarea radicala a inimii. Isihasmul este mistica ortodoxa crestina.este initiatorul miscarii isihaste. nici pe pacatosi. nici pe cei fara randuiala”. Toata atentia trebuie concentrata in purificarea fundamentala a inimii. cunoscuta si sub numele de isihasta. unde omul afla sensul fiintarii sale. insa sunt foarte putini care ajung acolo. ci a-i privi pe toti „cu gand nevinovat si cu ochi curat”. omul se poate inalta daca le foloseste la timp potrivit sau poate cobori daca le intrebuinteaza cu nesocotinta sau la vreme nepotrivita. Puterea isihasmului trebuie vazuta in suflarea de duh aprins in inimile crestine. tinta spre care tind toti cei care se angajeaza in viata hristica. arata Sfantul Macarie Egipteanul. fara de care nu este cu putinta rugaciunea mintii ( indepartand din inima si din minte toate cugetele. Metoda sfintei rugaciuni si atentii sau isihasmul afirma ca pentru inaltarea catre lumina spirituala sunt necesare asceza si rugaciunea. marea ispita fiind in acest caz lipsa de discernamant privind gandurile curate si cele necurate (in acest caz este absolut necesara trezvia. aceasta din urma fiind metoda insasi. Aceasta comuniune are loc. A avea inima curata. este viata crestina integrala. Al treilea fel de rugaciune. pe aceasta Sfintii Parinti numind-o isihie. de a nu osandi sau de a nu uri pe cineva sau daca vedem pe cineva cu un 6 . insa trebuie aratat ca isihasmul are rol de a reinvia viata crestina intensa si integrala. devenind astfel chip de Liturghie . pura. Prin aceste feluri. Al doilea fel de rugaciune se identifica cu lupta launtrica cu gandurile ce renasc in suflet si atrag spre portile senzatiilor. care il tine pe om treaz in fata atacurilor diavolesti). in adancul careia omul primeste cunoasterea si vederea luminii dumnezeiesti). trezvia ii aduce omului pacea si linistea gtndurilor si a tuturor simturilor. Omul aspira la comuniunea cu Dumnezeu care duce la dobandirea mantuirii. Aceasta puritate presupune integritate morala. pentru cel cu inima curata trebuie sa devina un fapt obisnuit acela de a nu defaima pe nimeni. dragoste si compasiune pentru cei suferinzi. Asfel. In cazul primului fel se poate vorbi de o contemplatie imaginativa bazata pe fantezie pe care diavolul o dirijeaza cel mai bine si il indeparteaza pe crestin de la rugaciunea curata (rugaciunea curata din acest caz o putem identifica cu rugaciunea omului curatit de patimi si de orice reprezentare rea si necurata). Metoda delimiteaza trei feluri de rugaciune si de atentie. Pentru acest lucru insa inima omului trebuie sa fie curata. este apogeul rugaciunii. ci doar exponentul acesteia . dupa cum spune si mitropolitul Hierotheos. imunitate la atacul gandurilor. inseamna a nu judeca pe nimeni: „nici pe desfranata. numai al treilea fel duce la desavarsire. Multi reduc isihasmul la asa zisa metoda a rugaciunii mintii in inima. ele completandu-se una pe cealalta precum trupul se completeaza cu sufletul . dat fiind faptul ca numai din inima cu totul curata se pot ridica rugaciunile adevarate. in adancurile inimii unde se intalneste Dumnezeu cu omul.

Grigorie Palama considera rugaciunea neincetata nu ca o chestiune intelectuala (cum o considera Varlaam). s-a vorbit despre metoda Sf. in care Hristos face jertfa curatirii si a iertarii de pacate .rugaciunea neincetata Rugaciunea inimii a capatat contur desavarsit si a fost cunoscuta intr-un mediu mult mai larg in secolul al XIV-lea. Prezenta Mantuitorului in suflet are darul de a izgoni ultimele resturi de idei si de a spori flacara rugaciunii. a Sf. sa nu il judecam in inima noastra. Sf. in frunte cu Sfantul Grigorie Palama si scolastica apuseana. a Sf. Rugaciunea inimii este rugaciunea savarsita de minte in inima. Fiul lui Dumnezeu. datorita controversei dintre calugarii isihaşti. care ulterior va deveni traditionala. pastrat in inima. pe cel schiop ca si cand ar merge drept. Pentru ca aceasta adunare a mintii in inima sa fie posibila a fost elaborata o metda care a avut mai multe variante. ca de acolo sa se inalte neintrerupt prin rostirea rugaciunii scurte a numelui lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase. pentru a se ajunge la contemplatie. ci ca o stare harismatica de intensa traire . straina trairii rasaritene şi reprezentata de calugarul Varlaam din Calabria. a lui Grigorie Sinaitul si. rugaciunea lui Iisus trebuie rostita fara incetare.ochi. Insa mintea noastra umana nu este in stare singura sa biruie inchipuirile fanteziste si ideile care navalesc din aceasta contemplatie imaginativa. Grigorie Palama . in dorinta de inaltare a rugaciunii curate. Cele trei feluri de rugaciune pe care le-am identificat le putem pune in paralel cu trei urcusuri. Am amintit mai sus ca rugaciunea inimii primeste o aureola liturgica. Simeon Noul Teolog. definitorie pentru Rasaritul ortodox. privind necesitatea şi valoareaacestei rugaciuni pentru desavarşirea crestina. In Triadele sale impotriva lui Varlaam. Intentia acestei rugaciuni este de a aduna mintea in inima. al mintii. a unei adevarate liturghii. Numele acesta rostit continuu inauntrul sufletului. Insa. bineinteles. al inimii si al Duhului. Rugaciunea inimii . Astfel. devenind astfel un har care se adauga puterilor omenesti si colaboreaza cu ele in rugaciunea insotita de trezvie. este necesara invocarea numelui lui Iisus sau amintirea Acestuia. a Punerii Inainte si a Euharistiei. in jurul numelui lui Iisus. miluieste-ma pe mine pacatosul!”. adica 7 . o liturghie ce are menirea de a misca mintea spre rugaciune. identificat cu metoda isihasta. Observam astfel formarea. adica corespondenta Proscomidiei. Sfantul Grigorie Palama a fixat invatatura. devenind chip liturgic. pe cel ciung sa-l privim ca si cand nu ar fi ciung. ci sa-l privim ca pe un om sanatos. a lui Nichifor Monahul. rugaciune care ajuta sa se intareasca in inima gandul permanent la Iisus Hristos. Astfel. Astfel. are darul de a distruge ispitele diavolesti si de a iradia lumina divina . Ioan Gura de Aur. sa ii compatimim pe cei pe care ii vedem pacatosi si bolnavi si sa avem indurare si compasiune fata de ei . rugaciunea mintii sau a inimii este intruparea Cuvantului hristic in prescura mintii.

repetata la infinit pentru a-si arata roadele miraculoase. a lui Iisus a fost evocata chiar la un sinod constantinopolitan. Oricare forma de rugaciune am alege-o. care au o legatura directa cu practica isihasta a rugaciunii mintale) . care se poate impartasi si el de harul dumnezeiesc. ducand astfel la mentinerea sufletului in prezenta lui Dumnezeu . Coroborand toate elementele de pana acum. in cadrul rugaciunii inimii trebuie avuta in vedere structura psihosomatica a omului. a pozitiei trupului in timpul rugaciunii. In cazul rugaciunii lui Iisus putem vorbi de rugaciune adevarata. adica corelationarea dintre activitatea psihologica si activitatea fiziologica. consta in gasirea „locului inimii”. In cadrul aceluiasi curent. in scopul de a se ajunge la o stare de curatire menatala ce poate conduce la desavarsire (ca in cazul celei de-a treia forma de rostire a rugaciunii. in acest sens fiind necesara cunoasterea principalelor functii ale organismului uman pentru a fii puse in armonie cu pregatirea spirituala a fiecaruia (in special sistemul respirator si cel circulator. asa cum este conceputa si practicata din secolul al XIV-lea. fiind insotita de pocainta nestirbita a sufletului si de participarea trupului. 8 . exista metode care promoveaza o angrenare a intregului organism. repetarea rugaciunii lui Iisus si contemplarea luminii taborice (expresia Sf. dar nu mai prejos de gtndire. De aceea. pe care omul il primeste in inima. Astfel. Rugaciunea lui Iisus este rugaciunea desavarsita. au fost evidentiate metodele specifice de concentrare a mintii si a impreunarii sale cu inima. prin monologare in gand (meditatie) sau in stadiul cel mai inalt in care ea curge de la sine (Duhul Sfant se roaga atunci pentru noi). cea in care rugaciunea curge de la sine). fiindca ea este o lucrare perpetua produsa de har in inima si inradacinata in suflet. Grigorie Palama) este infinit mai presus de cunoasterea umana. In permanenta. a invataturilor cu privire la faptul ca harul dumnezeiesc. dupa Sf. precum si faptul ca lumina de pe Tabor (despre care vorbeste Sf. de a vedea in „vazduhul inimii” o lumina infinita pe care o vedem cu ochii mintii . devenind un izvor de bucurie sfanta care atrage spre sine mintea si o scoate de sub inchipuirile multiple siprofane . Repetarea nesfarsita arugaciunii urmareste pastrarea prezentei harice a lui Hristos in noi. Importanta isihasmului si a rugaciunii neincetate. In ce priveste modul de rugaciune pe care il putem aplica in cazul rugaciunii lui Iisus. Ioan Scararul. rugaciunea inimii are rolul. a infranarii simturilor. Grigorie Palama). Ea se rosteste intr-o stare de permanenta denigrare a sinelui. inscrisa chiar in lucrarile unui sinod al Bisericii Ortodoxe din Constantinopol . este necreat. in practica rugaciunii lui Iisus. folosul rugaciunii lui Iisus s-a concretizat si in traditia acesteia. aceasta se poate face prin monologare rostita (psalmodia). putem sintetiza ca rugaciunea mintala.

iar cea de-a treia surprinde o adancire circulara in Divinitatea prezenta deja in suflet . fara sa se scarbeasca de ostenelile trezviei si ale staruintei” . Insa rugaciunea. cea de-a doua o reintoarcere in sine. spune: „Mintea trebuie sa vegheze asupra inimii si sa strabata tot mai inauntru si sa se apropie numai de Dumnezeu. intr-un mod launtric. Este evident ca rugaciunea inimii ne indeamna catre o unificare a noastra spre a ne indrepta viata catre unirea cu Hristos si de a cunoaste Imparatia lui Dumnezeu. despre care Mantuitorul le-a vorbit apostolilor pana la Inaltare. in general. acolo unde este esenta si puterea mintii. aplicate asupra cuvintelor rugaciunii. Caci Duhul Sfant aflat in inima este ca un „sfesnic al cunostintei” ce lumineaza in noi . Marcu Ascetul. Sf.Mintea introdusa in inima contempla mintal omul launtric in mod integral. nu reprezinta decat parti componente ale arsenalului spiritual de care omul are nevoie in a-si atinge scopul. lucrand in trup . se unifica in aceeasi incordare . si rugaciunea inimii.aceasta bucurie duhovniceasca se revarsa si asupra trupului. Iar singura existenta desavarsita poate fi castigata numai in primirea lui Hristos ca si coordonator al vietii. insa nedizolvandu-se in acesta . acela de a-si gasi adevarata sa existenta. nu noi trebuie sa fim stapani pe existenta noastra pamanteasca. ci Hristos trebuie sa ne calauzeasca ca astfel sa primim cu bucurie viata in Hristos si dobandirea Imparatiei Cerurilor. in special. Prima miscare reprezinta o iesire din sine catre un obiect exterior. 9 . in cazul coborarii mintii in inima pe care rugaciunea lui Iisus o urmareste. discursul nostru interior si vointa (cele trei parti ale sufletului). Dionisie Areopagitul. faptul ca omul are o inclinatie ontologica ca energia spiritului sau (organul reprezentativ fiind encefalul) sa se intoarca in inima. mintea orientata spre inima are puterea de a-si pastra orice gand aparut curat. daruindu-ne astfel posibilitatea mantuirii. practic. Putem aminti aici si cele trei miscari ale spiritului despre care vorbeste Sf. vorbind de conlucrarea dintre minte si inima. Tot Nichifor Crainic spune ca mintea noastra. nevatamat de atacurile gandurilor patimase. Nicodim Aghioritul surprinde.

Cursurile de mistica. Vlachos. Ica Diac. Nichifor. Prof. Ascetica si mistica Bisericii ortodoxe. Timisoara. 1998 10 .Bibliografie Izvoare 1. Trairea mistica a Liturghiei. Editura Scripta. 1996 4. Filocalia. Sibiu. Despre viata in Hristos. Rugaciunea in Biserica de Rasarit. Suport de curs. Bucuresti. Crainic. Iasi. Spiritualitate si comuniune in Liturghia ortodoxa. 2009 5. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane. 2008 Carti 1. Mitropolit Hierotheos. 2001 6. semestrul II. Terapeutica bolilor spirituale. Sf. Larchet. Pr. Bucuresti.. 1983 2. 2010 3. Staniloae. Bucuresti. 2006 9. Sibiu 3. Prof. Bucuresti. Jean-Claude. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane. Morala crestina. Editura Bizantina. Ioan Jr. Bucuresti. Dumitru. Dumitru. Asistent Vasile. Dr. Pr. 1993 10. Psihoterapia ortodoxa. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane. Bucuresti. Bucuresti. Editura Invierea. Birzu. Dr. Dr. Sfanta Scriptura sau Biblia. Ierom.. Editura 2. Mantzaridis. Dr. Dumitru. 2006 7. Prof. Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama. Editura Deisis. 2003 8. Staniloae. Cabasila. Staniloae. pentru anul III. Despre isihasm. Ghelasie. Nicolae. Evdokimov Paul. Bucuresti. Editura Platytera. volumul I. Ierom. Georgios. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane. Gheorghe. Editura Sophia. Prof. Pr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful