Are you sure?
This action might not be possible to undo. Are you sure you want to continue?
Archer Daniels Midland Company (ADM) cu sediul in Decatur, Illinois, este datata inca din 1902, cand John Daniels a infiintat firma Daniels Linseed in Minneapolis. Daniels se ocupa de exgtragerea uleiului de in din seminte, inca din 1878. George Archer se asociaza in 1903. Odata cu achizitionarea Midland Linseed Products in 1923, firma devine cuoscuta sub denumirea de Archer Daniels Midland. ADM se extinde repede pe plan intern si international ca producator de ulei de in dar si de soia. In 1966 conducerea trece la Dwayne Andreas. ADM ajunge sa desfasoare activitati in procurarea, transportul, magazinarea, procesarea si comercializarea produselor agricole. Este unul dintre cei mai mari producatori de ulei de seminte, porumb si grau cu mai mult de 20.000 de angajati in toata lumea, 368 de fabrici si vanzari ce depasesc 12.8 miliarde USD. In campaniile promotionale, firma se autodenumeste: “supermarket to the world” Andreas (CEO) a fost un jucator important in companie si stabilea directia in carea ADM se orienta si din punct de vedere al culturii corporative. A facut numeroase comentarii despre cum firma va continua sa se dezvolte si sa ramana profitabila. Extinderea pe pietele internationale era dorinta lui Andreas, dar era constient de capacitatea agriculturii americane si de faptul ca fara ajutor din partea guvernului nu putea sa fie competitive pe pietele internationale. Era adeptul instituirii de taxe pentru a proteja economia Americana. Problema. Datorita domeniului de activitate pe care il desfasura ADM si faptul ca lucra cu subventii de la stat, firma se afla si in relatii politice stranse. In ultimii 20 de ani, compania a fost deschisa cu ambele partide aflate la putere si fata de cei care au sustinut legile care avantajau firma si agricultura in general. De exemplu, anul 1995, a fost un an de success financiar pentr ADM, dar si de agitatie, in presa aparand numeroase articole conform carora ADM a fost favorizata legislativ, datorita influentei politice care o avea. Acest aspect era prezentat ca rezultat al prieteniei lui Andreas cu Bill Clinton, Bob Dole dar si altor figuri politice. Acuzatiile sustineau ca ADM a devenit foarte mare si s‐a extins prea mult, limitand astfel posibilitatile clientilor si concurenta. Deasemenea se vorbea de faptul ca consiliul director devenise prea mare, era prea bine remunerat si era dominat de persoane din interiorul firmei. Cu toate ca aceste aspecte au ridicat probleme mari de etica, legale si de performanta, sursa adevaratelor probleme era alta. Se vorbea despre o posibila intelegere a ADM cu companiile concurente pentru a stabili si “aranja” artificial preturile la un nivel mare, in special pentru produse biochimice. Mark Whitacre. Mark Whitacre, doctor in biochimie de la Univeritatea Cornell, a inceput sa lucreze pentru o perioada la firma Ralston Purina iar apoi la Degussa, o companie germane din industria chimica. Cat timp era la Degussa, WIthacre incerca sa negocieze o asociere cu ADM pentru productia de lizina. Lizina este un amino acid, esential pentru crescatorii de animale, fiind un component ce se adauga in hrana. Asocierea
you guys. Whitacre.30. Whitacre. inloc sa discute aspect legate de vanzari sau strategii. In conversatiile avunte intre ei. intr‐o convorbire telefonica cu personalul tehnic de la Ajinomoto. do you?”. Strategia ADM. Ca sa isi creeze o pozitie pe piata. Dar acum trebuie sa trecem la urmatoarea etapa. a fost angajat de ADM in 1989 pentru a conduce divizia care producea lizina. a fost unul dintre cei care a sustinut angajarea lui Whitacre. Este normal ca intr‐o prima faza sa incercam sa ne castigam o cota de piata. Ii mentioneaza ca vrea sa se intalneasca cu firmele japoneze pentru ca firma lor pierdea cateva milioane de dolari pa luna din productia de lizina in ciuda faptului ca a ajuns sa detina 30% din piata. il informeaza pe Withacre ca va incepe sa lucreze la divizia de procesare a porumbului. piata fiind dominata de doua companii japoneze: Kyowa Hakko and Ajinomoto. vanzari si poromovare.dintre cele doua companii nu a fost realizata. probleme care erau de mult rezolvate de producatorii japonezi. ajunge la 60 de centi. Plangandu‐se de problemele care apareau. datorita unor probleme. Astfel. La inceputul anului 1992. glumind spune: Hey. Andreas ii sugereaza lui Whitacre sa se concentreze a gasi cine este persoana care lucreaza pentru japonezi dar mai mult sa incerce sa o lamureasca sa schimbe terenurile si sa lucreze pentru ei si astfel sa obtina date despre tehnologia japoneza. la prima intalnire. accentuaind necesitatea si importanta diviziei de productie de lizina. . ADM continua sa inregistreze pierderi din productia de lizina. Lipsa unui raspuns l‐a facut pe Whitacre suspicios si ii mentioneaza lui Andreas acest lucru. don’t have a guy out here sabotaging our plant. ADM a reusit destul de repede sa cucereasca o parte din clienti si astfel un razboi al preturilor a inceput. El afirma: “ Nu dam vina pe tine. Reprezentantii Kyowa Hakko and Ajinomoto au fost receptivi la idee. Competitorii Japonezi suspectati. Initial pretul pentru un Pound de lizina era 1. ADM a investit initial 150 milioane USD in productie. era de a atrage consumatori. Fiul fostului presedinte. nu era alta firma Americana care sa desfasoara activitate de productie de lizina. Michael Andreas si Jim Randall.” Wilson sugereaza o intalnire cu firmele japoneze pentru a discuta formarea unei asociatii a producatorilor de amino acizi pentru a promova si extinde productia si vanzarile de lizina. Costurile de productie continuau sa fie la aproape dublu fata de cele ale pietii. Totusi. si aste este ceea ce am facut. presedintii de atunci. Whitacre este promovat ulterior in functia de vice‐presedinte si reprezentant ADM pentru toata piata din Asia. Wilson il intreaba pe Whitacre daca cunoaste cine sunt competitorii lor. Intr‐o perioada destul de scurta de timp. Cand Whitacre a fost angajat. A fost prima etapa. Urmeaza apoi mai multe intalniri unde Wilson de mai multe ori foloseste fraza:” The competitor is our friend and the customer is our enemy”. impreuna cu Terrance Wilson. Michael. acum aflat in cosiliul de administratie.
Dar la scurt timp. Poate sa mentioneze despre posibila implicare a japonezilor. Andreas chiar sustine la un moment dat ca ceea ce spune Whitacre sunt povesti. b) sa paraseasca compania. fara astfel a fi acuzat si implicat in anchete. Whitacre allege variante c) si dupa o perioada in care FBI aduna informatii se aduc primele acuzatii cu privire la practice de fixare a preturilor. Whitacre. Raspunsul ADM nu s‐a limitat doar la a nega acuzatiile si de a da vina pe Whitacre. trimisi de Michael tocmai pentru a fi sigur ca acesta spune ce “trebuie”. au sustinut ca de fapt problema s‐ar afla in cadrul consiliului de administratie. intr‐o intalnirea private dintre Whitacre si FBI. Andreas (pe atunci director) il suna pe un prieten de la FBI pentur a investiga problema. sustinand ca ca facut ceea ce trebuia in a descompira o intelegere de fixare a preturilor. consumatorii s‐ar orienta spre surse alternative cum ar fi soia. Actionarii suparati precum si alti critici.Andreas vorbeste cu FBI Auzind de posibilele probleme de sabotaj. Raspunsul ADM la acuzatii. ADM neaga acuzatiile FBI si ale lui Whitacre si sustine ca ar fi imposibil de a aranja preturile pentru lizina. Deasemenea ii spune sa nu dea relatii la FBI despre telefonul personal. La scurt timp. pana ce ele au devenit subiecte de presa. pentru a nu fi interceptat de FBI. si astfel sa previna intelegerea cu japonezii si fixarea preturilor. Michael nu a fost foarte incantat de decizia tatlui sau. si ii spune lui Whitacre ce sa spuna si ce sa nu spuna in discutiile cu FBI. Whitacre vorbeste cu avocatul firmei si ii confeseaza acestuia ca el este cel care colaborase cu FBI. format din 17 persoane. incepe sa fie fie amenintat de persoane din conducerea firmei dar ramane pe pozitie. Spre sfarsitul lui 1992. toti prieteni si care au trecut cu vederea numeroasele probleme existente. Din moment ce Whitacre lucrase in trecut si cu Kyowa si Ajinomoto. dar sa nu mentioneze despre incercarea lor de a a‐l face pe suspect sa lucreze pentru ei si sa le furnizeze informatii despre tehnologia japoneza. acesta ii spune adevarul si mentioneaza ca l‐ar fi spus de la inceput daca la prima intalnirea nu ar fi fost prezenti si directorii adjuncti. c) sa continue colaborarea cu FBI. Fiul lui Andreas. Mark Whitacre si FBI. pentru ca daca preturile ar creste artificial. ADM incerca sa ajunga la o intelegere. FBI il informeaza pe Whitacre ca urmare a inregistrarilor au adunat suficiente informatii si ii sugereaza sa a) ramana in cadrul companiei si sa continue in discutiile privind intelegerea dintre japonezi si ADM si astfel stabilirea unor preturi. . FBI devine tot mai interesta de colaborarea cu el si ajung la o intelegere de a purta un microfon in timpul sedintelor. SI astfel sa desfasoara intalnirea dintre Whitacre and FBI. folosit adesea in discutii de business. In timp ce tensiunile iau proportii. pentru a fi folosita.
ADM ajunge la o intelegere si plateste daune totale de 45 milioane USD. ADM este gasita vinovata de fixare de preturi pentru lizina si acid citric si plateste o amenda de 100 milioane USD. ADM il da in judecata pe Whitacre si ii cere acestuia sa returneze salariul pentru ca el de fapt lucra pentru FBI si ca a incalcat intelegerea de confidentialitate. care dureaza pana in anul 1998. Totusi. El neaga. Intr‐un discurs din cadrul procesului. dar niciuna dintre companiile implicate in discutii nu adminte ca ar fi facut ceva nelegal. semnata in momentul angajarii sale. dupa lungi procese. Andreas spunea: “This is not Business Ethics 101. This is how you deal in the real world… That’s how Dwayne Andreas told his people to do business” “The Informant”‐ Movie .
This action might not be possible to undo. Are you sure you want to continue?